MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 38         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 21 ianuarie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 291 din 1 noiembrie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.330/2001. - Hotărâre pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate

 

Rectificare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 291

din 1 noiembrie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptie ridicată de Othman Salah Ahmed în Dosarul nr. 6.274/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 259C/2001, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai în Dosarul nr. 6.275/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. De asemenea, Curtea dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 260C/2001, nr. 261C/2001 si nr. 262C/2001, al căror obiect îl constituie tot exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad în dosarele nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti. La apelul nominal si în aceste dosare lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discutie.conexarea acestor dosare. Reprezentantul Ministerului Public se opune conexării, arătând că nu sunt întrunite cele 3 conditii cerute de art. 164 din Codul de procedură civilă, si anume identitatea de părti, obiect si cauză.

Curtea, în virtutea practicii sale, consideră că sunt întrunite conditiile prevăzute de lege si dispune conexarea dosarelor mentionate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că normele legale care fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauza de fată au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea respingându-le ca neîntemeiate. Consideră că, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curtii, aceeasi solutie se impune si în cauza de fată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 iunie 2001, pronuntate în dosarele nr. 6.274/2001, nr. 6.275/2001, nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Othman Salah Ahmed, de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai, de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad, cetăteni irakieni, în dosarele acelei instante.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, în esentă, se arată că dispozitiile invocate sunt neconstitutionale deoarece:

- art. 9 alin. (5) restrânge dreptul la libera alegere a domiciliului, precum si libertatea persoanei, contravenind astfel dispozitiilor art. 23, 25 si 49 din Constitutia României, precum si ale art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale;

- art. 13 alin. (1) lit. a) contine, în teza finală, o dispozitie discriminatorie, de natură să facă ineficient dreptul de recurs reglementat prin art. 20 alin. (6) si art. 21 din ordonantă, prin aceasta fiind contrar prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie;

- art. 13 alin. 1 lit. b) este contrar prevederilor art. 24 din Constitutie în măsura în care este interpretat restrictiv, în sensul că se asigură interpret doar în cadrul procedurii orale, iar nu si pentru traducerea actelor procedurale ce se comunică persoanei în cauză;

- art. 18 alin. (2) lit. a), b), c) si f) este contrar art. 11, 20 si 49 din Constitutie, precum si Conventiei de la Geneva din anul 1951 si Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor, ratificate de România prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, datorită impreciziei termenilor folositi în definirea cazurilor de respingere, ca evident nefondată, a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, precum si prin introducerea unor elemente cu caracter subiectiv sau neprevăzute de conventiile internationale, în aprecierea temeiniciei cererii;

- art. 21 alin. (5) lit. b) este contrar prevederilor art. 21 si 125 din Constitutie, deoarece instanta care  solutionează plângerea împotriva hotărârii de respingere a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat este lipsită de plenitudine de jurisdictie, neavând competenta să solutioneze în fond plângerile introduse, ci doar posibilitatea de a le admite si de a dispune Oficiului National pentru Refugiati să analizeze cererile în procedură ordinară;

- art. 21 alin. (5) contravine, de asemenea, art. 16 si 24 din Constitutie, precum si art. 14 din Conventia pentru  apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin stabilirea în mod discriminatoriu a unui termen de numai 5 zile pentru solutionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere a cererii, în raport cu termenul de 30 de zile, stabilit potrivit art. 15 alin. (5) în cadrul procedurii ordinare, si de 10 zile, stabilit prin art. 20 alin. (4) în cadrul procedurii accelerate, termen insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare al persoanei în cauză;

- art. 21 alin. (6) contravine, de asemenea, art. 24 din Constitutie si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prin faptul că recursul instituit prin textul mentionat este ineficient în conditiile în care hotărârea supusă căii de atac este, potrivit aceluiasi text, executorie de drept. De asemenea, se mai arată că, în ansamblul său, art. 21 este contrar art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 13, raportat la art. 3 din Conventie, întrucât, datorită procedurii sumare, a termenului scurt de depunere a plângerii si ineficientei căilor de atac prevăzute în ordonantă, străinul care solicită acordarea regimului de refugiat riscă să fie expulzat în tara de origine, unde urmează să fie supus torturii sau persecutiei;

- art. 22 este contrar art. 11, 20, 23 si 49 din Constitutie, precum si art. 3 si art. 5 pct. 1 si 4 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu reglementează cu claritate conditiile restrângerii libertătii individuale a persoanei care solicită acordarea statutului de refugiat si nici competenta si procedurile urmate de autoritătile publice însărcinate să aplice ordonanta, lăsând loc arbitrarului si supunerii azilantilor unui tratament degradant.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimându-si opinia, apreciază că dispozitiile art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu sunt contrare dispozitiilor art. 49 din Constitutie, deoarece stabilirea resedintei unui solicitant si transportarea lui în acel loc sunt cazuri exceptionale avute în vedere limitativ de art. 49 din Legea fundamentală. Acelasi text nu încalcă nici dispozitiile art. 23 din Constitutie, în aceste cazuri nefiind vorba de o retinere sau de o arestare, ci de restrângerea pe o perioadă limitată a libertătii de miscare.

În ceea ce priveste art. 13 alin. (1) lit. a), teza finală, din acelasi act normativ, instanta consideră că dreptul azilantului de a i se asigura un interpret nu poate fi extins până acolo încât acestuia să i se asigure traducerea tuturor actelor de procedură într-o limbă pe care o cunoaste.

Faptul că nu s-a prevăzut pentru azilanti asigurarea apărătorului din oficiu nu încalcă nici una dintre dispozitiile constitutionale, întrucât art. 24 din Constitutie prevede drep-  tul la apărare, iar nu si obligarea statului de a asigura apărător din oficiu oricărei persoane.

Referitor la dispozitiile art. 22 din ordonantă, în ansamblul lui, nu se poate retine că instituie o restrângere a unor drepturi si libertăti individuale.

Cu privire la dispozitiile art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 se apreciază că prevederile criticate nu încalcă nici dispozitiile constitutionale invocate si nici pe cele din conventiile internationale mentionate, deoarece dispozitii referitoare la trierea cererilor de acordare a statutului de refugiat există si în legislatia altor state europene.

În ceea ce priveste art. 21 din aceeasi ordonantă instanta arată că, exceptie făcând alin. (6), în ansamblul său, nici acest text nu contravine dispozitiilor constitutionale, deoarece, potrivit reglementării ce o contine, în prima fază instanta de judecată exercită un control efectiv asupra actelor efectuate de Oficiul National pentru Refugiati, iar în a doua fază, în cazul unei hotărâri de respingere, pronuntată de oficiul mentionat, instanta poate analiza toate aspectele fondului cauzei. Timpul relativ scurt în care trebuie rezolvată cererea de acordare a statutului de refugiat potrivit alin. (4) al art. 21 din ordonantă este considerat de instantă ca fiind în favoarea solicitantului, pentru că limitează, pe cât posibil, perioada în care acestuia nu îi este permis accesul pe teritoriul tării. Prevederi asemănătoare au si legislatiile altor state europene. În ceea ce priveste lrdispozitiile art. 21 alin. (6) care prevede dispozitii referitoare la caracterul executoriu de drept al hotărârilor pronuntate de instanta de fond împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat, instanta apreciază că aceste prevederi nu sunt conforme cu art. 24 din Constitutia României, care reglementează dreptul la apărare, deoarece există posibilitatea ca străinul care a formulat recurs împotriva unei astfel de hotărâri să fie returnat în tara sa de origine ca urmare a punerii în executare a hotărârii judecătoresti si să nu se mai afle pe teritoriul României la data solutionării recursului”.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază că exceptiile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. În esentă, se arată că prin dispozitiile art. 24 si ale art. 127 alin. (2) “Constitutia limitează exercitarea dreptului la interpret (…) si, în plus, nu impune asigurarea gratuită a interpretului decât pentru procesele penale”. Se mai arată că “termenul în care solicitantul de azil este retinut în zona de tranzit nu este foarte mare - 20 de zile -, iar (…) la expirarea acestuia se permite solicitantului intrarea în tară, chiar dacă în cauză nu a fost încă pronuntată o hotărâre definitivă si irevocabilă”. În fine, se arată că afirmatia potrivit căreia prin normele legale criticate ar fi încălcată o serie de reglementări cuprinse în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în alte pacte sau tratate internationale nu este adevărată, deoarece aceste norme “nu constituie o noutate în domeniu, ele fiind cuprinse într-o serie de reglementări ale statelor membre ale Uniunii Europene”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, sustinerile autorilor exceptiilor, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl constituie următoarele dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001:

- Art. 9 alin. (5) si art. 13 alin. (1) lit. a) si b), privind procedura ordinară a acordării statutului de refugiat;

- Art. 17-20 referitoare la procedura accelerată a solutionării cererilor privind acordarea statutului de refugiat;

- Art. 21 si 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt contrare următoarelor dispozitii contitutionale:

- Art. 11 privind tratatele internationale ratificate de Parlament;

- Art. 16 referitor la egalitatea cetătenilor;

- Art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului;

- Art. 21 referitor la accesul liber la justitie;

- Art. 23 referitor la libertatea individuală;

- Art. 24 referitor la dreptul la apărare;

- Art. 25 referitor la libera circulatie;

- Art. 49 referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăti;

- Art. 125 privind instantele judecătoresti.

