MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 117         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 13 februarie 2002

 

SUMAR

 

DECRETE

 

127. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 350 din 19 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

923/2001. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei privind aprobarea Nomenclatorului de specialităti medicale si farmaceutice, supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală si a Normelor metodologice de aplicare a acestuia

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 99 din Constitutia României, având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presdintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Domnul Pavel Platona se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Armenia si îsi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la data publicării prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2)

din Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 5 februarie 2002.

Nr. 127.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 350

din 1 9 decembrie 200

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/ 1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Dinu Zamfirescu în Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 11 decembrie 2001 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 18 decembrie 2001 si apoi pentru data de 19 decembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2001, pronuntată în Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Dinu Zamfirescu într-o cauză civilă, în contradictoriu cu statul român.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că art. 33 din Legea nr. 68/1992, “care prevede că numai persoanele care au exclusiv cetătenia română si domiciliul în tară pot candida la alegerile legislative, este neconstitutională”, desi este “o simplă repetare a dispozitiilor constitutionale” ale art. 16 alin. (3), care impun aceeasi conditie referitoare la cetătenie. În consecintă, se arată că, în temeiul art. 20 din Constitutie, “urmează să se considere modificat implicit continutul dispozitiei constitutionale din art. 16 alin. (3), deoarece restrângerea dreptului fundamental de a fi ales nu este în concordantă cu art. 21 alin. 1 si 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 5 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 3 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de România prin Legea nr. 64/1993, pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena si cu pct. 5.7, 5.9, 6 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. Autorul exceptiei mai sustine că prin ratificarea de către România a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si a celor două pacte, si anume Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 16 alin. (3) din Constitutie, care a fost adoptat îanteriorie ratificării acestor documente internationale, a fost modificat implicit, iar art. 33 din Legea nr. 68/1992 “a devenit neconstitutional”.

În sfârsit, se apreciază că o altă interpretare a dispozitiilor constitutionale ar face ca art. 11 si 20 din Constitutie să devină “simple norme juridice cu aspect de reclamă”.

Judecătoria Sectorului 1, municipiul Bucuresti, exprimându-si opinia, apreciază că textul de lege criticat este “conform art. 16 alin. (3) din Constitutie” si “constitutionalitatea dispozitiilor legale nu priveste concordanta dintre normele juridice si actele internationale chiar ratificate de către statul român”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că “dispozitiile potrivit cărora persoanele care candidează pentru functii si demnităti publice trebuie să aibă numai cetătenia română si domiciliul în tară nu reprezintă decât preluarea prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie” si “însusi reclamantul nu contestă faptul că aceste dispozitii sunt impuse de prevederile constitutionale si sunt identice cu acestea din urmă”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum rezultă din Încheierea de sesizare din 18 mai 2001 si din motivarea formulată în scris de autorul exceptiei, dispozitiile art. 33 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare. În esentă, în opinia autorului exceptiei acest text este neconstitutional, deoarece prevede că “numai persoanele care au exclusiv cetătenia română si domiciliul în tară pot candida la alegerile legislative”. În realitate, o asemenea reglementare este cuprinsă în art. 34

alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificările si completările ulterioare, si, în consecintă, prin prezenta decizie Curtea Constitutională urmează să se pronunte cu privire la constitutionalitatea acestui text de lege, potrivit căruia “Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc conditiile prevăzute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alese”.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că, desi dispozitiile din lege criticate “sunt o simplă repetare” a art. 16 alin. (3) din Constitutie, care prevede că “Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară”,”normele constitutionale însele si, implicit, normele legale (care trebuie să fie conforme cu Constitutia), trebuie citite si interpretate în conformitate cu art. 20 din Constitutie, potrivit căruia: «(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.»”

În acest sens sunt invocate următoarele reglementări din pactele si tratatele internationale:

- Art. 21 alin. 1 si 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului: “Orice persoană are dreptul să participe la conducerea treburilor publice ale tării sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi.

2. Orice persoană are dreptul de acces, în conditii de egalitate, la functiile publice ale tării sale”;

- Art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice:

“Articolul 2

1. Statele părti la prezentul Pact se angajează să respecte si să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nici o discriminare, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine natională sau socială, avere, nastere sau întemeiată pe orice

altă împrejurare.

2. Statele părti la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enuntate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine natională sau socială, avere, na tere sau orice altă împrejurare”;

“Articolul 5

2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul pact în aplicarea legilor, conventiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul Pact nu recunoa te aceste drepturi sau le recunoaste într-o măsură mai mică.”;

- Art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale: “Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice tară în virtutea unor legi, conventii, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste într-o măsură mai mică.”;

- Art. 3 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de România prin Legea nr. 64/1993: “fiecare membru al Consiliului Europei trebuie să accepte principiile statului de drept si principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdictia sa trebuie să se bucure de drepturile si libertătile fundamentale ale omului.

Fiecare membru se angajează să colaboreze, în mod sincer si efectiv, la realizarea scopului consiliului conform definitiei acestuia din cap. I.”;

- Pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena si pct. 5.7, 5.9, 6 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E., texte al căror continut nu este publicat în traduceri oficiale.

Din analiza argumentelor formulate în sustinerea exceptiei Curtea retine că, recunoscând concordanta deplină a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare, cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (3), autorul acesteia solicită exercitarea unui control de constitutionalitate întemeiat pe art. 20 din Constitutie, relativ la preeminenta reglementărilor internationale referitoare la drepturile omului, în caz de conflict cu dreptul intern si “să se considere modificat implicit continutul dispozitiei constitutionale din art. 16 alin. (3)”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă.

O primă critică a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legeanr. 68/1992, cu modificările si completările ulterioare, constă în aceea că acestea sunt neconstitutionale, deoarece prevăd că “numai persoanele care au exclusiv cetătenia română si domiciliul în tară pot candida la alegerile legislative”, desi ele sunt “o simplă repetare” a prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie.

