MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 38 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 21 ianuarie 2002
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 291 din 1 noiembrie
2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9
alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.330/2001. - Hotărâre pentru
aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale
spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti
si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de
recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale
de sănătate
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 1 noiembrie 2001
referitoare
la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art.
13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 323/2001
Costică Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art.
17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001,
exceptie ridicată de Othman Salah Ahmed în Dosarul nr. 6.274/2001 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul
si în Dosarul nr. 259C/2001, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Amin
Ahmed Hussein Abdi Al-Tai în Dosarul nr. 6.275/2001 al Judecătoriei Sectorului
6 Bucuresti. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită. De asemenea, Curtea dispune să se facă apelul
si în dosarele nr. 260C/2001, nr. 261C/2001 si nr. 262C/2001, al căror obiect
îl constituie tot exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin.
(5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie
ridicată de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala
Abdulrahman Hamad în dosarele nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001
ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti. La apelul nominal si în aceste dosare
lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discutie.conexarea acestor dosare. Reprezentantul
Ministerului Public se opune conexării, arătând că nu sunt întrunite cele 3
conditii cerute de art. 164 din Codul de procedură civilă, si anume identitatea
de părti, obiect si cauză.
Curtea, în virtutea practicii sale, consideră că sunt
întrunite conditiile prevăzute de lege si dispune conexarea dosarelor
mentionate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,
arată că normele legale care fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate în cauza de fată au mai făcut obiectul controlului de
constitutionalitate, Curtea respingându-le ca neîntemeiate. Consideră că,
întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii
Curtii, aceeasi solutie se impune si în cauza de fată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierile din 8 iunie 2001, pronuntate în
dosarele nr. 6.274/2001, nr. 6.275/2001, nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr.
6.278/2001, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9
alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17-22 din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Othman
Salah Ahmed, de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai, de Amir Taher Thanoon Sado
Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad, cetăteni
irakieni, în dosarele acelei instante.
În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, în
esentă, se arată că dispozitiile invocate sunt neconstitutionale deoarece:
- art. 9 alin. (5) restrânge dreptul la libera alegere
a domiciliului, precum si libertatea persoanei, contravenind astfel
dispozitiilor art. 23, 25 si 49 din Constitutia României, precum si ale art. 2
din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale;
- art. 13 alin. (1) lit. a) contine, în teza finală, o
dispozitie discriminatorie, de natură să facă ineficient dreptul de recurs
reglementat prin art. 20 alin. (6) si art. 21 din ordonantă, prin aceasta fiind
contrar prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie;
- art. 13 alin. 1 lit. b) este contrar prevederilor
art. 24 din Constitutie în măsura în care este interpretat restrictiv, în
sensul că se asigură interpret doar în cadrul procedurii orale, iar nu si
pentru traducerea actelor procedurale ce se comunică persoanei în cauză;
- art. 18 alin. (2) lit. a), b), c) si f) este contrar
art. 11, 20 si 49 din Constitutie, precum si Conventiei de la Geneva din anul
1951 si Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor, ratificate de
România prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, datorită impreciziei termenilor folositi
în definirea cazurilor de respingere, ca evident nefondată, a cererii pentru
acordarea statutului de refugiat, precum si prin introducerea unor elemente cu
caracter subiectiv sau neprevăzute de conventiile internationale, în aprecierea
temeiniciei cererii;
- art. 21 alin. (5) lit. b) este contrar prevederilor art.
21 si 125 din Constitutie, deoarece instanta care solutionează plângerea împotriva hotărârii de respingere a
cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control
pentru trecerea frontierei de stat este lipsită de plenitudine de jurisdictie,
neavând competenta să solutioneze în fond plângerile introduse, ci doar
posibilitatea de a le admite si de a dispune Oficiului National pentru
Refugiati să analizeze cererile în procedură ordinară;
- art. 21 alin. (5) contravine, de asemenea, art. 16
si 24 din Constitutie, precum si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, prin stabilirea în mod discriminatoriu a unui termen
de numai 5 zile pentru solutionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere
a cererii, în raport cu termenul de 30 de zile, stabilit potrivit art. 15 alin.
(5) în cadrul procedurii ordinare, si de 10 zile, stabilit prin art. 20 alin.
(4) în cadrul procedurii accelerate, termen insuficient pentru exercitarea
dreptului la apărare al persoanei în cauză;
- art. 21 alin. (6) contravine, de asemenea, art. 24
din Constitutie si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si
a libertătilor fundamentale prin faptul că recursul instituit prin textul
mentionat este ineficient în conditiile în care hotărârea supusă căii de atac
este, potrivit aceluiasi text, executorie de drept. De asemenea, se mai arată
că, în ansamblul său, art. 21 este contrar art. 1 din Protocolul nr. 7 la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si
art. 13, raportat la art. 3 din Conventie, întrucât, datorită procedurii
sumare, a termenului scurt de depunere a plângerii si ineficientei căilor de
atac prevăzute în ordonantă, străinul care solicită acordarea regimului de
refugiat riscă să fie expulzat în tara de origine, unde urmează să fie supus
torturii sau persecutiei;
- art. 22 este contrar art. 11, 20, 23 si 49 din
Constitutie, precum si art. 3 si art. 5 pct. 1 si 4 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu
reglementează cu claritate conditiile restrângerii libertătii individuale a
persoanei care solicită acordarea statutului de refugiat si nici competenta si
procedurile urmate de autoritătile publice însărcinate să aplice ordonanta,
lăsând loc arbitrarului si supunerii azilantilor unui tratament degradant.
Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimându-si opinia,
apreciază că dispozitiile art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 nu sunt contrare dispozitiilor art. 49 din Constitutie, deoarece
stabilirea resedintei unui solicitant si transportarea lui în acel loc sunt
cazuri exceptionale avute în vedere limitativ de art. 49 din Legea fundamentală.
Acelasi text nu încalcă nici dispozitiile art. 23 din Constitutie, în aceste
cazuri nefiind vorba de o retinere sau de o arestare, ci de restrângerea pe o
perioadă limitată a libertătii de miscare.
În ceea ce priveste art. 13 alin. (1) lit. a), teza
finală, din acelasi act normativ, instanta consideră că dreptul azilantului de
a i se asigura un interpret nu poate fi extins până acolo încât acestuia să i
se asigure traducerea tuturor actelor de procedură într-o limbă pe care o
cunoaste.
Faptul că nu s-a prevăzut pentru azilanti asigurarea apărătorului
din oficiu nu încalcă nici una dintre dispozitiile constitutionale, întrucât
art. 24 din Constitutie prevede drep- tul
la apărare, iar nu si obligarea statului de a asigura apărător din oficiu
oricărei persoane.
Referitor la dispozitiile art. 22 din ordonantă, în
ansamblul lui, nu se poate retine că instituie o restrângere a unor drepturi si
libertăti individuale.
Cu privire la dispozitiile art. 18 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 se apreciază că prevederile criticate nu încalcă nici dispozitiile
constitutionale invocate si nici pe cele din conventiile internationale
mentionate, deoarece dispozitii referitoare la trierea cererilor de acordare a statutului
de refugiat există si în legislatia altor state europene.
În ceea ce priveste art. 21 din aceeasi ordonantă instanta
arată că, exceptie făcând alin. (6), în ansamblul său, nici acest text nu
contravine dispozitiilor constitutionale, deoarece, potrivit reglementării ce o
contine, în prima fază instanta de judecată exercită un control efectiv asupra
actelor efectuate de Oficiul National pentru Refugiati, iar în a doua fază, în
cazul unei hotărâri de respingere, pronuntată de oficiul mentionat, instanta
poate analiza toate aspectele fondului cauzei. Timpul relativ scurt în care
trebuie rezolvată cererea de acordare a statutului de refugiat potrivit alin.
(4) al art. 21 din ordonantă este considerat de instantă ca fiind în favoarea
solicitantului, pentru că limitează, pe cât posibil, perioada în care acestuia
nu îi este permis accesul pe teritoriul tării. Prevederi asemănătoare au si
legislatiile altor state europene. În ceea ce priveste lrdispozitiile art. 21
alin. (6) care prevede dispozitii referitoare la caracterul executoriu de drept
al hotărârilor pronuntate de instanta de fond împotriva hotărârilor de
respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat, instanta apreciază
că aceste prevederi nu sunt conforme cu art. 24 din Constitutia României, care reglementează
dreptul la apărare, deoarece există posibilitatea ca străinul care a formulat
recurs împotriva unei astfel de hotărâri să fie returnat în tara sa de origine
ca urmare a punerii în executare a hotărârii judecătoresti si să nu se mai afle
pe teritoriul României la data solutionării recursului”.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază
că exceptiile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. În esentă, se arată
că prin dispozitiile art. 24 si ale art. 127 alin. (2) “Constitutia limitează
exercitarea dreptului la interpret (…) si, în plus, nu impune asigurarea
gratuită a interpretului decât pentru procesele penale”. Se mai arată că “termenul
în care solicitantul de azil este retinut în zona de tranzit nu este foarte
mare - 20 de zile -, iar (…) la expirarea acestuia se permite solicitantului
intrarea în tară, chiar dacă în cauză nu a fost încă pronuntată o hotărâre definitivă
si irevocabilă”. În fine, se arată că afirmatia potrivit căreia prin normele
legale criticate ar fi încălcată o serie de reglementări cuprinse în Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în alte
pacte sau tratate internationale nu este adevărată, deoarece aceste norme “nu
constituie o noutate în domeniu, ele fiind cuprinse într-o serie de
reglementări ale statelor membre ale Uniunii Europene”.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, sustinerile
autorilor exceptiilor, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele judecătorului-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl
constituie următoarele dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
342 din 27 iunie 2001:
- Art. 9 alin. (5) si art. 13 alin. (1) lit. a) si b),
privind procedura ordinară a acordării statutului de refugiat;
- Art. 17-20 referitoare la procedura accelerată a solutionării
cererilor privind acordarea statutului de refugiat;
- Art. 21 si 22, privind procedura în cazul cererilor pentru
acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea
frontierei de stat.
