MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 261         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 18 aprilie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

169. - Lege privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale

 

265. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 82 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

341. - Hotărâre pentru actualizarea limitelor amenzilor contraventionale prevăzute în Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 44, după alineatul 2 se introduce alineatul 2 1 cu următorul cuprins:

“Se prezumă că este în legitimă apărare, si acela care săvârseste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violentă, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea.”

2. La articolul 53 punctul 1, litera c) va avea următorul cuprins:

“c) amenda de la 1.000.000 lei la 500.000.000 lei.”

3. La articolul 63, alineatele 2 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Ori de câte ori legea prevede că o infractiune se pedepseste numai cu amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia este de 1.500.000 lei, iar maximul de 100.000.000 lei.

Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 3.000.000 lei si maximul special de 150.000.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 5.000.000 lei si maximul special de 300.000.000 lei.”

4. La articolul 76 alineatul 1, literele e) si f) vor avea următorul cuprins:

“e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 2.500.000 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 2.000.000 lei;

f) când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până la 1.500.000 lei în cazul când minimul special este de 5.000.000 lei sau mai mare, ori până la minimul general, când minimul special este sub 5.000.000 lei.”

5. Articolul 182 va avea următorul cuprins:

“Vătămarea corporală

Art. 182. - Fapta prin care gravă s-a pricinuit integritătii corporale sau sănătătii o vătămare

care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vietii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.

Când fapta a fost săvârsită în scopul producerii consecintelor prevăzute la alin. 1 si 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Tentativa faptei prevăzute în alin. 3 se pedepseste.”

6. La articolul 184, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 si 21 , care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevăzută la art. 181, săvârsite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.”

7. La articolul 184, după alineatul 4 se introduce alineatul 4 1 cu următorul cuprins:

“Dacă faptele prevăzute la alin. 3 si 4 sunt săvârsite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.”

8. Articolul 189 va avea următorul cuprins:

“Lipsirea de libertate în mod ilegal

Art. 189. - Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani. În cazul în care fapta este săvârsită prin simularea de calităti oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinte ori sănătatea sau viata îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sanctionează si lipsirea de libertate a unei persoane săvârsită în scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei.

Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o  organizatie internatională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârsesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseste.

Constituie tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4.”

9. La articolul 192, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea, fără consimtământul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

În cazul în care fapta se săvârseste de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul noptii sau prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.”

10. La articolul 211, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Tâlhăria săvârsită în următoarele împrejurări:

a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

b) în timpul noptii;

c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani.”

11. La articolul 211, după alineatul 2 se introduce alineatul 21 cu următorul cuprins:

“Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacă tâlhăria a fost săvârsită:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă, o substantă narcotică ori paralizantă;

c) într-o locuintă sau în dependinte ale acesteia;

d) în timpul unei calamităti;

e) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182.”

12. Articolul 272 va avea următorul cuprins:

“Retinerea sau distrugerea de înscrisuri

Art. 272. - Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instantă de judecată sau de un alt organ de jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare solutionării unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

13. La articolul 279, alineatele 1 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Detinerea, portul, confectionarea, transportul, precum si orice operatie privind circulatia armelor si munitiilor sau functionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.

.............................................................................................

Se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) detinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum si a munitiei pentru astfel de arme;

b) detinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu exceptia celor prevăzute la alit. a), precum si a armelor de panoplie, ori munitiei respective în cantităti mari.”

14. La articolul 279, după alineatul 3 se introduce alineatul 3 1 cu următorul cuprins:

“Portul de arme, fără drept, în localul unitătilor de stat au al altor unităti la care se referă art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani.”

15. Articolul 310 va avea următorul cuprins:

“Răspândirea bolilor la animale sau plante

Art. 310. – Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor sau alte urmări grave, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

16. Articolul 311 va avea următorul cuprins:

“Infectarea apei

Art. 311. - Infectarea prin orice mijloace a surselor si retelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătătii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.”

17. Articolul 321 va avea următorul cuprins:

“Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice

Art. 321. - Fapta persoanei care, în public, săvârseste acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, linistea si ordinea publică, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav linistea si ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

18. Articolul 329 va avea următorul cuprins:

“Proxenetismul

Art. 329. - Îndemnul ori înlesnirea practicării prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostitutiei de către o persoană se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane în acest scop, precum si constrângerea la prostitutie se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 este săvârsită fată de un minor sau prezintă un alt  caracter grav pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infractiunii prevăzute la alin. 1-3 si cele care au fost dobândite prin săvârsirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Tentativa se pedepseste.”

Art. II. - Codul de procedură penală al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 1604 , alineatele 1 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, când s-a depus cautiunea stabilită de organul judiciar competent.