Sub acest aspect Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, într-o cauză în care se invoca neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care, ca si în spetă, se regăsesc în prevederile art. 16 alin. (3) din Constitutie. Cu acel prilej Curtea a statuat că prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (3) “[…] urmează a fi interpretate în corelatie cu cele cuprinse în art. 50 din Constitutie, potrivit cu care «(1) Fidelitatea fată de tară este sacră. (2) Cetătenii cărora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, răspund deîndeplinirea cu credintă a obligatiilor ce le revin [...]». În această lumină, fidelitatea fată de tară apare ca o obligatie esentială ce rezultă din raportul de cetătenie, raport definitoriu în conditionarea de către legiuitor a accesului la anumite functii sau demnităti publiceii. Prin aceeasi decizie s-a retinut că “accesul persoanei la o functie sau demnitate publică, în raport cu o asemenea conditie, se regăseste si în norme si prevederi din documente internationale”, arătându-se, de exemplu, că art. 21 alin. (2) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, invocat ca fiind încălcat si în prezenta cauză, “statuează că «Orice persoană are dreptul de acces, în conditii de egalitate, la functiile publice ale tării sale». Tot în legătură cu invocarea încălcării art. 21 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, în decizia mentionată Curtea a observat “că reglementarea are în vedere accesul la functii publice eligibile, câtă vreme sunt evocate, ca valori supreme apărate, exprimarea vointei populare prin alegeri nefalsificate, vointa poporului constituind baza puterii de stat, iar alegerile întemeindu-se pe proceduri care să asigure libertatea votului”.

Totodată, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 226 din 3 iulie 2001 s-a constatat că unele dispozitii din reglementările internationale nu se opun unor circumstantieri si chiar unor restrictii în exercitarea libertătilor. Astfel, s-a retinut că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, "exercitarea libertătilor poate fi supusă anumitor limitări, ce trebuie însă stabilite în mod expres prin lege si care sunt necesare, printre altele, apărării securitătii nationale sau ordinii publice". De asemenea, s-a retinut că art. 2 alin. 2 din acelasi pact precizează ca drepturile să fie “exercitate fără restrictii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existentei unor conditionări în exercitiul acestor drepturi. În aceste conditii, interdictia oricărei discriminări nu mai apare ca fiind nelimitată, pretându-se, în cazul reglementării ei prin lege, la o firească cercetare a conditiei de rezonabilitate”.

S-a mai retinut că îpct. 5.9 si pct. 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, care interzic orice discriminare în exercitarea drepturilor cetătenilor, inclusive cele de a solicita functii politice sau publiceil, precum si textele mentionate din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice “nu îsigăsesc aplicatie”.

Cele statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudente, astfel încât criticile potrivit cărora art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificările si completările ulterioare, contravine art. 21 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si pct. 5.9 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, prin raportare la art. 20 din Constitutie, urmează să fie respinse.

Prin decizia mentionată Curtea Constitutională a mai retinut că, în considerarea reglementărilor internationale evocate, "dispozitiile legale criticate trebuie raportate la limitele exercitiului unor drepturi, prevăzute în art. 49 al Constitutiei". Asa fiind, si în prezentul dosar, examinând dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificările si completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la "Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti", Curtea constată că aceste cerinte constitutionale sunt întrunite, întrucât conditionarea impusă de textul de lege criticat este dictată, ca si în cauza anterioară, de "considerente privind apărarea sigurantei nationale, cu respectarea unei conditii de rezonabilitate" care, în spetă, este îndeplinită.

În plus, în acest dosar s-a mai invocat si încălcarea următoarelor dispozitii: art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, dispozitii în conformitate cu care statele părti ale acestui pact se angajează să respecte si să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor drepturile recunoscute de pact (art. 2), precum si inadmisibilitatea vreunei restrictii sau derogări de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în statele părti la pact, sub pretextul că pactul nu recunoa te sau recunoa te într-o măsură mai mică aceste drepturi (art. 5 pct. 2); art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, al cărui continut este identic cu cel redat anterior; art. 3 din Statutul Consiliului Europei, la care România a aderat prin Legea nr. 64/1993, articol potrivit căruia statele membre ale Consiliului Europei trebuie să accepte principiile statului de drept si principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdictia lor trebuie să se bucure de drepturile si libertătile fundamentale ale omului; pct. 5.7 si 6 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. si pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena, texte care interzic orice discriminare în exercitarea drepturilor cetătenilor, inclusiv a celor de a solicita functii politice sau publice.

Examinând sustinerile referitoare la încălcarea dispozitiilor mentionate din pactele privitoare la drepturile omului si din Statutul Consiliului Europei, Curtea constată că acele dispozitii din documentele internationale nu se referă la exercitarea dreptului de a fi ales de către persoanele care au dublă cetătenie si, în consecintă, nu sunt incidente în cauză. Documentul final al Reuniunii de la Viena si Documentul Reuniunii de la Copenhaga, invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, sunt documente politice care nu se ratifică de către România si ca atare nu sunt relevante sub aspectul controlului de neconstitutionalitate.

Autorul exceptiei mai sustine că prin ratificarea de către România a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si a celor două pacte, si anume Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 16 alin. (3) din Constitutie, care a fost adoptat “anterior” ratificării acestor documente internationale, a fost modificat “explicit, prin procedura prevăzută de art. 146 si următoarele din Constitutie, dar si (în subsidiar) implicit, prin mecanismul instituit de art. 11 si art. 20 din Constitutie, norme juridice care au cel putin forta juridică a art. 146 sau art. 16 alin. (3) din Constitutie”.

