MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 127         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 18 februarie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, aprobată si modificată prin Legea nr. 118/2001

 

Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

374/2001. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare privind aprobarea Normelor pentru expeditii internationale de materiale radioactive implicând teritoriul României

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

5. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii aferente lunii februarie 2002 (perioade de aplicare)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONA

 

DECIZIA Nr. 10

din 22 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/ 992 pentru organizarea judecătorească, aprobată si modificată prin Legea nr. 118/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, aprobată si modificată prin Legea nr. 118/2001, exceptie ridicată de Corpul Gardienilor Publici Galati în Dosarul nr. 4.098/2000 al Tribunalului Galati-Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde partea Sergiu Viorel Ionescu, lipsind autorul exceptiei, Corpul Gardienilor Publici Galati, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Sergiu Viorel Ionescu, considerând că dispozitiile ordonantei criticate nu contravin prevederilor constitutionale, solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prin dispozitiile art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 a fost introdus alin. 11 la art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, Curtea Constitutională constatând, potrivitDeciziei nr. 322 din 20 noiembrie 2001, că aceste dispozitii sunt neconstitutionale. În aceste conditii se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 a devenit inadmisibilă. În ceea ce prive te exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii ale ordonantei se consideră, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 4.098/2000, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, exceptie ridicată de Corpul Gardienilor Publici Galati într-un litigiu al cărui obiect îl constituie contestatia în anulare formulată împotriva unei decizii civile în contradictoriu cu Sergiu Viorel Ionescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile ordonantei criticate sunt contrare art. 72 alin. (3) lit. h) si art. 114 alin. (4) din Constitutie. În acest sens se arată, pe de o parte, că prevederile constitutionale invocate, “reglementând institutia delegării legislative, exclud de la delegare domeniile care fac obiectul legilor organice”, iar pe de altă parte, că “la data emiterii ordonantei nu exista nici o stare de urgentă".

Instanta de judecată, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este fondată, dat fiind că ordonanta contestată”contravine art. 72 alin. (3) lit. h) din Constitutie, ce se referă la legile organice, cât si art. 114 alin. (1), potrivit căruia Parlamentul poate adopta o lege specială deabilitare a Guvernului de a emite ordonante în domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Pe de altă parte, neinvocându-se în preambulul Ordonantei de urgentă nr. 179/1999 nici un caz exceptional în adoptarea reglementării, s-au încălcat si dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, considerând că “ordonantele de urgentă pot fi emise si în materii rezervate legilor organice, asa cum rezultă si din prevederile art. 114 din Constitutie”, propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că exceptia este neîntemeiată.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de  neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al pre edintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente,  concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999), ordonantă aprobată si modificată prin Legea nr. 118/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001).

Autorul exceptiei sustine că sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. h) si ale art. 114 alin. (4), prin aceea că, pe de o parte, prin ordonantă Guvernul legiferează în domeniul organizării judecătoresti, care tine de obiectul legii organice, iar pe de altă parte, că adoptarea unei ordonante de urgentă presupune prezenta unei situatii exceptionale, ceea ce în cazul de fată, după opinia autorului exceptiei, nu a existat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu poate fi primită nici una dintre criticile de neconstitutionalitate formulate.

I. În primul rând Curtea observă că, desi exceptia de neconstitutionalitate prive te Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999, este evident că ea are ca obiect de fapt prevederile Legii nr. 92/1992 introduse prin această ordonantă. Astfel Curtea constată că prin dispozitiile art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 la art. 17 din Legea nr. 92/1992 după alin. 1 a fost introdus alin. 11 . Acest text de lege stabileste că în cauzele privind conflictele de muncă si litigiile de muncă hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător si doi asistenti judiciari.

Prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 Curtea Constitutională, solutionând exceptia de neconstitutionalitate a art. 17 alin. 11 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare (dispozitii introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999), a statuat că acestea sunt neconstitutionale.

S-a retinut că aceste dispozitii legale contravin art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 si 125 din Constitutia României.

