MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 931         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 19 decembrie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

637. - Lege cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei

 

999. - Decret pentru promulgarea Legii cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

TITLUL I

Raporturile cu state străine, în general

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Domeniul de reglementare

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege cuprinde:

a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat în materia insolventei;

b) norme de procedură în litigii privind raporturile de drept international privat în materia insolventei;

c) norme privind conditiile în care autoritătile române competente solicită si, respectiv, acordă asistentă cu privire la procedurile de insolventă deschise pe teritoriul României sau al unui stat străin.

(2) În sensul prezentei legi, raporturile de drept international privat în materia insolventei reprezintă acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionării ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventă si în conditiile stabilite de aceasta.

Sfera de aplicare

Art. 2. - (1) Prezenta lege se aplică în următoarele situatii:

a) în cazul în care este solicitată asistentă în România de către o instantă străină sau de către un reprezentant străin, în legătură cu o procedură străină de insolventă;

b) în cazul în care este solicitată asistentă într-un stat străin în legătură cu o procedură care se desfăsoară potrivit Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare procedură română de insolventă;

c) în cazul desfăsurării concomitente a unei proceduri române de insolventă si a unei proceduri străine de insolventă referitoare la acelasi debitor;

d) în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat străin sunt interesate să solicite deschiderea în România a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau să participe în cadrul unei proceduri deschise.

(2) Prezenta lege nu se aplică în cazul unei proceduri de insolventă care are ca obiect:

a) bănci, cooperative sau alte institutii de credit;

b) societăti si agenti de asigurare;

c) societăti de servicii de investitii financiare, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, societăti de administrare a investitiilor;

d) societăti de bursă, membri ai burselor de mărfuri, case de compensatie, membri compensatori ai burselor de mărfuri, societăti de brokeraj, traderi.

Definitii

Art. 3. - În sensul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel:

a) procedura străină este procedura colectivă, judiciară sau administrativă, care se desfăsoară în conformitate cu legislatia în materie de insolventă a unui stat străin, inclusiv procedura provizorie, în care bunurile si activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante străine, în scopul reorganizării sau lichidării activitătii acelui debitor;

b) procedura străină principală este procedura străină de insolventă care se desfăsoară în statul în care se situează centrul principalelor interese ale debitorului;

c) procedura străină secundară este procedura străină de insolventă, alta decât cea principală, care se desfăsoară în statul în care debitorul îsi are stabilit un sediu, în sensul prevăzut la lit. p);

d) centrul principalelor interese ale debitorului este, până la proba contrarie, după caz:

- sediul principal al persoanei juridice;

- domiciliul profesional al persoanei fizice care exercită o activitate economică sau o profesiune independentă;

- domiciliul persoanei fizice care nu exercită o activitate economică sau o profesiune independentă;

e) reprezentant străin este persoana fizică sau juridică, incluzând persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri străine, să administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor si a activitătii debitorului sau să actioneze ca reprezentant al unei proceduri străine;

f) lichidator european este reprezentantul străin al unei proceduri străine de insolventă care este deschisă într-un stat membru al Uniunii Europene; lista denumirilor lichidatorilor europeni este prevăzută în anexa nr. 3;

g) procedura europeană de insolventă este procedura colectivă determinată de insolventa debitorului, care se deschide într-un stat membru al Uniunii Europene, antrenând desistarea partială sau totală a debitorului de conducerea activitătii sale, precum si desemnarea unui lichidator european; lista denumirilor acestor proceduri europene de insolventă este prevăzută în anexa nr. 1;

h) procedura de lichidare este acea procedură de insolventă europeană în care se realizează lichidarea bunurilor debitorului, inclusiv atunci când procedura respectivă se finalizează printr-un concordat, plan de reorganizare sau o altă măsură ce pune capăt stării de insolventă ori în cazul în care procedura se închide din cauza lipsei bunurilor; lista denumirilor acestor proceduri este prevăzută în anexa nr. 2;

i) creditor străin este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este stabilit într-un stat străin;

j) reprezentant român este persoana fizică sau juridică desemnată ca administrator sau lichidator judiciar, în cadrul unei proceduri române de insolventă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

k) instanta străină este autoritatea judecătorească sau de altă natură, abilitată să deschidă si să controleze sau să supravegheze o procedură străină ori să adopte hotărâri în cursul derulării unei asemenea proceduri;

l) hotărâre - atunci când este vorba de deschiderea unei proceduri de insolventă sau de desemnarea unui reprezentant - este hotărârea oricărei instante competente prin care se deschide o asemenea procedură sau se desemnează un reprezentant;

m) momentul deschiderii procedurii este momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv;

n) sediul principal este locul în care se află centrul principal de conducere si de gestiune a activitătii statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, actionari sau asociati din alte state;

o) sediul profesional este locul în care functionează conducerea activitătii economice ori a exercitării profesiei independente a persoanei fizice;

p) sediul este orice punct de lucru în care debitorul exercită, cu mijloace umane si materiale si cu caracter netranzitoriu, o activitate economică sau o profesie independentă;

q) statul în care se găseste un bun este:

- pentru bunurile corporale - statul pe teritoriul căruia este situat bunul;

- pentru bunurile si drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie să le înscrie într-un registru public - statul sub a cărui autoritate este păstrat registrul;

- pentru creante - statul pe teritoriul căruia se află centrul principalelor interese ale debitorului creantei, astfel cum este determinat la lit. d).

Obligatii internationale ale României

 Art. 4. - În măsura în care există neconcordantă între dispozitiile prezentei legi si obligatiile României izvorând din tratate, conventii sau orice altă formă de acord

international, bi- sau multilateral, la care România este parte, prevederile tratatului, ale conventiei sau ale acordului international se vor aplica cu prioritate.

Instanta sau autoritatea competentă

Art. 5. - Atributiile stabilite de prezenta lege, referitoare la recunoasterea procedurilor străine si cooperarea cu instantele străine, sunt de competenta tribunalului, prin judecătorul-sindic, precum si a reprezentantului român, după cum urmează:

A. tribunalul în circumscriptia căruia se află sediul debitorului. În sensul prezentei legi, se consideră că persoana juridică străină are sediul în România si în cazul în care are pe teritoriul tării o sucursală, agentie, reprezentantă sau orice altă entitate fără personalitate juridică. În cazul în care debitorul are mai multe sedii în România, competenta revine oricăruia dintre tribunalele în circumscriptia cărora se află sediile respective;

B. în cazul în care debitorul nu are nici un sediu în România, competent este:

a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscriptia cărora se află bunuri imobile apartinând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv sau alături de alte bunuri;

b) tribunalul în circumscriptia căruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava care face obiectul cererii;

c) tribunalul în circumscriptia căruia se află sediul societătii comerciale române la care debitorul detine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;

d) Tribunalul Bucuresti, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate intelectuală protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligatiuni de stat si municipale apartinând debitorului;

e) în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creantă ale debitorului asupra unei persoane sau autorităti publice, tribunalul în circumscriptia căruia se află domiciliul sau resedinta, respectiv sediul persoanei sau al autoritătii publice respective.

