MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 39         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 21 ianuarie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

783/2001. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de  persoane prevăzute în legi speciale

 

1.126/2001. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale

 

786/2001. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 72/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

1.129/2001. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 72/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

789/2001. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 300/2000 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000

 

1.132/2001. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 300/2000 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000

 

795/2001. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2000 privind desfăsurarea activitătii de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

 

1.138/2001. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2000 privind desfăsurarea activitătii de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 181 din 14 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat

 

Decizia nr. 296 din 6 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) si e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

5.058/2001. - Ordin al ministrului educatiei si cercetării pentru aprobarea Metodologiei privind constituirea si vacantarea posturilor/catedrelor din învătământul preuniversitar

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea,

în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii

de persoane prevăzute în legi speciale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 170 din 4 noiembrie 1999 privind acordarea, în mod  gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 541 din 5 noiembrie 1999, cu următoarele modificări si completări:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - Categoriile de persoane prevăzute la art. 1 sunt:

a) persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă, marii mutilati, rănitii, urmasii si părintii celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, persoanele care au fost retinute în perioada 16-22 decembrie 1989 ca urmare a participării la actiunile pentru victoria revolutiei, precum si persoanele care, în perioada 16-25 decembrie 1989, s-au remarcat prin fapte deosebite în lupta pentru victoria revolutiei si care detin titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989;

b) veteranii de război si văduvele de război;

c) persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri;

d) persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;

e) persoanele cu handicap.”

2. La articolul 3, literele a) si d) vor avea următorul cuprins:

“a) acces gratuit la tratament si consultatii în spitalele si policlinicile Ministerului Sănătătii si Familiei, Ministerului Apărării Nationale si Ministerului de Interne;

...........................................................................................

d) acces gratuit în sanatorii si baze de tratament apartinând Ministerului Sănătătii si Familiei, Ministerului Apărării Nationale si Ministerului de Interne.”

3. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“rt. 4. - Persoanele prevăzute la art. 2 lit. b) si e) beneficiază si de următoarele drepturi:

a) asistentă medicală gratuită în toate institutiile medicale civile de stat si militare;

b) medicamente gratuite atât pentru tratament ambulatoriu, cât si pe timpul spitalizării;

c) bilete de tratament gratuite, în limita posibilitătilor existente, în statiuni balneoclimaterice, pe baza reglementărilor stabilite de Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap si de Ministerul Turismului;

d) obtinerea gratuită de către invalizii de război si persoanele cu handicap a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor si asigurarea, cu prioritate si în conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace, a dispozitivelor de adaptare a autovehiculelor pentru a putea fi conduse de persoanele cu handicap.”

4. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - Persoanele prevăzute la art. 2 lit. c) si d) beneficiază si de următoarele drepturi:

a) asistentă medicală gratuită;

b) medicamente, în mod gratuit si prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât si pe timpul spitalizării;

c) un bilet de tratament gratuit, pe an, într-o statiune balneoclimaterică.”

5. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), art. 4 lit. a), b) si d) si la art. 5 lit. a) si b) se suportă din Fondul de asigurări sociale de sănătate, gestionat de casele de asigurări de sănătate de care asiguratul apartine.

(2) Sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute la art. 3 lit. d), art. 4 lit. c) si la art. 5 lit. c) se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.”

Art. II. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 170/1999, astfel cum a fost modificată si completată prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al  României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 8 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Bucuresti, 29 decembrie 2001.

Nr. 783.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea,

în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane

prevăzute în legi speciale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 28 decembrie 2001.

Nr. 1.126.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 72/1998 pentru modificarea si completarea

Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 72 din 25 august 1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, emisă în temeiul art. 1 pct. 12 lit. c) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 27 august 1998, cu următoarele modificări:

1. Articolul I va avea următorul cuprins:

“Art. I. - Legea nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 15 apri- lie 1998, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:”

2. La articolul I, punctele 4, 5, 6, 7, 8 si 9 se abrogă.

3. La articolul I punctul 10, articolul 15 va avea următorul cuprins:

“Art. 15. - Controlul respectării prevederilor prezentei legi se execută de către Regia Autonomă «Administratia Natională a Drumurilor din România», precum si de către

organele de specialitate ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

Executarea silită a creantelor la bugetul Fondului special al drumurilor publice se face potrivit legislatiei privind urmărirea si executarea silită a creantelor bugetului de stat,.prin împuternicitii proprii ai Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, cu asistenta Ministerului Finantelor Publice.

