MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 65         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 30 ianuarie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

            27. - Lege pentru ratificarea Conventiei penale privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 Conventia penală privind coruptia

 

            35. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei penale privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999

 

            41. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar

 

            49. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar

 

            60. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spatiilor comerciale

 

            68. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spatiilor comerciale

 

            61. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuală

 

            69. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/20001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuală

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 340 din 4 decembrie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) si alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            452/2001. - Ordin al ministrului industriei si resurselor privind aprobarea Programului de restructurare a Societătii Comerciale "IAR” - S.A. Brasov pentru perioada 2001-2002

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Conventiei penale privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Articol unic. - (1) Se ratifică Conventia penală privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999.

            (2) Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare a Conventiei penale privind coruptia, denumită în continuare conventie, România va comunica Secretariatului General al Consiliului Europei că autoritătile centrale desemnate în temeiul art. 29 paragraful 1 din conventie sunt următoarele:

            a) Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, pentru cererile de asistentă judiciară formulate în faza de urmărire penală;

            b) Ministerul Justitiei, pentru cererile de asistentă judiciară formulate în faza de judecată sau de executare a pedepsei, precum si pentru cererile de extrădare.

            (3) Data intrării în vigoare a prezentei legi, tinând seama de dispozitiile art. 32 din conventie, va fi:

            a) data intrării în vigoare a conventiei, dacă România depune instrumentul de ratificare a conventiei anterior intrării sale în vigoare; sau

            b) prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii de către România a instrumentului de ratificare a conventiei, dacă România depune acest instrument de ratificare ulterior intrării în vigoare a conventiei.

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 27.

 

CONSILIUL EUROPEI

CONVENTIA PENALĂ PRIVIND CORUPTIA*)

 


*) Traducere.

 

PREAMBUL

 

Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state semnatare ale prezentei conventii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,

recunoscând importanta de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei conventii,

convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politică penală comună care tinde să protejeze societatea împotriva coruptiei, inclusiv prin adoptarea unei legislatii si a măsurilor preventive adecvate,

subliniind faptul că coruptia constituie o amenintare pentru democratie, preeminenta dreptului si drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate si justitie socială, denaturează concurenta, împiedică dezvoltarea economică si pune în pericol stabilitatea institutiilor democratice si bazele morale ale societătii, convinse că eficacitatea luptei împotriva coruptiei se realizează printr-o cooperare internatională penală intensificată, rapidă si adaptată,

apreciind realizările recente care contribuie la ameliorarea constiintei si cooperării la nivel international în lupta împotriva coruptiei, inclusiv actiunile desfăsurate de O.N.U., Banca Mondială, Fondul Monetar International, Organizatia Mondială a Comertului, Organizatia Statelor Americane, O.C.D.E. si Uniunea Europeană,

având în vedere Programul de actiune împotriva coruptiei, adoptat de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferinte a ministrilor europeni ai justitiei (La Valetta, 1994), amintind în acest context importanta participării statelor nemembre la activitătile Consiliului Europei împotriva coruptiei si salutând contributia lor pretioasă la punerea în aplicare a Programului de actiune împotriva coruptiei,

amintind, printre altele, că Rezolutia nr. 1, adoptată de ministrii europeni de justitie la cea de-a 21-a Conferintă a lor (Praga, 1997), cheamă la aplicarea rapidă a Programului de actiune împotriva coruptiei si recomandă îndeosebi elaborarea unei conventii penale privind coruptia, care să prevadă incriminarea coordonată a infractiunilor de coruptie, o cooperare consolidată în cercetarea unor asemenea infractiuni si un mecanism eficace de urmărire a aplicării, deschis în mod egal statelor membre si statelor nemembre,

retinând că sefii de stat si de guvern ai Consiliului Europei au hotărât, cu ocazia celei de-a doua Întâlniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 si 11 octombrie 1997, să caute răspunsuri comune la provocările determinate de extinderea coruptiei si au adoptat un plan de actiune care, vizând promovarea cooperării în lupta împotriva coruptiei, inclusiv legăturile sale cu crima organizată si spălarea banilor, însărcinează Comitetul Ministrilor Consiliului Europei să încheie rapid lucrările de elaborare de instrumente juridice internationale, conform Programului de actiune împotriva coruptiei,

considerând în plus că Rezolutia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva coruptiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniază necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internationale în executarea Programului de actiune împotriva coruptiei,

având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezolutiei (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul partial extins stabilind Grupul de State împotriva Coruptiei - GRECO, institutie care are drept obiect îmbunătătirea capacitătii membrilor săi de a lupta împotriva coruptiei, veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,

au convenit cele ce urmează:

 

CAPITOLUL I

Terminologie

ARTICOLUL 1

Terminologie

 

            Definitii

            În sensul prezentei conventii:

            a) expresia agent public este interpretată prin referire la definitia notiunilor de functionar, functionar public, ministru, primar sau judecător în dreptul national al statului în care persoana în cauză exercită această functie, precum si la modul în care aceasta este aplicată în dreptul său penal;

            b) termenul judecător mentionat la lit. a) include membrii Ministerului Public si persoanele care exercită functii judecătoresti;

            c) în cazul urmăririlor care implică un agent public al unui alt stat, statul care urmăreste nu poate aplica definitia de agent public decât în măsura în care această definitie este compatibilă cu dreptul său national;

            d) persoană juridică desemnează orice entitate având acest statut în baza dreptului national aplicabil, cu exceptia statelor sau a altor entităti publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică si a organizatiilor internationale publice.

 

CAPITOLUL II

Măsuri ce trebuie luate la nivel national

ARTICOLUL 2

Coruptia activă a agentilor publici nationali

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârsit cu intentie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agentii săi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta să îndeplinească ori să se abtină de la îndeplinirea unui act în exercitiul functiilor sale.

 

ARTICOLUL 3

Coruptia pasivă a agentilor publici nationali

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârsit cu intentie, fapta unuia dintre agentii săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abtine să îndeplinească un act în exercitarea functiilor sale.

 

ARTICOLUL 4

Coruptia membrilor adunărilor publice nationale

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 2 si 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice nationale care exercită puteri legislative sau administrative.