De asemenea, autorii exceptiilor de neconstitutionalitate invocă si încălcarea dispozitiilor art. 3, 5, 6, 13 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor  fundamentale, precum si ale art. 2 din Protocolul nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 7 la această conventie.

Textele din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale sunt următoarele:

- Art. 3: “Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”;

- Art. 5: “(1) Orice persoană are dreptul la libertate si la sigurantă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia următoarelor cazuri si potrivit căilor legale:

a) dacă este detinut legal pe baza condamnării pronuntate de către un tribunal competent;

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronuntată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligatii prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritătii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârsit o infractiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârsească o infractiune sau să fugă după săvârsiririi acesteia;

d) dacă este vorba de detentia legală a unui minor, hotărâtă pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legală, în scopul aducerii sale în fata autoritătii competente;

e) dacă este vorba despre detentia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detentia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt si într-o limbă pe care o întelege, asupra motivelor arestării sale si asupra oricărei acuzatii aduse împotriva sa.

3. Orice persoană arestată sau detinută, în conditiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garantii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la  audiere.

4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul să introducă un recurs în fata unui tribunal,  pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalitătii detinerii sale si să dispună eliberarea sa dacă detinere este ilegală.

5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detineri în conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.”;

- Art. 6: “1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însusi sau să fie asistat de un apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeste limba folosită la audiere.”;

- Art. 13: “Orice persoană, ale cărei drepturi si libertăti recunoscute de prezenta conventie au fost încălcare, are dreptul să se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale.”;

- Art. 14: “Exercitarea drepturilor si libertătilor recunoscute de prezenta conventie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenenta la o minoritate natională, avere, nastere sau orice altă situatie.”

Textele din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorii exceptiilor de neconstitutionalitate, au următorul continut:

- Art. 2: “1. Oricine se găseste în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber si să-si aleagă în mod liber resedinta sa.

2. Orice persoană este liberă să părăsească orice tară, inclusiv pe a sa.

3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, siguranta publică, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sănătătii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertătilor altora.

4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.”

Textele din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate în motivarea exceptiilor, au următorul continut:

- Art. 1: “1. Un străin care îsi are resedinta în mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decât în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii si el trebuie să poată:

a) să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale;

b) să ceară examinarea cazului său; si

 c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în fata autoritătilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate.

2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate natională.”

Examinând exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin articolul unic al Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România au fost modificate alin. (5) al articolului 20, precum si alin. (6) al articolului 21, având acum următorul continut:

- Art. 20 alin. (5): “Hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă.”;

- Art. 21 alin. (6): “În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă.”

Se mai constată că prin actul normativ mentionat, publicat între data sesizării Curtii si data fixată pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, alin. (6) al articolului 20 a fost abrogat.

Curtea, având în vedere dispozitiile alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora: “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonantă în vigoare (…)”, constată că, în urma modificării sau abrogării textelor mentionate, în conditiile arătate, exceptiile de neconstitutionalitate a acestora au devenit inadmisibile si urmează să fie respinse ca atare.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, raportate la art. 23, 25 si 49 din Constitutie, prin care se sustine că aceste norme încalcă drepturile constitutionale la alegerea domiciliului si la liberă circulatie, Curtea constată că această critică nu este întemeiată, deoarece restrângerea drepturilor acordate refugiatilor se face în limitele si cazurile prevăzute în Constitutie. În ceea ce priveste afirmatiile autorilor exceptiilor că norma legală în discutie ar încălca dispozitiile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză, deoarece textele invocate se referă la persoanele care se găsesc în mod legal pe teritoriul unui stat, iar nu la persoanele care pătrund sau rămân pe teritoriul unui stat fără aprobarea autoritătilor publice competente, în scopul obtinerii statutului de refugiat.

Referitor la art. 13 alin. (1) lit. b), exceptia de neconstitutionalitate, prin raportare la art. 24 din Legea fundamentală, nu poate fi primită dat fiind că în textul constitutional invocat nu se prevede dreptul persoanelor care nu cunosc limba română de a li se comunica actele procedurale în limba vorbită de acestea. Dreptul la apărare al persoanelor care solicită acordarea statutului de refugiat este pe deplin asigurat prin faptul că în aplicarea textului criticat de autorul exceptiei acestea beneficiază gratuit de serviciile unui interpret pe întreaga durată a procedurii de acordare a statutului de refugiat, interpretul având, în virtutea statutului său profesional, si obligatia de a le traduce, la cerere, si actele de procedură.

Exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primită nici în ceea ce priveste art. 18 alin. (2) lit. a), b), c) si f), care defineste notiunea de fundament a invocării unui temei de persecutie în tara de origine, textele amintite fiind compatibile atât cu dispozitiile constitutionale, cât si cu actele normative internationale la care se referă autorii exceptiei. De altfel, în motivarea exceptiei raportarea la dispozitiile Conventiei de la Geneva si Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor - ratificate de România prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991 - se face generic, fără să se precizeze care anume texte dintre aceste acte normative au fost încălcate.

Curtea constată, în acelasi sens, că aprecierea continutului si a întelesului termenilor dintr-un text de lege, precum si a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de către autoritătile chemate să aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intră în competenta justitiei constitutionale, ci în competenta instantelor de drept comun.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, Curtea constată că acest text contine dispozitii de competentă si de procedură de judecată care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, se stabilesc prin lege.

În consecintă, nu se poate primi sustinerea că, întrucât prin textul de lege mentionat nu s-a prevăzut competenta instantei de judecată de a dispune ea însăsi acordarea statutului de refugiat, se încalcă plenitudinea de jurisdictie a instantei si, prin aceasta, dispozitiile art. 21 si 125 din Legea fundamentală.

Pe de altă parte, în lumina principiilor statului de drept, consacrate prin Constitutia României, plenitudinea de jurisdictie a instantelor judecătoresti se exercită în limitele stabilite prin lege. Prin Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 s-au stabilit competenta exclusivă a autoritătilor administrative de a hotărî asupra cererilor de acordare a statutului de refu- giat si atributia instantei judecătoresti de a cenzura hotărârea de respingere a cererii si de a da dispozitie Oficiului National pentru Refugiati să analizeze cererea în procedură ordinară. Numai în aceste limite poate fi apreciată plenitudinea de jurisdictie a instantei de judecatăcare, contrar sustinerii din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, nu ar putea fi abilitată să acorde ea însăsi statutul de refugiat, substituindu-se autoritătii administrative, fără ca prin aceasta să încalce unul dintre principiile statului de drept, si anume cel al separatiei puterilor.

Nu se poate primi, de asemenea, sustinerea că art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 contravine art. 16 si 24 din Constitutie si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin faptul că, în cazul cererilor depuse la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, prevede un termen de numai 5 zile pentru solutionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere a cererii, insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare al persoanei în cauză si deosebit, în mod discriminatoriu, de termenele de 30 de zile si de 10 zile stabilite în cadrul procedurii ordinare si, respectiv, al procedurii accelerate.

Situatia persoanelor cărora li se aplică textul de lege criticat este diferită de situatia persoanelor cărora li se  aplică procedura ordinară sau procedura accelerată de acordare a statutului de refugiat, justificându-se astfel aplicarea unui tratament juridic diferit. Stabilirea unor termene mai scurte - între care si termenul de 5 zile prevăzut la art. 21 alin. (5) - pentru persoanele care depun cererea pentru acordarea statutului de refugiat la autoritătile dintr-un punct de trecere a frontierei de stat se justifică, tinând seama de împrejurarea că, potrivit art. 22 alin. (1) din ordonantă, aceste persoane rămân în zona de tranzit pe întreaga durată a procedurii de solutionare a cererii, fiind  în interesul lor ca această procedură să dureze cât mai putin.

Pe de altă parte, având în vedere că termenul amintit curge de la comunicarea hotărârii, nu poate fi primită nici sustinerea că persoana în cauză nu are suficient timp pentru exercitarea efectivă a dreptului de apărare.

