MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 891         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 10 decembrie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 273 din 22 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

            - Opinie separată

 

 

            Decizia nr. 294 din 7 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            535. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate care reglementează comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

            283. - Ordin privind modificarea si completarea anexelor nr. 3a), 3b) si 3b’) la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 29/2002 pentru aprobarea utilizării formularelor unice pe tară, fără regim special, necesare raportării activitătii furnizorilor de servicii medicale

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

            138. - Decizie pentru retragerea unor licente de emisie

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 273

din 22 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Columbia Impex” - S.R.L. Craiova în Dosarul nr. 57/F/89/2000 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund părtile Petre Răcuteanu si Constantin Popescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Petre Răcuteanu solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că societatea debitoare nu trebuia să ajungă în stare de faliment.

Constantin Popescu arată că prin punerea în miscare a procedurii falimentului si reorganizării societătii debitoare a fost păgubit, impunându-se admiterea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondată. Se arată că art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 permite judecătorului-sindic să suspende procedura judiciară a falimentului. Această măsură este temporară, fiind luată până la privatizarea societătii sau pentru o perioadă de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungită cu încă un an numai în cazuri temeinic justificate. În consecintă, nu sunt încălcate prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, Tribunalul Dolj Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Columbia Impex” - S.R.L. Craiova în Dosarul nr. 57/F/89/2000.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că, potrivit art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, “exercitiul actiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspendă, la cererea institutiei publice implicate, fată de societătile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine cel putin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistrează obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă  la cresterea atractivitătii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni”. Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii legale sunt în contradictie cu scopul Legii nr. 64/1995 si afectează interesele societătilor private creditoare în cadrul procedurii falimentului, prin amânarea sine die a recuperării de către acestea a creantelor. În felul acesta, posibilitatea prevăzută pentru institutiile publice de a solicita suspendarea procedurii falimentului constituie, practic, pentru ceilalti creditori “o îngrădire a accesului la justitie pentru apărarea unui drept”, fiind încălcate dispozitiile art. 21 din Constitutie.

O altă critică formulată de autorul exceptiei priveste neconstitutionalitatea prevederilor legale criticate cu raportare la dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie privind garantarea dreptului de proprietate si a creantelor asupra statului, precum si ocrotirea egală a proprietătii private indiferent de titular. În realitate, arată autorul exceptiei, a fost instituită o protectie specială a asa-zisei “proprietăti de stat”.

Autorul exceptiei consideră, totodată, că restrângerea dreptului creditorilor de a-si realiza creantele în cadrul procedurii falimentului este neconstitutională, fiind în contradictie cu dispozitiile art. 49 din Constitutie, întrucât cazurile privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, prevăzute în acest text, nu sunt întrunite în situatia reglementată de textul ordonantei criticate.

În finalul motivării exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că “redactarea art. III este confuză, nu prevede solutii concrete de redresare, în schimb se referă la scrisori de intentie care se pot concretiza sau nu în maximizarea atractivitătii activitătii societătii. Despre modalitatea în care alti creditori, cu exceptia statului, îsi pot acoperi creantele nu se face nici o referire”.

Tribunalul Dolj - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “dispozitiile art. III ale Ordonantei Guvernului nu vin în contradictie cu nici unul din articolele invocate [...], respectiv art. 21, art. 41 alin. (1) si (2) si art. 49 din Constitutie”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Conform punctului său de vedere, măsura prevăzută de textul criticat pentru neconstitutionalitate este “temporară, fiind luată până la privatizarea societătii sau pentru o perioadă de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungită cu încă un an numai în cazuri temeinic justificate”. În felul acesta, “restrângerea drepturilor creditorilor se face pentru o perioadă limitată si nu poate duce la stingerea dreptului însusi”. De asemenea, Guvernul precizează că, “în cazul în care societatea comercială este privatizată, prin vânzarea pachetului majoritar de actiuni, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii care are ca efect descărcarea debitorului de obligatiile pe care le avea înainte de deschiderea acesteia”.

Potrivit punctului de vedere al Guvernului, textul alin. (4) al art. III prevede că judecătorul-sindic “va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a actiunilor”, ceea ce presupune că “judecătorul va pronunta închiderea procedurii, dar este conditionat de prevederile contractului de privatizare care cuprinde de regulă clause cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societătii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauză poate fi scutită de la plata obligatiilor bugetare”. Ca atare, “nu se poate vorbi de îngrădirea accesului la justitie, iar exceptia de neconstitutionalitate a art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, fată de art. 21, raportat la art. 49 din Constitutia României, apare ca neîntemeiată”.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, Guvernul consideră că art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu aduce atingere dreptului de proprietate al creditorilor si nici nu face o discriminare între titularii dreptului de proprietate în ceea ce priveste protectia juridică a acestui drept real.

Creditorii se pot adresa instantei judecătoresti pentru satisfacerea creantelor lor imediat ce suspendarea procedurii a încetat”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, dispozitii având următorul continut:

“(1) Exercitiul actiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspendă, la cererea institutiei publice implicate, fată de societătile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine cel putin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistrează obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la cresterea atractivitătii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni.

(2) Suspendarea va fi pronuntată de instanta competentă pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.

(3) În termen de 15 zile de la pronuntarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte institutiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operatiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară.

(4) În urma privatizării societătii prin vânzarea pachetului majoritar de actiuni, judecătorul-sindic va pronunta, la cererea institutiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a actiunilor.”

Critica de neconstitutionalitate a textelor de lege mentionate se bazează, în esentă, pe sustinerea potrivit căreia  instituirea acestui motiv de suspendare a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 încalcă dreptul de acces liber la justitie, consacrat de art. 21 al Constitutiei, protectia proprietătii private si principiul ocrotirii egale a proprietătii, indiferent de titular, prevăzute de art. 41 alin. (1) si (2) teza întâi din Constitutie, precum si dispozitiile art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi (cu referire la dreptul de acces liber la justitie).

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate au următoarea redactare:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 41 alin. (1) si (2) teza întâi: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate.

Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”

Analizând prevederile legale criticate, Curtea retine că prin aceste dispozitii a fost instituită o cauză de suspendare a exercitării actiunilor sau a efectuării procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, la cererea “institutiei publice implicate”, fată de societătile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine  el putin 50% + 1 din capitalul social. Textul prevede pentru aceasta îndeplinirea cumulativă si a celorlalte conditii existenta unor obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabilă, societătile comerciale respective să se afle în proces de privatizare, să fie cuprinse în programe speciale care să conducă la cresterea atractivitătii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni. Suspendarea va fi dispusă de instanta competentă pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an. 

Ratiunea introducerii acestui caz de suspendare o constituie, în mod evident, favorizarea accelerării procesului de privatizare a societătilor comerciale cu capital majoritar de stat, care, în acelasi timp, au si mari datorii fată de bugetul statului.

Aplicarea măsurii prevăzute de textul de lege criticat poate să ducă, totodată, la întârzieri în realizarea creantelor de către ceilalti eventuali creditori, urmărite prin declansarea procedurii de reorganizare judiciară si faliment, prevăzută de Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare.

În această privintă, Curtea constată că aceste posibile întârzieri în realizarea creantelor, datorate suspendării procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, eventual declansate de alti creditori decât sinstitutia publică implicată”, nu au valoarea unei îngrădiri a exercitării dreptului de a se adresa justitiei pentru apărarea intereselor sale legitime. Art. 21 din Constitutie, fără să instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legală sau judiciară a unor cauze, prevede posibilitatea sesizării justitiei, reglementare pe care art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu o încalcă.

În ceea ce priveste incompatibilitatea textului legal criticat cu dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea constată că, în cauză, textele constitutionale invocate nu au incidentă, dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 vizând exclusiv procedurile prevăzute de Legea nr. 64/1995 în caz de insolventă a debitorilor comercianti aflati în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele disponibile.

În consecintă, suspendarea acestor proceduri nu aduce vreo atingere dreptului de proprietate al titularilor de creante. Asa cum s-a arătat mai sus, cel mult se poate discuta despre o anumită întârziere a realizării drepturilor de creantă ale acestora. De asemenea, pentru considerentele arătate, nu poate fi retinută încălcarea principiului ocrotirii egale a proprietătii private, indiferent de titular.

Sustinerile autorului exceptiei potrivit cărora sunt încălcate dispozitiile art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi, prin raportare la dreptul prevăzut de art. 21 din Constitutie, sunt, de asemenea, neîntemeiate întrucât, asa cum s-a arătat, accesul la justitie nu este încălcat prin instituirea unui caz de suspendare legală a exercitiului actiunilor sau a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995. De altfel, Codul de procedură civilă prevede, la art. 243, si situatii când judecarea cauzelor se suspendă de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite sustinerile autorului exceptiei în legătură cu modalitatea de redactare a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, întrucât în atributiile sale intră doar examinarea prevederilor legale criticate în raport cu dispozitiile si principiile constitutionale.

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, prin raportare la art. 21 si 49 din Constitutie. Prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a constatat că “Suspendarea exercitării  actiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu încalcă principiul liberului acces la justitie dat fiind că, prin însăsi natura ei, această măsură constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competentă,  pe o perioadă limitată, potrivit art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, după constatarea de către judecător a îndeplinirii conditiilor prevăzute în alin. (1) al aceluiasi articol […]”. Totodată, s-a arătat că “procedura suspendată pe cale judiciară urmează a se închide tot pe cale judiciară fie în conditiile prevăzute de art. 117 si următoarele din Legea nr. 64/1995 - dacă nu s-a realizat privatizarea -, fie în conditiile prevăzute de art. III alin. (4) din ordonanta criticată, în urma privatizării prin vânzarea  pachetului majoritar de actiuni”. De asemenea, Curtea aretinut în decizia sa că “titularii drepturilor de creantă care au solicitat deschiderea procedurii fată de societatea comercială ajunsă în stare de incapacitate de plată au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevăzute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, să-si recupereze creantele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în conditiile dreptului comun, de la succesorii societătii privatizate”.

În legătură cu invocarea art. 49 din Constitutie, prin decizia pronuntată Curtea a retinut că “Textul criticat este un text de procedură - deci fără efect cu privire la dreptul substantial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului”.

Întrucât nu au fost aduse în dezbatere elemente noi, de natură să justifice schimbarea solutiei anterior pronuntate, cele statuate prin Decizia nr. 211/2002 îsi mentin valabilitatea si în această cauză.

În consecintă, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Columbia Impex” - S.R.L. Craiova în Dosarul nr. 57/F/89/2000 al Tribunalului Dolj – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2002.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Pentru considerentele arătate în opinia separată la Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002 apreciez, în continuare, că dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 încalcă prevederile art. 21, art. 41 alin. (1) si alin. (2) teza întâi si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie, motiv pentru care se impunea admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitătii textului de lege examinat.

 

Judecător,

Kozsokár Gábor

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 294

din 7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1

din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Richard Mark Beesley si Viorel Preda în Dosarul nr. 707/1999 al Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Mircea Stănculescu si avocat Ion Ionescu, apărătorii celor doi autori ai exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciază că sintagma “sau nu locuieste în tară” din cuprinsul art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstitutională, întrucât exonerează organul de cercetare penală de obligatia de a prezenta materialul de urmărire penală inculpatului care locuieste în străinătate, asimilându-l cu inculpatul care nu poate fi găsit sau se sustrage de la chemarea înaintea organului de cercetare penală. Se creează astfel o discriminare, prin aplicarea unui tratament egal inculpatilor în persoana cărora se retine o culpă, fiind dispăruti sau se sustrag de la chemarea înaintea organului de cercetare penală, si inculpatilor cărora nu li se poate retine vreo culpă, dar care nu locuiesc în tară.