Examinând aceste critici, Curtea constată că Declaratia Universală a Drepturilor Omului reprezintă un document al Organizatiei Natiunilor Unite, respectiv al Adunării Generale, adoptat la 10 decembrie 1948 si care nu este supus ratificării statelor. În România acestui document i s-a  conferit fortă juridică prin înscrierea sa în art. 20 alin. (1) din Constitutia României.

În ceea ce priveste cele două pacte, acestea au fost ratificate de România prin Decretul nr. 212 din 31 decembrie 1974, publicat în Buletinul Oficial, nr. 146 din 20 noiembrie 1974. A a fiind, Curtea observă că ratificarea pactelor este anterioară Constitutiei si ca atare nu a existat o modificare a textelor constitutionale si legale în virtutea succesiunii în timp a legilor.

De altfel, modificarea Constitutiei României nu se poate realiza decât la initiativa, cu procedura si în limitele prevăzute de aceasta în art. 146-148 din titlul VI “Revizuirea Constitutiei”, astfel că ratificarea de către România a unui tratat international, anterioară sau posterioară intrării în vigoare a Constitutiei, are relevantă doar pe planul interpretării textelor interne privitoare la drepturile omului.

Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 s-a arătat că o asemenea sustinere ar îndreptăti Curtea să constate existenta unei cauze de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate, în temeiul faptului că în realitate “se solicită Curtii ca, pe cale de interpretare, să declare un text din Constitutie ca fiind în afara cadrului conventional international privind drepturile omului. Într-o atare situatie, în conditiile în care Curtea ar admite exceptia, ar proceda ea însăsi la revizuirea Constitutiei. Curtea si-ar extinde, astfel, limitele propriei sale competente”.

Fată de cele arătate exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare, urmează să fie respinsă pe fond.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Dinu Zamfirescu în Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 decembrie 2001.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. Costică Bulai

Magistratăasistent,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

 

ORDIN

privind aprobarea Nomenclatorului de specialităti medicale si farmaceutice,

supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală

si a Normelor metodologice de aplicare a acestuia

 

Ministrul sănătătii si familiei,

în temeiul prevederilor art. 3 pct. 33 din Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul Directiei generale de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali nr. DB 1.594b din 17 decembrie 2001 si avizul Colegiului Medicilor din România,

emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă Nomenclatorul de specialităti medicale si farmaceutice, supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală, cuprins în anexele nr. 1-8 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prezentului ordin, cuprinse în anexa nr. 9 care face parte integrantă din acesta.

Art. 2. - Specialitătile, supraspecializările si competentele obtinute anterior prezentului ordin rămân valabile.

Art. 3. - Medicii specialisti si primari care îsi mentin specialitatea de medicină generală au acces la supraspecializările si competentele aferente specialitătii de medicină de familie.

Art. 4. - Absolventii facultătilor de medicină, stomatologie si farmacie cu drept de liberă practică sunt medici de medicină generală, stomatologi si farmacisti.

Art. 5. - Directia generală de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali, Directia generală resurse umane, formare profesională, concursuri si examene si celelalte directii din cadrul Ministerului Sănătătii si Familiei vor aduce la îndeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 6. - Ordinul ministrului sănătătii nr. 254/2000 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităti medicale si farmaceutice, supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 9 iunie 2000, se abrogă.

Art. 7. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

 

Bucuresti, 18 decembrie 2001.

Nr. 923.

 

ANEXA Nr. 1

 

  1. SPECIALITĂTI CLINICE

 

Specialităti medicale

Adulti

 

Nr.

crt.

Denumirea specialitătii

Durata

pregătirii

Supraspecializări

Competente

0

1

2

3

4

1.

Medicină internă

5 ani

- diabetologie (medicină internă)

dializă acută

 

 

 

- medicină transfuzională

ecocardiografie generală

 

 

 

 

ecografie vasculară

 

 

 

 

endoscopie digestivă diagnostică (adulti)

 

 

 

 

explorări functionale respiratorii speciale

 

 

 

 

ecografie generală*).

2.

Cardiologie

6 ani

- cardiologie de transplant

cardiologie invazivă si interventională

 

 

 

- cardiologie pediatrică

ecocardiografie generală*)

 

 

 

 

ecocardiografie specială

 

 

 

 

ecografie vasculară

 

 

 

 

electrofiziologie si stimulatoare cardiace

3.

Gastroenterologie

5 ani

 

hepatologie

 

 

 

 

ecografie abdominală interventională

 

 

 

 

ecografie generală*)

 

 

 

 

endoscopie digestivă diagnostică (adulti)*)

 

 

 

 

endoscopie digestivă terapeutică (adulti)

4.

Hematologie

5 ani

 medicină transfuzională

hematologie de laborator

 

 

 

 transplant medular

 

5.

Nefrologie

5 ani

 nefrologie de transplant

ecografie generală*)

 

 

 

 

dializă cronică*)

6.

Pneumologie

5 ani

 

endoscopie bronsică*)

 

 

 

 

explorări functionale respiratorii speciale*)

7.

Reumatologie

5 ani

patologie osoasă hormonometabolică

ecodiagnostic mio-entezo-osteoarticular*)

 

 

 

 EMG

 

8.

Endocrinologie

5 ani

diabetologie (endocrinologie)

 ecografie endocrină*)

 

 

 

sexologie

 

 

 

 

patologie osoasă hormonometabolică

 

9.

Dermato-venerologie

5 ani

 

Dermato-cosmetologie*)

 

 

 

 

dermatoscopie*)

 

 

 

 

laser în dermatologie*)

10.

Oncologie medicală

5 ani

 

endoscopie bronsică

 

 

 

 

endoscopie digestivă diagnostică (adulti)

11.

Boli infectioase

5 ani

 boli tropicale

dializă acută

 

 

 

parazitologie clinică

 

12.

