MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 144         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 25 februarie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 din

Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările si completările ulterioare

 

            Decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 si 329 din Codul penal

 

            Decizia nr. 41 din 7 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160 4 din Codul de procedură penală

 

            Decizia nr. 50 din 14 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            134. - Hotărâre privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticlă cristal în vederea

comercializării acestora

 

            142. - Hotărâre privind alocarea sumei de 112,813 miliarde lei din Fondul la dispozitia Guvernului României pentru relatiile cu Republica Moldova peanul 2002 pentru finantarea unor proiecte de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova

 

            143. - Hotărâre pentru modificarea lit. d) a art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 756/2001 privind aprobararea garantării în proportie de 100% a unor credite externe în valoare totală de maximum 400 milioane dolari S.U.A. în favoarea Societătii Comerciale de Producere a Energiei Electrice si Termice “Termoelectrica” - S.A. pentru plata achizitiilor de combustibili necesari în vederea functionării Sistemului energetic national, precum si pentru garantarea acestor credite de Ministerul Finantelor Publice

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

            38. - Ordin privind punerea în aplicare a Regulamentului pentru modificarea si completarea Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONA

 

DECIZIA Nr. 1

din 15 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 din Ordonanta Guvernului

nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Carl Reh Winery” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.510/2001 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

            La apelul nominal au răspuns avocat Mihaela Rămulescu pentru autorul exceptiei, precum si Garda financiară centrală, reprezentată prin consilier juridic Constantin Marcu. Procedura este legal îndeplinită.

            Reprezentantul autorului exceptiei depune la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si constatarea că prevederile art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 sunt neconstitutionale.

            Garda financiară centrală, prin reprezentantul său, având cuvântul, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că dispozitiile de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale.

            Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozitiile art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

            Prin Încheierea din 18 aprilie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 2.510/2001, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Carl Reh Winery” - S.R.L. din Bucuresti, având ca obiect solutionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contraventie.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, prin care se reglementează procedura de preschimbare a unor autorizatii de comercializare obtinute în baza si cu respectarea legii în vigoare la momentul emiterii lor si care sunt încă valabile, încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

            Autorul exceptiei mai sustine că îprin anularea, înainte de expirarea termenului legal, a unor acte administrative, respectiv autorizatii de comercializare, legal emise si intrate în circuitul comercial, a fost afectată stabilitatea unor raporturi comerciale, iar art. 59 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2000, ce a constituit temeiul juridic al acestor anulări, este evident neconstitutionalia.

            Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât nu se încalcă principiul neretroactivitătii legii. În opinia instantei prevederile art. 59 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2000 “dispun numai pentru viitor, instituind în sarcina agentilor economici obligatia preschimbării autorizatiilor detinute cu formulare special tipărite într-un anumit termen”, nefiind cuprinsă îvreo dispozitie legală care să se aplice cu caracter retroactiv”.

            Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată pre edintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

            Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. În argumentarea acestei opinii se arată că “prin art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 nu se încalcă principiul neretroactivitătii legii, nefiind cuprinse prevederi care să se aplice cu caracter retroactiv, articolul făcând trimitere la aspecte formale, privind preschimbarea formularelor tipizate pentru autorizatiile de comercializare, ceea ce nu este de natură să aducă atingere efectelor juridice produse anterior”.

            Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, care au următorul cuprins: “(1) Până la data de 1 mai 2000 toate autorizatiile de comercializare eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei ordonante vor fi prezentate organului fiscal emitent pentru preschimbare cu formulare special tipărite de Regia Autonomă «Imprimeria Natională».

            (2) Pentru anul 2000 termenul maxim de obtinere a autorizatiilor anuale de comercializare în calitate de agenti economici producători interni si/sau agenti economici importatori ai produselor prevăzute la nr. crt. 1.1, 1.2 si 1.3 din anexa nr. 1 este de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante, termen până la care î i pot desfă ura activitatea în baza autorizatiilor eliberate anterior. După expirarea acestui termen aceste autorizatii îsi pierd valabilitatea.

            (3) Nedepunerea în termen, în vederea preschimbării, a autorizatiilor de comercializare eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei ordonante atrage anularea valabilitătii acestora.

            (4) După anularea valabilitătii autorizatiilor este interzisă orice activitate de comercializare a produselor supuse autorizării.”

            Curtea retine că, desi Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 a suferit mai multe modificări si completări (Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 187/2000, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 252/2000, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 117/2001), textul criticat nu a intrat sub incidenta acestor modificări si completări.

            Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, conform cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea obligatiei de schimbare a unor autorizatii eliberate anterior cu formulare noi ce au alte caracteristici nu are semnificatia aplicării retroactive, dispozitia respectivă producând efecte numai pentru viitor.

            Astfel fiind, nu se poate sustine încălcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

            Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit.A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Carl Reh Winery” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.510/2001 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONA

 

DECIZIA Nr. 21

din 24 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 si 329 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 si 329 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Dia si Mihaela Baba în Dosarul nr. 3.856/2000 al Curtii de Apel Iasi.

