MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 952         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 24 decembrie 2002

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

558. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor si criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice

 

578. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind criteriile de testare a păsărilor pentru tăiere ce provin dintr-o zonă de supraveghere a bolii de Newcastle, în aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate animală care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte de carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2002

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor si criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 161.118 din 13 noiembrie 2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

 

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor si criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de ducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2003.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 4 decembrie 2002.

Nr. 558.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor si criteriile pentru evaluarea rezultatelor

testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice

 

Art. 1. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că pesta porcină clasică este confirmată, conform procedurilor de diagnostic, metodelor de prelevare a probelor si criteriilor pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator stabilite în Manualul de diagnostic al pestei porcine clasice, prevăzut în anexa la prezenta normă sanitară veterinară, pe baza:

a) detectării semnelor clinice de boală si a leziunilor post-mortem;

b) detectării virusului, antigenului sau genomului său în probe de tesuturi, organe, sânge sau secretii;

c) demonstrării răspunsului cu anticorpi specifici în probele de sânge.

(2) Laboratoarele nationale de diagnostic la care se face referire la lit. A din anexa nr. 3 la Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice pot face modificări ale testelor de laborator la care se face referire în Manualul de diagnostic al pestei porcine clasice, prevăzut în anexa la prezenta normă sanitară veterinară, sau pot folosi alte teste, cu conditia să fie demonstrată o sensibilitate si o specificitate egală cu cele mentionate de norme. Sensibilitatea si specificitatea acestor teste modificate sau diferite trebuie să fie evaluate în cadrul testelor comparative organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică.

Art. 2. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare necesare pentru a asigura aplicarea si respectarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României va lua măsurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă cele mentionate în prezenta normă sanitară veterinară, trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXĂ

la norma sanitară veterinară

 

MANUAL

de diagnostic al pestei porcine clasice

 

CAPITOLUL I

Introducere, obiective si definitii

 

1. Pentru a se asigura proceduri uniforme privind diagnosticul pestei porcine clasice, prezentul manual cuprinde:

a) îndrumări si cerinte minime pentru proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor si criterii pentru evaluarea rezultatelor examinărilor post-mortem si a testelor de laborator, pentru diagnosticul corespunzător al pestei porcine clasice1);

b) cerinte minime de biosecuritate si standarde de calitate, care trebuie respectate de laboratoarele de diagnostic pentru pesta porcină clasică si în cazul transportului probelor;

c) testele de laborator care urmează să fie folosite pentru diagnosticul pestei porcine clasice si tehnicile de laborator folosite pentru tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice.

2. Informatiile cuprinse în prezentul manual sunt destinate în special autoritătilor responsabile cu controlul pestei porcine clasice, accentul fiind pus pe aplicatiile testelor si pe evaluarea rezultatelor acestora, si nu pe tehnici de laborator detaliate.

3. În sensul prezentului manual, în plus fată de definitiile prevăzute în art. 2 din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, se întelege prin:

a) exploatatie suspectă - orice exploatatie de porci care contine unul sau mai multi porci suspecti de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice sau o exploatatie de contact, astfel cum este definită în art. 2 lit. v) din norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice;

b) reactant unic - orice porc care prezintă un rezultat pozitiv la teste serologice pentru pesta porcină clasică, dar care nu a avut nici un contact cu virusul pestei porcine clasice si de la care nu există nici un indiciu de răspândirea bolii la porcii de contact2).

c) subunitate epidemiologică sau subunitate - clădirea, spatiul sau terenul apropiat, în care sunt tinute grupuri de porci dintr-o exploatatie, astfel încât acestia au contact direct sau indirect unul cu celălalt, dar sunt separati de ceilalti porci tinuti în aceeasi exploatatie;

d) porci în contact - porcii care trăiesc într-o exploatatie în contact direct cu unul sau mai multi porci suspecti de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice în ultimele 21 de zile.


1) Când se stabileste numărul de probe ce trebuie prelevate pentru testarea de laborator, senzitivitatea testelor ce vor fi folosite trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare. Numărul de animale ce urmează să fie prelevate va fi mai mare decât cel indicat în manual, dacă senzitivitatea testului ce urmează să fie folosit nu este prea mare.

2) Reactantii unici pot avea titrul anticorpilor neutralizati în jur de limită (ceea ce adesea nu este cazul) până la foarte pozitiv. La retestare reactantii unici pot prezenta un titru constant sau în scădere. În general, doar putini porci dintr-un lot pot prezenta aceste rezultate.

 

CAPITOLUL II

Descrierea pestei porcine clasice cu accente pe diagnosticul diferential

 

A. Introducere

1. Pesta porcină clasică este cauzată de un virus ARN încapsulat, care apartine genului Pestivirus din familia Flaviviridae. Acest virus este înrudit cu un pestivirus întâlnit la rumegătoare care cauzează diareea virală bovina (BVDV) si boala de granită (BDV). Această relatie a avut consecinte serioase de diagnostic ca reactii încrucisate apărute ce pot da răspunsuri fals pozitive la testele de laborator.

2. Virusul pestei porcine clasice este relativ stabil în excretiile umede ale porcilor infectati, în carcasele de porci, în carnea proaspătă de porc si în unele produse din carne de porc. Acest virus este rapid inactivat de detergenti, solventi lipidici, proteaze si substante dezinfectante comune.

3. Principala cale naturală de infectie este cea oronazală, prin contact direct sau indirect cu porcii infectati sau prin consumul de hrană contaminată cu virus în zone cu densitate mare de porci, răspândirea virusului realizându-se cu usurintă între exploatatiile de porci vecine.

De asemenea, transmiterea bolii se poate realiza si prin materialul seminal al vierilor infectati.

4. Perioada de incubatie pentru animale, individual, este de la o săptămână până la 10 zile, dar în conditii de teren simptomele clinice pot deveni evidente într-o exploatatie doar după două până la 4 săptămâni de la introducerea virusului sau chiar mai mult, dacă sunt implicati numai porcii adulti sau tulpini de patogenitate medie.

5. Semnele clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile si aceasta poate fi confundată cu multe alte boli. Severitatea simptomelor depinde în principal de vârsta animalului si de virulenta virusului. În general, animalele tinere sunt afectate mai grav decât cele adulte. La porcii adulti evolutia infectiei este adesea moderată sau subclinică.

6. Pot fi identificate formele acute, cronice si prenatale de pestă porcină clasică.

B. Forma acută

1. Porcii întărcati si cei pentru îngrăsat prezintă cel mai adesea forma acută de pestă porcină clasică. Semnele initiale sunt anorexia, letargia, febra, conjunctivita, inflamarea limfonodulilor, semne respiratorii si constipatie urmată de diaree. Hemoragii tipice ale pielii sunt, în general, observate pe urechi, coadă, abdomen si pe partea internă a coapselor din timpul celei de-a doua si a treia săptămâni de la infectie si până la moarte. Semnele neurologice sunt frecvent observate, ca de exemplu: mersul titubant, incoordonarea miscărilor si convulsii. Un semn constant este febra. Aceasta este în general mai mare de 40sC, dar la porcii adulti febra nu depăseste 39,5sC.

2. Virusul pestei porcine clasice cauzează leucopenie si imunosupresie, care adesea conduc la infectii respiratorii si enterice secundare. Semnele acestor infectii secundare pot masca sau se pot suprapune semnelor celor mai caracteristice ale pestei porcine clasice si pot induce în eroare fermierul sau medicul veterinar. Moartea apare de obicei în termen de o lună. Revenirea din boală, cu producere de anticorpi, apare cel mai adesea la animalele adulte de reproductie care nu prezintă semne clinice severe.

Anticorpii împotriva pestei porcine clasice sunt detectabili la 2-3 săptămâni de la producerea infectiei.

3. La examinarea post-mortem modificările patologice vizibile sunt cel mai frecvent observate în limfonoduli si rinichi. Limfonodulii devin inflamati, edematiati si hemoragici.

Hemoragiile în rinichi pot varia de la dimensiunea unei petesii greu vizibile până la hemoragii echimotice.

Hemoragii similare pot fi, de asemenea, observate în vezica urinară, laringe, epiglotă si cord si uneori răspândite pe seroasele abdominale si toracale. Este adesea întâlnită encefalita nonpurulentă. Pot fi observate leziuni datorate infectiilor secundare ce pot induce în eroare medicul veterinar. Infarctele splenice sunt considerate patognomonice, dar nu sunt întâlnite frecvent.

4. În general forma acută a pestei porcine africane indică o imagine clinică si patologică similară cu cea a pestei porcine clasice. Atunci când sunt prezente hemoragii ale pielii si ale urechilor, acestea sunt usor de detectat si conduc la suspiciunea de pestă porcină africană sau pestă porcină clasică. Alte câteva boli cauzează leziuni similare.

Pesta porcină clasică acută trebuie să fie, de asemenea, luată în considerare în cazul când este suspectat rujetul, sindromul reproductiv respirator al porcilor, intoxicatii cumarinice, purpura hemoragică, sindromul de slăbire multisistemic după întărcare, dermatita porcină si sindromul nefrotic, infectii cu Salmonella ori Pasteurella sau orice sindroame enterice ori respiratorii cu febră, care nu răspund la tratament cu un antibiotic.