Referitor la critica adusă art. 22 din ordonantă, prin raportare la art. 3, privind interzicerea torturii, din Conventia entru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, această critică este, de asemenea, neîntemeiată, at fiind că din continutul textului amintit nu rezultă nici un element din care s-ar putea desprinde concluzia că străinul care solicită acordarea statutului de refugiat în România s-ar afla, în perioada cât rămâne în zona de tranzit, în pericol de a fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Dimpotrivă, potrivit art. 22 alin. (5), pe perioada în care se află în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistentă juridic-socială si la ajutoare umanitare din partea organizatiilor neguvernamentale cu atributii în materie de refugiati, precum si din partea reprezentantei din România a Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.

Curtea mai constată că anterior a solutionat mai multe exceptii de neconstitutionalitate ce priveau aceleasi texte legale ca în cauza de fată, dispunând respingerea acestora ca neîntemeiate. De exemplu: Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, si Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Othman Salah Ahmed, de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai, de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad, din Irak, în dosarele nr. 6.274/2001, nr. 6.275/2001, nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.

2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de aceiasi autori în aceleasi dosare.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 noiembrie 2001.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, recum si a serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătătii,

în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 11 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de recuperarereabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Asistenta medicală spitalicească se acordă în unităti sanitare cu paturi, cu autorizatie sanitară de functionare, care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti sau cu Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, denumite în continuare case de asigurări de sănătate.

(2) Asistenta medicală spitalicească se asigură în situatia în care se constată: o stare ce pune în pericol echilibrul normal al functiilor organismului, diagnosticul nu poate fi stabilit în conditiile ambulatoriului de specialitate, necesită tratament sub supraveghere sau recuperare ori în alte situatii justificate din punct de vedere medical.

Art. 3. - (1) Modalitătile de plată a serviciilor medicale spitalicesti contractate cu casele de asigurări de sănătate pot fi: tarif pe zi de spitalizare, tarif pe persoană internată - tip “caz rezolvat” - si tarif pe serviciu medical, care se stabilesc prin Normele metodologice de aplicare a contractului-

cadru aprobat prin prezenta horărâre, denumite în continuare norme. În cadrul sumelor negociate si contractate casele de asigurări de sănătate vor aloca, în primele 15 zile ale lunii, până la 80% din suma corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare.

(2) Spitalele beneficiază, de asemenea, si de:

a) sume aferente programelor de sănătate pentru medicamente si materiale specifice, pe baza unor contracte distincte încheiate cu casele de asigurări de sănătate;

b) sume pentru servicii medicale efectuate în cabinete medicale de specialitate în oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală - stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a urgentelor (unitate de primire a urgentelor, centru de primire a urgentelor, modul de urgentă, cameră de gardă), cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă;

c) sume pentru cofinantarea instalării aparaturii de înaltă performantă;

d) sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, farmacistii si stomatologii rezidenti din anii 3-7 si medicii, stomatologii si farmacistii stagiari, cu contract de muncă în spital;

e) sume pentru medicii si celălalt personal sanitar care furnizează servicii medico-sanitare în unitătile sau sectiile de spital cu profil de recuperare pentru copiii distrofici, de recuperare si reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000 pentru reorganizarea institutiilor, sectiilor de spital si a celorlalte unităti de protectie specială a copilului în cadrul serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu modificările ulterioare, încadrati la spitalul judetean sau la alt spital public cel mai apropiat, în cazul unitătilor sanitare transferate integral la serviciile publice specializate;

f) sume aferente arieratelor înregistrate până la data de 30 noiembrie a anului precedent.

(3) Sumele prevăzute la alin. (2) lit. b)-f) se alocă prin încheierea de acte aditionale la contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti, încheiate de spitale cu casele de asigurări de sănătate.

Art. 4. - Îngrijirile la domiciliu pot fi efectuate în continuarea tratamentului spitalicesc, subcontractate de spitale, si se asigură de furnizori de servicii medicale – unităti specializate si persoane fizice - prin personal mediu sanitar acreditat, respectiv persoane autorizate de Ministerul Sănătătii si Familiei să presteze aceste servicii, altele decât medici.

Art. 5. - Modalitatea de plată de către spitale a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu se stabileste între părtile contractante pe baza tarifelor stabilite potrivit normelor.

Art. 6. - (1) Asistenta medicală de urgentă prespitalicească si alte tipuri de transport medical se acordă, în regim de continuitate, prin serviciile de ambulantă prin care se asigură asistenta medicală de urgentă la locul accidentului sau al îmbolnăvirii si pe timpul transportului până la unitatea sanitară.

(2) În cadrul sumelor negociate si contractate casele de asigurări de sănătate vor aloca, în primele 15 zile ale lunii, până la 80% din suma corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare.

Art. 7. - (1) Modalitătile de plată a serviciilor medicale de urgentă prespitalicesti sunt:

a) tarif pe kilometru echivalent parcurs pentru serviciile de transport;

b) tarif pe solicitare pentru serviciile medicale de urgentă.

(2) Pentru alte tipuri de transport medical se utilizează tarif pe kilometru echivalent parcurs sau pe oră de zbor.

Art. 8. - Serviciile medicale de recuperare-reabilitare a sănătătii se asigură în unităti medicale de specialitate, respectiv în spitale de recuperare, sectii de recuperare din spitale, sanatorii cu sectii de recuperare pentru adulti si copii, preventorii, unităti ambulatorii de recuperare-reabilitare din statiuni balneoclimatice si cabinete medicale de specialitate organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2001, precum si în cabinetele medicale de specialitate din structura unor unităti sanitare apartinând ministerelor si institutiilor din sistemul de apărare, ordine publică, sigurantă natională si autoritate judecătorească, cu autorizatie sanitară de functionare si, după caz, acreditate.

Art. 9. - Modalitătile de plată a serviciilor medicale de reabilitare a sănătătii sunt:

a) tarif pe serviciu medical cuantificat în puncte, respectiv în lei, pentru serviciile medicale acordate în cabinetele medicale de recuperare organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2001; contravaloarea acestor servicii se suportă din fondul aferent asistentei medicale ambulatorii de specialitate pentru specialitătile clinice, în conditiile prevăzute în Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si în normele de aplicare a acestuia;

b) tarif pe zi de spitalizare pentru serviciile medicale acordate în spitalele de recuperare si în sectiile de recuperare din spitale; contravaloarea acestor servicii este suportată din fondul aferent asistentei medicale spitalicesti, în conditiile prevăzute în norme privind asistenta medicală spitalicească;

c) tarif pe zi de spitalizare pentru serviciile medicale acordate în sanatorii, inclusiv în sanatoriile balneare, si în preventorii. Contravaloarea acestor servicii este suportată din fondul aferent asistentei medicale de recuperare-reabilitare. În cadrul sumelor negociate si contractate casele de asigurări de sănătate vor aloca, în primele 15 zile ale lunii, până la 80% din suma corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare. În cazul sanatoriilor balneare sumele negociate si contractate cu casele de

asigurări de sănătate au în vedere tariful pe zi de spitalizare diminuat cu procentul de contributie suportat de asigurati. Asiguratii plătesc o contributie de 25-30% din costul unei zile de spitalizare, în functie de tipul de asistentă medicală balneară si de durata tratamentului, în conditiile stabilite în contractul-cadru prevăzut în anexa la prezenta hotărâre si în norme;

d) tarif pe serviciu medical în lei pentru serviciile medicale acordate în unitătile ambulatorii de recuperare-reabilitare din statiunile balneoclimatice, care nu sunt organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2001, precum si în cabinetele

medicale de specialitate din structura unor unităti sanitare apartinând ministerelor si institutiilor din sistemul de apărare, ordine publică, sigurantă natională si autoritate judecătorească, pentru care cheltuielile materiale se suportă de către unitătile în structura cărora functionează acestea. Contravaloarea acestor servicii va fi decontată de casele de asigurări de sănătate prin tarife diminuate cu contravaloarea cheltuielilor materiale necesare functionării si administrării unitătilor sanitare, tarife stabilite prin norme.

Art. 10. - Nerespectarea obligatiilor contractuale de către părti conduce la aplicarea măsurilor prevăzute încontractul-cadru si stipulate în contractele de furnizare de servicii medicale.

Art. 11. - Monitorizarea activitătii furnizorilor de servicii medicale spitalicesti si controlul furnizorilor de servicii medicale de recuperare-reabilitare, de servicii medicale de urgentă prespitalicesti, de alte tipuri de transport medical si de îngrijiri la domiciliu se asigură de către servicii specializate din structura Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate, a Ministerului Sănătătii si Familiei, a directiilor de sănătate publică, împreună cu Colegiul Medicilor din România, organizat la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si de alte institutii abilitate de lege.

Art. 12. - Ministerul Sănătătii si Familiei, autoritate publică centrală în domeniul asigurării, promovării si ocrotirii sănătătii populatiei, supraveghează respectarea legislatiei în domeniu pentru garantarea dreptului la asistentă medicală, colaborând în acest scop cu Casa Natională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmacistior din România, autoritătile publice centrale si locale si cu alte institutii abilitate.