 

ARTICOLUL 5

Coruptia agentilor publici străini

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 2 si 3, dacă acestea se referă la un agent public al unui alt stat.

 

ARTICOLUL 6

Coruptia membrilor adunărilor publice străine

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 2 si 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice, care exercită puteri legislative sau administrative ale unui alt stat.

 

ARTICOLUL 7

Coruptia activă în sectorul privat

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârsit cu intentie, în cadrul unei activităti comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau.să se abtină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligatiilor sale.

 

ARTICOLUL 8

Coruptia pasivă în sectorul privat

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârsit cu intentie, în cadrul unei activităti comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul tertilor, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abtină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligatiilor sale.

 

ARTICOLUL 9

Coruptia functionarilor internationali

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 2 si 3, dacă acestea se referă la o persoană care are calitatea de functionar sau agent contractual, în sensul prevăzut de statut, al unei organizatii publice internationale sau supranationale la care partea este membră, precum si la orice persoană care, fie că este sau nu este detasată pe lângă o astfel de organizatie, exercită functii ce corespund functionarilor sau agentilor mentionati.

 

ARTICOLUL 10

Coruptia membrilor adunărilor parlamentare internationale

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 4, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări parlamentare a unei organizatii internationale sau supranationale la care partea este membră.

 

ARTICOLUL 11

Coruptia judecătorilor si a agentilor curtilor internationale

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 2 si 3, dacă acestea se referă la o persoană care exercită functii judiciare în cadrul unei curti internationale a cărei competentă este acceptată de către parte sau la un functionar de la grefa unei asemenea curti.

 

ARTICOLUL 12

Trafic de influentă

 

Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârsit cu intentie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneratie, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influentă în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 si de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum si fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneratie, pentru o astfel de influentă, indiferent dacă influenta este sau nu este exercitată ori dacă influenta presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit.

 

ARTICOLUL 13

Spălarea produselor obtinute din infractiunile de coruptie

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, faptele mentionate la art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia nr. 141 a Consiliului Europei, în conditiile prevăzute de acestea, atunci când infractiunea principală constă în una dintre infractiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta conventie, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaratie referitoare la aceste infractiuni ori nu consideră aceste infractiuni ca fiind infractiuni grave la legislatia referitoare la spălarea banilor.

 

ARTICOLUL 14

Infractiuni contabile

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune pasibilă de sanctiuni penale sau de alte tipuri de sanctiuni, conform dreptului său intern, dacă sunt săvârsite cu intentie, faptele sau omisiunile următoare destinate să comită, să disimuleze sau să tăinuiască infractiunile precizate la art. 2-12, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaratie:

            a) de a întocmi sau de a folosi o factură ori orice alt document sau înscris contabil care contine informatii false sau incomplete;

            b) de a omite, într-o manieră ilicită, contabilizarea unui vărsământ.

 

ARTICOLUL 15

Acte de participare

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infractiune, conform dreptului său intern, orice faptă de complicitate la una dintre infractiunile stabilite în baza prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 16

Imunitate

 

            Dispozitiile prezentei conventii nu aduc atingere dispozitiilor oricărui tratat, protocol sau statut, precum si textelor lor de aplicare, în ceea ce priveste ridicarea imunitătii.

 

ARTICOLUL 17

Competentă

 

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-si determina competenta referitoare la o infractiune stabilită în temeiul art. 2-14, dacă:

a) infractiunea este săvârsită în tot sau în parte pe teritoriul său;

b) autorul infractiunii este unul dintre cetătenii săi, unul dintre agentii săi publici sau unul dintre membrii adunărilor sale publice nationale;

c) infractiunea se referă la un agent public sau la un membru al adunărilor sale publice nationale ori la o altă persoană mentionată la art. 9-11, care este în acelasi timp cetăteanul său.

2. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declaratie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să precizeze că îsi rezervă dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau conditii specifice, regulile de competentă definite la paragraful 1 b) si c) sau o parte oarecare din aceste texte.

3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezervă prevăzută la paragraful 2 aceasta adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a-si determina competenta referitoare la infractiunile stabilite în baza prezentei conventii, dacă autorul prezumat a fi comis infractiunea se află pe teritoriul său si nu poate fi extrădat unei alte părti numai pe motiv de cetătenie, ca urmare a unei cereri de extrădare.

4. Prezenta conventie nu exclude exercitarea de către una dintre părti a oricărei competente penale determinate conform dreptului său intern.

 

ARTICOLUL 18

Responsabilitatea persoanelor juridice

 

            1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi tinute responsabile de infractiuni de coruptie activă, trafic de influentă si de spălare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei conventii, dacă acestea sunt comise în contul lor de către o persoană fizică ce actionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul căreia exercită atributii de conducere referitoare la:

            - puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau

            - autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

            - autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice, precum si pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infractiunilor sus-mentionate.

            2. Făcând abstractie de cazurile deja prevăzute la paragraful 1, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi tinută responsabilă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice mentionate la paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infractiunilor mentionate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de către o persoană fizică supusă autoritătii sale.

            3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 si 2 nu exclude urmăririle penale împotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infractiunile mentionate la paragraful 1.

 

ARTICOLUL 19

Sanctiuni si măsuri

 

            1. Tinând seama de gravitatea infractiunilor stabilite în baza prezentei conventii, fiecare parte prevede, cu privire la infractiunile stabilite conform art. 2-14, sanctiuni si măsuri efective, proportionale si descurajatoare, incluzând, atunci când sunt săvârsite de persoane fizice, sanctiuni privative de libertate ce pot da loc la extrădare.

            2. Fiecare parte se asigură ca în cazul responsabilitătii stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 si 2 persoanele juridice să fie pasibile de sanctiuni eficace, proportionate si descurajatoare, de natură penală sau nepenală, inclusiv de sanctiuni pecuniare.

            3. Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite să confiste sau să blocheze în alt mod instrumentele si produsele infractiunilor stabilite în temeiul prezentei conventii sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse.