În aceste conditii, în cauză sunt aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd că “Nu pot face obiectul exceptiei […] prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”. Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a intervenit după sesizarea Curtii, exceptia de neconstitutionalitate a art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În legătură cu sustinerea potrivit căreia ordonanta de urgentă criticată nu putea modifica dispozitiile unei legi organice, si anume Legea nr. 92/1992, Curtea constată că aceasta este nejustificată. În jurisprudenta sa, concretizată în numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, si Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000), Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile art. 114 din Constitutie nu prevăd interdictia de a se emite ordonante de urgentă în domeniul legilor organice, limitarea prevăzută pentru ordonantele emise în baza legii de abilitare nefiind aplicabilă în cazul ordonantelor de urgentă.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia ”la data emiterii ordonantei nu exista nici o stare de urgentă”, iar în preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 nu se precizează cazul exceptional care a determinat emiterea acesteia.

Curtea Constitutională a retinut în numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998) faptul că existenta cazului exceptional trebuie justificată de către Guvern cu ocazia adoptării ordonantei de urgentă.

Deoarece, sub aceste aspecte, în cauza de fată nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, exceptia urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, aprobată si modificată prin Legea nr. 118/2001, în ceea ce priveste dispozitiile alin. 11 introdus la art. 17 din Legea nr. 92/1992, republicată, exceptie  Ridicată de Corpul Gardienilor Publici Galati în Dosarul nr. 4.098/2000 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, aprobată si modificată prin Legea nr. 118/2001, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 ianuarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONA

 

DECIZIA Nr. 16

din 22 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 2 din anexa nr. 2

(Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor- judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 434/R/2001 al Curtii de Apel Brasov - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 15 ianuarie 2002, în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea din aceesi dată, când Curtea a amânat pronuntarea, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autorul exceptiei, pentru data de 22 ianuarie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 434/R/2001, Curtea de Apel Brasov- Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la

Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în cadrul unui recurs împotriva hotărârii prin care autorul exceptiei a fost obligat fată de Asociatia de proprietari de apartamente nr. 55 Brasov la plata cotei-părti din cheltuielile comune de întretinere neachitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, sunt neconstitutionale în măsura în care îl declară vinovat pe proprietarul pe care chiar statul, prin organele sale, l-a lipsit de venituri, fiind pus astfel întrăo imposibilitate materială obiectivă de a-si executa obligatia de plată a cotei-părti din cheltuielile comune de întretinere. Textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, privind garantarea demnitătii omului si a dreptătii ca valori supreme, ale art. 43, ce instituie obligatia statului de a proteja social persoana lipsită de mijloace de existentă, precum si ale art. 25 alin. (1) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului. Autorul exceptiei se consideră “victima abuzului de stat”, fiind înlăturat ilegal din functie si din profesie în anul 1993 si nefiind repus în drepturi nici până în prezent.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (3) si ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, autorul exceptiei sustine că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si ale art. 16 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, obligatia plătii taxei de timbru către stat este neconstitutională în cazul unei persoane care a ajuns în imposibilitate de plată datorită institutiilor statului.

Pe de altă parte, principiul constitutional al egalitătii în fata legii este încălcat în conditiile în care asociatia de proprietari este scutită de plata taxei de timbru în cazul introducerii unei actiuni împotriva unei persoane aflate în imposibilitate de plată, în timp ce această persoană nu este scutită de taxa de timbru în cazul exercitării căilor de atac.

Dispozitiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd sanctiunea anulării actiunii sau cererii în cazul neplătii taxei de timbru, sunt considerate neconstitutionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 24 si 128 din Constitutie si cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorul exceptiei sustine că această sanctiune, care are ca efect împiedicarea judecării cererii sale si a exercitării pe această cale a dreptului la apărare, este neconstitutională în conditiile în care nu el, ci statul este vinovat de situatia în care se află.

Curtea de Apel Brasov-Sectia civilă, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată în ceea ce priveste art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, este neîntemeiată, întrucât nu este admisibil ca o persoană să nu achite cheltuielile de întretinere a locuintei, iar acestea să fie suportate de alte persoane. Asociatia de proprietari este reprezentanta tuturor proprietarilor, având în această calitate dreptul de a formula cereri de chemare în judecată pentru neplata chelă tuielilor comune de întretinere, iar acest drept nu contravine Constitutiei.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 instanta de judecată opinează că “acestea exced cadrului procesual”.

