MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 261 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Joi, 18 aprilie 2002
LEGI SI DECRETE
169. - Lege privind modificarea si completarea
Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale
265. - Decret pentru promulgarea Legii privind
modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a
unor legi speciale
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 82 din 14 martie 2002 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992
privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu
modificările si completările ulterioare
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
341. - Hotărâre pentru actualizarea limitelor
amenzilor contraventionale prevăzute în Legea nr. 82/1993 privind constituirea
Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind
modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a
unor legi speciale
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. - Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările si completările
ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La articolul 44, după alineatul 2 se introduce alineatul 2 1 cu următorul cuprins:
“Se prezumă că este în legitimă apărare, si acela care săvârseste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violentă, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea.”
2. La articolul 53 punctul 1, litera c) va avea următorul cuprins:
“c) amenda de la 1.000.000 lei la 500.000.000 lei.”
3. La articolul 63, alineatele 2 si 3 vor avea următorul cuprins:
“Ori de câte ori legea prevede că o infractiune se pedepseste numai cu
amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia este de 1.500.000
lei, iar maximul de 100.000.000 lei.
Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ
cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de
3.000.000 lei si maximul special de 150.000.000 lei, iar când prevede pedeapsa
amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special
este de 5.000.000 lei si maximul special de 300.000.000 lei.”
4. La articolul 76 alineatul 1, literele e) si f) vor avea următorul
cuprins:
“e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai
mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se
aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 2.500.000 lei, iar când minimul
special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de
2.000.000 lei;
f) când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub
minimul ei special, putând fi redusă până la 1.500.000 lei în cazul când
minimul special este de 5.000.000 lei sau mai mare, ori până la minimul
general, când minimul special este sub 5.000.000 lei.”
5. Articolul 182 va avea următorul cuprins:
“Vătămarea corporală
Art. 182. - Fapta prin care gravă s-a pricinuit integritătii
corporale sau sănătătii o vătămare
care necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinte: pierderea unui
simt sau organ, încetarea functionării acestora, o infirmitate permanentă
fizică ori psihică, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vietii
persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.
Când fapta a fost săvârsită în scopul producerii consecintelor prevăzute
la alin. 1 si 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Tentativa faptei prevăzute în alin. 3 se pedepseste.”
6. La articolul 184, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:
“Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 si 21 , care a pricinuit o
vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile,
precum si cea prevăzută la art. 181, săvârsite din culpă, se pedepsesc cu
închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau
2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.”
7. La articolul 184, după alineatul 4 se introduce alineatul 4 1 cu următorul cuprins:
“Dacă faptele prevăzute la alin. 3 si 4 sunt săvârsite de către o persoană
care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3
ani, în cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.”
8. Articolul 189 va avea următorul cuprins:
“Lipsirea de libertate în mod ilegal
Art. 189. - Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani. În cazul în care fapta este
săvârsită prin simularea de calităti oficiale, prin răpire, de o persoană
înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul
eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si în cazul
în care victima este minoră sau este supusă unor suferinte ori sănătatea sau
viata îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sanctionează si lipsirea de
libertate a unei persoane săvârsită în scopul de a o obliga la practicarea
prostitutiei.
Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o
persoană juridică, o organizatie
internatională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau
să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârsesc de către o persoană
care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3,
închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseste.
Constituie tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor, a
instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la
alin. 4.”
9. La articolul 192, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:
“Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuintă, încăpere,
dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea, fără consimtământul persoanei
care le foloseste, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
În cazul în care fapta se săvârseste de o persoană înarmată, de două sau
mai multe persoane împreună, în timpul noptii sau prin folosire de calităti
mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.”
10. La articolul 211, alineatul 2 va avea următorul cuprins:
“Tâlhăria săvârsită în următoarele împrejurări:
a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
b) în timpul noptii;
c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseste cu
închisoare de la 5 la 20 de ani.”
11. La articolul 211, după alineatul 2 se introduce alineatul 21 cu următorul cuprins:
“Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacă tâlhăria a fost
săvârsită:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană având asupra sa o armă, o substantă narcotică ori
paralizantă;
c) într-o locuintă sau în dependinte ale acesteia;
d) în timpul unei calamităti;
e) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182.”