Autorizarea reprezentantului român în scopul actionării

Art. 6. - Reprezentantul român este abilitat să actioneze într-un stat străin, ca reprezentant al procedurii deschise în România, în conditiile stabilite de legea străină într-un stat străin aplicabilă.

Exceptii de ordine publică

Art. 7. - Instantele românesti vor putea refuza recunoasterea unei proceduri străine, executarea unei hotărâri judecătoresti străine adoptate în cadrul unei asemenea proceduri, a

hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolventă si care prezintă o strânsă legătură cu aceasta ori încuviintarea oricărei alte măsuri prevăzute de prezenta lege, doar în situatia în care:

a) hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;

b) hotărârea încalcă dispozitiile de ordine publică de drept international privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii încălcarea dispozitiilor legale cu privire la competenta exclusivă de judecată a instantelor românesti.

Aplicabilitatea Legii nr. 105/1992

Art. 8. - Prevederile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitătii lor, cu dispozitiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.

Interpretarea

Art. 9. - În interpretarea prezentei legi se va tine seama de originea sa internatională, precum si de necesitatea promovării uniformitătii în aplicarea sa si a respectării bunei-credinte.

 

CAPITOLUL II

Accesul reprezentantilor si al creditorilor străini la instantele românesti

 

Dreptul de acces direct

Art. 10. - Reprezentantul străin are dreptul de a se adresa direct instantelor românesti.

Cererea reprezentantului străin de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995

Art. 11. - Reprezentantul străin are calitate procesuală activă pentru a introduce o cerere de deschidere a procedurii, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care toate celelalte conditii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt îndeplinite potrivit legii române.

Participarea reprezentantului străin în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995

Art. 12. - Reprezentantul străin are calitate procesuală de a participa în cadrul unei proceduri deja deschise împotriva debitorului, potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, numai din momentul recunoasterii procedurii străine pe care o reprezintă.

Limitarea competentei

Art. 13. - Actiunea formulată de reprezentantul străin în fata instantelor românesti, în conformitate cu prezenta lege, nu va conduce la extinderea competentei instantelor românesti asupra acestui reprezentant, a bunurilor si a activitătii externe ale debitorului decât pentru solutionarea capetelor actiunii formulate, fără a viza alte scopuri.

Participarea creditorilor străini în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995

 Art. 14. - (1) Creditorii străini se bucură de aceleasi drepturi referitoare la deschiderea si participarea în cadrul procedurii deschise, potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ca si creditorii români.

(2) Prevederile alin. (1) nu modifică ordinea de plată a creantelor în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în cazul falimentului. În privinta creantelor creditorilor străini, acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creantelor chirografare, cu exceptia acelor creante care se încadrează în categoria creantelor subordonate creantelor chirografare.

(3) Creantelor nescadente si celor sub conditie li se vor aplica, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Creantelor negarantate si părtilor negarantate ale creantelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere a acestora, li se vor aplica în mod corespunzător prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Citarea, comunicarea si notificarea oricărui act de procedură, prevăzute de Legea nr. 64/1995, către creditorii străini

Art. 15. - (1) Citarea creditorilor străini cunoscuti, precum si comunicarea si notificarea oricărui act de procedură către acestia se vor realiza în conditiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Instantele vor dispune luarea măsurilor corespunzătoare pentru îndeplinirea actelor respective de procedură si fată de creditorii străini cu adresă necunoscută.

(2) Îndeplinirea actelor de procedură mentionate la alin. (1) se va face în mod individual, cu exceptia cazului în care instanta consideră că, potrivit circumstantelor de fapt, folosirea unei alte modalităti ar fi mai potrivită. Instantele nu sunt tinute să apeleze, în mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte formalităti similare.

(3) Notificările transmise creditorilor străini prin care se comunică deschiderea procedurii vor indica elementele prevăzute de dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv continutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creantei asupra averii debitorului.

 

CAPITOLUL III

Recunoasterea procedurii străine si măsuri cu executare vremelnică

 

Cererea de recunoastere a procedurii străine

Art. 16. - (1) Reprezentantul străin are calitate procesuală activă pentru a formula în fata instantei românesti competente o cerere de recunoastere a procedurii străine în care acesta a fost desemnat.

(2) Cererea de recunoastere va fi însotită de unul dintre următoarele documente:

a) o copie certificată a hotărârii de deschidere a procedurii străine si de desemnare a reprezentantului străin;

b) o adeverintă emisă de instanta străină, prin care se certifică existenta unei proceduri străine si desemnarea reprezentantului străin;

c) în lipsa mijloacelor de probă mentionate la lit. a) si b), orice altă dovadă de deschidere a procedurii străine si de desemnare a reprezentantului străin, admisibilă în conditiile prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin Legea nr. 52/2000, ori de alte tratate, conventii sau orice altă formă de acord international, bi- sau multilateral, la care România este parte.

(3) Cererea de recunoastere va fi însotită de o declaratie prin care se vor preciza toate procedurile străine cu privire la debitor, despre care reprezentantul străin are cunostintă.

(4) Dacă consideră necesar, instanta va putea solicita traducerea în limba română a documentelor furnizate în scopul sustinerii cererii de recunoastere.

Prezumtiile referitoare la recunoastere

Art. 17. - (1) Instanta va putea considera că procedura străină care face obiectul cererii de recunoastere este o procedură în sensul celei prevăzute la art. 3 lit. a) si că reprezentantul străin este acea persoană sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e), dacă hotărârea sau adeverinta prevăzută la art. 16 alin. (2) indică aceasta.

(2) Instanta va putea considera că documentele furnizate în scopul sprijinirii cererii de recunoastere sunt veridice, chiar dacă nu sunt legalizate.

Hotărârea de recunoastere a procedurii străine

Art. 18. - (1) Sub rezerva dispozitiilor art. 7, procedura străină va fi recunoscută în măsura în care îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) procedura străină reprezintă acea procedură prevăzută la art. 3 lit. a);

b) reprezentantul străin care solicită recunoasterea este acea persoană sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e);

c) cererea de recunoastere îndeplineste conditiile stabilite la art. 16 alin. (2);

d) cererea de recunoastere a fost formulată în fata instantei competente prevăzute la art. 5;

e) există reciprocitate în ceea ce priveste efectele hotărârilor străine între România si statul instantei care a pronuntat hotărârea.

(2) Procedura străină va fi recunoscută ca:

a) procedură străină principală, dacă aceasta se desfăsoară într-un stat străin în care debitorul îsi are stabilit centrul principalelor sale interese;

b) procedură străină secundară, dacă aceasta se desfăsoară într-un stat străin în care debitorul îsi are stabilit un sediu, în întelesul prevăzut de art. 3 lit. p).