Neurologie

5 ani

 

ultrasonografie Doppler cerebrală*)

 

 

 

 

neuroimagistică*)

 

 

 

 

neurologie interventională

 

 

 

 

EEG*)

 

 

 

 

EMG

 

 

 

 

PEC

13.

Psihiatrie

5 ani

psihogeriatrie

EEG*)

 

 

 

psihoterapie

EMG

 

 

 

tratamentul toxicomaniilor

PEC

 

 

 

psihofarmacologie

 

 

 

 

sexologie

 

14.

Recuperare, medicină fizică si balneologie

5 ani

patologie osoasă hormonometabolică

ecodiagnostic mio-entezo-osteoarticular*)

 

 

 

 

EMG*)

 

 

 

 

chiroterapie

 

 

 

 

managementul medical al sportivilor

 

 

 

 

reinsertie socioprofesională

15.

Medicina muncii

5 ani

 

explorări functionale respiratorii speciale

 

 

 

 

reinsertie socioprofesională

16.

Medicină sportivă

5 ani

 

ecodiagnostic mio-entezo-osteoarticular*)

17.

Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice

5 ani

 

dializă cronică

18.

Geriatrie si gerontologie

5 ani

psihogeriatrie

 reinsertie socioprofesională

 

 

 

patologie osoasă hormonometabolică

 

19.

Alergologie si imunologie clinică

5 ani

alergologie si imunologie pediatrică

 

 

 

 

imunologie de laborator

 

20.

Radioterapie

5 ani

 

 

21.

Farmacologie clinică

4 ani

 

 

22.

Medicină de familie

3 ani

 

laborator clinic în ambulator*)

 

 

 

 

urgente prespitalicesti

 

 

 

 

sănătate comunitară

 

 

 

 

planificare familială

 

 

 

 

medicină scolară

 

 

 

 

reinsertie socioprofesională

 

 

 

 

managementul medical al sportivilor

 

 

 

 

medicină de întreprindere

23.

Genetică medicală

5 ani

 

ecografie fetală

24.

Medicină de urgentă

5 ani

traumatologie

endoscopie bronsică

 

 

 

urgente pediatrice

endoscopie digestivă diagnostică (adulti)

 

 

 

 

ecocardiografie generală

 

 

 

 

managementul medical al dezastrelor*)

25.

Expertiza medicală a capacitătii de muncă

4 ani

reinsertie socioprofesională*)

 

Copii

 

 

 

 

1.

Pediatrie

5 ani

cardiologie pediatrică

dializă (pediatrie)

 

 

 

diabetologie pediatrică

ecocardiografie generală

 

 

 

gastroenterologie pediatrică

ecografie transfontanelară

 

 

 

alergologie si imunologie pediatrică

endoscopie digestivă diagnostică (pediatrie)

 

 

 

nefrologie pediatrică

ecografie generală*)

 

 

 

hematologie-oncologie pediatrică

 

 

 

 

pneumologie pediatrică

 

2.

Neonatologie

5 ani

medicină transfuzională

ecodiagnostic mio entezo osteoarticular*)

 

 

 

 

ecografie transfontanelară*)

3.

Neurologie pediatrică

5 ani

genetică clinică neurologică

neuroimagistică*)

 

 

 

 

neurologie interventională

 

 

 

 

ultrasonografie Doppler cerebrală*)

 

 

 

 

EEG*)

 

 

 

 

EMG

 

 

 

 

PEC

4.

Psihiatrie pediatrică

5 ani

psihoterapie

EEG*)

 

 

 

tratamentul toxicomaniilor

EMG

 

 

 

psihofarmacologie

PEC

Specialităti chirurgicale

1.

Chirurgie generală

6 ani

chirurgie hepatică si transplant hepatic

chirurgia esofagului

 

 

 

chirurgie oncologică

chirurgie laparoscopică*)

 

 

 

traumatologie toracică

ecografie abdominală interventională

 

 

 

 

endoscopie digestivă diagnostică si

 

 

 

 

terapeutică (adulti)

 

 

 

 

chirurgie vasculară de urgentă

2.

Chirurgie cardiacă si a vaselor mari

7 ani

chirurgie cardiacă a nou-născutului si sugarului

asistare mecanică

 

 

 

chirurgie cardiacă miniinvazivă

balon aortic de contrapulsatie

 

 

 

transplant cardiac

circulatie extracorporeală

3.

Chirurgie vasculară

5 ani

flebologie

ecografie vasculară*)

 

 

 

limfologie

 

 

 

 

microchirurgie vasculară

 

4.

Chirurgie toracică

6 ani

chirurgie esofagiană

chirurgie toracoscopică

 

 

 

transplant pulmonar

endoscopie bronsică

5.

Urologie

5 ani

transplant renal

andrologie urologică

 

 

 

sexologie

dializă acută

 

 

 

chirurgie laparoscopică urologică

dializă cronică

 

 

 

 

litotritie extracorporeală

 

 

 

 

ecografie generală*)

 

 

 

 

urodinamică

 

 

 

 

chirurgie endoscopică înaltă percutană

6.

Chirurgie plastică microchirurgie reconstructivă

6 ani

chirurgie estetică

 

 

 

 

chirurgie plastică si reparatorie pediatrică

 

7.

Neurochirurgie

7 ani

chirurgie spinală

ultrasonografie Doppler cerebrală*)

 

 

 

neurochirurgie vasculară

laser în neurochirurgie*)

 

 

 

neurochirurgie functională si stereotaxică

 EEG*)

 

 

 

EMG

 

 

 

 

PEC

 

8.

Otorinolaringologie

5 ani

foniatrie

chirurgie endoscopică O.R.L.

 

 

 

 

laser chirurgie în O.R.L.

 

 

 

 

audiologie

9.

Chirurgie maxilo-facială

5 ani

chirurgie plastică si reparatorie facială

 

10.