5. Virusul pestei porcine clasice este eliminat prin salivă, urină si fecale de la aparitia semnelor clinice până la moartea animalului. Virusul pestei porcine clasice poate fi, de asemenea, eliminat prin spermă.

C. Forma cronică

1. Forma cronică a bolii apare atunci când porcii nu pot dezvolta un răspuns imun împotriva virusului pestei porcine clasice. Initial semnele unei infectii cronice sunt similare cu cele ale infectiei acute. Apoi sunt prezente semnele nespecifice, de exemplu: febra intermitentă, enterita cronică si cahexia. Lipsesc hemoragiile tipice de la nivelul pielii.

Acesti porci pot prezenta semne clinice de boală cu 2-3 luni înainte de moarte. Virusul pestei porcine clasice este constant eliminat de la aparitia semnelor de boală până la moartea animalului. Anticorpii pot fi detectati temporar în probe de ser sanguin.

2. Modificările patologice sunt mai putin tipice, nu pot fi observate hemoragii în organe si pe seroase. La animalele care prezintă diaree cronică leziunile necrotice sunt prezente pe ileon, pe valva ileocecală si rectală.

3. Semnele clinice ale formei cronice sunt aproape nespecifice si multe alte boli trebuie să fie luate în considerare pentru realizarea diagnosticului diferential. Hipertermia poate să nu fie prezentă la fiecare animal, dar în exploatatiile infectate poate fi detectată cel putin la câtiva porci.

D. Forma prenatală si inaparentă de boală

1. Virusul pestei porcine clasice poate trece prin placenta animalelor gestante si infectează fetusii, dar la scroafe boala este adesea subclinică. Infectarea scroafelor peste perioada de 90 de zile de gestatie poate duce la fătarea de purcei cu viremie persistentă, care pot fi normali clinic la nastere si pot să supravietuiască câteva luni. După nastere ei pot prezenta o crestere încetinită, slăbire sau ocazional tremurături congenitale. Această fază a infectiei se numeste sizbucnirea târzie a pestei porcine clasice” sau “forma inaparentă”. Acesti purcei pot juca un rol crucial în răspândirea bolii si în mentinerea persistentei virusului în cadrul populatiei, atât timp cât ei elimină constant virus până la moarte.

2. Detectarea pestei porcine clasice poate fi dificilă, în special în exploatatiile de reproductie a porcilor,  deoarece evolutia infectiei poate fi foarte usoară si poate fi usor confundată cu multe alte aspecte patologice. Reducerea fertilitătii si avorturile pot fi cauzate atât de virusul pestei porcine clasice, cât si de infectia cu parvovirus, sindromul respirator reproductiv al porcilor, leptospiroză si boala lui Aujeszky. Materialul avortat, provocat de infectia cu virusul pestei porcine clasice, nu poate fi deosebit patologic de avorturile produse de agentii altor boli. În cazul suspectării unei boli infectioase a tractusului reproductiv, trebuie să fie efectuată imediat o anchetă pentru prezenta pestei porcine clasice atunci când exploatatia în cauză poate fi considerată ca risc (de exemplu, datorită localizării exploatatiei într-o zonă unde pesta porcină clasică apare la porci sălbatici) si, în orice caz, cu atât mai repede cu cât au fost eliminate mai multe boli infectioase comune ale tractusului respirator.

 

CAPITOLUL III

Principalele criterii pentru considerarea unei exploatatii ca fiind suspectă de pestă porcină clasică

 

O exploatatie poate fi considerată suspectă pe baza următoarelor criterii:

a) semnele clinice si patologice la porci. Cele mai importante semne clinice ce trebuie luate în considerare sunt:

1. febră cu morbiditate si mortalitate crescută;

2. febră cu sindrom hemoragic;

3. febră cu simptome neurologice;

4. febră cu origine necunoscută la care tratamentul cu antibiotice nu a îmbunătătit starea de sănătate;

5. avorturi si cresterea problemelor de fertilitate în ultimele 3 luni;

6. tremur congenital al purceilor;

7. animale cu boli cronice;

8. întârzierea cresterii la tineret;

9. hemoragii petesiale si echimotice, în special în limfonoduli, rinichi, splină, vezică si laringe;

10. infarcte sau hematoame, în special în splină;

11. decelarea de butoni - ulceratii în intestinul gros, în special în apropierea jonctiunii ileocecale;

b) semnele epidemiologice. Cele mai importante aspecte epidemiologice ce trebuie luate în considerare sunt:

1. contactul direct sau indirect cu o exploatatie de porci dovedită a fi infectată cu virusul pestei porcine clasice;

2. furnizarea porcilor care ulterior au prezentat semne de pestă porcină clasică dintr-o exploatatie;

3. însământarea scroafelor cu spermă provenită din surse suspecte;

4. existenta unui contact direct sau indirect cu porci sălbatici ai unei populatii în care a apărut pesta porcină clasică;

5. tinerea în libertate a porcilor într-o regiune în care porcii sălbatici sunt infectati cu virusul pestei porcine clasice;

6. hrănirea porcilor cu resturi culinare si existenta suspiciunii că acestea nu au fost tratate astfel încât să fie inactivat virusul pestei porcine clasice;

7. posibilitatea aparitiei unei expuneri, de exemplu intrarea persoanelor, a transporturilor etc.;

c) aspecte corelate cu rezultatele testelor serologice.

Cele mai importante aspecte de laborator ce trebuie luate în considerare sunt:

1. reactie serologică cauzată de o infectie neobservată cu virusul pestei porcine clasice sau de vaccinare1);

2. reactia încrucisată între anticorpii pestei porcine clasice si alte pestivirusuri2);

3. detectarea porcilor reactanti unici3).


1) Dacă porcii au fost vaccinati contra pestei porcine clasice cu un vaccin conventional, acestia pot fi găsiti pozitivi datorită doar vaccinării sau datorită reactiei trecute a animalelor vaccinate.

2) În anumite circumstante până la 10% din porcii dintr-un lot pot avea anticorpi împotriva pestivirusurilor rumegătoarelor ce produc diareea virală bovină si boala de granită (de exemplu, când porcii au contact direct cu bovine sau ovine infectate cu virusul BDV ori cu virusul BD sau atunci când porcii au intrat în contact cu materiale contaminate cu pestivirusuri de la rumegătoare).

3) În toate testele serologice curente pentru pesta porcină clasică, o mică proportie din seruri dă rezultate false sau pozitive, fie datorită lipsei de specificitate a titrului, fie datorită serurilor de la porci reactanti unici.

 

CAPITOLUL IV

Proceduri de verificare si prelevare a probelor

 

A. Reguli si proceduri pentru examinarea clinică si prelevarea probelor de la porcii din exploatatiile suspecte

1. Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că sunt efectuate examinări clinice adecvate, prelevări de probe si investigatii de laborator în exploatatiile suspecte pentru a confirma sau a exclude pesta porcină clasică, conform regulilor si procedurilor stabilite la pct. 2-7.

1.1 Indiferent de aplicarea, în exploatatia respectivă, a măsurilor prevăzute în art. 4 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, aceste reguli si proceduri trebuie, de asemenea, să se aplice si în cazurile de boală, ori de câte ori pesta porcină clasică este luată în considerare pentru diagnosticul diferential, chiar si atunci când semnele clinice si structura epidemiologică a bolii care este observată la porci sugerează o probabilitate redusă a prezentei pestei porcine clasice.

1.2 În toate celelalte cazuri în care unul sau mai multi porci sunt suspecti a fi infectati cu virusul pestei porcine lasice trebuie să se aplice, în exploatatiile suspecte în cauză, măsurile prevăzute în art. 4 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice.

1.3 În cazul suspicionării pestei porcine clasice la porci într-un abator sau un mijloc de transport, trebuie să se aplice mutatis mutandis regulile si procedurile stabilite la pct. 2-7.

2. Atunci când un medic veterinar oficial vizitează o exploatatie suspectă pentru a confirma sau a infirma prezenta pestei porcine clasice:

a) trebuie să efectueze o verificare a productiei si a înregistrărilor de sănătate, dacă aceste înregistrări sunt disponibile;

b) trebuie să fie efectuată o inspectie în fiecare subunitate, pentru a selecta porcii pentru examinarea clinică.

Examinarea clinică trebuie să includă înregistrarea temperaturii corporale si trebuie, în principal, să fie efectuată următoarelor categorii sau grupe de porci:

1. porci bolnavi sau anorexici;

2. porci recent refăcuti după boală;

3. porci recent introdusi din focare confirmate sau din alte surse suspecte;

4. porci tinuti în subunităti recent vizitate de vizitatori externi care au avut recent un contact direct cu porci suspecti sau infectati cu virusul pestei porcine clasice sau pentru care au fost identificate alte contacte de risc cu o potentială sursă de virus al pestei porcine clasice;

5. porci examinati deja si testati serologic pentru pesta porcină clasică, în cazul în care rezultatele acestor teste au infirmat prezenta pestei porcine clasice, si porci de contact. Dacă inspectia în exploatatiile suspectate nu a indicat prezenta porcilor sau grupelor de porci la care s-a făcut referire anterior, autoritatea veterinară competentă, fără a aduce atingere altor măsuri care trebuie aplicate în exploatatia în cauză conform Normei sanitare veterinare privind măsurile de control al pestei porcine clasice si tinând cont de situatia epidemiologică, trebuie:

6. să continue efectuarea examinărilor în exploatatia în cauză, conform pct. 3 de mai jos; sau

7. să se asigure că sunt prelevate probe de sânge de la porcii din exploatatia în cauză pentru testări de laborator. În acest caz procedura de prelevare de probe mentionată la pct. 5 si lit. F pct. 2 trebuie folosită în scopurile orientării; sau

8. să aplice sau să mentină în exploatatia în cauză măsurile stabilite la art. 4 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, pe parcursul următoarelor investigatii; sau

9. să infirme suspiciunea de pestă porcină clasică.

