MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 73         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 31 ianuarie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

29. - Lege privind ratificarea Conventiei dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001

 

Conventie între România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital

 

37. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Conventiei dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001

 

57. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor

 

65. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor

 

63. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2000 pentru modificarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

71. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2000 pentru modificarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 344 din 6 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Conventiei dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital,

semnată la Berlin la 4 iulie 2001

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Conventia dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 29.

 

CONVENTIE

între România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri

cu privire la impozitele pe venit si pe capital

 

România si Republica Federală Germania,

dorind să promoveze relatiile lor economice reciproce prin reducerea obstacolelor fiscale,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Persoane vizate

           

Prezenta conventie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

 

ARTICOLUL 2

Impozite vizate

 

1. Prezenta conventie se aplică impozitelor pe venit si pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al unui land sau al unei unităti administrativ-teritoriale ori al unei autorităti locale a acestuia, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit si pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câstigurile provenite din înstrăinarea proprietătii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe fondul total de salarii plătit de întreprindere, precum si impozitul asupra cresterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta conventie sunt, în special:

a) în România:

- impozitul pe venitul obtinut de persoanele fizice;

- impozitul pe profit;

- impozitul pe salarii si alte remuneratii similare;

- impozitul pe venitul agricol; si

- impozitul pe dividende, denumite în continuare impozit român;

b) în Republica Federală Germania:

- impozitul pe venit (Einkommensteuer);

- impozitul pe corporatie (Korperschaftsteuer);

- impozitul comercial (Gewerbesteuer); si

- impozitul pe capital (Vermogensteuer);

- inclusiv suplimentele percepute asupra acestora, denumite în continuare impozit german.

4. Conventia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esentă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei conventii în plus sau în locul impozitelor existente.

Autoritătile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

 

ARTICOLUL 3

Definitii generale

 

1. În sensul prezentei conventii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială si spatiul aerian de deasupra teritoriului si mării teritoriale asupra cărora România îsi exercită suveranitatea, precum si zona contiguă, platoul continental si zona economică exclusivă asupra cărora România îsi exercită, în conformitate cu legislatia sa si potrivit normelor si principiilor dreptului international, drepturi suverane si prerogativele suveranitătii;

b) termenul Republica Federală Germania înseamnă teritoriul de stat al Republicii Federale Germania, precum si suprafata ocupată de fundul si subsolul mării, precum si de coloana de apă suprajacentă, adiacentă mării teritoriale, în măsura în care Republica Federală Germania îsi exercită

drepturile sale suverane si prerogativele suveranitătii sale, în conformitate cu dreptul international si cu legislatia sa natională, în scopul explorării, exploatării, conservării si administrării resurselor naturale minerale sau biologice;

c) expresiile un stat contractant si celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Federală Germania, după cum cere contextul;

d) termenul persoana înseamnă o persoană fizică, o societate si orice asociere de persoane;

e) termenul societată înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant si întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport international înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu exceptia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) termenul national înseamnă:

aa) în cazul României: orice persoană fizică având cetătenia României si orice persoană juridică, asociere de persoane si orice altă entitate constituită si având statutulîn conformitate cu  legislatia în vigoare în România;

bb) în cazul Republicii Federale Germania: orice german, în conformitate cu Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, si orice persoană juridică, asociere de persoane si asociatie, având statutul în conformitate cu legislatia în vigoare în Republica Federală Germania;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

aa) în cazul României, Ministerul Finantelor Publice sau reprezentantii săi autorizati;

bb) în cazul Republicii Federale Germania, Ministerul Federal al Finantelor sau autoritatea împuternicită de acesta.

2. În ceea ce priveste aplicarea acestei conventii în orice moment de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în conventie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, întelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislatiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta conventie se aplică, orice înteles dat de legislatia fiscală aplicabilă în acest stat prevalând asupra întelesului dat termenului de alte legi ale acestui stat.

 

ARTICOLUL 4

Rezident

 

1. În sensul prezentei conventii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislatiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidentei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară si include, de asemenea, acest stat, un land si orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia. Această expresie nu include însă orice persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau din capital, situate în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuintă permanentă la dispozitia sa; dacă dispune de o locuintă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale si economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuintă permanentă la dispozitia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieste în mod obisnuit;

c) dacă această persoană locuieste în mod obisnuit în ambele state sau nu locuieste în nici unul dintre ele ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui national este;

d) dacă această persoană este national al ambelor state sau nu este national al nici unuia dintre ele, autoritătile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o societate este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află sediul conducerii sale efective.

 

ARTICOLUL 5

Sediu permanent

 

1. În sensul prezentei conventii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îsi desfăsoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; si

f) o mină, un put petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extractie a resurselor naturale.

3. Un santier de constructii sau un proiect de constructii ori de instalare constituie sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalatii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori mărfuri apartinând întreprinderii;

b) mentinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri apartinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

c) mentinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri apartinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) mentinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri apartinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expozitii si care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau expozitiei mentionate;

e) mentinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informatii pentru întreprindere;

f) mentinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăsurării pentru întreprindere a oricărei alte activităti cucaracter pregătitor sau auxiliar;

g) mentinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităti mentionate în subparagrafele a)-f), cu conditia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 si 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - actionează în numele unei întreprinderi, are si exercită în mod obisnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinta oricăror activităti pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitătile acestei persoane sunt limitate la cele mentionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu exceptia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îsi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu statut independent, cu conditia ca aceste persoane să actioneze în cadrul activitătii lor de afaceri obisnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îsi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăti un sediu permanent al celeilalte.