.............................................................................................

Liberarea provizorie pe cautiune nu se acordă în cazul săvârsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente rezultă că acesta va săvârsi o altă infractiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte.”

2. La articolul 1605 , alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Cuantumul cautiunii este de cel putin 10.000.000 lei.”

3. La articolul 1606 , alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Cererea de liberare provizorie poate fi făcută în cursul urmăririi penale sau al judecătii, de către inculpat, sotul acestuia sau rudele apropiate.”

4. La articolul 1606 , alineatul 2 se abrogă.

5. La articolul 209, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infractiunilor prevăzute la art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-5, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 4, art. 212, art. 236, art. 2361, art. 238, art. 239, art. 2391, art. 250, art. 252, art. 254, art. 255, art. 257, art. 265, art. 266, art. 267, art. 2671, art. 268, art. 273-276, art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317 si art. 356-361 din Codul penal, în cazul infractiunilor arătate la art. 26 pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b)-d), art. 281 pct. 1 lit. b) si c), art. 28 2 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din acest cod, precum si în cazul infractiunilor împotriva protectiei muncii.”

Art. III. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 26, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 26. - (1) Fapta părintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal al copilului, care pretinde sau primeste, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adoptiei copilului, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

Art. IV. - Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - Punerea la dispozitie, cu stiintă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.”

2. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara conditiilor legale, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.”

3. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanti chimici toxici unui minor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

4. La articolul 14, după alineatul (1) se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) În cazul circumstantei agravante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârsirea faptelor într-o institutie de învătământ ori în locuri în care elevii, studentii si tinerii desfăsoară activităti educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăsi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii.”

Art. V. - Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încălcare a unor norme de convietuire socială, a ordinii si linistii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După articolul 1 se introduce articolul 11 cu următorul cuprins:

“Art. 11. - Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă, următoarele fapte:

1. portul, fără drept, în locurile si împrejurările în care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publică, a cutitului, pumnalului, sisului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confectionate nume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum si folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confectionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru socuri electrice;

2. importul sau procurarea din tară, în vederea comercializării, de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate care imprimă proiectilului o viteză mai mare de 220 m/s, cu exceptia celor destinate pentru a fi folosite la antrenamente si competitii de către Federatia Română de Tir, de cluburile si asociatiile sportive cu sectii de tir afiliate la această federatie, care pot dobândi, detine si folosiarme din această categorie, conform standardelor sportive  internationale;

3. neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci si în alte locuri de distractie sau de agrement pe care le conduc, precum si refuzul acestora de a acorda sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice sau pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea;

4. împiedicarea, sub orice formă, a organului de urmărire penală sau de mentinere a ordinii publice de a-si îndeplini obligatiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul politiei ori al altui organde stat, de a lua măsurile necesare pentru mentinerea ori  restabilirea ordinii publice.

Portul sau folosirea, fără drept, de obiecte din cele prevăzute la alin. 1 pct. 2, în localul autoritătilor publice, institutiilor publice, institutiilor sau altor persoane juridice de interes public, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 5 ani.”

2. La articolul 2, punctele 8, 9, 27 si 34 se abrogă.

3. La articolul 3, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Contraventiile prevăzute la art. 2 se sanctionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 400.000 lei la 20.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 3, 4, 13, 16, 19, 20, 24, 25, 33, 36 si 37;

b) cu amendă de la 700.000 lei la 40.000.000 lei sau cu închisoare contraventională de la 15 zile la 3 luni, cele prevăzute la pct. 1, 14, 18, 23, 26, 28 si 30;

c) cu amendă de la 1.500.000 lei la 100.000.000 lei sau cu închisoare contraventională de la o lună la 6 luni, cele prevăzute la pct. 2, pct. 5-7, pct. 10-12, pct. 15, 17, 21, 22, 29, 31 si 35;

d) cu amendă de la 5.000.000 lei la 150.000.000 lei sau cu închisoare contraventională de la 3 la 6 luni, fapta prevăzută la pct. 32.

În cazul săvârsirii contraventiilor prevăzute la art. 2 pct. 7 si pct. 22 se dispune si măsura suspendării activitătii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 si 30 de zile.”

4. La articolul 6, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârsirea contraventiilor prevăzute la art. 2 pct. 4 si 5, dacă sunt ale contravenientului, precum si lucrurile dobândite prin săvârsirea contraventiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.”

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 13 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 10 aprilie 2002.

Nr. 169.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 8 aprilie 2002.

Nr. 265.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 82

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Dumitru Ciuchete, Ion Oprescu, Vladimir Dumitrescu si Constantin Gogonetu în Dosarul nr. 4.015/2001 al Tribunalului Vâlcea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Arată că asupra dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 94/1992 în vechea redactare, dispozitii ce se regăsesc acum în art. 41, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 15/1999, respingând exceptia. Considerentele si solutia pronuntate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu se creează nici o discriminare între salariatii din sectorul de stat si salariatii din sectorul privat, neexistând o procedură dezavantajoasă pentru persoanele din prima categorie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 4.015/2001, Tribunalul Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Dumitru Ciuchete, Ion Oprescu, Vladimir Dumitrescu si Constantin Gogonetu într-un litigiu având ca obiect contestatiile introduse de acestia împotriva unor decizii de imputare emise de Regia Natională a Pădurilor si Directia silvică Vâlcea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sunt neconstitutionale, întrucât încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. În acest sens consideră că prin dispozitiile criticate se instituie o discriminare între salariatii din sectorul de stat si cei din sectorul privat în privinta căilor de contestare a deciziilor de imputare emise împotriva lor pentru recuperarea prejudiciilor cauzate în legătură cu munca prestată. Astfel, dacă salariatii din sectorul privat se pot adresa instantelor de drept comun, specializate în solutionarea conflictelor si litigiilor de muncă, salariatii din sectorul de stat sunt obligati să se adreseze instantelor financiare ale Curtii de Conturi, chiar si atunci când producerea pagubelor a fost constatată de organele de control ale unitătilor prejudiciate, iar nu de organele de control financiar ale Curtii de Conturi.

De asemenea, autorii exceptiei sustin că jurisdictia instantelor Curtii de Conturi este mai dezavantajoasă decât jurisdictia instantelor de drept comun, deoarece nu se asigură în cadrul procedurii de judecată toate garantiile prevăzute de Codul muncii, iar conditiile tragerii la răspundere a autorilor faptelor cauzatoare de prejudicii sunt mai grele, întrucât acestia sunt tinuti să răspundă atât pentru paguba efectivă, cât si pentru beneficiul nerealizat, spre deosebire de salariatii supusi jurisdictiei de drept comun, care răspund doar pentru paguba efectivă. Discriminarea dintre cele două categorii de salariati rezultă si din împrejurarea că pentru persoanele supuse jurisdictiei instantelor Curtii de Conturi nu există posibilitatea de a se prevala de riscul normal al serviciului, ca o cauză de înlăturare a răspunderii materiale, si nici de a invoca vicii de formă sau de continut ale deciziei de imputare, de natură să ducă la anularea acesteia.

În sustinerea exceptiei autorii acesteia invocă si prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, precum si ale Cartei sociale europene revizuite, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, care reglementează protectia dreptului lucrătorului de a-si câstiga existenta prin muncă.

În concluzie, autorii exceptiei solicită admiterea acesteia.

Tribunalul Vâlcea, exprimându-si opinia, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată “pentru considerentul că actele de control pe care se întemeiază deciziile de imputare contestate nu au fost încheiate de către organele de specialitate ale Curtii de Conturi, ci de către organele de specialitate ale unitătii intimate”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prin solutionarea de către organele jurisdictionale ale Curtii de Conturi a contestatiilor împotriva deciziilor de imputare emise în cazurile la care se referă dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu se instituie o discriminare a persoanelor care folosesc aceste căi de atac fată de cele care se adresează instantelor de drept comun, date fiind situatiile diferite în care se găseste.fiecare dintre cele două categorii de persoane. Competenta instantelor financiare este determinată, în cazul persoanelor prevăzute de dispozitiile criticate, de natura proprietătii păgubite, a persoanelor juridice care administrează patrimoniul respectiv, precum si a prejudiciilor cauzate.

Pe de altă parte, competenta materială a instantelor Curtii de Conturi îsi are temeiul în prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, conform cărora Curtea de Conturi exercită, în conditiile legii, si atributii jurisdictionale.

Este evocată jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, concretizată în deciziile nr. 64/1994 si nr. 15/1999, prin care au fost respinse exceptii de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 46 în vechea redactare (actualul art. 41) din Legea nr. 94/1992.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins: “Colegiul jurisdictional judecă, în primă instantă, contestatiile introduse împotriva actelor de imputatie de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum si de către ceilalti salariati care au participat, împreună cu acestia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea si întrebuintarea resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si cu gestionarea patrimoniului public si privat al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale.”

Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate sunt următoarele:

- art. 11 alin. (1): “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”;

- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- art. 20 alin. (1): “Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.”

De asemenea, în sustinerea exceptiei se invocă si prevederile art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi care au următorul cuprins: “În vederea exercitării efective a dreptului la muncă, părtile se angajează: […]

2. să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului de a-si câstiga existenta printr-o muncă liber întreprinsă.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai făcut obiectulcontrolului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 64  din 2 iunie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, si prin Decizia nr. 15 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 23 martie 1999, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 94/1992 în vechea redactare, dispozitii ce sunt continute acum în art. 41, iar prin Decizia nr. 312 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 5 februarie 2002, s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, respingând exceptiile de neconstitutionalitate invocate.

Analizând motivele de neconstitutionalitate bazate pe încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a retinut prin Decizia nr. 312/2001 că “principiul egalitătii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea părtilor în procesul civil nu exclude, ci chiar implică un tratament juridic diferentiat. Tratamentul diferit instituit prin art. 41 din Legea nr. 94/1992 se întemeiază pe mai multe elemente de diferentiere fată de alte cazuri de răspundere civilă sau materială, cum ar fi natura proprietătii păgubite, natura persoanelor juridice care administrează patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate si calitatea specială a persoanelor cu răspundere principală pentru aceste prejudicii. Aceste categorii de cauze si persoane se deosebesc de altele si ele dau dreptul legiuitorului să instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu în cadrul categoriilor cu situatie identică”.

Dat fiind că nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutiile pronuntate rămân valabile si în prezenta cauză.

În plus, Curtea retine că nu rezultă nici din dispozitiile criticate si nici din alte prevederi ale Legii nr. 94/1992 că instantele financiare ar aplica deciziilor de imputare un alt regim juridic decât cel prevăzut de Codul muncii.

În sustinerea contestatiilor introduse la organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi împotriva deciziilor de imputare contestatorii pot propune aceleasi probe si pot formula aceleasi cereri si apărări pe care le-ar formula în fata instantelor judecătoresti, iar instantele financiare sunt tinute să judece, ca si instantele de drept comun, după normele cuprinse în Codul de procedură civilă - în acest sens sunt dispozitiile art. 130 din Legea nr. 94/1992, republicată - si pot să pronunte aceleasi categorii de solutii, si anume admiterea contestatiei si anularea, totală sau partială, a deciziei de imputare ori respingerea contestatiei.

De asemenea, Curtea nu poate retine sustinerea autorilor exceptiei că prin judecarea de către organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi a contestatiilor împotriva deciziilor de imputare s-ar schimba natura răspunderii patrimoniale a contestatorilor dintr-o răspundere materială, specifică raporturilor de muncă, într-o răspundere civilă. Dat fiind că în Legea nr. 94/1992 nu există vreo prevedere în sensul arătat de autorii exceptiei, rezultă că principiile răspunderii materiale reglementate de Codul muncii se aplică si în cauzele judecate de instantele financiare.

Pentru aceleasi considerente Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită. Legea nr. 94/1992 asigură în mod efectiv, prin dispozitiile sale, dreptul angajatului de a invoca, în fata instantelor Curtii de Conturi si, ulterior, în fata instantelor judecătoresti, motivele de fapt si de drept pentru care consideră că o decizie de imputare este netemeinică si nelegală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Dumitru Ciuchete, Vladimir Dumitrescu, Constantin Gogonetu si Ion Oprescu în Dosarul nr. 4.015/2001 al Tribunalului Vâlcea.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Vlad Mihai Cercel

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru actualizarea limitelor amenzilor contraventionale prevăzute în Legea nr. 82/1993

privind constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 13 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”, cu modificările ulterioare, si ale art. 8 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Limitele amenzilor contraventionale prevăzute la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”, cu modificările ulterioare, se actualizează după cum urmează:

a) cele de la pct. 2, 4 si 5, cu amendă de la 350.000 lei la 1.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 500.000 lei la 1.500.000 lei pentru persoane juridice;

b) cele de la pct. 6, 8, 9 si 10, cu amendă de la 700.000 lei la 2.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei pentru persoane juridice;

c) cele de la pct. 11-13, cu amendă de la 1.300.000 lei la 4.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 1.700.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoane juridice;

d) cele de la pct. 15 si 16, cu amendă de la 2.500.000 lei la 7.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 3.200.000 lei la 10.000.000 lei pentru persoane juridice;

e) cele de la pct. 17-21, cu amendă de la 4.200.000 lei la 12.600.000 lei pentru persoane fizice si de la 7.000.000 lei la 18.000.000 lei pentru persoane juridice;

f) cele de la pct. 25, cu amendă de la 7.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei pentru persoane juridice;

g) cele de la pct. 26-28, cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 25.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice;

h) cele de la pct. 1 si pct. 29-34, cu amendă de la 20.000.000 lei la 60.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 42.000.000 lei la 125.000.000 lei pentru persoane juridice.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul apelor si protectiei mediului,

Petru Lificiu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 4 aprilie 2002.

Nr. 341.