3. Atunci când se face referire la prevederile prezentului punct, examinarea clinică în exploatatia în cauză trebuie să fie efectuată la porci selectati la întâmplare din subunitătile pentru care a fost identificat sau suspectat un risc de introducere al virusului pestei porcine clasice. Numărul minim de porci ce urmează să fie examinati trebuie să permită detectarea hipertermiei în aceste subunităti, dacă aceasta apare la o prevalentă de 10% cu 95% certitudine, iar în cazul:

a) scroafelor de reproductie, numărul minim de scroafe ce urmează să fie examinate trebuie să permită detectarea hipertermiei, dacă aceasta apare la o prevalentă de 5% cu 95% certitudine;

b) vierilor din centrele de colectare a spermei, trebuie să fie examinati toti vierii.

4. Dacă într-o exploatatie suspectă sunt detectati porci morti sau muribunzi, examinările post-mortem trebuie să fie efectuate la cel putin 5 porci si în special la porcii:

a) care înainte de moarte au prezentat sau prezintă semne foarte evidente de boală;

b) cu hipertermie;

c) morti recent.

4.1. Dacă la aceste examinări nu s-au evidentiat leziuni pe baza cărora să se suspicioneze pesta porcină clasică, tinând cont de situatia epidemiologică, sunt absolut necesare următoarele investigatii ulterioare:

a) o examinare clinică, conform pct. 3, si recoltarea probelor de sânge, conform pct. 5, în subunitătile în care au fost porcii morti sau muribunzi; si

b) examinări post-mortem la 3-4 porci de contact.

4.2. Independent de prezenta sau absenta leziunilor care indică pesta porcină clasică, trebuie să fie recoltate probe din organe sau tesuturi de la porcii care au fost examinati post-mortem, conform prevederilor cap. V lit. B pct. 1, pentru efectuarea testelor virusologice. Aceste probe trebuie să fie colectate, de preferintă, de la porcii morti recent.

4.3. Când este efectuată examinarea post-mortem, autoritatea veterinară competentă trebuie să se asigure că:

a) sunt luate măsurile de precautie si de igienă pentru a se preveni răspândirea bolii; si

b) în cazul porcilor muribunzi, acestia sunt ucisi respectându-se prevederile Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor în timpul tăierii sau uciderii acestora.

5. Dacă sunt depistate semne clinice sau leziuni suplimentare care pot sugera prezenta pestei porcine clasice într-o exploatatie suspectă, dar autoritatea veterinară competentă consideră că aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a confirma un focar de pestă porcină clasică si că sunt necesare testări de laborator, trebuie recoltate probe de sânge de la porcii suspecti si de la alti porci din fiecare subunitate în care sunt tinuti porcii suspecti pentru testele de laborator, conform procedurii mentionate anterior.

Numărul minim de probe ce trebuie prelevate pentru testări serologice trebuie să permită detectarea în subunitatea în cauză a seroprevalentei de 10% cu 95% certitudine, iar în cazul:

a) scroafelor de reproductie, numărul minim de scroafe de la care trebuie să se recolteze probe trebuie să permită detectarea unei prevalente de 5% cu 95% certitudine1);

b) unui centru de colectare a spermei, trebuie recoltate probe de la toti vierii.


1) În unele cazuri, de exemplu când este suspectată pesta porcină clasică într-o exploatatie cu număr limitat de porci tineri, proportia scroafelor infectate poate fi foarte mică. În aceste cazuri trebuie să se preleveze probe de la un număr mai mare de scroafe.

 

Numărul probelor ce urmează a fi recoltate pentru testele virusologice va fi conform instructiunilor autoritătii veterinare competente, care va tine cont de varietatea testelor ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator ce vor fi folosite si de situatia epidemiologică.

6. Dacă suspicionarea pestei porcine clasice într-o exploatatie este legată de rezultatele testelor serologice anterioare, în plus fată de probele de sânge ce urmează să fie recoltate de la porcii la care se face referire la pct. 2 lit. b) pct. 5, trebuie să se aplice următoarele proceduri:

a) dacă porcii seropozitivi sunt scroafe gestante, unele dintre ele, de preferintă nu mai putin de 3, vor fi eutanasiate si supuse unei examinări post-mortem. Înainte de eutanasiere trebuie recoltate probe de sânge pentru testele serologice ulterioare. Fetusii trebuie supusi examinării pentru detectarea virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau a genomului acestui virus, conform cap. VI, pentru a detecta infectia intrauterină;

b) dacă porcii seropozitivi sunt scroafe cu purcei sugari, trebuie recoltate probe de sânge de la toti purceii si acestea trebuie să fie supuse examinării pentru virusul pestei porcine clasice, a antigenului sau a genomului viral, la care se face referire în cap. VI. Probele de sânge trebuie, de  asemenea, să fie prelevate de la aceste scroafe pentru testele serologice ulterioare.

7. Dacă după examinarea efectuată într-o exploatatie suspectă nu au fost detectate semne clinice sau leziuni caracteristice pestei porcine clasice, dar sunt solicitate de către autoritatea veterinară competentă teste de laborator suplimentare pentru a infirma prezenta pestei porcine clasice, în scop de orientare trebuie să fie utilizate procedurile de prelevare de probe mentionate la lit. C pct. 5.

B. Proceduri de prelevare a probelor într-o exploatatie în care sunt porci omorâti în urma confirmării bolii

1. Pentru a putea fi stabilite maniera introducerii virusului pestei porcine clasice într-o exploatatie infectată si perioada de timp scursă de la introducerea acestuia, atunci când porcii sunt omorâti în exploatatie ca urmare a confirmării unui focar de pestă porcină clasică, conform art. 5 alin. (1) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei procine clasice, trebuie să fie prelevate randomizat probe de sânge de la acesti porci, când acestia sunt ucisi în vederea efectuării testelor de laborator.

2. Numărul minim de porci de la care urmează a fi prelevate probe de sânge trebuie să permită detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95% la porcii din fiecare subunitate a exploatatiei. Probele pentru testele virusologice trebuie, de asemenea, recoltate în concordantă cu instructiunile autoritătii veterinare competente, care va tine cont de varietatea testelor ce pot fi utilizate, sensibilitatea testelor de laborator utilizate si situatia epidemiologică.

3. În cazul focarelor secundare autoritatea veterinară competentă poate decide să facă o derogare de la pct. 1 si 2 si să stabilească procedurile de prelevare a probelor ad-hoc, tinând cont de informatiile epidemiologice disponibile deja de la sursă, si mijloacele de introducere a virusului în exploatatie si răspândire potentială a bolii în exploatatie.

C. Proceduri de prelevare de probe atunci când într-o exploatatie suspectă porcii sunt omorâti ca măsură preventivă1)

1. Pentru a confirma sau a infirma prezenta pestei porcine clasice si pentru a obtine informatiile epidemiologice necesare, atunci când porcii sunt omorâti într-o exploatatie, ca măsură preventivă, conform prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a) sau art. 7 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, probele de sânge pentru testele serologice, precum si probele de sânge sau de amigdale pentru testele virusologice trebuie să fie recoltate conform procedurilor stabilite la pct. 2.

2. Probele trebuie să fie recoltate, în primul rând, de la:

a) porcii cu semne clinice sau leziuni post-mortem care sugerează prezenta pestei porcine clasice, precum si de la porcii de contact;

b) alti porci care ar fi putut avea contacte de risc cu porci infectati sau suspecti ori cu porci suspecti de a fi contaminati cu virusul pestei porcine clasice. Prelevarea de probe de la acesti porci trebuie să fie efectuată conform instructiunilor autoritătii veterinare competente, care va tine cont de situatia epizootologică. În acest caz procedurile de prelevare a probelor stabilite la pct. 3, 4 si 5 pot fi folosite pentru scopuri de orientare.

3. În plus, porcii care provin din fiecare subunitate a exploatatiei pot fi utilizati pentru prelevarea probelor în mod randomizat2). În acest caz numărul minim de probe ce vor fi prelevate pentru testele serologice trebuie să permită detectarea în unitătile în cauză a unei prevalente de 10% cu 95% certitudine.

4. Totusi, în cazul:

a) scroafelor de reproductie, numărul minim de scroafe utilizate pentru prelevare de probe trebuie să permită detectarea unor seroprevalente de 5% cu 95% certitudine3);

b) unui centru de recoltare a materialului seminal, probele de sânge trebuie recoltate de la toti vierii.

5. Felul probelor ce trebuie prelevate pentru testele virusologice si tipul testului folosit vor fi conforme cu instructiunile autoritătii veterinare competente, care va tine cont de tipul testelor care pot fi utilizate, de sensibilitatea testelor si de situatia epidemiologică.