 

ARTICOLUL 20

Autorităti specializate

 

            Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entităti să fie specializate în lupta împotriva coruptiei. Ele vor dispune de independenta necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părtii, pentru a-si putea exercita functiile în mod eficace si libere de orice presiune ilicită. Părtile veghează ca personalul respectivelor entităti să dispună de o pregătire si de resurse financiare adaptate functiilor pe care le exercită.

 

ARTICOLUL 21

Cooperarea între autorităti nationale

 

            Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura că autoritătile publice, precum si orice agent public cooperează, în conformitate cu dreptul national, cu autoritătile însărcinate cu investigatiile si urmăririle infractiunilor:

            a) informând autoritătile în cauză, din proprie initiativă, atunci când există motive rezonabile să considere că una dintre infractiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisă; sau

            b) furnizând, la cerere, autoritătilor în cauză toate informatiile necesare.

 

ARTICOLUL 22

Protectia colaboratorilor justitiei si a martorilor

 

            Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protectie efectivă si corespunzătoare:

            a) persoanelor care furnizează informatii referitoare la infractiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autoritătile însărcinate cu investigatii sau urmăriri;

            b) martorilor care fac o depozitie privind astfel de infractiuni.

 

ARTICOLUL 23

Măsuri care vizează facilitarea strângerii de probe si confiscarea produselor

 

             1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigatie speciale conform legislatiei nationale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infractiunile stabilite în temeiul art. 2-14 si pentru a-i permite să identifice, să cerceteze, să blocheze si să sechestreze instrumentele si produsele coruptiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse, susceptibile să constituie obiectul măsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.

            2. Fiecare parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-si abilita tribunalele sau alte autorităti competente să ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practică măsurile mentionate la paragraful 1.

            3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile definite la paragrafele 1 si 2.

 

CAPITOLUL III

Monitorizarea punerii în aplicare

ARTICOLUL 24

Monitorizarea

 

            Grupul Statelor împotriva Coruptiei (GRECO) asigură urmărirea punerii în aplicare a prezentei conventii de către părtile contractante.

 

CAPITOLUL IV

Cooperare internatională

ARTICOLUL 25

Principii generale si măsuri care se aplică pentru cooperarea internatională

 

            1. Părtile cooperează, conform dispozitiilor instrumentelor internationale pertinente privind cooperarea internatională în materie penală sau întelegerilor stabilite pe baza legislatiilor uniforme ori reciproce si dreptului lor national, în cea mai largă măsură posibilă, pentru investigatiile si procedurile privind infractiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei conventii.

            2. Dacă nici un instrument international sau nici o întelegere dintre cele mentionate în paragraful 1 nu este în vigoare între părti, se aplică prevederile art. 26-31.

            3. Prevederile art. 26-31 se aplică si atunci când sunt mai favorabile decât dispozitiile continute în instrumentele internationale sau în acordurile mentionate la paragraful 1.

 

ARTICOLUL 26

Asistentă

 

            1. Părtile îsi acordă asistenta cea mai largă posibilă pentru a se ocupa fără întârziere de cererile autoritătilor care sunt abilitate, în temeiul legilor lor nationale, să cerceteze sau să urmărească infractiunile din domeniul de aplicare a prezentei conventii.

            2. Asistenta în sensul paragrafului 1 poate fi refuzată dacă partea solicitată consideră că faptul de a da curs cererii ar fi de natură să aducă atingere intereselor sale fundamentale, suveranitătii nationale, securitătii nationale sau ordinii publice.

            3. Părtile nu vor putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul lor de a coopera în baza prevederilor prezentului capitol. Dacă dreptul său intern o cere, o parte poate solicita ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizată fie de către un judecător, fie de către o altă autoritate judiciară, inclusiv de Ministerul Public, care actionează în materie de infractiuni.

 

ARTICOLUL 27

Extrădare

 

1. Infractiunile din domeniul de aplicare a prezentei conventii sunt considerate ca fiind incluse în orice tratat de extrădare în vigoare între părti ca infractiuni ce dau loc la extrădare. Părtile se angajează să includă aceste infractiuni în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia, ca infractiuni ce dau loc la extrădare.

2. Dacă una dintre părti, care subordonează extrădarea existentei unui tratat, primeste o cerere de extrădare a unei părti cu care nu a încheiat un asemenea tratat, ea poate considera prezenta conventie ca bază legală a extrădării pentru toate infractiunile stabilite conform prezentei conventii.

3. Părtile care nu subordonează extrădarea existentei unui tratat recunosc infractiunile stabilite conform prezentei conventii ca infractiuni ce dau loc la extrădare.

4. Extrădarea este subordonată conditiilor prevăzute de dreptul părtii solicitate sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv cu privire la motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.

5. Dacă extrădarea cerută pe motivul unei infractiuni stabilite conform prezentei conventii este refuzată numai pe baza cetăteniei persoanei care face obiectul cererii sau pentru că partea solicitată se consideră competentă în spetă, aceasta înaintează cazul autoritătilor sale competente în scopul urmăririi, excepând cazul în care au fost convenite alte dispozitii cu partea solicitantă, informând-o în timp util cu privire la rezultatul definitiv.

 

ARTICOLUL 28

Informatii spontane

 

            Fără a aduce atingere propriilor investigatii sau proceduri, o parte poate, fără o cerere prealabilă, să comunice unei alte părti informatii faptice atunci când consideră că divulgarea respectivelor informatii este susceptibilă de a ajuta partea beneficiară să înceapă sau să efectueze investigatii sau urmăriri privind infractiunile stabilite în baza prezentei conventii ori este susceptibilă să determine o cerere a acestei părti în sensul prezentului capitol.

 

ARTICOLUL 29

Autoritatea centrală

 

            1. Părtile desemnează o autoritate centrală sau, dacă este necesar, mai multe autorităti centrale însărcinate să trimită cererile formulate în baza prezentului capitol, să răspundă la acestea, să le execute sau să le transmită autoritătilor care au competenta de a le executa.

            2. Fiecare parte comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea si adresa autoritătilor desemnate cu aplicarea paragrafului 1.