Oftalmologie

5 ani

chirurgie plastică orbitoăpalpebrală

angiografie retiniană*)

 

 

 

chirurgie refractivă

ecografie oculo orbitară*)

 

 

 

chirurgie vitro-retiniană

electrofiziologie retiniană*)

11.

Obstetrică-ginecologie

5 ani

fertilizare in vitro

chirurgie laparoscopică ginecologică

 

 

 

Gineco-oncologie

colposcopie

 

 

 

ginecologie endocrinologică

ecografie obstetricală si ginecologică*)

 

 

 

ginecologie pediatrică

histeroscopie*)

 

 

 

sexologie

planificare familială*)

 

 

 

medicină materno-fetală

 

12.

Ortopedie si traumatologie

6 ani

chirurgia mâinii (adulti)

chirurgie artroscopică

 

 

 

chirurgie spinală

ecodiagnostic mio-entezo-osteoarticular*)

 

 

 

traumatologie sportivă

chirurgie vasculară de urgentă

 

 

 

patologie osoasă hormonometabolică

chiroterapie si osteopatie

 

 

 

managementul medical al sportivilor

 

13.

Anestezie si terapie intensivă

5 ani

ATI a bolnavului de transplant

asistare mecanică a circulatiei

 

 

 

ATI în chirurgia cardiovasculară

circulatie extracorporeală intraoperatorie

 

 

 

medicină transfuzională

dializă acută*)

 

 

 

 

ecocardiografie generală

 

 

 

 

ecocardiografie specială

 

 

 

 

endoscopie digestivă diagnostică (adulti)

 

 

 

 

endoscopie bronsică

Copii

 

 

 

 

1.

Chirurgie pediatrică

6 ani

transplant de organe la copil

chirurgie laparoscopică*)

 

 

 

 

chirurgie toracoscopică

 

 

 

 

dializă (pediatrie)

 

 

 

 

ecografie abdominală interventională

 

 

 

 

endoscopie digestivă diagnostică si

 

 

 

 

terapeutică (pediatrie)

 

 

 

 

endourologie

 

 

 

 

litotritie extracorporeală (pediatrie)

 

 

 

 

chirurgie vasculară de urgentă

2.

Ortopedie pediatrică

6 ani

chirurgia mâinii (pediatrie)

chirurgie artroscopică

 

 

 

chirurgie spinală

ecodiagnostic mio-entezo-osteoarticular*)

 

 

 

 

chirurgie vasculară de urgentă

 

 

 

 

chiroterapie si osteopatie

 

 

 

 

managementul medical al sportivilor

 

B. SPECIALITĂTI PARACLINICE

 

Nr.

crt.

Denumirea specialitătii

Durata

pregătirii

Supraspecializări

Competente

0

1

2

3

4

1.

Radiologie - imagistică medicală

5 ani

imagistică pediatrică

radiologie interventională

 

 

 

neuroradiologie

tomografie computerizată

 

 

 

 

IRM

 

 

 

 

ecografie generală*)

 

 

 

 

termografie

 

 

 

 

senologie imagistică

2.

Medicină nucleară

4 ani

 

tomografie cu emisie de pozitroni

 

 

 

 

ecografie generală*)

 

 

 

 

termografie

3.

Anatomie patologică

5 ani

dermatopatologie

biologie si patologie moleculară

 

 

 

hematopatologie

imunohistochimie

 

 

 

neuropatologie

microscopie electronică

4.

Medicină legală

5 ani

 

 

5.

Medicină de laborator

5 ani

medicină transfuzională

tehnici de biologie moleculară

 

 

 

toxicologie de laborator

tehnici de citogenetică

 

 

 

 

tehnici de imunocitologie

 

 

 

 

microscopie electronică

6.

Epidemiologie

4 ani

 

 

7.

Igienă

4 ani

 

 

8.

Sănătate publică si management

4 ani

 

 

C. SPECIALITĂTI STOMATOLOGICE

1.

Stomatologie generală

3 ani

chirurgie orală

radiodiagnostic maxilo-dentar*)

 

 

 

endodontie

Implantologie

 

 

 

parodontologie

laser - terapie stomatologică

 

 

 

pedodontie

Ocluzologie

 

 

 

protetică dentară

stomatologie preventivă

2.

Ortodontie si ortopedie dento-facială

3 ani

parodontologie

tehnică ortodontică fixă tip straight-wire

 

 

 

protetică dentară

radiodiagnostic maxilo-dentar

 

 

 

chirurgie orală

laser - terapie stomatologică

3.

Chirurgie maxilo-facială

5 ani

chirurgie plastică si reparatorie facială

 

4.

Chirurgie oro-dentară

3 ani

 

radiodiagnostic maxiloădentar*)

SPECIALITĂTI FARMACEUTICE

1.

Farmacie generală

2 ani

 

farmacie homeopată

2.

Farmacie clinică

3 ani

 

farmacie homeopată

3.

Laborator farmaceutic

3 ani

farmacologie si toxicologie experimentală

farmacie homeopată

4.

Industrie farmaceutică si cosmetică

3 ani

 

farmacie homeopată

 

Medicii rezidenti aflati în pregătire nu pot participa la programe de competentă. Exceptie fac cele marcate cu asterisc (*), ce devin module obligatorii în specialitatea în care au fost confirmati începând cu seria 2001, calificarea respectivă urmând să fie dobândită prin examenul de medic specialist sau printrăun examen aditional sustinut ulterior acestuia. Medicii rezidenti confirmati anterior seriei 2001 vor efectua pregătirea respectivă în cadrul stagiului de bază în specialitate si obtin calificarea în aceleasi conditii.

Programele pentru obtinerea de supraspecializări sau competente pot fi urmate numai de către medicii specialisti si primari, cu conditia ca acestea să fie aferente specialitătii în care au fost confirmati prin ordin al ministrului sănătătii si familiei si pe care o exercită în temeiul autorizatiei de liberă practică, conform anexei nr. 1, sau grupei de specialităti, conform anexelor nr. 6 si 7.