(3) Cererea de recunoastere a procedurii străine va fi solutionată cu precădere si celeritate. Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunostinta părtilor.

(4) Instanta se pronuntă asupra cererii de recunoastere, după citarea părtilor, prin pronuntarea unei hotărâri definitive, care poate fi atacată cu recurs.

(5) Hotărârea de recunoastere a procedurii străine se bucură de autoritate relativă a lucrului judecat; instanta o va putea retracta sau modifica, în măsura în care se dovedeste, ulterior pronuntării sale, că temeiurile si conditiile recunoasterii lipseau, în tot sau în parte, ori că au încetat să existe.

Informarea ulterioară

Art. 19. - Ulterior sesizării instantei române cu cererea de recunoastere, reprezentantul străin va aduce de îndată la cunostinta acesteia următoarele informatii:

a) orice modificare importantă survenită în derularea procedurii străine supuse recunoasterii ori recunoscută sau în statutul său de reprezentant al acelei proceduri;

b) deschiderea oricăror alte proceduri străine referitoare la acelasi debitor, de care reprezentantul a luat cunostintă.

Măsuri cu executare vremelnică, încuviintate pe durata solutionării cererii de recunoastere

Art. 20. - (1) La solicitarea reprezentantului străin instanta va putea încuviinta, la data formulării cererii de recunoastere a procedurii străine sau în cursul solutionării acesteia, următoarele măsuri cu executare vremelnică, în măsura în care acestea sunt de extremă necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:

a) suspendarea actelor, a operatiunilor si a oricăror alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului;

b) însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instantă cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate în România, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorării sau devalorizării ori periclitate în orice alt mod;

c) orice altă măsură dintre cele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c), d) si g).

(2) Judecarea cererii prevăzute la alin. (1) se face cu citarea părtilor interesate.

(3) Măsurile încuviintate în conditiile prevăzute de alin. (1) încetează la momentul pronuntării de către instantă a hotărârii asupra cererii de recunoastere a procedurii străine, cu exceptia cazului în care durata acestor măsuri este prelungită în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. f).

(4) Instanta va putea refuza încuviintarea măsurilor prevăzute la alin. (1) în măsura în care aceasta ar împiedica desfăsurarea în bune conditii a unei proceduri străine principale.

Efectele recunoasterii unei proceduri străine principale

Art. 21. - (1) De la data recunoasterii procedurii străine principale este împiedicată pornirea următoarelor cereri si actiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar dacă acestea sunt deja pornite, ele se suspendă de drept:

a) cererile sau actiunile cu caracter individual, vizând bunuri, drepturi si obligatii ale debitorului;

b) actele, operatiunile si orice alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului.

(2) La solicitarea unui creditor titular al unei creante garantate cu ipotecă, gaj sau cu altă garantie reală mobiliară ori drept de retentie, de orice fel, instanta va putea ridica suspendarea prevăzută la alin. (1), în conditiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Începând cu data prevăzută la alin. (1) exercitiul dreptului de a înstrăina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept.

(4) Face exceptie de la aplicarea alin. (3) exercitarea dreptului unui comerciant de a efectua acte, operatiuni si plăti care se încadrează în conditiile obisnuite de exercitare a activitătii curente, pentru care instanta va putea decide suspendarea în conditiile prevăzute la art. 22.

(5) Recunoasterea procedurii străine principale împiedică începerea curgerii termenului de prescriptie a cererilor si actiunilor prevăzute la alin. (1), iar dacă acestea sunt deja pornite, recunoasterea procedurii străine principale reprezintă cauză de întrerupere a termenului de prescriptie a cererilor si a actiunilor respective.

(6) Prevederile alin. (1) nu împiedică formularea unei actiuni de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ori înregistrarea cererii de admitere a creantelor în cadrul acestei proceduri.

Adoptarea măsurilor cu executare vremelnică ulterior recunoasterii procedurii străine

Art. 22. - (1) La solicitarea reprezentantului străin instanta poate încuviinta, ulterior recunoasterii procedurii străine principale sau secundare, orice măsură cu executare vremelnică necesară pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum:

a) suspendarea actiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile si obligatiile debitorului, în măsura în care acestea nu au fost oprite sau suspendate în conditiile prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a);

b) suspendarea măsurilor de executare purtând asupra bunurilor debitorului, în măsura în care oprirea sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicării art. 20 alin. (1) lit. a);

c) suspendarea exercitiului dreptului de a înstrăina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului, în măsura în care suspendarea nu a intervenit în conditiile prevăzute la art. 21 alin. (2);

d) administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau obligatiile debitorului, precum si asigurarea dovezilor si constatarea unei stări de fapt prin executor judecătoresc;

e) însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instantă cu administrarea sau valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România;

f) prelungirea duratei măsurilor încuviintate în conditiile prevăzute la art. 20 alin. (1);

g) aprobarea oricărei alte măsuri care poate fi îndeplinită de reprezentantul român, în conditiile stabilite de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) La solicitarea reprezentantului străin instanta va putea împuternici, ulterior recunoasterii procedurii străine principale sau secundare, pe reprezentantul străin sau pe o altă persoană desemnată de instantă cu administrarea si realizarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România, în măsura în care instanta va considera că interesele creditorilor români sunt protejate în mod corespunzător.

(3) În vederea încuviintării măsurilor prevăzute în prezentul articol în favoarea reprezentantului unei proceduri străine secundare, instanta se va asigura că, potrivit legii române, aceste măsuri poartă numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informatii necesare în acea procedură.

Protectia creditorilor si a altor persoane interesate

Art. 23. - (1) În vederea aprobării sau a respingerii cererilor de încuviintare a măsurilor mentionate la art. 20 sau 22 ori a modificării sau încetării măsurilor mentionate la alin. (3), instanta se va asigura că interesele creditorilor, ale debitorului si ale altor persoane interesate sunt protejate în mod corespunzător.

(2) Instanta poate conditiona încuviintarea oricărei măsuri, în temeiul art. 20 sau 22, de îndeplinirea oricăror cerinte pe care le consideră necesare.

(3) La solicitarea reprezentantului străin sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanta va putea dispune modificarea sau încetarea măsurii încuviintate în conditiile art. 20 sau 22.

Actiunile de anulare a actelor juridice încheiate în dauna drepturilor creditorilor

Art. 24. - (1) De la data recunoasterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuală pentru a formula acele actiuni de anulare a actelor juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor săi, cu care este împuternicit administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar, în conditiile stabilite de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În cazul cererilor de anulare formulate de reprezentantul unei proceduri străine secundare instanta se va asigura că acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii române, sunt susceptibile a fi administrate în procedura străină secundară.