 

ARTICOLUL 30

Corespondentă directă

 

1. Autoritătile centrale comunică direct între ele.

2. În caz de urgentă cererile de asistentă judiciară sau comunicările referitoare la acestea pot fi trimise direct de către autoritătile judiciare, inclusiv de Ministerul Public, ale părtii solicitante unor autorităti similare ale părtii solicitate.

În acest caz o copie trebuie trimisă simultan autoritătii centrale a părtii solicitate prin intermediul autoritătii centrale a părtii solicitante.

3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea paragrafelor 1 si 2 poate fi prezentată prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).

4. Dacă o cerere este prezentată în baza paragrafului 2 si dacă autoritatea sesizată nu este competentă pentru a-i da curs, ea o transmite autoritătii competente din tara sa si informează direct partea solicitantă.

5. Cererile sau comunicările prezentate în baza paragrafului 2, care nu implică măsuri de constrângere, pot fi transmise direct de către autoritatea competentă a părtii solicitante autoritătii competente a părtii solicitate.

6. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să îl informeze pe secretarul general al Consiliului Europei că, din motive de eficacitate, cererile formulate în aplicarea acestui capitol trebuie adresate autoritătii sale centrale.

 

ARTICOLUL 31

Informare

 

            Partea solicitată informează fără întârziere partea solicitantă despre urmarea dată unei cereri formulate în baza prezentului capitol si despre rezultatul definitiv al urmării date cererii. De asemenea, partea solicitată informează fără întârziere partea solicitantă despre orice circumstante care fac imposibilă executarea măsurilor solicitate sau care riscă să o întârzie considerabil.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

ARTICOLUL 32

Semnarea si intrarea în vigoare

 

1. Prezenta conventie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei si statelor nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot să îsi exprime consimtământul de a fi legate prin:

a) semnare, fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau

b) semnare, sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

3. Prezenta conventie va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 14 state si-au dat consimtământul de a fi legate prin prezenta conventie, conform dispozitiilor paragrafului 1. Un stat care nu este membru al Grupului de State împotriva Coruptiei (GRECO) în momentul ratificării va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei conventii.

4. Pentru orice stat semnatar care îsi va exprima ulterior consimtământul de a fi legat prin prezenta conventie, aceasta va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data exprimării consimtământului său de a fi legat prin prezenta conventie conform dispozitiilor paragrafului 1. Un stat semnatar, nemembru al Grupului de State împotriva Coruptiei (GRECO) în momentul ratificării, va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei conventii în ceea ce îl priveste.

 

ARTICOLUL 33

Aderarea la conventie

 

1. După intrarea în vigoare a prezentei conventii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, după ce a consultat statele contractante la conventie, să invite Comunitatea Europeană, precum si orice stat nemembru al Consiliului, care nu a participat la elaborarea sa, să adere la prezenta conventie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante ce au dreptul de a face parte din Comitetul Ministrilor.

2. Pentru Comunitatea Europeană si pentru orice stat care aderă conventia va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Comunitatea Europeană si orice stat care aderă vor deveni în mod automat membre ale GRECO, dacă nu sunt deja în momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei conventii în ceea ce le priveste.

 

ARTICOLUL 34

Aplicare teritorială

 

            1. Orice stat va putea, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul ori teritoriile la care se va aplica prezenta conventie.

            2. Orice parte va putea să extindă, în orice alt moment următor, printr-o declaratie adresată secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii la orice alt teritoriu desemnat în declaratie. Conventia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei declaratii de către secretarul general.

            3. Orice declaratie făcută în baza paragrafelor 1 si 2 va putea fi retrasă, în ceea ce priveste orice teritoriu desemnat în această declaratie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei notificări de către secretarul general.

 

ARTICOLUL 35

Relatii cu alte conventii si acorduri

 

            1. Prezenta conventie nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor ce decurg din conventiile internationale multilaterale privind probleme speciale.

            2. Părtile la conventie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate prin prezenta conventie, în scopul completării sau dezvoltării dispozitiilor acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacră.

            3. Dacă două sau mai multe părti au încheiat deja un acord ori un tratat cu privire la un subiect acoperit de prezenta conventie sau atunci când au stabilit într-o altă manieră relatiile lor cu privire la acest subiect, vor avea facultatea de a aplica respectivul acord sau tratat în locul prezentei conventii, în scopul facilitării cooperării internationale.

 

ARTICOLUL 36

Declaratii

 

            Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va incrimina ca infractiune coruptia activă si pasivă a agentilor publici străini în sensul art. 5, a functionarilor internationali în sensul art. 9 sau a judecătorilor si agentilor curtilor internationale în sensul art. 11, numai în măsura în care agentul public sau judecătorul îndeplineste ori se abtine să îndeplinească un act, cu încălcarea obligatiilor sale oficiale.

 

ARTICOLUL 37

Rezerve

 

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că nu va incrimina ca infractiuni, conform dreptului său intern, în tot sau în parte, faptele mentionate la art. 4, art. 6-8, art. 10 si 12 sau infractiunile de coruptie pasivă mentionate la art. 5.

2. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că face uz de rezerva prevăzută la art. 17 paragraful 2.

3. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că poate refuza o cerere de asistentă judiciară conform art. 26 paragraful 1, dacă cererea priveste o infractiune pe care partea solicitată o consideră infractiune politică.

4. Un stat nu poate, prin aplicarea paragrafelor 1, 2 si 3, să facă rezerve la mai mult de 5 dintre dispozitiile mentionate la paragrafele respective. Nici o altă rezervă nu este admisă. Rezervele de aceeasi natură referitoare la art. 4, 6 si 10 vor fi considerate ca o singură rezervă.

 

ARTICOLUL 38

Valabilitatea si examinarea declaratiilor si rezervelor

 

1. Declaratiile prevăzute la art. 36 si rezervele prevăzute la art. 37 sunt valabile 3 ani calculati din prima zi a intrării în vigoare a conventiei pentru statul în cauză.

Totusi aceste rezerve pot fi reînnoite pentru perioade de aceeasi durată.