Sumele încasate potrivit alin. 2 se virează în contul special al Fondului special al drumurilor publice, deschis pe seama Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.”

4. La articolul I, punctul 11 se abrogă.

5. Articolul II se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 26 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 27 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Bucuresti, 29 decembrie 2001.

Nr. 786.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei

Guvernului nr. 72/1998 pentru modificarea si completarea

Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea

Fondului special al drumurilor publice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 72/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 28 decembrie 2001.

Nr. 1.129.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 300/2000 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 300 din 30 decembrie 2000 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind.înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale

de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000, cu următoarele modificări si completări:

1. Titlul ordonantei de urgentă va avea următorul cuprins:

“ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului

nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea

Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul

Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000”

2. Articolul I se abrogă.

3. La articolul II punctul 1, alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Se înfiintează Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, institutie publică, cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu sediul în municipiul Bucuresti.”

4. La articolul II, după punctul 1 se introduc punctele 11 si 12 cu următorul cuprins:

“11. Punctele 6, 7, 18 si 23 ale articolului 5 se abrogă.

12. Punctele 12, 19 si 28 ale articolului 5 vor avea următorul cuprins:

«12. exercită controlul cu privire la respectarea de către agentii economici din sector a reglementărilor emise, a sistemului de preturi si tarife în vigoare si aplică sanctiuni în cazul nerespectării acestora;

.........................................................................................

19. creează o bază de date necesară în vederea desfăsurării activitătii sale si furnizării de informatii altor autorităti în elaborarea strategiei de dezvoltare a sectorului energiei electrice si termice, precum si în legătură cu activitatea comertului international cu energie electrică si cu practicile internationale în domeniu. Datele care nu au caracter secret si confidential pot fi date publicitătii cu avizul Ministerului Industriei si Resurselor;

........................................................................................

28. colaborează cu Ministerul Industriei si Resurselor si cu Agentia Română pentru  Conservarea Energiei la elaborarea propunerilor de strategii si de politici în domeniul energetic.”»

5. La articolul II, punctul 2 va avea următorul cuprins:

“2. La articolul 9, alineatele (1) si (2), litera f) a alineatului (3) si alineatele (5) si (6) vor avea următorul cuprins:

«Art. 9. - (1) Activitatea ANRE este condusă de un presedinte si un vicepresedinte, numiti si revocati prin ordin al primului-ministru la propunerea ministrului industriei si resurselor, potrivit legii. Presedintele reprezintă ANRE în relatia cu tertii.

(2) Calitatea de presedinte si de vicepresedinte este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte functii sau demnităti publice, cu exceptia activitătii didactice, în conditiile legii. Presedintelui si vicepresedintelui le sunt interzise exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitătilor de comert si participarea la administrarea sau la conducerea unor societăti comerciale, regii autonome sau a unor organizatii cooperatiste.

(3) Mandatul presedintelui încetează:

........................................................................................

f) prin revocare, potrivit legii.

........................................................................................

(5) Ordinele si deciziile de interes general pentru agentii economici din sector se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

`           (6) Ordinele emise si deciziile adoptate de presedinte în exercitarea atributiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data la care au fost notificate părtilor interesate sau de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă sunt de interes general.”»

6. La articolul II, după punctul 2 se introduc punctele 21 si 22 cu următorul cuprins:

“21. După articolul 9 se introduce articolul 9 1 cu următorul cuprins:

«Art. 91. - (1) Pentru activitătile de reglementare se constituie un comitet de reglementare, în vederea obtinerii unui spor de obiectivitate, format din presedinte, vicepresedinte si 3 reglementatori, functionari publici, numiti de către ministrul industriei si resurselor.

(2) Ordinele si deciziile ANRE cu privire la reglementare sunt adoptate cu votul majoritătii membrilor comitetului de reglementare.”

22. Alineatul (1) al articolului 10 va avea următorul cuprins:

«Art. 10. - (1) Comitetul de reglementare al ANRE este asistat de un consiliu consultativ format din 9 membri numiti prin ordin al ministrului industriei si resurselor, din care 3 membri specialisti din unitătile Ministerului Industriei si Resurselor, un membru din partea asociatiilor patronale din domeniul energiei, un membru din partea organizatiilor sindicale ale salariatilor din domeniul energiei, un membru din partea administratiei publice locale, un membru specialist din  cercetare-proiectare în domeniul energetic si 2 membri specialisti din unitătile mari consumatoare de energie electrică si termică.”»