Art. 13. - (1) În aplicarea prezentei hotărâri Casa Natională de Asigurări de Sănătate si Colegiul Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătătii si Familiei, elaborează norme.

(2) Normele se aprobă prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al presedintelui Colegiului Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătătii si Familiei, si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare începând cu luna ianuarie 2002.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, îsi încetează aplicabilitatea prevederile referitoare la asistenta medicală spitalicească, îngrijirile la domiciliu, serviciile de urgentă prespitalicesti, serviciile de recuperare-reabilitare a sănătătii din Hotărârea Guvernului nr. 165/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 19 ianuarie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

p. Ministrul de interne,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Ministrul apărării nationale,

Ioan Mircea Pascu

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 27 decembrie 2001.

Nr. 1.330.

 

ANEXĂ

 

CONTRACT – CADRU

privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de  recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate

 

CAPITOLUL I

Servicii medicale spitalicesti

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale privind serviciile medicale spitalicesti

 

Art. 1. - (1) În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate unitătile sanitare cu paturi sunt obligate:

a) să acorde servicii medicale respectând criteriile de calitate elaborate de Colegiul Medicilor din România si de Casa Natională de Asigurări de Sănătate;

b) să nu refuze acordarea asistentei medicale de urgentă ori de câte ori se solicită aceste servicii;

c) să informeze asiguratii despre serviciile medicale oferite si despre modul în care sunt furnizate;

d) să respecte confidentialitatea tuturor datelor si informatiilor privitoare la asigurati, precum si intimitatea si demnitatea acestora;

e) să factureze lunar, în vederea decontării de către casa de asigurări de sănătate, activitatea realizată, conform contractului de furnizare de servicii medicale. Factura va fi însotită de desfăsurătoarele activitătilor realizate, stabilite prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si puse la dispozitie furnizorilor de servicii medicale contra cost de către casele de asigurări de sănătate.

Nerespectarea termenului de depunere a facturii atrage nedecontarea la termenele stabilite în contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti a serviciilor furnizate;

f) să acorde servicii medicale de specialitate tuturor asiguratilor, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care s-a virat contributia de asigurări de sănătate pentru acestia;

g) să informeze medicul de familie al asiguratului sau, după caz, medicul de specialitate din ambulatoriul de specialitate, prin scrisoare medicală, despre diagnosticul stabilit, controalele, investigatiile, tratamentele efectuate sau să transmită orice alte informatii referitoare la starea de sănătate a asiguratului;

h) să utilizeze în conditii de eficientă fondurile contractate cu casa de asigurări de sănătate, să respecte destinatia acestor fonduri si să nu angajeze nejustificat cheltuieli din Fondul de asigurări sociale de sănătate peste suma contractată, cu exceptia cheltuielilor generate de serviciile medicale în caz de urgentă, altele decât cele contractate. Pentru eficientizarea serviciilor medicale se vor întocmi liste de asteptare, cu exceptia cazurilor de urgentă medico-chirurgicală;

i) să transmită datele solicitate de casele de asigurări de sănătate si de directiile de sănătate publică privind furnizarea serviciilor medicale si starea de sănătate a persoanelor consultate sau tratate, fiind direct răspunzătoare de corectitudinea acestora, potrivit formularelor de raportare stabilite prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei si care se pun la dispozitie în mod gratuit;

j) să prezinte casei de asigurări de sănătate, în vederea contractării, indicatorii specifici stabiliti prin norme;

k) să elibereze documente medicale, cum ar fi: certificate medicale, certificate pentru îngrijirea copilului bolnav si altele, după caz. Casele de asigurări de sănătate nu decontează acele servicii medicale necesare pentru eliberarea unor documente medicale prevăzute în norme;

l) să raporteze indicatorii prevăzuti în normele privind executia, raportarea si controlul programelor nationale de sănătate si să utilizeze eficient sumele cu această destinatie. Pentru aceste activităti spitalele care derulează programe nationale de sănătate vor tine evidente distincte;

m) să solicite documentele care atestă calitatea de asigurat. În situatia în care pacientul nu poate dovedi calitatea de asigurat, spitalul acordă serviciile medicale de urgentă necesare si anuntă casa de asigurări de sănătate cu care a încheiat contract de furnizare de servicii medicale, aceasta având obligatia de a deconta spitalului sumele aferente serviciilor medicale de urgentă;

n) să deconteze serviciilor de ambulantă contravaloarea serviciilor medicale prespitalicesti si a altor tipuri de transport, solicitate de acestea.

(2) Se recomandă participarea conducerii spitalelor la actiuni de instruire, organizate de directiile de sănătate publică si de casele de asigurări de sănătate, privind aplicarea unitară a actelor normative referitoare la asigurările sociale de sănătate si a actelor normative privind asistenta medicală în România. În caz de neparticipare conducerea spitalului îsi asumă răspunderea pentru nerespectarea sau aplicarea incorectă a prevederilor legale din domeniu.

Art. 2. - În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate unitătile sanitare cu paturi au următoarele drepturi:

a) să primească contravaloarea serviciilor medicale efectiv realizate potrivit contractelor si actelor aditionale încheiate cu casele de asigurări de sănătate;

b) să îsi organizeze activitatea în vederea cresterii eficientei si eficacitătii actului medical, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare;

c) să subcontracteze cu furnizorii de îngrijiri la domiciliu, organizati pentru a desfăsura acest tip de activitate, servicii de îngrijire sau de recuperare efectuate în continuarea tratamentului spitalicesc.

Art. 3. - În relatiile contractuale cu unitătile sanitare cu paturi casele de asigurări de sănătate au următoarele obligatii:

a) să contracteze servicii medicale numai cu spitalele/sectiile în care îsi desfăsoară activitatea medici de specialitate care au obtinut specialitatea în profilul spitalului sau al sectiei respective;

b) să monitorizeze activitatea furnizorilor de servicii medicale spitalicesti conform contractelor încheiate cu spitalele;

c) să raporteze Casei Nationale de Asigurări de Sănătate datele solicitate privind activitatea desfăsurată de furnizorii de servicii medicale spitalicesti, în baza contractelor încheiate cu acestia, si să respecte termenele de raportare stabilite de Casa Natională de Asigurări de Sănătate;

d) să deconteze furnizorilor de servicii medicale spitalicesti, în baza facturii si a documentelor însotitoare, contravaloarea serviciilor medicale acordate asiguratilor, la termenele stabilite în contractul de furnizare de servicii medicale;

e) să aloce în primele 15 zile ale lunii sume de până la 80% din sumele corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare;

f) să informeze permanent furnizorii de servicii medicale spitalicesti despre conditiile de contractare;

g) în cazul unitătilor spitalicesti care contractează servicii medicale cu o singură casă de asigurări de sănătate, să deconteze serviciile medicale spitalicesti acordate asiguratilor, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate pentru acestia;

h) să tină evidenta internărilor pe asigurat, în functie de casa de asigurări de sănătate la care acesta virează contributia, pentru care casele de asigurări de sănătate decontează contravaloarea serviciilor furnizate.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti

 

Art. 4. - (1) Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti se încheie între reprezentatul legal al unitătii medicale spitalicesti si casa de asigurări de sănătate, pe baza următoarelor documente:

a) actul de înfiintare;

b) autorizatia sanitară de functionare;

c) codul fiscal;

d) contul deschis la trezoreria statului.

(2) Reprezentantul legal încheie contract de furnizare de servicii medicale spitalicesti cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îsi are sediul, precum si cu alte case de asigurări de sănătate.

Spitalele din reteaua apărării, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritătii judecătoresti si din reteaua

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei încheie contracte de furnizare de servicii medicale spitalicesti numai cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, respectiv cu Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, avându-se în vedere la contractare si decontare întreaga activitate desfăsurată pentru asigurati, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate pentru acestia.

Art. 5. - (1) Serviciile medicale spitalicesti se acordă prin spitalizare continuă sau discontinuă în spitale generale sau de specialitate, care pot avea în structura lor sectii distincte pentru afectiuni acute sau cronice, si cuprind:

a) consultatii;

b) investigatii;

c) stabilirea diagnosticului;

d) tratamente medicale, chirurgicale si/sau fizical-recuperatorii;

e) îngrijire, medicamente si materiale sanitare, cazare si masă.

Definirea spitalizării pe diferite tipuri se stabileste prin norme.

(2) În centrele de diagnostic si tratament autorizate de Ministerul Sănătătii si Familiei, apartinând ministerelor cu retele sanitare proprii, se pot acorda servicii medicale spitalicesti, altele decât dializa, în conditiile stabilite prin norme, suportate din fondurile aferente asistentei medicale spitalicesti.