2. Cu 12 luni înaintea expirării declaratiei sau rezervei secretarul general al Consiliului Europei informează statul respectiv cu privire la această expirare. Cu 3 luni înaintea datei expirării statul comunică secretarului general al Consiliului Europei intentia sa de a mentine, de a modifica ori de a retrage declaratia sau rezerva. În caz contrar secretarul general al Consiliului Europei informează acest stat despre faptul că declaratia sau rezerva sa este automat prelungită pentru o perioadă de 6 luni. Dacă statul respectiv nu comunică decizia sa de a mentine sau de a modifica rezervele sale înaintea expirării acestei perioade, rezerva sau rezervele cad.

3. Dacă o parte formulează o declaratie sau o rezervă conform art. 36 si 37, ea furnizează, înaintea reînnoirii acesteia sau la cerere, explicatii grupului GRECO în privinta motivelor care justifică mentinerea sa.

 

ARTICOLUL 39

Amendamente

 

1. Amendamentele la prezenta conventie pot fi propuse de către fiecare parte si orice propunere va fi comunicată de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei si fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta conventie conform dispozitiilor art. 33.

2. Orice amendament propus de către una dintre părti este comunicat Comitetului european pentru probleme penale care supune Comitetului Ministrilor avizul său cu privire la amendamentul propus.

3. Comitetul Ministrilor examinează amendamentul propus si avizul Comitetului european pentru probleme penale si, după consultarea statelor nemembre, părti la prezenta conventie, poate adopta amendamentul.

4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor conform paragrafului 3 este transmis părtilor pentru acceptare.

5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treia zi după ce toate părtile îl vor informa pe secretarul general al Consiliului Europei că l-au acceptat.

 

ARTICOLUL 40

Solutionarea diferendelor

 

1. Comitetul european pentru probleme penale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea si la aplicarea prezentei conventii.

2. În caz de diferend între părti cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei conventii, părtile se vor strădui să ajungă la o solutionare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc, la libera lor alegere, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua decizii obligatorii pentru părtile la diferend sau Curtii Internationale de Justitie, conform unui acord între părtile implicate.

 

ARTICOLUL 41

Denuntare

 

1. Orice parte poate, în orice moment, să denunte prezenta conventie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denuntarea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

 

ARTICOLUL 42

Notificări

 

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei si oricărui stat care a aderat la prezenta conventie:

a) orice semnătură;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei conventii conform art. 32 si 33;

d) orice declaratii sau rezervă în baza art. 36 sau 37;

e) orice alt act, notificare sau comunicare legată de prezenta conventie.

Drept care subsemnatii, corespunzător împuterniciti în acest sens, au semnat prezenta conventie.

Semnată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, în limbile franceză si engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificată conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea conventiei si oricărui stat invitat să adere la aceasta.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei penale

privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Conventiei penale privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 35.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea

si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 19 aprilie 2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 26 aprilie 2001, cu următoarele modificări si completări:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Rezidentiatul, ca formă de pregătire post-universitară a medicilor si farmacistilor, este organizat conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului sănătătii si familiei.

(2) Rezidentiatul se organizează anual, sub forma rezidentiatului pe locuri si/sau a rezidentiatului pe post, în functie de numărul necesar de medici, estimat pe tară de Ministerul Sănătătii si Familiei, în specialitătile prevăzute de Nomenclatorul specialitătilor medicale si farmaceutice. (3) Preparatorii universitari se confirmă în rezidentiat după ocuparea postului, prin concurs, potrivit metodologiei prevăzute la alin. (1).”

2. La articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Rezidentiatul pe locuri se organizează în sesiune unică si ofertează un număr de locuri pentru toate specialitătile, număr ce asigură necesarul de specialisti conform standardelor de referintă din tările Uniunii Europene.”

3. La articolul 3, alineatele (1), (2) si (6) vor avea următorul cuprins:

“Art. 3. - (1) Rezidentiatul pe post se organizează în functie de numărul de posturi solicitate de unitătile sanitare din reteaua Ministerului Sănătătii si Familiei, precum si de ministerele cu retea sanitară proprie, conform normativelor de personal elaborate de Ministerul Sănătătii si Familiei, în specialitătile prevăzute în Nomenclatorul specialitătilor medicale si farmaceutice.

(2) Rezidentiatul pe post se organizează numai din motive de maximă necesitate si numai pentru zonele geo-economice defavorizate, sub forma unei sesiuni distincte fată de concursul national anual organizat cu locuri destinate pe specialităti.

Concursul se organizează la nivel national.

...........................................................................................

(6) Ocuparea unui alt post decât cel pe care au fost confirmati ca rezidenti se poate face numai după îndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. (5). Nerespectarea acestei obligatii atrage răspunderea materială a rezidentului, prevăzută anume în contractul individual de muncă mentionat la alin. (4).”

4. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - (1) Rezidentii efectuează pregătirea de specialitate în unitătile sanitare de stat sau private acreditate, nominalizate de Ministerul Sănătătii si Familiei, stabilite în functie si de propunerile universitătilor de medicină si farmacie si de capacitătile de pregătire ale unitătilor sanitare clinice, precum si cele ale ministerelor cu retea sanitară proprie.

(2) Ministerul Sănătătii si Familiei, precum si ministerele cu retea sanitară proprie acordă fonduri suplimentare din

sume alocate de la bugetul de stat unitătilor clinice care pregătesc rezidenti.”

5. La articolul 5, alineatele (1) si (2) vor avea următorul cuprins:

“Art. 5. - (1) Drepturile salariale ale rezidentilor se stabilesc în conditiile legii si se acordă prin unitătile sanitare cu care au încheiat contract individual de muncă, pe baza documentelor doveditoare a frecventării stagiilor, realizării.gărzilor, emise de unitatea la care se efectuează pregătirea. Rezidentii care efectuează gărzi vor fi remunerati pentru aceste activităti.

(2) Drepturile salariale ale medicilor, stomatologilor si farmacistilor rezidenti din primii doi ani de rezidentiat, în care se realizează pregătirea teoretică generală, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei, de la titlul «Transferuri»”.

6. La articolul 5, după alineatul (2) se introduce alineatul (21) cu următorul cuprins:

“(21) Pentru rezidentii care efectuează pregătire în unitătile sanitare private acreditate drepturile salariale se suportă de către acestea.”