Interventia reprezentantului străin în cadrul cererilor si actiunilor cu caracter individual desfăsurate în România

Art. 25. - De la data recunoasterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuală pentru a interveni în cadrul oricărei cereri sau actiuni cu caracter individual, judiciare sau extrajudiciare, în care debitorul are calitatea de parte, în măsura în care sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute de legea română.

 

CAPITOLUL IV

Cooperarea cu instantele si reprezentantii străini

 

Cooperarea si comunicarea directă dintre instantele românesti, pe de o parte, si instantele si reprezentantii străini, pe de altă parte

Art. 26. - (1) Instantele românesti vor coopera cu instantele si reprezentantii străini într-o măsură cât mai extinsă, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2; cooperarea se va putea realiza direct sau prin intermediul reprezentantului român.

 (2) Instantele sunt abilitate să comunice sau să solicite informatii ori asistentă în mod direct de la instantele sau reprezentantii străini.

Cooperarea si comunicarea directă dintre reprezentantul român si instantele sau reprezentantii străini

Art. 27. - (1) În exercitarea atributiilor sale si sub supravegherea instantei reprezentantul român va coopera cu instantele si reprezentantii străini într-o măsură cât mai extinsă, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2.

 (2) În exercitarea atributiilor sale si sub supravegherea instantei reprezentantul român este abilitat să comunice în mod direct cu instantele si reprezentantii străini.

Forme de cooperare

Art. 28. - Cooperarea prevăzută la art. 26 si 27 va putea fi pusă în aplicare prin orice mijloace adecvate, precum:

a) desemnarea unei persoane sau a unui organ care să actioneze potrivit indicatiilor instantei;

b) comunicarea de informatii prin orice mijloace pe care instanta le consideră adecvate;

c) coordonarea administrării si supravegherii bunurilor si a activitătii debitorului;

d) aprobarea sau punerea în aplicare de către instante a acordurilor de coordonare a procedurilor;

e) coordonarea procedurilor concomitente, referitoare la acelasi debitor.

 

CAPITOLUL V

Proceduri concomitente

 

Deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 ulterior recunoasterii unei proceduri străine principale

Art. 29. - Ulterior recunoasterii unei proceduri străine principale, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva aceluiasi debitor se poate realiza în conditiile prevăzute de această lege si numai în măsura în care debitorul are stabilit un sediu în România. Efectele procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se vor limita numai la bunurile situate pe teritoriul statului român si, în măsura necesară aplicării cooperării si coordonării prevăzute la art. 26-28, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii române, trebuie să fie administrate în această procedură.

Coordonarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 si a procedurii străine

Art. 30. - În cazul în care o procedură străină si procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se desfăsoară concomitent cu privire la acelasi debitor, instanta va întreprinde măsurile vizând cooperarea si coordonarea, prevăzute la art. 26-28, si va proceda în felul următor:

A. atunci când cererea de recunoastere a procedurii străine este formulată ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare:

a) orice măsură cu executare vremelnică încuviintată în temeiul art. 20 sau 22 va trebui să fie compatibilă cu prevederile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

b) art. 21 nu se aplică în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedură străină principală;

B. atunci când cererea de recunoastere a procedurii străine este admisă ori numai formulată anterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare:

a) orice măsură cu executare vremelnică, încuviintată în temeiul art. 20 sau 22, va fi reexaminată de instantă, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, dacă este incompatibilă cu dispozitiile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

b) în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedură străină principală, se va dispune, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2), modificarea sau încetarea măsurilor de suspendare ori de oprire, prevăzute la art. 21 alin. (1) si (3), dacă aceste măsuri sunt incompatibile cu derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

C. atunci când va decide asupra încuviintării, respectiv a modificării sau prelungirii duratei măsurilor cu executare vremelnică, încuviintate reprezentantului unei proceduri străine secundare, instanta se va asigura că, potrivit legii române, aceste măsuri poartă numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informatii necesare în acea procedură.

Coordonarea mai multor proceduri străine

Art. 31. - În măsura existentei mai multor proceduri străine vizând acelasi debi tor, instanta va întreprinde măsurile vizând cooperarea si coordonarea, prevăzute la art. 26-28, în ceea ce priveste aspectele mentionate la art. 2, si va proceda în felul următor:

a) orice măsură cu executare vremelnică încuviintată în temeiul art. 20 sau 22 reprezentantului unei proceduri străine secundare ulterior recunoasterii unei proceduri străine principale trebuie să fie compatibilă cu derularea procedurii străine principale;

b) atunci când cererea de recunoastere a procedurii străine secundare este admisă ori numai formulată anterior recunoasterii procedurii străine principale, orice măsură cu executare vremelnică încuviintată în temeiul art. 20 sau 22 va fi reexaminată de instantă, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, în măsura în care este incompatibilă cu derularea procedurii străine principale;

c) în măsura în care mai multe proceduri străine secundare sunt recunoscute succesiv, instanta va încuviinta, va modifica ori va dispune încetarea măsurilor cu executare vremelnică într-o manieră care să înlesnească coordonarea procedurilor respective.

Prezumtia de insolventă întemeiată pe recunoasterea procedurii străine principale

Art. 32. - (1) Recunoasterea unei proceduri străine principale constituie, până la proba contrarie, o prezumtie a stării de insolventă a debitorului, în temeiul căreia se poate deschide procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care procedura străină recunoscută este secundară.

Ordinea de plată în procedurile concomitente

Art. 33. - (1) Creditorul care a primit o plată partială pentru creanta sa, în cadrul unei proceduri de insolventă desfăsurate în conformitate cu dispozitiile legislatiei unei stat străin, nu va mai putea primi plăti suplimentare în contul aceleiasi creante, în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cu privire la acelasi debitor, în măsura în care partea proportională pe care ar primi-o în această procedură creditorii din aceeasi clasă cu creditorul respectiv este mai mică decât plata creditorului primită în procedura străină.

(2) Prevederile alin. (1) nu afectează drepturile creditorilor titulari de creante garantate cu ipotecă, gaj sau cu altă garantie reală mobiliară ori drept de retentie, de orice fel.

 

TITLUL II

Raporturi cu statele membre ale Uniunii Europene

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Sfera de aplicare

Art. 34. - Prezentul titlu se aplică în următoarele situatii:

a) în cazul în care este solicitată asistentă în România de către o instantă a unui stat membru al Uniunii Europene sau de către un lichidator european, în legătură cu o procedură de insolventă deschisă într-un stat membru al Uniunii Europene;

b) în cazul în care este solicitată asistentă într-un stat membru al Uniunii Europene în legătură cu o procedură care se desfăsoară potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) în cazul desfăsurării concomitente a unei proceduri de insolventă românesti si a unei proceduri de insolventă deschise într-un stat membru al Uniunii Europene, referitoare la acelasi debitor.

Competenta internatională

Art. 35. - (1) Instantele statului pe teritoriul căruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului sunt competente să hotărască deschiderea procedurii de insolventă.