În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine
că prevederile legale criticate sunt contrare următoarelor dispozitii
contitutionale:
- Art. 11 privind tratatele internationale ratificate
de Parlament;
- Art. 16 referitor la egalitatea cetătenilor;
- Art. 20 referitor la tratatele internationale
privind drepturile omului;
- Art. 21 referitor la accesul liber la justitie;
- Art. 23 referitor la libertatea individuală;
- Art. 24 referitor la dreptul la apărare;
- Art. 25 referitor la libera circulatie;
- Art. 49 referitor la restrângerea unor drepturi sau
a unor libertăti;
- Art. 125 privind instantele judecătoresti.
De asemenea, autorii exceptiilor de
neconstitutionalitate invocă si încălcarea dispozitiilor art. 3, 5, 6, 13 si 14
din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 2 din
Protocolul nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 7 la această conventie.
Textele din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale sunt următoarele:
- Art. 3: “Nimeni nu poate fi supus torturii, nici
pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”;
- Art. 5: “(1) Orice persoană are dreptul la
libertate si la sigurantă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu
exceptia următoarelor cazuri si potrivit căilor legale:
a) dacă este detinut legal pe baza condamnării
pronuntate de către un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei
detineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronuntată, conform legii, de
către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligatii prevăzute
de lege;
c) dacă a fost arestat sau retinut în vederea aducerii
sale în fata autoritătii judiciare competente, atunci când există motive verosimile
de a bănui că a săvârsit o infractiune sau când există motive temeinice de a crede
în necesitatea de a-l împiedica să săvârsească o infractiune sau să fugă după
săvârsiririi acesteia;
d) dacă este vorba de detentia legală a unui minor,
hotărâtă pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legală, în
scopul aducerii sale în fata autoritătii competente;
e) dacă este vorba despre detentia legală a unei
persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui
alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detentia
legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe
teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de
extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată,
în termenul cel mai scurt si într-o limbă pe care o întelege, asupra motivelor
arestării sale si asupra oricărei acuzatii aduse împotriva sa.
3. Orice persoană arestată sau detinută, în conditiile
prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de
îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu
exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecată într-un
termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate
fi subordonată unei garantii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin
arestare sau detinere are dreptul să introducă un recurs în fata unui tribunal,
pentru ca acesta să statueze într-un
termen scurt asupra legalitătii detinerii sale si să dispună eliberarea sa dacă
detinere este ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau
a unei detineri în conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul
la reparatii.”;
- Art. 6: “1. Orice persoană are dreptul la
judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei
sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care
va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate
împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în
sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a
procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii
publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când
interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun,
sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.
2. Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată
nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o
limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei
aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare
pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însusi sau să fie asistat de un
apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti
un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci
când interesele justitiei o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor
acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii
ca si martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă
nu întelege sau nu vorbeste limba folosită la audiere.”;
- Art. 13: “Orice persoană, ale cărei drepturi si
libertăti recunoscute de prezenta conventie au fost încălcare, are dreptul să
se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când încălcarea
s-ar datora unor persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor
oficiale.”;
- Art. 14: “Exercitarea drepturilor si libertătilor
recunoscute de prezenta conventie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire
bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenenta la o minoritate
natională, avere, nastere sau orice altă situatie.”
Textele din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorii
exceptiilor de neconstitutionalitate, au următorul continut:
- Art. 2: “1. Oricine se găseste în mod legal pe
teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber si să-si aleagă în mod
liber resedinta sa.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice
tară, inclusiv pe a sa.
3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul
altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, siguranta
publică, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia
sănătătii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertătilor
altora.
4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de
asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care,
prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate
democratică.”
Textele din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate în motivarea
exceptiilor, au următorul continut:
- Art. 1: “1. Un străin care îsi are resedinta în
mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decât în temeiul executării
unei hotărâri luate conform legii si el trebuie să poată:
a) să prezinte motivele care pledează împotriva
expulzării sale;
b) să ceară examinarea cazului său; si
c) să ceară să
fie reprezentat în acest scop în fata autoritătilor competente sau a uneia ori
a mai multor persoane desemnate de către această autoritate.
2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea
drepturilor enumerate în paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci
când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe
motive de securitate natională.”
Examinând exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constată
că prin articolul unic al Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România au fost
modificate alin. (5) al articolului 20, precum si alin. (6) al articolului 21,
având acum următorul continut:
- Art. 20 alin. (5): “Hotărârea instantei este
definitivă si irevocabilă.”;
- Art. 21 alin. (6): “În cazul prevăzut la alin.
(5) lit. a) hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă.”
Se mai constată că prin actul normativ mentionat,
publicat între data sesizării Curtii si data fixată pentru solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate, alin. (6) al articolului 20 a fost abrogat.
Curtea, având în vedere dispozitiile alin. (1) al art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora: “Curtea Constitutională
decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau ordonantă în vigoare (…)”, constată că, în urma modificării sau
abrogării textelor mentionate, în conditiile arătate, exceptiile de neconstitutionalitate
a acestora au devenit inadmisibile si urmează să fie respinse ca atare.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, raportate
la art. 23, 25 si 49 din Constitutie, prin care se sustine că aceste norme
încalcă drepturile constitutionale la alegerea domiciliului si la liberă
circulatie, Curtea constată că această critică nu este întemeiată, deoarece
restrângerea drepturilor acordate refugiatilor se face în limitele si cazurile
prevăzute în Constitutie. În ceea ce priveste afirmatiile autorilor exceptiilor
că norma legală în discutie ar încălca dispozitiile art. 2 din Protocolul nr. 4
la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză, deoarece textele invocate
se referă la persoanele care se găsesc în mod legal pe teritoriul unui stat,
iar nu la persoanele care pătrund sau rămân pe teritoriul unui stat fără
aprobarea autoritătilor publice competente, în scopul obtinerii statutului de
refugiat.
Referitor la art. 13 alin. (1) lit. b), exceptia de
neconstitutionalitate, prin raportare la art. 24 din Legea fundamentală, nu
poate fi primită dat fiind că în textul constitutional invocat nu se prevede
dreptul persoanelor care nu cunosc limba română de a li se comunica actele procedurale
în limba vorbită de acestea. Dreptul la apărare al persoanelor care solicită
acordarea statutului de refugiat este pe deplin asigurat prin faptul că în
aplicarea textului criticat de autorul exceptiei acestea beneficiază gratuit de
serviciile unui interpret pe întreaga durată a procedurii de acordare a
statutului de refugiat, interpretul având, în virtutea statutului său
profesional, si obligatia de a le traduce, la cerere, si actele de procedură.
Exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primită
nici în ceea ce priveste art. 18 alin. (2) lit. a), b), c) si f), care defineste
notiunea de fundament a invocării unui temei de persecutie în tara de origine,
textele amintite fiind compatibile atât cu dispozitiile constitutionale, cât si
cu actele normative internationale la care se referă autorii exceptiei. De altfel,
în motivarea exceptiei raportarea la dispozitiile Conventiei de la Geneva si
Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor - ratificate de România
prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 148 din 17 iulie 1991 - se face generic, fără să se precizeze care anume
texte dintre aceste acte normative au fost încălcate.
Curtea constată, în acelasi sens, că aprecierea
continutului si a întelesului termenilor dintr-un text de lege, precum si a
gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea
unor acte de decizie de către autoritătile chemate să aplice legea, cu alte
cuvinte, interpretarea legii, nu intră în competenta justitiei constitutionale,
ci în competenta instantelor de drept comun.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, Curtea
constată că acest text contine dispozitii de competentă si de procedură de
judecată care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, se stabilesc prin
lege.
În consecintă, nu se poate primi sustinerea că,
întrucât prin textul de lege mentionat nu s-a prevăzut competenta instantei de
judecată de a dispune ea însăsi acordarea statutului de refugiat, se încalcă
plenitudinea de jurisdictie a instantei si, prin aceasta, dispozitiile art. 21
si 125 din Legea fundamentală.
Pe de altă parte, în lumina principiilor statului de
drept, consacrate prin Constitutia României, plenitudinea de jurisdictie a
instantelor judecătoresti se exercită în limitele stabilite prin lege. Prin
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 s-au stabilit competenta exclusivă a
autoritătilor administrative de a hotărî asupra cererilor de acordare a
statutului de refu- giat si atributia instantei judecătoresti de a cenzura hotărârea
de respingere a cererii si de a da dispozitie Oficiului National pentru
Refugiati să analizeze cererea în procedură ordinară. Numai în aceste limite
poate fi apreciată plenitudinea de jurisdictie a instantei de judecatăcare,
contrar sustinerii din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, nu ar
putea fi abilitată să acorde ea însăsi statutul de refugiat, substituindu-se
autoritătii administrative, fără ca prin aceasta să încalce unul dintre
principiile statului de drept, si anume cel al separatiei puterilor.
Nu se poate primi, de asemenea, sustinerea că art. 21 alin.
(5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 contravine art. 16 si 24 din
Constitutie si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, prin faptul că, în cazul cererilor depuse la
punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, prevede un termen de
numai 5 zile pentru solutionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere a
cererii, insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare al persoanei în
cauză si deosebit, în mod discriminatoriu, de termenele de 30 de zile si de 10
zile stabilite în cadrul procedurii ordinare si, respectiv, al procedurii
accelerate.
Situatia persoanelor cărora li se aplică textul de
lege criticat este diferită de situatia persoanelor cărora li se aplică procedura ordinară sau procedura
accelerată de acordare a statutului de refugiat, justificându-se astfel aplicarea
unui tratament juridic diferit. Stabilirea unor termene mai scurte - între care
si termenul de 5 zile prevăzut la art. 21 alin. (5) - pentru persoanele care
depun cererea pentru acordarea statutului de refugiat la autoritătile dintr-un punct
de trecere a frontierei de stat se justifică, tinând seama de împrejurarea că,
potrivit art. 22 alin. (1) din ordonantă, aceste persoane rămân în zona de
tranzit pe întreaga durată a procedurii de solutionare a cererii, fiind în interesul lor ca această procedură să
dureze cât mai putin.