Art. II. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 29 din 22 octombrie 1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 27 octombrie 1998, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 8 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Bucuresti, 29 decembrie 2001.

Nr. 789.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 300/2000 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea,

organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 300/2000 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată prin Legea nr. 99/2000, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 28 decembrie 2001.

Nr. 1.132.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2000 privind desfăsurarea activităti de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 10 din 21 ianuarie 2000 privind desfăsurarea activitătii de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României, emisă în temeiul art. 1 lit. G pct. 3 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, cu următoarele modificări:

1. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - (1) Persoana autorizată poate actiona numai în limitele conventiei încheiate prin negociere cu beneficiarul.”

2. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie întocmeste lista tuturor persoanelor autorizate, pe care o comunică oficiilor de cadastru, geodezie si cartografie judetene si al municipiului Bucuresti.

(2) De asemenea, lista prevăzută la alin. (1) se comunică Ministerului Justitiei si Uniunii Nationale a Notarilor Publici, care o vor transmite birourilor de carte funciară, respectiv birourilor notarilor publici.

(3) Actualizarea listei prevăzute la alin. (1) se va face periodic, în functie de autorizarea unor noi persoane sau de încetarea calitătii de persoană autorizată.”

3. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - Calitatea de persoană autorizată se poate pierde temporar sau definitiv prin suspendarea, retragerea sau încetarea valabilitătii certificatului de autorizare.”

4. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

“Art. 9. - (1) Certificatul de autorizare se suspendă în următoarele cazuri:

a) când împotriva persoanei autorizate s-a dispus sanctiunea disciplinară de suspendare a certificatului de autorizare pe o perioadă de 1-3 luni;

b) în caz de pierdere sau distrugere a certificatului de autorizare si/sau a parafei;

c) în caz de incapacitate temporară de muncă, constatată în conditiile legii.

(2) Suspendarea durează până la încetarea cauzei care a determinat-o.”

5. La articolul 10, literele a) si b) vor avea următorul cuprins:

“a) când împotriva persoanei autorizate s-a dispus sanctiunea disciplinară de retragere a certificatului de autorizare;

b) când se constată că sunt îndeplinite conditiile pentru a treia suspendare a autorizării în ultimii 3 ani;”

6. La articolul 11, după litera c) se introduce litera c1), iar literele d) si e) vor avea următorul cuprins:

“c1) când persoana autorizată a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în legătură cu activitatea sa;

d) în cazul punerii sub interdictie a persoanei autorizate prin hotărâre judecătorească irevocabilă;

e) în cazul încetării calitătii de persoană juridică.”

7. La articolul 12, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - (1) Suspendarea, retragerea sau încetarea valabilitătii certificatului de autorizare se constată, se dispune si se pune în aplicare de reprezentantii Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie sau, după caz, ai oficiilor de cadastru, geodezie si cartografie judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.”

8. La articolul 13, alineatul (2) se abrogă.

9. La articolul 13, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Onorariile prevăzute la alin. (3) vor rezulta din negocieri si se vor încadra între limitele minime si, respectiv, maxime ale tarifelor de onorarii stabilite periodic,  în functie de indicele ratei inflatiei, prin ordin comun al presedintelui Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie si al ministrului justitiei, cu avizul Oficiului Concurentei.”

10. La articolul 15, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Presedintele Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, prin directiile generale de specialitate, si directorii generali ai oficiilor de cadastru, geodezie si cartografie judetene si al municipiului Bucuresti pot dispune controlul activitătii persoanelor autorizate în conditiile legii.”

11. La articolul 17 alineatul (1), literele a) si c) vor avea următorul cuprins:

“a) nerespectarea dispozitiilor legale, a metodologiilor, normelor tehnice, regulamentelor si instructiunilor elaborate sau avizate de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie;

........................................................................................

c) refuzul nejustificat de a desfăsura activităti de specialitate si/sau conditionarea încheierii conventiilor de stipularea unor clauze inechitabile;”

12. La articolul 17 alineatul (1), litera e) se abrogă.

13. La articolul 19, alineatele (3) si (4) vor avea următorul cuprins:

“(3) Sanctiunile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) si b) sunt de competenta Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie sau, după caz, a oficiilor de cadastru, geodezie si cartografie judetene si al municipiului Bucuresti, iar sanctiunile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c) si d) sunt de competenta Consiliului de conducere al Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie.