            La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

            Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. 328 si 329 privind prostitutia si proxenetismul sunt criticate din perspectiva dispozitiilor art. 26 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cărora persoana fizică are dreptul la “viata intimă, familială si privatăiă si îsă dispună de ea însăsi, dacă nu încalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuriil. România a aderat, prin Decretul nr. 482 din 1955, la Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatării prostituării acestora, incriminarea celor două fapte fiind consecinta acestei aderări. State civilizate, cum ar fi Franta, incriminează în legislatia lor penală săvârsirea acestor fapte. De altfel, Curtea Constitutională, prin două decizii (nr. 74 si nr. 106 din 1996), a respins exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, arătând că exercitarea dreptului la viată intimă este conditionată de respectarea drepturilor si libertătilor altora, precum si a bunelor moravuri. Incriminarea acestor fapte poate fi corelată cu dispozitiile art. 49 din Constitutie care permit restrângeri, prin lege, a exercitiului unor drepturi, în scopul apărării sănătătii ori moralei publice. Se solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

            Prin Încheierea din 4 octombrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 3.856/2000, Curtea de Apel Iasi a sesizat

Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 si 329 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Dia si Mihaela Baba, inculpati-recurenti într-o cauză de proxenetism.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile art. 328 si 329 din Codul penal, privitoare la infractiunile de prostitutie si, respectiv, de proxenetism, sunt neconstitutionale, fiind în contradictie cu prevederile art. 26 alin. (1) si (2) din Constitutie. În opinia autorilor exceptiei prevederile art. 26 alin. (2) din Constitutie permit persoanei să aibă o viată intimă neîngrădită si să întretină raporturi intime cu cine doreste si indiferent de interesele care o animă. Aceste interese ar putea consta si în satisfacerea unor nevoi materiale, iar partenerii pot fi mai multi în decursul anilor. Autorii exceptiei sustin, de asemenea, că cele două dispozitii legale sunt neconstitutionale, deoarece mentin definitia infractiunii a a cum a fost formulată, sub influenta ideologiei comuniste, ca faptă contrară relatiilor socialiste de convietuire. În realitate, sustin autorii exceptiei, practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane nu constituie decât mijlocul de procurare a bunurilor si valorilor necesare existentei, această dobândire fiind de esenta infractiunii de prostitutie.

            Curtea de Apel Iasi, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 328 si 329 din Codul penal nu contravin Constitutiei si conventiilor internationale privind prevenirea prostitutiei si proxenetismului, la care România este parte. Dispozitiile art. 26 alin. (1) si (2) din Constitutie nu pot fi invocate în sprijinul exceptiei, practicarea prostitutiei nefiind recunoscută ca o profesie.

            Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din  legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată pre edintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

            Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, arată că exceptia este neîntemeiată. Proxenetismul,

fiind o formă de exploatare a prostitutiei si de încurajare a acesteia, prezintă un ridicat grad de pericol social. Potrivit art. 26 din Constitutie, persoana are dreptul să dispună de ea însăsi, însă cu conditia să nu încalce drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, drepturi si libertăti care sunt încălcate prin infractiunea de proxenetism, realizată prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostitutiei, care vizează obtinerea de profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma  practicării prostitutiei de către o persoană. Art. 26 din Constitutie, invocat în sprijinul exceptiei, creează un cadru adecvat pentru afirmarea si dezvoltarea deplină a personalitătii umane si în nici un caz pentru apărarea fenomenului infractional. Atât prostitutia, cât si proxenetismul contravin tuturor normelor legale elaborate în vederea apărării drepturilor si libertătilor persoanei, încalcă relatiile privind convietuirea socială, prin nerespectarea normelor morale si juridice si încălcarea demnitătii umane. De esenta prostitutiei si proxenetismului este comertul de ordin sexual cu propriul corp, comert care, prin sine însusi, lezează demnitatea omului, ca valoare supremă ocrotită si garantată de art. 1 alin. (3) din Constitutie.

            Guvernul, în punctul său de vedere, arată că exceptia este, de asemenea, neîntemeiată. Incriminarea prin art. 328 din Codul penal a prostitutiei prive te practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane ca mijloc de procurare a mijloacelor de existentă, deci ca profesie, iar acest fapt a fost considerat de legiuitor ca fiind socialmente periculos prin consecintele sale. Această faptă este de natură să aducă atingere moralitătii si chiar demnitătii persoanelor care practică prostitutia. Or, art. 26 din Constitutie instituie dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi, însă prevede si limitele de exercitare a acestui drept, si anume fără să încalce drepturile si libertătile altor persoane, ordinea publică sau bunele moravuri. Se citează, de asemenea, din preambulul Conventiei pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatării prostituării acestora, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care România a aderat prin Decretul nr. 482/1955, în care se arată că prostitutia, traficul cu fiinte umane în vederea prostituării, adică proxenetismul, sunt incompatibile cu demnitatea si valoarea persoanei umane.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale pre edintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 328 si 329 din Codul penal, care au următorul continut:

            - Art. 328: “Fapta persoanei care î i procură mijloacele de existentă sau principalele mijloace de existentă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.”;

            - Art. 329: “Îndemnul sau constrângerea la prostitutie ori înlesnirea practicării prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostitutiei de către o persoană, precum si recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

            Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârsită fată de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

            Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infractiunii prevăzute în alin. 1 si 2 si cele care au fost dobândite prin săvârsirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

            Tentativa se pedepseste.”

            Prevederile art. 26 din Constitutie, considerate a fi încălcate de dispozitiile legale criticate, sunt următoarele:

            - Art. 26: “(1) Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată.

            (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăsi, dacă nu încalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că incriminarea si sanctionarea faptelor de prostitutie si de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă si îndeplinirea obligatiei asumate de statul român prin Decretul nr. 482/1955 de aderare la conventie, care prevede că părtile la această conventie decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademeneste, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimtământul acesteia, sau care exploatează prostitutia altei persoane, chiar cu consimtământul acesteia. În preambulul conventiei se arată că “prostitutia si răul care o însote te, traficul de fiinte umane în vederea prostituării, sunt incompatibile cu demnitatea si valoarea persoanei umane si pun în pericol bunăstarea individului, a familiei si a comunitătii”.

            Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 din Codul penal prin Decizia nr. 74 din 11 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 august 1996, si Decizia nr. 106 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 16 ianuarie 1997. Respingând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, Curtea Constitutională a subliniat, în Decizia nr. 74/1996, că pentru prevenirea si combaterea prostitutiei nu este suficient să se incrimineze si să se sanctioneze numai proxenetismul, ci trebuie  incriminată si sanctionată însăsi practicarea prostitutiei, ca expresie a folosirii abuzive si antisociale a dreptului femeii de a dispune de ea însăsi.

            Curtea retine că în ceea ce priveste proxenetismul, incriminat prin însăsi conventia mentionată, caracterul său profund antisocial nu poate fi pus la îndoială si nu se poate vorbi despre neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 329 din Codul penal.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 si 329 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Dia si Mihaela Baba în Dosarul nr. 3.856/2000 al Curtii de Apel Iasi.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 24 ianuarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

CURTEA CONSTITUTIONA

 

DECIZIA Nr. 41

din 7 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160 4

din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lucian Pintilie si Anton Dănut Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focsani.

            La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

            Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, care îsi mentine valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile art. 160 4 din Codul de procedură penală nu contravin, a a cum sustin si autorii prezentei exceptii, prevederilor art. 23 alin. (7) din Constitutie.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

            Prin Încheierea din 17 octombrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 7.954/2001, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lucian Pintilie si Anton Dănut Nichifor într-o cauză penală.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 160 4 din Codul de procedură penală limitează accesul la justitie, iar art. 23 din Constitutia României nu îngăduie o asemenea limitare.

            Judecătoria Focsani, exprimându-si opinia, apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor Constitutiei, întrucât textul legal, apreciat ca fiind neconstitutional, recunoa te, în realitate, dreptul oricărei persoane de a cere liberarea provizorie pe cautiune, în conditiile pe care legiuitorul le fixează. Se mai arată că în acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998.

            Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată pre edintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

            Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, apreciază că dispozitiile art. 160 4 din Codul de procedură penală sunt constitutionale. În esentă, se arată că este atributul legiuitorului să stabilească conditiile în care pot fi luate măsurile procesuale, inclusiv cele referitoare la liberarea provizorie pe cautiune. Asa fiind, se consideră că majorarea limitelor speciale ale pedepselor pentru unele infractiuni, prin Legea nr. 140/1996, fără modificarea corespunzătoare a dispozitiilor din Codul de procedură penală, sub aspectul măsurilor procesuale privitoare la acestea, reprezintă o optiune a legiuitorului, întemeiată pe dispozitiile art. 49 din Constitutie, care permit restrângerea exercitiului libertătii persoanei în interesul desfăsurării instructiei penale. În acest sens se invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 708 din 19 decembrie 1997.

            Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 23 alin. (7) din Constitutie, ci este în sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată este stabilită de lege, în spetă Codul de procedură penală.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 160 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: “Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, când este asigurată repararea pagubei produse prin infractiune si s-a depus cautiunea stabilită de organul judiciar competent.

            Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare si să comunice orice schimbare de domiciliu sau resedintă.

            Liberarea provizorie pe cautiune nu se acordă în cazul săvârsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori există date care justifică temerea că inculpatul va săvârsi o altă infractiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă, sau prin alte asemenea fapte.”

            În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii de lege stabilesc conditii pentru liberarea

provizorie pe cautiune, desi art. 23 alin. (7) din Constitutie, potrivit căruia “Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune”, nu prevede nici o conditie în acest sens.

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 160 4 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, respingând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160 4 din Codul de procedură penală, Curtea Constitutională a statuat că acestea nu contravin art. 23 alin. (7) din Constitutie. Pentru a pronunta această solutie s-a retinut, în esentă, că dispozitiile constitutionale invocate prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile privind liberarea provizorie - sub control judiciar sau pe cautiune -, dar numai în conditiile legii, “potrivit unor reguli detaliate ce sunt de domeniul procedurii penale”, si “este deci atributul legiuitorului să stabilească conditiile în care pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea”. În ceea ce priveste modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, sub aspectul sporirii limitelor maxime speciale ale pedepselor, fără a se modifica si dispozitiile din Codul de procedură penală, referitoare la luarea diferitelor măsuri procesuale, în functie de gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru diferitele infractiuni, prin aceeasi decizie s-a retinut că îaceasta reprezintă o optiune a legiuitorului, întemeiată pe dispozitiile art. 49 din Constitutie, care permit o restrângere a libertătii persoanei în interesul desfăsurării normale a instructiei penale”.

            Cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 708 din 19 decembrie 1997 îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice modificarea acestei solutii, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160 4 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă.

 

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lucian Pintilie si Anton Dănut Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focsani.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 7 februarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONA

 

DECIZIA Nr. 50

din 1 4 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Samuil Hadadi în Dosarul nr. 2.386/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal prevăd o variantă agravantă, care se realizează atunci când infractiunea în varianta simplă se săvâr e te în una dintre modalitătile reglementate. Spre deosebire de termenul “variantă”, care are caracter abstract, îmodalitateain de realizare a acesteia este concretă. Or, este o optiune a legiuitorului reglementarea modalitătii în care s-a urmărit sanctionarea mai aspră a infractiunii de înselăciune.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

            Prin Încheierea din 18 octombrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 2.386/2000, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Samuil Hadadi.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Se consideră că prin formularea textului art. 215 alin. 2 din Codul penal s-a reglementat o dublă incriminare si, drept consecintă, o dublă sanctionare a unei singure actiuni materiale, parte componentă a laturii obiective a infractiunii. Desi sunt invocate prevederile Protocolului nr. 11 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, autorul exceptiei face referire la art. 4 din Protocolul nr. 7 la conventie, care prevede dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori. Totodată se apreciază că sunt încălcate si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece “echitatea se referă nu numai la desfăsurarea procesului, ci si la tehnica juridică a incriminării”.

            Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

            Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. Prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contin dispozitii care încalcă drepturile omului, iar sanctiunea prevăzută poate să fie stabilită si aplicată numai în conditiile legii.

            Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu încalcă dispozitiile art. 20 din Constitutie. Se arată că prin reglementările legale criticate s-a urmărit sanctionarea mai aspră a infractiunii de înselăciune dacă aceasta a fost săvâr ită prin folosirea de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, dat fiind pericolul social crescut al unor astfel de fapte. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, există două sau mai multe infractiuni, urmând a se face aplicarea regulilor de la concursul de infractiuni. De asemenea, potrivit punctului de vedere al Guvernului, nu se poate sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece acestea prevăd dispozitii procedurale din dreptul intern, si nu de drept substantial din Codul penal. Referitor la neconcordanta art. 215 alin. 2 din Codul penal cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la conventie, se arată că textul legal criticat nu contine nici o referire la urmărirea si pedepsirea unei persoane după ce aceasta a fost achitată sau condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru aceeasi faptă.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: Înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.”

            Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii încalcă prevederile art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si dispozitiile art. 6 pct. 1 fraza întâi din conventie, texte care au următoarea redactare:

            - art. 4 pct. 1: “Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdictiile aceluia i stat pentru săvârdirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii si procedurii penale ale acestui stat.”;

            - art. 6 pct. 1 fraza întâi: “Orice persoană are dreptul la judecara în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptată împotriva sa. […]”.

            Se sustine, în principal, că infractiunea de înselăciune prevăzută la art. 215 alin. 2 din Codul penal este o infractiune unică complexă, care absoarbe în ea mijlocul fraudulos, astfel încât acesta nu mai poate fi retinut ca infractiune de sine stătătoare si pedepsit în concurs cu înselăciunea calificată. De aceea, sustine autorul exceptiei, textul legal criticat contine o dublă sanctionare pentru aceeasi infractiune.

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Art. 215 alin. 2 din Codul penal prevede, în fraza întâi, o variantă agravantă a infractiunii de în elăciune, care se realizează atunci când în elăciunea, în varianta simplă prevăzută la alin. 1, sau înselăciunea în conventii, prevăzută la alin. 3, se săvârseste prin folosirea de nume sau calităti mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase. Mentiunea din fraza a doua a alineatului, potrivit căreia, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni, nu contravine dispozitiilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dispozitii care interzic urmărirea sau pedepsirea persoanei care a mai fost condamnată sau achitată anterior, printr-o hotărâre definitivă, pentru acelea i fapte. Faptul că se retine în toate cazurile, inclusiv atunci când folosirea mijlocului fraudulos constituie prin el însusi infractiune, înselăciunea calificată, în conditiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, nu înseamnă dubla sanctionare a infractiunii.

            Mijloacele frauduloase folosite de făptuitor pot fi o diversitate de fapte ilicite. Simpla existentă a acestora, indiferent de numărul sau gravitatea lor, conferă infractiunii de în elăciune caracterul calificat, fiind necesară, potrivit vointei legiuitorului, o sanctionare mai aspră a acestei categorii de infractori. Faptul că mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune nu poate schimba caracterul agravant al incriminării. A pune pe acelasi plan pe escrocul care folose te mijloace frauduloase ce nu sunt infractiuni cu acela care folose te astfel de mijloace, dar care constituie prin ele însele infractiuni, înseamnă a acorda impunitate acestuia din urmă pentru infractiunile respective, ceea ce este inadmisibil. Existenta pluralitătii de infractiuni în această situatie nu semnifică o pluralitate de sanctiuni stabilite contrar prevederilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infractiuni. Legiuitorul Codului penal român nu a acceptat asa-numita teorie a unitătii între infractiunea-mijloc si infractiunea-scop în reglementarea infractiunii de înselăciune, însusindu-si principiul, în sensul că, dacă mijlocul fraudulos folosit pentru inducerea sau mentinerea în eroare a păgubitului constituie prin el însusi infractiune, această infractiune trebuie să fie retinută în concurs cu înselăciunea calificată, fiind considerate o pluralitate de infractiuni si pedepsite ca atare. Aceasta este o optiune a legiuitorului si, astfel cum s-a arătat, nu este contrară Constitutiei sau Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În consecintă, fiind vorba despre două infractiuni, este firesc să se aplice infractorului două pedepse, după regulile prevăzute pentru concursul de infractiuni, fără ca prin aceasta să îi fie afectat în vreun fel dreptul la un proces echitabil.

            Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Samuil Hadadi în Dosarul nr. 2.386/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 14 februarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta.

 

HORÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HORÂRE

privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticlă cristal

în vederea comercializării acestora

 

            În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 6 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Art. 1. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor clasificate în Tariful vamal de import al României la pozitia nr. 70.13 “Obiecte din sticlă pentru servicii de masă, pentru bucătărie, toaletă, birou, pentru decorarea locuintelor sau pentru utilizări similare, altele decât cele de la pozitiile nr. 70.10 sau 70.18”, cu exceptia celor clasificate la pozitia

tarifară nr. 7013.10.00 - Obiecte din vitroceramică.

            Art. 2. - În functie de compozitia chimică produsele din sticlă cristal se clasifică astfel:

            a) cristal superior care contine cel putin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cm 3 si un indice de refractie mai mare de 1,545;

            b) cristal cu plumb care contine cel putin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cm 3 si cu un indice de refractie mai mare de 1,545;

            c) sticlă cristalină care contine separat sau la un loc cel putin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K 2 O), având o densitate de minimum 2,45 g/cm 3 si un indice de refractie mai mare de 1,520;

            d) cristalin - sticlă sonoră - care contine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K 2 O), având o densitate de minimum 2,40 g/cm 3 si a cărei duritate Vickers la suprafată este de 550 ± 20.