12. Articolul 272 va avea următorul cuprins:
“Retinerea sau distrugerea de înscrisuri
Art. 272. - Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de
urmărire penală, de o instantă de judecată sau de un alt organ de jurisdictie, ori
împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele
sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare
solutionării unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
13. La articolul 279, alineatele 1 si 3 vor avea următorul cuprins:
“Detinerea, portul, confectionarea, transportul, precum si orice
operatie privind circulatia armelor si munitiilor sau functionarea atelierelor
de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.
.............................................................................................
Se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) detinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori
de arme militare, precum si a munitiei pentru astfel de arme;
b) detinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu
exceptia celor prevăzute la alit. a), precum si a armelor de panoplie, ori
munitiei respective în cantităti mari.”
14. La articolul 279, după alineatul 3 se introduce alineatul 3 1 cu următorul cuprins:
“Portul de arme, fără drept, în localul unitătilor de stat au al altor
unităti la care se referă art. 145, la întruniri publice ori în localuri de
alegeri, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani.”
15. Articolul 310 va avea următorul cuprins:
“Răspândirea bolilor la animale sau plante
Art. 310. – Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau
combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă
a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor sau alte
urmări grave, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
16. Articolul 311 va avea următorul cuprins:
“Infectarea apei
Art. 311. - Infectarea prin orice mijloace a surselor si retelelor de
apă, dacă este dăunătoare sănătătii oamenilor, animalelor sau plantelor, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.”
17. Articolul 321 va avea următorul cuprins:
“Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii
publice
Art. 321. - Fapta persoanei care, în public, săvârseste acte sau
gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări
prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori
se tulbură, în alt mod, linistea si ordinea publică, se pedepseste cu
închisoare de la unu la 5 ani.
Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav linistea si
ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”
18. Articolul 329 va avea următorul cuprins:
“Proxenetismul
Art. 329. - Îndemnul ori înlesnirea practicării prostitutiei sau
tragerea de foloase de pe urma practicării prostitutiei de către o persoană se
pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane în
acest scop, precum si constrângerea la prostitutie se pedepsesc cu închisoarea
de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 este săvârsită fată de un minor
sau prezintă un alt caracter grav
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost
destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infractiunii
prevăzute la alin. 1-3 si cele care au fost dobândite prin săvârsirea acesteia
se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.
Tentativa se pedepseste.”
Art. II. - Codul de procedură penală al României, republicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si
completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La articolul 1604 , alineatele 1 si 3 vor avea următorul cuprins:
“Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, când s-a
depus cautiunea stabilită de organul judiciar competent.
.............................................................................................
Liberarea provizorie pe cautiune nu se acordă în cazul săvârsirii
infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente
rezultă că acesta va săvârsi o altă infractiune sau va încerca să zădărnicească
aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori
distrugerea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte.”
2. La articolul 1605 , alineatul 2 va avea următorul cuprins:
“Cuantumul cautiunii este de cel putin 10.000.000 lei.”
3. La articolul 1606 , alineatul 1 va avea următorul cuprins:
“Cererea de liberare provizorie poate fi făcută în cursul urmăririi
penale sau al judecătii, de către inculpat, sotul acestuia sau rudele
apropiate.”
4. La articolul 1606 , alineatul 2 se abrogă.
5. La articolul 209, alineatul 3 va avea următorul cuprins:
“Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror,
în cazul infractiunilor prevăzute la art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art.
189 alin. 3-5, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 4, art. 212, art. 236, art.
2361, art. 238, art. 239,
art. 2391, art. 250, art. 252, art. 254, art. 255, art. 257, art. 265, art. 266,
art. 267, art. 2671, art. 268, art. 273-276, art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317 si art.
356-361 din Codul penal, în cazul infractiunilor arătate la art. 26 pct. 2 lit.
a), art. 27 pct. 1 lit. b)-d), art. 281 pct. 1 lit. b) si c), art. 28 2 pct. 1 lit. b) si
art. 29 pct. 1 din acest cod, precum si în cazul infractiunilor împotriva
protectiei muncii.”