 

ARTICOLUL 6

Venituri din proprietăti imobiliare

 

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăti imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Expresia proprietăti imobiliare are întelesul care este atribuit de legislatia statului contractant în care proprietătile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietătii imobiliare, inventarul viu si echipamentul utilizat în exploatări agricole si forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului civil cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietătilor imobiliare si drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori

concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor si a altor resurse naturale; navele si aeronavele nu sunt considerate proprietăti imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obtinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietătii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 si 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăti imobiliare ale unei întreprinderi si veniturilor din proprietăti imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

 

ARTICOLUL 7

Profiturile întreprinderii

 

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo.

Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă si separată, exercitând activităti identice sau similare în conditii identice sau similare si tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că

s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obisnuieste ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părti componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartitia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totusi să fie aceea prin care rezultatul obtinut să fie în concordantă cu principiile enuntate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente ale acestui articol, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeasi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice si suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta conventie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

 

ARTICOLUL 8

Transport naval, pe căi navigabile interioare si aerian

 

1. Profiturile obtinute din exploatarea în trafic international a navelor sau a aeronavelor sunt impozabile umai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Profiturile obtinute din exploatarea vaselor angajate în transport pe căi navigabile interioare sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

3. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, sintagma profituri obtinute din exploatarea în trafic international a navelor sau a aeronavelor se consideră că include profituri

din:

a) închirierea ocazională de nave sau aeronave goale;

si

b) folosirea sau închirierea de containere (inclusiv remorchere si echipament auxiliar utilizat pentru transportul containerelor), cu conditia ca aceste activităti să fie legate de exploatarea în trafic international a navelor sau a aeronavelor.

4. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe căi navigabile interioare se află la bordul unei nave sau al unui vas, acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vasului ori, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vasul.

5. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obtinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agentie internatională de transporturi.

 

ARTICOLUL 9

Întreprinderi asociate

 

1. Atunci când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleasi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant si al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, si fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relatiile lor comerciale sau financiare prin conditii acceptate sau impuneri, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, profiturile, care, în absenta acestor conditii, ar fi fost obtinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obtinute în fapt datorită acestor conditii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi si impuse în consecintă.

2. Atunci când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi apartinând acelui stat si impune, în consecintă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat si profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat mentionat dacă conditiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei conventii si, dacă este necesar, autoritătile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc

 

ARTICOLUL 10

Dividende

 

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totusi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende si potrivit legislatiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăsi:

a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care detine în mod direct cel putin 10% din capitalul societătii plătitoare de dividende;

b) 15% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societătii în ceea ce priveste profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din actiuni, drepturi de folosintă sau titluri de creantă, din actiuni miniere, părti de fondator sau alte venituri care sunt supuse aceluiasi regim de impunere ca veniturile din actiuni de către legislatia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor si veniturile generate de certificatele apartinând unui fond de investitii.

4. Prevederile paragrafelor 1 si 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăsoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar detinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu exceptia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când detinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situată în celălalt stat si nici nu poate să supună profiturile nedistribuite ale societătii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

 

ARTICOLUL 11

Dobânzi

 

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant si plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totusi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislatiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăsi 3% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2,

a) dobânzile provenind din România si plătite Guvernului Republicii Federale Germania, Deutsche Bundesbank, Kreditanstalt f.r Wiederaufbau sau Deutsche Investitions und Entwicklungsgesellschaft (DEG) si dobânzile plătite în legătură cu un împrumut garantat de HERMES-Deckung sunt scutite de impozitul român;

b) dobânzile provenind din Republica Federală Germania si plătite Guvernului României sunt scutite deimpozitul german dacă sunt obtinute si detinute efectiv de către Guvernul României, de o unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia ori de orice agentie sau unitate bancară ori institutie a Guvernului României, a unitătii administrativ-teritoriale sau a autoritătii locale ori dacă creantele unui rezident din România sunt garantate, asigurate sau finantate de o institutie financiară apartinând în întregime Guvernului României.

4. Independent de prevederile paragrafului 2, dacă si atât timp cât Republica Federală Germania, în conformitate cu legislatia sa internă, nu va percepe impozit prin retinere la sursă asupra dobânzilor plătite unui rezident din România, cota mentionată la paragraful 2 va fi redusă la 0%.

5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creantă de orice natură, însotite sau neînsotite de garantii ipotecare, si, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creantă sau obligatiuni, inclusiv primele si premiile legate de asemenea efecte, titluri de creantă sau obligatiuni. Penalitătile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

6. Prevederile paragrafelor 1 si 4 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

7. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat.

Totusi, atunci când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi si aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

8. Când, datorită relatiilor speciale existente între debitor si beneficiarul efectiv sau între ambii si o altă persoană, suma dobânzilor, tinându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depăseste suma care s-ar fi convenit între debitor si beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relatii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă mentionată. În acest caz partea excedentară a plătilor este impozabilă potrivit legislatiei fiecărui stat contractant, tinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 12

Redevente

 

1. Redeventele provenind dintr-un stat contractant si plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totusi aceste redevente pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislatiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redeventelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăsi 3% din suma brută a redeventelor.