D. Verificarea si procedurile de prelevare a probelor înainte de acordarea autorizatiei de a muta porcii din exploatatiile situate în zone de protectie sau de supraveghere si în cazul în care acesti porci sunt tăiati sau omorâti

1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 11 alin. (1) lit. f) pct. 2 din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, pentru a se acorda autorizatia de a muta porcii din exploatatii situate în zone de protectie sau de supraveghere, conform art. 10 alin. (3) din aceeasi normă sanitară veterinară, examinarea clinică ce va fi efectuată de medicul veterinar oficial trebuie:

a) să fie efectuată într-o perioadă de 24 de ore înainte de mutarea porcilor;

b) să fie în concordantă cu prevederile stabilite la lit. A pct. 2.

2. În cazul porcilor care vor fi mutati într-o altă exploatatie, în plus fată de investigatiile efectuate conform pct. 1, trebuie să fie efectuată o examinare clinică a porcilor în fiecare subunitate a exploatatiei în care sunt tinuti porcii ce urmează să fie mutati. În cazul porcilor mai mari de 3 până la 4 luni, examinarea trebuie să includă si înregistrarea temperaturii corporale la o anumită proportie de porci.

2.1. Numărul minim de porci ce urmează să fie verificati trebuie să permită detectarea în aceste subunităti a febrei, dacă aceasta apare la prevalenta de 10% cu 95% certitudine.

2.2. Totusi, în cazul:

a) scroafelor de reproductie din subunitătile în care sunt tinute scroafe ce urmează să fie mutate, numărul minim de scroafe ce urmează să fie examinate trebuie să permită detectarea febrei, dacă aceasta apare la o prevalentă mai mare de 5% cu 95% certitudine;

b) vierilor, trebuie examinati toti vierii ce urmează să fie mutati.

3. În cazul porcilor ce trebuie livrati de la un abator la o fabrică de prelucrare sau în alte spatii pentru a fi apoi omorâti sau tăiati, în plus fată de investigatiile ce vor fi efectuate conform pct. 1, trebuie să fie efectuată o examinare a porcilor în fiecare subunitate în care sunt tinuti porcii ce vor fi mutati. În cazul porcilor mai mari de 3 sau 4 luni, această examinare trebuie să includă înregistrarea temperaturii corporale la o anumită proportie din porcii existenti.

3.1. Numărul minim de porci ce urmează să fie verificati în subunitătile în cauză trebuie să permită detectarea febrei dacă aceasta apare la o prevalentă de 20% cu 95% certitudine.

3.2. Totusi, în cazul scroafelor de reproductie, numărul minim de porci ce urmează a fi examinati trebuie să permită detectarea febrei, dacă aceasta apare în subunitătile în care sunt tinuti porcii ce urmează a fi mutati, la o prevalentă de 5% cu 95% certitudine.

4. Atunci când porcii la care se face referire în pct. 3 sunt tăiati sau omorâti, probe de sânge pentru teste serologice ori probe de sânge sau de amigdale pentru testele virusologice trebuie să fie prelevate de la porci proveniti din fiecare dintre subunitătile din care au fost mutati porcii.

4.1. Numărul minim de probe ce urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalente de 10% sau a unei prevalente a virusului cu o certitudine de 95% în fiecare subunitate.

4.2. Totusi, în cazul scroafelor de reproductie sau al vierilor, în subunitătile în care acesti porci au fost tinuti numărul minim de porci ce urmează să fie utilizati pentru prelevare de probe trebuie să permită detectarea unei seroprevalente de 5% sau a unei prevalente a virusului cu o certitudine de 95%.

4.3. Felul probelor ce urmează să fie prelevate si testul ce urmează să fie utilizat vor fi conforme instructiunilor autoritătii veterinare competente, care va tine cont de varietatea testelor care pot fi efectuate, sensibilitatea testelor si de situatia epidemiologică.

 


1) Totusi, dacă derogarea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice a fost aplicată, prelevarea de probe trebuie să intereseze subunitătile exploatatiei, atunci când porcii au fost omorâti, fără a se prejudicia examinările si prelevările de probe ulterioare ce urmează să se realizeze pentru porcii care au rămas în exploatatie, prelevări care vor fi efectuate în concordantă cu instructiunile autoritătii veterinare competente.

2) Totusi, dacă autoritatea veterinară competentă a limitat aplicarea medicinei preventive numai la o parte a exploatatiei unde sunt tinuti porci suspectati de a fi infectati sau contaminati cu virusul pestei porcine clasice, în concordantă cu art. 4 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, prelevarea de probe trebuie să se efectueze la subunitătile exploatatiei unde s-a aplicat măsura, fără a se prejudicia examinările si prelevările de probe ulterioare ce vor fi efectuate la porcii rămasi în exploatatie si care se vor efectua în concordantă cu instructiunile autoritătii veterinare competente.

3) În unele cazuri, de exemplu când pesta porcină clasică este suspectată într-o exploatatie cu un număr limitat de porci tineri, proportia de scroafe infectate poate fi foarte mică. În aceste cazuri trebuie prelevate probe de la un număr mai mare de scroafe.

 

5. Totusi, dacă sunt depistate semne clinice sau leziuni post-mortem care indică pesta porcină clasică, atunci când porcii sunt tăiati sau omorâti, prin derogare de la pct. 4, trebuie să se aplice prevederile cu privire la prelevarea probelor prevăzute la lit. C.

E. Verificarea si procedurile de prelevare a probelor într-o exploatatie în relatie cu repopularea

1. Atunci când sunt reintrodusi porci într-o exploatatie, în concordantă cu art. 13 alin. (2) lit. b) sau cu art. 19 alin. (8) lit. b) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, trebuie să se aplice următoarele proceduri de prelevare a probelor:

a) în cazul în care sunt reintrodusi porci santinelă, probele de sânge pentru teste serologice trebuie prelevate în mod randomizat din fiecare subunitate a exploatatiei, de la un număr de porci ce permite detectarea unei prevalente de 10% cu o certitudine de 95%;

b) în cazul repopulării totale, probele de sânge pentru teste serologice trebuie prelevate în mod randomizat din fiecare subunitate a exploatatiei, de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalente de 20% cu o certitudine de 95%. Totusi, în cazul scroafelor de reproductie sau al vierilor, numărul probelor ce urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95%.

2. După reintroducerea porcilor autoritatea veterinară competentă trebuie să se asigure că, în cazul oricărui caz de boală sau de moarte la porcii din exploatatie, din motive necunoscute, porcii în cauză sunt imediat testati pentru pesta porcină clasică. Aceste prevederi trebuie să se aplice până când în exploatatia în cauză sunt ridicate restrictiile la care se face referire la art. 13 alin. (2) lit. a) si la art. 19 alin. (8) lit. b) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice.

F. Proceduri de prelevare a probelor în exploatatii din zona de protectie, înainte de ridicarea restrictilor

1. Pentru a putea fi ridicate măsurile prevăzute în art. 10 din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, într-o zonă de protectie, în toate exploatatiile din acea zonă trebuie:

a) să fie efectuată o examinare conform procedurilor prevăzute la lit. A pct. 2 si 3;

b) să fie prelevate probe de sânge pentru testele serologice, asa cum este mentionat la pct. 2.

2. În fiecare subunitate din exploatatie numărul minim de probe de sânge ce urmează a fi prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95% la porci. Totusi, în cazul:

a) scroafelor pentru reproductie, numărul minim al probelor ce urmează să fie prelevate trebuie să asigure detectarea unei seroprevalente de 5% cu o certitudine de 95%;

b) unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de sânge de la toti vierii.

G. Proceduri de prelevare a probelor în exploatatii din zona de supraveghere, înainte de ridicarea restrictiilor

1. Pentru a putea fi ridicate restrictiile prevăzute la art. 11 din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, într-o zonă de supraveghere, trebuie să fie efectuată o examinare clinică în toate exploatatiile din zonă, conform procedurilor prevăzute la lit. A pct. 2. În plus, trebuie să fie prelevate probe de sânge pentru teste serologice:

a) de la porcii din toate exploatatiile în care nu sunt tinuti porci între 2 si 8 luni;

b) când autoritatea veterinară competentă consideră că pesta porcină clasică ar putea fi răspândită neobservat printre scroafele de reproductie;

c) de la porcii din orice altă exploatatie în care prelevarea probelor este considerată necesară de către autoritatea veterinară competentă;

d) de la porcii din toate centrele de colectare a spermei.

2. Când este efectuată prelevarea probelor de sânge pentru teste serologice în exploatatii situate în zona de supraveghere, numărul probelor de sânge ce urmează a fi prelevate din aceste exploatatii trebuie să fie conform lit. F pct. 2. Totusi, dacă autoritatea veterinară competentă consideră că pesta porcină clasică ar putea fi răspândită neobservat printre scroafele de reproductie, prelevarea probelor poate fi efectuată numai în subunitătile în care sunt tinute aceste animale.

H. Monitorizarea serologică si procedurile de prelevare a probelor în zonele în care pesta porcină clasică este suspectată sau a fost confirmată la porci sălbatici

1. În cazul monitorizării serologice la porci sălbatici din zone în care pesta porcină clasică a fost confirmată sau este suspectată, mărimea si zona geografică a populatiei tintă ce urmează a fi utilizată pentru prelevarea probelor trebuie să fie definite anticipat, pentru a se stabili numărul probelor ce urmează a fi prelevate. Dimensiunea probei trebuie să fie stabilită în functie de numărul estimat de animale vii, si nu în functie de animalele împuscate.