            Art. 3. - (1) Produsele din sticlă cristal, clasificate potrivit art. 2, pot fi introduse pe piată dacă sunt etichetate conform legislatiei în vigoare privind protectia consumatorilor.

            (2) Eticheta va fi însotită în mod obligatoriu de următoarele marcaje:

            a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de minimum 1 cm, inscriptionat cu specificatia PbO 30% sau PbO 24% pentru cristal superior si, respectiv, pentru cristal cu plumb;

            b) marcaj pătrat, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline;

            c) marcaj sub formă de triunghi echilateral, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul cristalinului - sticlei sonore.

            Art. 4. - Determinarea proprietătilor fizice si chimice ale produselor din sticlă cristal în vederea clasificării lor conform prevederilor art. 2 se face prin metodele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

            Art. 5. - (1) Încălcarea dispozitiilor prezentei hotărâri atrage răspunderea materială, civilă, disciplinară, contraventională sau penală, după caz, a celor vinovati, potrivit legii.

            (2) Constituie contraventie comercializarea produselor care nu sunt etichetate conform prevederilor art. 3 si se

sanctionează potrivit art. 46 lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

            (3) Constatarea contraventiei prevăzute la alin. (2) si aplicarea sanctiunilor se fac de către reprezentantii împuterniciti ai Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

            Art. 6. - Contraventiei prevăzute la art. 5 îi sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind  regimul juridic al contraventiilor.

            Art. 7. - Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            Art. 8. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 415/2000 privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 13 iunie 2000, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul industriei si resurselor,

Iulian Iancu,

secretar de stat

Ministrul integrării europene,

Hildegard Carola Puwak

Presedintele Autoritătii Nationale

pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 februarie 2002.

Nr. 134.

 

ANEXĂ

 

METODE

de determinare a proprietătilor fizice si chimice ale produselor din sticlă cristal

 

            1. Analize chimice

            1.1. Determinarea BaO

            Se cântăreste cu o precizie de 0,0001 g o cantitate de 1 g pulbere de sticlă într-o capsulă de platină. Se

umectează cu apă si se adaugă 15 ml solutie de acid sulfuric de concentratie 15%, picătură cu picătură, de-a lungul peretilor capsulei, repartizându-se uniform în substanta de analizat, si 20 ml acid fluorhidric concentrat. Se încălzeste pe baie de apă în fierbere sau pe o sită de azbest deasupra unui bec de gaz, până la eliminarea anhidridei sulfurice (fum alb). Se răceste capsula si se adaugă 15 ml acid fluorhidric. Se încălze te până la încetarea degajării vaporilor albi de anhidridă sulfurică. Se răceste, se spală peretii capsulei cu acid sulfuric 10% si se trece continutul într-un pahar de laborator de 400 ml si se diluează până la 100 ml cu acelasi acid. Se fierbe 2-3 minute. Se lasă până a doua zi, când se filtrează pe hârtie de filtru cu porozitate mică (filtrat “A”). Precipitatul se spală cu o solutie de acid sulfuric 10% si apoi cu apă distilată caldă până la îndepărtarea ionului sulfat (verificare cu solutie de clorură de bariu 2%).

            Filtratul “A” si apele de spălare se introduc într-un balon cotat de 500 ml si se păstrează pentru determinarea oxidului de potasiu si a oxidului de zinc.

            Filtrul cu precipitat (BaSO 4 + PbSO 4 ) se introduce într-un pahar de laborator de 250 ml, se adaugă 100 cm 3 de acetat de amoniu 30% si 5 ml amoniac 25% pentru dizolvarea precipitatului de sulfat de plumb. Se acoperă paharul si se tine 120 de minute pe baia de apă la fierbere. Se filtrează prin hârtie de filtru cu pori mici si se spală de 8-10 ori cu apă distilată rece într-un balon cotat de 500 ml (filtrat “B”, care se păstrează pentru determinarea PbO).

            Filtrul cu precipitat (BaSO4) se introduce într-un creuzet de portelan, se usucă, se calcinează la 1.050şC până la greutate constantă si se cântăreste.

            1.2. Determinarea PbO

            Din filtratul “B” de la determinarea oxidului de bariu se pipetează 10 ml într-un pahar Erlenmeyer de 250 ml. Se adaugă circa 0,5 g xilenol orange si se ajustează pH solutiei la 5,6 (pH-metru) prin adăugare de hexametilente-traamină solidă până când solutia se colorează în mov.

            Se titrează cu o solutie de 0,05 N complexon III până la virarea culorii solutiei de la mov la galben-lămâie.

            1.3. Determinarea ZnO

            Din filtratul “A” de la determinarea BaO se pipetează o alicotă de 50 ml într-un pahar Erlenmeyer de 250 ml. Se adaugă amoniac până la pH = 8,1 (verificare cu hârtie de turnesol) si apoi 10 ml solutie tampon de pH = 9,5-10 (35 ml amoniac se adaugă peste 5,4 g clorură de amoniu si se aduce la semn cu apă distilată în balon cotat de 100 ml) si 0,1 g de amestec de eriochrome black T (1 g eriochrome se omogenizează cu 99 g clorură de potasiu).

            Se titrează cu o solutie de 0,05 N complexon III până la virarea culorii solutiei în albastru.