Art. 6. - Serviciile medicale spitalicesti se acordă asiguratilor pe baza recomandării de internare din partea medicului de familie acreditat sau a medicului de specialitate din ambulatoriu. Exceptie fac urgentele medico-chirurgicale si bolile infecto-contagioase care necesită izolare si tratament si internările obligatorii pentru bolnavii psihici încadrati la art. 105 si 114 din Codul penal, precum si cele dispuse prin ordonanta procurorului pe timpul judecării sau al urmăririi penale. Bolnavii de TBC sunt internati si tratati în mod obligatoriu în orice unitate sanitară de specialitate.

Art. 7. - Spitalele îsi desfăsoară activitatea în cadrul bugetului de venituri si cheltuieli negociat de conducerea acestora cu conducerea directiilor de sănătate publică sau a ministerelor, în functie de subordonare, având la bază contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti si actele aditionale la acestea, încheiate cu casele de asigurări de sănătate, negociere la care se va tine seama si de contractul colectiv de muncă. Suma totală contractată de spitale cu casele de asigurări de sănătate se compune din:

a) suma aferentă serviciilor medicale spitalicesti a căror plată se face pe bază de tarif pe zi de spitalizare, în baza unor indicatori cantitativi si calitativi stabiliti prin norme, finantată din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;

b) suma aferentă serviciilor medicale spitalicesti a căror plată se face prin tarif pe persoană internată - tip “caz rezolvat” - finantată din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;

c) suma aferentă programelor de sănătate pentru medicamente si materiale sanitare specifice, finantată din fondul alocat pentru programele nationale de sănătate;

d) sume pentru serviciile medicale efectuate în cabinete medicale de specialitate: oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală, stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă, structuri care se află în componenta spitalelor ca unităti fără personalitate juridică, sume stabilite în raport cu cheltuielile de personal si cheltuielile de întretinere si functionare ale acestor structuri, finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile clinice, cu exceptia cabinetelor stomatologice pentru serviciile de urgentă si a structurilor de primirea urgentelor, finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;

e) sume pentru cofinantarea instalării aparatelor de înaltă performantă, finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;

f) sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, farmacistii si stomatologii rezidenti din anii 3-7, precum si sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, stomatologii si farmacistii stagiari, care au încheiat contracte individuale de muncă cu spitalele, acordate în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar, finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;

g) sume pentru medicii si alt personal sanitar care furnizează servicii medico-sanitare în unitătile sau în sectiile de spital cu profil de recuperare pentru copiii distrofici, recuperare si reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000, în cadrul serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau, după caz, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în a căror rază administrativ-teritorială functionează, încadrati la spitalul judetean sau la alt spital public cel mai apropiat (în cazul unitătilor sanitare transferate integral la serviciile publice specializate), finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;

h) sume pentru investigatii paraclinice efectuate în regim ambulatoriu, stabilite în conditiile prevăzute în Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si în normele metodologice de aplicare, aferente asistentei medicale de specialitate pentru specialitătile paraclinice, sume finantate din fondul alocat pentru serviciile medicale paraclinice;

i) sume pentru dializă în insuficienta renală cronică, stabilite pe bază de tarif pe serviciu - sedintă de dializă, conform normelor, finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească. Această prevedere se aplică si în situatia în care dializa se efectuează în centrele de diagnostic si tratament autorizate de Ministerul Sănătătii si Familiei, apartinând ministerelor cu retele sanitare proprii.

Tariful pe serviciu medical nu cuprinde cheltuielile ce se suportă din programele nationale de sănătate;

j) sume aferente arieratelor înregistrate până la data de 30 noiembrie în anul precedent, acoperite din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească.

Art. 8. - Casele de asigurări de sănătate decontează serviciile medicale spitalicesti contractate cu furnizorii de servicii medicale spitalicesti, în functie de realizarea indicatorilor negociati, conform normelor, în următoarele conditii:

a) serviciile medicale pentru care plata se face pe bază de tarif pe zi de spitalizare se decontează tinându-se seama de durata optimă de spitalizare stabilită de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătătii si Familiei si nominalizate în norme; în situatia în care durata medie de spitalizare realizată de spitale/sectii este mai mare sau mai mică decât cea optimă, casele de asigurări de sănătate decontează serviciile medicale spitalicesti la valoarea prevăzută pentru durata optimă; în situatia în care suma aferentă depăsirii duratei optime de spitalizare pe o sectie nu este compensată cu suma corespunzătoare reducerii duratei optime de spitalizare la celelalte sectii, casele de asigurări de sănătate pot deconta diferenta care nu a fost compensată, dacă depăsirea este justificată; în cazul în care asiguratul este transferat într-o sectie de acelasi profil la aceeasi unitate sanitară sau în altă unitate spitalicească într-o sectie de acelasi profil, se ia în calcul la decontare, pentru sectia spitalului de la care s-a transferat asiguratul, o durată de spitalizare care nu poate depăsi 3 zile;

b) pentru spitalele participante la programul national de finantare bazat pe persoană internată - tip de caz rezolvat - decontarea se face în functie de numărul de cazuri externate si raportate; în situatia în care numărul cazurilor ponderate raportate este mai mare decât numărul negociat de cazuri ponderate, se acceptă o depăsire cu cel mult 10% a sumei contractate; în situatia în care numărul cazurilor ponderate este mai mic decât numărul negociat de cazuri ponderate, se acordă suma corespunzătoare cazurilor ponderate;

c) suma aferentă programelor nationale de sănătate pentru medicamente si materiale sanitare specifice se decontează la nivelul realizărilor, în limita sumei prevăzute prin programe pentru medicamente si materiale sanitare specifice;

d) sumele pentru serviciile medicale efectuate în cabinetele medicale de specialitate în oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală - stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă - se decontează la nivelul stabilit prin acte aditionale la contractul de furnizare de servicii spitalicesti, cu respectarea conditiilor în baza cărora au fost stabilite aceste sume;

e) suma pentru cofinantarea instalării aparatelor de înaltă performantă se decontează la nivelul realizărilor, în limita sumelor prevăzute în actul aditional, cumulat de la începutul anului;

f) suma pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, farmacistii si stomatologii rezidenti din anii 3-7 si pentru medicii, stomatologii si farmacistii stagiari care au încheiat contract individual de muncă cu spitalele, acordată în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001, se decontează la nivelul cheltuielilor de personal efectuate în limita sumelor prevăzute în actul aditional la contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti;

g) suma pentru medici si alt personal sanitar care furnizează servicii medico-sanitare în unitătile sau în sectiile de spital cu profil de recuperare pentru copiii distrofici, recuperare si reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000, în cadrul serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau, după caz, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a căror rază administrativ-teritorială functionează, încadrati la spitalul judetean sau la alt spital public cel mai apropiat (în cazul unitătilor sanitare transferate integral la serviciile publice specializate), se decontează la nivelul cheltuielilor de personal efectuate în limita sumei prevăzute prin acte aditionale la contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti;

h) suma pentru investigatii paraclinice efectuate în regim ambulatoriu se decontează în conditiile prevăzute în Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si în normele metodologice de aplicare a acestuia;

i) suma pentru dializă în insuficienta renală cronică se decontează în functie de numărul de sedinte de dializă efectuate si de tariful corespunzător;

j) suma aferentă arieratelor se decontează în baza metodologiei si la termenele stabilite prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

Art. 9. - Spitalele vor acoperi din sumele obtinute conform art. 7, cu exceptia sumelor pentru medicamente si materiale specifice acoperite prin programele nationale de sănătate, toate cheltuielile care, potrivit legii, sunt suportate din Fondul de asigurări sociale de sănătate, inclusiv pentru:

a) investigatiile paraclinice pentru bolnavii internati, efectuate în alte unităti spitalicesti sau în unităti ambulatorii de specialitate, în situatiile în care spitalul respectiv nu detine dotarea necesară;

b) dispensarele medicale care, datorită lipsei unui medic, nu s-au putut constitui în cabinete medicale organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, cu modificările si completările ulterioare, si care rămân în structura unitătilor sanitare cu paturi la care sunt arondate, în conditiile stabilite prin norme.

Art. 10. - Însotitorii copiilor bolnavi în vârstă de până la 3 ani, precum si însotitorii copiilor cu handicap beneficiază de plata serviciilor hoteliere (cazare si masă) din partea casei de asigurări de sănătate, în conditiile stabilite prin norme.

Art. 11. - Fondul pentru asistenta medicală spitalicească se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale si prestărilor de servicii cu caracter medical, aprobat în bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate. La propunerea caselor de asigurări de sănătate, Casa Natională de Asigurări de Sănătate analizează si stabileste cota procentuală sus-mentionată, cu avizul Colegiului Medicilor din România, care se aprobă prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei.