7. La articolul 5, după alineatul (4) se introduce alineatul (5) cu următorul cuprins:

“(5) Sumele restante reprezentând drepturi de personal cuvenite medicilor, farmacistilor si stomatologilor rezidenti si stagiari pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 26 aprilie 2001 se plătesc de unitătile sanitare la care au fost repartizati si cu care au încheiat contracte individuale de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată, din bugetul de asigurări de sănătate, pe bază de acte aditionale încheiate cu casele de asigurări de sănătate.”

8. La articolul 6, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Înscrierea la concursurile de rezidentiat se poate face si imediat după promovarea examenului de licentă sau/si înaintea finalizării anului de stagiatură, în vederea asigurării posibilitătii obtinerii specializărilor la vârste mai apropiate de tendintele actuale ale standardelor internationale.”

9. La articolul 7, alineatele (1)-(4) si (6) vor avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Stagiatura are durata de un an si se organizează după metodologia stabilită de Ministerul Sănătătii si Familiei pentru absolventii facultătilor de medicină, stomatologie si farmacie care au promovat examenul de licentă.

(2) Ministerul Sănătătii si Familiei stabileste locurile de muncă pentru efectuarea stagiilor în unitătile sanitare acreditate, inclusiv private, care încheie cu stagiarii contracte individuale de muncă pe durată determinată de un an.

(3) Unitătile sanitare care au încheiat contract individual de muncă cu medicii, stomatologii si farmacistii stagiari primesc din Fondul pentru plata ajutorului de somaj, pentru fiecare stagiar, pe perioada contractului prevăzut la alin. (2), o sumă lunară reprezentând 70% din salariul de bază, stabilit la data angajării, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu lunar pe economie, publicat de Institutul National de Statistică, la data stabilirii drepturilor. Unitătile sanitare care au încheiat contract individual de muncă cu medicii, stomatologii si farmacistii stagiari asigură plata drepturilor ce li se cuvin, astfel: 70% de către angajator, din contributia pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de somaj, si 30% din Fondul de asigurări sociale de sănătate.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) nu beneficiază de dreptul la ajutor de somaj pe o durată de 2 ani de la data încheierii perioadei de stagiatură decât în conditiile în care prezintă dovada că nu există posturi vacante în reteaua sanitară, corespunzătoare nivelului de pregătire al acestora, eliberată de Ministerul Sănătătii si Familiei.

            ............................................................................................

            (6) Medicii, stomatologii si farmacistii care au întrerupt perioada de efectuare a stagiaturii pot solicita Ministerului Sănătătii si Familiei aprobarea în vederea completării acesteia, pentru a putea obtine dreptul de liberă practică.”

10. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - (1) Statutul de medic de medicină generală, stomatolog si, respectiv, farmacist se obtine după finalizarea stagiaturii.

(2) După stagiatură medicii de medicină generală, medicii stomatologi si farmacistii pot lucra, în conditii contractuale, în cabinetul medicului specialist de medicină de familie, de stomatologie generală, respectiv al farmacistului specialist.

(3) Ministerul Sănătătii si Familiei va elabora metodologia de aplicare a prezentei ordonante de urgentă, în termen de 60 de zile de la publicarea legii de aprobare a acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

11. La articolul 9, alineatele (1) si (3) vor avea următorul cuprins:

“Art. 9. - (1) Drepturile salariale ale personalului angajat în activitatea de cercetare stiintifică, clinică si de medicină preventivă, organizată pe nuclee, colective, departamente si/sau institute si care se desfăsoară în cadrul unitătilor din sectorul sanitar, se finantează din Fondul de asigurări sociale de sănătate si se stipulează în mod distinct în contractul unitătii cu casa de asigurări de sănătate, pentru fiecare an bugetar.

............................................................................................

            (3) În termen de 60 de zile de la data publicării legii de aprobare a ordonantei de urgentă Ministerul Sănătătii si Familiei împreună cu Academia de Stiinte Medicale vor defini domeniile cercetării stiintifice clinice, de medicină preventivă si fundamentale, nucleele, colectivele, departamentele de cercetare, precum si institutiile sanitare în care se desfăsoară activitate de cercetare stiintifică, printr-o metodologie comună, care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

            Art. II. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 26 aprilie 2001, cu modificările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 17 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 41.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii

si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 49.

 

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate

în afara spatiilor comerciale

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 106 din 30 august 1999 privind contractele încheiate în afara spatiilor comerciale, emisă în temeiul art. 1 lit. P pct. 1 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul 2 se introduce liniuta a treia cu următorul cuprins:

“- spatiu comercial - orice loc sau spatiu autorizat conform reglementărilor legale în vigoare, folosit în mod obisnuit de comerciant în scopul desfăsurării activitătii pentru care a fost autorizat.”

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - Sunt supuse prevederilor prezentei ordonante si contractele încheiate în urma solicitării de către consumator a unei vizite a comerciantului pentru alte produse sau servicii decât cele pentru care consumatorul a solicitat  vizita, cu conditia ca, în momentul solicitării, consumatorul să nu fi cunoscut si nici să nu fi avut în mod rezonabil posibilitatea de a cunoaste faptul că furnizarea produsului  sau a serviciului respectiv face parte din activitatea comercială sau profesională a comerciantului.”

3. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - Prezenta ordonantă se aplică si în cazul propunerilor de contract făcute de consumator, în conditii analoage celor specificate la art. 3 si 4.”

4. La articolul 6, litera a) si liniuta a două a literei f) vor avea următorul cuprins:

“a) contractelor pentru care valoarea totală care urmează să fie achitată de consumator este mai mică decât echivalentul în lei a 30 de euro la cursul de zi al Băncii Nationale a României;

...........................................................................................