Reprezentantul Ministerului Public arată că principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor presupune reglementarea unor tratamente juridice diferite pentru situatii diferite. În ceea ce priveste cazurile de neprezentare a materialului de urmărire penală, se consideră că nu există situatii diferite între persoanele care locuiesc în România si cele care locuiesc în străinătate, situatii care să justifice un tratament diferentiat. Întrucât dreptul la apărare implică dreptul la cunoasterea materialului de urmărire penală, art. 254 alin. 1 este neconstitutional în măsura în care organul de urmărire este exonerat de obligatia prezentării materialului către inculpatul care nu locuieste în tară.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 707/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconsitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Richard Mark Beesley si Viorel Preda în dosarul acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, întrucât lasă la latitudinea organului de urmărire penală sau a procurorului prezentarea materialului de urmărire penală inculpatilor care nu locuiesc în România, aflându-se permanent sau temporar în străinătate. În acest mod sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertătilor fundamentale, ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 18, privitor la cetătenii străini si la apatrizi, ale art. 24, care consacră dreptul la apărare, precum si ale art. 25, referitoare la libera circulatie.

În opinia Tribunalului Bucuresti sintagma “sau nu locuieste în tară” din cuprinsul art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstitutională în măsura în care textul legal este interpretat ca reprezentând o exonerare a organului de cercetare penală sau a procurorului de la obligatia chemării învinuitului sau inculpatului în vederea prezentării materialului de urmărire penală. Se precizează că, dacă art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală este interpretat în sensul că si persoana care locuieste în străinătate este citată pentru prezentarea materialului de urmărire penală, sintagma “sau nu locuieste în tară” apare ca fiind inutilă, deoarece organul de urmărire penală sau procurorul nu poate fi obligat să prezinte materialul în cazul în care, desi citată, persoana, în mod nejustificat, nu răspunde chemării, astfel încât cauza de neprezentare a materialului va fi sustragerea persoanei respective de la chemarea înaintea organului de cercetare penală.

Concluzia instantei este că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză.

Guvernul arată că dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală trebuie să fie coroborate cu dispozitiile art. 250 din acelasi cod, care prevăd că după punerea în miscare a actiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire penală, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fata sa. Este evident că organul de cercetare penală are obligatia de a face toate demersurile necesare pentru asigurarea prezentei învinuitului sau inculpatului în fata sa, în vederea prezentării materialului de urmărire penală. O interpretare contrară a textului art. 254 alin. 1 raportat la art. 250 din Codul de procedură penală ar fi lipsită de suport legal. Mai mult, dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 6 alin. 3 din acelasi cod, potrivit cărora organele judiciare au obligatia să-i asigure inculpatului posibilitatea pregătirii si exercitării apărării, implicit prezentarea materialului de urmărire penală. De aceea, în opinia Guvernului, nu se poate afirma că dispozitiile criticate ar contraveni prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la apărare. De asemenea, având în vedere obligatia organelor de cercetare penală de a chema în fata lor pe învinuit sau inculpat, în vederea prezentării materialului de urmărire penală, indiferent dacă locuieste sau nu în tară, nu poate fi retinută încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 17 din Constitutie. În fine, având în vedere că învinuitul sau inculpatul este chemat pentru a i se  prezenta materialul de urmărire penală, indiferent dacă locuieste sau nu în tară, nu poate fi retinută încălcarea prevederilor art. 25 din Constitutie. În concluzie, Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd:

- Art. 254 alin. 1: “Când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul este dispărut, s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală sau nu locuieste în tară, în referatul care se întocmeste potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.”

Dispozitiile din Constitutia României, considerate a fi încălcate de către autorul exceptiei, au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 17: “Cetătenii români se bucură în străinătate de protectia statului român si trebuie să-si îndeplinească obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tară.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

- Art. 25: “(1) Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetătean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală enumeră cazurile de neprezentare a materialului de urmărire penală atunci când inculpatul este dispărut, s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală sau nu locuieste în tară. În acest ultim caz, inculpatul care nu locuieste în tară, indiferent dacă a fost sau nu chemat în fata organului de cercetare penală, doar prin simplul fapt că locuieste în străinătate, poate fi trimis în judecată fără a i se prezenta materialul de urmărire penală.

Curtea retine că dreptul la apărare al inculpatului în tot cursul procesului penal, precum si obligatia organelor judiciare de a-l încunostinta pe acesta despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acesteia si de a-i asigura posibilitatea pregătirii si exercitării apărării sunt garantate de Constitutie. În cadrul procedurii de prezentare a  materialului de urmărire penală, organele de cercetare penală au obligatia să îl informeze pe inculpat, după punerea în  miscare a actiunii penale, despre dreptul de a lua cunostintă de materialul de urmărire penală, consemnându-se îndeplinirea acestei obligatii într-un proces-verbal.

Astfel, în conditiile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia toate măsurile pentru asigurarea dreptului de apărare al inculpatului. Or, conditionarea prezentării materialului de urmărire penală de împrejurarea de fapt a locuirii în tară exonerează organele de cercetare penală de obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului aflat într-o astfel de situatie a materialului de urmărire penală.

Prin urmare, este evident că sintagma “sau nu locuieste în tară” din cuprinsul dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală aduce atingere dreptului la apărare garantat de Constitutia României prin prevederile art. 24, interpretate si aplicate în concordantă cu prevederile pct. 3 al art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, potrivit cărora orice persoană acuzată de comiterea unei infractiuni are dreptul la toate garantiile procesuale, printre care si aceea de a fi informată despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduce.

De altfel, într-o împrejurare asemănătoare, Curtea Constitutională a considerat ca fiind neconstitutionale acele dispozitii care, într-un fel sau altul, împiedică realizarea deplină a dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului, în special prin neprezentarea materialului de urmărire penală. Astfel, prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul de procedură penală, constatând că sintagma “dacă socoteste necesar” este neconstitutională, deoarece face posibilă punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecată a unui învinuit căruia nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, pentru că procurorul n-a considerat necesar să-l cheme si să-i prezinte acest material.

Dispozitia cuprinsă în art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine si art. 16 din Constitutie, care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât creează o discriminare între persoanele care locuiesc în tară si cele care locuiesc în străinătate sau se află temporar peste granitele tării, dar sunt cercetate în România pentru săvârsirea unor infractiuni, acestea din urmă neputând beneficia de toate garantiile procesuale prevăzute de lege. În jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a decis, în mod constant, că principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Curtea consideră că persoanele care locuiesc în România si cele care locuiesc în străinătate nu se află în situatii diferite care să justifice un  tratament diferentiat, astfel încât textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 16.