(2) În cazul în care centrul principalelor interese ale debitorului este situat pe teritoriul unui stat, instantele altui stat nu sunt competente să hotărască deschiderea procedurii teritoriale de insolventă cu privire la debitorul respectiv, cu exceptia cazului în care acesta are un sediu si pe teritoriul statului în cauză. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului, care se situează pe teritoriul ultimului stat.

(3) Atunci când se deschide o procedură potrivit alin. (1), orice altă procedură deschisă ulterior, în conformitate cu alin. (2), reprezintă o procedură secundară. Procedura străină secundară trebuie să fie o procedură de lichidare.

(4) Procedura prevăzută la alin. (2) nu poate fi deschisă înainte de deschiderea unei proceduri străine principale, potrivit alin. (1), cu exceptia cazului în care:

a) o procedură principală nu poate fi deschisă, în conformitate cu alin. (1), din cauza conditiilor stabilite de legea statului pe teritoriul căruia se află centrul principalelor interese ale debitorului;

b) deschiderea procedurii teritoriale este solicitată de un creditor al cărui domiciliu, resedintă sau sediu se găseste pe teritoriul aceluiasi stat în care este stabilit sediul respectiv ori a cărui creantă izvorăste din actele încheiate la locul acelui sediu.

Legea aplicabilă

Art. 36. - (1) Cu exceptia dispozitiilor contrare cuprinse în prezentul titlu, legea aplicabilă procedurii si efectelor acesteia este legea statului pe teritoriul căruia procedura este deschisă, denumit în continuare stat de deschidere.

(2) Legea statului de deschidere va prevedea conditiile în care procedura trebuie deschisă, desfăsurată si închisă, în special:

a) debitorii care fac obiectul procedurii, în raport cu calitatea acestora;

b) bunurile care alcătuiesc averea debitorului si regimul juridic al bunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedurii;

c) atributiile debitorului si ale reprezentantului român, respectiv ale lichidatorului european;

d) conditiile în care se poate face compensarea obligatiilor;

e) efectele procedurii în ceea ce priveste contractele la care debitorul este parte, aflate în curs de desfăsurare;

f) efectele procedurii asupra actiunilor individuale, cu exceptia proceselor aflate în curs de solutionare;

g) creantele ce urmează să fie înregistrate la pasivul debitorului si regimul juridic al creantelor născute după deschiderea procedurii;

h) regulile vizând înregistrarea, verificarea si admiterea creantelor;

i) regulile care stabilesc distributia sumelor rezultate din valorificarea bunurilor, rangul creantelor si drepturile creditorilor care au fost partial dezinteresati după deschiderea procedurii prin compensatiune sau ca urmare a valorificării unui drept real;

j) conditiile si efectele închiderii procedurii, în special în cazul unui concordat sau plan de reorganizare;

k) drepturile creditorilor ulterior închiderii procedurii;

l) sarcina achitării taxelor si a cheltuielilor de judecată;

m) regulile referitoare la constatarea nulitătii, anularea sau constatarea inopozabilitătii actelor juridice care prejudiciază drepturile creditorilor din adunarea creditorilor.

Drepturi reale ale tertilor

Art. 37. - (1) Deschiderea procedurii nu afectează drepturile reale constituite în favoarea tertilor sau a creditorilor, anterior deschiderii procedurii, asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile ori imobile, individual determinate sau constituite în universalităti, apartinând debitorului si care se găsesc pe teritoriul unui alt stat la momentul deschiderii procedurii.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) vizează, printre altele:

a) dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor care fac obiectul unui contract de garantie mobiliară sau imobiliară, precum si dreptul de a fi îndestulat din sumele de bani obtinute printr-o asemenea executare ori din fructele bunurilor respective, în temeiul unei ipoteci, gaj sau al altei garantii reale mobiliare ori drept de retentie, de orice fel;

b) dreptul exclusiv de realizare a unei creante, ca urmare a gajării sau cesionării acestei creante cu titlu de garantie;

c) dreptul de revendicare a bunului si/sau de urmărire a acestuia în mâinile oricui îl detine ori îl foloseste împotriva vointei părtii îndreptătite;

d) dreptul real de a culege fructele unui bun.

(3) Este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public si opozabil tertilor, care dă posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul prevăzut la alin. (1).

(4) Prevederile alin. (1) nu împiedică formularea actiunilor de constatare a nulitătii, în anulabilitate sau în constatarea inopozabilitătii, mentionate la art. 36 alin. (2) lit. m).

Compensarea

Art. 38. - (1) Deschiderea procedurii de insolventă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când această operatiune este permisă de legea aplicabilă creantei debitorului insolvent.

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică formularea actiunilor de constatare a nulitătii, în anulabilitate sau în constatarea inopozabilitătii, mentionate la art. 36 alin. (2) lit. m).

Rezerva dreptului de proprietate

Art. 39. - (1) Deschiderea procedurii împotriva cumpărătorului unui bun nu afectează drepturile vânzătorului acelui bun, întemeiate pe rezerva dreptului de proprietate, dacă bunul se găseste la momentul deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat decât statul de deschidere.

(2) Deschiderea procedurii împotriva vânzătorului unui bun, ulterior predării acestuia, nu constituie o cauză de rezolutiune sau de denuntare a vânzării si nu împiedică dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului de către cumpărător, dacă bunul respectiv se găseste la momentul deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat decât statul de deschidere.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu împiedică formularea actiunilor de constatare a nulitătii, în anulare sau în inopozabilitate, mentionate la art. 36 alin. (2) lit. m).

Contracte având drept obiect bunuri imobile

Art. 40. - Efectele procedurii asupra unui contract prin care se dobândeste un drept de proprietate sau de folosintă asupra unui bun imobil sunt determinate în mod exclusiv de legea statului pe teritoriul căruia se găseste acel bun imobil.

Sisteme de plată si piete financiare

Art. 41. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 37, efectele procedurii de insolventă în ceea ce priveste drepturile si obligatiile participantilor la un sistem de plată sau decontare ori la o piată financiară sunt guvernate în mod exclusiv de legea statului în care există acel sistem sau acea piată financiară.

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică formularea actiunilor de constatare a nulitătii, anulare sau în inopozabilitate a plătilor ori a tranzactiilor financiare, în conditiile legii aplicabile sistemului de plată sau decontare ori pietei financiare respective.

Raporturi de muncă

Art. 42. - Efectele procedurii de insolventă asupra unui contract de muncă sau a altor raporturi de muncă sunt guvernate în mod exclusiv de legea aplicabilă contractului sau raportului de muncă respectiv.

Drepturile supuse înscrierii în registre publice

Art. 43. - Efectele procedurii de insolventă în ceea ce priveste drepturile debitorului asupra unui bun imobil, navă sau aeronavă, supuse înscrierii într-un registru public, sunt determinate de legea statului sub autoritatea căruia este păstrat acel registru.