Art. 12. - (1) Asiguratii suportă contravaloarea:

a) serviciilor hoteliere cu grad înalt de confort; definirea gradului înalt de confort se stabileste prin norme;

b) serviciilor medicale efectuate la cerere;

c) unor servicii medicale de înaltă performantă, stabilite prin norme.

(2) Tarifele serviciilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se stabilesc de unitătile sanitare care acordă aceste servicii.

Art. 13. - Modalitătile de finantare si de decontare de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale contractate se stabilesc prin norme.

Art. 14. - Tipul de contract pentru furnizarea serviciilor medicale spitalicesti se stabileste prin norme. Utilizarea acestui tip de contract este obligatorie, furnizorii putând negocia cu casele de asigurări de sănătate clauze suplimentare, care vor fi mentionate la capitolul “Alte clauze”, în limita conditiilor prevăzute în actele normative în vigoare privind asigurările sociale de sănătate.

Art. 15. - (1) Casele de asigurări de sănătate au obligatia să deconteze, la termenele stabilite prin contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti si prin actele aditionale la acestea, contravaloarea serviciilor medicale furnizate.

(2) În cazul în care termenul de plată prevăzut în contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti nu este respectat din vina caselor de asigurări de sănătate, acestea sunt obligate să plătească majorări de întârziere egale cu majorările care se aplică pentru întârzierea plătii impozitelor către stat.

(3) Refuzul caselor de asigurări de sănătate de a deconta unele prestatii raportate ca realizate se face numai prin prezentarea în scris a cauzelor care au condus la aceasta. Contestatiile împotriva acestor refuzuri se solutionează de comisiile de arbitraj organizate potrivit legii.

Art. 16. - (1) Refuzul furnizorilor de servicii medicale de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de asigurări de sănătate actele de evidentă a serviciilor medicale furnizate si documentele în baza cărora se decontează serviciile medicale realizate conduce la amânarea decontării de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale prestate, până în momentul efectuării următorului control.

(2) Raportarea unor servicii medicale care nu au fost realizate sau care au fost realizate în alte conditii decât cele pentru care s-a solicitat decontarea se regularizează conform normelor. De asemenea, la regularizare se au în vedere si serviciile omise la raportare în perioadele în care au fost realizate.

Art. 17. - Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a casei de asigurări de sănătate, în termen de 10 zile de la data constatării următoarelor situatii:

a) spitalele nou-înfiintate nu încep activitatea în termen de cel mult 3 luni de la data semnării contractului de furnizare de servicii medicale;

b) ridicarea definitivă de către organele în drept a autorizatiei sanitare de functionare a furnizorului.

Art. 18. - Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti încheiat cu casa de asigurări de sănătate încetează la data la care a intervenit una dintre următoarele situatii:

a) încetarea activitătii furnizorilor de servicii medicale spitalicesti prin desfiintare sau reprofilare;

b) încetarea definitivă a activitătii casei de asigurări de sănătate;

c) acordul de vointă al părtilor;

d) mutarea sediului unitătii sanitare.

Art. 19. - Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti încheiat cu casa de asigurări de sănătate se modifică în sensul anulării unor servicii de plin drept, printr-o notificare scrisă, în următoarele situatii:

a) o sectie sau unele sectii nu mai îndeplinesc conditiile de contractare;

b) retragerea, la nivelul sectiei/sectiilor, a autorizatiei sanitare de functionare.

 

CAPITOLUL II

Servicii de îngrijire la domiciliu

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale privind serviciile de îngrijiri la domiciliu

 

Art. 20. - Furnizorii de servicii de îngrijiri la domiciliu sunt obligati:

a) să acorde asiguratilor servicii de îngrijiri la domiciliu numai pe baza biletelor de recomandare eliberate de medicii de specialitate din spital la externare;

b) să nu modifice sau să nu întrerupă din proprie initiativă schema terapeutică recomandată;

c) să comunice medicului de specialitate din spital, care a recomandat îngrijirile la domiciliu, evolutia stării de sănătate a asiguratului;

d) să respecte criteriile de calitate a serviciilor furnizate;

e) să nu încaseze de la asigurat contributii personale pentru serviciile furnizate, a căror contravaloare se suportă de către spitalul cu care s-a încheiat subcontractul;

f) să respecte confidentialitatea serviciilor acordate;

g) să tină evidenta serviciilor furnizate la domiciliul asiguratului, privind tipul serviciului acordat, data si ora acordării, durata, evolutia stării de sănătate; această evidentă va constitui anexă la fisa de observatie din spital a asiguratului;

h) să factureze lunar, în vederea decontării de către spitale, activitatea prestată, conform subcontractului încheiat cu acestea; factura va fi însotită de desfăsurătorul serviciilor acordate;

i) să urmărească prezentarea la controlul medical a asiguratului pe care l-a îngrijit, atunci când acest lucru a fost solicitat de medicul de specialitate din spital.

Art. 21. - Furnizorii de servicii de îngrijiri la domiciliu au următoarele drepturi:

a) să primească contravaloarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu, potrivit subcontractelor încheiate cu spitalele;

b) să fie informati despre conditiile de furnizare a serviciilor de îngrijiri la domiciliu.

Art. 22. - Spitalele care au subcontractat servicii de îngrijiri la domiciliu vor deconta contravaloarea serviciilor subcontractate si prestate de furnizori pe baza tarifelor stabilite prin norme si vor stabili modul de control al acordării acestor servicii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditiile acordării serviciilor de îngrijiri la domiciliu

 

Art. 23. - Subcontractul de furnizare de servicii de îngrijiri la domiciliu se încheie între furnizorii de îngrijiri la domiciliu si reprezentantul legal al spitalului, pe baza următoarelor documente:

a) certificat de acreditare sau, după caz, de autorizare a furnizorului;

b) codul fiscal sau, după caz, autorizatia de liber-profesionist.

Art. 24. - Decontarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu de către spitale se realizează din sumele aferente spitalelor, contractate si decontate de casa de asigurări de sănătate, ca urmare a realizării în spital a unei durate de spitalizare sub nivelul celei optime.

Art. 25. - Modelul subcontractului dintre furnizorii de servicii de îngrijiri la domiciliu si spitale, în care se prevăd conditiile contractării, se stabileste de părti.

Art. 26. - Lista cuprinzând serviciile de îngrijiri la domiciliu se stabileste prin norme.

 

CAPITOLUL III

Servicii medicale de urgentă prespitalicesti

si alte tipuri de transport medical

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale privind serviciile medicale de urgentă

prespitalicesti si alte tipuri de transport medical

 

Art. 27. - (1) În relatiile contractuale cu casa de asigurări de sănătate unitătile specializate care acordă servicii medicale de urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport medical, denumite servicii de ambulantă, sunt obligate:

a) să acorde îngrijiri medicale asiguratilor, în caz de boală sau accident, din momentul solicitării sau de la data accidentului si până la rezolvarea stării de urgentă, în limita competentelor, cu respectarea conditiilor de calitate impuse de activitatea medicală;

b) să asigure prezenta personalului medico-sanitar din serviciul de ambulantă în orice situatie care necesită acordarea serviciilor medicale de urgentă majoră;

c) să folosească medicatia, materialele sanitare si aparatura medicală din dotarea mijlocului de transport la locul accidentului sau al îmbolnăvirii ori în timpul transportului;

d) să informeze asiguratii despre serviciile medicale oferite si despre modul în care vor fi furnizate;

e) să utilizeze în conditii de eficientă fondurile contractate cu casa de asigurări de sănătate;

f) să acorde servicii medicale tuturor asiguratilor fără nici o discriminare, folosind totodată formele cele mai eficiente si economice de tratament si transport;

g) să informeze medicul de familie al asiguratului, în situatia în care acesta nu este caz de internat, despre diagnosticul stabilit, investigatiile si tratamentele efectuate;

h) să informeze unitatea sanitară la care transportă asiguratul despre investigatiile si tratamentele efectuate;

i) să respecte confidentialitatea tuturor datelor si informatiilor privitoare la asigurati, precum si demnitatea si intimitatea acestora;

j) să elibereze adeverinte medicale de urgentă, certificate constatatoare de deces, prescriptii medicale, conform normelor;

k) să anunte casa de asigurări de sănătate atunci când este suspendată sau anulată autorizatia sanitară de functionare;

l) să accepte controlul din partea Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate, a Ministerului Sănătătii si Familiei si directiilor de sănătate publică, împreună cu Colegiul Medicilor din România organizat la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si a altor institutii abilitate de lege, privind modul de desfăsurare a activitătii;

m) să factureze lunar, în vederea decontării de către casa de asigurări de sănătate, activitatea realizată, conform contractului de furnizare de servicii medicale. Factura va fi însotită de desfăsurătoarele activitătilor realizate, stabilite prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si puse la dispozitie furnizorilor de servicii medicale contra cost de către casele de asigurări de sănătate.