 

ANEXA Nr. 2

 

A DOUA SPECIALITATE

 

Specialitatea principală

A doua specialitate

Medicină internă

Cardiologie

 

Gastroenterologie

 

Hematologie

 

Nefrologie

 

Pneumologie

 

Reumatologie

 

Endocrinologie

 

Oncologie medicală

 

Recuperare, medicină fizică si balneologie

 

Medicina muncii

 

Medicină sportivă

 

Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice

 

Geriatrie si gerontologie

 

Alergologie si imunologie clinică

 

Genetică medicală

Reumatologie

Recuperare, medicină fizică si balneologie

Recuperare, medicină fizică si balneologie

Reumatologie

Endocrinologie

Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice

 

Genetică medicală

Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice

Endocrinologie

Oncologie medicală

Radioterapie

Radioterapie

Oncologie medicală

Neurologie

Psihiatrie

Psihiatrie

Neurologie

Pediatrie

Neonatologie

 

Genetică medicală

Neonatologie

Pediatrie

Neurologie pediatrică

Psihiatrie pediatrică

Psihiatrie pediatrică

Neurologie pediatrică

ATI

Medicină de urgentă

Chirurgie generală

Chirurgie toracică

 

Urologie

 

Chirurgie vasculară

Chirurgie cardiacă si a vaselor mari

Chirurgie vasculară

 

Chirurgie toracică

Chirurgie toracică

Chirurgie cardiacă si a vaselor mari

Chirurgie vasculară

Chirurgie cardiacă si a vaselor mari

Radiologie-imagistică medicală

Medicină nucleară

Medicină nucleară

Radiologie-imagistică medicală

Anatomie patologică

Medicină legală

Medicină legală

Anatomie patologică

Epidemiologie

Igienă

 

Sănătate publică si management

Igienă

Epidemiologie

 

Sănătate publică si management

Sănătate publică si management

Epidemiologie

 

Igienă

Stomatologie generală

Ortodontie si ortopedie dento-facială

 

Chirurgie maxilofacială

 

Chirurgie oro- dentară

Ortodontie si ortopedie dento-facială

Chirurgie maxilo-facială

 

Stomatologie generală

 

Chirurgie oro-dentară

Chirurgie maxilo-facială

Stomatologie generală

Chirurgie oro-dentară

Stomatologie generală

 

Ortodontie si ortopedie dento-facială

 

Medicii specialisti si primari de medicină generală din serviciile de ambulantă judetene si al

municipiului Bucuresti, din unitătile de primire a urgentelor din spitale si din centrele rurale de

sănătate cu activitate în ambulatoriu, încadrati în aceste unităti de minimum 5 ani, pot obtine cea

de-a doua specialitate în medicină de urgentă pe baza promovării examenului de medic specialist.

 

ANEXA Nr. 3

 

SPECIALITĂTI

a căror denumire se modifică ca urmare a lipsei de corespondent în nomenclatoarele europene

 

Specialităti care îsi schimbă denumirea

Actuala denumire

Imunologie clinică si alergologie

Alergologie si imunologie clinică

Ortodontie

Ortodontie si ortopedie dento-facială

Chirurgie plastică si reparatorie

Chirurgie plastică-microchirurgie reconstructivă

 

- Medicii rezidenti, specialisti si primari, confirmati în specialitătile a căror denumire se modifică, îsi pot păstra vechea denumire a specialitătii sau pot solicita schimbarea acesteia conform noilor prevederi.

- La concursurile pentru ocuparea posturilor vacante din reteaua sanitară, publicate, în specialitătile create sau care au asimilat specialităti, se pot prezenta atât medicii confirmati în specialitătile corespunzătoare, prevăzute în vechiul nomenclator, cât si cei confirmati în specialitătile pentru care au optat.

 

ANEXA Nr. 4

 

SPECIALITĂTI

a căror durată de pregătire se modifică

 

Specialitatea

Durata conform nomenclatorului anterior

Durata conform noului nomenclator

Stomatologie generală

2 ani

3 ani

 

ANEXA Nr. 5

 

SPECIALITĂTI

create ca urmare a alinierii la nomenclatoarele europene

 

Nomenclatorul anterior

Nomenclatorul actual

Chirurgie cardiovasculară

Chirurgie cardiacă si a vaselor mari

 

Chirurgie vasculară

Chirurgie si ortopedie infantilă

Chirurgie pediatrică

 

Ortopedie pediatrică

 

Chirurgie oro-dentară

 

ANEXA Nr. 6

 

SUPRASPECIALIZĂRI SUPLIMENTARE

 

Orice specialist poate obtine supraspecializarea:

- biostatistică si informatică medicală.

Orice specialist confirmat într-o specialitate clinică poate obtine supraspecializarea:

- toxicologie clinică.

Orice specialist confirmat într-o specialitate chirurgicală, cu exceptia specialitătii ATI, poate obtine următoarele supraspecializări:

- tehnici de microchirurgie vasculară;

- tehnici de neuromicrochirurgie.

 

ANEXA Nr. 7

 

COMPETENTE SUPLIMENTARE

 

Orice specialist poate obtine următoarele competente:

- pedagogie medicală;

- economie sanitară si management financiar;

- managementul serviciilor de sănătate;

- promovarea sănătătii si strategii preventive.

Orice specialist confirmat într-o specialitate clinică sau paraclinică poate obtine competenta:

- managementul medical al dezastrelor.

Orice specialist confirmat într-o specialitate clinică poate obtine următoarele competente:

- îngrijiri paliative;

- medicină aerospatială;

- medicină hiperbară;

- ecografie generală;

- terapia durerii;

- biostimulare cu radiatie laser de joasă putere;

- termografie;

- acupunctură;

- homeopatie;

- apifitoterapie;

- chiroterapie si osteopatie;

- reinsertie socioprofesională.