(4) Împotriva deciziei adoptate în conditiile alin. (3) partea nemultumită poate face contestatie în termen de 30 de zile de la comunicare la instanta de contencios administrativ competentă, potrivit legii.”

14. La articolul 19, alineatul (5) se abrogă.

15. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

“Art. 20. - (1) Persoanele autorizate sunt obligate să plătească, anterior autorizării, Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie sau oficiilor de cadastru, geodezie si cartografie judetene ori al municipiului Bucuresti taxa de autorizare, în conditiile prevăzute de lege. Taxa nu se restituie în cazul refuzului de autorizare.

(2) Sumele încasate de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie potrivit alin. (1) au regim de venituri extrabugetare si sunt destinate realizării obiectului de activitate al acestuia.

(3) Evidenta onorariilor si modul de încasare a sumelor prevăzute la alin. (1) se vor reglementa prin ordin comun al presedintelui Oficiului National de Cadastru, Geodezie si  Cartografie si al ministrului finantelor publice, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonante în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

16. După articolul 20 se introduce articolul 201 cu următorul cuprins:

“Art. 201 . - (1) Avizul de executie reprezintă actul de autoritate publică ce se emite de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie sau de oficiile de cadastru, geodezie si cartografie judetene si al municipiului Bucuresti, după caz, pentru lucrările de specialitate care se realizează cu finantare de la bugetul de stat si/sau local, precum si din alte surse legal constituite.

(2) Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie eliberează avizul de executie pentru lucrările care privesc teritoriul mai multor judete, iar oficiile de cadastru, geodezie si cartografie judetene, pentru lucrările care privesc teritoriul unui singur judet.”

17. La articolul 21, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) În termenul prevăzut la alin. (1) presedintele Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie si ministrul justitiei vor aproba prin ordin comun, cu avizul Oficiului Concurentei, tarifele de onorarii prevăzute la art. 13 alin. (4).”

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Bucuresti, 29 decembrie 2001.

Nr. 795.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2000 privind desfăsurarea activitătii de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate

din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2000 privind desfăsurarea activitătii de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 28 decembrie 2001.

Nr. 1.138.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 181

din 14 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43

din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, exceptie ridicată de Marcel Maszni în Dosarul nr. 2.742/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, precizând că dispozitiile art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 49, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 51, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, ale art. 25, referitoare la libera circulatie, ale art. 32, privind dreptul la învătătură, ale art. 38, referitoare la munca si protectia muncii, si nici pe cele ale art. 150 din Constitutie, privind conflictul temporal de legi. Consideră că anularea pe cale administrativă a unui permis de conducere auto nu aduce atingere nici unui drept prevăzut în Constitutie sau în reglementări internationale privind drepturile omului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 2.742/2000, Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, exceptie ridicată de Marcel Maszni.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 25, referitoare la libera circulatie, ale art. 32, referitoare la dreptul la învătătură, ale art. 38, referitoare la munca si protectia socială a muncii, ale art. 49, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 51, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, precum si pe cele ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, privind conflictul temporal de legi.