Nerespectarea termenului de depunere a facturii atrage nedecontarea la termenele stabilite în contractele de furnizare de servicii medicale prespitalicesti si alte tipuri de transport medical a serviciilor medicale furnizate;

n) să asigure servicii medicale de urgentă utilizând mijlocul de transport adecvat si echipamentul corespunzător situatiei respective;

o) să introducă monitorizarea apelurilor astfel încât să fie respectată si urmărită promptitudinea la solicitare, stabilită conform normelor.

(2) Se recomandă participarea conducerii serviciilor de ambulantă la actiuni de instruire organizate de directiile de sănătate publică si de casele de asigurări de sănătate privind aplicarea unitară a actelor normative referitoare la asigurările sociale de sănătate si a actelor normative privind asistenta medicală în România. În caz de neparticipare conducerea serviciilor de ambulantă îsi asumă răspunderea pentru nerespectarea sau aplicarea incorectă a prevederilor legale din domeniu.

Art. 28. - În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate serviciile de ambulantă au următoarele drepturi:

a) să primească contravaloarea serviciilor medicale efectiv realizate potrivit contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate;

b) să cunoască conditiile de contractare pentru activitatea suportată din Fondul de asigurări sociale de sănătate si decontată de casele de asigurări de sănătate;

c) să îsi organizeze activitatea în vederea cresterii eficientei actului medical, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare;

d) să încaseze, pe bază de facturi, contravaloarea serviciilor medicale prespitalicesti comandate de unitătile sanitare cu paturi, conform solicitării scrise a acestora.

Art. 29. - Casele de asigurări de sănătate au următoarele obligatii:

a) să controleze activitatea serviciilor de ambulantă conform contractelor încheiate cu acestea;

b) să raporteze Casei Nationale de Asigurări de Sănătate datele solicitate privind activitatea desfăsurată de serviciile de ambulantă, în baza contractelor încheiate cu acestea, si să respecte termenele de raportare stabilite de Casa Natională de Asigurări de Sănătate;

c) să deconteze, în baza facturii si a documentelor însotitoare, serviciilor de ambulantă contravaloarea serviciilor medicale acordate asiguratilor, la termenele stabilite în contractul de furnizare de servicii medicale prespitalicesti;

d) să aloce, în primele 15 zile ale lunii, sume de până la 80% din sumele corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare;

e) să înregistreze si să comunice Casei Nationale de Asigurări de Sănătate indicatorul de concordantă între diagnosticul stabilit de medicul din serviciul de ambulantă si diagnosticul stabilit la structurile de primire a urgentelor, în conditiile stabilite prin norme.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditiile acordării asistentei medicale de urgentă

Prespitalicesti

 

Art. 30. - Contractul de furnizare de servicii medicale de urgentă prespitalicesti se încheie între reprezentantul legal al serviciului de ambulantă si casa de asigurări de sănătate, pe baza următoarelor documente:

a) actul de înfiintare;

b) autorizatia sanitară de functionare;

c) codul fiscal;

d) contul deschis la trezoreria statului.

Art. 31. - Lista cuprinzând serviciile medicale de urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport medical se stabileste prin norme.

Art. 32. - Fondul pentru asistenta medicală de urgentă prespitalicească se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale si prestărilor de servicii cu caracter medical, aprobat în bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, cotă care ia în calcul cel putin fondul anului precedent cu această destinatie, indexat cu coeficientul de inflatie prognozat pentru anul în curs. La propunerea caselor de asigurări de sănătate Casa Natională de Asigurări de Sănătate analizează si stabileste cota procentuală sus-mentionată, cu avizul Colegiului Medicilor din România, care se aprobă prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei.

Art. 33. - Sumele aferente serviciilor medicale contractate cu serviciile de ambulantă au în vedere toate cheltuielile aferente care, potrivit legii, sunt suportate din Fondul de asigurări sociale de sănătate.

Art. 34. - Modalitatea de finantare si de decontare de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale de urgentă prespitalicesti si a altor tipuri de transport medical se stabileste prin norme.

Art. 35. - Tipul de contract pentru furnizarea serviciilor medicale de urgentă prespitalicesti se stabileste prin norme.

Utilizarea acestui tip de contract este obligatorie, furnizorii putând negocia cu casele de asigurări de sănătate clauze suplimentare, care vor fi mentionate la capitolul “Alte clauze”, în limita conditiilor prevăzute în actele normative în vigoare privind asigurările sociale de sănătate.

Art. 36. - (1) Casele de asigurări de sănătate au obligatia să deconteze, la termenele stabilite în contracte, contravaloarea serviciilor medicale furnizate.

(2) În cazul în care termenul de plată prevăzut în contractul de furnizare de servicii medicale de urgentă prespitalicesti nu este respectat din vina caselor de asigurări de sănătate, acestea sunt obligate să plătească majorări de întârziere egale cu majorările care se aplică pentru întârzierea plătii impozitelor către stat.

(3) Refuzul caselor de asigurări de sănătate de a deconta unele prestatii raportate ca realizate se face numai prin prezentarea în scris a cauzelor care au condus la aceasta. Contestatiile împotriva acestor refuzuri se solutionează de comisiile de arbitraj organizate potrivit legii.

Art. 37. - (1) Refuzul furnizorilor de servicii medicale de urgentă prespitalicesti de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de asigurări de sănătate actele de evidentă a serviciilor furnizate si documentele în baza cărora se decontează serviciile realizate conduce la amânarea decontării de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale prestate, până în momentul efectuării următorului control.

(2) Raportarea unor servicii medicale de urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport medical care nu au fost realizate sau care au fost realizate în alte conditii decât cele pentru care s-a solicitat decontarea se regularizează conform normelor. De asemenea, la regularizare se au în vedere si serviciile medicale omise la raportare în perioadele în care au fost realizate.

Art. 38. - Contractul de furnizare de servicii medicale de urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate, în termen de 10 zile de la data constatării următoarelor situatii:

a) întreruperea activitătii pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

b) ridicarea definitivă de către organele în drept a autorizatiei sanitare de functionare a furnizorului.

Art. 39. - Contractul de furnizare de servicii medicale de urgentă prespitalicesti, încheiat cu casa de asigurări de sănătate, încetează cu data la care a intervenit una dintre următoarele situatii:

a) încetarea activitătii furnizorului prin desfiintare, lichidare, dizolvare;

b) încetarea definitivă a activitătii casei de asigurări de sănătate;

c) acordul de vointă al părtilor.

 

CAPITOLUL IV

Servicii de recuperare-reabilitare

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale privind serviciile medicale

de recuperare-reabilitare

 

Art. 40. - În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare - unităti ambulatorii din statiunile balneoclimatice, care nu sunt organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2001, sanatorii si preventorii – au următoarele obligatii:

a) să acorde îngrijiri medicale asiguratilor, numai pe bază de bilet de trimitere de la medicul de familie acreditat, de la medicul de specialitate din ambulatoriu acreditat sau de la medicul din spital;

b) să ofere relatii asiguratilor despre drepturile pe care le au si care decurg din calitatea de asigurat, precum si despre serviciile medicale oferite, modul în care vor fi furnizate acestea si să îi consilieze în scopul prevenirii îmbolnăvirilor si al păstrării sănătătii;

c) să stabilească si să furnizeze tratamentele adecvate;

d) să solicite documentele care atestă calitatea de asigurat a pacientilor;

e) să acorde servicii medicale tuturor asiguratilor fără nici o discriminare, folosind totodată formele cele mai eficiente si economice de tratament;

f) să respecte confidentialitatea tuturor datelor si informatiilor privitoare la asigurati, precum si demnitatea si intimitatea acestora;

g) să stabilească programul de lucru si sarcinile de serviciu pentru personalul medical subordonat, în cazul unitătilor ambulatorii;

h) să accepte controlul din partea Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate, a Ministerului Sănătătii si Familiei si a directiilor de sănătate publică, împreună cu Colegiul Medicilor din România organizat la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si a altor institutii abilitate de lege, privind modul de desfăsurare a activitătii;

i) să asigure asistenta medicală indiferent de casa de asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate a asiguratului;

j) să nu încaseze de la asigurati contributii personale pentru serviciile medicale furnizate care se suportă integral de casele de asigurări de sănătate;

k) să îsi stabilească programul de activitate si să îl afiseze la loc vizibil;

l) să informeze medicul de familie al asiguratului despre tratamentul efectuat si orice alte aspecte privind starea de sănătate a acestuia;

m) să anunte casele de asigurări de sănătate în cazul în care unitătii sanitare i-a fost retrasă sau suspendată autorizatia sanitară de functionare sau a fost retras avizul de liberă practică al medicului/medicilor;

n) să factureze lunar, în vederea decontării de către casa de asigurări de sănătate, activitatea realizată, conform contractului de furnizare de servicii medicale de recuperare- reabilitare. Factura va fi însotită de desfăsurătoarele activitătilor realizate, stabilite prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si puse la dispozitie furnizorilor de servicii medicale de recuperare-reabilitare contra cost de către casele de asigurări de sănătate.