În consecintă, Curtea retine că organul de cercetare penală, după punerea în miscare a actiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, are obligatia de a-l chema pe inculpatul care nu locuieste în tară spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, urmând a se aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 250-254 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate formulată de Richard Mark Beesley si Viorel Preda în Dosarul nr. 707/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penală si constată că dispozitia “sau nu locuieste în tară” din art. 254 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstitutională.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate care reglementează comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 158.925 din 29 august 2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate care reglementează comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Agentia Natională Sanitară Veterinară, institutele centrale de profil si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice altă dispozitie contrară.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 13 noiembrie 2002.

Nr. 535.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind conditiile de sănătate care reglementează comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileste conditiile de sănătate care reglementează comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă provenită de la animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine, caprine si solipede.

 

CAPITOLUL II

Definitii

 

Art. 2. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare se întelege prin:

a) carne - toate părtile provenite de la animalele domestice din speciile bovine, porcine, ovine, caprine si solipede, obtinute după sacrificare, proprii si corespunzătoare consumului uman;

b) carne proaspătă - carnea ce nu a fost supusă nici unui proces de conservare, carnea refrigerată si congelată;

c) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de către autoritatea veterinară competentă a României;

d) tara exportatoare - tara din care este expediată carne a proaspătă unui stat membru al Uniunii Europene au României;

e) tara de destinatie - România sau un stat membru al Uniunii Europene către care este expediată carnea proaspătă.

 

CAPITOLUL III

Conditiile pe care trebuie să le îndeplinească carnea proaspătă destinată comertului dintre România si statele

membre ale Uniunii Europene

 

Art. 3. - Poate face obiectul exportului carnea proaspătă care îndeplineste următoarele conditii:

a) a fost obtinută de la ovine, caprine sau solipede domestice, care au stat pe teritoriul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene, ca tară de origine, 21 de zile, înainte de tăiere sau de la nastere în cazul animalelor cu vârstă mai mică de 21 de zile, fără a aduce atingere prevederilor art. 6;

b) nu a fost obtinută de la animale care provin dintr-o exploatatie sau zonă care din motive de sănătate este supusă interdictiei prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. b) din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 236/2002, ca urmare a unui focar de febră aftoasă, pestă porcină, boală veziculoasă a porcului sau paralizie contagioasă a porcului (boala Teschen);

c) nu a fost obtinută în abatoare în care au fost înregistrate cazuri de febră aftoasă, pestă porcină, boală veziculoasă a porcului sau paralizie contagioasă a porcului (boala Teschen). Dacă există un focar al uneia dintre aceste boli, autoritătile competente centrale ale celor două tări, ca state de origine, trebuie să se asigure că această carne, suspectă de a fi contaminată, nu face obiectul comertului dintre ele;

d) nu a fost supusă măsurilor restrictive de sănătate a animalelor conform prevederilor Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere, profilaxie si combatere pentru pesta porcină clasică;

e) a fost supusă conformitătii privind ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea si prelucrarea cărnii, distrugerea ambalajelor si materiilor reziduale rezultate în urma prelucrării, încât să fie eliminate riscurile pentru sănătatea publică si sănătatea animalelor.

Art. 4. - Carnea proaspătă provenită de la porcine, ovine si caprine nu poate să facă obiectul comertului dintre România si statele membre ale Uniunii Europene dacă provine de la animale dintr-o exploatatie supusă interdictiei în tara exportatoare din motive de sănătate, ca urmare a unui focar de bruceloză porcină, ovină, sau caprină. Durata  acestei interdictii este cel putin 6 săptămâni dupăînregistrarea oficială a ultimului caz de boală.

Art. 5. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că pentru carnea proaspătă obtinută de la animalele care nu îndeplinesc conditiile prevăzute de art. 3 si 4 nu se aplică marca de sănătate prevăzută la cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete.

(2) Tara de destinatie poate interzice introducerea cărnii proaspete pe teritoriul său, dacă s-a stabilit că prevederile art. 3 si 4 nu au fost respectate.

(3) În acest caz, tara de destinatie trebuie să autorizeze, la solicitarea expeditorului sau a reprezentantului său legal, returnarea întregului transport de carne proaspătă, cu  conditia că acest lucru să nu afecteze cerintele de sănătate a animalelor.

(4) Autoritatea veterinară competentă a tării de destinatie poate dispune ca transportul să fie distrus, în concordantă cu alin. (2), atunci când autoritatea veterinară centrală a tării exportatoare sau a tării de tranzit nu autorizează returnarea.

(5) Pentru punerea în aplicare a măsurilor la care se face referire la alin. (2), (3) si (4) trebuie să se aplice prevederile art. 6 din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine.

Art. 6. - (1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 5 alin. (1), în măsura în care carnea nu este destinată  comertului dintre România si statele membre ale Uniunii Europene, carnea la care se face referire la articolul respectiv poate purta marca definită în cap XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, cu conditia ca marca specială la care se face referire în anexa la prezenta normă sanitară veterinară să fie aplicată imediat.

(2) Prevederile anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete se aplică ca atare în ceea ce priveste detinerea, păstrarea si utilizarea instrumentelor de marcare.

(3) Această carne trebuie să fie obtinută, transată, transportată si depozitată separat fată de carnea destinată comertului dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă.

Art. 7. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară nu afectează procedurile de apel disponibile aplicabile în România si statele membre ale Uniunii Europene, fată de autoritătile veterinare competente la care se face referire în prezenta normă sanitară veterinară.

(2) În cadrul comertului dintre un stat membru al Uniunii Europene si România, ca tări exportatoare din care carnea proaspătă nu poate fi introdusă pe teritoriul celeilalte, în concordantă cu art. 5 alin. (2), tara exportatoare are dreptul de a obtine avizul unui expert veterinar. Fiecare tară exportatoare a unui stat membru al Uniunii Europene sau România se va asigura că expertii veterinari pot stabili dacă prevederile art. 5 alin. (2) au fost îndeplinite, înainte ca  autoritătile veterinare centrale ale tărilor în cauză să ia alte măsuri, cum ar fi distrugerea cărnii.