- contractul prevede o continuitate a relatiilor comerciale dintre consumator si comerciant în cadrul unor livrări succesive de produse sau de servicii;”

5. La articolul 9 alineatul 1, partea introductivă va avea următorul cuprins:

“Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul, în termen de 7 zile lucrătoare, care începe să curgă:”

6. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - În cazul denuntării unilaterale a contractelor de livrare a produselor, acestea din urmă se returnează de către consumator în următoarele conditii:

a) în starea în care au fost primite, cu eventualele modificări necesare în vederea examinării acestora;

b) cu gradul normal de uzură, cauzat de folosirea conform instructiunilor de utilizare care i-au fost aduse la cunostintă.”

            7. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

            “Art. 21. - Contraventiilor prevăzute la art. 19 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.”

            8. Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:

“Dispozitii finale”

            Art. II. - În tot cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spatiilor comerciale alineatele din cuprinsul articolelor vor fi numerotate cu cifre arabe cuprinse între paranteze, iar liniutele vor fi marcate cu litere mici ale alfabetului sau cu cifre arabe, după caz.

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 60.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 106/1999

privind contractele încheiate în afara spatiilor comerciale

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spatiilor comerciale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 68.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea

si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuală

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 89 din 21 iunie 2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, cu următoarele modificări si completări:

             1. La articolul I punctul 2, alineatul 2 al articolului 198 va avea următorul cuprins:

            “Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârsită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa.”

            2. La articolul I, punctul 4 va avea următorul cuprins:

            “4. Articolul 201 va avea următorul cuprins:

            «Perversiunea

            Art. 201. - Actele de perversiune sexuală săvârsite în public sau dacă au produs scandal sexuală public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

            Actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

            Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si actele de perversiune sexuală cu o persoană între 15-18 ani, dacă fapta este săvârsită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa.

            Actele de perversiune sexuală cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-si exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

            Dacă fapta prevăzută în alin. 1-4 are ca urmare vătămarea gravă a integritătii corporale sau a sănătătii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă are ca

urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea

unor drepturi.»”

            3. La articolul I, punctul 5 se abrogă.

            4. La articolul I, după punctul 6 se introduce punctul 6 1 cu următorul cuprins:

            “61 . După articolul 203 se introduce articolul 203 1 cu următorul cuprins:

            «Hărtuirea sexuală 

            Art. 2031. - Hărtuirea unei persoane prin amenintare sau constrângere, în scopul de a obtine satisfactii

de natură sexuală, de către o persoană care abuzează de autoritatea sau influenta pe care i-o conferă functia îndeplinită la locul de muncă se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.»”

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 61.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea

Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/2001

pentru modificarea si completarea unor dispozitii

din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuală

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuală si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 69.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 340

din 4 decembrie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a)

teza finală, lit. b) si alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului

nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 323/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) si alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki în Dosarul nr. 2.384/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ.

            La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 296C/2001, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2), art. 18-20 si ale art. 22 din aceeasi ordonantă, exceptie ridicată de Hashem Hamza Ali în Dosarul nr. 2.385/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 296C/2001 se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, întrucât între acestea există o strânsă legătură. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 296C/2001 la Dosarul nr. 295C/2001, deoarece cauzele au ca obiect neconstitutionalitatea unor dispozitii din aceeasi ordonantă a Guvernului.

            Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 128C/2001 la Dosarul nr. 127C/2001.

            Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiilor de neconstitutionalitate. În acest sens se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care aceasta s-a mai pronuntat în legătură cu constitutionalitatea textelor de lege criticate si prin exceptiile de fată. În consecintă, se apreciază că în aceste dosare exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 urmează să fie respinse ca inadmisibile, iar exceptiile referitoare la celelalte dispozitii din lege urmează să fie respinse ca neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 8 si 29 mai 2001, pronuntate în dosarele nr. 2.385/2001 si 2.384/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) si alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptii ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki si Hashem Hamza Ali.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11, 16, 18, 20, 21, 23, 24, 25, 49 si 123 din Constitutie, precum si ale art. 3, 5, 6, 13 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, în Dosarul nr. 295C/2001 se invocă si încălcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 4  si ale art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, iar în Dosarul nr. 296C/2000 se consideră că sunt incidente si dispozitiile art. 33 al Conventiei din 1951 privind statutul refugiatilor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 2.384/2001 si nr. 2.385/2001, apreciază că textele vizate de exceptiile de neconstitutionalitate sunt conforme cu prevederile constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază că “exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22, în raport cu art. 23, 25 si 49 din Constitutie, este neîntemeiată”, iar “în ceea ce priveste raportarea art. 20 alin. (5) la dispozitiile constitutionale, exceptia este lipsită de obiect”. Se consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din ordonanta criticată, care permite restrângerea dreptului la liberă circulatie în cazul străinilor solicitanti ai statutului de refugiat este neîntemeiată în raport cu art. 25 si 49 din Constitutie, în schimb “în raport cu art. 20 alin. (1) din Constitutie prin încălcarea art. 5 CEDO si art. 2 din Protocolul nr. 4 CEDO este întemeiată”. Se apreciază, de asemenea, că art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticată este constitutional “în raport cu dispozitiile art. 16, art. 18, art. 24, art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie”.

Se mai arată că dispozitiile art. 20 alin. (5) în redactarea criticată au fost abrogate prin Legea nr. 323/2001, iar prevederile art. 21 alin. (6) din ordonantă au fost modificate prin aceeasi lege, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate ridicată cu privire la aceste dispozitii este lipsită de obiect. În ceea ce priveste incidenta dispozitiilor CEDO se arată că “dreptul de a obtine statutul de refugiat nu este un drept garantat de CEDO si nici nu este un drept civil în sensul articolului 6 din CEDO”.

Se apreciază însă că “o problemă serioasă rămâne articolul 22 din ordonantă, conform căruia solicitantul rămâne în zona de tranzit sau poate fi cazat în centre speciale de primire si cazare” si, în consecintă, se arată că lăreglementarea nu este suficient de previzibilă si nu este de natură a înlătura arbitrariul deoarece, în practică regimul în care se află solicitantii este asemănător stării de detentie, aspect de natură a ridica probleme din punctul de vedere al art. 5 alineat 1 din Conventie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl constituie următoarele dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România:

- Art. 9 alin. (5) si art. 13 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) si alin. (2), privind procedura ordinară de acordare a statutului de refugiat;

- Art. 17-20, referitoare la procedura accelerată de acordare a statutului de refugiat;

- Art. 21 si 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate sustin că textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii constitutionale: art. 11 - tratatele ratificate de Parlament; art. 16 alin. (1) - egalitatea cetătenilor; art. 18 – cetătenii străini si apatrizii; art. 20 - tratatele internationale privind drepturile omului; art. 21 - accesul liber la justitie; art. 23 - libertatea individuală; art. 24 - dreptul la apărare; art. 25 - libera circulatie; art. 49 – restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 123 - înfăptuirea justitiei.