Nerespectarea termenului de depunere a facturii atrage nedecontarea la termenele stabilite în contractele de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare a serviciilor medicale furnizate.

Art. 41. - În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare au următoarele drepturi:

a) să primească contravaloarea serviciilor medicale aferente activitătii prestate, conform contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate;

b) să încaseze contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanelor neasigurate, a serviciilor medicale acordate la cererea asiguratilor si a contributiei personale a asiguratilor pentru perioadele si numărul de proceduri care depăsesc limitele contractate si decontate de casele de asigurări de sănătate;

c) să fie informati asupra conditiilor de furnizare a serviciilor medicale de recuperare-reabilitare.

Art. 42. - În relatiile contractuale cu furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare, casele de asigurări de sănătate au următoarele obligatii:

a) să verifice activitatea furnizorilor de servicii medicale de recuperare-reabilitare, conform contractelor încheiate cu acestia;

b) să raporteze Casei Nationale de Asigurări de Sănătate datele solicitate privind activitatea desfăsurată de furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare, în baza contractelor încheiate cu acestia, si să respecte termenele de raportare stabilite de Casa Natională de Asigurări de Sănătate;

c) să deconteze furnizorilor de servicii medicale de recuperare-reabilitare, în baza facturii si a documentelor însotitoare, contravaloarea serviciilor medicale acordate asi- guratilor, la termenele stabilite în contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare;

d) să informeze permanent furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare despre conditiile de contractare;

e) în cazul unitătilor sanitare cu paturi, care contractează servicii medicale de recuperare-reabilitare cu o singură casă de asigurări de sănătate, să deconteze serviciile medicale de recuperare-reabilitare acordate asiguratilor, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate pentru acestia.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditiile acordării asistentei medicale

de recuperare-reabilitare

 

Art. 43. - Contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare se încheie între reprezentantul legal al unitătii sanitare de recuperare-reabilitare si casa de asigurări de sănătate, pe baza următoarelor documente:

a) actul de înfiintare;

b) autorizatia sanitară de functionare;

c) codul fiscal;

d) contul deschis la trezoreria statului.

Art. 44. - Recomandările pentru tratament de recuperare-reabilitare în statiunile balneoclimatice se fac de către medicii de familie acreditati, de către medicii de specialitate din ambulatoriu acreditati si medicii din spital, pentruperioade si potrivit unui ritm stabilite de medicul de profil.

Art. 45. - Lista cuprinzând serviciile medicale de recuperare-reabilitare în ambulatoriu, inclusiv unele servicii medicale complementare, conditiile acordării serviciilor medicale în sanatoriile balneare si în unitătile sanitare ambulatorii si modalitatea de decontare a acestora se stabilesc prin norme.

Art. 46. - Fondul pentru asistenta medicală de recuperare-reabilitare se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale si prestărilor de servicii cu caracter medical, aprobat în bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cotă care ia în calcul cel putin fondul anului precedent cu această destinatie, indexat cu coeficientul de inflatie prognozat pentru anul în curs. La propunerea caselor de asigurări de sănătate Casa Natională de Asigurări de Sănătate analizează si stabileste cota procentuală sus-mentionată, cu avizul Colegiului Medicilor din România, care se aprobă prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei.

Art. 47. - Tipurile de contracte de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare se stabilesc prin norme.

Utilizarea acestor tipuri de contracte este obligatorie, furnizorii putând negocia cu casele de asigurări de sănătate clauze suplimentare, care vor fi mentionate la capitolul “Alte clauze”, în limita conditiilor prevăzute în actele normative în vigoare privind asigurările sociale de sănătate.

Art. 48. - (1) Casele de asigurări de sănătate au obligatia să deconteze, la termenele stabilite în contracte, contravaloarea serviciilor medicale de recuperare-reabilitare furnizate.

(2) În cazul în care termenul de plată stabilit în contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare nu este respectat din vina caselor de asigurări de sănătate, acestea sunt obligate să plătească majorări de întârziere egale cu majorările care se aplică pentru întârzierea plătii impozitelor către stat.

(3) Refuzul caselor de asigurări de sănătate de a deconta unele prestatii raportate ca realizate se face numai prin prezentarea în scris a cauzelor care au condus la aceasta. Contestatiile împotriva acestor refuzuri se solutionează de comisiile de arbitraj organizate potrivit legii.

Art. 49. - (1) Refuzul furnizorilor de servicii medicale de recuperare-reabilitare de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de asigurări de sănătate actele de evidentă a serviciilor furnizate si documentele în baza cărora se decontează serviciile medicale realizate conduce la amânarea decontării de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale prestate, până în momentul efectuării următorului control.

(2) Raportarea unor servicii medicale care nu au fost realizate sau care au fost realizate în alte conditii decât cele pentru care s-a solicitat decontarea se regularizează  conform normelor. De asemenea, la regularizare se au în vedere si serviciile medicale omise la raportare în perioadele în care au fost realizate.

Art. 50. - Contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate, în termen de 10 zile de la data constatării următoarelor situatii:

a) unitătile sanitare cu paturi, nou-înfiintate, care acordă servicii de recuperare-reabilitare nu încep activitatea în termen de cel mult 3 luni de la data semnării contractului de furnizare de servicii medicale;

b) ridicarea definitivă de către organele în drept a autorizatiei sanitare de functionare a furnizorului.

Art. 51. - Contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare încheiat cu casa de asigurări de sănătate încetează cu data la care a intervenit una dintre următoarele situatii:

a) încetarea activitătii furnizorului prin desfiintare, lichidare, dizolvare;

b) încetarea definitivă a activitătii casei de asigurări de sănătate;

c) acordul de vointă al părtilor.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 52. - Centrele de sănătate cu personalitate juridică înfiintate de Ministerul Sănătătii si Familiei, care au în structură paturi de spital si ambulatoriu de specialitate, încheie contract direct cu casele de asigurări de sănătate pentru activitatea medicală desfăsurată în calitate de furnizori de servicii medicale. Aceste centre de sănătate sunt asimilate cu spitalele comunale. Pentru serviciile medicale acordate se aplică aceleasi prevederi prevăzute în prezentul contract-cadru si în norme, referitoare la serviciile medicale spitalicesti.

Art. 53. - Pentru centrele de sănătate cu paturi, fără personalitate juridică, înfiintate de Ministerul Sănătătii si Familiei, care se află în structura unui spital, reprezentantul legal al spitalului respectiv ia în calcul la încheierea contractului de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate si activitatea medicală desfăsurată în centrul de sănătate, considerat sectie a spitalului respectiv.

Art. 54. - Pentru centrele de sănătate fără paturi si fără personalitate juridică, înfiintate de Ministerul Sănătătii si Familiei, care se află în structura unui spital, reprezentantul legal al spitalului respectiv ia în calcul la încheierea contractului de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate si activitatea medicală desfăsurată în centrul de sănătate în cabinete medicale de specialitate în oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală, stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă.

Art. 55. - Disponibilitătile aflate în contul unitătilor sanitare la sfârsitul anului financiar, provenite din venituri proprii, precum si din cele realizate din serviciile medicale furnizate pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate, după scăderea obligatiilor de plată, a încasărilor anticipate si după deducerea sumelor plătite sub formă de premii personalului, potrivit legii, rămân la dispozitia acestora, putând fi utilizate pentru îmbunătătirea conditiilor de diagnostic si tratament ale asiguratilor.

Art. 56. - Spitalele din reteaua ministerelor si institutiilor din domeniul apărării, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritătii judecătoresti încheie contracte distincte cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autorităt ii Judecătoresti pentru ambulatoriile integrate acestor spitale, pentru fiecare tip de asistentă medicală, cu exceptia serviciilor medicale efectuate în cabinetele ambulatorii de specialitate în: oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală, stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă, în conditiile prevăzute în Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală primară si în normele de aplicare a acestuia, precum si în Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si în normele de aplicare a acestuia, si se decontează din fondul aferent asistentei medicale ambulatorii de specialitate sau, după caz, din fondul aferent asistentei medicale primare.

 

RECTIFICARE

           

În titlul si în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1.291/2001 privind transferul pachetului de actiuni detinut de stat la Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. Bucuresti de la Ministerul Turismului la Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001, se face următoarea rectificare:

- în loc de: Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. Bucuresti se va citi: Societatea Comercială “Biroul de Turism pentru Tineret (B.T.T.)” - S.A. Bucuresti.