(3) Nationalitatea expertului veterinar nu trebuie să fie aceeasi cu cea a celor două părti, a tării exportatoare sau a tării de destinatie.

(4) Autoritatea veterinară centrală a României întocmeste si înaintează lista expertilor veterinari care pot să  a corde astfel de avize si stabileste regulile generale în ceea ce priveste procedura ce trebuie urmată în acordarea unor astfel de avize.

Art. 8. - (1) Tările de destinatie pot acorda tării exportatoare o autorizatie generală sau o autorizatie restrânsă pentru cazuri specifice, pentru introducerea pe teritoriul lor a cărnii proaspete care prin derogare de la art. 3 lit. a) nu provine de la animale care au stat pe teritoriul acestuia cel putin 21 de zile înainte de sacrificare sau de la nastere în cazul animalelor mai tinere de 21 de zile.

 (2) Când tara de destinatie acordă o autorizatie generală în concordantă cu alin. (1), informează imediat despre acest lucru Comisia Europeană.

(3) Când tara de destinatie acordă una din autorizatiile prevăzute la alin. (1), trebuie obligatoriu obtinută o astfel de autorizatie si din tările de tranzit în cauză.

Art. 9. - (1) Fără a se aduce atingere art. 3, 4 si 7, tara de destinatie, dacă există un pericol de răspândire pe teritoriul său a vreunei boli, poate să dispună următoarele măsuri:

a) interzice sau restrictionează temporar introducerea cărnii din zonele afectate ale tării exportatoare, în cazul unui focar al unei boli epizootice;

b) interzice sau restrictionează temporar introducerea cărnii de pe întreg teritoriul tării exportatoare, atunci când o boală epizootică devine larg răspândită sau dacă există un focar al unei boli contagioase majore a animalelor. Atunci când boala în cauză este pesta porcină africană, se aplică prevederile art. 8.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să notifice imediat la Comisia Europeană focarul de pe teritoriul tării sau al oricărei boli la care se face referire în alin. (1) si măsurile pe care le-a întreprins pentru combaterea, precum si stingerea bolii.

(3) Măsurile dispuse de către tara de destinatie în baza alin. (1), precum si abrogarea acestora se comunică imediat la Comisia Europeană împreună cu motivele care au condus la luarea acestor măsuri.

(4) Dacă apare situatia prevăzută la alin. (1) si se impune ca statele membre ale Uniunii Europene să aplice măsurile întreprinse în baza alin. (1), trebuie adoptate prevederi corespunzătoare în concordantă cu procedura  prevăzută la alin. (3) si să se aplice măsuri corespunzătoare în concordantă cu procedura prevăzută în art. 10.

Art. 10. - (1) În cadrul comertului României cu statele membre, dacă pe teritoriul unui stat s-a înregistrat pesta porcină africană în ultimele 12 luni, acesta nu va exporta carne de porc proaspătă către teritoriul celeilalte tări. În concordantă cu procedura natională stabilită de autoritatea veterinară centrală a României se poate hotărî ca prevederile acestui alineat să nu se aplice uneia sau mai multor părti ale teritoriului statului interesat. Această derogare nu exclude aplicarea prevederilor art. 7, dacă în partea sau în părtile mentionate ale teritoriului reapar unul sau mai multe cazuri de pesta porcină africană.

(2) Dacă în teritoriul unei tări care a fost indemnă de pesta porcină africană timp de 12 luni izbucneste un focar al acestei boli, se impune decizia ca prevederile alin. (1) să se aplice numai la teritoriul interesat. Prin această decizie, fără a se aduce atingere prevederilor art. 9, statul în cauză afectat va opri imediat exportul de carne de porc din  z ona focarului către celelalte state destinatare. Când apar unul sau mai multe cazuri de pestă porcină africană într-o zonă a unui stat care nu este geografic legată de partea principală a statului respectiv, se aplică prevederile alin. (1) părtii teritoriului în cauză. Autoritatea veterinară centrală a României si statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se asigure de interdictia imediată a exportului de carne de porc proaspătă din partea teritoriului în care s-a înregistrat boala.

(3) Conditiile esentiale pentru aplicarea alin. (1) sunt îndeplinite dacă au fost întrunite următoarele:

a) focarul sau focarele înregistrate de aparitia pestei porcine africane a fost sau au fost eradicate în cel mai scurt timp posibil.

b) un nou focar care face obiectul unei decizii noi nu este legat din punct de vedere epidemiologic cu focarul sau focarele la care se face referire la lit. a).

(4) Deciziile de ridicare a măsurilor aplicate conform prevederilor alin. (2) vor fi luate conform procedurilor descrise mai sus.

Art. 11. - (1) Pentru definirea părtii din teritoriu, la care se referă art. 10 alin. (1), se vor avea în vedere următoarele:

a) metodele folosite pentru a controla si eradica pesta porcină africană;

b) absenta bolii timp de cel putin 12 luni, folosind toate metodele de depistare, inclusiv supravegherea serologică;

c) suprafata zonei din teritoriu, cu precizarea granitelor geografice si administrative;

d) măsurile de protectie luate pentru a preveni contaminarea si recontaminarea efectivelor de porcine;

e) măsurile luate pentru controlul miscării efectivelor de porcine.

(2) Pentru definirea părtilor teritoriilor, la care se face referire la art. 10 alin. (2), se vor avea în vedere următoarele:

a) metodele folosite pentru combaterea bolii, în special eliminarea porcilor (distrugerea) din fermele infectate, contaminate sau suspecte de contaminare;

b) zona de suprafată a părtilor teritoriului si granitelor lor administrative si geografice;

c) incidenta bolii si tendinta de extindere, măsurile luate pentru a preveni extinderea focarului;

d) măsurile luate pentru a se restrictiona si controla miscarea porcinelor atât în interiorul, cât si în exteriorul zonei interesate.