            1.4. Determinarea K2O

            Oxidul de potasiu se determină prin măsurarea radiatiei la λ  = 768 nm, emisă de atomii de potasiu excitati în flacăra unui spectrometru de emisie cu flacără.

            Pentru trasarea curbei de calibrare se pregătesc solutii etalon preparate astfel: se măsoară cu biureta 1, 2, 3, ..., 10 ml solutie-etalon de potasiu (1,583 g clorură de potasiu se dizolvă în apă distilată si se aduce la balon cotat de 1.000 ml; 1 ml din această solutie contine 1 mg de K2O) în baloane cotate de 100 ml. Se trasează curba de calibrare prin pulverizarea solutiilor în flacăra de aer-propan a flamfotometrului si înregistrarea indicatiilor galvanometrului.

            Pentru determinarea oxidului de potasiu din proba de analizat din filtratul “A”, de la determinarea BaO, se pipetează 25 ml într-un balon cotat de 100 ml si se aduce la semn cu apă distilată. Se fotometrează solutia si se determină continutul oxidului de potasiu, urmându-se instructiunile instrumentului utilizat.

            1.5. Limite

            +/- 0,1 în valoare absolută pentru fiecare determinare.

            Dacă din analiză apare o eroare inferioară în limitele tolerantelor fată de limitele fixate (30%, 24% sau 10% de PbO), trebuie luată media a cel putin trei analize. Dacă media este mai mare sau egală cu 29,95, 23,95 sau 9,95, sticla poate fi acceptată în categoria corespunzând la 30%, 24% si, respectiv, 10% de PbO.

            2. Determinări fizice

            2.1. Densitatea

            Densitatea sticlei se poate determina prin:

            a) metoda cu picnometru - determinarea masei probei de sticlă (5-10 g) sub formă de cioburi si a volumului ocupat de aceasta cu ajutorul picnometrului si al unui lichid (apă distilată) a cărui densitate este cunoscută la temperatura de lucru;

            b) metoda hidrostatică în domeniul 0,01 prin cântărirea unei probe de 10-50 g în aer si cufundarea într-un lichid (apă distilată) cu densitate cunoscută la temperatura de 20şC (± 1şC), măsurată cu o precizie de 0,2şC.

            2.2. Indicele de refractie

            Indicele de refractie este măsurat cu refractometrul care să asigure o precizie de ± 1x10 (la minus 5), prin metoda reflexiei totale sau metoda devierii unui fascicul paralel de lumină.

            2.3. Microduritate

            Duritatea Vickers este măsurată în conformitate cu ASTM 92-65, folosindu-se o cantitate de 50 g, si se face media a 15 determinări.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HORÂRE

privind alocarea sumei de 11 2,8 3 miliarde lei din Fondul la dispozitia Guvernului României

pentru relatiile cu Republica Moldova pe anul 2002 pentru finantarea unor proiecte

de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova

 

            În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 21 lit. c) din Legea bugetului de stat pe anul

2002 nr. 743/2001,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Art. 1. - (1) Se aprobă alocarea sumei de 112,813 miliarde lei din Fondul la dispozit ia Guvernului României pentru relatiile cu Republica Moldova pe anul 2002 pentru finantarea unor proiecte de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

            (2) Suma prevăzută la alin. (1) se alocă ordonatorilor principali de credite care asigură realizarea proiectelor aprobate, conform cuantumului si destinatiilor prevăzute în anexă, după cum urmează:

miliarde lei

a) Secretariatul General al Guvernului

2,611

b) Ministerul Afacerilor Externe

10,637

c) Ministerul Justitiei

0,490

d) Ministerul de Interne

0,250

e) Ministerul Industriei si Resurselor

1,800

f) Ministerul Apelor si Protectiei Mediului

4,180

g) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei

1,000

h) Ministerul Turismului

0,205

i) Ministerul pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie

3,000

j) Ministerul Educatiei si Cercetării

5,710

k) Ministerul Culturii si Cultelor

5,180

l) Ministerul Tineretului si Sportului

1,500

m) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

33,500

n) Ministerul Administratiei Publice

1,300

o) Ministerul Informatiilor Publice

4,300

p) Academia Română

0,150

r) Societatea Română de Televiziune

37,000

 

            Art. 2. - Ordonatorii principali de credite nominalizati la art. 1 vor lua măsurile necesare pentru efectuarea operatiunilor implicate de realizarea acestor proiecte, precum si pentru controlul destinatiei fondurilor alocate.

            Art. 3. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare ce decurg din prezenta hotărâre în structura bugetului de stat pe anul 2002 si în bugetele ordonatorilor principali de credite.

            Art. 4. - Detaliile privind fiecare proiect aprobat, în cadrul alocatiilor prevăzute la art. 1 alin. (2), vor fi comunicate fiecărui ordonator principal de credite, precum si Ministerului Finantelor Publice de către Comitetul interministerial pentru relatiile cu Republica Moldova.

            Art. 5. - Până la data de 15 septembrie 2002 ordonatorii principali de credite vor informa Secretariatul General al Guvernului - Oficiul pentru gestionarea relatiilor cu Republica Moldova despre proiectele care nu vor putea fi realizate integral până la sfâr itul anului 2002, pentru ca sumele respective să poată fi realocate de Guvern altor proiecte, la propunerea Comitetului interministerial pentru relatiile cu Republica Moldova.

            Art. 6. - (1) Până la data de 24 decembrie 2002 ordonatorii principali de credite vor informa Secretariatul General

al Guvernului - Oficiul pentru gestionarea relatiilor cu Republica Moldova si Ministerul Finantelor Publice despre modul de folosire a fondurilor ce le-au fost alocate prin prezenta hotărâre.