În concluzie, instanta apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată pre edintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a i exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. Dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, sunt conforme cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, obligatia de plată a cheltuielilor comune de întretinere si dreptul asociatiei de proprietari de a chema în judecată proprietarul vinovat de neplata cheltuielilor comune neîncălcând principiile consacrate de prevederea constitutională. De asemenea, textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 43 din Constitutie, întrucât asociatia de proprietari, fiind o persoană juridică privată, îi reprezintă pe toti membrii ei si este îndreptătită, în această calitate, să introducă actiuni în justitie pentru neplata cheltuielilor comune.

În privinta dispozitiilor Legii nr. 146/1997 Guvernul invocă jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitii din această lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii legale care la data pronuntării încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale aveau următorul cuprins:

- art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare: “Asociatia de proprietari are dreptul de a actiona în justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilits”;

- art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare: “Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în actiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instantă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta leges”;

- art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare: “Cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătore ti se taxează cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau actiunea neevaluabilă în bani, solutionată de prima instantă;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în banisiî;

- art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare:

“Neîndeplinirea obligatiei de plată până la termenul stabilit se sanctionează cu anularea actiunii sau a cererii”.

Ulterior datei sesizării Curtii Constitutionale a fost emisă Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001. Prin art. I pct. 3 din ordonantă textul art. 11 din Legea nr. 146/1997 a fost modificat, alin. (1) având în prezent următorul cuprins: "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoresti se taxează cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau actiunea neevaluabilă în bani, solutionată de prima instantă;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în bani”.

Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 a intrat în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, 28 august 2001.

Curtea Constitutională, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitătii unei dispozitii legale modificate ulterior invocării exceptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, a statuat că în cazul modificării unei dispozitii legale atacate până la data solutionării exceptiei Curtea este competentă să se pronunte dacă textul atacat, în noua sa redactare, mentine solutia legislativă de principiu, anterioară modificării, motivele de neconstitutionalitate rămânând aceleasi. În cazul de fată modificările aduse dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 nu vizează substanta reglementării, solutia legislativă de principiu, precum si motivele de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei rămânând aceleasi. În consecintă, Curtea urmează să se pronunte asupra dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în redactarea actuală.

În sustinerea exceptiei autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constitutionale:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea

si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate”.;

- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”;

- art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”;

- art. 43: “(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistentă socială prevăzute de lege”;

- art. 128: ‘Împotriva hotărârilor judecătore ti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

De asemenea, se invocă si încălcarea următoarelor dispozitii din acte internationale:

- art. 25 alin. (1) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului: “Orice persoană are dreptul la un nivel de viată corespunzător asigurării sănătătii sale, bunăstării proprii si a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de somaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrânete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentă ca urmare a unor împrejurări independente de vointa sa”.;

- art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala des.edintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice, ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, întrăo limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însusi sau să fie asistat de un apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu întelege sau nu vorbe te limba folosită la audiere”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este nefondată.

În ceea ce prive te dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, Curtea retine că prin apartenenta lor la o asociatie de proprietari, fiecare dintre acestia are obligatia de a achita cota ce îi revine din cheltuielile comune, legate de administrarea, întretinerea si reparatiile proprietătii comune. Asadar, plata de către membrii asociatiilor de proprietari a cheltuielilor comune nu este o obligatie instituită de stat si în folosul statului, ci constituie o obligatie civilă, izvorâtă din acordul de asociere si din relatiile contractuale stabilite între asociatie, în numele membrilor, si furnizorii serviciilor de interes comun. Având în vedere natura juridică civilă a acestei obligatii, de a contribui la cheltuielile comune de întretinere, si tinând seama de faptul că nici prevederile art. 1 alin. (3) si ale art. 43 din Constitutie si nici cele ale art. 25 alin. (1) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului nu prevăd obligatia statului de a interveni cu măsuri de exonerare de răspundere a unei persoane pentru neîndeplinirea obligatiilor contractuale asumate de aceasta, Curtea constată că nu poate fi primită sustinerea autorului exceptiei că dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, prin care este recunoscut dreptul asociatiei de proprietari de a actiona în justitie pe proprietarii care nu îsi îndeplinesc această obligatie, sunt neconstitutionale.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei că termenul “vinovat”, folosit în art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, este neconstitutional în măsura în care îl include pe proprietarul care a fost pus în imposibilitate de a-si executa obligatia din cauza actiunii culpabile a organelor statului, Curtea constată că aceasta prive te o problemă de interpretare a legii, care, potrivit  art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu intră în competenta sa, ci în competenta exclusivă a instantelor judecătoresti, acestea urmând să aprecieze dacă autorului exceptiei i se poate imputa sau nu vreo culpă în neachitarea cotei-părti din cheltuielile de întretinere.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (3) si ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, acestea reglementează modul de calcul al taxei de timbru si, respectiv, cuantumul acesteia în cazul exercitării apelului sau recursului. Curtea constată că aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, întrucât instituirea taxelor de timbru reprezintă o aplicare a principiului consacrat la art. 53 alin. (1) din Constitutie, conform căruia cetătenii au obligatia să contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, este legal si firesc ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de instantele judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, si Decizia nr. 30 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999.