Drepturi de proprietate industrială

Art. 44. - Drepturile de proprietate industrială sau orice alte drepturi similare, constituite si protejate potrivit legislatiei Uniunii Europene si/sau legii române, nu pot fi incluse decât în procedura mentionată la art. 3 lit. b).

Acte prejudiciabile

Art. 45. - Prevederile art. 36 alin. (2) lit. m) nu se aplică în măsura în care persoana care a beneficiat de pe urma unui act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor dovedeste că:

a) acel act este guvernat de legea unui alt stat decât cea a statului de deschidere;

b) legea respectivă nu permite în cazul respectiv, sub nici o formă, atacarea actului.

Protectia tertilor dobânditori

Art. 46. - Dacă debitorul dispune cu titlu oneros, după deschiderea procedurii de insolventă, de:

a) un bun imobil;

b) o navă sau aeronavă supusă înscrierii într-un registru public;

c) valori mobiliare a căror existentă presupune înscrierea acestora într-un registru prevăzut de lege, validitatea actelor de dispozitie respective este guvernată de legea statului pe teritoriul căruia se găseste bunul imobil ori, după caz, sub autoritatea căruia se păstrează registrul.

Efectele procedurii de insolventă asupra proceselor în curs de solutionare

Art. 47. - Efectele procedurii de insolventă asupra unui proces în curs de solutionare, al cărui obiect îl reprezintă un bun sau un drept de care debitorul este desesizat, sunt guvernate în mod exclusiv de legea statului în care acel proces se află în curs de solutionare.

 

CAPITOLUL II

Recunoasterea procedurii europene de insolventă

 

Principiu

Art. 48. - (1) Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolventă, adoptată de o instantă a unui stat, competentă în conformitate cu prevederile art. 35, este recunoscută în toate celelalte state de îndată ce aceasta îsi produce efectele în statul de deschidere. Această regulă se aplică si în cazul în care debitorul, din cauza calitătii sale, nu poate fi supus unei proceduri de insolventă în celelalte state.

(2) Recunoasterea procedurii mentionate la art. 35 alin. (1) nu împiedică deschiderea procedurii prevăzute la art. 35 alin. (2) de către o instantă a unui alt stat. În acest caz, procedura ulterioară reprezintă o procedură secundară, în sensul cap. III al prezentului titlu.

Efectele recunoasterii

Art. 49. - (1) Hotărârea de deschidere a procedurii mentionate la art. 35 alin. (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalităti suplimentare, în orice alt stat efectele prevăzute de legea statului de deschidere, cu exceptia cazului în care prezentul titlu contine dispozitii contrare si, de asemenea, dacă nici o procedură de tipul celei prevăzute la art. 35 alin. (2) nu este deschisă în acel stat.

(2) Efectele procedurii mentionate la art. 35 alin. (2) nu pot fi contestate în celelalte state. Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum suspendarea judecării cererilor sau a actiunilor individuale ori remiterea datoriilor rezultând din această procedură poate fi opusă, în ceea ce priveste bunurile situate pe teritoriul unui alt stat, numai creditorilor care si-au exprimat acordul.

Atributiile reprezentantului român si ale lichidatorului european

Art. 50. - (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european, desemnat de o instantă competentă potrivit art. 35 alin. (1), poate exercita pe teritoriul altui stat toate atributiile conferite de legea statului de deschidere atât timp cât nici o altă procedură de insolventă nu a fost deschisă ori nici o măsură de conservare sau protectie contrară nu a fost adoptată, ca urmare a unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolventă în acel stat. Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european poate, printre altele, sub rezerva art. 37 si 39, să deplaseze bunurile debitorului în afara statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste bunuri.

(2) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat de instanta competentă potrivit art. 35 alin. (2), poate solicita pe cale judiciară sau extrajudiciară, în orice alt stat, constatarea faptului că transferul unui bun mobil de pe teritoriul statului de deschidere pe teritoriul acelui alt stat a avut loc ulterior momentului de deschidere a procedurii teritoriale de insolventă în care a fost desemnat. Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european poate totodată să exercite orice actiune de constatare a nulitătii, în anulare sau în inopozabilitate necesară pentru protejarea intereselor adunării creditorilor.

(3) În exercitarea atributiilor sale reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european este obligat să respecte legea statului pe teritoriul căruia actionează, în special cu privire la procedurile si modalitătile de valorificare a bunurilor. Aceste atributii nu pot include folosirea de mijloace de constrângere sau dreptul de a solutiona actiuni judecătoresti ori alte tipuri de litigii.

Probarea desemnării reprezentantului român si a lichidatorului european

Art. 51. - (1) Probarea desemnării reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european se realizează prin prezentarea unei copii certificate a originalului hotărârii de desemnare sau prin orice alt act emis de instanta competentă.

(2) Se poate solicita traducerea hotărârii de desemnare în una dintre limbile oficiale ale statului pe teritoriul căruia reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va actiona; nici o legalizare sau altă formalitate similară nu este necesară.

Restituirea si imputatia

Art. 52. - (1) Sub rezerva art. 37 si 39, creditorul care, ulterior deschiderii procedurii mentionate la art. 35 alin. (1), obtine prin orice mijloc, mai ales prin executarea bunurilor debitorului situate pe teritoriul unui alt stat contractant, satisfacerea, în tot sau în parte, a creantei sale trebuie să restituie reprezentantului român sau, după caz, lichidatorului european valoarea obtinută.

(2) Pentru a se asigura un tratament egal creditorilor, creditorul care a obtinut, în cadrul unei proceduri de insolventă, satisfacerea partială a creantei sale va participa la repartizările realizate în altă procedură numai dacă creditorii de acelasi rang sau din aceeasi clasă ar primi în această din urmă procedură o parte echivalentă.

Publicitatea

Art. 53. - (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va putea solicita publicarea unei notificări privind hotărârea de deschidere a procedurii de insolventă si, dacă este cazul, pe cea de desemnare a sa, în orice alt stat, în modalitătile stabilite de acel stat. Notificarea va indica persoana reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european desemnat si va preciza dacă norma de competentă aplicată este cea prevăzută la art. 35 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).

(2) În măsura în care, în statele pe teritoriul cărora debitorul are un sediu, publicarea notificării prevăzute la alin. (1) este obligatorie, reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european sau orice altă autoritate, împuternicită în acest scop în statul în care procedura mentionată la art. 35 alin. (1) a fost deschisă, este obligată să întreprindă măsurile necesare pentru efectuarea publicitătii.

Înscrierea într-un registru public

Art. 54. - (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va putea solicita înscrierea unei mentiuni cu privire la hotărârea de deschidere a procedurii prevăzute la art. 35 alin. (1) în cartea funciară, registrul comertului si în orice alt registru public păstrat în celelalte state.