Pe de altă parte, având în vedere că termenul amintit curge
de la comunicarea hotărârii, nu poate fi primită nici sustinerea că persoana în
cauză nu are suficient timp pentru exercitarea efectivă a dreptului de apărare.
Referitor la critica adusă art. 22 din ordonantă, prin
raportare la art. 3, privind interzicerea torturii, din Conventia entru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, această critică
este, de asemenea, neîntemeiată, at fiind că din continutul textului amintit nu
rezultă nici un element din care s-ar putea desprinde concluzia că străinul care
solicită acordarea statutului de refugiat în România s-ar afla, în perioada cât
rămâne în zona de tranzit, în pericol de a fi supus torturii, pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante. Dimpotrivă, potrivit art. 22 alin. (5),
pe perioada în care se află în punctul de control pentru trecerea frontierei de
stat solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistentă juridic-socială
si la ajutoare umanitare din partea organizatiilor neguvernamentale cu
atributii în materie de refugiati, precum si din partea reprezentantei din
România a Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.
Curtea mai constată că anterior a solutionat mai multe
exceptii de neconstitutionalitate ce priveau aceleasi texte legale ca în cauza
de fată, dispunând respingerea acestora ca neîntemeiate. De exemplu: Decizia
nr. 176 din 29 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
374 din 11 iulie 2001, si Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice
schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate în deciziile mentionate îsi
mentin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21
alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001,
exceptii ridicate de Othman Salah Ahmed, de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai, de Amir
Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman
Hamad, din Irak, în dosarele nr. 6.274/2001, nr. 6.275/2001, nr. 6.276/2001,
nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.
2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate
privind dispozitiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art.
17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001,
exceptii ridicate de aceiasi autori în aceleasi dosare.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 1 noiembrie
2001.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru aprobarea
Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale
spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti
si altor tipuri de transport medical, recum si a serviciilor de
recuperare-reabilitare a sănătătii,
în
cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia
României si ale art. 11 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate
nr. 145/1997, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă Contractul-cadru privind
conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la
domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport
medical, precum si a serviciilor de recuperarereabilitare a sănătătii, în
cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, prevăzut în anexa care face
parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - (1) Asistenta medicală spitalicească se
acordă în unităti sanitare cu paturi, cu autorizatie sanitară de functionare,
care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, cu Casa de Asigurări de Sănătate a
Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti
sau cu Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, denumite în continuare case
de asigurări de sănătate.
(2) Asistenta medicală spitalicească se asigură în
situatia în care se constată: o stare ce pune în pericol echilibrul normal al
functiilor organismului, diagnosticul nu poate fi stabilit în conditiile
ambulatoriului de specialitate, necesită tratament sub supraveghere sau
recuperare ori în alte situatii justificate din punct de vedere medical.
Art. 3. - (1) Modalitătile de plată a serviciilor
medicale spitalicesti contractate cu casele de asigurări de sănătate pot fi:
tarif pe zi de spitalizare, tarif pe persoană internată - tip “caz rezolvat” -
si tarif pe serviciu medical, care se stabilesc prin Normele metodologice de
aplicare a contractului-
cadru
aprobat prin prezenta horărâre, denumite în continuare norme. În cadrul
sumelor negociate si contractate casele de asigurări de sănătate vor aloca, în
primele 15 zile ale lunii, până la 80% din suma corespunzătoare lunii curente,
urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale
lunii următoare.
(2) Spitalele beneficiază, de asemenea, si de:
a) sume aferente programelor de sănătate pentru medicamente
si materiale specifice, pe baza unor contracte distincte încheiate cu casele de
asigurări de sănătate;
b) sume pentru servicii medicale efectuate în cabinete
medicale de specialitate în oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli
metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală -
stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a
urgentelor (unitate de primire a urgentelor, centru de primire a urgentelor,
modul de urgentă, cameră de gardă), cabinete stomatologice pentru servicii de
urgentă;
c) sume pentru cofinantarea instalării aparaturii de
înaltă performantă;
d) sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru
medicii, farmacistii si stomatologii rezidenti din anii 3-7 si medicii,
stomatologii si farmacistii stagiari, cu contract de muncă în spital;
e) sume pentru medicii si celălalt personal sanitar
care furnizează servicii medico-sanitare în unitătile sau sectiile de spital cu
profil de recuperare pentru copiii distrofici, de recuperare si reabilitare
neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit
prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000 pentru reorganizarea
institutiilor, sectiilor de spital si a celorlalte unităti de protectie
specială a copilului în cadrul serviciilor publice specializate din subordinea
consiliilor judetene sau a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucuresti, cu modificările ulterioare, încadrati la spitalul judetean sau la
alt spital public cel mai apropiat, în cazul unitătilor sanitare transferate
integral la serviciile publice specializate;
f) sume aferente arieratelor înregistrate până la data
de 30 noiembrie a anului precedent.
(3) Sumele prevăzute la alin. (2) lit. b)-f) se alocă
prin încheierea de acte aditionale la contractele de furnizare de servicii
medicale spitalicesti, încheiate de spitale cu casele de asigurări de sănătate.
Art. 4. - Îngrijirile la domiciliu pot fi efectuate în
continuarea tratamentului spitalicesc, subcontractate de spitale, si se asigură
de furnizori de servicii medicale – unităti specializate si persoane fizice -
prin personal mediu sanitar acreditat, respectiv persoane autorizate de
Ministerul Sănătătii si Familiei să presteze aceste servicii, altele decât
medici.
Art. 5. - Modalitatea de plată de către spitale a
furnizorilor de îngrijiri la domiciliu se stabileste între părtile contractante
pe baza tarifelor stabilite potrivit normelor.
Art. 6. - (1) Asistenta medicală de urgentă
prespitalicească si alte tipuri de transport medical se acordă, în regim de
continuitate, prin serviciile de ambulantă prin care se asigură asistenta
medicală de urgentă la locul accidentului sau al îmbolnăvirii si pe timpul
transportului până la unitatea sanitară.
(2) În cadrul sumelor negociate si contractate casele de asigurări de sănătate vor aloca, în primele 15 zile ale lunii, până la 80% din suma corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare.
Art. 7. - (1) Modalitătile de plată a serviciilor
medicale de urgentă prespitalicesti sunt:
a) tarif pe kilometru echivalent parcurs pentru
serviciile de transport;
b) tarif pe solicitare pentru serviciile medicale de
urgentă.
(2) Pentru alte tipuri de transport medical se
utilizează tarif pe kilometru echivalent parcurs sau pe oră de zbor.
Art. 8. - Serviciile medicale de
recuperare-reabilitare a sănătătii se asigură în unităti medicale de
specialitate, respectiv în spitale de recuperare, sectii de recuperare din
spitale, sanatorii cu sectii de recuperare pentru adulti si copii, preventorii,
unităti ambulatorii de recuperare-reabilitare din statiuni balneoclimatice si
cabinete medicale de specialitate organizate conform Ordonantei Guvernului nr.
124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 629/2001, precum si în cabinetele medicale de
specialitate din structura unor unităti sanitare apartinând ministerelor si
institutiilor din sistemul de apărare, ordine publică, sigurantă natională si
autoritate judecătorească, cu autorizatie sanitară de functionare si, după caz,
acreditate.
Art. 9. - Modalitătile de plată a serviciilor medicale
de reabilitare a sănătătii sunt:
a) tarif pe serviciu medical cuantificat în puncte,
respectiv în lei, pentru serviciile medicale acordate în cabinetele medicale de
recuperare organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 629/2001; contravaloarea acestor servicii se suportă
din fondul aferent asistentei medicale ambulatorii de specialitate pentru
specialitătile clinice, în conditiile prevăzute în Contractul-cadru privind
conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor
sociale de sănătate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice
si în normele de aplicare a acestuia;
b) tarif pe zi de spitalizare pentru serviciile
medicale acordate în spitalele de recuperare si în sectiile de recuperare din
spitale; contravaloarea acestor servicii este suportată din fondul aferent
asistentei medicale spitalicesti, în conditiile prevăzute în norme privind
asistenta medicală spitalicească;
c) tarif pe zi de spitalizare pentru serviciile
medicale acordate în sanatorii, inclusiv în sanatoriile balneare, si în
preventorii. Contravaloarea acestor servicii este suportată din fondul aferent
asistentei medicale de recuperare-reabilitare. În cadrul sumelor negociate si
contractate casele de asigurări de sănătate vor aloca, în primele 15 zile ale
lunii, până la 80% din suma corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea
finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare. În cazul
sanatoriilor balneare sumele negociate si contractate cu casele de
asigurări
de sănătate au în vedere tariful pe zi de spitalizare diminuat cu procentul de
contributie suportat de asigurati. Asiguratii plătesc o contributie de 25-30%
din costul unei zile de spitalizare, în functie de tipul de asistentă medicală
balneară si de durata tratamentului, în conditiile stabilite în
contractul-cadru prevăzut în anexa la prezenta hotărâre si în norme;
d) tarif pe serviciu medical în lei pentru serviciile
medicale acordate în unitătile ambulatorii de recuperare-reabilitare din
statiunile balneoclimatice, care nu sunt organizate conform Ordonantei
Guvernului nr. 124/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2001, precum
si în cabinetele
medicale de specialitate din structura unor unităti
sanitare apartinând ministerelor si institutiilor din sistemul de apărare,
ordine publică, sigurantă natională si autoritate judecătorească, pentru care
cheltuielile materiale se suportă de către unitătile în structura cărora
functionează acestea. Contravaloarea acestor servicii va fi decontată de casele
de asigurări de sănătate prin tarife diminuate cu contravaloarea cheltuielilor materiale
necesare functionării si administrării unitătilor sanitare, tarife stabilite
prin norme.
Art. 10. - Nerespectarea obligatiilor contractuale de
către părti conduce la aplicarea măsurilor prevăzute încontractul-cadru si
stipulate în contractele de furnizare de servicii medicale.