În sustinerea neconstitutionalitătii textelor de lege criticate se invocă si încălcarea dispozitiilor art. 3, 5, 6, 13 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dispozitii care privesc interzicerea torturii, dreptul la libertate si la sigurantă, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv si interzicerea discriminării. De asemenea, se invocă încălcarea “art. 2 din Protocolul nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeană a drepturilor omului”, precum si art. 33 al Conventiei din 1951 privind statutul refugiatilor, fără însă să se indice în mod concret în ce anume constau aceste încălcări.

Analizând exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea Constitutională constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din documentele internationale invocate si în aceste dosare.

I. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si ale art. 21 alin. (6) (referitoare la caracterul definitiv si executoriu de drept al hotărârii pronuntate în primă instantă) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, statuând, în esentă, că aceste prevederi încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constitutie, întrucât “hotărârea primei instante este definitivă si executorie, această hotărâre urmează a fi pusă în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea căii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemultumit de solutia de respingere a cererii sale de către prima instantă, nu va mai putea să beneficieze efectiv de dreptul de a se apăra în fata instantei de recurs”.

Ulterior pronuntării Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptată Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, lege prin care a fost abrogat art. 20 alin. (6) din ordonantă, iar art. 20 alin. (5) si art. 21 alin. (6) au fost modificate. Ca urmare, prin Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile art. 20 alin. (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu mai pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, iar exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la acestea au devenit inadmisibile, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată.

În temeiul acelorasi dispozitii legale, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001, nepublicată, Curtea Constitutională a respins, ca devenită inadmisibilă, si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000.

II. Referitor la exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17-20 si ale art. 22 din

Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, dispozitii de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstitutionale, Curtea constată că si acestea au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate si, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, exceptiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Tot ca neîntemeiată a fost respinsă prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 238 din 5 iulie 2001 si exceptia de neconstitutionalitate a art. 13 alin. (1) lit. b) din ordonanta criticată, decizie prin care s-a retinut că “acest text de lege garantează dreptul la apărare si dreptul la interpret, fiind în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 24 si art. 127”.

III. În ceea ce priveste sustinerea referitoare la contrarietatea dintre prevederile art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 si dispozitiile art. 49 din Constitutie, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001 Curtea Constitutională a statuat că “textul criticat permite restrângerea dreptului de liberă circulatie în cazul străinilor solicitanti ai statutului de refugiat, restrângere care este conformă cu dispozitiile constitutionale, deoarece ea are loc  numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevăzute în art. 49 din Constitutie”.

IV. În legătură cu invocarea încălcării unor dispozitii din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001 Curtea a retinut că textele de lege criticate “nu opresc, în realitate, părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti, de a fi apărate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează, într-o societate democratică, procesul echitabil”.

De asemenea, cu referire la sustinerea privind încălcarea dispozitiilor art. 33 al Conventiei din 1951 privind statutul refugiatilor, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 209 din 28 iunie 2001 s-a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât “art. 33 al Conventiei din 1951 stabileste cazurile în care un refugiat nu poate fi expulzat sau returnat de către un stat contractant”.

În plus, în acest dosar se invocă si încălcarea “art. 2 din Protocolul nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeană a drepturilor omului”.

Analizând continutul acestor prevederi se constată că ele sunt în sensul dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Constitutie, astfel încât, pentru argumentele expuse cu prilejul înlăturării sustinerilor de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, critica nu poate fi retinută.

Curtea Constitutională constată că argumentele care au fundamentat deciziile citate anterior îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei sale.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveste art. 22 alin. (1),

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki si Hashem Hamza Ali în dosarele nr. 2.384/2001 si nr. 2.385/2001 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ.

2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finală si lit. b), art. 17-art. 20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (5) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de aceiasi autori în aceleasi dosare.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 decembrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

 

ORDIN

privind aprobarea Programului de restructurare a Societătii Comerciale “IAR” - S.A. Brasov

pentru perioada 2001-2002

 

            Ministrul industriei si resurselor,

            în conformitate cu Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 0102/2001 privind aprobarea Programului de restructurare a capacitătilor de productie militară din sistemul productiei de apărare,

            având în vedere Strategia de restructurare a industriei de apărare, aprobată în sedinta de Guvern din data de 25 octombrie 2001,

            în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificările ulterioare,

            având în vedere prevederile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aprobată cu modificări prin Legea nr. 312/2001,

            emite următorul ordin:

 

            Art. 1. - (1) Se aprobă Programul de restructurare a Societătii Comerciale “IAR” - S.A. Brasov pentru perioada 2001-2002.

            (2) Derularea activitătilor din Programul de restructurare a Societătii Comerciale “IAR” - S.A. Brasov pentru perioada 2001-2002 se va face în corelare cu alocarea fondurilor aferente acestora.

            (3) Ca urmare a concentrării activitătilor productive pe tipuri de capacităti si a reorganizării fluxurilor de fabricatie, personalul Societătii Comerciale “IAR” - S.A. Brasov se diminuează începând cu anul 2002 cu 380 de salariati.

            Art. 2. - Personalul disponibilizat prin aplicarea programului de restructurare prevăzut la art. 1 beneficiază de prevederile Legii nr. 312/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.

            Art. 3. - Societatea Comercială “IAR” - S.A. Brasov va participa la sprijinirea serviciilor privind consilierea si orientarea profesională a salariatilor disponibilizati.

            Art. 4. - Consiliul de administratie si conducerea executivă ale Societătii Comerciale “IAR” - S.A. Brasov vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

            Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 27 decembrie 2001.

Nr. 452.