(2) În statele în care înscrierea mentiunii prevăzute la alin. (1) este obligatorie reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european sau orice autoritate împuternicită în acest scop în statul în care procedura prevăzută la art. 35 alin. (1) a fost deschisă este obligată să întreprindă măsurile necesare pentru înscrierea mentiunii respective.

Speze

Art. 55. - Spezele prilejuite de efectuarea măsurilor de publicitate si de înscriere mentionate la art. 53 si 54 sunt considerate cheltuieli de procedură.

Executarea unei obligatii în favoarea debitorului

Art. 56. - (1) Persoana care execută o obligatie într-un stat, în beneficiul unui debitor supus unei proceduri de insolventă deschise într-un alt stat, în loc să o execute în beneficiul reprezentantului român sau, după caz, al lichidatorului european al acelei proceduri este liberată dacă nu a avut cunostintă de deschiderea procedurii.

(2) Persoana care execută obligatia respectivă anterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prevăzute la art. 53 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunostintă de deschiderea procedurii de insolventă; executarea obligatiei ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunostintă de deschiderea procedurii.

Recunoasterea si caracterul executoriu al altor hotărâri

Art. 57. - (1) Hotărârile referitoare la desfăsurarea si închiderea unei proceduri de insolventă, pronuntate de o instantă a cărei hotărâre de deschidere a procedurii este recunoscută potrivit art. 48, precum si concordatul sau planul de reorganizare confirmat de acea instantă sunt recunoscute fără îndeplinirea vreunei formalităti suplimentare. Aceste hotărâri urmează a se executa în conformitate cu dispozitiile legale în materie.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolventă si care au o strânsă legătură cu aceasta, chiar dacă sunt adoptate de o altă instantă.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică si hotărârilor de încuviintare a unor măsuri cu executare vremelnică, adoptate ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii de insolventă.

(4) Instantele nu sunt tinute să recunoască sau să execute hotărârile prevăzute la alin. (1)-(3), în măsura în care aceasta ar avea drept efect limitarea libertătii individuale sau a secretului corespondentei.

Exceptii de ordine publică

Art. 58. - Recunoasterea unei proceduri de insolventă deschise în alt stat sau executarea unei hotărâri adoptate în cadrul unei astfel de proceduri sau în legătură directă cu aceasta va putea fi refuzată dacă recunoasterea sau executarea ar contraveni în mod manifest ordinii publice de drept international privat, în special principiilor generale ori drepturilor si libertătilor fundamentale prevăzute de Constitutie.

 

CAPITOLUL III

Proceduri europene secundare de insolventă

 

Deschiderea procedurii secundare

Art. 59. - (1) Ulterior deschiderii procedurii prevăzute la art. 35 alin. (1) de o instantă a unui stat si recunoasterii acesteia într-un alt stat, o procedură secundară de insolventă va putea fi deschisă în acel alt stat, în măsura în care instantele acestuia ar fi competente în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2), fără examinarea stării de insolventă a debitorului în acest stat.

(2) Procedura secundară prevăzută la alin. (1) va putea fi doar una dintre procedurile mentionate în anexa nr. 2.

(3) Efectele procedurii secundare prevăzute la alin. (1) se vor limita la bunurile debitorului

care se găsesc pe teritoriul celui de-al doilea stat.

Legea aplicabilă

Art. 60. - Cu exceptia dispozitiilor contrare cuprinse în prezentul titlu, legea aplicabilă procedurii secundare este legea statului pe teritoriul căruia aceasta este deschisă.

Dreptul de a solicita deschiderea procedurii secundare

Art. 61. - Deschiderea unei proceduri secundare va putea fi solicitată de:

a) reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat în procedura principală;

b) orice altă persoană sau autoritate îndreptătită să solicite deschiderea unei proceduri de insolventă în conformitate cu legea statului pe teritoriul căruia se solicită deschiderea procedurii secundare.

Avansarea de speze

Art. 62. - În măsura în care legea statului contractant în care se solicită deschiderea procedurii secundare impune ca activul debitorului să fie suficient pentru acoperirea, în tot sau în parte, a spezelor procedurii (taxe si cheltuieli), instanta sesizată cu o asemenea cerere va putea solicita reclamantului plata unui avans sau o garantie cu o valoare corespunzătoare.

Obligatia de cooperare si informare

Art. 63. - (1) Sub rezerva dispozitiilor legale care limitează comunicarea de informatii reprezentantilor români sau, după caz, lichidatorilor europeni desemnati în procedura principală si în cele secundare le incumbă o obligatie de informare reciprocă. Acestia sunt tinuti să comunice neîntârziat orice informatie care poate fi utilizată în cealaltă procedură, mai ales cu privire la stadiul prezentării cererilor de admitere a creantelor si al verificării acestora, precum si la măsurile având drept scop închiderea procedurilor.

(2) Sub rezerva dispozitiilor legale aplicabile fiecărei proceduri, reprezentantilor români sau, după caz, lichidatorilor europeni mentionati la alin. (1) le incumbă si o obligatie de cooperare reciprocă.

(3) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat în procedura secundară este obligat să permită, în timp util, omologului său din procedura principală să îsi prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundară.

Exercitarea drepturilor creditorilor

Art. 64. - (1) Orice creditor poate să îsi înregistreze cererea de admitere a creantelor sale în cadrul procedurii principale si al oricărei proceduri secundare.

(2) Reprezentantii români sau, după caz, lichidatorii europeni desemnati în procedura principală si în cele secundare vor înregistra, în cadrul altor proceduri, cererile de admitere a creantelor care fuseseră înregistrate în cadrul procedurii în care au fost desemnati să actioneze, în măsura în care această înregistrare este utilă creditorilor din procedurile în care au fost desemnati si sub rezerva dreptului creditorilor de a se opune sau de a retrage înregistrarea cererilor de admitere a creantelor, dacă legea aplicabilă le dă acest drept.

(3) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat într-o procedură principală ori secundară este abilitat să participe cu acelasi titlu ca orice alt creditor în cadrul altor proceduri si, în special, să ia parte la adunarea creditorilor.

Suspendarea lichidării

Art. 65. - (1) Instanta care a deschis procedura secundară va suspenda, în tot sau în parte, operatiunile de lichidare, la cererea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principală, sub rezerva facultătii de a solicita acelui reprezentant român sau, după caz, lichidator european îndeplinirea oricărei măsuri adecvate pentru apărarea intereselor creditorilor si a categoriilor de creditori din procedura secundară.

(2) Instanta va putea respinge cererea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principală mentionată la alin. (1) numai dacă aceasta nu prezintă, în mod evident, interes pentru creditorii din procedura principală.

(3) Suspendarea lichidării va putea fi dispusă pentru o perioadă maximă de 3 luni, care poate fi prelungită sau reînnoită pentru perioade având aceeasi durată maximă.