Art. 11. - Monitorizarea activitătii furnizorilor de
servicii medicale spitalicesti si controlul furnizorilor de servicii medicale
de recuperare-reabilitare, de servicii medicale de urgentă prespitalicesti, de
alte tipuri de transport medical si de îngrijiri la domiciliu se asigură de
către servicii specializate din structura Casei Nationale de Asigurări de
Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate, a Ministerului Sănătătii si
Familiei, a directiilor de sănătate publică, împreună cu Colegiul Medicilor din
România, organizat la nivel national si judetean, respectiv al municipiului
Bucuresti, precum si de alte institutii abilitate de lege.
Art. 12. - Ministerul Sănătătii si Familiei,
autoritate publică centrală în domeniul asigurării, promovării si ocrotirii
sănătătii populatiei, supraveghează respectarea legislatiei în domeniu pentru
garantarea dreptului la asistentă medicală, colaborând în acest scop cu Casa
Natională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul
Farmacistior din România, autoritătile publice centrale si locale si cu alte
institutii abilitate.
Art. 13. - (1) În aplicarea prezentei hotărâri Casa
Natională de Asigurări de Sănătate si Colegiul Medicilor din România, cu avizul
Ministerului Sănătătii si Familiei, elaborează norme.
(2) Normele se aprobă prin ordin comun al
presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al presedintelui
Colegiului Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătătii si Familiei,
si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 14. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare
începând cu luna ianuarie 2002.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri,
îsi încetează aplicabilitatea prevederile referitoare la asistenta medicală
spitalicească, îngrijirile la domiciliu, serviciile de urgentă prespitalicesti,
serviciile de recuperare-reabilitare a sănătătii din Hotărârea Guvernului nr.
165/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării
asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate
pentru anul 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34
din 19 ianuarie 2001, cu modificările si completările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul sănătătii si familiei,
p. Ministrul de interne,
Toma Zaharia,
secretar de stat
Ministrul apărării nationale,
Ioan Mircea Pascu
Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si
locuintei,
Miron Tudor Mitrea
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti,
27 decembrie 2001.
Nr.
1.330.
ANEXĂ
CONTRACT – CADRU
privind conditiile acordării asistentei medicale spitalicesti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor de urgentă prespitalicesti si altor tipuri de transport medical, precum si a serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătătii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate
CAPITOLUL I
Servicii medicale spitalicesti
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale privind serviciile
medicale spitalicesti
Art. 1. - (1) În relatiile contractuale cu casele de
asigurări de sănătate unitătile sanitare cu paturi sunt obligate:
a) să acorde servicii medicale respectând criteriile
de calitate elaborate de Colegiul Medicilor din România si de Casa Natională de
Asigurări de Sănătate;
b) să nu refuze acordarea asistentei medicale de
urgentă ori de câte ori se solicită aceste servicii;
c) să informeze asiguratii despre serviciile medicale
oferite si despre modul în care sunt furnizate;
d) să respecte confidentialitatea tuturor datelor si
informatiilor privitoare la asigurati, precum si intimitatea si demnitatea
acestora;
e) să factureze lunar, în vederea decontării de către
casa de asigurări de sănătate, activitatea realizată, conform contractului de
furnizare de servicii medicale. Factura va fi însotită de desfăsurătoarele
activitătilor realizate, stabilite prin ordin al presedintelui Casei Nationale
de Asigurări de Sănătate si puse la dispozitie furnizorilor de servicii
medicale contra cost de către casele de asigurări de sănătate.
Nerespectarea termenului de depunere a facturii atrage
nedecontarea la termenele stabilite în contractele de furnizare de servicii
medicale spitalicesti a serviciilor furnizate;
f) să acorde servicii medicale de specialitate tuturor
asiguratilor, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care s-a virat
contributia de asigurări de sănătate pentru acestia;
g) să informeze medicul de familie al asiguratului
sau, după caz, medicul de specialitate din ambulatoriul de specialitate, prin
scrisoare medicală, despre diagnosticul stabilit, controalele, investigatiile,
tratamentele efectuate sau să transmită orice alte informatii referitoare la
starea de sănătate a asiguratului;
h) să utilizeze în conditii de eficientă fondurile
contractate cu casa de asigurări de sănătate, să respecte destinatia acestor
fonduri si să nu angajeze nejustificat cheltuieli din Fondul de asigurări
sociale de sănătate peste suma contractată, cu exceptia cheltuielilor generate
de serviciile medicale în caz de urgentă, altele decât cele contractate. Pentru
eficientizarea serviciilor medicale se vor întocmi liste de asteptare, cu
exceptia cazurilor de urgentă medico-chirurgicală;
i) să transmită datele solicitate de casele de
asigurări de sănătate si de directiile de sănătate publică privind furnizarea
serviciilor medicale si starea de sănătate a persoanelor consultate sau
tratate, fiind direct răspunzătoare de corectitudinea acestora, potrivit
formularelor de raportare stabilite prin ordin comun al presedintelui Casei
Nationale de Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei si
care se pun la dispozitie în mod gratuit;
j) să prezinte casei de asigurări de sănătate, în
vederea contractării, indicatorii specifici stabiliti prin norme;
k) să elibereze documente medicale, cum ar fi:
certificate medicale, certificate pentru îngrijirea copilului bolnav si altele,
după caz. Casele de asigurări de sănătate nu decontează acele servicii medicale
necesare pentru eliberarea unor documente medicale prevăzute în norme;
l) să raporteze indicatorii prevăzuti în normele
privind executia, raportarea si controlul programelor nationale de sănătate si
să utilizeze eficient sumele cu această destinatie. Pentru aceste activităti
spitalele care derulează programe nationale de sănătate vor tine evidente
distincte;
m) să solicite documentele care atestă calitatea de
asigurat. În situatia în care pacientul nu poate dovedi calitatea de asigurat,
spitalul acordă serviciile medicale de urgentă necesare si anuntă casa de
asigurări de sănătate cu care a încheiat contract de furnizare de servicii
medicale, aceasta având obligatia de a deconta spitalului sumele aferente
serviciilor medicale de urgentă;
n) să deconteze serviciilor de ambulantă
contravaloarea serviciilor medicale prespitalicesti si a altor tipuri de
transport, solicitate de acestea.
(2) Se recomandă participarea conducerii spitalelor la
actiuni de instruire, organizate de directiile de sănătate publică si de casele
de asigurări de sănătate, privind aplicarea unitară a actelor normative
referitoare la asigurările sociale de sănătate si a actelor normative privind
asistenta medicală în România. În caz de neparticipare conducerea spitalului
îsi asumă răspunderea pentru nerespectarea sau aplicarea incorectă a
prevederilor legale din domeniu.
Art. 2. - În relatiile contractuale cu casele de
asigurări de sănătate unitătile sanitare cu paturi au următoarele drepturi:
a) să primească contravaloarea serviciilor medicale
efectiv realizate potrivit contractelor si actelor aditionale încheiate cu
casele de asigurări de sănătate;
b) să îsi organizeze activitatea în vederea cresterii
eficientei si eficacitătii actului medical, cu respectarea reglementărilor
legale în vigoare;
c) să subcontracteze cu furnizorii de îngrijiri la
domiciliu, organizati pentru a desfăsura acest tip de activitate, servicii de
îngrijire sau de recuperare efectuate în continuarea tratamentului spitalicesc.
Art. 3. - În relatiile contractuale cu unitătile
sanitare cu paturi casele de asigurări de sănătate au următoarele obligatii:
a) să contracteze servicii medicale numai cu
spitalele/sectiile în care îsi desfăsoară activitatea medici de specialitate
care au obtinut specialitatea în profilul spitalului sau al sectiei respective;
b) să monitorizeze activitatea furnizorilor de
servicii medicale spitalicesti conform contractelor încheiate cu spitalele;
c) să raporteze Casei Nationale de Asigurări de
Sănătate datele solicitate privind activitatea desfăsurată de furnizorii de
servicii medicale spitalicesti, în baza contractelor încheiate cu acestia, si
să respecte termenele de raportare stabilite de Casa Natională de Asigurări de
Sănătate;
d) să deconteze furnizorilor de servicii medicale
spitalicesti, în baza facturii si a documentelor însotitoare, contravaloarea
serviciilor medicale acordate asiguratilor, la termenele stabilite în
contractul de furnizare de servicii medicale;
e) să aloce în primele 15 zile ale lunii sume de până
la 80% din sumele corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea finală a
lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare;
f) să informeze permanent furnizorii de servicii
medicale spitalicesti despre conditiile de contractare;
g) în cazul unitătilor spitalicesti care contractează
servicii medicale cu o singură casă de asigurări de sănătate, să deconteze
serviciile medicale spitalicesti acordate asiguratilor, indiferent de casa de
asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate
pentru acestia;
h) să tină evidenta internărilor pe asigurat, în
functie de casa de asigurări de sănătate la care acesta virează contributia,
pentru care casele de asigurări de sănătate decontează contravaloarea
serviciilor furnizate.
SECTIUNEA a 2-a
Conditiile acordării asistentei medicale
spitalicesti
Art. 4. - (1) Contractul de furnizare de servicii
medicale spitalicesti se încheie între reprezentatul legal al unitătii medicale
spitalicesti si casa de asigurări de sănătate, pe baza următoarelor documente:
a) actul de înfiintare;
b) autorizatia sanitară de functionare;
c) codul fiscal;
d) contul deschis la trezoreria statului.
(2) Reprezentantul legal încheie contract de furnizare de servicii medicale spitalicesti cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îsi are sediul, precum si cu alte case de asigurări de sănătate.
Spitalele din reteaua apărării, ordinii publice,
sigurantei nationale si autoritătii judecătoresti si din reteaua
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si
Locuintei încheie contracte de furnizare de servicii medicale spitalicesti
numai cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei
Nationale si Autoritătii Judecătoresti, respectiv cu Casa de Asigurări de
Sănătate a Transporturilor, avându-se în vedere la contractare si decontare
întreaga activitate desfăsurată pentru asigurati, indiferent de casa de
asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate
pentru acestia.
