MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 109         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 8 februarie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 313 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

 

            Decizia nr. 351 din 19 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            50. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 400/2001 privind aprobarea Instructiunilor pentru organizarea si desfăsurarea activitătii personalului sanitar veterinar în unitătile prevăzute la art. 30 alin. 3 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si privind aprobarea tarifelor care se percep pentru activitatea de asistentă, inspectie si control sanitar veterinar de stat în unitătile de tăiere a animalelor, inclusiv a păsărilor, de colectare, prelucrare, procesare, depozitare si valorificare a produselor de origine animală

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 313

din 20 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului

nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, exceptie ridicată de Mircea Ursu în Dosarul nr. 4.713/2000 al Curtii de Apel Iasi. La apelul nominal se prezintă Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin consilier Daniela Hudelcu, lipsind autorul exceptiei si Casa de Asigurări de Sănătate Iasi, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Partea prezentă, prin reprezentant, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate considerând că modificarea unei legi organice printr-o ordonantă de urgentă este conformă prevederilor art. 114 din Constitutie, interdictia reglementării în domenii rezervate legii organice fiind aplicabilă doar ordonantelor Guvernului, iar nu si ordonantelor de urgentă. Se invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 75 din 6 martie 2001, prin care a fost respinsă exceptia de neconstitutionalitate având acelasi obiect. Depune, în acest sens, note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizând că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională stabilind că acesta este conform prevederilor Constitutiei. În acest sens se invocă Decizia nr. 34/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, prin care Curtea a statuat că interdictia prevăzută la alin. (1) al art. 114 din Constitutie nu este aplicabilă ordonantei de urgentă adoptate în conditiile alin. (4) al aceluiasi articol. În final se consideră că, întrucât nu se invocă elemente noi, nu sunt motive pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 4.713/2000, Curtea de Apel Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, exceptie ridicată de Mircea Ursu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin ordonanta de urgentă criticată a fost modificată o lege organică, “fapt nelegal având în vedere că legislatia română prevede că modificarea unei legi organice nu se poate face decât printr-un act normativ de acelasi rang si cu respectarea aceleiasi proceduri”. Se mai sustine că “prin această ordonantă s-a modificat structura organelor de conducere a caselor de asigurări de sănătate, desi acestea sunt  institutii publice autonome care au o structură organizatorică stabilită prin lege organică si prin propriul statut, structură care nu se poate modifica prin adoptarea unei ordonante de urgentă, ci numai printr-o altă lege organică”.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecată consideră că aceasta este întemeiată, deoarece Legea asigurărilor de sănătate nr. 145/1997 nu putea fi modificată decât printr-un “act normativ de acelasi rang si cu respectarea aceleiasi proceduri”. Totodată instanta apreciază că ordonanta de urgentă criticată “modifică structura organelor de conducere ale caselor de asigurări judetene, desi, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 145/1997, acestea sunt institutii publice autonome cu o structură organizatorică stabilită prin legea organică si prin propriul statut aprobat în conditiile legii”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a statuat că “interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând direct din textul constitutional”. Guvernul indică în acest sens Decizia nr. 34/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, si Decizia nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180 din 26 octombrie 2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 octombrie 2000.

Critica de neconstitutionalitate vizează modificările si completările aduse unei legi organice prin ordonanta de urgentă a Guvernului, modificări care, în opinia autorului exceptiei, contravin Constitutiei.

Desi autorul exceptiei nu invocă în motivarea exceptiei nici un text constitutional, din modul în care a formulat critica de neconstitutionalitate este evident că se referă la încălcarea dispozitiilor art. 114 din Constitutie privind delegarea legislativă, text care reglementează atât conditiile emiterii ordonantelor Guvernului în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament, cât si conditiile emiterii de către Guvern a ordonantelor de urgentă.

Prevederile art. 114 din Constitutie sunt următoarele: “(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

(4) În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, în cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de urgentă.