În acelasi sens Curtea retine că nici dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu sunt încălcate, întrucât aceste dispozitii nu instituie vreo interdictie cu privire la instituirea taxelor de timbru.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea principiului egalitătii, consacrat de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât asociatia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, Curtea constată că si aceasta este nefondată. În jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit că îinstituirea unor exceptii de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constitutional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligatie constitutională a cetătenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.» În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd anularea actiunii sau cererii în cazul neplătii taxei de timbru, acestea nu contravin, asa cum sustine autorul exceptiei, prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la apărare, ale art. 128, referitoare la folosirea căilor de atac, si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a  libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un process echitabil, întrucât anularea actiunii sau cererii, în cazul prevăzut de textul mentionat, constituie o sanctiune normală pentru neîndeplinirea îndatoririi fundamentale de contributie la cheltuielile publice prin plata taxelor judiciare de timbru.

În sfârsit, în ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei că instantele de judecată nu ar trebui să îi aplice aceste texte legale, deoarece situatia sa de insolvabilitate se datorează organelor statului, Curtea retine că examinarea modului de aplicare a legii de către instante, în functie de împrejurări ca cele mentionate, nu intră în competenta sa. Asemenea împrejurări pot fi relevante în cadrul procedurilor administrative si judiciare de drept comun, în solutionarea de către autoritătile publice competente a eventualelor cereri formulate în vederea acordării de facilităti la plata taxelor de timbru, în baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a celor ale art. 2 alin. (3), art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 434/R/2001 al Curtii de Apel

Brasov-Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 ianuarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Vlad Mihai Cercel

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL

ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor pentru expeditii internationale de materiale radioactive

implicând teritoriul României

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, în conformitate cu prevederile:

- Hotărârii Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificările ulterioare;

- Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, aprobat prin Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 530/ACI din 25 mai 2001;

- art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările ulterioare,

emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele pentru expeditii internationale de materiale radioactive implicând teritoriul României, prezentate în anexa*) care face parte din prezentul ordin.

Art. 2.- Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3.- Normele mentionate la art. 1 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2002.

Art. 4.- Directia politici, strategii si reglementări reactori nucleari si ciclu combustibil, Directia supraveghere reactori nucleari si ciclu combustibil, Directia politici, strategii, reglementări si supraveghere aplicatii surse cu radiatii ionizante si celelalte servicii independente din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Lucian Biros

 

Bucuresti, 4 octombrie 2001.

Nr. 374.


*) Anexa se publică ulterior.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii aferente lunii februarie 2002

(perioade de aplicare)

 

În baza art. 8 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, în aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii, republicat,

 

Banca Natională a României hotărăste:

 

Ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii aferente lunii februarie 2002 (perioade de aplicare) sunt:

- 15,0%, pentru rezervele minime obligatorii constituite în lei;

- 1,0%, pentru rezervele minime obligatorii constituite în dolari S.U.A.;

- 1,0%, pentru rezervele minime obligatorii constituite în euro.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

 

Bucuresti, 11 februarie 2002.

Nr. 5.