(4) Instanta prevăzută la alin. (1) va dispune încetarea suspendării operatiunilor de lichidare:

a) la solicitarea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principală;

b) din oficiu, la solicitarea unui creditor ori a reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura secundară, dacă consideră că măsura suspendării nu se mai justifică, în special în ceea ce priveste interesele creditorilor din procedura principală sau ale celor din procedura secundară.

Măsuri de închidere a procedurii secundare de insolventă

Art. 66. - (1) Dacă legea aplicabilă procedurii secundare admite posibilitatea de închidere a acestei proceduri fără lichidare, în baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european din procedura principală va putea propune o asemenea măsură.

(2) Închiderea procedurii secundare prin una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) nu dobândeste un caracter definitiv decât în măsura în care se obtine acordul reprezentantului român sau, după caz, al lichidatorului european din procedura principală ori, în lipsa acestui acord, în măsura în care măsura propusă nu afectează interesele financiare ale creditorilor din procedura principală.

(3) Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum moratoriul sau descărcarea de obligatii a debitorului, decurgând din adoptarea uneia dintre măsurile prevăzute la alin. (1) si (2) si propuse în cadrul unei proceduri secundare, îsi produce efectele asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în această procedură numai cu acordul tuturor creditorilor interesati.

(4) Pe durata suspendării operatiunilor de lichidare, dispusă în conformitate cu prevederile art. 65, numai reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura principală ori debitorul, cu acordul primului, poate propune, în cadrul procedurii secundare, măsurile prevăzute la alin. (1) si (2). Nici o altă propunere referitoare la asemenea măsuri nu va putea fi supusă votului creditorilor sau confirmării de către instantă.

Surplusul de bunuri din procedura secundară

Art. 67. - Dacă lichidarea bunurilor din cadrul procedurii secundare permite satisfacerea tuturor creantelor admise în acea procedură, reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura secundară va transfera neîntârziat surplusul de bunuri către omologul său din procedura principală.

Deschiderea ulterioară a unei proceduri prinicipale

Art. 68. - Deschiderea procedurii mentionate la art. 35 alin. (1) ulterior deschiderii în alt stat a procedurii prevăzute la art. 35 alin. (2) conduce la aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 63-67 în cadrul procedurii deschise initial, în măsura în care stadiul desfăsurării acelei proceduri permite aceasta.

Transformarea procedurii anterioare

Art. 69. - (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura principală va putea solicita transformarea procedurilor europene de insolventă prevăzute în anexa nr. 1, deschise anterior în alte state, într-o procedură de lichidare, în măsura în care această transformare este utilă pentru satisfacerea intereselor creditorilor din procedura principală.

(2) Instanta competentă potrivit art. 35 alin. (2) va dispune transformarea în una dintre procedurile mentionate în anexa nr. 2.

Măsuri de conservare si protectie

Art. 70. - În cazul desemnării unui lichidator provizoriu de către instanta competentă potrivit art. 35 alin. (1), în vederea asigurării conservării bunurilor debitorului, acesta este abilitat să solicite încuviintarea oricărei măsuri de conservare sau de protectie asupra bunurilor debitorului care se situează pe teritoriul unui alt stat, prevăzută de legea acelui stat, pentru perioada cuprinsă între introducerea cererii de deschidere a procedurii principale si adoptarea hotărârii de deschidere a acelei proceduri.

 

CAPITOLUL IV

Informarea creditorilor si înregistrarea cererilor de admitere a creantelor acestora

 

Dreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creantelor

Art. 71. - Orice creditor care domiciliază, locuieste statornic sau îsi are stabilit sediul în alte state decât statul de deschidere, inclusiv autoritătile fiscale si organismele de asigurări sociale ale statelor respective, sunt îndreptătite să îsi înregistreze în scris cererile de admitere a creantelor în cadrul procedurii de insolventă.

Obligatia de informare a creditorilor

Art. 72. - (1) Din momentul deschiderii procedurii de insolventă într-un stat instanta competentă din acel stat sau, după caz, lichidatorul european desemnat de instantă ori reprezentantul român îi va informa neîntârziat pe creditorii cunoscuti care domiciliază, locuiesc statornic sau îsi au stabilit sediul în celelalte state despre deschiderea procedurii de insolventă.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1), realizată prin transmiterea unei notificări individuale, va cuprinde, printre altele, referiri la:

a) termenul-limită pentru depunerea cererilor de admitere a creantelor;

b) sanctiunile corespunzătoare în caz de nerespectare a termenului-limită;

c) organul sau autoritatea abilitată să înregistreze cererile de admitere a creantelor;

d) celelalte măsuri prescrise.

(3) Notificarea va indica si eventuala obligatie a creditorilor cu creante garantate sau privilegiati de a înregistra cererea de admitere a propriilor creante.

Continutul cererii de admitere a creantei

Art. 73. - Creditorul va trimite în copie documentele justificative, dacă acestea există, si va indica natura creantei, data scadentei si valoarea sa, precum si existenta unui privilegiu, garantii reale sau rezerve a dreptului de proprietate care poartă asupra acelei creante, inclusiv o enumerare a bunurilor asupra cărora poartă garantiile invocate.

Limba folosită

Art. 74. - (1) Notificarea prevăzută la art. 72 va fi redactată în una dintre limbile oficiale ale statului de deschidere. În acest scop se va utiliza un formular care poartă, în toate limbile oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, titlul: INVITATIE DE ÎNREGISTRARE A CERERII DE ADMITERE A CREANTEI. ATENTIE MAXIMĂ LA TERMENUL LIMITĂ.

(2) Orice creditor care domiciliază, locuieste statornic sau îsi are stabilit sediul într-un alt stat decât statul de deschidere va putea să îsi înregistreze cererea de admitere a creantei sale în una dintre limbile oficiale ale acelui stat. În acest caz este obligatoriu ca cererea de admitere a creantei sale să poarte titlul: CERERE DE ADMITERE A CREANTEI, redactat în una dintre limbile oficiale ale statului de deschidere. Creditorului i se va putea solicita si traducerea cererii de admitere a creantei sale în această limbă.

Dispozitii complementare

Art. 75. - Prevederile prezentului titlu se completează, în măsura compatibilitătii, cu dispozitiile titlului I.

 

TITLUL III

Dispozitii tranzitorii si finale

Intrarea în vigoare

 

Art. 76. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2003.

Dispozitii tranzitorii

Art. 77. - Cererile de recunoastere si executare a hotărârilor străine prin care se deschid si se închid procedurile de insolventă, a hotărârilor străine adoptate pe parcursul procedurii de insolventă, precum si a hotărârilor străine care decurg în mod direct din procedura de insolventă si care prezintă o strânsă legătură cu aceasta, formulate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare la data formulării acestora.

Dispozitii finale

Art. 78. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucuresti, 7 decembrie 2002.

Nr. 637.

*) Anexele nr. 1-3 sunt reproduse în facsimil.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 6 decembrie 2002.

Nr. 999.