Art. 12. - Prevederile nationale cu privire la importul de carne proaspătă din tări terte nu pot fi mai favorabile decât cele prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 13. - (1) În cadrul comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene, tările destinatare indemne oficial de pesta porcină nu se pot opune intrării pe teritoriul lor a cărnii de porc proaspete, dacă această carne a fost obtinută de la:

a) porci care au stat pe teritoriul tării exportatoare cel putin trei luni înainte de ziua încărcării cărnii;

b) porci nevaccinati, crescuti în ferme (exploatatii) indemne oficial de pesta porcină, situate într-o parte a teritoriului din cele două părti geografice ale statului si care este format dintr-o regiune indemnă de pesta porcină sau din mai multe regiuni învecinate, indemne de pesta porcină, iar porcii au fost sacrificati în acea parte a teritoriului, si când porcii vaccinati în ultimele 12 luni au fost sacrificati în unităti separate sau în partidă separată si carnea rezultată a fost depozitată în spatii separate.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României elaborează lista părtilor teritoriului la care se referă alin. (1) lit. b), care sunt indemne de pesta porcină. Fără a aduce atingere posibilitătii de aplicare a prevederilor art. 9, autoritatea  veterinară centrală a tării exportatoare trebuie să suspende acest statut în momentul în care a apărut un focar de pestă porcină si după ce a informat imediat Comisia Europeană.

(3) Autoritatea veterinară centrală a tării exportatoare va ridica suspendarea fie la 30 de zile de la eradicarea ultimului focar de boală, dacă nu s-a efectuat vaccinarea, fie în 90 de zile de la eradicarea ultimului focar de boală, dacă s-a efectuat vaccinarea. Despre ridicarea suspendării este obligatorie informarea Comisiei Europene si a celorlalte state membre ale Uniunii Europene asupra terminării perioadei de suspendare. Când între depistarea primului si ultimului focar au trecut două luni, autoritatea veterinară centrală a tării exportatoare va informa imediat Comisia Europeană si va retrage statutul anterior în concordantă cu legislatia natională. Statutul poate fi acordat din nou părtii  teritoriului în cauză, în concordantă cu aceeasi procedură,numai după o perioadă de cel putin:

a) 3 luni de la eradicarea ultimului focar de boală, dacă nu s-a efectuat vaccinarea;

b) 6 luni de la eradicarea ultimului focar de boală, dacă s-a efectuat vaccinarea.

Art. 14. - Conditiile stabilite în Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare pentru comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere si de origine animală se aplică controalelor la origine, organizării si urmăririi controlului ce trebuie efectuat de către tara de destinatie si măsurilor de protectie ce trebuie aplicate.

Art. 15. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura implementarea si concordanta cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României va lua măsurile administrative adecvate pentru a sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea competentă centrală modifică, completează sau abrogă total ori partial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Când autoritatea veterinară centrală a României adoptă măsurile mentionate la alineatele precedente, va face referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXĂ

la norma sanitară veterinară

 

Marcarea cărnii proaspete care nu este destinată comertului dintre România

si statele membre ale Uniunii Europene

 

1. Stampilarea trebuie efectuată astfel încât stampila ovală, descrisă la pct. 50 al cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, să fie acoperită de o cruce diagonală ce constă în două linii drepte întretăindu-se în unghiuri drepte cu punctul de intersectie în centrul stampilei, iar informatiile de pe aceasta să rămână lizibile.

2. Mărcile mentionate la pct. 1 trebuie aplicate, de asemenea, cu o singură stampilă care va fi ovală, lungă de 6,5 cm si lată de 4,5 cm; următoarele informatii trebuie să apară pe marcă, cu caractere perfect lizibile:

a) în partea superioară, numele tării exportatoare, cu majuscule;

b) în centru, numărul de autorizatie veterinară a abatorului;

c) în partea inferioară, unul din următoarele grupuri de initiale: EEC - CEE - EWG - EEG - EOF - (94/598) CE RESM - (Tratatul de aderare) ETY, iar până la aderarea României la Uniunea Europeană, “INSPECTIA GUVERNAMENTALĂ”;

d) două linii drepte ce intersectează stampila în unghiuri drepte în centrul stampilei, în asa fel încât informatiile să nu fie acoperite.

Literele trebuie să aibă înăltimea de 0,8 cm, iar cifrele de 1 cm.

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea si completarea anexelor nr. 3a), 3b) si 3b’) la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 29/2002 pentru aprobarea utilizării formularelor unice pe tară, fără regim special, necesare raportării activitătii furnizorilor de servicii medicale

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 877/2002 privind modificarea si completarea Hotărârii

Guvernului nr. 1.330/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, ale Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al presedintelui Colegiului Medicilor din România nr. 236/2.984/2002 privind modificarea si completarea anexelor nr. 1, 4a), 14, 15, 21, 22 si 25 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al presedintelui Colegiului Medicilor din România nr. 630/4.234/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate,

în temeiul prevederilor art. 18 lit. h) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 37/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Anexele nr. 3a), 3b) si 3b’) la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 29/2002 pentru aprobarea utilizării formularelor unice pe tară, fără regim special, necesare raportării activitătii furnizorilor de servicii medicale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează astfel:

1. La anexa nr. 3a), punctul 1 “Sume pentru servicii medicale spitalicesti luna/trimestrul ...” va avea următorul cuprins:

 

“Sectia

 

Număr

de cazuri

contractate

Număr

de cazuri realizate

(externări)

Total zile

de spitalizare

efectiv realizate*)

Durata optimă

de spitalizare**)

Tarif/zi de

spitalizare/

sectie***)

Total sumă

contractată

Suma

realizată

0

1

2

3

4

5

6 = 1 x 4 x 5

 

7 = 2 x 4 x 5

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total:

 

 

 

 

 

 

 

 


*) Se va completa în cazul spitalelor/sectiilor de psihiatrie cronici cu internări obligatorii pentru bolnavii psihici încadrati la art. 105 si 114 din Codul penal si cele dispuse prin ordonanta procurorului pe timpul judecării sau urmăririi penale, precum si pentru bolnavii care necesită asistentă medicală spitalicească de lungă durată (ani), recuperare pediatrică - distrofici si TBC, serviciile medicale spitalicesti se decontează lunar în functie de numărul de zile de spitalizare efectiv realizat în luna pentru care se face decontarea si de tarifele aferente tipului de spital conform anexei nr. 4a) la ordin, caz în care suma realizată în col. 7 = col. 3 x col. 5.

**) Conform anexei nr. 25 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al presedintelui Colegiului Medicilor din România nr. 630/4.234/2001, cu modificările si completările ulterioare.