Orice specialist confirmat într-o specialitate stomatologică poate obtine următoarele competente:

- acupunctură;

- homeopatie;

- apifitoterapie.

 

ANEXA Nr. 8

 

COMPETENTE

ce pot fi obtinute de medicii de medicină generală,

medicii stomatologi si farmacistii cu drept de liberă practică

 

Orice medic de medicină generală cu drept de liberă practică poate avea acces la următoarele competente:

- medicină hiperbară;

- ecografie generală;

- medicină aerospatială;

- îngrijiri paliative;

- medicină scolară;

- reinsertie socioprofesională;

- economie sanitară si management financiar;

- managementul medical al sportivilor;

- sănătate comunitară;

- medicină de întreprindere;

- promovarea sănătătii si strategii preventive;

- acupunctură;

- homeopatie;

- apifitoterapie.

Orice medic de medicină generală cu drept de liberă practică, cu prioritate cei deja angajati

în serviciile de ambulantă judetene si al municipiului Bucuresti, precum si cei din serviciile de

urgentă din spitale, policlinici si din centrele rurale de sănătate cu activitate în ambulatoriu, poate

avea acces la următoarele competente:

- urgente prespitalicesti;

- managementul medical al dezastrelor.

Orice medic de medicină generală cu drept de liberă practică, încadrat în cabinet de planificare familială, poate avea acces la competenta:

- planificare familială.

Orice medic stomatolog cu drept de liberă practică poate avea acces la următoarele competente:

- radiodiagnostic maxiloădentar;

- economie sanitară si management financiar;

- promovarea sănătătii si strategii preventive;

- acupunctură;

- homeopatie;

- apifitoterapie.

Orice farmacist cu drept de liberă practică poate avea acces la următoarele competente:

- economie sanitară si management financiar;

- promovarea sănătătii si strategii preventive;

- farmacie homeopată.

 

ANEXA Nr. 9

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Ordinului ministrului sănătătii si familiei nr. 923/200

privind aprobarea Nomenclatorului de specialităti medicale si farmaceutice, supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală

 

1. În scopul cresterii calitătii actului medical Ministerul Sănătătii si Familiei a actualizat sistemul de competente, ca formă de pregătire postuniversitară a medicilor si farmacistilor în domenii tehnice, diagnostice sau terapeutice complementare unor specialităti, si a înfiintat sistemul de supraspecializări ce reprezintă o instruire suplimentară, aprofundată, în domenii ce fac parte integrantă din specialitatea de bază sau sunt conexe acesteia.

2. A doua specialitate se poate obtine:

- fără concurs de rezidentiat, pentru specialitătile înrudite prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul ordin, la solicitarea unitătii angajatoare, cu sau fără scoatere din activitate, si cu efectuarea integrală a stagiilor de pregătire ce nu sunt comune celor două specialităti;

- printr-un nou concurs de rezidentiat pentru specialitătile ce nu sunt cuprinse în anexa nr. 2 la prezentul ordin, cu efectuarea integrală a stagiilor de pregătire ce nu sunt comune celor două specialităti.

Examenul de medic specialist se sustine în sesiunile organizate de Ministerul Sănătătii si Familiei.

3. În toate programele de pregătire pentru competentele si supraspecializările prevăzute în prezentul ordin instruirea se desfăsoară conform unui curriculum elaborat de Ministerul Sănătătii si Familiei prin Directia generală de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali, în baza propunerilor făcute de forurile ce girează stiintific si didactic calitatea instruirii, reprezentate de: comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătătii si Familiei si comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România, respectiv Colegiului farmacistilor din România. Programele elaborate sunt avizate de Colegiul Medicilor din România sau de Colegiul farmacistilor din România si aprobate de Ministerul Sănătătii si Familiei.

4. Actualizarea prezentului ordin sau a normelor metodologice de aplicare se va face anual, în luna septembrie, în temeiul aprobării de către conducerea Ministerului Sănătătii si Familiei a propunerilor trimise Directiei generale de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali de organismele în drept enumerate mai sus.

5. Medicii rezidenti aflati în pregătire nu pot participa la programe de competentă. Exceptie fac cele marcate cu asterisc (*) în anexa nr. 1, ce devin module obligatorii în specialitatea în care au fost confirmati începând cu seria 2001, calificarea respectivă urmând să fie dobândită prin examenul de medic specialist sau printrăun examen aditional sustinut ulterior acestuia. Medicii rezidenti confirmati anterior seriei 2001 vor efectua pregătirea respective în cadrul stagiului de bază în specialitate si vor obtine calificarea în aceleasi conditii.

Programele pentru obtinerea de supraspecializări sau competente pot fi urmate numai de către medicii specialisti si primari, cu conditia ca acestea să fie aferente specialitătii în care au fost confirmati prin ordin al ministrului sănătătii si familiei si pe care o exercită în temeiul autorizatiei de liberă practică, conform anexei nr. 1, sau grupei de specialităti, conform anexelor nr. 6 si 7 la prezentul ordin, ce cuprind supraspecializările si competentele suplimentare.

Medicii de medicină generală, medicii stomatologi si farmacistii cu drept de liberă practică pot avea acces la competentele cuprinse în anexa nr. 8 la prezentul ordin.

6. Ministerul Sănătătii si Familiei, prin Directia generală de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali, împreună cu fiecare coordonator national de program stabilesc centrele universitare si institutiile în care aceste programe se vor desfăsura, responsabilii de programe si lectorii implicati, pe baza unor standarde profesionale si de dotare tehnică, precum si numărul optim de locuri de instruire. Coordonatorilor nationali, responsabililor de program din centrele universitare, precum si lectorilor desemnati de acestia li se acordă competenta/supraspecializarea respectivă de către Ministerul Sănătătii si Familiei.