Art. III. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul
juridic al adoptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998, cu
modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
- La articolul 26, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“Art. 26. - (1) Fapta părintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal
al copilului, care pretinde sau primeste, pentru sine sau pentru altul, bani
ori alte foloase materiale în scopul adoptiei copilului, se pedepseste cu
închisoare de la 2 la 7 ani.”
Art. IV. - Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit
de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3
august 2000, se modifică si se completează după cum urmează:
1. Articolul 5 va avea următorul cuprins:
“Art. 5. - Punerea la dispozitie, cu stiintă, cu orice titlu, a unui
local, a unei locuinte sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces
publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în
asemenea locuri se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea
unor drepturi.”
2. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
“Art. 7. - Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara
conditiilor legale, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.”
3. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
“Art. 8. - Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanti chimici
toxici unui minor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
4. La articolul 14, după alineatul (1) se introduce alineatul (2) cu
următorul cuprins:
“(2) În cazul circumstantei agravante prevăzute la alin. (1) lit. c),
referitoare la săvârsirea faptelor într-o institutie de învătământ ori în
locuri în care elevii, studentii si tinerii desfăsoară activităti educative,
sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de
lege se poate adăuga un spor care nu poate depăsi 5 ani, în cazul închisorii,
sau maximul general, în cazul amenzii.”
Art. V. - Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încălcare a unor
norme de convietuire socială, a ordinii si linistii publice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, se
modifică si se completează după cum urmează:
1. După articolul 1 se introduce articolul 11 cu următorul cuprins:
“Art. 11. - Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă,
următoarele fapte:
1. portul, fără drept, în locurile si împrejurările în care s-ar putea
primejdui viata sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura
ordinea si linistea publică, a cutitului, pumnalului, sisului, boxului,
castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confectionate nume pentru
tăiere, împungere sau lovire, precum si folosirea în asemenea locuri sau
împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor
confectionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru
socuri electrice;
2. importul sau procurarea din tară, în vederea comercializării, de arme
cu aer comprimat sau cu gaze comprimate care imprimă proiectilului o viteză mai
mare de 220 m/s, cu exceptia celor destinate pentru a fi folosite la
antrenamente si competitii de către Federatia Română de Tir, de cluburile si
asociatiile sportive cu sectii de tir afiliate la această federatie, care pot
dobândi, detine si folosiarme din această categorie, conform standardelor
sportive internationale;
3. neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu
ori specializat, a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri,
campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci si în alte locuri de distractie sau de
agrement pe care le conduc, precum si refuzul acestora de a acorda sprijin
organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice
sau pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea;
4. împiedicarea, sub orice formă, a organului de urmărire penală sau de
mentinere a ordinii publice de a-si îndeplini obligatiile de serviciu privind legitimarea
sau conducerea unei persoane la sediul politiei ori al altui organde stat, de a
lua măsurile necesare pentru mentinerea ori
restabilirea ordinii publice.
Portul sau folosirea, fără drept, de obiecte din cele prevăzute la alin.
1 pct. 2, în localul autoritătilor publice, institutiilor publice,
institutiilor sau altor persoane juridice de interes public, la întruniri
publice ori în localuri de alegeri, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 5
ani.”
2. La articolul 2, punctele 8, 9, 27 si 34 se abrogă.
3. La articolul 3, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:
“Contraventiile prevăzute la art. 2 se sanctionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 400.000 lei la 20.000.000 lei, cele prevăzute la pct.
3, 4, 13, 16, 19, 20, 24, 25, 33, 36 si 37;
b) cu amendă de la 700.000 lei la 40.000.000 lei sau cu închisoare
contraventională de la 15 zile la 3 luni, cele prevăzute la pct. 1, 14, 18, 23,
26, 28 si 30;
c) cu amendă de la 1.500.000 lei la 100.000.000 lei sau cu închisoare
contraventională de la o lună la 6 luni, cele prevăzute la pct. 2, pct. 5-7,
pct. 10-12, pct. 15, 17, 21, 22, 29, 31 si 35;
d) cu amendă de la 5.000.000 lei la 150.000.000 lei sau cu închisoare
contraventională de la 3 la 6 luni, fapta prevăzută la pct. 32.