***) Conform anexei nr. 4a) la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al presedintelui Colegiului Medicilor din România nr. 630/4.234/2001, cu modificările si completările ulterioare.”

 

2. La anexa nr. 3a), punctul 3 “Sume pentru investigatii paraclinice efectuate în regim ambulatoriu - luna/trimestrul ….” va avea următorul cuprins:

 

“Tip de analize paraclinice*)

Număr de analize

Tarif negociat

Total sumă contractată

Total sumă

realizată

Negociat si contractat

Realizat

0

1

2

3

4 = 1 x 3

5 = 2 x 3

La recomandarea

medicilor de familie:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La recomandarea

medicilor specialisti:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total:

 

 

 

 

 

 


*) Se vor completa separat investigatiile paraclinice efectuate la recomandarea medicilor de familie si cele la recomandarea medicilor de specialitate.”

 

3. Titlul punctului 4 al anexei nr. 3a) va avea următorul cuprins:

“4. Sumele decontate pentru serviciile medicale efectuate în cabinetele medicale de specialitate prevăzute în art. 8 lit. d) din Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.330/2001, cu modificările si completările ulterioare”

4. Titlul literei B de la punctul 4 din anexa nr. 3a) va avea următorul cuprins:

“B. Sume acordate pentru serviciile medicale effectuate în dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală stationar de zi, din fondul alocat pentru asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile clinice”

5. Titlul punctului 6 din anexa nr. 3a) va avea următorul cuprins:

“6. Sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii rezidenti din anii 3-7, sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru personalul din activitatea de cercetare si pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, stomatologii si farmacistii stagiari cu contract de muncă în spital”

6. După tabelele de la punctul 6 din anexa nr. 3a) se introduce următorul tabel:

 

“Număr de personal din activitatea

Cheltuieli de personal de cercetare

Contractat*)

Realizat

Contractat*)

Realizat”

 

7. Anexa nr. 3b) se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

8. Sintagma “mile” din anexa nr. 3b’) se înlocuieste cu sintagma “număr ore de mars”.

Art. II. - Directia generală norme contractuale si relatii cu furnizorii si directiile de specialitate din Casa Natională de Asigurări de Sănătate si casele de asigurări de sănătate judetene, precum si a municipiului Bucuresti si cele asimilate acestora vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

prof. univ. dr. Eugeniu Turlea

 

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 283.

 

ANEXĂ

[anexa nr. 3b) la Ordinul presedintelui

Casei Nationale de Asigurări de Sănătate

nr. 29/2002]

 

CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Unitatea sanitară ….

Localitatea

Judetul ..

 

DESFĂSURĂTOR

pentru servicii de transport în asistenta medicală de urgentă prespitalicească

Luna ………………….

 

Tipul autovehiculului

Total km echivalenti

Tariful pe km echivalent negociat

Total sumă

Procent acordat*)

Suma decontată

Contractati

Efectiv parcursi

Contractată

Realizată

1

2

3

4

5 = 2 x 4

6 = 3 x 4

7

8 = (5 sau 6) x 7

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total:

 

 

 

 

 

 

 

 

 


*) Diferenta dintre 100% si procentul de diminuare corespunzător gradului de realizare a promptitudinii.

 

Gradul de realizare a promptitudinii = Numărul de solicitări încadrate în promptitudine/ Numărul total de solicitări x 100 = ...

 

Procentul de diminuare a sumei decontate = …%

Răspundem de realitatea si exactitatea datelor.

 

Reprezentant legal,

…………………..

 

NOTĂ:

Formularul se întocmeste în două exemplare, din care un exemplar se depune la casa de asigurări de sănătate de către reprezentantul legal al unitătii sanitare, până la data de 3 a lunii următoare.

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

pentru retragerea unor licente de emisie

 

În conformitate cu dispozitiile art. 57 alin. (1) lit. e) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

 

Consiliul National al Audiovizualului decide:

 

Articol unic. - Având în vedere renuntarea la activitatea pentru care au primit licenta de emisie, acordată în conformitate cu Legea audiovizualului nr. 48/1992, în prezent abrogată, se retrag la cerere licentele de emisie următoarelor societăti:

 

CATV

Nr. crt.

Titularul licentei de emisie (societatea comercială)

Numărul licentei de emisie/ Data eliberării

Localitatea (Judetul)

Data

solicitării

1.

ANTREPRIZA MONTAJ INSTALATII - S.A.

C1.363 din 29 mai 1997

Somcuta Mare

(Maramures)

30 noiembrie 2000

2.

ELAN-SAT - S.R.L.

C253 din 9 decembrie 1993

Miercurea-Ciuc(Harghita)

22 decembrie 2000

3.

F.R.A. - S.R.L.

C861 din 11 iulie 1995

Hărman (Brasov)

28 iunie 2000

4.

 

C890 din 11 iulie 1995

Tohanu Nou (Brasov)

 

5.

PVM FORTIS TV CABLE - S.R.L.

C1.662 din 29 octombrie 1998

Tuzla (Constanta)

2 iunie 2000

6.

ROMCAB SERV- S.R.L.

C846 din 11 iulie 1995

Mihai Viteazu (Cluj)

16 noiembrie 2000

7.

 

C849 din 11 iulie 1995

Mociu (Cluj)

 

8.

S.S.B. - S.R.L.

C507 din 9 iunie 1994

Alexandria (Teleorman)

24 noiembrie 2000

9.

TELE SATCO - S.R.L.

C051 din 4 martie 1993

Târgu Mures (Mures)

30 august 2000

10.

 

C1.350 din 22 mai 1997

Sângeorgiu de Mures (Mures)

 

11.

BVD SERV - S.R.L.

C1.402 din 5 iunie 1997

Câtcău (Cluj)

28 mai 2001

12.

 

C1.873 din 5 aprilie 1999

Câtcău (Cluj)

 

13.

 

C1.871 din 5 aprilie 1999

Vad (Cluj)

 

14.

 

C1.872 din 5 aprilie 1999

Căseiu (Cluj)

 

15.

 

C1.914 din 22 iunie 1999

Chiuiesti (Cluj)

 

16.