7. Înscrierile pentru programele de pregătire în vederea obtinerii de competente si supraspecializări se vor face la Directia generală de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali, în conformitate cu prevederile curriculare specifice fiecărui program, pe baza următoarelor documente:

- cerere de înscriere în care se specifică: competenta sau supraspecializarea pentru care medicul solicită înscrierea, institutia organizatoare si perioada de desfăsurare;

- diploma de medic, respectiv de farmacist (copie);

- adeverintă de confirmare în specialitate, eliberată de Ministerul Sănătătii si Familiei (copie si original, pentru conformitate);

- autorizatia de liberă practică (copie si original, pentru conformitate) sau copie legalizată;

- acte ulterioare eliberării autorizatiei de liberă practică (copie si original, pentru conformitate), ce modifică: numele, specialitatea, gradul profesional, competente sau supraspecializări;

- acordul unitătii angajatoare privind participarea la programul de pregătire;

- documente solicitate expres la anumite programe, stabilite de coordonatorii acestora;

- actul doveditor al plătii taxei de scolarizare (achitată integral sau partial, în functie de specificul programului de pregătire).

În cazul în care medicul nu accede la programul de pregătire, dosarul îi este restituit.

8. Participarea la două programe de pregătire pentru dobândirea de competente/

supraspecializări în aceeasi perioadă nu este posibilă dacă ambele programe necesită scoatere din activitate.

9. Examenul de obtinere a competentei sau supraspecializării se organizează de Ministerul Sănătătii si Familiei prin Directia generală resurse umane, formare profesională, concursuri si examene. Începând cu data emiterii prezentului ordin medicii sau farmacistii care urmează un program de pregătire pentru dobândirea unei competente/supraspecializări trebuie să sustină examenul de obtinere a acesteia în cel mult 2 ani de la terminarea programului.

În urma promovării examenului Ministerul Sănătătii si Familiei, prin Directia generală resurse umane, formare profesională, concursuri si examene, eliberează certificatul de competentă sau supraspecializare, în temeiul căruia medicul/farmacistul poate primi acreditarea pentru practica abilitătilor nou-dobândite.

10. Pe toată durata programului de pregătire medicii sau farmacistii îsi desfăsoară activitatea în mod asistat, întreaga responsabilitate asupra activitătii acestora revenind responsabilului de program/stagiu.

11. Programele de pregătire se desfăsoară în centrele universitare si institutiile acreditate de Ministerul Sănătătii si Familiei în acest scop, sub formă de cursuri si stagii practice, în conformitate cu curriculumul elaborat de coordonatorul national al fiecărui program.

Coordonatorul national este responsabil al programului organizat în institutia în care activează.

În cazul în care pentru o parte din stagiu responsabilul de program dintrăun centru universitar dirijează medicul în altă unitate sanitară decât unitatea organizatoare, efectuarea acestuia trebuie confirmată atât de responsabilul de stagiu, cât si de responsabilul de program.

Programele de pregătire pentru competente si supraspecializări sunt finalizate obligatoriu printr-o testare a cunostintelor dobândite. Nota minimă de promovare a testului final este 7 si nu conferă competenta/supraspecializarea.

Examenul pentru obtinerea competentelor sau supraspecializărilor, sustinut în sesiuni organizate de Ministerul Sănătătii si Familiei, va fi promovat cu media generală de minimum 7.

12. Pentru programele de pregătire în vederea obtinerii de supraspecializări sau competente, precum si pentru examenele organizate pentru dobândirea acestora se stabilesc si se percep taxe care se aprobă de Ministerul Sănătătii si Familiei, la propunerea Directiei generale de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali si a Directiei de resurse umane, formare profesională, examene si concursuri, sumele încasate reprezentând venituri extrabugetare ce se utilizează conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 22/2001, cu modificările si completările ulterioare.

13. Ministerul Sănătătii si Familiei, prin Directia generală de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali, va pregăti formatori în domeniile care nu au corespondentă cu disciplinele didactice, pe baza unui program avizat de Colegiul Medicilor din România, respectiv de Colegiul farmacistilor din România.

14. Echivalarea studiilor medicale postuniversitare efectuate în străinătate se va face numai cu  acordul comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii si Familiei si cu avizul Colegiului Medicilor din România sau al Colegiului farmacistilor din România, prin Directia de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali, cu aprobarea conducerii Ministerului Sănătătii si Familiei.

15. Medicii si farmacistii care au urmat programe de pregătire în vederea obtinerii de competente, conform metodologiei aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 1.352/1995 privind reînfiintarea sistemului de competente ca formă de pregătire a medicilor si farmacistilor în domenii complementare unei specialităti si prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 254/2000 privind aprobarea

Nomenclatorului de specialităti medicale si farmaceutice, supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală, si care nu au sustinut examenul final vor putea fi inclusi în sesiunile de examen organizate de Ministerul Sănătătii si Familiei, cu aprobarea conducerii acestuia, la propunerea Directiei generale de perfectionare postuniversitară a medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali.

16. Competentele obtinute conform prevederilor Ordinului ministrului sănătătii nr. 1.352/1995 privind reînfiintarea sistemului de competente ca formă de pregătire a medicilor si farmacistilor în domenii complementare unei specialităti si ale Ordinului ministrului sănătătii nr. 254/2000 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităti medicale si farmaceutice, supraspecializări si competente pentru reteaua de asistentă medicală, care în prezentul ordin sunt prevăzute ca supraspecializări, pot fi echivalate la cerere, eliberânduăse certificatele corespunzătoare.

17. Dispozitiile prezentelor norme metodologice nu afectează drepturile câstigate sub regimul actelor normative anterioare, aceste drepturi urmând să fie luate în considerare de toate organismele în drept, prin raportare la prezentul ordin.