3. Termenul redevente folosit în prezentul articol înseamnă plăti de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori stiintifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, înregistrărilor pe benzi ori alte mijloace radio sau de televiziune ori alt fel de transmisiune), orice patent, marcă de comert, desen sau model, plan, formulă secretă ori procedeu de fabricatie sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra programelor de computer sau pentru informatii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial ori stiintific. Termenul redevente include, de asemenea, plăti de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza numele unei persoane, imaginea acesteia ori orice alte drepturi similare legate de personalitate, precum si plăti primite în legătură cu înregistrarea la radio sau televiziune a spectacolelor artistilor sau a performantelor sportivilor.

4. Prevederile paragrafelor 1 si 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redeventelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redeventele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redeventele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redeventele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat.

Totusi, atunci când plătitorul redeventelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligatia de a plăti redeventele si acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevente se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relatiilor speciale existente între plătitor si beneficiarul efectiv sau între ambii si o altă persoană, suma redeventelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informatia pentru care sunt plătite, depăseste suma care ar fi fost convenită între plătitor si beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relatii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă mentionată. În acest caz partea excedentară a plătilor este impozabilă potrivit legislatiei fiecărui stat contractant, tinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 13

Câstiguri de capital

 

1. Câstigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietătilor imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Câstigurile obtinute din înstrăinarea actiunilor si a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active sunt formate în principal - direct sau indirect - din proprietăti imobiliare situate într-un stat contractant pot fi impuse în acest stat.

3. Câstigurile provenind din înstrăinarea proprietătii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălaltstat contractant sau a proprietătii mobiliare tinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câstigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în celălalt stat.

4. Câstigurile provenind din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic international, a vaselor angajate în transportul pe căi navigabile interioare sau a proprietătilor mobiliare necesare în exploatarea acestor nave, aeronave sau vase sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

5. Câstigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăti, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

6. Atunci când o persoană fizică a fost rezidentă a unui stat contractant timp de 5 ani sau mai mult si a devenit rezidentă a celuilalt stat contractant, prevederile paragrafului 5 nu vor împiedica primul stat mentionat să impoziteze, în concordantă cu legislatia sa internă, cresterea valorii actiunilor ce reprezintă capitalul unei societăti rezidente a primului stat mentionat, pentru perioada de rezidentă a acestei persoane fizice în primul stat mentionat. În această situatie cresterea de capital impozabilă în primul stat mentionat nu va fi inclusă în determinarea unei cresteri ulterioare de capital în celălalt stat.

 

ARTICOLUL 14

Profesii independente

 

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităti cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispozitia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activitătilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, poate fi impusă în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activitătile independente de ordin stiintific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum si exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist si contabil.

 

ARTICOLUL 15

Profesii dependente

 

1. Sub rezerva prevederilor art. 16-19, salariile si alte remuneratii similare obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în  afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneratiile primite pot fi impuse în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneratiile obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat mentionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăsesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârsind în anulfiscal vizat; si

b) remuneratiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează si care nu este rezidentă a celuilalt stat; si

c) remuneratiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prevederile paragrafului 2 nu se aplică remuneratiilor obtinute dintr-o activitate salariată desfăsurată în cadru organizat pentru închirierea profesională a fortei de muncă.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneratiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic international sau la bordul unui vas angajat în transport pe căile navigabile interioare sunt impozabile în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii care exploatează nava, aeronava sau vasul.

 

ARTICOLUL 16

Remuneratiile membrilor consiliului de administratie

 

Remuneratiile si alte plăti similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administratie al unei societăti care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

 

ARTICOLUL 17

Artisti si sportivi

 

1. Independent de prevederile art. 7, 14 si 15, veniturile obtinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artistii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv din activitătile lui personale desfăsurate în această calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitătile personale desfăsurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 si 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitătile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 si 2 nu se aplică veniturilor obtinute din desfăsurarea de activităti de către artisti sau sportivi într-un stat contractant, cu conditia ca deplasarea în acest stat să fie finantată în întregime sau în principal din fonduri publice apartinând celuilalt stat contractant, land, unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia sau unei organizatii recunoscute ca fiind în celălalt stat contractant o organizatie de caritate. În această situatie veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care persoana fizică în cauză este rezidentă.

 

ARTICOLUL 18

Pensii, anuităti si plăti similare

 

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile si alte remuneratii similare sau anuitătile plătite unui rezident al unui stat contractant de către celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat mentionat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, plătile primite de o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant în cadrul legislatiei referitoare la asigurările sociale a celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat.

3. Independent de prevederile paragrafului 1, plătile periodice sau ocazionale făcute de unul dintre statele contractante, de un land, o unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant, ca o compensatie pentru persecutia politică sau daune suferite ori pagube materiale cauzate acesteia în urma unui război (inclusiv măsuri reparatorii), ori plătile pentru un serviciu militar sau civil alternativ ori plătile făcute ca urmare a unei crime, vaccinări sau a unui eveniment similar sunt impozabile numai în primul stat mentionat.

4. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vietii sau într-o perioadă specificată ori determinabilă, în virtutea unui angajament, cu obligatia de a face în schimb plăti pentru deplină si corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

5. Plătile pentru întretinere, inclusiv cele necesare pentru cresterea copiilor, făcute de un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt scutite de impozite în celălalt stat. Această prevedere nu se aplică în situatia în care astfel de plăti de întretinere sunt deductibile în primul stat mentionat la calculul veniturilor impozabile ale plătitorului; alocatiile fiscale acordate pentru usurarea poverii sociale nu sunt considerate deduceri în sensul acestui paragraf.