Textele de lege criticate sunt considerate neconstitutionale de către autorul exceptiei, deoarece permit unui organ administrativ, si anume seful politiei judetene, să anuleze permisul de conducere auto, desi instanta care a pronuntat condamnarea nu a dispus si interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ceea ce reprezintă o restrângere nejustificată a dreptului la liberă circulatie prevăzut la art. 25 din Constitutie, contrar si prevederilor art. 49 din Constitutie. De asemenea, se consideră că sunt aplicabile prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, întrucât textele de lege criticate, fiind anterioare Constitutiei si contrare prevederilor acesteia, sunt implicit abrogate. Totodată autorul exceptiei sustine că aceleasi dispozitii sunt contrare si prevederilor art. 16 alin. (2), ale art. 25 si 51 din Constitutie, deoarece limitează dreptul la liberă circulatie si răstoarnă suprematia Constitutiei si a legilor, deoarece seful politiei nu poate anula un act oficial doveditor al unei calificări obtinute în urma promovării unor examene. Se mai arată că măsura administrativă ar putea viza doar suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă determinată, iar nu anularea acestui document oficial care atestă o anumită calificare a persoanei, întocmai ca o diplomă de studii.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecată consideră că dispozitiile art. 42 si 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu sunt abrogate prin prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, nefiind contrare prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Potrivit art. 25 alin. (1) din Constitutie, conditiile exercitării dreptului la liberă circulatie se stabilesc prin lege, iar legea poate reglementa restrângeri în exercitarea acestui drept atât pentru apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor, cât si pentru prevenirea unor fapte penale, conform art. 49 alin. (1) din Constitutie si art. 2 paragraful 3 din Protocolul aditional.nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se arată, de asemenea, că dispozitiile legale criticate nu încalcă dreptul la muncă si nici dreptul la învătătură, drepturi garantate prin dispozitiile art. 32 si 38 din Constitutie, si nici principiul suprematiei prevederilor constitutionale, consacrat prin art. 51 din Constitutie. În final se consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu este întemeiată nici în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă si rezonabilă.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 25 din Constitutie, referitoare la dreptul la libera circulatie, întrucât acest drept nu include si dreptul de a solicita eliberarea unui permis de conducere sau dreptul ca permisul de conducere să fie anulat numai printr-o procedură judiciară, iar nu si administrativă. În opinia Guvernului, a considera că anularea unui permis de conducere auto printr-o procedură administrativă încalcă dreptul la libera circulatie constituie o interpretare abuzivă a dispozitiilor art. 25 din Constitutie. În ceea ce priveste neconcordanta textelor de lege criticate în raport cu prevederile art. 32, referitoare la dreptul la învătătură, si cu cele ale art. 38, referitoare la dreptul la muncă si la protectia muncii, se apreciază că aceasta nu poate fi retinută, fiind domenii de reglementare absolut diferite. Astfel, permisul de conducere nu constituie “o diplomă”, asa cum consideră autorul exceptiei, si nu conferă titularului nici o calificare, asemenea efecte nefiind prevăzute în legislatia în vigoare privind învătământul si calificarea profesională. Referitor la neconcordanta cu prevederile art. 49 din Constitutie se arată că anularea unui permis de conducere pe cale administrativă nu aduce atingere nici unui drept prevăzut în Constitutie sau în reglementări internationale privind drepturile omului si, prin urmare, prevederile constitutionale care privesc restrângerea exercitiului unor drepturi sunt lipsite de relevantă. În final, se consideră că, întrucât nu se retine nici o încălcare a prevederilor constitutionale, nici art. 51 din Constitutie, referitor la respectarea Constitutiei si a legilor, nu este încălcat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia si din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 42 alin. 2: “Permisul de conducere se poate anula si în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru vreuna din infractiunile prevăzute în art. 22 alin. 4, dacă la săvârsirea ei  făptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător.”;

- Art. 43: “Anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute de prezentul decret, se hotărăste de seful politiei judetene sau al politiei municipiului Bucuresti ori de loctiitorii acestuia, în raza căreia titularul permisului a săvârsit fapta.

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule si stabilirea duratei suspendării se aprobă de organele prevăzute la alin. 1, la propunerea ofiterului sau subofiterului de politie care a constatat contraventia ce atrage, potrivit legii, măsura suspendării.

Procedura retinerii si a restituirii permisului de conducere în caz de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice se stabileste prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 25: “(1) Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetătean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.”;

- Art. 32: “(1) Dreptul la învătătură este asigurat prin învătământul general obligatoriu, prin învătământul liceal si prin cel profesional, prin învătământul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.

(2) Învătământul de toate gradele se desfăsoară în limba română. În conditiile legii, învătământul se poate desfăsura si într-o limbă de circulatie internatională.

(3) Drepturile persoanelor apartinând minoritătilor nationale de a învăta limba lor maternă si dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitătile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învătământul de stat este gratuit, potrivit legii.

(5) Institutiile de învătământ, inclusiv cele particulare, se înfiintează si îsi desfăsoară activitatea în conditiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învătământului religios, potrivit cerintelor specifice fiecărui cult. În scolile de stat, învătământul religios este organizat si garantat prin lege.”;

- Art. 38: “(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Alegerea profesiei si alegerea locului de muncă sunt libere.

(2) Salariatii au dreptul la protectia socială a muncii.

 Măsurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de muncă al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în conditii grele, precum si alte situatii specifice.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbatii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 51: “Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;

- Art. 150 alin. (1): “Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constitutii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Referitor la încălcarea prin dispozitiile art. 42 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, republicat, a art. 16 alin. (2) din Constitutie, Curtea consideră că nu există nici o neconcordantă între aceste dispozitii si textul constitutional invocat, deoarece anularea permisului de conducere de către organele politiei în cazurile expres mentionate se face potrivit legii, în spetă potrivit Decretului nr. 328/1966, republicat, si, astfel, organele politiei, aplicând prevederile legii, nu pot fi considerate lomai presus de lege”. Din aceeasi perspectivă nu pot fi considerate contrare acelorasi prevederi constitutionale nici dispozitiile art. 43 din decretul mentionat, întrucât, tot potrivit legii, este anulat permisul de conducere în cazurile prevăzute de Decretul nr. 328/1966, republicat.

Curtea observă că prevederile constitutionale ale art. 25, referitoare la dreptul la libera circulatie, nu au nici o legătură cu textele de lege criticate, întrucât acest drept fundamental nu include si dreptul de a solicita eliberarea  unui permis de conducere auto sau dreptul ca permisul de conducere să fie anulat numai printr-o procedură judiciară, iar nu si administrativă. Constitutia garantează dreptul la liberă circulatie în tară si în străinătate, potrivit propriei vointe, iar conditiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege. Dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, conferit de permisul de conducere auto, nu are nici o legătură cu dreptul la libera circulatie, deoarece prevederile constitutionale nu se referă si la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulatie. Astfel, fiecare cetătean poate utiliza mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale). Pe de altă parte, “libera circulatie” se desfăsoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice si sociale, a drepturilor si libertătilor cetătenilor, precum si a unei normale desfăsurări a relatiilor interstatale. Totodată dreptul la libera circulatie asigură fiecărui cetătean dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.

Curtea mai constată că, de asemenea, nu au incidentă în cauză nici prevederile art. 32 din Constitutie, care se referă la dreptul la învătătură, deoarece, potrivit alin. (1) al  acestui text, “Dreptul la învătătură este asigurat prin învătământul general obligatoriu, prin învătământul liceal si prin cel profesional, prin învătământul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare”. Or, anularea permisului de conducere auto de către organele de politie, în conditiile prevăzute la art. 42 alin. 2 si art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu vizează acest drept fundamental, ci constituie o măsură luată împotriva conducătorilor auto condamnati printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârsirea infractiunilor expres prevăzute la lit. a) si b) din art. 42 alin. 1, precum si a acelora cărora li s-a interzis exercitarea profesiei sau ocupatiei de conducător de autovehicule, situatie prevăzută la lit. c) a aceluiasi articol. Această dispozitie de anulare a permisului de conducere auto are o dublă finalitate: de sanctiune si, respectiv, consecintă a condamnării, precum si de prevenire a săvârsirii altor infractiuni similare de către conducătorii auto condamnati penal. În acelasi timp Curtea constată că modul de desfăsurare a învătământului, dreptul persoanelor apartinând minoritătilor nationale, gratuitatea învătământului de stat, legalitatea desfăsurării activitătii institutiilor de învătământ, autonomia universitară, precum si libertatea învătământului religios (prevăzute la art. 32 din Constitutie) nu au nici o legătură cu anularea permisului de conducere auto de către organele de politie, anulare prevăzută de textele de lege criticate. Totodată Curtea observă că permisul de conducere auto nu reprezintă o diplomă de studii, ci atestă dreptul titularului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, drept care poate fi pierdut, în cazurile expres prevăzute de lege, din culpa conducătorului auto care nu a respectat regulile de circulatie.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, referitoare la încălcarea prin textele de lege criticate a art. 38 din Constitutie, Curtea retine că si această critică este lipsită de temei, deoarece art. 42 alin. 2 si art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, reglementează anularea permisului de conducere auto de către organele de politie tocmai pentru asigurarea sigurantei circulatiei rutiere, prin urmare pentru protejarea celor implicati în traficul rutier, inclusiv a conducătorului auto care a încălcat regulile de circulatie. Drepturile fundamentale la muncă si la protectia socială a muncii nu numai că nu sunt încălcate prin textele de lege criticate, ci sunt asigurate a se desfăsura în conditii de respectare a legii si de securitate pentru conducătorii auto si pentru toti cei implicati în traficul rutier.