            (2) Sumele rămase neutilizate până la data de 24 decembrie 2002 vor fi restituite la buget de către ordonatorii principali de credite.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihăilescu

p. Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 14 februarie 2002.

Nr. 142.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând proiectele de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova

si ordonatorii principali de credite, pentru care se alocă suma de 112,8 3 miliarde lei

din Fondul la dispozitia Guvernului României pentru relatiile cu Republica Moldova pe anul 2002

 

Proiectul

Valoarea totală a proiectului (miliarde lei)

Din care: (miliarde lei)

Ordonator principal de credite

1. Extinderea difuzării în Republica Moldova a programelor Societătii Române de Televiziune

38,500

33,500

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

 

 

5,000

Societatea Română de Televiziune

2. Retransmisia emisiunilor Programului 1 al Societătii Române de Televiziune pe teritoriul Republicii Moldova

32,000

32,000

Societatea Română de Televiziune

3. Sustinerea limbii române în Republica Moldova prin dezvoltarea retelei de case ale limbii române, editare si donatii de carte si bunuri culturale, extinderea transmisiilor radio în limba română

4,250

 

1,000

Ministerul Afacerilor Externe

 

 

2,100

Ministerul Afacerilor Externe prin Fundatia Culturală Română

 

 

0,150

Academia Română

 

 

1,000

Ministerul Informatiilor Publice

4. Sprijinirea învătământului preuniversitar si universitar, pregătirea si perfectionarea de cadre în diverse domenii, continuarea programului de dotare cu lucrări din“Biblioteca Scolarului”; trimiterea de manuale

10,155

2,710

Ministerul Educatiei si Cercetării

 

 

1,800

Ministerul Industriei si Resurselor

 

 

3,900

Ministerul Afacerilor Externe

 

 

0,600

Ministerul Afacerilor Externe prin Fundatia Culturală Română

 

 

0,490

 

Ministerul Justitiei

 

 

0,250

 

Ministerul de Interne

 

 

0,200

Ministerul Apelor si Protectiei Mediului

 

 

0,205

Ministerul Turismului

5. Sustinerea unor publicatii culturale în limba română

4,570

3,000

Ministerul Culturii si Cultelor

 

 

1,570

Ministerul Afacerilor Externe prin Fundatia Culturală Română

6. Încurajarea prezentei presei românesti în Republica Moldova

6,300

3,300

Ministerul Informatiilor Publice

 

 

3,000

Ministerul pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie

7. Promovarea culturii românesti si a istoriei României prin continuarea cercetărilor arheologice, difuzarea revistelor de istorie, manifestări culturale comune, monumente comemorative si amplasarea de busturi ale unor scriitori români

3,580

0,400

Ministerul Educatiei si Cercetării

 

 

2,180

Ministerul Culturii si Cultelor

 

 

0,450

Ministerul Afacerilor Externe

 

 

0,550

Ministerul Afacerilor Externe prin Fundatia Culturală Română

8. Stimularea promovării valorilor democratice, europene în Republica Moldova, sprijinirea societătii civile si a comunicării interumane prin schimburi între tineri, legături directe între autoritătile locale, contacte directe între organizatiile neguvernamentale

5,411

1,500

Ministerul Tineretului si Sportului

 

 

1,300

Ministerul Administratiei Publice

 

 

2,611

Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru analiză institutională si socială

9. Sprijinirea cooperării în domeniile stiintei,

tehnologiei si protectiei mediului

4,080

2,600

Ministerul Educatiei si Cercetării

 

 

1,000

Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor si Locuintei

 

 

0,480

Ministerul Apelor si Protectiei Mediului

10. Sprijinirea Centrului Românesc de Afaceri de la Chisinău

0,467

0,467

 

Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul de comert exterior

11. Studiu si proiectare pentru mărirea gradului de exploatare a Sistemului hidroenergetic Stânca - Costesti si elaborarea unui studiu pentru exploatarea lui în comun

3,500

 

3,500

Ministerul Apelor si Protectiei Mediului

TOTAL GENERAL:

112,813

 

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HORÂRE

pentru modificarea lit. d) a art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 756/2001 privind aprobarea

garantării în proportie de 100% a unor credite externe în valoare totală de maximum 400 milioane

dolari S.U.A. în favoarea Societătii Comerciale de Producere a Energiei Electrice si Termice

“Termoelectrica” - S.A. pentru plata achizitiilor de combustibili necesari în vederea

functionării Sistemului energetic national, precum si pentru garantarea acestor credite

de Ministerul Finantelor Publice

 

            În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Articol unic. - Litera d) a articolului 1 din Hotărârea Guvernului nr. 756/2001 privind aprobarea garantării în proportie de 100% a unor credite externe în valoare totală de maximum 400 milioane dolari S.U.A. în favoarea Societătii Comerciale de Producere a Energiei Electrice si Termice “Termoelectrica” - S.A. pentru plata achizitiilor de combustibili necesari în vederea functionării Sistemului energetic national, precum si pentru garantarea acestor credite de Ministerul Finantelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 17 august 2001, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

            “d) plata achizitiilor de gaze efectuate de către Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice si Termice «Termoelectrica» - S.A. de la Societatea Comercială «Distrigaz Sud» - S.A. si Societatea Comercială «Distrigaz Nord» - S.A., în perioada 1 ianuarie 1998-30 aprilie 2001, precum si pentru plata serviciilor de distributie prestate în perioada 1 ianuarie 1999-31 decembrie 2001.”


PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 14 februarie 2002.

Nr. 143.

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

ORDIN

privind punerea în aplicare a Regulamentului pentru modificarea si completarea

Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei

 

            Presedintele Consiliului Concurentei,

            în temeiul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (2) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996,

            emite următorul ordin:

            Art. 1. - În urma aprobării în plenul Consiliului Concurentei si a avizului favorabil al Consiliului Legislativ se pune în aplicare Regulamentul pentru modificarea si completarea Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei.

            Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

            Art. 3. - Prin grija Secretariatului general al Consiliului Concurentei prezentul ordin si regulamentul vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,

THEODOR VALENTIN PURREA

 

Bucuresti, 18 februarie 2002.

Nr. 38.

 

REGULAMENT

pentru modificarea si completarea Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei

 

            În temeiul prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996,

 

            Consiliul Concurentei adoptă prezentul regulament.

 

            Art. I. - Regulamentul de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 bis din 25 martie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

            1. Litera k) a articolului 3 va avea următorul cuprins:

            “k) analizează, din punct de vedere al efectelor asupra concurentei, ajutoarele de stat individuale si schemele de ajutor de stat notificate în vederea autorizării lor si veghează la respectarea reglementărilor existente în materie de ajutor de stat;”

            2. După litera m) a alineatului (2) al articolului 6 se introduc literele n), o) si p) cu următorul cuprins:

            “n) autorizarea ajutoarelor de stat individuale si a schemelor de ajutor de stat;

            o) sesizarea instantelor judecătore ti în aplicarea prevederilor art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) si (2) si ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat;

            p) modificarea plafoanelor exprimate în procente sau în sume la valoarea absolută, potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 143/1999.”

            3. Alineatele (2) si (3) ale articolului 11 vor avea următorul cuprins:

            “(2) Repartizarea membrilor Consiliului Concurentei pentru cele patru departamente se face prin ordin al presedintelui, pe baza hotărârii adoptate de plenul Consiliului Concurentei.

            (3) Departamentele Consiliului Concurentei, cu exceptia Departamentului ajutor de stat, sunt compuse din câte două divizii de concurentă, în următoarele domenii: bunuri de consum, bunuri industriale si servicii.is

            4. Litera i) a alineatului (2) al articolului 12 se abrogă.

            5. După articolul 16 se introduce articolul 16 1 Departamentul ajutor de statir cu următorul cuprins:

            “(1) Departamentul ajutor de stat este compartimentul de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei, care asigură respectarea prevederilor legale în domeniul ajutorului de stat, în vederea creării si mentinerii unui mediu concurential normal.

            (2) Atributiile Departamentului ajutor de stat sunt:

            a) analizează notificările pentru acordarea ajutoarelor de stat în termenele stabilite, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999 si ale Regulamentului privind forma, continutul si alte detalii ale notificării unui ajutor de stat, si face propuneri plenului Consiliului Concurentei în acest sens;

            b) analizează sesizările privind încălcarea prevederilor Legii nr. 143/1999;

            c) desfăsoară activităti de investigatie când constată că măsura notificată prezintă îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu prevederile Legii nr. 143/1999;

            d) evaluează efectele pozitive ale ajutorului de stat nou sau ale modificării unuia existent asupra dezvoltării anumitor activităti economice sau a anumitor zone economice, luând în considerare riscul aparitiei unor efecte dăunătoare asupra concurentei;

            e) supraveghează permanent toate ajutoarele existente pentru a preîntâmpina denaturarea semnificativă a mediului concurential normal si afectarea aplicării corespunzătoare a acordurilor internationale la care România este parte;

            f) analizează ajutoarele de stat individuale si schemele de ajutor de stat din perspectiva efectelor asupra concurentei si face propuneri privind punctul de vedere al Consiliului Concurentei în legătură cu acestea;

            g) acordă consultantă de specialitate autoritătilor publice sau altor organisme care administrează, în numele statului, sursele care se constituie ca ajutor de stat;

            h) întocmeste situatia ajutoarelor de stat autorizate, a avizelor si punctelor de vedere formulate si participă la crearea bazei centralizate de date si documente a Consiliului Concurentei;

            i) supraveghează respectarea conditiilor sau a obligatiilor impuse de Consiliul Concurentei prin decizia de autorizare conditionată a unui ajutor de stat individual, a unei scheme de ajutor de stat sau a modificării unui ajutor de stat existent;

            j) efectuează cercetări în directia armonizării legislatiei românesti cu legislatia comunitară în domeniul ajutorului de stat, împreună cu Directia relatii externe si cu Directia juridic-contencios;

            k) controlează si asigură aplicarea efectivă a deciziilor si măsurilor dispuse de Consiliul Concurentei în domeniul ajutorului de stat;

            l) pregăteste materialele necesare sesizării instantelor de judecată în cazul ajutoarelor de stat ilegale si interzise, împreună cu Directia juridic-contencios;

            m) colaborează cu departamentele si directiile din cadrul Consiliului Concurentei în scopul obtinerii unor informatii utile pentru analiza ajutoarelor de stat notificate.”

            6. La articolul 22 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

            “(2) În cazul investigatiilor deschise în baza Legii nr. 143/1999 sunt aplicabile corespunzător procedurile prevăzute la cap. IV.”

            7. După alineatul (2) al articolului 26 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:

            “(3) Raportorul nu participă la sedinta de deliberare.”

            8. Alineatul (1) al articolului 27 se abrogă.

            9. Alineatele (1), (2) si (4) ale articolului 28 se abrogă.

            10. La articolul 28 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:

            “(3) Numărul maxim de posturi este de 205, exclusiv demnitarii.”

            11. Anexa nr. 1 la Regulamentul de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

            Art. II. - Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            Art. III. - Regulamentul de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv cu modificările si completările aduse prin prezentul regulament, va fi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

ANEXĂ

 

Numărul maxim de posturi = 205, exclusiv demnitarii

 

ORGANIGRAMA CONSILIULUI CONCURENTEI