 

C2.022 din 21 octombrie 1999

Poiana Codrului (Satu Mare)

 

17.

 

C2.023 din 21 octombrie 1999

Lăpus (Maramures)

 

18.

 

C2.024 din 21 octombrie 1999

Rona de Sus (Maramures)

 

19.

 

C2.025 din 21 octombrie 1999

Rona de Jos (Maramures)

 

20.

 

C2.047 din 18 noiembrie 1999

Jucu (Cluj)

 

21.

 

C2.046 din 18 noiembrie 1999

Bontida (Cluj)

 

22.

EX COMPUTER - S.R.L.

C1.677 din 12 noiembrie 1998

Livada (Satu Mare)

12 ianuarie 2001

23.

ELBO - S.R.L.

C814 din 11 mai 1995

Baraolt (Covasna)

12 februarie 2001

24.

 

C1.195 din 10 decembrie 1996

Bătani (Covasna)

 

25.

 

C1.203 din 10 decembrie 1996

Vârghis (Covasna)

 

26.

 

C1.724 din 8 decembrie 1998

Racos (Brasov)

 

27.

OTĂSĂU - S.R.L.

 

C1.832 din 18 martie 1999 Bechet (Dolj)

25 iulie 2001

28.

SIAJ - S.R.L.

C698 din 4 aprilie 1995

Bran (Brasov)

14 februarie 2001

29.

 

C699 din 4 aprilie 1995

Moieciu (Brasov)

 

30.

SIMON PRODEX-S.R.L.

C1.291 din 6 martie 1997

Târnava (Sibiu)

21 iunie 2001

31.

 

C1.293 din 6 martie 1997

Cetatea de Baltă (Alba)

 

32.

 

C1.523 din 7 aprilie 1998

Atel (Mures)

 

33.

SYNTAX - S.A.

C046 din 1 februarie 1993

Gheorgheni (Harghita)

6 aprilie 2001

34.

TOP-TECH - S.R.L.

C1.220 din 12 decembrie 1998

Hodosa (Mures)

27 iunie 2001

35.

 

C1.237 din 12 decembrie 1996

Miercurea Nirajului (Mures)

 

36.

VULTURUL CO-NE - S.R.L.

C2.053 din 18 noiembrie 1999

Topraisar (Constanta)

30 iulie 2001

37.

BIM ELECTRIC - S.R.L.

C2.386 din 29 iunie 2000

Tulucesti (Galati)

13 februarie 2001

38.

 

C2.387 din 29 iunie 2000

Frumusita (Galati)

 

39.

CIUCAS ‘99 PROD - S.R.L.

C2.671 din 8 mai 2001

Agăs (Bacău)

30 august 2002

40.

 

C.2.667 din 8 mai 2001

Corbasca (Bacău)

 

41.

 

C2.206 din 30 mai 2000

Letea Veche (Bacău)

 

42.

 

C2.205 din 30 mai 2000

Mărgineni (Bacău)

 

43.

 

C2.676 din 8 mai 2001

Săucesti (Bacău)

 

44.

 

C2.668 din 8 mai 2001

Hemeius (Bacău)

 

45.

 

C2.674 din 8 mai 2001

Faraoani (Bacău)

 

46.

 

C2.207 din 30 mai 2000

Podu Turcului (Bacău)

 

47.

 

C2.669 din 8 mai 2001

Traian (Bacău)

 

48.

 

C2.670 din 8 mai 2001

Zemes (Bacău)

 

49.

 

C2.204 din 30 mai 2000

Măgura (Bacău)

 

50.

 

C2.208 din 30 mai 2000

Răcăciuni (Bacău)

 

51.

 

C2.203 din 30 mai 2000

Luizi-Călugăra (Bacău)

 

52.

CRONOSY - S.R.L.

C717 din 6 aprilie 1995

Somcuta Mare (Maramures)

11 iulie 2002

53.

INTERSAT - S.R.L.

C021 din 25 ianuarie 1993

Arad (Arad)

25 aprilie 2002

54.

 

C499 din 9 iunie 1994

Brad (Hunedoara)

 

55.

 

C1.175 din 18 iunie 1996

Ghioroc (Arad)

 

56.

 

C1.177 din 18 iunie 1996

Gurahont (Arad)

 

57.

ROSIMA - S.R.L.

C1.103 din 14 mai 1996

Arad (Arad)

25 aprilie 2002

58.

SLAVA - S.R.L.

C111 din 25 mai 1993

Bacău (Bacău)

30 august 2002

59.

SOTRIMEX TRADE - S.R.L.

C124 din 27 mai 1993

Sovata (Mures)

31 ianuarie 2002

60.

STAMAR IMPEX DAN - S.R.L.

C1.072 din 2 mai 1996

Novaci (Gorj)

13 mai 2002

61.

 

C1.348 din 15 mai 1997

Baia de Fier (Gorj)

 

62.

STAR-LINE - S.R.L.

C896 din 18 iulie 1995

Arad (Arad)

25 aprilie 2001

63.

 

C919 din 31 iulie 1995

Bozovici (Caras-Severin)

 

64.

 

C1.529 din 14 aprilie 1998 Cermei (Arad)

 

 

65.

 

C895 din 18 iulie 1995

Chisineu-Cris(Arad)

 

66.

 

C916 din 31 iulie 1995

Păulis (Arad)

 

67.

 

C1.137 din 14 mai 1997

Sebis (Arad)

 

68.

 

C913 din 31 iulie 1995

Semlac (Arad)

 

69.

 

C918 din 31 iulie 1995

Sântana (Arad)

 

70.

 

C1.138 din 14 mai 1996

Vladimirescu(Arad)

 

71.

T.V. INTERSTAT IMPEX - S.R.L.

C351 din 3 martie 1994

Moldova Nouă (Caras-Severin)

 

72.

 

C1.809 din 4 martie 1999

Moldova Nouă (Caras-Severin)

18 iulie 2002

73.

INTEX PRIM - S.R.L.

C2.677 din 8 mai 2001

Titesti (Arges)

 

74.

 

C2.837 din 11 iulie 2001

Ticleni (Gorj)

24 septembrie 2002

 

Consiliul National al Audiovizualului

Gabriela Stoica,

Membru

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2002.

Nr. 138.