În aceste cazuri delegarea legislativă a Guvernului se face printr-o prevedere constitutională, iar nu printr-o lege specială de abilitare, adoptată de Parlament, astfel cum este necesar pentru emiterea altor ordonante ale Guvernului, care nu au caracter de urgentă si în cazul cărora alin. (1) al aceluiasi articol interzice reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice. Prin urmare, prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, care se referă la cerintele constitutionale ale emiterii de către Guvern a unor ordonante în domenii care nu fac obiectul legii organice, nu sunt incidente în cauză, ordonanta criticată având caracter de urgentă si fiind adoptată în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constitutie.

De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate referitoare la ordonante de urgentă, statuând că interdictia reglementării prin ordonantă în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilă ordonantei de urgentă a Guvernului (spre exemplu, Decizia nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).

În ceea ce priveste critica potrivit căreia ordonanta de urgentă criticată ar fi neconstitutională, deoarece o lege organică, astfel cum este în spetă Legea nr. 145/1997, nu ar putea fi completată sau modificată decât tot printr-o asemenea lege organică, Curtea constată nu numai că este neîntemeiată, dar este chiar contrară prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (4) referitoare la delegarea legislativă, conform cărora Guvernul este abilitat să emită, în cazuri exceptionale, ordonante de urgentă, fără nici o restrictie de reglementare în domeniul legilor organice.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, exceptie ridicată de Mircea Ursu în Dosarul nr. 4.713/2000 al Curtii de Apel Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 noiembrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 351

din 19 decembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Ministerul Educatiei si Cercetării - Inspectoratul Scolar Judetean Mures în Dosarul nr. 159/2001 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 11 decembrie 2001 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 18 decembrie 2001 si apoi pentru data de 19 decembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 159/2001 al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si de contencios administrativ, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare.

Exceptia a fost ridicată de Ministerul Educatiei si Cercetării – Inspectoratul Scolar Judetean Mures într-o cauză având ca obiect apelul declarat de Steluta Iszlai împotriva sentintei civile nr. 6.658/2000, pronuntată de Judecătoria Târgu Mures într-un conflict de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 încalcă prevederile art. 16, art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1) si ale art. 45 alin. (1) din Constitutie. Astfel, se apreciază că textul de lege criticat este contrar art. 32 din Constitutie, care consacră dreptul copiilor la învătătură, fiind “fundamental gresit si inadmisibil a îngădui ca unor persoane care nu au pregătire didactică corespunzătoare, dobândită prin studii de specialitate stiintifică, psihopedagogică si metodică, să li se confere, în mod discriminatoriu fată de alte profesii (medici, juristi etc.), si periculos pentru interesul copilului, dreptul de a decide asupra educatiei acestuia, intervenind si operând într-un mod necalificat si neprofesional în mentalul si emotionalul său”. De asemenea, se consideră că “situatia instituită de art. 16 alin. (6) ignoră faptul că devenirea fiintei umane prin instruire si educatie, fără o îndrumare specializată realizată prin dascăli de carieră […] poate pune în pericol viata psihică, ori chiar fizică a copiilor nostri, expunându-i pe acestia la traume dintre cele mai grave”, ceea ce contravine art. 45 alin. (1) din Constitutie, referitor la regimul special de protectie si de asistentă a copiilor si tinerilor, în realizarea drepturilor lor.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie se arată că textul criticat “creează privilegii de neadmis”, lecontrar interesului comun si idealului educational consacrat de lege si abdicându-se de la principiul încadrării în muncă a acestei categorii de suplinitori potrivit competentei”. Se mai consideră că art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 “pare a fi conceput să servească mai degrabă interesul unor persoane care, ajungând la vârsta adultă, nu au reusit să dobândească o calificare anume într-o profesie, în sensul art. 38 din Constitutie, si care să le permită, în sensul aceluiasi articol, alegerea unui loc de muncă potrivit competentelor dobândite prin aceasta”.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că textul de lege criticat nu încalcă art. 32 alin. (1) si art. 45 alin. (1) din Constitutie, întrucât “metodologia aprobată prin Ordinul nr. 3.911/31.05.2000 al Ministerului Educatiei Nationale prevede o procedură complexă de testare a candidatilor, membrii comisiilor de testare sunt cadre specializate, iar testarea are la bază o tematică si o bibliografie ce trebuie elaborate chiar de Inspectoratul scolar judetean (autorul exceptiei în speta de fată)”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se arată că art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 16, care consacră principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, “întrucât toti suplinitorii pot ocupa postul în urma rezultatelor obtinute la interviu si la proba scrisă”. De asemenea, se apreciază că textul de lege criticat este în deplină concordantă si cu art. 32 alin. (1) din Constitutie, care reglementează dreptul la învătătură, “întrucât asigură ocuparea posturilor vacante cu suplinitori, în situatiile de exceptie când acestea nu au putut fi ocupate cu cadre didactice de specialitate”, iar conditiile de selectionare a suplinitorilor sunt stabilite chiar de dispozitiile considerate ca fiind neconstitutionale. În sfârsit, se arată că art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 “stabileste măsuri de natură să asigure un loc de muncă, în învătământul preuniversitar ca suplinitori, unor absolventi de liceu cu diplomă de bacalaureat”, astfel că nu sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 38 alin. (1) si ale art. 45 alin. (1).

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, al căror continut este următorul: “În mod exceptional, în lipsa personalului didactic calificat, după epuizarea situatiilor prevăzute la alin. (1)-(4), pot fi încadrati, pe o durată de cel mult un an scolar, suplinitori fără studii corespunzătoare, care au absolvit cel putin liceul, cu diplomă de bacalaureat, si care sunt testati prin interviu si lucrare scrisă, în profilul solicitat. Au prioritate persoanele în curs de calificare pentru învătământ, cărora li se asigură continuitatea pe post, dacă acesta nu se ocupă prin concurs, si persoanele care au functionat în anul precedent cu statut de suplinitori, primind cel putin calificativul «bine». Personalul didactic necalificat este obligat să participe periodic la cursuri de initiere în profilul postului si în metodica predării disciplinei respective, organizate de inspectoratul scolar.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textele de lege criticate contravin art. 16, art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1) si art. 45 alin. (1) din Constitutie, care prevăd:

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară.”;

- Art. 32 alin. (1): “Dreptul la învătătură este asigurat prin învătământul general obligatoriu, prin învătământul liceal si prin cel profesional, prin învătământul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.”;

- Art. 38 alin. (1): “Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei si alegerea locului de muncă sunt libere.”;

- Art. 45 alin. (1): “Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă în realizarea drepturilor lor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă.

O primă critică de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997, care reglementează conditiile în care, în mod exceptional, în învătământul preuniversitar poate fi încadrat personal didactic necalificat, constă în aceea că aceste dispozitii au caracter “discriminatoriu fată de alte profesii (medici, juristi etc.)” si creează “privilegii de neadmis” pentru suplinitori, astfel încât sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Nimeni nu este mai presus de lege”. Desi autorul exceptiei invocă încălcarea alin. (2) al art. 16 din Constitutie, argumentele formulate în sustinerea ei vizează contrarietatea fată de alin. (1) al acestui text constitutional, care prevede: “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice fără privilegii si fără discriminări.”