 

ARTICOLUL 19

Functii publice

 

1. a) Salariile si alte remuneratii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, un land, o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acestuia sau de orice altă entitate juridică, în baza dreptului public din acest stat, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, land, unitate administrativ-teritorială ori autoritate locală sau oricărei alte entităti juridice, în baza dreptului public, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totusi astfel de remuneratii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat si persoana fizică este rezidentă a acelui stat, si aa) este un national al acelui stat; sau

bb) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de un land, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia sau de orice altă entitate juridică, în baza dreptului public din acel stat, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelui land, acelei unităti administrativ-teritoriale ori acelei autorităti locale sau oricărei alte entităti juridice, în baza dreptului public din acel stat, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totusi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă si national al acelui stat.

3. Prevederile art. 15-18 se aplică remuneratiilor si pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăsurată de un stat contractant, de un land, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia sau de orice altă entitate juridică, în baza dreptului public din acel stat.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică în acelasi mod pentru remuneratiile plătite, în baza unui program de asistentă pentru dezvoltare a unui stat contractant, land, a unei unităti administrativ-teritoriale sau autorităti locale a acestuia, din fonduri furnizate exclusiv de către acel stat, land, unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală unui specialist sau unui voluntar trimis în celălalt stat contractant cu consimtământul celuilalt stat.

5. Prevederile paragrafelor 1 si 2 se aplică în acelasi mod pentru remuneratiile plătite de către sau pentru Institutul Goethe sau pentru Serviciul german de schimburi academice (“Deutscher Akademischer Austauschdienst”) al Republicii Federale Germania. Un tratament asemănător pentru remuneratiile altor institutii similare din statele contractante poate fi reglementat de comun acord între autoritătile competente. Dacă astfel de remuneratii nu sunt impozabile în statul în care se află sediul central al institutiei, atunci se aplică prevederile art. 15.

 

ARTICOLUL 20

Profesori si studenti

 

1. O persoană fizică care este invitată într-un stat contractant de către acel stat sau de către o universitate, colegiu, scoală, muzeu ori de către o altă institutie culturală din acel stat sau care se află în acel stat în baza unui program oficial de schimb cultural pentru o perioadă care nu depăseste 2 ani, numai în scopul de a preda, de a tine prelegeri sau de a cerceta la o astfel de institutie, si care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale în acel stat, rezidentă a celuilalt stat contractant, este scutită de impozit în primul stat mentionat în ceea ce priveste remuneratia primită pentru o astfel de activitate, cu conditia ca remuneratia respectivă să provină din surse aflate în afara acelui stat.

2. Sumele pe care le primeste pentru întretinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, si care este prezent în ultimul stat contractant mentionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu conditia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

 

ARTICOLUL 21

Alte venituri

 

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietătile imobiliare, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, si dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

 

ARTICOLUL 22

Capital

 

1. Capitalul reprezentat de proprietăti imobiliare detinute de un rezident al unui stat contractant si care sunt situate în celălalt stat contractant poate fi impus în celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăti mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăti mobiliare apartinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave si aeronave exploatate în trafic international, din vase angajate în transportul pe căi navigabile interioare si din proprietătile mobiliare tinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave si vase este impozabil numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

 

ARTICOLUL 23

Evitarea dublei impuneri în statul de rezidentă

 

1. În cazul României, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau detine capital care, în conformitate cu prevederile acestei conventii, pot fi impuse în Republica Federală Germania,România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Republica Federală Germania;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Republica Federală Germania.

Totusi această deducere nu va putea depăsi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Republica Federală Germania.

2. În cazul unui rezident al Republicii Federale Germania impozitul va fi determinat după cum urmează:

a) În afară de cazul în care este permis un credit fiscal conform subparagrafului b), vor fi scutite din baza de impunere a impozitului german orice element de venit care provine din România si orice element de capital situat în România care, conform prezentei conventii, poate fi impus în România.

În cazul elementelor de venit din dividende prevederile precedente se aplică numai asupra acelor dividende care sunt plătite unei societăti (alta decât un parteneriat) rezidente a Republicii Federale Germania de către o societate care, fiind rezidentă a României, cel putin 10% din capitalul său este detinut direct de o societate germană, si care nu sunt deduse când se calculează profitul societătii care distribuie acele dividende.

Vor fi excluse din baza de stabilire a impozitelor pe capital orice detineri de actiuni în baza cărora dividendele, dacă ar fi plătite, ar fi scutite, conform prevederilor precedente.

b) Sub rezerva prevederilor din legislatia fiscală germană referitoare la acordarea creditului pentru impozitul plătit în străinătate, va fi admis ca un credit, fată de impozitul german, impozitul român plătit potrivit legislatiei române si în concordantă cu prezenta conventie, pentru următoarele elemente de venit:

aa) dividendele care nu sunt tratate la subparagraful a);

bb) dobânzi;

cc) redevente;

dd) elementele de venit care pot fi impuse în România potrivit prevederilor paragrafului 2 al art. 13;

ee) elementele de venit care pot fi impuse în România potrivit prevederilor paragrafului 3 al art. 15;

ff) remuneratiile membrilor consiliului de administratie;

gg) elementele de venit în sensul art. 17.