Art. 5. - (1) Serviciile medicale spitalicesti se
acordă prin spitalizare continuă sau discontinuă în spitale generale sau de
specialitate, care pot avea în structura lor sectii distincte pentru afectiuni
acute sau cronice, si cuprind:
a) consultatii;
b) investigatii;
c) stabilirea diagnosticului;
d) tratamente medicale, chirurgicale si/sau
fizical-recuperatorii;
e) îngrijire, medicamente si materiale sanitare,
cazare si masă.
Definirea spitalizării pe diferite tipuri se
stabileste prin norme.
(2) În centrele de diagnostic si tratament autorizate
de Ministerul Sănătătii si Familiei, apartinând ministerelor cu retele sanitare
proprii, se pot acorda servicii medicale spitalicesti, altele decât dializa, în
conditiile stabilite prin norme, suportate din fondurile aferente asistentei
medicale spitalicesti.
Art. 6. - Serviciile medicale spitalicesti se acordă
asiguratilor pe baza recomandării de internare din partea medicului de familie
acreditat sau a medicului de specialitate din ambulatoriu. Exceptie fac
urgentele medico-chirurgicale si bolile infecto-contagioase care necesită
izolare si tratament si internările obligatorii pentru bolnavii psihici
încadrati la art. 105 si 114 din Codul penal, precum si cele dispuse prin
ordonanta procurorului pe timpul judecării sau al urmăririi penale. Bolnavii de
TBC sunt internati si tratati în mod obligatoriu în orice unitate sanitară de
specialitate.
Art. 7. - Spitalele îsi desfăsoară activitatea în
cadrul bugetului de venituri si cheltuieli negociat de conducerea acestora cu
conducerea directiilor de sănătate publică sau a ministerelor, în functie de
subordonare, având la bază contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti
si actele aditionale la acestea, încheiate cu casele de asigurări de sănătate,
negociere la care se va tine seama si de contractul colectiv de muncă. Suma
totală contractată de spitale cu casele de asigurări de sănătate se compune
din:
a) suma aferentă serviciilor medicale spitalicesti a
căror plată se face pe bază de tarif pe zi de spitalizare, în baza unor
indicatori cantitativi si calitativi stabiliti prin norme, finantată din fondul
alocat pentru asistenta medicală spitalicească;
b) suma aferentă serviciilor medicale spitalicesti a
căror plată se face prin tarif pe persoană internată - tip “caz rezolvat” -
finantată din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească;
c) suma aferentă programelor de sănătate pentru
medicamente si materiale sanitare specifice, finantată din fondul alocat pentru
programele nationale de sănătate;
d) sume pentru serviciile medicale efectuate în
cabinete medicale de specialitate: oncologie, diabet zaharat, nutritie si boli
metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală,
stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de primire a
urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă, structuri care
se află în componenta spitalelor ca unităti fără personalitate juridică, sume
stabilite în raport cu cheltuielile de personal si cheltuielile de întretinere
si functionare ale acestor structuri, finantate din fondul alocat pentru
asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile clinice,
cu exceptia cabinetelor stomatologice pentru serviciile de urgentă si a
structurilor de primirea urgentelor, finantate din fondul alocat pentru
asistenta medicală spitalicească;
e) sume pentru cofinantarea instalării aparatelor de
înaltă performantă, finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală
spitalicească;
f) sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru
medicii, farmacistii si stomatologii rezidenti din anii 3-7, precum si sume
pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, stomatologii si
farmacistii stagiari, care au încheiat contracte individuale de muncă cu
spitalele, acordate în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si
activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar, finantate din fondul
alocat pentru asistenta medicală spitalicească;
g) sume pentru medicii si alt personal sanitar care
furnizează servicii medico-sanitare în unitătile sau în sectiile de spital cu
profil de recuperare pentru copiii distrofici, recuperare si reabilitare
neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit
prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000, în cadrul
serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau, după
caz, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în a căror
rază administrativ-teritorială functionează, încadrati la spitalul judetean sau
la alt spital public cel mai apropiat (în cazul unitătilor sanitare transferate
integral la serviciile publice specializate), finantate din fondul alocat
pentru asistenta medicală spitalicească;
h) sume pentru investigatii paraclinice efectuate în
regim ambulatoriu, stabilite în conditiile prevăzute în Contractul-cadru
privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului
asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie de
specialitate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si în
normele metodologice de aplicare, aferente asistentei medicale de specialitate
pentru specialitătile paraclinice, sume finantate din fondul alocat pentru
serviciile medicale paraclinice;
i) sume pentru dializă în insuficienta renală cronică,
stabilite pe bază de tarif pe serviciu - sedintă de dializă, conform normelor,
finantate din fondul alocat pentru asistenta medicală spitalicească. Această
prevedere se aplică si în situatia în care dializa se efectuează în centrele de
diagnostic si tratament autorizate de Ministerul Sănătătii si Familiei,
apartinând ministerelor cu retele sanitare proprii.
Tariful pe serviciu medical nu cuprinde cheltuielile
ce se suportă din programele nationale de sănătate;
j) sume aferente arieratelor înregistrate până la data
de 30 noiembrie în anul precedent, acoperite din fondul alocat pentru asistenta
medicală spitalicească.
Art. 8. - Casele de asigurări de sănătate decontează
serviciile medicale spitalicesti contractate cu furnizorii de servicii medicale
spitalicesti, în functie de realizarea indicatorilor negociati, conform
normelor, în următoarele conditii:
a) serviciile medicale pentru care plata se face pe
bază de tarif pe zi de spitalizare se decontează tinându-se seama de durata
optimă de spitalizare stabilită de comisiile de specialitate ale Ministerului
Sănătătii si Familiei si nominalizate în norme; în situatia în care durata
medie de spitalizare realizată de spitale/sectii este mai mare sau mai mică
decât cea optimă, casele de asigurări de sănătate decontează serviciile
medicale spitalicesti la valoarea prevăzută pentru durata optimă; în situatia
în care suma aferentă depăsirii duratei optime de spitalizare pe o sectie nu
este compensată cu suma corespunzătoare reducerii duratei optime de spitalizare
la celelalte sectii, casele de asigurări de sănătate pot deconta diferenta care
nu a fost compensată, dacă depăsirea este justificată; în cazul în care
asiguratul este transferat într-o sectie de acelasi profil la aceeasi unitate
sanitară sau în altă unitate spitalicească într-o sectie de acelasi profil, se
ia în calcul la decontare, pentru sectia spitalului de la care s-a transferat
asiguratul, o durată de spitalizare care nu poate depăsi 3 zile;
b) pentru spitalele participante la programul national
de finantare bazat pe persoană internată - tip de caz rezolvat - decontarea se
face în functie de numărul de cazuri externate si raportate; în situatia în
care numărul cazurilor ponderate raportate este mai mare decât numărul negociat
de cazuri ponderate, se acceptă o depăsire cu cel mult 10% a sumei contractate;
în situatia în care numărul cazurilor ponderate este mai mic decât numărul
negociat de cazuri ponderate, se acordă suma corespunzătoare cazurilor
ponderate;
c) suma aferentă programelor nationale de sănătate
pentru medicamente si materiale sanitare specifice se decontează la nivelul
realizărilor, în limita sumei prevăzute prin programe pentru medicamente si
materiale sanitare specifice;
d) sumele pentru serviciile medicale efectuate în
cabinetele medicale de specialitate în oncologie, diabet zaharat, nutritie si
boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate
mintală - stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de
primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă - se
decontează la nivelul stabilit prin acte aditionale la contractul de furnizare
de servicii spitalicesti, cu respectarea conditiilor în baza cărora au fost
stabilite aceste sume;
e) suma pentru cofinantarea instalării aparatelor de
înaltă performantă se decontează la nivelul realizărilor, în limita sumelor
prevăzute în actul aditional, cumulat de la începutul anului;
f) suma pentru plata cheltuielilor de personal pentru
medicii, farmacistii si stomatologii rezidenti din anii 3-7 si pentru medicii,
stomatologii si farmacistii stagiari care au încheiat contract individual de
muncă cu spitalele, acordată în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 58/2001, se decontează la nivelul cheltuielilor de personal efectuate în
limita sumelor prevăzute în actul aditional la contractul de furnizare de
servicii medicale spitalicesti;
g) suma pentru medici si alt personal sanitar care
furnizează servicii medico-sanitare în unitătile sau în sectiile de spital cu
profil de recuperare pentru copiii distrofici, recuperare si reabilitare
neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit
prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000, în cadrul
serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau, după
caz, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a căror
rază administrativ-teritorială functionează, încadrati la spitalul judetean sau
la alt spital public cel mai apropiat (în cazul unitătilor sanitare transferate
integral la serviciile publice specializate), se decontează la nivelul
cheltuielilor de personal efectuate în limita sumei prevăzute prin acte
aditionale la contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti;
h) suma pentru investigatii paraclinice efectuate în
regim ambulatoriu se decontează în conditiile prevăzute în Contractul-cadru
privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului
asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie de
specialitate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si în
normele metodologice de aplicare a acestuia;
i) suma pentru dializă în insuficienta renală cronică
se decontează în functie de numărul de sedinte de dializă efectuate si de
tariful corespunzător;
j) suma aferentă arieratelor se decontează în baza
metodologiei si la termenele stabilite prin ordin al presedintelui Casei
Nationale de Asigurări de Sănătate.
Art. 9. - Spitalele vor acoperi din sumele obtinute
conform art. 7, cu exceptia sumelor pentru medicamente si materiale specifice
acoperite prin programele nationale de sănătate, toate cheltuielile care,
potrivit legii, sunt suportate din Fondul de asigurări sociale de sănătate,
inclusiv pentru:
a) investigatiile paraclinice pentru bolnavii
internati, efectuate în alte unităti spitalicesti sau în unităti ambulatorii de
specialitate, în situatiile în care spitalul respectiv nu detine dotarea
necesară;
b) dispensarele medicale care, datorită lipsei unui
medic, nu s-au putut constitui în cabinete medicale organizate conform
Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor
medicale, cu modificările si completările ulterioare, si care rămân în
structura unitătilor sanitare cu paturi la care sunt arondate, în conditiile
stabilite prin norme.