Analizând această sustinere, Curtea observă că în mod constant în jurisprudenta sa a statuat că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Asa fiind, Curtea nu poate retine că dispozitiile criticate instituie privilegii sau discriminări între diferitii titulari ai categoriei profesionale a suplinitorilor, ci stabileste conditiile în care acestia pot fi încadrati. Astfel, potrivit textului de lege, în învătământul preuniversitar pe post de suplinitor pot fi încadrati, în mod exceptional, pe o perioadă de cel mult un an scolar, candidati care au absolvit cel putin liceul, cu diplomă de bacalaureat, si care sunt testati prin interviu si lucrare scrisă, în profilul solicitat, având prioritate persoanele în curs de calificare pentru învătământ. Tot astfel, personalul didactic necalificat are obligatia să participe periodic la cursuri de initiere în profilul si în metodica predării disciplinei respective, organizate de inspectoratul scolar. Textul mai prevede că această procedură se aplică, în lipsa personalului didactic calificat, posturilor rămase vacante în urma operatiunilor prevăzute la art. 10 din lege. Rezultă că dispozitiile art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1992, cu modificările si completările ulterioare, sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), întrucât posturile vacante din învătământul preuniversitar pot fi ocupate de suplinitori în conditiile legii.

Curtea constată că textul de lege criticat nu este contrar nici dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la învătătură si formele în care acesta se organizează, ci, dimpotrivă, instituind, în cazuri de exceptie, ocuparea posturilor vacante cu suplinitori, asigură tocmai realizarea acestui drept.

De asemenea, Curtea nu poate retine nici sustinerea privind contrarietatea fată de prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei si a locului de muncă este liberă. Aceasta deoarece dispozitiile de lege vizate ca fiind neconstitutionale nu afectează încadrarea în învătământ a cadrelor didactice calificate, cu consecinta încălcării dreptului la muncă. Asa cum s-a arătat, art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 reglementează o situatie de exceptie, pentru ipoteza în care, după epuizarea situatiilor prevăzute la art. 10 din lege, referitoare la ocuparea posturilor din învătământul preuniversitar cu personal didactic calificat, posturile rămase vacante pot fi ocupate de personal nedidactic, în conditiile legii. Mai mult, dispozitiile criticate, stabilind măsuri de natură să asigure un loc de muncă unor absolventi de liceu cu diplomă de bacalaureat, sunt chiar în sensul textului constitutional invocat.

În sfârsit, în ceea ce priveste raportarea neconstitutionalitătii art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 la dispozitiile art. 45 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora în realizarea drepturilor lor copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă, Curtea constată că tocmai în acest sens textul de lege cuprinde prevederi care asigură desfăsurarea procesului didactic, chiar dacă el se realizează, în mod exceptional, prin intermediul suplinitorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Ministerul Educatiei si Cercetării - Inspectoratul scolar judetean Mures în Dosarul nr. 159/2001 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 decembrie 2001.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. Costică Bulai

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor

nr. 400/2001 privind aprobarea Instructiunilor pentru organizarea si desfăsurarea activitătii

personalului sanitar veterinar în unitătile prevăzute la art. 30 alin. 3 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si privind aprobarea tarifelor care se percep pentru activitatea de asistentă, inspectie si control sanitar veterinar de stat în unitătile de tăiere a animalelor, inclusiv a păsărilor, de colectare, prelucrare, procesare, depozitare si valorificare a produselor de origine animală

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

având în vedere prevederile art. 33 alin. 4 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 146.423 din 13 decembrie 2001 întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

emite următorul ordin:

 

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 400/2001 privind aprobarea Instructiunilor pentru organizarea si desfăsurarea activitătii personalului sanitar veterinar în unitătile prevăzute la art. 30 alin. 3 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si privind aprobarea tarifelor care se percep pentru activitatea de asistentă, inspectie si control sanitar veterinar de stat în unitătile de tăiere a animalelor, inclusiv a păsărilor, de colectare, prelucrare, procesare, depozitare si valorificare a produselor de origine animală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 21 noiembrie 2001, se modifică si se completează, după cum urmează:

1. La articolul 10 din anexa nr. 1, după alineatul (2) se introduc alineatele (3) si (4) cu următorul cuprins:

“(3) În limita sumelor încasate potrivit prevederilor prezentului ordin directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti pot angaja, pe perioadă determinată, personal sanitar veterinar, inclusiv pentru laboratorul sanitar veterinar de stat.