c) Prevederile subparagrafului b) se aplică în locul prevederilor subparagrafului a) asupra elementelor de venit, astfel cum sunt definite în art. 7 si 10, si asupra activelor din care sunt obtinute aceste venituri, dacă un rezident al Republicii Federale Germania nu dovedeste că venitul brut al sediului permanent în anul în care profitul a fost realizat sau venitul brut al companiei rezidente în România în anul pentru care dividendele au fost plătite a fost obtinut în întregime sau aproape în întregime din activităti în sensul alin. 1-6 ale paragrafului 1 al sectiunii 8 din Legea germană referitoare la relatiile fiscale externe (Aussensteuergesetz) sau din participări în sensul paragrafului 2 al sectiunii 8 din această lege; aceleasi prevederi se vor aplica proprietătilor imobiliare utilizate de un sediu permanent si veniturilor din proprietătile imobiliare ale sediului permanent (paragraful 4 al art. 6) si profiturilor obtinute din înstrăinarea proprietătilor imobiliare (paragraful 1 al art. 13) si proprietăti mobiliare făcând parte din activul de afaceri al unui sediu permanent (paragraful 3 al art. 13).

d) Totusi Republica Federală Germania îsi va mentine dreptul de a lua în considerare la determinarea cotei de impozit elementele de venit si de capital, care în baza prevederilor prezentei conventii sunt scutite de impozit german.

e) Independent de prevederile subparagrafului a), dubla impunere va fi evitată prin acordarea unui credit fiscal, după cum este prevăzut în subparagraful b);

aa) dacă în statul contractant elementele de venit sau de capital sunt tratate la prevederi diferite din această conventie ori sunt atribuite la diferite persoane (cu exceptia prevederilor art. 9) si acest conflict nu poate fi rezolvat printr-o procedură în conformitate cu paragraful 3 al art. 25 si ca rezultat al diferentei de tratament sau atribuire, venitul respectiv sau capitalul va rămâne neimpozitat ori va fi impozitat cu o cotă mai scăzută decât cea care ar fi fost aplicată fără existenta acestui conflict; sau

bb) dacă, după ce au avut loc consultări cu autoritătile competente ale României, Republica Federală Germania notifică României, pe căi diplomatice, elementele de venit asupra cărora se intentionează să se aplice prevederile subparagrafului b). Dubla impunere este evitată pentru venitul notificat prin acordarea unui credit fiscal din prima zi a anului calendaristic în care a fost făcută notificarea.

 

ARTICOLUL 24

Nediscriminarea

 

1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supusi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligatii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea ori obligatia la care sunt sau pot fi supusi nationalii celuilalt stat aflati în aceeasi situatie, mai ales în ceea ce priveste rezidenta. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în conditii mai putin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăsoară aceleasi activităti. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidentilor celuilalt stat contractant  nici o deducere personală, înlesnire si reducere în ceea ce priveste impunerea, pe care le acordă numai rezidentilor săi.

3. Cu exceptia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redeventele si alte plăti făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleasi conditii ca si cum ar fi fost  plătite unui rezident al primului stat mentionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fată de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleasi conditii ca si când ar fi fost contractate fată de un rezident al primului stat mentionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau partial detinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai multi rezidenti ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant mentionat nici unei impuneri sau nici unei obligatii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea si obligatiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat mentionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel si natură.

 

ARTICOLUL 25

Procedura amiabilă

 

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei conventii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislatia internă a acestor state, să supună cazul său autoritătii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situatia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 24, acelui stat contractant al cărui national este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a actiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei conventii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamatia îi pare întemeiată si dacă ea însăsi nu este în măsură să ajungă la o solutionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei întelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta conventie.

Orice întelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescriptie prevăzută în legislatia internă a statelor contractante.

3. Autoritătile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea întelegerii amiabile orice dificultăti ori dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei conventii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de conventie.

4. Autoritătile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei întelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o întelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanti ai autoritătilor competente ale statelor contractante.

 

ARTICOLUL 26

Schimb de informatii

 

1. Autoritătile competente ale statelor contractante vor face schimb de informatii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei conventii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de conventie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor conventiei. Schimbul de informatii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informatie obtinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelasi mod ca si informatia obtinută conform prevederilor legislatiei interne a acestui stat si va fi dezvăluită numai persoanelor sau autoritătilor (inclusiv la instante judecătoresti si organe administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau cu solutionarea contestatiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei conventii. Asemenea persoane sau autorităti vor folosi informatia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informatia în procedurile judecătoresti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligatia:

a) de a lua măsuri administrative, în scopul furnizării de informatii, contrare propriei legislatii si practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informatii care nu pot fi obtinute pe baza legislatiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informatii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricatie sau comercial ori informatii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

 

ARTICOLUL 27

Reguli procedurale privind impozitarea prin retinere la sursă

 

1. În situatia în care plătile pot fi impuse cu cote reduse sau nu sunt impozabile în statul de sursă, fiecare stat contractant va aplica procedurile prin care plătitorul să poată face plătile în conformitate cu prevederile prezentei conventii.

2. Autoritătile competente pot să implementeze, în baza unei întelegeri amiabile, prevederile acestui articol sau să stabilească, dacă este necesar, alte proceduri pentru implementarea reducerilor sau a scutirilor de impozite care fac obiectul acestei conventii. Statul contractant din care provin elementele de venit poate să solicite autoritătii competente certificarea rezidentei în celălalt stat contractant.

3. Orice cerere de rambursare trebuie să fie prezentată până la sfârsitul celui de-al patrulea an următor anului calendaristic în care impozitul prin retinere la sursă a fost aplicat asupra dividendelor, dobânzilor, redeventelor sau altor elemente de venit.

 

ARTICOLUL 28

Procedura de aplicare a conventiei în cazuri speciale

 

1. Această conventie nu trebuie interpretată în sensul că un stat contractant este împiedicat să aplice prevederile sale legale interne pentru prevenirea evaziunii fiscale sau evitarea plătii impozitelor.

2. Dacă prevederile paragrafului 1 conduc la o dublă impunere, autoritătile competente se vor consulta reciproc asupra modului de evitare a dublei impuneri, în conformitate cu paragraful 3 al art. 25.

 

ARTICOLUL 29

Membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare

 

Prevederile prezentei conventii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale.

 

ARTICOLUL 30

Protocol

 

Protocolul anexat este parte integrantă a prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 31

Intrarea în vigoare

 

1. Prezenta conventie va fi ratificată; instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.

2. Prezenta conventie va intra în vigoare la data la care are loc schimbul instrumentelor de ratificare, iar prevederile sale vor produce efecte în ambele state contractante:

a) în cazul impozitelor retinute prin stopaj la sursă în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care conventia a intrat în vigoare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care conventia a intrat în vigoare.

3. La data intrării în vigoare a prezentei conventii Conventia dintre Republica Federală Germania si Republica Socialistă România privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor si averii, semnată la 29 iunie 1973, va înceta să mai producă efecte:

a) în cazul impozitelor retinute prin stopaj la sursă în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care conventia a intrat în vigoare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care conventia a intrat în vigoare.

 

ARTICOLUL 32

Denuntarea

 

Prezenta conventie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, dar fiecare stat contractant poate, la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a anului calendaristic, începând după  expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării sale în vigoare, să trimită celuilalt stat contractant, pe căi diplomatice, o notă de denuntare si, în această situatie, prezenta conventie va înceta să aibă efect:

a) în cazul impozitelor retinute prin stopaj la sursă în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denuntare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denuntare.

Semnată la Berlin la 4 iulie 2001, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, germană si engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergente în  interpretarea textelor în limbile română si germană, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru România,

Mihai Nicolae Tănăsescu, ministrul finantelor publice

Pentru Republica Federală Germania,

Gerhard Westdickenberg,

director general

Ministerul Federal al Finantelor

 

PROTOCOL

la Conventia dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri

cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001

 

La semnarea Conventiei dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital semnatarii, pe deplin autorizati, au căzut de acord, în plus, asupra următoarelor prevederi care fac parte integrantă din conventia mentionată:

1. Referitor la art. 7:

a) Când o întreprindere a unui stat contractant vinde produse sau mărfuri ori desfăsoară activităti de afaceri în celălalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, profiturile acelui sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale primite de întreprindere, ci numai pe baza sumei care poate fi atribuibilă activitătii sediului permanent desfăsurate pentru astfel de vânzări sau afaceri.

b) În cazul contractelor, în special cele pentru expertize, livrări, instalări de echipamente industriale, comerciale sau stiintifice ori constructii de clădiri, sau cele pentru lucrări publice, când întreprinderea are un sediu permanent în celălalt stat contractant, profiturile unui asemenea sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale din contract, ci numai pe baza acelei părti a contractului care este efectiv executată de un sediu permanent în statul contractant în care este situat. Profiturile obtinute din furnizarea de bunuri către acel sediu permanent sau profiturile referitoare la partea din contract care este executată în statul contractant în care este situat sediul principal al întreprinderii vor fi impozabile numai în acel stat.

c) Sumele primite pentru servicii tehnice, inclusiv pentru studii ori prospectiuni de natură stiintifică, geologică sau tehnică ori pentru contracte de engineering, inclusiv schitele referitoare la acestea, sau pentru servicii de consultantă ori servicii de supraveghere sunt considerate plăti asupra cărora se aplică prevederile art. 7 sau 14 din conventie.

Totusi, dacă si în măsura în care aceste plăti sunt făcute pentru un transfer real de know-how, se aplică prevederile art. 12 din conventie.

2. Referitor la art. 10 si 11:

Independent de prevederile art. 10 si 11 din conventie, dividendele si dobânzile pot fi impuse în statul contractant din care provin si potrivit legislatiei acelui stat:

a) dacă acestea sunt obtinute din drepturi sau creante purtătoare de o clauză de participare la profituri, inclusiv veniturile obtinute de un partener pasiv (“stiller Gesellschafter”) din această participare sau dintr-un împrumut cu o rată a dobânzii, legată de profiturile debitorului (“partiarisches Darlehen”) sau din obligatiuni cu participări la profituri (“Gewinnobligationen”), în sensul legii fiscale a Republicii Federale Germania; si

b) cu conditia ca acestea să fie deductibile la determinarea profiturilor debitorului unui astfel de venit.

3. Referitor la art. 26:

Dacă, potrivit legislatiei interne, sunt schimbate date personale în baza acestei conventii, se vor aplica următoarele prevederi aditionale:

a) Statul contractant care primeste datele le poate utiliza numai pentru scopurile stabilite si vor fi supuse conditiilor stabilite de statul contractant care le furnizează.

b) Statul contractant care primeste datele va informa, la cerere, statul contractant care le furnizează în legătură cuutilizarea datelor furnizate si asupra rezultatelor obtinute ca urmare a folosirii acestora.

c) Datele personale pot fi furnizate numai autoritătilor responsabile. Orice furnizare ulterioară de date către alte autorităti poate fi efectuată numai cu aprobarea prealabilă a statului contractant care le furnizează.

d) Statul contractant care furnizează datele va fi obligat să asigure că datele furnizate sunt corecte si că ele sunt necesare scopurilor pentru care sunt furnizate. Vor fi luate în considerare orice interdictii stabilite în legislatia internă referitoare la furnizarea de date. Dacă reiese că au fost furnizate date incorecte sau date care nu ar fi trebuit să fie furnizate, statul contractant primitor va fi informat asupra acestei situatii, fără nici o întârziere. Acel stat contractant va fi obligat să corecteze sau să elimine astfel de date.

e) Ca urmare a cererii primite persoana respectivă va fi informată în legătură cu datele furnizate despre ea si în legătură cu modul de utilizare a unor astfel de date. Nu va exista nici o obligatie de a furniza această informatie în situatia în care, dacă s-ar pune în balantă, ar reiesi că interesul public pentru păstrarea acesteia depăseste interesul persoanei respective în primirea informatiei. În toate celelalte aspecte dreptul persoanei vizate de a fi informatăasupra datelor  existente, referitoare la ea, va fi guvernat de legislatia internă a statului contractant în al cărui teritoriu suveran este făcută cererea pentru informatie.

f) Statul contractant primitor va fi responsabil, potrivit legislatiei sale interne, pentru orice persoană care suferă prejudicii ca rezultat al schimburilor de date făcute în baza acestei conventii. Referitor la persoana prejudiciată statul contractant primitor nu poate invoca drept scuză că prejudiciul a fost cauzat de statul contractant care a furnizat datele.

g) Dacă legislatia internă a statului contractant stabileste prevederi speciale pentru stergerea datelor personale furnizate, acel stat contractant va informa în mod corespunzător statul contractant primitor. Indiferent de existenta unei asemenea legi, datele personale furnizate vor fi sterse o dată ce ele nu mai sunt necesare pentru scopurile pentru care au fost furnizate.

h) Statele contractante furnizoare si primitoare vor fi obligate să tină înregistrări oficiale ale datelor personale furnizate si primite.

i) Statele contractante furnizoare si primitoare vor fi obligate să ia măsuri efective pentru a proteja datele personale furnizate împotriva unui acces neautorizat, unei schimbări neautorizate sau împotriva unei dezvăluiri neautorizate.

4. Referitor la art. 28:

Prevederea cap. 4 din Legea germană referitoare la relatiile fiscale externe (Aussensteuergesetz) sau o legislatie corespondentă din România este considerată a fi prevedere în sensul paragrafului 1 al art. 28.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Conventiei dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele

pe venit si pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Conventiei dintre România si Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al  României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 37.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea

productiei, circulatiei si comercializării alimentelor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97 din 21 iunie 2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 29 iunie 2001, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul 3, după litera q) se introduce litera q1) cu următorul cuprins:

“q1) data limită de consum - data stabilită de producător pentru produsele care, din punct de vedere microbiologic, au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca, după un timp scurt, să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului si va fi precedată de mentiunea «Expiră la data de...», indicându-se în ordine ziua, luna si anul, în formă necodificată.”

2. La articolul 3, litera r) va avea următorul cuprins:

“r) data durabilitătii minimale - data stabilită de producător până la care un aliment îsi păstrează caracteristicile specifice în conditii de depozitare corespunzătoare si va fi precedată de mentiunea «A se consuma, de preferintă, înainte de...», dacă în dată este inclusă si ziua, sau

«A se consuma, de preferintă, până la sfârsitul...», dacă se indică luna si anul sau numai anul;”

3. Articolul 3 se completează cu litera u) cu următorul cuprins:

“u) alimente si ingrediente alimentare inedite – alimente si ingrediente alimentare care nu au mai fost utilizate până în prezent în consumul uman.”

4. La articolul 17 alineatul (3), litera e) va avea următorul cuprins:

“e) să stabilească limitele maxime pentru toxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite.”

5. La articolul 20, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Reglementarea trebuie să stabilească reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienti a alimentelor, precum si reguli privind fabricarea si comercializarea suplimentelor de hrană care contin nutrienti. Această reglementare trebuie să prevadă doza zilnică recomandată de nutrienti.”

6. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

"Art. 21. - Ministerul Sănătătii si Familiei, Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale, împreună cu Institutul National de Statistică, au obligatia să verifice trimestrial datele privind nutritia pe diferite segmente ale populatiei, precum si datele privind securitatea alimentară, pe care trebuie să se bazeze recomandările privind cosul minim de consum zilnic, respectiv cantitatea minimă de produse necesare, si să informeze Guvernul asupra concluziilor.”

7. La articolul 34, litera c) va avea următorul cuprins:

“c) conditiile privind fabricarea, respectiv calitatea materiilor prime si a ingredientelor folosite în producerea sau la prepararea alimentelor, operatiunile tehnologice obligatorii pentru fiecare categorie de alimente, compozitia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinatie specială;”

8. La articolul 38, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Controlul alimentelor se realizează prin inspectiile efectuate de către inspectorii de stat pentru controlul alimentelor stabilite la alin. (1), care au obligatia să păstreze secretele de fabricatie sau datele pe care le cunosc despre unitătile controlate.”

9. Articolul 41 va avea următorul cuprins:

“Art. 41. - Încălcarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv cele prevăzute în ordinele emise de ministerele abilitate potrivit prevederilor prezentei reglementări privind alimentele, atrage răspunderea civilă, contraventională sau penală, după caz.”

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 57.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea

Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001

privind reglementarea productiei, circulatiei

si comercializării alimentelor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor si se dispune  publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 65.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2000 pentru modificarea

Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 35 din 18 aprilie 2000 pentru modificarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 19 aprilie 2000, cu următoarele modificări:

1. Articolul I partea introductivă va avea următorul cuprins:

“Art. I. - Legea nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 15 aprilie.1998, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:”

2. La articolul I, punctul 1 va avea următorul cuprins:

“1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

«Art. 4. - Sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie prin aplicarea unei cote unice egale cu echivalentul în lei a 110 euro/tonă la motorină si 125 euro/tonă la benzină, sumă stabilită în raport de cursul oficial al Băncii Nationale a României, valabil pentru ultima zi a lunii anterioare lunii de calcul al sumei respective, asupra:

a) cantitătilor de carburanti auto livrati la intern de către producători, precum si asupra cantitătilor de carburanti auto consumati de acestia pentru alimentarea autovehiculelor proprii;

b) cantitătilor de carburanti auto importati.

Aplicarea cotei unice prevăzute la alin. 1 se va reflecta în nivelul preturilor cu ridicata si al celor cu amănuntul, fără să intre în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată.»”

3. La articolul I, punctul 2 va avea următorul cuprins:

“2. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

«Art. 5. - Obligatia calculării si vărsării sumelor rezultate din aplicarea prevederilor art. 4 alin. 1 revine producătorilor din tară sau importatorilor de carburanti auto, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de organizare, de titularul dreptului de proprietate si de detinătorul produsului importat, de regimul vamal aplicabil sau de facilitătile vamale acordate.

Suma datorată se stabileste:

a) la data livrării de către producători;

b) la data efectuării formalitătilor de vămuire pentru produsele din import.»”

4. Articolele II, III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X, XI si XII se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 10 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 13 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 63.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea

Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2000

pentru modificarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea

si utilizarea Fondului special al drumurilor publice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2000 pentru modificarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2002.

Nr. 71.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 344

din 6 decembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1

din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, întrucât Curtea Constitutională a statuat în mod constant, în jurisprudenta sa, asupra con- stitutionalitătii dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 18.169/2000, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost invocată de

Marian Brutaru într-o cauză penală având ca obiect săvârsirea infractiunilor de calomnie si tulburare de posesie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, precum si ale art. 22 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la viată si a dreptului la integritate fizică si psihică ale persoanei. Se afirmă că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece posibilitatea persoanei vătămate de a introduce plângere prealabilă ori de câte ori consideră necesar duce la o exercitare sicanatoare, cu rea-credintă a acestui drept, drepturile persoanei vătămate fiind mult mai largi decât ale făptuitorului sau presupusului făptuitor. De asemenea, se sustine că instanta pune în miscare actiunea penală si tot ea trebuie să se pronunte asupra fondului cauzei, ceea ce afectează

impartialitatea judecătorului si duce la o antepronuntare a acestuia.

Se mai afirmă că dispozitiile legale criticate încalcă si prevederile art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece prin introducerea plângerii prealabile o persoană trebuie să suporte consecintele unei actiuni penale sicanatoare, fără a exista împotriva sa probe sau indicii de vinovătie.

Exercitarea vexatorie a dreptului de a formula plângere prealabilă aduce atingere dreptului la integritate psihică a persoanei devenite inculpat prin efectul art. 279 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti, exprimându-si opinia, apreciază că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie.

În cazul infractiunilor pentru care actiunea penală se pune în miscare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat că procesul penal nu trebuie să se desfăsoare împotriva vointei acesteia, principiul oficialitătii fiind înlocuit de acela al disponibilitătii. Nu se poate sustine, în mod justificat, că în aceste cazuri este afectată impartialitatea judecătorului care se pronuntă într-o actiune penală pe care el însusi a pus-o în miscare, atâttimp cât legea prevede că numai plângerea prealabilă a persoanei vătămate determină punerea în miscare a actiunii penale.

Judecătorul sesizat prin plângerea prealabilă nu poate decât să pună în miscare actiunea penală, dar aceasta nu înseamnă că el s-a pronuntat la acest moment, putând hotărî achitarea inculpatului dacă vinovătia acestuia nu a fost dovedită. Pe de altă parte, inculpatul se bucură în tot cursul procesului penal de prezumtia de nevinovătie.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, deoarece dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie si nu încalcă alte prevederi ale

Legii fundamentale. Se argumentează că interpretarea dată de către autorul exceptiei dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este eronată, deoarece, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecată si competenta sunt stabilite de lege. Chiar dacă persoana vătămată se adresează direct instantei de judecată, aceasta nu contravine prevederilor Constitutiei,

întrucât există suficiente garantii pentru inculpati de a-si exercita dreptul la apărare, inclusiv prin exercitarea căilor de atac. Se invocă în acelasi sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 161/2000 si nr. 197/2000 prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate..

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispozitii având următorul cuprins: “Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infractiunilor pentru care legea penală prevede că este necesară astfel de plângere.”

Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei în sustinerea acesteia sunt următoarele:

- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- art. 22 alin. (1): “Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt garantate.”

Analizând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea constată că s-a mai pronuntat prin numeroase decizii asupra dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statutând că acestea sunt constitutionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, Decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 97 din 29 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 iunie 2001.

În motivarea solutiilor de respingere a exceptiilor s-a retinut, în esentă, că dispozitiile criticate nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părtile procesului penal, întrucât distinctiile făcute între calitatea părtilor nu înseamnă nici privilegii si nici discriminări.

În ceea ce priveste presupusa încălcare a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie Curtea a constatat că dispozitiile criticate nu aduc atingere dreptului la viată si la integritate fizică si psihică, întrucât obiectul reglementării dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală îl constituie doar procedura de punere în miscare a actiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile adoptate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 decembrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Vlad Mihai Cercel