Art. 10. - Însotitorii copiilor bolnavi în vârstă de
până la 3 ani, precum si însotitorii copiilor cu handicap beneficiază de plata
serviciilor hoteliere (cazare si masă) din partea casei de asigurări de
sănătate, în conditiile stabilite prin norme.
Art. 11. - Fondul pentru asistenta medicală
spitalicească se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra
cheltuielilor materiale si prestărilor de servicii cu caracter medical, aprobat
în bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate. La propunerea caselor de
asigurări de sănătate, Casa Natională de Asigurări de Sănătate analizează si
stabileste cota procentuală sus-mentionată, cu avizul Colegiului Medicilor din
România, care se aprobă prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei.
Art. 12. - (1) Asiguratii suportă contravaloarea:
a) serviciilor hoteliere cu grad înalt de confort;
definirea gradului înalt de confort se stabileste prin norme;
b) serviciilor medicale efectuate la cerere;
c) unor servicii medicale de înaltă performantă,
stabilite prin norme.
(2) Tarifele serviciilor prevăzute la alin. (1) lit.
a)-c) se stabilesc de unitătile sanitare care acordă aceste servicii.
Art. 13. - Modalitătile de finantare si de decontare
de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale contractate se
stabilesc prin norme.
Art. 14. - Tipul de contract pentru furnizarea
serviciilor medicale spitalicesti se stabileste prin norme. Utilizarea acestui
tip de contract este obligatorie, furnizorii putând negocia cu casele de
asigurări de sănătate clauze suplimentare, care vor fi mentionate la capitolul
“Alte clauze”, în limita conditiilor prevăzute în actele normative în vigoare
privind asigurările sociale de sănătate.
Art. 15. - (1) Casele de asigurări de sănătate au
obligatia să deconteze, la termenele stabilite prin contractele de furnizare de
servicii medicale spitalicesti si prin actele aditionale la acestea,
contravaloarea serviciilor medicale furnizate.
(2) În cazul în care termenul de plată prevăzut în
contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti nu este respectat
din vina caselor de asigurări de sănătate, acestea sunt obligate să plătească
majorări de întârziere egale cu majorările care se aplică pentru întârzierea
plătii impozitelor către stat.
(3) Refuzul caselor de asigurări de sănătate de a
deconta unele prestatii raportate ca realizate se face numai prin prezentarea
în scris a cauzelor care au condus la aceasta. Contestatiile împotriva acestor
refuzuri se solutionează de comisiile de arbitraj organizate potrivit legii.
Art. 16. - (1) Refuzul furnizorilor de servicii
medicale de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de asigurări
de sănătate actele de evidentă a serviciilor medicale furnizate si documentele
în baza cărora se decontează serviciile medicale realizate conduce la amânarea
decontării de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale
prestate, până în momentul efectuării următorului control.
(2) Raportarea unor servicii medicale care nu au fost
realizate sau care au fost realizate în alte conditii decât cele pentru care
s-a solicitat decontarea se regularizează conform normelor. De asemenea, la
regularizare se au în vedere si serviciile omise la raportare în perioadele în
care au fost realizate.
Art. 17. - Contractul de furnizare de servicii
medicale spitalicesti se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a
casei de asigurări de sănătate, în termen de 10 zile de la data constatării
următoarelor situatii:
a) spitalele nou-înfiintate nu încep activitatea în
termen de cel mult 3 luni de la data semnării contractului de furnizare de
servicii medicale;
b) ridicarea definitivă de către organele în drept a
autorizatiei sanitare de functionare a furnizorului.
Art. 18. - Contractul de furnizare de servicii
medicale spitalicesti încheiat cu casa de asigurări de sănătate încetează la
data la care a intervenit una dintre următoarele situatii:
a) încetarea activitătii furnizorilor de servicii
medicale spitalicesti prin desfiintare sau reprofilare;
b) încetarea definitivă a activitătii casei de
asigurări de sănătate;
c) acordul de vointă al părtilor;
d) mutarea sediului unitătii sanitare.
Art. 19. - Contractul de furnizare de servicii
medicale spitalicesti încheiat cu casa de asigurări de sănătate se modifică în
sensul anulării unor servicii de plin drept, printr-o notificare scrisă, în
următoarele situatii:
a) o sectie sau unele sectii nu mai îndeplinesc
conditiile de contractare;
b) retragerea, la nivelul sectiei/sectiilor, a
autorizatiei sanitare de functionare.
CAPITOLUL II
Servicii de îngrijire la domiciliu
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale privind serviciile de
îngrijiri la domiciliu
Art. 20. - Furnizorii de servicii de îngrijiri la
domiciliu sunt obligati:
a) să acorde asiguratilor servicii de îngrijiri la
domiciliu numai pe baza biletelor de recomandare eliberate de medicii de
specialitate din spital la externare;
b) să nu modifice sau să nu întrerupă din proprie
initiativă schema terapeutică recomandată;
c) să comunice medicului de specialitate din spital,
care a recomandat îngrijirile la domiciliu, evolutia stării de sănătate a
asiguratului;
d) să respecte criteriile de calitate a serviciilor
furnizate;
e) să nu încaseze de la asigurat contributii personale
pentru serviciile furnizate, a căror contravaloare se suportă de către spitalul
cu care s-a încheiat subcontractul;
f) să respecte confidentialitatea serviciilor
acordate;
g) să tină evidenta serviciilor furnizate la
domiciliul asiguratului, privind tipul serviciului acordat, data si ora
acordării, durata, evolutia stării de sănătate; această evidentă va constitui
anexă la fisa de observatie din spital a asiguratului;
h) să factureze lunar, în vederea decontării de către
spitale, activitatea prestată, conform subcontractului încheiat cu acestea;
factura va fi însotită de desfăsurătorul serviciilor acordate;
i) să urmărească prezentarea la controlul medical a
asiguratului pe care l-a îngrijit, atunci când acest lucru a fost solicitat de
medicul de specialitate din spital.
Art. 21. - Furnizorii de servicii de îngrijiri la
domiciliu au următoarele drepturi:
a) să primească contravaloarea serviciilor de
îngrijiri la domiciliu, potrivit subcontractelor încheiate cu spitalele;
b) să fie informati despre conditiile de furnizare a
serviciilor de îngrijiri la domiciliu.
Art. 22. - Spitalele care au subcontractat servicii de
îngrijiri la domiciliu vor deconta contravaloarea serviciilor subcontractate si
prestate de furnizori pe baza tarifelor stabilite prin norme si vor stabili
modul de control al acordării acestor servicii.
SECTIUNEA a 2-a
Conditiile acordării serviciilor de
îngrijiri la domiciliu
Art. 23. - Subcontractul de furnizare de servicii de
îngrijiri la domiciliu se încheie între furnizorii de îngrijiri la domiciliu si
reprezentantul legal al spitalului, pe baza următoarelor documente:
a) certificat de acreditare sau, după caz, de
autorizare a furnizorului;
b) codul fiscal sau, după caz, autorizatia de
liber-profesionist.
Art. 24. - Decontarea serviciilor de îngrijiri la
domiciliu de către spitale se realizează din sumele aferente spitalelor,
contractate si decontate de casa de asigurări de sănătate, ca urmare a
realizării în spital a unei durate de spitalizare sub nivelul celei optime.
Art. 25. - Modelul subcontractului dintre furnizorii
de servicii de îngrijiri la domiciliu si spitale, în care se prevăd conditiile
contractării, se stabileste de părti.
Art. 26. - Lista cuprinzând serviciile de îngrijiri la domiciliu se stabileste prin norme.
CAPITOLUL III
Servicii medicale de urgentă prespitalicesti
si alte tipuri de transport medical
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale privind serviciile
medicale de urgentă
prespitalicesti si alte tipuri de
transport medical
Art. 27. - (1) În relatiile contractuale cu casa de
asigurări de sănătate unitătile specializate care acordă servicii medicale de
urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport medical, denumite servicii
de ambulantă, sunt obligate:
a) să acorde îngrijiri medicale asiguratilor, în caz
de boală sau accident, din momentul solicitării sau de la data accidentului si
până la rezolvarea stării de urgentă, în limita competentelor, cu respectarea
conditiilor de calitate impuse de activitatea medicală;
b) să asigure prezenta personalului medico-sanitar din
serviciul de ambulantă în orice situatie care necesită acordarea serviciilor
medicale de urgentă majoră;
c) să folosească medicatia, materialele sanitare si
aparatura medicală din dotarea mijlocului de transport la locul accidentului
sau al îmbolnăvirii ori în timpul transportului;
d) să informeze asiguratii despre serviciile medicale
oferite si despre modul în care vor fi furnizate;
e) să utilizeze în conditii de eficientă fondurile
contractate cu casa de asigurări de sănătate;
f) să acorde servicii medicale tuturor asiguratilor
fără nici o discriminare, folosind totodată formele cele mai eficiente si
economice de tratament si transport;
g) să informeze medicul de familie al asiguratului, în
situatia în care acesta nu este caz de internat, despre diagnosticul stabilit,
investigatiile si tratamentele efectuate;
h) să informeze unitatea sanitară la care transportă
asiguratul despre investigatiile si tratamentele efectuate;
i) să respecte confidentialitatea tuturor datelor si
informatiilor privitoare la asigurati, precum si demnitatea si intimitatea
acestora;
j) să elibereze adeverinte medicale de urgentă,
certificate constatatoare de deces, prescriptii medicale, conform normelor;
k) să anunte casa de asigurări de sănătate atunci când
este suspendată sau anulată autorizatia sanitară de functionare;
l) să accepte controlul din partea Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate, a Ministerului
Sănătătii si Familiei si directiilor de sănătate publică, împreună cu Colegiul
Medicilor din România organizat la nivel national si judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti, precum si a altor institutii abilitate de lege, privind
modul de desfăsurare a activitătii;
m) să factureze lunar, în vederea decontării de către
casa de asigurări de sănătate, activitatea realizată, conform contractului de
furnizare de servicii medicale. Factura va fi însotită de desfăsurătoarele
activitătilor realizate, stabilite prin ordin al presedintelui Casei Nationale
de Asigurări de Sănătate si puse la dispozitie furnizorilor de servicii
medicale contra cost de către casele de asigurări de sănătate.