(4) În functie de capacitatea si specificul de activitate ale unitătii, prezenta permanentă a personalului sanitar veterinar în unitătile precizate în anexa nr. 2 la prezentul ordin se dispune de către directorul directiei sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.”

2. Alineatul (2) al articolului 11 din anexa nr. 1 va avea următorul cuprins:

“(2) Se poate angaja si personal pensionat, numai în conditiile în care nu se asigură o normă întreagă pentru personalul sanitar veterinar de stat si atunci când conditiile geografice o impun.”

3. La anexa nr. 2 lrUnitătile în care se asigură personal sanitar veterinar de stat pentru desfăsurarea activitătii de asistentă, inspectie si control sanitar veterinar de stat”, după punctul 11 se introduce punctul 12 cu următorul cuprins:

“12. Combinat de carne.”

4. Anexa nr. 3 “Tarife pentru activitatea de asistentă, inspectie si control sanitar veterinar de stat în unitătile prevăzute la art. 30 alin. 3 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare” se modifică si se completează după cum urmează:

a) punctul II se elimină;

b) punctul III devine punctul II si va avea următorul cuprins:

“II. transarea si/sau prelucrarea cărnii în unităti independente: 3 euro/tonă carne si/sau alte materii prime de origine animală receptionate

- dacă operatiunile de transare si/sau de prelucrare se efectuează în unităti în care s-a obtinut carnea (abatoare), la tarifele prevăzute la pct. II se adaugă 0,5 euro/tonă carne intrată la transare si/sau prelucrare

- dacă în unitătile cu abatorizare se receptionează pentru transare si/sau prelucrare carne din alte surse decât abatorizarea proprie, pentru această carne se percep tarifele precizate la pct. II”

5. Punctul IV devine punctul III si va avea următorul cuprins:

“III. unităti independente de prelucrare membrane naturale: 3 euro/tonă/produs materie primă de origine animală receptionat”.

6. Punctul V devine punctul IV si va avea următorul cuprins:

“IV. - depozite/antrepozite frigorifice: 2 euro/tonă produs de origine animală receptionat

- depozite alimentare: 2 euro/tonă produs de origine animală receptionat/10.000 ouă receptionate”

7. Punctul VI devine punctul V si va avea următorul cuprins:

“V. antrepozite frigorifice cu sală de transare:

2 euro/tonă de produs de origine animală receptionat pentru depozitare si 3 euro/tonă de materie primă de origine animală introdusă la transare”

8. Punctul VII devine punctul VI si va avea următorul cuprins:

“VI. unităti de prelucrare a laptelui/produselor lactate:

0,05 euro/hl lapte crud receptionat, 1 euro/tonă alte materii prime de origine animală receptionate”

9. Punctul VIII devine punctul VII.

10. Punctul IX devine punctul VIII.

11. Punctul X devine punctul IX si va avea următorul cuprins:

“IX. unităti de comercializare incluzând activitatea de transare carne si/sau prelucrare produse de origine animală: 3 euro/tonă de produs materie primă introdusă la transare si/sau prelucrare”

12. Punctul XI devine punctul X.

13. Precizările din anexa nr. 3 vor avea următorul cuprins:

“a) Tariful pentru unitătile care taie animale si păsări, precum si pentru cele care prelucrează produse de origine animală nu poate fi mai mic de 150 euro/lună si nu poate depăsi 5.000 euro/lună.

b) Pentru abatoarele de păsări se aplică numai tariful prevăzut la pct. I lit. e).

c) Produsele de origine animală depozitate în depozite integrate în unitătile producătoare, precum si în alte depozite autorizate apartinând aceleiasi unităti, aflate în aceeasi localitate sau în alta, nu sunt supuse prevederilor prezentului ordin.”

Art. II. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 5 februarie 2002.

Nr. 50.