2. Dacă nu sunt disponibile date cu privire la densitatea si dimensiunea populatiei, zona geografică ce face obiectul prelevării de probe trebuie să fie identificată tinând cont de prezenta continuă a porcilor sălbatici si de existenta barierelor naturale sau artificiale eficiente pentru a preveni deplasarea masivă si continuă a animalelor. Dacă nu apar aceste circumstante sau în cazul zonelor cu suprafete mari este recomandat să se identifice zone de prelevare a probelor de până la 200 km2 în care poate trăi o populatie de 400 până la 1.000 de porci sălbatici.

3. Fără a aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, în cadrul zonei definite de prelevare a probelor, numărul minim de porci ce urmează a fi utilizati pentru această operatiune trebuie să permită detectarea unei seroprevalente de 5% cu o certitudine de 95%.

În acest scop trebuie să fie utilizate pentru prelevare de probe cel putin 59 de animale din fiecare zonă identificată.

Este, de asemenea, recomandat ca:

a) în zonele în care presiunea de vânătoare este mai mare si este realizată cu regularitate sau este efectuată vânătoarea selectivă ca o măsură de control, aproximativ 50% din animalele apartinând clasei de vârstă între 3 luni

si 1 an, 35% apartinând clasei de vârstă între 1 si 2 ani si 15% apartinând clasei de vârstă mai mare de 2 ani trebuie să fie utilizate pentru prelevare de probe;

b) în zonele în care vânătoarea este rară sau absentă, cel putin 32 de animale trebuie să fie utilizate pentru prelevare de probe, pentru fiecare dintre aceste clase de vârstă;

c) prelevarea de probe trebuie să fie efectuată într-o perioadă scurtă, de preferat nu mai mare de o lună;

d) vârsta animalelor utilizate pentru prelevare de probe trebuie să fie stabilită în functie de eruptia dintilor.

4. Colectarea probelor pentru teste virusologice de la porcii sălbatici împuscati sau găsiti morti trebuie să fie efectuată conform prevederilor cap. V lit. B pct. 1. Atunci când este considerată necesară monitorizarea virusologică a porcilor sălbatici împuscati, aceasta trebuie să fie efectuată în primul rând pentru animalele în vârstă de 3 luni până la 1 an.

5. Toate probele ce urmează să fie trimise la laborator trebuie să fie însotite de chestionarul prevăzut la art. 16 alin. (7) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice.

 

CAPITOLUL V

Proceduri si criterii generale pentru colectarea si transportul probelor

 

A. Proceduri si criterii generale

1. Înainte de efectuarea prelevării de probe dintr-o exploatatie trebuie să fie realizată o hartă a exploatatiei si trebuie să fie identificate subunitătile epidemiologice ale acesteia.

2. De fiecare dată când se consideră necesară o nouă prelevare de probe de la porci, toti porcii care sunt utilizati pentru această operatiune trebuie să fie unic marcati, astfel încât să fie usor folositi în acest scop.

3. Fără a aduce atingere prevederilor cap. IV lit. A pct. 5 lit. b), nu trebuie să fie prelevate probe pentru testarea serologică de la purcei mai mici de 8 săptămâni.

4. Toate probele trebuie trimise la laborator, însotite de documentele necesare, conform cerintelor stabilite de autoritatea veterinară competentă. Aceste documente vor include detalii despre istoricul porcilor utilizati pentru prelevare de probe si semnele clinice sau leziunile post-mortem identificate. În cazul porcilor tinuti în exploatatii trebuie să fie disponibile informatii clare cu privire la vârsta, categoria si exploatatia de origine a porcilor utilizati pentru prelevare de probe. Este recomandat ca localizarea fiecărui porc utilizat pentru prelevare de probe în exploatatie să fie înregistrată împreună cu marca sa unică de identificare.

B. Colectarea probelor pentru teste virusologice

1. Pentru detectarea virusului, antigenului sau genomului virusului pestei porcine clasice de la porcii morti sau eutanasiati, cele mai potrivite probe sunt tesuturile provenite din amigdale, splină si rinichi. În plus este recomandat să se preleveze două probe din alte tesuturi limfatice, cum ar fi limfonodulul retrofaringian, parotidian, mandibular sau mezenteric si o probă din ileon. În cazul carcaselor autorizate este ales un os lung întreg sau sternul.

2. Probe de sânge recoltate pe anticoagulant sau sângele coagulat trebuie prelevate de la porci care au prezentat semne de febră sau alte semne de boală, conform instructiunilor autoritătii veterinare competente.

3. În cazul animalelor bolnave sunt recomandate teste virusologice. Acestea au de obicei o valoare limitată atunci când sunt utilizate în scopurile monitorizării animalelor care nu prezintă semne clinice. Totusi, dacă obiectivul unei prelevări de probe la scară largă este de a detecta virusul pestei porcine clasice, atunci când porcii sunt în perioada de incubatie a bolii, amigdalele sunt cele mai adecvate probe.

C. Transportul probelor

1. Este recomandat ca toate probele:

a) să fie transportate si depozitate în containere închise ermetic;

b) să nu fie înghetate, dar să fie păstrate reci, la temperatura de 0-4sC;

c) să fie expediate la laborator cât mai repede posibil;

d) să fie tinute într-un pachet atunci când cuburi de gheată, altele decât cele de gheată carbonică, sunt folosite în interior pentru a le păstra reci;

e) tesuturile sau organele sunt puse într-o pungă de plastic separată si sigilată corespunzător. Acestea trebuie să fie apoi plasate în containere cu învelis extern puternic si împachetate cu suficient material absorbant pentru a le proteja de deteriorare si pentru a absorbi lichidul;

f) să fie transportate direct la laborator, când este posibil, de către personal autorizat, pentru a se asigura un transport rapid si sigur.

2. Exteriorul pachetului trebuie să fie etichetat cu adresa laboratorului destinatar si următorul mesaj trebuie să fie evident înscris: “Material patologic animal. Perisabil. Fragil. A nu se deschide în afara unui laborator pentru pesta porcină clasică.”

3. Laboratorul care primeste probele trebuie să fie informat înainte despre ora si modul sosirii acestora.

4. Pentru transportul aerian al probelor la Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică1) sau la laboratorul national de referintă din tări terte, pachetul trebuie să fie etichetat în concordantă cu reglementările IATA.


1) Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică are posibilităti nelimitate de a primi probe pentru diagnostic si izolarea virusului pestei porcine clasice. Copii de pe permisul de import pot fi solicitate de la laborator înainte de transport si trebuie atasate la exteriorul pachetului, într-un plic.

 

CAPITOLUL VI

Principiile si utilizarea testelor virusologice si evaluarea rezultatelor lor

 

A. Detectarea antigenului viral

1. Testul cu anticorpi fluorescenti (TAF)

1.1. Principiul testului este detectarea antigenului viral din criosectiuni subtiri de material organic de la porci suspectati de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice.

Antigenul intracelular este detectat prin utilizarea unui anticorp conjugat FITC. Un rezultat pozitiv trebuie să fie confirmat prin repetarea colorării cu un anticorp monoclonal specific.

1.2. Organele adecvate sunt amigdalele, rinichii, splina, diferiti limfonoduli si ileonul. Un frotiu din celulele măduvei spinării poate fi, de asemenea, utilizat în cazul porcilor sălbatici, caz în care aceste organe nu sunt disponibile sau sunt autolizate.

1.3. Testul poate fi efectuat într-o zi. Aceste probe de organe pot fi obtinute doar de la animale moarte, utilizarea acestora fiind limitată doar pentru scopurile screening.

Confidenta în rezultatul testului poate fi limitată de defectele de colorare, în special atunci când nu a fost obtinută experienta necesară în efectuarea testului sau dacă organele testate sunt autolizate.

2. Testul ELISA pentru detectarea antigenului

2.1. Antigenul viral este detectat utilizând diferite tehnici ELISA. Sensibilitatea testului ELISA pentru detectarea antigenului trebuie să fie suficient de mare pentru a indica un rezultat pozitiv la animale care prezintă semnele clinice de pestă porcină clasică.

2.2. Utilizarea testului ELISA pentru detectarea antigenului este recomandată pentru probele de la animale cu semne clinice sau leziuni patologice de boală. Nu este recomandată pentru investigarea individuală a animalelor.

Probele recoltate sunt leucocitele, serul sanguin, sângele necoagulat, precum si suspensiile organelor la care se face referire la pct. 1, prelevate de la porci suspectati de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice1).

2.3. Testul ELISA poate fi efectuat într-o zi si poate fi realizat prin echipament automat. Cel mai important avantaj este numărul mare de probe ce poate fi prelucrat într-o perioadă scurtă. Este recomandat să fie utilizat acest test care dă rezultate satisfăcătoare, pe material de referintă.

Totusi în prezent toate testele ELISA sunt mai putin sensibile decât izolarea virusului pe culturi celulare, iar sensibilitatea lor este semnificativ mai bună pe probe de sânge de la purcei decât pe cele de la porcii adulti.

B. Izolarea virusului

1. Izolarea virusului este bazată pe incubarea materialului probă pe culturi celulare sensibile de origine porcină.

Dacă este prezent virusul pestei porcine clasice în probă, acesta se va replica în celule la un nivel care poate fi detectat, prin imunocolorarea celulelor infectate cu anticorpi conjugati. Anticorpii specifici pentru pesta porcină clasică sunt necesari pentru diagnosticul diferential fată de alte pestivirusuri.

2. Probele preferate pentru izolarea virusului pestei porcine clasice sunt leucocitele, plasma sanguină si sângele integral obtinut din probe de sânge necoagulat sau organele la care se face referire la lit. A pct. 1.

3. Izolarea virusului este mai potrivită pentru investigarea probelor de la un număr redus de animale decât pentru supraveghere. Procedura de izolare a virusului este laborioasă si necesită cel putin 3 zile pentru ca rezultatele să fie disponibile. Cel putin două pasaje de culturi celulare sunt necesare pentru a fi detectat un nivel redus al virusului în probe. Aceasta poate necesita un timp de investigare mai mare de 10 zile până a fi obtinut un rezultat final.

Probele autolizate pot fi citotoxice pentru cultura celulară si în consecintă limitează utilizarea acestora.

4. Acest test este recomandat pentru a se efectua izolarea virusului si, de asemenea, în cazul confirmării anterioare a pestei porcine clasice prin alte metode. Acesta trebuie să fie utilizat ca test de referintă pentru confirmarea rezultatelor pozitive anterioare, folosind metodele ELISA, PCT sau TAF, respectiv colorarea indirectă cu peroxidază.

Culturile de virus al pestei porcine clasice obtinute pe  această cale sunt utile pentru caracterizarea virusului,incluzând tipizarea genetică si epidemiologia moleculară.

5. Toate culturile de virus ale pestei porcine clasice din toate focarele initiale, de la primele cazuri de la porci sălbatici sau de la cazurile din abatoare sau din mijloacele de transport, trebuie să fie tipizate genetic de către Laboratorul National de Referintă din România sau de Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică, conform prevederilor lit. E.

În orice caz aceste culturi de virus trebuie să fie trimise fără întârziere Laboratorului Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică pentru colectia de virus.

C. Detectarea genomului viral

1. Reactia de polimerizare în lant (PCR) este folosită pentru a se detecta genomul viral în probe de sânge, tesut sau organ. Fragmente mici ale ARN viral sunt transcrise în fragmente de ADN care apoi sunt amplificate de către PCR la cantităti detectabile. Acest test detectează doar o secventă a genomului viral. PCR poate fi pozitivă chiar si atunci când nu este prezent virusul (de exemplu, tesuturi lizate sau probe de la porcii convalescenti).

2. PCR poate fi folosită pentru un număr mic de probe care au fost atent selectate de la animale suspecte sau din material de la fetusii avortati. Poate fi o metodă indicată pentru carcasele de porci sălbatici, dacă materialul este autolizat si nu este posibilă izolarea virusului datorită citotoxicitătii.

3. Materialul potrivit ca probă pentru diagnosticul prin PCR constă din organele descrise pentru izolarea virusului sau din sânge necoagulat.

4. PCR poate fi realizată în 48 de ore. Este necesar un echipament de laborator adecvat, spatii separate si personal calificat. Un avantaj este că particulele de virus nu au nevoie să fie replicate în laborator. Metoda este foarte sensibilă, dar contaminarea se poate realiza usor, ceea ce conduce la rezultate fals pozitive. De aceea sunt esentiale proceduri stringente pentru controlul calitătii. Unele metode sunt specifice mai degrabă pentru pestivirusuri decât pentru virusul pestei porcine clasice, necesitând teste de confirmare ulterioară, cum ar fi secventarea rezultatului PCR.


1) În comert sunt disponibile câteva antigene ELISA ale pestei porcine clasice, care sunt validate cu diferite tipuri de probe.

 

D. Evaluarea rezultatelor testelor virusologice

1. Testele virusologice sunt esentiale pentru confirmarea pestei porcine clasice.

1.1. Izolarea virusului trebuie să fie considerată ca test virusologic de referintă care trebuie să fie utilizat ca test de confirmare, atunci când este necesar. Utilizarea acestuia este recomandată, în special, în cazul rezultatelor pozitive la IF, ELISA sau PCR ce nu sunt asociate cu detectarea semnelor clinice sau a leziunilor de boală si în orice alt caz incert.

1.2. Totusi un focar primar de pestă porcină clasică poate să fie confirmat dacă au fost depistate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii în cauză si cel putin două teste de detectare a antigenului sau genomului au avut un rezultat pozitiv.

1.3. Un focar secundar de pestă porcină clasică poate să fie confirmat dacă, în plus fată de aspectele de corelatie epidemiologică cu un focar sau caz confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii  în cauză sau un test de detectare a antigenului ori a genomului a avut un rezultat pozitiv.

1.4. Poate fi confirmat un caz primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici după izolarea virusului sau dacă a fost obtinut un rezultat pozitiv la cel putin două teste de detectare a antigenului sau a genomului. Cazurile ulterioare de pestă porcină clasică la porcii sălbatici, pentru care a fost determinată o legătură epidemiologică cu cazurile confirmate anterior, pot fi confirmate dacă un test de detectare a antigenului sau a genomului a dat un rezultat pozitiv.

2. Un rezultat pozitiv pentru pesta porcină clasică la un test de detectare a antigenului sau a genomului necesită ca testul în cauză să fi fost realizat folosindu-se anticorpi specifici pentru virusul pestei porcine clasice sau primeri.

Dacă testul utilizat nu a fost specific pentru virusul pestei porcine clasice, dar a fost specific doar pentru pestivirusuri, acest test trebuie să fie repetat utilizându-se reagenti specifici pentru pestă porcină clasică.

E. Tipizarea genetică a culturilor virusului pestei porcine clasice

1. Tipizarea genetică a culturilor virusului pestei porcine clasice este realizată prin determinarea secventei de nucleotide a unei portiuni a genomului viral si prin dispunerea părtilor specifice ale segmentului 5 necodificat si/sau a genei glicoproteinei E(2). Similaritatea acestor secvente cu cele deja obtinute de la culturile virale anterioare poate indica dacă focarele de boală sunt sau nu cauzate de tulpini noi ori deja recunoscute. Aceasta poate sustine sau infirma ipoteza cu privire la căile de transmitere care au fost presupuse de ancheta epidemiologică. Tipizarea genetică a culturilor virusului pestei porcine clasice este de o importantă majoră pentru a se determina sursa bolii. Totusi o relatie strânsă între tulpinile de virus obtinute din diferite focare de boală nu este o dovadă absolută pentru o legătură epidemiologică directă.

2. Dacă tipizarea virusului nu poatea fi efectuată într-un laborator national sau în orice alt laborator autorizat pentru diagnosticul pestei porcine clasice într-o perioadă scurtă, proba originală sau cultura virală trebuie să fie trimisă cât mai repede posibil Laboratorului Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică pentru tipizare.

2.1. Datele cu privire la tipizare si secventarea tulpinilor virusului pestei porcine clasice, disponibile în laboratoarele autorizate pentru diagnosticul acesteia, trebuie să fie trimise Laboratorului Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică, pentru ca aceste informatii să fie introduse în baza de date detinută de acest laborator.

2.2. Informatiile incluse în această bază de date trebuie să fie disponibile tuturor laboratoarelor nationale de referintă din statele membre ale Uniunii Europene si din România. Totusi, în scopul publicării în jurnale stiintifice, dacă este solicitat de laboratorul national în cauză, Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică trebuie să garanteze confidentialitatea acestor date până când acestea sunt publicate.

 

CAPITOLUL VII

Principiile si utilizarea testelor serologice si evaluarea rezultatelor acestora

 

A. Principii de bază si valoarea de diagnostic

1. La porcii infectati cu virusul pestei porcine clasice anticorpii sunt de obicei detectati în probele de ser la 2-3 săptămâni după infectie. La porcii care sunt refăcuti după boală anticorpii de neutralizare protectori pot fi detectati pentru câtiva ani sau chiar pe tot parcursul vietii. Anticorpii sunt, de asemenea, detectati sporadic în stadiul terminal al animalelor bolnave. La unii porci cu formă cronică de pestă porcină clasică pot fi detectati anticorpii pentru câteva zile, la sfârsitul primei luni de după infectie. Purceii infectati intrauterin pot să fie imunotoleranti împotriva virusului omolog al pestei porcine clasice si dezvoltă anticorpi nespecifici. Totusi anticorpi de origine maternală pot fi detectati în timpul primelor zile de viată. Timpul de înjumătătire a anticorpilor maternali la purceii sănătosi neviremici este de aproximativ două săptămâni. Dacă se găsesc anticorpi ai pestei porcine clasice la purcei mai mari de 3 luni, este putin probabil ca acestia să fie de origine maternală.

2. Detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice în probe de sânge sau plasmă sanguină este efectuată pentru a ajuta diagnosticul pestei porcine clasice în exploatatiile suspecte, pentru stabilirea perioadei de la infectare în cazul focarelor confirmate si pentru scopurile monitorizării si supravegherii. Totusi testele serologice sunt de valoare limitată pentru detectarea pestei porcine clasice într-o exploatatie, în cazul unei infectii recente. Câtiva porci seropozitivi cu un titru scăzut la titrul de neutralizare pot să fie indicatori ai unei infectii recente (2-4 săptămâni).

Multi porci cu titru mare la titrul de neutralizare pot indica intrarea în exploatatie a virusului cu mai mult de o lună înainte. Pozitionarea porcilor seropozitivi în exploatatie poate furniza informatii valabile privind introducerea virusului pestei porcine clasice în exploatatie. Totusi trebuie să fie efectuată o evaluare adecvată a rezultatelor testelor serologice, tinând cont de toate constatările clinice, virusologice si epidemiologice, în cadrul anchetei ce trebuie să fie realizată în cazul suspectării sau confirmării pestei porcine clasice, în concordantă cu art. 8 din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice.

B. Teste serologice recomandate

1. Testul de virus neutralizare (TVN) si ELISA sunt testele cele mai indicate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice. Calitatea si eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de laboratoarele nationale de referintă trebuie să fie verificate cu regularitate în cadrul testelor comparative interlaboratoare organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică.

2. TVN este bazat pe determinarea activitătii de neutralizare a anticorpilor antivirali din probe de ser, exprimat ca punct final de neutralizare de 50%. O cantitate constantă de virus al pestei porcine clasice este incubată la 37sC cu ser diluat. În scopul efectuării screeningului serul este initial diluat 1/10. Atunci când este necesară o titrare completă, pot fi realizate două dilutii ale serului începând cu 1/2 sau 1/5. Fiecare dilutie este amestecată cu un volum egal de suspensie de virus continând 100 de doze infectioase.

După incubare amestecul este inoculat în culturi celulare care sunt incubate 3-5 zile. După această perioadă de incubatie culturile sunt fixate si orice replicare virală în celulele infectate este detectată de un sistem imun de etichetare. Pot fi folosite atât testul de neutralizare a anticorpilor legati de peroxidază (NPLA), cât si testul de neutralizare-imunofluorescentă (NIF). Rezultatele TVN sunt exprimate ca reciproce ale dilutiei initiale a serului la care jumătate din culturile celulare inoculate (50% punct final) nu reusesc să indice replicarea virală (nu este etichetare specifică). Este estimat ca un punct între două niveluri de dilutie. Sistemul final de dilutie este bazat pe dilutia actuală a serului în timpul reactiei de neutralizare (de exemplu, după adăugarea virusului, dar înainte de adăugarea suspensiei celulare).

3. TVN este cel mai sensibil si sigur test pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice.

De aceea acesta este recomandat pentru examinarea serologică a unui singur animal, precum si pentru un lot. Totusi prin acest test pot fi detectati anticorpii pentru neutralizare încrucisată specifici infectării porcilor cu pestivirusuri pentru rumegătoare. TVN pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului BVD si a virusului BD urmează aceleasi principii  mentionate mai sus si sunt realizate pentru diagnosticuldiferential al pestei porcine clasice.

4. Tulpinile de pestivirusuri ce trebuie utilizate în testele de neutralizare trebuie să fie în concordantă cu recomandarea Laboratorului Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică.

5. Au fost perfectate câteva tehnici ELISA ce folosesc anticorpi monoclonali specifici, care sunt bazate pe două variante: ELISA competitiv sau de blocare si ELISA necompetitiv. ELISA competitiv sau de blocare este de obicei bazat pe anticorpi monoclonali. Dacă proba de ser contine anticorpi ai virusului clasic, legătura unui anticorp monoclonal selectat conjugat cu peroxidază la antigenul viral va fi inhibată, rezultând un semnal redus. În testul ELISA necompetitiv legătura anticorpilor din ser cu antigenul viral este măsurată direct, utilizându-se anticorpi antiporc conjugati la peroxidază.

6. Controlul calitătii cu privire la sensibilitatea si specificitatea fiecărui lot de ELISA trebuie să fie efectuat în mod regulat de către laboratoarele nationale, folosindu-se lista serurilor de referintă prevăzută de Laboratorul Comunitar de Referintă pentru Pesta Porcină Clasică. Această listă va cuprinde:

a) ser de la porci în prima fază de infectare cu virusul pestei porcine clasice (înainte de 21 de zile de la infectare);

b) ser de la porcii convalescenti (după 21 de zile de la infectare);

c) ser de la porci infectati cu pestivirusuri ale rumegătoarelor.

Testul ELISA ce urmează a fi utilizat pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice trebuie să recunoască toate serurile de referintă de la porcii în convalescentă.

Toate rezultatele obtinute cu seruri de referintă trebuie să fie repetabile. Este, de asemenea, recomandat ca acestea să detecteze toate serurile pozitive provenite de la porci în faza initială a bolii si să prezinte o minimă reactie de încrucisare cu serurile de la porcii infectati cu pestivirusuri ale rumegătoarelor. Rezultatele obtinute cu seruri de la porci în faza initială a infectiei indică sensibilitatea testului ELISA.

7. Sensibilitatea testului ELISA este evaluată ca fiind mai mică decât a TVN si se recomandă ca aceasta să fie folosită ca un test screening aplicat la un lot de porcine.

Totusi testul ELISA necesită facilităti mai putin specializate si poate fi realizat mult mai rapid, gratie sistemului automatic, spre deosebire de TVN. Testul ELISA poate să asigure identificarea tuturor cazurilor de infectie cu virusul pestei porcine clasice în stadiul de convalescentă si implică faptul de a fi cât de liber posibil de interferenta prin reactiile încrucisate prin anticorpi cu pestivirusurile rumegătoarelor.

C. Interpretarea rezultatelor serologice si diagnosticul diferential cu infectii datorate pestivirusurilor rumegătoarelor (BVDV si BDV)

1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (3) sau ale art. 7 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, în cazul depistării unui titru de neutralizare a virusului pestei porcine mai mare de 10 ND50 la probe de ser sanguin prelevate de la unul sau mai multi porci sau a unui rezultat pozitiv la testul ELISA la probe de ser sanguin provenite de la un grup de porci trebuie să fie aplicate imediat în exploatatia vizată măsurile prevăzute în art. 4 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice sau trebuie să se continue aplicarea acestora.

Probele deja prelevate din această exploatatie trebuie să fie retestate prin TVN, prin titrarea comparativă a dilutiei finale a anticorpilor neutralizanti ai virusului pestei porcine clasice si a pestivirusurilor rumegătoarelor.

2. Dacă testele comparative evidentiază anticorpi fată de pestivirusurile rumegătoarelor si un titru de anticorpi în mod evident mai scăzut (mai putin de 3 ori) fată de virusul pestei porcine clasice, suspiciunea de pestă porcină clasică trebuie să fie exclusă, în afară de cazul în care există alte motive care garantează aplicarea continuă a măsurilor la care se face referire la art. 4 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, în exploatatia vizată.

3. Dacă testele comparative evidentiază la mai multi porci un titru de virus neutralizare mai mare sau egal cu 10 ND50, iar acest titru este mai mare sau egal cu titrurile fată de alte pestivirusuri, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că pesta porcină clasică va fi confirmată, cu conditia ca în exploatatia vizată să fi fost constatate dovezi epidemiologice ale bolii.

4. Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice, dacă nu s-au constatat dovezi epidemiologice ale bolii sau dacă rezultatele testelor precedente nu sunt concludente, autoritatea veterinară locală trebuie să se asigure că în exploatatia vizată:

a) se va continua aplicarea măsurilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice;

b) sunt efectuate investigatii ulterioare, cât mai curând posibil, pentru a se confirma sau a se exclude existenta pestei porcine clasice, conform cap. IV.

5. Totusi controalele ulterioare si testele prevăzute la pct. 4 nu permit excluderea pestei porcine clasice, fiind necesară efectuarea unor prelevări de probe ulterioare, pentru testarea serologică a porcilor din exploatatie, după ce trec cel putin două săptămâni de la controlul precedent.

În cadrul acestei prelevări ulterioare de probe, porcii de la care deja s-au recoltat probe si care sunt deja testati trebuie să fie retestati, pentru o testare serologică comparativă cu probele prelevate anterior, în vederea depistării seroconversiei pentru virusul pestei porcine clasice sau pentru pestivirusurile rumegătoarelor. Dacă aceste controale si teste ulterioare nu permit confirmarea pestei porcine clasice, măsurile prevăzute la art. 4 din Norma sanitară veterinară privind măsurile de control al pestei porcine clasice pot fi ridicate.

 

CAPITOLUL VIII

Teste discriminatorii în cazul vaccinării de urgentă

 

Nu există încă teste discriminatorii disponibile pentru a se distinge porcii vaccinati de porcii infectati natural cu virusul pestei porcine clasice. Pe măsură ce aceste teste devin disponibile, ele vor fi introduse pentru a fi utilizate în programul de supraveghere anual.

 

CAPITOLUL IX

Cerinte minime de protectie pentru laboratoarele de depistare a pestei porcine clasice

 

1. Cerintele minime prevăzute în tabelul nr. 1 trebuie să fie îndeplinite de oricare laborator în care urmează să fie manipulat virusul pestei porcine clasice, chiar si numai într-o cantitate mică, asa cum solicită testele de izolare si neutralizare a virusului. Examinările post-mortem si prelucrarea tesuturilor pentru testul serologic cu anticorpi fluorescenti, la care se folosesc antigene inactivate, pot fi efectuate la un nivel de contaminare mai scăzut, cu conditia să se aplice dezinfectiile igienice de bază si cele postoperationale, împreună cu evacuarea în sigurantă a deseurilor de tesuturi si seruri.

2. Cerintele suplimentare prevăzute în tabelul nr. 1 trebuie să fie îndeplinite de către orice laborator în care sunt efectuate proceduri care implică multiplicarea extensivă a virusului.

3. Cerintele prevăzute în tabelul nr. 2 trebuie să fie îndeplinite de către orice laborator în care sunt effectuate experimente pe animale infectate cu virusul pestei porcine clasice.

4. În orice caz, toate stocurile de virus al pestei porcine clasice trebuie să fie tinute într-un depozit sigur, fie congelate, fie liofilizate. Se recomandă ca frigiderele si congelatoarele să nu fie folosite pentru alte virusuri în afara virusului pestei porcine sau pentru alte materiale care nu au legătură cu diagnosticul pestei porcine clasice. Toate fiolele trebuie să fie etichetate individual si trebuie să se tină evidenta stocurilor de virusuri, împreună cu datele si rezultatele controalelor de calitate. Trebuie, de asemenea, să se tină evidente ale virusurilor adăugate la stoc, împreună cu detalii privind sursa acestora, precum si a virusurilor livrate altor laboratoare.

5. Se recomandă ca unitatea de biosecuritate pentru efectuarea lucrărilor cu virusul pestei porcine clasice să fie înconjurată de spatii în care nu se manipulează virusul mentionat. Aceste spatii trebuie să fie disponibile pentru prepararea sticlăriei si mediilor de cultură, mentinerea si prepararea culturilor de celule neinfectate, prepararea serurilor si testărilor serologice (alteledecât metodele care folosesc virusul viu al pestei porcine clasice) si pregătirea suportului administrativ si de birou.

 

Tabelul nr. 1

 

Principii ale controlului biologic corespunzător pentru laboratoarele de diagnostic

 

 

Cerinte suplimentare

Cerinte minime

Mediul înconjurător în general

- Presiune atmosferică normală

- Presiune atmosferică normală

 

- Filtrare dublă HEPA a aerului evacuat

- Camere dedicate, limitate la proceduri definite

 

- Camere dedicate, folosite exclusiv pentru procedurile de diagnostic al pestei porcine clasice

 

Îmbrăcăminte de laborator

- Schimbarea completă a hainelor la intrare

- Îmbrăcăminte de exterior dedicată, folosită numai în unitatea unde se manipulează virusul pestei porcine clasice

 

- Îmbrăcămintea de laborator utilizată numai în unitatea în care se lucrează cu virusul pestei porcine clasice

- Mănusi disponibile pentru toate tipurile de manipulare a materialului infectat

 

- Mănusi disponibile pentru toate tipurile de manipulare a materialului infectat

- Îmbrăcăminte de exterior sterilizată înainte de părăsirea unitătii sau spălată în cadrul unitătii

 

- Îmbrăcăminte sterilizată înainte de părăsirea unitătii sau spălată în cadrul unitătii

 

Controlul personalului

- Intrarea în unitate se limitează la persoanele numite, instruite.

- Intrarea în unitate este limitată la persoanele numite, instruite.

 

- Se spală si se dezinfectează mâinile la părăsirea unitătii.

- Se spală si se dezinfectează mâinile la părăsirea unitătii.

 

- Nu se permite stationarea personalului lângă porci timp de 48 de ore după părăsirea unitătii.

- Nu se permite stationarea personalului lângă porci timp de 48 de ore după părăsirea unitătii.

Echipament

- Cabinet de securitate biologică (clasa I sau a II-a) folosit pentru toate tipurile de manipulare a virusului viu. Cabinetul trebuie să aibă o dublă filtrare HEPA a aerului evacuat.

 

- Toate echipamentele necesar a fi disponibile pentru procedurile de laborator în cadrul laboratorului dedicat trebuie să fie corespunzătoare.

 

Tabelul nr. 2

 

Cerinte de biosecuritate pentru camerele de experiente pe animale

 

 

Cerinte

Mediul înconjurător în general

- Ventilatie controlată cu presiune negativă

- Dublă filtrare HEPA a aerului evacuat

- Facilităti pentru fumigare/dezinfectie completă la terminarea experimentului

- Toate lichidele uzate se tratează pentru inactivarea virusului pestei porcine clasice (prin căldură sau chimic).

Îmbrăcăminte de laborator

- Schimbarea completă a hainelor la intrare

- Mănusi disponibile pentru toate tipurile de manipulare

- Îmbrăcămintea se sterilizează înainte de părăsirea unitătii sau se spală în cadrul unitătii.

Controlul personalului

- Intrarea în unitate se limitează la persoanele numite, instruite

- Se face dus la iesirea din unitate.

- Nu se permite stationarea personalului lângă porci timp de 48 de ore după părăsirea unitătii.

Echipament

- Toate echipamentele necesare pentru procedurile privind animalele  trebuie să fie disponibile în cadrul unitătii.

- Toate materialele trebuie să fie sterilizate la evacuarea lor din unitate sau, în cazul probelor prelevate de la animale, să fie dublu ambalate într-un container ermetic care este dezinfectat la suprafată pentru transportul către laboratorul de pestă porcină clasică.

Animale

- Toate animalele trebuie să fie tăiate înainte de părăsirea unitătii, examinările post-mortem să fie finalizate în cadrul unei zone de biosecuritate, iar carcasele să fie incinerate la definitivarea examinărilor

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind criteriile de testare a păsărilor pentru tăiere ce provin dintr-o zonă de supraveghere a bolii de Newcastle, în aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate animală care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte de carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2002

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 161.248 din 15 noiembrie 2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară

Veterinară,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind criteriile de testare a păsărilor pentru tăiere ce provin dintr-o zonă de supraveghere a bolii de Newcastle, în aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate animală care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte de carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2002, prevăzută în anexa care face parte din prezentul ordin.

Art. 2. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de ducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare începând cu data de 1 iulie 2003.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 10 decembrie 2002.

Nr. 578.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind criteriile de testare a păsărilor pentru tăiere ce provin dintr-o zonă de supraveghere a bolii de Newcastle, în aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate animală care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte de carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2002

 

Art. 1. - Pentru aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate animală care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte de carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002, prelevarea de probe si testarea virusologică pentru detectarea virusului bolii de Newcastle trebuie să se efectueze în conformitate cu prevederile din anexă.

Art. 2. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare necesare prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, va lua măsurile administrative si penale adecvate pentru a pedepsi orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă cele mentionate anterior, trebuie să se facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 3. - Anexa face parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXĂ

la norma sanitară veterinară

 

TEHNICA

de prelevare si testare virusologică pentru detectarea virusului bolii de Newcastle

 

1. Prelevarea de probe

Se vor preleva cel putin 60 de probe, cuprinzând minimum 30 de tampoane cloacale si 30 de tampoane traheale, de la fiecare efectiv de păsări. Trebuie să fie prelevate probe de la cel putin 60 de păsări. Probele se vor preleva cu 5 zile înainte de tăiere si se vor transporta pentru testare la Laboratorul National de Referintă pentru Boala de Newcastle, răcite, dar nu înghetate.

2. Manipularea probelor

Pot fi grupate cel mult 5 probe de acelasi tip. Tampoanele trebuie să fie asezate într-o cantitate suficientă de mediu cu antibiotic, pentru a se asigura imersiunea completă, iar după agitare trebuie să fie lăsate pentru aproximativ două ore la temperatura ambiantă sau perioade mai lungi la temperatura de 4sC si apoi clarificate prin centrifugare (de exemplu, 800-1.000 x g timp de 10 minute).

3. Mediul cu antibiotic

Un exemplu tipic de tampon cloacal este: 10.000 de unităti/ml penicilină, 10 mg/ml streptomicină, 0,25 mg/ml gentamicină si 5.000 de unităti/ml micostatin în solutie tamponată de fosfat salin la un pH de 7,2-7,4. Pot fi adăugate 50 mg/ml de oxitetraciclină. Concentratia de antibiotic poate să fie redusă la dilutii în bază 5 pentru tampoanele traheale.

Este foarte important ca atunci când se prepară mediul pH-ul să fie verificat si reajustat după adăugarea de antibiotice.

4. Izolarea virusului pe ouă embrionate de pasăre

Fluidul supernatant clarificat se va inocula în cantităti de câte 0,2 ml în cavitatea alantoidiană, fiecare fluid într-un număr minim de 4 ouă embrionate de pasăre ce au fost incubate timp de 8-11 zile. Ideal ar fi ca aceste ouă să fie obtinute dintr-un lot de păsări liber de agenti patogeni, iar atunci când aceasta nu se poate practica, se acceptă folosirea ouălor obtinute dintr-un lot ce se prezintă a fi liber de anticorpi produsi de prezenta virusului bolii de Newcastle.

Ouăle inoculate sunt mentinute la 37sC si sunt supuse zilnic mirajului. Ouăle cu embrioni morti sau pe cale de a muri si toate ouăle rămase 4 zile după inoculare trebuie să fie răcite la 4sC, iar lichidele alantoamniotice să fie testate pentru activitatea de hemaglutinare.

5. Interpretare

Testul va fi evaluat negativ dacă nu este detectată nici un fel de activitate hemaglutinantă si nu este izolat nici un virus. Când se izolează virusul bolii de Newcastle, lotul de păsări este evaluat ca un lot suspect de boală si este supus prevederilor Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere si combatere a bolii de Newcastle, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 312/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 5 noiembrie 2001. Dacă virusul izolat se dovedeste a fi de origine vaccinală, prelevările de probe si testările trebuie să se repete.