Nerespectarea termenului de depunere a facturii atrage
nedecontarea la termenele stabilite în contractele de furnizare de servicii
medicale prespitalicesti si alte tipuri de transport medical a serviciilor
medicale furnizate;
n) să asigure servicii medicale de urgentă utilizând
mijlocul de transport adecvat si echipamentul corespunzător situatiei
respective;
o) să introducă monitorizarea apelurilor astfel încât
să fie respectată si urmărită promptitudinea la solicitare, stabilită conform
normelor.
(2) Se recomandă participarea conducerii serviciilor
de ambulantă la actiuni de instruire organizate de directiile de sănătate
publică si de casele de asigurări de sănătate privind aplicarea unitară a
actelor normative referitoare la asigurările sociale de sănătate si a actelor normative
privind asistenta medicală în România. În caz de neparticipare conducerea
serviciilor de ambulantă îsi asumă răspunderea pentru nerespectarea sau
aplicarea incorectă a prevederilor legale din domeniu.
Art. 28. - În relatiile contractuale cu casele de
asigurări de sănătate serviciile de ambulantă au următoarele drepturi:
a) să primească contravaloarea serviciilor medicale
efectiv realizate potrivit contractelor încheiate cu casele de asigurări de
sănătate;
b) să cunoască conditiile de contractare pentru
activitatea suportată din Fondul de asigurări sociale de sănătate si decontată
de casele de asigurări de sănătate;
c) să îsi organizeze activitatea în vederea cresterii
eficientei actului medical, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare;
d) să încaseze, pe bază de facturi, contravaloarea
serviciilor medicale prespitalicesti comandate de unitătile sanitare cu paturi,
conform solicitării scrise a acestora.
Art. 29. - Casele de asigurări de sănătate au
următoarele obligatii:
a) să controleze activitatea serviciilor de ambulantă
conform contractelor încheiate cu acestea;
b) să raporteze Casei Nationale de Asigurări de
Sănătate datele solicitate privind activitatea desfăsurată de serviciile de
ambulantă, în baza contractelor încheiate cu acestea, si să respecte termenele
de raportare stabilite de Casa Natională de Asigurări de Sănătate;
c) să deconteze, în baza facturii si a documentelor
însotitoare, serviciilor de ambulantă contravaloarea serviciilor medicale
acordate asiguratilor, la termenele stabilite în contractul de furnizare de
servicii medicale prespitalicesti;
d) să aloce, în primele 15 zile ale lunii, sume de
până la 80% din sumele corespunzătoare lunii curente, urmând ca decontarea
finală a lunii să se efectueze în primele 10 zile ale lunii următoare;
e) să înregistreze si să comunice Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate indicatorul de concordantă între diagnosticul stabilit de
medicul din serviciul de ambulantă si diagnosticul stabilit la structurile de
primire a urgentelor, în conditiile stabilite prin norme.
SECTIUNEA a 2-a
Conditiile acordării asistentei medicale
de urgentă
Prespitalicesti
Art. 30. - Contractul de furnizare de servicii medicale de urgentă prespitalicesti se încheie între reprezentantul legal al serviciului de ambulantă si casa de asigurări de sănătate, pe baza următoarelor documente:
a) actul de înfiintare;
b) autorizatia sanitară de functionare;
c) codul fiscal;
d) contul deschis la trezoreria statului.
Art. 31. - Lista cuprinzând serviciile medicale de
urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport medical se stabileste prin
norme.
Art. 32. - Fondul pentru asistenta medicală de urgentă
prespitalicească se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra
cheltuielilor materiale si prestărilor de servicii cu caracter medical, aprobat
în bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, cotă care ia în calcul
cel putin fondul anului precedent cu această destinatie, indexat cu
coeficientul de inflatie prognozat pentru anul în curs. La propunerea caselor
de asigurări de sănătate Casa Natională de Asigurări de Sănătate analizează si
stabileste cota procentuală sus-mentionată, cu avizul Colegiului Medicilor din
România, care se aprobă prin ordin al presedintelui Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei.
Art. 33. - Sumele aferente serviciilor medicale
contractate cu serviciile de ambulantă au în vedere toate cheltuielile aferente
care, potrivit legii, sunt suportate din Fondul de asigurări sociale de
sănătate.
Art. 34. - Modalitatea de finantare si de decontare de
către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale de urgentă
prespitalicesti si a altor tipuri de transport medical se stabileste prin
norme.
Art. 35. - Tipul de contract pentru furnizarea
serviciilor medicale de urgentă prespitalicesti se stabileste prin norme.
Utilizarea acestui tip de contract este obligatorie,
furnizorii putând negocia cu casele de asigurări de sănătate clauze
suplimentare, care vor fi mentionate la capitolul “Alte clauze”, în limita conditiilor
prevăzute în actele normative în vigoare privind asigurările sociale de
sănătate.
Art. 36. - (1) Casele de asigurări de sănătate au
obligatia să deconteze, la termenele stabilite în contracte, contravaloarea
serviciilor medicale furnizate.
(2) În cazul în care termenul de plată prevăzut în
contractul de furnizare de servicii medicale de urgentă prespitalicesti nu este
respectat din vina caselor de asigurări de sănătate, acestea sunt obligate să
plătească majorări de întârziere egale cu majorările care se aplică pentru
întârzierea plătii impozitelor către stat.
(3) Refuzul caselor de asigurări de sănătate de a
deconta unele prestatii raportate ca realizate se face numai prin prezentarea
în scris a cauzelor care au condus la aceasta. Contestatiile împotriva acestor
refuzuri se solutionează de comisiile de arbitraj organizate potrivit legii.
Art. 37. - (1) Refuzul furnizorilor de servicii
medicale de urgentă prespitalicesti de a pune la dispozitie organelor de
control ale caselor de asigurări de sănătate actele de evidentă a serviciilor
furnizate si documentele în baza cărora se decontează serviciile realizate
conduce la amânarea decontării de către casele de asigurări de sănătate a
serviciilor medicale prestate, până în momentul efectuării următorului control.
(2) Raportarea unor servicii medicale de urgentă
prespitalicesti si alte tipuri de transport medical care nu au fost realizate
sau care au fost realizate în alte conditii decât cele pentru care s-a
solicitat decontarea se regularizează conform normelor. De asemenea, la
regularizare se au în vedere si serviciile medicale omise la raportare în
perioadele în care au fost realizate.
Art. 38. - Contractul de furnizare de servicii
medicale de urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport se reziliază de
plin drept printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate, în
termen de 10 zile de la data constatării următoarelor situatii:
a) întreruperea activitătii pentru o perioadă mai mare
de 3 luni;
b) ridicarea definitivă de către organele în drept a
autorizatiei sanitare de functionare a furnizorului.
Art. 39. - Contractul de furnizare de servicii
medicale de urgentă prespitalicesti, încheiat cu casa de asigurări de sănătate,
încetează cu data la care a intervenit una dintre următoarele situatii:
a) încetarea activitătii furnizorului prin
desfiintare, lichidare, dizolvare;
b) încetarea definitivă a activitătii casei de
asigurări de sănătate;
c) acordul de vointă al părtilor.
CAPITOLUL IV
Servicii de recuperare-reabilitare
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale privind serviciile
medicale
de recuperare-reabilitare
Art. 40. - În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare - unităti ambulatorii din statiunile balneoclimatice, care nu sunt organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2001, sanatorii si preventorii – au următoarele obligatii:
a) să acorde îngrijiri medicale asiguratilor, numai pe
bază de bilet de trimitere de la medicul de familie acreditat, de la medicul de
specialitate din ambulatoriu acreditat sau de la medicul din spital;
b) să ofere relatii asiguratilor despre drepturile pe
care le au si care decurg din calitatea de asigurat, precum si despre
serviciile medicale oferite, modul în care vor fi furnizate acestea si să îi
consilieze în scopul prevenirii îmbolnăvirilor si al păstrării sănătătii;
c) să stabilească si să furnizeze tratamentele
adecvate;
d) să solicite documentele care atestă calitatea de
asigurat a pacientilor;
e) să acorde servicii medicale tuturor asiguratilor
fără nici o discriminare, folosind totodată formele cele mai eficiente si
economice de tratament;
f) să respecte confidentialitatea tuturor datelor si
informatiilor privitoare la asigurati, precum si demnitatea si intimitatea
acestora;
g) să stabilească programul de lucru si sarcinile de
serviciu pentru personalul medical subordonat, în cazul unitătilor ambulatorii;
h) să accepte controlul din partea Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate, a Ministerului
Sănătătii si Familiei si a directiilor de sănătate publică, împreună cu
Colegiul Medicilor din România organizat la nivel national si judetean,
respectiv al municipiului Bucuresti, precum si a altor institutii abilitate de
lege, privind modul de desfăsurare a activitătii;
i) să asigure asistenta medicală indiferent de casa de
asigurări de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate a
asiguratului;
j) să nu încaseze de la asigurati contributii
personale pentru serviciile medicale furnizate care se suportă integral de
casele de asigurări de sănătate;
k) să îsi stabilească programul de activitate si să îl
afiseze la loc vizibil;
l) să informeze medicul de familie al asiguratului
despre tratamentul efectuat si orice alte aspecte privind starea de sănătate a
acestuia;
m) să anunte casele de asigurări de sănătate în cazul
în care unitătii sanitare i-a fost retrasă sau suspendată autorizatia sanitară
de functionare sau a fost retras avizul de liberă practică al
medicului/medicilor;
n) să factureze lunar, în vederea decontării de către
casa de asigurări de sănătate, activitatea realizată, conform contractului de
furnizare de servicii medicale de recuperare- reabilitare. Factura va fi
însotită de desfăsurătoarele activitătilor realizate, stabilite prin ordin al
presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si puse la dispozitie
furnizorilor de servicii medicale de recuperare-reabilitare contra cost de
către casele de asigurări de sănătate.
Nerespectarea termenului de depunere a facturii atrage
nedecontarea la termenele stabilite în contractele de furnizare de servicii
medicale de recuperare-reabilitare a serviciilor medicale furnizate.