Măsura anulării permisului de circulatie în cazurile prevăzute de dispozitiile legale criticate respectă prevederile art. 38 din Constitutie. Curtea observă că, dimpotrivă, inexistenta unor asemenea prevederi legale, si deci mentinerea permisului de conducere chiar si în situatiile în care titularul acestuia a săvârsit infractiunile grave prevăzute de textele de lege criticate, ar constitui o încălcare a prevederilor constitutionale invocate, precum si a drepturilor fundamentale la viată si la integritate fizică si psihică ale persoanelor, care nu ar mai putea fi garantate.

Referitor la pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu prevederile art. 51 din Constitutie, Curtea constată că acest text constitutional este respectat deoarece prevederile Legii fundamentale, suprematia acesteia, precum si legile sunt respectate.

Curtea constată că nu au incidentă în cauză prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece în cauză nu este pus în discutie nici un asemenea drept fundamental si, prin urmare, nici o restrângere a exercitiului acestuia contrară prevederilor constitutionale.

În sfârsit, Curtea constată că textele de lege criticate (adoptate anterior Constitutiei) rămân în vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece, pentru argumentele expuse, nu contravin prevederilor Constitutiei, invocate de autorul exceptiei.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, exceptie ridicată de Marcel Maszni în Dosarul nr. 2.742/2000 al  Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iunie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 296

din 6 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) si e)

din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) si e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Elena Cioară în Dosarul nr. 1.941/2000 al Judecătoriei Medgidia..La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei nu pot fi retinute, deoarece un act nul nu poate constitui temei al dobândirii valabile a dreptului de proprietate, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 1.941/2000, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a art. III alin. (1) lit. a) si e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Exceptia a fost ridicată de Elena Cioară într-un proces de constatare a nulitătii unui titlu de proprietate dobândit în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (2) si (3) referitoare la protectia proprietătii private. De asemenea, se consideră că se contravine “unor principii fundamentale ale dreptului civil: principiul bunei-credinte, cel al dreptului câstigat, precum si principiul exprimat de adagiul latin error comunis facit jus”.

Judecătoria Medgidia, exprimându-si opinia ca urmare a interventiei Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia este neîntemeiată, “întrucât prevederile atacate constată expres nulităti preexistente, rezultate din caracterul imperativ al dispozitiilor legale încălcate, în  igoare la momentul încheierii actului juridic”. Se mai consideră că nu se pot retine nici referirile la efectuarea unei etatizări sau exproprieri si nici cele la încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului civil.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, consideră că exceptia nu este întemeiată. Aceasta deoarece consecintele nulitătii absolute nu pot fi confundate cu exproprierea; actul nul este desfiintat de la încheierea lui, neputând în nici un fel să constituie un temei pentru dobândirea unui drept.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia este neîntemeiată, deoarece nu se poate sustine că dispozitiile referitoare la nulitatea absolută a actelor încheiate cu încălcarea prevederilor exprese ale Legii fondului funciar nr. 18/1991 aduc atingere dreptului de proprietate, fiind contrare art. 41 alin. (2) si (3) din Constitutie.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III alin. (1) lit. a) si e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 noiembrie 1997), dispozitii care au următoarea redactare: “(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptătite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; […]

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20, în localitătile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege.”

Autorul exceptiei consideră neconstitutional acest text de lege, întrucât, în conditiile în care constituirea dreptului de proprietate asupra terenului a fost realizată cu respectarea normelor prevăzute de Legea nr. 18/1991, actiunea în constatarea nulitătii, promovată în conformitate cu dispozitiile art. III alin. 1 lit. a) si e) din Legea nr. 169/1997, reprezintă o expropriere, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (2) si (3) din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu poate fi primită această critică de neconstitutionalitate.

Dispozitiile legale criticate prevăd că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislatiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, printre altele, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptătite la asemenea reconstituiri sau constituiri, precum si actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20 din lege, în localitătile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege. Acestea nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât să precizeze încă o dată sanctiunea nulitătii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, el fiind desfiintat retroactiv, asemenea acte nu au putut să constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În aceste conditii este fortată invocarea prevederilor constitutionale privind ocrotirea dreptului de proprietate si, cu atât mai mult, referirea la asa-zisa “expropriere deghizată”.

În ceea ce priveste celelalte critici, Curtea constată că exced competentei sale, acestea urmând să fie rezolvate de instantele judecătoresti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) si e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Elena Cioară în Dosarul nr. 1.941/2000 al Judecătoriei Medgidia.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind constituirea si vacantarea posturilor/catedrelor

din învătământul preuniversitar

 

Ministrul educatiei si cercetării,

în baza prevederilor art. 7 si ale art. 43-45 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 23/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării,

emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind constituirea si vacantarea posturilor/catedrelor din învătământul preuniversitar, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispozitii contrare.