În cazul săvârsirii contraventiilor prevăzute la art. 2 pct. 7 si pct.
22 se dispune si măsura suspendării activitătii localului public pe o perioadă
cuprinsă între 10 si 30 de zile.”
4. La articolul 6, alineatul 1 va avea următorul cuprins:
“Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârsirea
contraventiilor prevăzute la art. 2 pct. 4 si 5, dacă sunt ale
contravenientului, precum si lucrurile dobândite prin săvârsirea
contraventiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.”
Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 13 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti, 10 aprilie
2002.
Nr. 169.
pentru promulgarea Legii privind modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din
Constitutia României,
Presedintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea si completarea
Codului penal, a Codului de procedură penală si a unor legi speciale si se
dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
Bucuresti, 8 aprilie
2002.
Nr. 265.
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 14 martie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr.
94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu
modificările si completările ulterioare
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările ulterioare,
exceptie ridicată de Dumitru Ciuchete, Ion Oprescu, Vladimir Dumitrescu si
Constantin Gogonetu în Dosarul nr. 4.015/2001 al Tribunalului Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
Arată că asupra dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 94/1992 în vechea
redactare, dispozitii ce se regăsesc acum în art. 41, Curtea Constitutională
s-a pronuntat prin Decizia nr. 15/1999, respingând exceptia. Considerentele si
solutia pronuntate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu se creează
nici o discriminare între salariatii din sectorul de stat si salariatii din
sectorul privat, neexistând o procedură dezavantajoasă pentru persoanele din
prima categorie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr.
4.015/2001, Tribunalul Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Dumitru Ciuchete, Ion Oprescu, Vladimir
Dumitrescu si Constantin Gogonetu într-un litigiu având ca obiect contestatiile
introduse de acestia împotriva unor decizii de imputare emise de Regia
Natională a Pădurilor si Directia silvică Vâlcea.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia
sustin că dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, sunt neconstitutionale, întrucât încalcă principiul egalitătii
cetătenilor în fata legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din
Constitutie. În acest sens consideră că prin dispozitiile criticate se
instituie o discriminare între salariatii din sectorul de stat si cei din
sectorul privat în privinta căilor de contestare a deciziilor de imputare emise
împotriva lor pentru recuperarea prejudiciilor cauzate în legătură cu munca
prestată. Astfel, dacă salariatii din sectorul privat se pot adresa instantelor
de drept comun, specializate în solutionarea conflictelor si litigiilor de
muncă, salariatii din sectorul de stat sunt obligati să se adreseze instantelor
financiare ale Curtii de Conturi, chiar si atunci când producerea pagubelor a
fost constatată de organele de control ale unitătilor prejudiciate, iar nu de
organele de control financiar ale Curtii de Conturi.
De asemenea, autorii exceptiei sustin că jurisdictia instantelor Curtii
de Conturi este mai dezavantajoasă decât jurisdictia instantelor de drept
comun, deoarece nu se asigură în cadrul procedurii de judecată toate garantiile
prevăzute de Codul muncii, iar conditiile tragerii la răspundere a autorilor
faptelor cauzatoare de prejudicii sunt mai grele, întrucât acestia sunt tinuti
să răspundă atât pentru paguba efectivă, cât si pentru beneficiul nerealizat,
spre deosebire de salariatii supusi jurisdictiei de drept comun, care răspund
doar pentru paguba efectivă. Discriminarea dintre cele două categorii de
salariati rezultă si din împrejurarea că pentru persoanele supuse jurisdictiei
instantelor Curtii de Conturi nu există posibilitatea de a se prevala de riscul
normal al serviciului, ca o cauză de înlăturare a răspunderii materiale, si
nici de a invoca vicii de formă sau de continut ale deciziei de imputare, de
natură să ducă la anularea acesteia.
În sustinerea exceptiei autorii acesteia invocă si prevederile art. 11
si 20 din Constitutie, precum si ale Cartei sociale europene revizuite,
ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, care reglementează protectia
dreptului lucrătorului de a-si câstiga existenta prin muncă.
În concluzie, autorii exceptiei solicită admiterea acesteia.
Tribunalul Vâlcea, exprimându-si opinia, consideră că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este întemeiată “pentru considerentul că actele
de control pe care se întemeiază deciziile de imputare contestate nu au fost
încheiate de către organele de specialitate ale Curtii de Conturi, ci de către
organele de specialitate ale unitătii intimate”.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât prin solutionarea de către organele jurisdictionale ale Curtii de
Conturi a contestatiilor împotriva deciziilor de imputare emise în cazurile la
care se referă dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu
modificările si completările ulterioare, nu se instituie o discriminare a
persoanelor care folosesc aceste căi de atac fată de cele care se adresează
instantelor de drept comun, date fiind situatiile diferite în care se
găseste.fiecare dintre cele două categorii de persoane. Competenta instantelor
financiare este determinată, în cazul persoanelor prevăzute de dispozitiile
criticate, de natura proprietătii păgubite, a persoanelor juridice care
administrează patrimoniul respectiv, precum si a prejudiciilor cauzate.
Pe de altă parte, competenta materială a instantelor Curtii de Conturi
îsi are temeiul în prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, conform
cărora Curtea de Conturi exercită, în conditiile legii, si atributii
jurisdictionale.
Este evocată jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie,
concretizată în deciziile nr. 64/1994 si nr. 15/1999, prin care au fost
respinse exceptii de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 46
în vechea redactare (actualul art. 41) din Legea nr. 94/1992.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile
art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de
Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16
martie 2000, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au
următorul cuprins: “Colegiul jurisdictional judecă, în primă instantă,
contestatiile introduse împotriva actelor de imputatie de către
administratorii, gestionarii, contabilii, precum si de către ceilalti salariati
care au participat, împreună cu acestia, la producerea pagubelor cauzate
persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea,
administrarea si întrebuintarea resurselor financiare ale statului si ale
sectorului public, precum si cu gestionarea patrimoniului public si privat al
statului si al unitătilor administrativ-teritoriale.”
Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei de
neconstitutionalitate sunt următoarele:
- art. 11 alin. (1): “Statul român se obligă să îndeplinească
întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este
parte.”;
- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a
autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;
- art. 20 alin. (1): “Dispozitiile constitutionale privind drepturile
si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu
Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care România este parte.”
De asemenea, în sustinerea exceptiei se invocă si prevederile art. 1
pct. 2 din Carta socială europeană revizuită, ratificată de România prin Legea
nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din
4 mai 1999, prevederi care au următorul cuprins: “În vederea exercitării
efective a dreptului la muncă, părtile se angajează: […]
2. să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului de a-si
câstiga existenta printr-o muncă liber întreprinsă.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că
dispozitiile legale criticate au mai făcut obiectulcontrolului de
constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, si prin
Decizia nr. 15 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 120 din 23 martie 1999, Curtea s-a pronuntat asupra
constitutionalitătii dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 94/1992 în vechea redactare,
dispozitii ce sunt continute acum în art. 41, iar prin Decizia nr. 312 din 20
noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99
din 5 februarie 2002, s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 41 din Legea nr.
94/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, respingând
exceptiile de neconstitutionalitate invocate.
Analizând motivele de neconstitutionalitate bazate pe încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a retinut prin Decizia
nr. 312/2001 că “principiul egalitătii consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constitutie nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie
să corespundă un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul juridic nu
poate fi decât diferit. Egalitatea părtilor în procesul civil nu exclude, ci
chiar implică un tratament juridic diferentiat. Tratamentul diferit instituit
prin art. 41 din Legea nr. 94/1992 se întemeiază pe mai multe elemente de
diferentiere fată de alte cazuri de răspundere civilă sau materială, cum ar fi
natura proprietătii păgubite, natura persoanelor juridice care administrează
patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate si calitatea specială a
persoanelor cu răspundere principală pentru aceste prejudicii. Aceste categorii
de cauze si persoane se deosebesc de altele si ele dau dreptul legiuitorului să
instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu în cadrul categoriilor cu
situatie identică”.
Dat fiind că nu au intervenit elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutiile pronuntate
rămân valabile si în prezenta cauză.
În plus, Curtea retine că nu rezultă nici din dispozitiile criticate si
nici din alte prevederi ale Legii nr. 94/1992 că instantele financiare ar
aplica deciziilor de imputare un alt regim juridic decât cel prevăzut de Codul
muncii.
În sustinerea contestatiilor introduse la organele de jurisdictie ale
Curtii de Conturi împotriva deciziilor de imputare contestatorii pot propune
aceleasi probe si pot formula aceleasi cereri si apărări pe care le-ar formula
în fata instantelor judecătoresti, iar instantele financiare sunt tinute să
judece, ca si instantele de drept comun, după normele cuprinse în Codul de
procedură civilă - în acest sens sunt dispozitiile art. 130 din Legea nr.
94/1992, republicată - si pot să pronunte aceleasi categorii de solutii, si
anume admiterea contestatiei si anularea, totală sau partială, a deciziei de
imputare ori respingerea contestatiei.
De asemenea, Curtea nu poate retine sustinerea autorilor exceptiei că
prin judecarea de către organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi a
contestatiilor împotriva deciziilor de imputare s-ar schimba natura răspunderii
patrimoniale a contestatorilor dintr-o răspundere materială, specifică raporturilor
de muncă, într-o răspundere civilă. Dat fiind că în Legea nr. 94/1992 nu există
vreo prevedere în sensul arătat de autorii exceptiei, rezultă că principiile
răspunderii materiale reglementate de Codul muncii se aplică si în cauzele
judecate de instantele financiare.
Pentru aceleasi considerente Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită. Legea nr. 94/1992 asigură în mod efectiv, prin dispozitiile sale, dreptul angajatului de a invoca, în fata instantelor Curtii de Conturi si, ulterior, în fata instantelor judecătoresti, motivele de fapt si de drept pentru care consideră că o decizie de imputare este netemeinică si nelegală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144
lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din
Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de
Dumitru Ciuchete, Vladimir Dumitrescu, Constantin Gogonetu si Ion Oprescu în
Dosarul nr. 4.015/2001 al Tribunalului Vâlcea.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru
actualizarea limitelor amenzilor contraventionale prevăzute în Legea nr.
82/1993
privind
constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 13
alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta
Dunării”, cu modificările ulterioare, si ale art. 8 alin. (4) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu
modificările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. - Limitele amenzilor contraventionale prevăzute la
art. 13 alin. 1 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei
Biosferei “Delta Dunării”, cu modificările ulterioare, se actualizează după cum
urmează:
a) cele de la pct. 2, 4 si 5, cu amendă de la 350.000 lei la 1.000.000
lei pentru persoane fizice si de la 500.000 lei la 1.500.000 lei pentru
persoane juridice;
b) cele de la pct. 6, 8, 9 si 10, cu amendă de la 700.000 lei la
2.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei
pentru persoane juridice;
c) cele de la pct. 11-13, cu amendă de la 1.300.000 lei la 4.000.000 lei
pentru persoane fizice si de la 1.700.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoane
juridice;
d) cele de la pct. 15 si 16, cu amendă de la 2.500.000 lei la 7.000.000
lei pentru persoane fizice si de la 3.200.000 lei la 10.000.000 lei pentru
persoane juridice;
e) cele de la pct. 17-21, cu amendă de la 4.200.000 lei la 12.600.000
lei pentru persoane fizice si de la 7.000.000 lei la 18.000.000 lei pentru
persoane juridice;
f) cele de la pct. 25, cu amendă de la 7.000.000 lei la 20.000.000 lei
pentru persoane fizice si de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei pentru
persoane juridice;
g) cele de la pct. 26-28, cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000
lei pentru persoane fizice si de la 25.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru
persoane juridice;
h) cele de la pct. 1 si pct. 29-34, cu amendă de la 20.000.000 lei la 60.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 42.000.000 lei la 125.000.000 lei pentru persoane juridice.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul apelor si protectiei mediului,
Petru Lificiu
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 4 aprilie
2002.
Nr. 341.