Art. 41. - În relatiile contractuale cu casele de
asigurări de sănătate furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare
au următoarele drepturi:
a) să primească contravaloarea serviciilor medicale
aferente activitătii prestate, conform contractelor încheiate cu casele de
asigurări de sănătate;
b) să încaseze contravaloarea serviciilor medicale
acordate persoanelor neasigurate, a serviciilor medicale acordate la cererea
asiguratilor si a contributiei personale a asiguratilor pentru perioadele si
numărul de proceduri care depăsesc limitele contractate si decontate de casele
de asigurări de sănătate;
c) să fie informati asupra conditiilor de furnizare a
serviciilor medicale de recuperare-reabilitare.
Art. 42. - În relatiile contractuale cu furnizorii de
servicii medicale de recuperare-reabilitare, casele de asigurări de sănătate au
următoarele obligatii:
a) să verifice activitatea furnizorilor de servicii
medicale de recuperare-reabilitare, conform contractelor încheiate cu acestia;
b) să raporteze Casei Nationale de Asigurări de
Sănătate datele solicitate privind activitatea desfăsurată de furnizorii de
servicii medicale de recuperare-reabilitare, în baza contractelor încheiate cu
acestia, si să respecte termenele de raportare stabilite de Casa Natională de
Asigurări de Sănătate;
c) să deconteze furnizorilor de servicii medicale de
recuperare-reabilitare, în baza facturii si a documentelor însotitoare,
contravaloarea serviciilor medicale acordate asi- guratilor, la termenele
stabilite în contractul de furnizare de servicii medicale de
recuperare-reabilitare;
d) să informeze permanent furnizorii de servicii
medicale de recuperare-reabilitare despre conditiile de contractare;
e) în cazul unitătilor sanitare cu paturi, care
contractează servicii medicale de recuperare-reabilitare cu o singură casă de
asigurări de sănătate, să deconteze serviciile medicale de
recuperare-reabilitare acordate asiguratilor, indiferent de casa de asigurări
de sănătate la care se virează contributia de asigurări de sănătate pentru
acestia.
SECTIUNEA a 2-a
Conditiile acordării asistentei medicale
de recuperare-reabilitare
Art. 43. - Contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare se încheie între reprezentantul legal al unitătii sanitare de recuperare-reabilitare si casa de asigurări de sănătate, pe baza următoarelor documente:
a) actul de înfiintare;
b) autorizatia sanitară de functionare;
c) codul fiscal;
d) contul deschis la trezoreria statului.
Art. 44. - Recomandările pentru tratament de
recuperare-reabilitare în statiunile balneoclimatice se fac de către medicii de
familie acreditati, de către medicii de specialitate din ambulatoriu acreditati
si medicii din spital, pentruperioade si potrivit unui ritm stabilite de
medicul de profil.
Art. 45. - Lista cuprinzând serviciile medicale de
recuperare-reabilitare în ambulatoriu, inclusiv unele servicii medicale
complementare, conditiile acordării serviciilor medicale în sanatoriile
balneare si în unitătile sanitare ambulatorii si modalitatea de decontare a
acestora se stabilesc prin norme.
Art. 46. - Fondul pentru asistenta medicală de
recuperare-reabilitare se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra
cheltuielilor materiale si prestărilor de servicii cu caracter medical, aprobat
în bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cotă care ia în calcul cel putin fondul
anului precedent cu această destinatie, indexat cu coeficientul de inflatie
prognozat pentru anul în curs. La propunerea caselor de asigurări de sănătate
Casa Natională de Asigurări de Sănătate analizează si stabileste cota
procentuală sus-mentionată, cu avizul Colegiului Medicilor din România, care se
aprobă prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de
Sănătate si al ministrului sănătătii si familiei.
Art. 47. - Tipurile de contracte de furnizare de
servicii medicale de recuperare-reabilitare se stabilesc prin norme.
Utilizarea acestor tipuri de contracte este
obligatorie, furnizorii putând negocia cu casele de asigurări de sănătate
clauze suplimentare, care vor fi mentionate la capitolul “Alte clauze”, în
limita conditiilor prevăzute în actele normative în vigoare privind asigurările
sociale de sănătate.
Art. 48. - (1) Casele de asigurări de sănătate au
obligatia să deconteze, la termenele stabilite în contracte, contravaloarea
serviciilor medicale de recuperare-reabilitare furnizate.
(2) În cazul în care termenul de plată stabilit în
contractul de furnizare de servicii medicale de recuperare-reabilitare nu este
respectat din vina caselor de asigurări de sănătate, acestea sunt obligate să
plătească majorări de întârziere egale cu majorările care se aplică pentru
întârzierea plătii impozitelor către stat.
(3) Refuzul caselor de asigurări de sănătate de a
deconta unele prestatii raportate ca realizate se face numai prin prezentarea
în scris a cauzelor care au condus la aceasta. Contestatiile împotriva acestor
refuzuri se solutionează de comisiile de arbitraj organizate potrivit legii.
Art. 49. - (1) Refuzul furnizorilor de servicii
medicale de recuperare-reabilitare de a pune la dispozitie organelor de control
ale caselor de asigurări de sănătate actele de evidentă a serviciilor furnizate
si documentele în baza cărora se decontează serviciile medicale realizate
conduce la amânarea decontării de către casele de asigurări de sănătate a
serviciilor medicale prestate, până în momentul efectuării următorului control.
(2) Raportarea unor servicii medicale care nu au fost
realizate sau care au fost realizate în alte conditii decât cele pentru care
s-a solicitat decontarea se regularizează
conform normelor. De asemenea, la regularizare se au în vedere si
serviciile medicale omise la raportare în perioadele în care au fost realizate.
Art. 50. - Contractul de furnizare de servicii
medicale de recuperare-reabilitare se reziliază de plin drept printr-o
notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate, în termen de 10 zile de
la data constatării următoarelor situatii:
a) unitătile sanitare cu paturi, nou-înfiintate, care
acordă servicii de recuperare-reabilitare nu încep activitatea în termen de cel
mult 3 luni de la data semnării contractului de furnizare de servicii medicale;
b) ridicarea definitivă de către organele în drept a
autorizatiei sanitare de functionare a furnizorului.
Art. 51. - Contractul de furnizare de servicii
medicale de recuperare-reabilitare încheiat cu casa de asigurări de sănătate
încetează cu data la care a intervenit una dintre următoarele situatii:
a) încetarea activitătii furnizorului prin
desfiintare, lichidare, dizolvare;
b) încetarea definitivă a activitătii casei de
asigurări de sănătate;
c) acordul de vointă al părtilor.
CAPITOLUL V
Dispozitii finale
Art. 52. - Centrele de sănătate cu personalitate juridică înfiintate de Ministerul Sănătătii si Familiei, care au în structură paturi de spital si ambulatoriu de specialitate, încheie contract direct cu casele de asigurări de sănătate pentru activitatea medicală desfăsurată în calitate de furnizori de servicii medicale. Aceste centre de sănătate sunt asimilate cu spitalele comunale. Pentru serviciile medicale acordate se aplică aceleasi prevederi prevăzute în prezentul contract-cadru si în norme, referitoare la serviciile medicale spitalicesti.
Art. 53. - Pentru centrele de sănătate cu paturi, fără
personalitate juridică, înfiintate de Ministerul Sănătătii si Familiei, care se
află în structura unui spital, reprezentantul legal al spitalului respectiv ia
în calcul la încheierea contractului de furnizare de servicii medicale cu casa
de asigurări de sănătate si activitatea medicală desfăsurată în centrul de
sănătate, considerat sectie a spitalului respectiv.
Art. 54. - Pentru centrele de sănătate fără paturi si
fără personalitate juridică, înfiintate de Ministerul Sănătătii si Familiei,
care se află în structura unui spital, reprezentantul legal al spitalului
respectiv ia în calcul la încheierea contractului de furnizare de servicii
medicale cu casa de asigurări de sănătate si activitatea medicală desfăsurată
în centrul de sănătate în cabinete medicale de specialitate în oncologie,
diabet zaharat, nutritie si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC,
laboratoare de sănătate mintală, stationar de zi, cabinete de planificare
familială, structuri de primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru
servicii de urgentă.
Art. 55. - Disponibilitătile aflate în contul
unitătilor sanitare la sfârsitul anului financiar, provenite din venituri
proprii, precum si din cele realizate din serviciile medicale furnizate pe baza
contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate, după scăderea
obligatiilor de plată, a încasărilor anticipate si după deducerea sumelor
plătite sub formă de premii personalului, potrivit legii, rămân la dispozitia
acestora, putând fi utilizate pentru îmbunătătirea conditiilor de diagnostic si
tratament ale asiguratilor.
Art. 56. - Spitalele din reteaua ministerelor si
institutiilor din domeniul apărării, ordinii publice, sigurantei nationale si
autoritătii judecătoresti încheie contracte distincte cu Casa de Asigurări de
Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autorităt ii
Judecătoresti pentru ambulatoriile integrate acestor spitale, pentru fiecare
tip de asistentă medicală, cu exceptia serviciilor medicale efectuate în
cabinetele ambulatorii de specialitate în: oncologie, diabet zaharat, nutritie
si boli metabolice, boli infectioase, dispensare TBC, laboratoare de sănătate
mintală, stationar de zi, cabinete de planificare familială, structuri de
primire a urgentelor, cabinete stomatologice pentru servicii de urgentă, în
conditiile prevăzute în Contractul-cadru privind conditiile acordării
asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în
asistenta medicală primară si în normele de aplicare a acestuia, precum si în
Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul
sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie
de specialitate pentru specialitătile clinice, paraclinice si stomatologice si
în normele de aplicare a acestuia, si se decontează din fondul aferent
asistentei medicale ambulatorii de specialitate sau, după caz, din fondul
aferent asistentei medicale primare.
În titlul si în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr.
1.291/2001 privind transferul pachetului de actiuni detinut de stat la
Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. Bucuresti de la
Ministerul Turismului la Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului
Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 844 din 28 decembrie 2001, se face următoarea rectificare:
- în loc de: Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. Bucuresti se va citi: Societatea Comercială “Biroul de Turism pentru Tineret (B.T.T.)” - S.A. Bucuresti.