Art. 3. - Directia generală pentru evaluare, prognoze si dezvoltare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării si inspectoratele scolare vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei si cercetării,

Ecaterina Andronescu

 

Bucuresti, 16 noiembrie 2001.

Nr. 5.058.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

privind constituirea si vacantarea posturilor/catedrelor din învătământul preuniversitar

 

Art. 1. - (1) Constituirea posturilor/catedrelor din învătământul preuniversitar se face pe baza planului-cadru de învătământ si a structurii normelor didactice, precum si a planurilor de scolarizare propuse de inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti în fiecare an scolar, cu respectarea prevederilor art. 7 si ale art. 43-45 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Posturile/catedrele vacante, precum si numărul orelor disponibile se stabilesc de către comisia de mobilitate a personalului didactic, numită prin decizie a inspectorului scolar general.

Art. 2. - (1) Încadrarea pe posturi/catedre a educatorilor, învătătorilor sau profesorilor se realizează avându-se în vedere asigurarea continuitătii activitătii didactice de predare la aceleasi grupe sau clase de elevi.

(2) Încadrarea profesorilor în învătământul gimnazial se realizează pe catedre constituite din ore de specialitate.

(3) Dacă la nivelul unitătii de învătământ gimnazial nu se poate constitui o normă întreagă, dar există minimum o jumătate de normă în specialitate, aceasta se poate completa cu ore la alte specialităti, disponibile la nivelul unitătii de învătământ. Completarea normelor didactice se face cu ore la specialităti pe care cadrele didactice să le poată preda, conform metodologiei privind încadrarea personalului didactic din învătământul preuniversitar, ca urmare a aplicării planului-cadru de învătământ, potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, numai după încadrarea tuturor titularilor la aceste specialităti. Catedrele se pot constitui din ore de specialitate si la două sau trei unităti de învătământ apropiate, din aceeasi localitate.

(4) Încadrarea profesorilor si maistrilor-instructori în învătământul liceal, profesional - scoli profesionale si de ucenici - si postliceal se realizează în specializarea/specializările principală/principale. În anumite situatii se pot constitui catedre combinate la licee si gimnazii, din ore la specializarea principală la licee si din ore la specializarea principală sau secundară la gimnaziu, scoala profesională sau de ucenici.

Art. 3. - Personalului didactic titular pe o catedră constituită din ore la mai multe unităti de învătământ i se poate întregi catedra, la cerere, la una dintre unităti, dacă există această posibilitate.

Art. 4. - (1) Sunt declarate vacante:

a) posturile/catedrele ocupate de suplinitori;

b) posturile/catedrele care apar ca urmare a cresterii numărului de ore sau de clase, determinată de schimbările în planul-cadru de învătământ si în planul de scolarizare;

c) posturile/catedrele ocupate de personalul didactic care împlineste vârsta standard de pensionare până la data de 1 septembrie a fiecărui an scolar. Aceste posturi sunt declarate vacante după analizarea cererilor depuse în baza art. 128 din Legea nr. 128/1997;

d) posturile/catedrele devenite vacante prin desfacerea contractului de muncă;

e) posturile/catedrele devenite vacante în alte situatii.

(2) Posturile/catedrele de la scolile cu limba de predare a minoritătilor nationale se declară vacante cu specificarea limbii de predare.

Art. 5. - (1) Posturile/catedrele se declară vacante numai după încadrarea tuturor titularilor, inclusiv a celor care au dreptul la rezervarea postului/catedrei.

(2) Pot fi declarate vacante si catedre cuprinzând cel putin două treimi ore din norma didactică reprezentând discipline din trunchiul comun, cu viabilitate de 4 ani, si restul ore optionale.

(3) Posturile/catedrele ocupate de personalul didactic care solicită pensionarea la cerere/anticipată, în conditiile legii, sunt declarate vacante după emiterea deciziei de pensionare.

Art. 6. - (1) Lista cuprinzând posturile/catedrele declarate vacante se afisează la inspectoratele scolare cu cel putin 30 de zile înaintea declansării actiunilor prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.

(2) Fiecare unitate scolară are obligatia de a afisa posturile/catedrele vacante proprii, după aprobarea de către consiliul de administratie al inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti.