MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 488         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 8 iulie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

369. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, pentru modificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene pentru modificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992

 

518. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, pentru modificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 119 din 11 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege

 

Decizia nr. 144 din 9 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc

 

Decizia nr. 151 din 23 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

584. - Hotărâre pentru aprobarea amendamentelor convenite la Bucuresti la 31 mai 2002 între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de garantie dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Washington la 29 august 1995

 

615. - Hotărâre privind aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Societatea Natională “Aeroportul International Timisoara” - S.A., pentru perioada 2002-2015

 

616. - Hotărâre pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2002, rectificat, al Companiei Nationale “Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” - S.A., care functionează sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, pentru modificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, pentru modificarea Acordului dintre Guvernul 

 

României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 18 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 20 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 11 iunie 2002.

Nr. 369.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene pentru modificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992

 

Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, denumite în cele ce urmează părti, în dorinta de a promova cooperarea bilaterală si luând în considerare prevederile Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992, denumit în continuare acord,

au convenit cele ce urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

Se modifică acordul astfel:

1. La articolul 3, paragrafele 2 si 3 vor avea următorul continut:

“3.2. Contributia va fi utilizată pentru proiecte prioritare de infrastructură si reabilitare. O atentie deosebită va fi acordată proiectelor din sectorul protectiei mediului si infrastructurii (energie, transporturi, telecomunicatii) si proiectelor de sprijinire a dezvoltării sectorului privat al economiei.

3.3. Guvernul român va scuti toate echipamentele, serviciile si materialele finantate pe baza ajutorului nerambursabil acordat de Confederatia Elvetiană în cadrul prezentului acord de la plata taxelor, impozitelor si comisioanelor de orice fel impuse de legislatia română.”

2. Articolul 4 se completează cu următorul paragraf:

“4.3. Pentru a evita orice dezechilibru în cadrul economiei românesti de piată, în cazul proiectelor comerciale viabile, importatorii vor plăti, în tot sau în parte, în Fondul elvetian de contrapartidă contravaloarea bunurilor importate pe baza prezentului acord. Cuantumul si conditiile de plată vor fi definite de la caz la caz de către părtile contractante.”

3. La articolul 5, paragraful 3 va avea următorul continut:

“5.3. Guvernul României va deschide la Banca Natională a României un cont special, denumit «Asistenta financiară elvetiană», pentru plata importurilor în moneda locală a Fondului elvetian de contrapartidă.”

4. Articolul 9 va avea următorul continut:

“Următoarele autorităti vor fi răspunzătoare de aplicarea acordului:

a) pentru partea română: Ministerul Afacerilor Externe (Directia generală pentru afaceri europene si euroatlantice);

b) pentru partea elvetiană: Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice, Departamentul federal pentru afaceri economice.”

5. Articolul 10 va avea următorul continut:

“Prezentul acord poate fi amendat prin consimtământul părtilor. Amendamentele vor intra în vigoare la data ultimei notificări prin care părtile contractante îsi comunică reciproc  îndeplinirea prevederilor legale interne necesare pentru intrarea lor în vigoare.”

6. La articolul 12, paragraful 2 va avea următorul continut:

“12.2. Prezentul acord rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2003 sau la orice dată ulterioară ce va fi convenită de părtile contractante.”

7. În anexa nr. 1 punctul 3, paragrafele 1, 3 si 4 vor avea următorul continut:

“Institutia guvernamentală română coordonatoare a asistentei nerambursabile acordate Guvernului României de Guvernul Confederatiei Elvetiene (denumită în continuare Ministerul român al Afacerilor Externe) va transmite Secretariatului de Stat pentru Afaceri Economice deciziile

comisiei de programare a utilizării Fondului elvetian de contrapartidă (denumită în continuare comisia de programare), prin intermediul Ambasadei Elvetiene la Bucuresti.

Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice va transmite Ministerului român al Afacerilor Externe aprobarea deciziilor comisiei de programare. O copie de pe această aprobare, precum si documentele mentionate mai jos vor fi puse la dispozitie Băncii Nationale a Elvetiei de către Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice.

..............................................................................................

Asistenta financiară poate fi acordată prin intermediul unei plăti directe sau al unui acreditiv. În cazul din urmă vor fi percepute comisioane de la partea elvetiană, dar ele nu vor depăsi comisioanele percepute de Banca Natională a Elvetiei. Mijloacele de plată alese trebuie să fie indicate în facturile pro forma sau contractele de livrare. Banca Comercială Română va transmite ordine directe de plată la Banca Natională a Elvetiei, referindu-se la aprobarea autoritătilor elvetiene mentionate mai sus.

În cazul plătii prin acreditiv importatorul va deschide un acreditiv - asa cum se obisnuieste - care va fi emis de Banca Comercială Română, referindu-se la facturile pro forma si la contractele de livrare aprobate, mentionate mai sus si confirmate de Banca Natională a Elvetiei.

Deschiderea va fi efectuată de îndată ce importatorul a fost informat de Ministerul român al Afacerilor Externe asupra aprobării Guvernului elvetian de a acorda asistenta financiară. Banca Natională a Elvetiei va plăti furnizorului la prezentarea documentelor specificate în acreditiv.”

8. În anexa nr. 2 alineatul 3, punctul 5 va fi eliminat, iar punctele 1, 2 si 6 vor avea următorul continut:

“Ministerul român al Afacerilor Externe si Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice decid:

1. Se constituie o comisie de programare alcătuită din 4 persoane. Două persoane sunt numite de Ministerul român al Afacerilor Externe si două de Ambasada Elvetiei la Bucuresti.

2. Comisia de programare va examina toate propunerile de proiect după principiile enuntate în cadrul acordului, în special la art. 3 pct. 2 si la art. 4 pct. 1. Legile si reglementările române se aplică deciziilor comisiei de programare. Membrii comisiei de programare pot cere rapoartele necesare Ministerului român al Afacerilor Externe.

..............................................................................................

6. Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice va fi informat în legătură cu decizia finală a comisiei de programare.”

 

ARTICOLUL 2

 

Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care părtile îsi comunică reciproc îndeplinirea procedurilor legale interne necesare pentru intrarea sa în vigoare.

Semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, în două exemplare originale în limba engleză, ambele texte fiind egal autentice.

 

Pentru Guvernul României,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe

Pentru Guvernul Confederatiei Elvetiene, François Chappuis,

ambasadorul Confederatiei Elvetiene

în România

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, pentru modificarea

Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene, semnat la Bucuresti la 14 decembrie 2001, pentru modificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Confederatiei Elvetiene privind acordarea asistentei

financiare, semnat la Bucuresti la 26 noiembrie 1992, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 10 iunie 2002.

Nr. 518.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 119

din 11 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si art.  12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege, exceptie ridicată de Banca Comercială “WEST BANK”-S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.114/CA/2001 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund părtile prin reprezentant.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 5C/2002, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 7.874/CA/2001 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială si de contencios administrativ. La apelul nominal răspund părtile. Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor. Părtile si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 5C/2002 la Dosarul nr. 4C/2002.

Reprezentantul autorului exceptiilor de neconstitutionalitate solicită admiterea acestora, pentru considerentele expuse în notele scrise depuse în dosarele instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiilor de neconstitutionalitate ca neîntemeiate, întrucât apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 decembrie 2001, pronuntate în dosarele nr. 6.114/2001 si nr. 7.874/2001, Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege, exceptie ridicată de Banca Comercială “WEST BANK”-S.A. din Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin următoarele:

I. Legea nr. 506/2001, care reglementează “materia contenciosului administrativ, mai precis o parte a acestuia, contenciosul fiscal”, este o lege organică ce trebuia adoptată cu procedura prevăzută pentru asemenea legi, or, asa cum rezultă din Monitorul Oficial al României în care a fost publicată, ea a fost adoptată ca lege ordinară, încălcându-se astfel art. 72 alin. (3) lit. j) si art. 74 alin. (1) din Constitutie.

II. Dispozitiile art. 10 alin. (11) teza a doua si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, introduse prin art. I pct. 3 si 5 din Legea nr. 506/2001, impun în mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae si, în acest fel, încalcă dreptul la un proces echitabil si la un tribunal impartial, consacrat de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeasi conventie, si afectează independenta si impartialitatea judecătorilor, consacrate la art. 123 din Constitutie. Se apreciază că regimul derogatoriu ratione personae rezultă din faptul că, potrivit textelor de lege criticate, reprezentantul Ministerului Public participă numai în litigiile în care sunt contestate deciziile directiilor generale ale finantelor publice si ale Ministerului Finantelor Publice, iar nu, de exemplu, si la “cele care au ca obiect contestarea unor acte ale administratiei locale”. În continuare se arată că, în sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, discriminarea trebuie să aibă o justificare obiectivă si rezonabilă, or, textele de lege criticate nu răspund acestor cerinte. Astfel, se consideră că nu există justificare obiectivă, întrucât: procurorul participă în mod obligatoriu doar la procesele de contencios administrativ în care statul este parte prin organele fiscale; rolul de “gardian al legalitătii” este îndeplinit de judecător. Tot astfel, se apreciază că nu există justificare rezonabilă pentru că: procurorul este expus conflictului între rolul său de protector al drepturilor si libertătilor persoanelor si “functia sa de agent al executivului”; există temerea că procurorul nu va fi impartial. În plus, discriminarea introdusă prin art. 10 si 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 este lipsită de justificare obiectivă si rezonabilă si pentru că “reprezentarea duală de facto a statului încalcă echilibrul armelor”, prin aceea că .mai întâi, statul este reprezentat de către organul executiv emitent al actului atacat, iar apoi chiar de către procuror, la fel, membru al executivului”. În sfârsit, în sustinerea neconstitutionalitătii textelor de lege criticate se arată că acestea “afectează în mod obiectiv independenta judecătorilor”, întrucât “suprareprezentarea statului” în procese în care el este parte este de natură să creeze pentru justitiabili temerea unei ingerinte a executivului în actul de justitie. În sprijinul acestei sustineri este invocată, sub aspectul argumentării principiului încrederii în impartialitatea justitiei, opinia separată formulată la Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 21 martie 2000.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială si de contencios administrativ opinează că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată, atât în privind încălcării prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutie, cât si în privinta participării procurorului la judecarea actiunilor de contencios administrativ reglementate de Legea nr. 506/2001, prin aceea că “statul român ajunge să aibă o dublă reprezentare în aceste cauze”, contravenind astfel art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că Legea nr. 506/2001 reglementează o procedură administrativ-jurisdictională în materie fiscală, prealabilă contenciosului administrativ, iar Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, a statuat că legiuitorul poate stabili, din considerente de operativitate, tehnicitate si economicitate, o jurisdictie prealabilă celei judecătoresti. Pe de altă parte, se arată în continuare, în România activitatea de contencios administrativ este reglementată prin Legea nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, care este lege organică. În ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2001, se consideră că acestea nu contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie, sens în care se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, din care se mentionează Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996.

Potrivit acestei decizii, “Faptul că prin jocul unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge în situatii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constitutionalitatea textelor respective”. De asemenea, se consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 123 din Constitutie, care recunosc numai judecătorilor jurisdictio si imperium. În ceea ce priveste invocarea contrarietătii textelor de lege criticate cu dispozitiile constitutionale ale art. 130 si 131, se mentionează Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care, cu referire la natura juridică a Ministerului Public, s-a statuat că acesta “reprezintă o magistratură specială, care nu îndeplineste atributii de natură jurisdictională”. În sfârsit, pentru aceleasi considerente se apreciază că nu sunt încălcate nici principiile consacrate de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil si la un tribunal impartial.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveste critica referitoare la procedura de adoptare a Legii nr. 506/2001 se arată că singura prevedere constitutională sub acest aspect este cea cuprinsă în art. 114 alin. (4), care însă nu dispune în legătură cu caracterul legii de aprobare. Asa fiind, se consideră “că nu se poate sustine că prevederile Legii nr. 506/2001 pot deveni neconstitutionale în continutul lor, datorită unui aspect procedural”. În legătură cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, se arată că aceste texte de lege “reprezintă o concretizare a dispozitiei generale continute de art. 130 alin. (1) din Constitutie care stabileste dreptul Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societătii si de apărare a ordinii de drept si a libertătilor cetătenilor”, precum si solutia “firească si în deplin acord cu art. 125 alin. (3) din Constitutie”, referitoare la reglementarea prin lege a procedurii de judecată.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si cele ale art. 10 alin. (11) teza a doua – “Judecata se face în regim de urgentă, cu participarea reprezentantului Ministerului Public” - si ale art. 12 alin. (1) teza a doua – “Judecata se face în regim de urgentă, cu participarea reprezentantului Ministerului Public” -, ambele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 si introduse prin art. I pct. 3 si 5 din Legea nr. 506/2001.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii de lege, care stabilesc obligativitatea participării reprezentantului Ministerului Public la judecarea unor cauze de contencios administrativ, contravin art. 72 alin. (3) lit. j), art. 74 alin. (1) si art. 123 din Constitutie, care prevăd:

- Art. 72 alin. (3) lit. j): “Prin lege organică se reglementează: [...] j) contenciosul administrativ;”;

- Art. 74 alin. (1): “Legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.”;

- Art. 123: “(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră, de asemenea, că textele de lege criticate contravin si art. 6 pct. 1 si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dispozitii care prevăd:

- Art. 6 pct. 1: “1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”;

- Art. 14: “Exercitarea drepturilor si libertătilor recunoscute de prezenta conventie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenentă la o minoritate natională, avere, nastere sau orice altă situatie.”

Examinând exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea Constitutională constată următoarele:

I. O primă critică de neconstitutionalitate priveste Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, lege în legătură cu care se sustine că, întrucât reglementează “materia contenciosului administrativ, mai precis o parte a acestuia, contenciosul fiscal”, trebuia adoptată cu procedura prevăzută pentru asemenea legi de art. 72 alin. (3) lit. j) si art. 74 alin. (1) din Constitutie.

Din analiza acestei sustineri Curtea retine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 nu contine dispozitii privind contenciosul administrativ reglementat de Legea nr. 29/1990, ci instituie unele proceduri, prealabile, administrativ-jurisdictionale, referitoare la modul de solutionare a contestatiilor formulate împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice. Procedurile administrativ-jurisdictionale nu se regăsesc în categoria domeniilor prevăzute de Constitutie pentru a fi reglementate prin legi organice, astfel că Legea nr. 506/2001, prin care se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, nu încalcă prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică. Asa fiind, rezultă că nu sunt încălcate nici prevederile constitutionale ale art. 74 alin. (1) care stabilesc procedura legislativă de adoptare a legilor organice.

Fată de cele arătate, această critică de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

II. Cea de a doua critică de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 10 alin. (11) teza a doua si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, introduse prin art. I pct. 3 si 5 din Legea nr. 506/2001, dispozitii potrivit cărora “Judecata se face în regim de urgentă, cu participarea reprezentantului Ministerului Public”. În esentă, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste texte de lege impun în mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae si în acest fel încalcă dreptul la un proces echitabil si la un tribunal impartial, consacrat de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeasi conventie, si afectează independenta si impartialitatea judecătorilor, consacrate de art. 123 din Constitutie.

În legătură cu sustinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 123 din Constitutie, Curtea constată că prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, pronuntându-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Codul de procedură civilă, a statuat cu privire la participarea procurorului la procesele civile.

Astfel, în esentă, s-a retinut că, potrivit art. 130 alin. (1) din Constitutie, în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor, iar una dintre formele concrete prin care îsi poate realiza acest rol este de a participa la judecata proceselor si de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constitutie. S-a mai retinut că “pozitia procurorului, concluziile sale din proces, nu leagă judecătorii ce solutionează cauza, deoarece acestia sunt, potrivit art. 123 alin. (2) din Constitutie, independenti si se supun numai legii”, precum si faptul că “procurorul nu este adversarul instantei si nici al vreuneia dintre părti, el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii”.

Fată de cele statuate de Curtea Constitutională prin decizia mentionată, care îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, sustinerile autorului exceptiei urmăresc o restrângere a dreptului procurorului de a participa la procesul civil; or, potrivit aceleiasi decizii, “dispozitia art. 130 alin. (1) din Constitutie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea continutului dispozitiei constitutionale”.

Asa fiind, critica potrivit căreia textele de lege a căror neconstitutionalitate a fost invocată .afectează independenta si impartialitatea judecătorilor, consacrate de art. 123 din Constitutie”, urmează să fie respinsă.

Pentru argumentele arătate, participarea procurorului în procesul civil nu afectează “Dreptul la un proces echitabil” consacrat la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si nici nu creează discriminări în sensul celor prevăzute de art. 14 din aceeasi conventie, referitor la “Interzicerea discriminării”.

Ca atare, Curtea nu poate retine că dispozitiile art. 10 alin. (11) teza a doua si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, introduse prin Legea nr. 506/2001, impun în mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ indentificate ratione personae si că în acest fel încalcă dreptul la un proces echitabil si la un tribunal impartial, consacrat la art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeasi conventie, asa încât si această critică urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (11) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege, exceptie ridicată de Banca Comercială “WEST BANK” - S.A. din Arad din  dosarele nr. 6.114/CA/2001 si nr. 7.874/CA/2001 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 aprilie 2002.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. Costică Bulai

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 144

din 9 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc, exceptie ridicată de Asociatia Patronilor Români Organizatori de Jocuri de Noroc în Dosarul nr. 471/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Consiliul Concurentei, reprezentat de George Stanciu. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Consiliului Concurentei, arătând că dispozitiile legale criticate nu au relevantă pentru solutionarea cauzei în fata instantei supreme, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece consideră că ordonanta criticată nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 107 alin. (3) si ale art. 114 alin. (2), (3) si (5).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 471/2001, Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc. Exceptia a fost ridicată de Asociatia Patronilor Români Organizatori de Jocuri de Noroc, cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 1.568 din 14 noiembrie 2000, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 107 alin. (3) si ale art. 114 alin. (2), (3) si (5). În acest sens se apreciază că, “prin emiterea acestor dispozitii pe calea ordonantei simple, a fost încălcată Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, cu privire la domeniul în care executivul a fost abilitat prin legea specială să emită ordonante”. De asemenea, autorul exceptiei arată că “din consultarea Repertoriului Legislatiei Române, emis de către Consiliul Legislativ, nu rezultă că Ordonanta nr. 36/2000 a fost aprobată sau respinsă printr-o lege de către Parlament” pentru a se aprecia dacă aceasta mai este sau nu în vigoare.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată deoarece “Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 a fost emisă în cadrul competentei recunoscute Guvernului României prin Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si  prin dispozitiile art. 107 si art. 114 din Constitutie”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că si în domeniul jocurilor de noroc, ca în toate activitătile supuse perceperii de taxe, stabilirea acestora nu poate fi desprinsă de controlul activitătii respective. De asemenea, se apreciază că, “în conditiile în care Guvernul a îndeplinit cerinta cuprinsă în art. 114 alin. (3) din Constitutie, precum si cea din art. 2 din legea de abilitare, respectiv, înaintarea (supunerea) Ordonantei aprobării Parlamentului [...], Ordonanta nr. 36/2000 [...] continuă să-si producă efectele, indiferent de data la care Parlamentul se pronuntă, potrivit art. 114 alin. (5) din Constitutie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc, ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Aceste dispozitii legale au următorul cuprins:

- Art. I: “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, aprobată si modificată prin Legea nr. 166/1999, se modifică si se completează astfel: [...]

5. La articolul 7 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

«Controlul tehnic al masinilor, instalatiilor, dispozitivelor si meselor de jocuri de noroc se exercită de către Biroul Român de Metrologie Legală, în baza prevederilor unor norme tehnice de verificare. Costul activitătilor de control tehnic va fi suportat de agentii economici organizatori de jocuri de noroc, beneficiari.»”

Autorul exceptiei sustine că acest text de lege contravine următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 107 alin. (3): ”Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevăzute de aceasta.”

- Art. 114 alin. (2), (3) si (5):

“(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.[...]

(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 a fost emisă si ulterior supusă aprobării Parlamentului, în limitele si conditiile stabilite prin Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, astfel încât nu se poate retine ca fiind încălcate prevederile constitutionale ale art. 107 alin. (3) si ale art. 114 alin. (2), (3) si (5). În jurisprudenta sa Curtea Constitutională a statuat că, potrivit art. 114 alin. (3) din Constitutie, ordonanta se supune aprobării Parlamentului în termenul prevăzut de legea de abilitare, iar potrivit alin. (5), aprobarea sau respingerea se face printr-o lege, fără însă să se prevadă vreun termen în care să se desfăsoare dezbaterile în care Parlamentul să fie obligat să se pronunte cu privire la ordonanta ce i-a fost supusă spre aprobare. Aceasta deoarece art. 114 alin. (3) din Constitutie se referă la supunerea spre aprobare a ordonantei, ca obligatie a Guvernului, iar nu la aprobarea propriu-zisă a acesteia de către Parlament, care nu este conditionată de timp.

Curtea retine, de asemenea, că Guvernul a adoptat ordonanta criticată cu respectarea prevederilor constitutionale invocate. Astfel ordonanta criticată a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2000, iar Parlamentul si-a reluat lucrările, în prima sesiune ordinară a anului 2000, în ziua de 1 februarie 2001.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia, prin introducerea art. 7 alin. 2 în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 (această ordonantă a fost aprobată prin Legea nr. 166/1999) prin art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000, executivul a depăsit domeniul special de abilitare, deoarece nu a reglementat exclusiv în materia impozitelor, taxelor si tarifelor, Curtea constată că stabilirea taxelor nu poate fi desprinsă de controlul respectării regimului legal al activitătilor din domeniul jocurilor de noroc. Asa fiind, nici acest motiv de neconstitutionalitate nu poate fi retinut.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitătilor din domeniul jocurilor de noroc, exceptie ridicată de Asociatia Patronilor Români Organizatori de Jocuri de Noroc în Dosarul nr. 471/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 mai 2002.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. Costică Bulai

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 151

din 23 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoară - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Cicileanu în Dosarul nr. 4/MF/2001 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, invocând art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia “Probele nu au valoare mai dinainte stabilită […]”, precum si art. 6 alin. 2 din acelasi cod, care prevede că, “În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părtilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în conditiile prevăzute de lege si să administreze probele necesare în apărare”. Se apreciază că art. 24 din Constitutie nu este încălcat, întrucât inculpatul a avut posibilitatea audierii martorilor în timpul urmăririi penale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2001, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Cicileanu în Dosarul nr. 4/MF/2001 al acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia consideră că dispozitiile art. 69 din Codul de procedură penală sunt în contradictie cu prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovătie, si cu cele ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se arată că în privinta declaratiei învinuitului sau inculpatului, atribuindu-se valoare probatorie acesteia numai în măsura în care se coroborează cu alte probe existente la dosarul cauzei, se încalcă prezumtia de nevinovătie, deoarece se presupune că inculpatul nu spune adevărul, fiind interesat în ascunderea acestuia. Totodată se atribuie sarcina probei inculpatului, care este astfel obligat să propună administrarea unor probe care să se coroboreze cu declaratiile sale pentru a-si dovedi astfel nevinovătia. În sprijinul acestei critici se invocă exemplul unor legislatii în care inculpatul este ascultat ca martor, sub prestare de jurământ.

Autorul exceptiei consideră, de asemenea, că este încălcat si art. 24 alin. (1) din Constitutie, deoarece legea conditionează valabilitatea apărării lui de coroborarea declaratiilor sale cu alte probe existente în cauză. Or, standardul diferit de apreciere stabilit prin art. 69 din Codul de procedură penală nu se justifică în nici un fel. Este adevărat că inculpatul este cel mai interesat în modul cum decurge procesul penal, dar acesta nu este un argument suficient de puternic pentru a considera că acesta va ascunde adevărul si că va influenta în mod negativ desfăsurarea procesului penal.

Cu privire la dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală autorul exceptiei arată că acestea sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, prin aceea că admite folosirea ca probe în cursul judecătii a declaratiilor date de martori în afara judecătii, în cadrul unei proceduri nepublice, fără ca inculpatul să aibă posibilitatea de a pune întrebări acestor martori. Se invocă în sustinerea afirmatiei prevederile art. 6 pct. 1 si 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solicitarea audierii martorilor acuzării si confruntarea cu acestia. În situatiile în care martorii nu pot fi audiati, dreptul la apărare al inculpatului trebuie să primeze.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei, Judecătoria Galati arată că, în ceea ce priveste art. 69 din Codul de procedură penală, exceptia este nefondată. Declaratiile învinuitului sau ale inculpatilor, precum si declaratiile părtii vătămate, ale părtii civile si ale părtii responsabile civilmente, făcute în cursul procesului penal conform art. 75 din Codul de procedură penală, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Legiuitorul nu a dat valoare diferită declaratiilor inculpatului, în raport cu celelalte mijloace de probă. Conform art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită.

Aprecierea probelor se face de organul de urmărire penală si de instanta de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate. Legiuitorul român manifestă rezerve justificate în ceea în priveste forta probantă a declaratiilor învinuitului sau inculpatului, care, voluntar sau involuntar, denaturează realitatea. Pe aceeasi pozitie subiectivă, dar la polul opus, se situează declaratiile părtii vătămate.

Totodată, consideră instanta, nu poate fi acceptată nici afirmatia autorului exceptiei că sarcina probei revine inculpatului. Art. 6 din Codul de procedură penală prevede că sarcina probei revine organului de urmărire penală si instantei de judecată, iar art. 66 din acelasi cod prevede că învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovătia sa, iar când există probe de vinovătie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să dovedească lipsa de temeinicie a acestora. Instanta apreciază, de asemenea, că dispozitiile art. 69 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste critica adusă dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, instanta arată că dreptul la apărare al inculpatului care se află în imposibilitatea de a pune întrebări martorului nu este încălcat, deoarece inculpatul a avut posibilitatea de a face aceste operatiuni pe parcursul urmăririi penale, când martorul a fost audiat cu respectarea dispozitiilor art. 172 alin. 1 din odul de procedură penală. În plus, legea permite inculpatului să ia cunostintă de materialul de urmărire penală prezentat acestuia în conditiile art. 257 din Codul de procedură penală, ocazie cu care poate cere să pună personal întrebări martorilor audiati sau să procedeze la o confruntare. Pe de altă parte, ar fi nejustificată neluarea în considerare, în faza judecătii, a declaratiilor martorilor luate în faza urmăririi penale cu respectarea normelor de procedură, atunci când martorii, din motive obiective, nu mai pot fi audiati direct de către instanta de judecată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză.

Guvernul consideră că dispozitiile art. 69 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare consacrat în art. 24 din Constitutie si nici prezumtiei de nevinovătie prevăzute la art. 23 alin. (8) din Constitutie, care se reflectă în art. 66 din Codul de procedură penală, potrivit căruia învinuitul sau inculpatul nu este obligat să îsi probeze nevinovătia, iar dacă există probe de vinovătie, are dreptul să arate netemeinicia lor.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, Guvernul arată că acestea nu contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la apărare. În punctul de vedere al Guvernului se arată, de asemenea, că legea oferă învinuitului sau inculpatului posibilitatea de a asista, direct sau indirect, prin apărător, la audierea martorilor în cursul urmăririi penale (art. 172 din Codul de procedură penală), iar cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul ia cunostintă de declaratiile martorilor si poate cere confruntarea cu acestia. Asa cum rezultă din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocată de autorul exceptiei, este permisă folosirea declaratiilor martorilor date în faza anterioară judecătii, chiar dacă inculpatul nu a asistat la aceste audieri, cu conditia să fi fost respectate drepturile apărării.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 69: “Declaratiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.”;

- Art. 327 alin. 3: ” Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta în cursul urmăririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură   penală sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie, care au următorul continut:

- Art. 23 alin. (8): “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul de procedură penală, în sensul că acestea ar institui un standard diferit în evaluarea declaratiilor învinuitului sau inculpatului ca mijloc de probă, aceasta nu este întemeiată, deoarece conform art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea probelor se face de către organele judiciare potrivit convingerii lor, formată în urma examinării probelor administrate în cauză. Rezerva manifestată de legiuitor în ceea ce priveste forta probantă a declaratiilor învinuitului sau inculpatului este justificată din punct de vedere psihologic prin pozitia procesuală a acestuia în proces, după cum este justificată în cazul declaratiilor părtii civile, ale părtii vătămate si ale părtii responsabile civilmente, fată de care se manifestă aceeasi rezervă (art. 75 din Codul de procedură penală).

Curtea constată că nu este justificată nici invocarea încălcării prezumtiei de nevinovătie consacrate de art. 23 alin. (8) din Constitutie, având în vedere dispozitiile art. 6 din Codul de procedură penală, care prevăd că sarcina probei revine organelor judiciare, precum si dispozitiile art. 66 din acelasi cod, care prevăd că învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovătia sa, iar în cazul în care există probe de vinovătie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a acestora.

De altfel, prin dispozitiile criticate legiuitorul a asigurat aflarea adevărului, conferind dreptul instantei de a cântări si corobora ansamblul materialului probator din cauză.

II. Referitor la dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, autorul exceptiei arată că acestea sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, prin aceea că admit folosirea ca probe în cursul judecătii a declaratiilor date de martori în afara judecătii, în cadrul unei proceduri nepublice, fără ca inculpatul să aibă posibilitatea de a pune întrebări acestor martori.

Sub acest aspect Curtea constată că textul de lege criticat a fost reglementat în considerarea unor situatii obiective, exceptionale, în care martorul audiat în faza urmăririi penale nu se mai poate prezenta în fata instantei judecătoresti pentru o nouă audiere. În aceste cazuri speciale Curtea consideră că dreptul la apărare al inculpatului nu este încălcat, întrucât acesta a avut posibilitatea de a se confrunta cu martorii în cursul urmăririi penale, atunci când acestia au fost audiati cu respectarea dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, este în interesul aflării adevărului să se tină seama de declaratiile martorului legal audiat, aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fata judecătorului pentru a da o nouă declaratie.

În ceea ce priveste presupusul conflict de interese între interesul general al societătii si interesul personal al inculpatului, conflict care, în opinia autorului exceptiei, ar trebui solutionat întotdeauna în favoarea inculpatului, Curtea retine că primordială în realizarea actului de justitie este aflarea adevărului, cu respectarea principiilor constitutionale si procesual penale privind dreptul la apărare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Cicileanu în Dosarul nr. 4/MF/2001 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 mai 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentelor convenite la Bucuresti la 31 mai 2002 între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de garantie dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Washington la 29 august 1995

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1995 pentru ratificarea Acordului de garantie dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Washington la 29 august 1995, aprobată si modificată prin Legea nr. 121/1995, si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentele convenite la Bucuresti la 31 mai 2002 între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de garantie dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Washington la 29 august 1995, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoană

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 13 iunie 2002.

Nr. 584.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând amendamentele la Acordul de garantie dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Washington la 29 august 1995

 

            Sectiunea 1.01 a acordului de garantie se amendează si se va citi după cum urmează:

“Sectiunea 1.01. «Conditiile generale aplicabile acordurilor de împrumut si garantie» ale Băncii, din 1 ianuarie 1985, cu modificările stipulate în sectiunea 1.01 a acordurilor de preluare a obligatiilor din împrumut, denumite în continuare Conditiile generale, constituie parte integrantă a

prezentului acord.”

Sectiunea 1.02 a acordului de garantie se amendează si se va citi după cum urmează:

“Sectiunea 1.02. În cazul în care din context nu reiese altfel, termenii definiti în Conditiile generale, în preambulul la prezentul acord de garantie amendat si în preambulul la sectiunea 1.02 a acordurilor de preluare a obligatiilor din împrumut au semnificatia în conformitate cu cele stipulate în acestea.”

Sectiunea 2.01 a acordului de garantie se amendează si se va citi după cum urmează:

“Sectiunea 2.01. Garantul îsi afirmă angajamentul fată de obiectivele Proiectului, astfel cum sunt stipulate în anexa nr. 2 la Acordul de preluare a obligatiilor din împrumut de către Deva, si, în acest scop, fără limitare sau restrictie fată de orice alte obligatii asumate prin prezentul acord de garantie amendat, Garantul garantează neconditionat prin aceasta, în calitate de obligat primar, si nu doar de garant, plata corespunzătoare si la timp a ratelor de capital, a dobânzii si a altor cheltuieli aferente Împrumutului Deva, Împrumutului Termoelectrica, Împrumutului Transelectrica, Împrumutului Hidroelectrica si Împrumutului Electrica si a primei, dacă este cazul, asupra plătii anticipate a fiecăruia dintre aceste împrumuturi si îndeplinirea fără întârziere a tuturor celorlalte obligatii ale Deva, astfel cum este prevăzut în Acordul de preluare a obligatiilor din împrumut de către Deva.”

Sectiunea 2.02 a acordului de garantie se amendează si se va citi după cum urmează:

“Sectiunea 2.02. Garantul se angajează în mod expres, ori de câte ori există un motiv rezonabil de a aprecia că fondurile disponibile pentru Deva vor fi insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor necesare realizării părtii B a Proiectului, să efectueze prompt aranjamentele necesare, satisfăcătoare pentru Bancă, pentru a acorda Deva sau pentru a determina ca Deva să primească fondurile necesare pentru acoperirea acestor cheltuieli.”

Sectiunea 3.03 a acordului de garantie se anulează.

Sectiunea 3.04 a acordului de garantie se renumerotează ca Sectiunea 3.03 si se amendează după cum urmează:

“Sectiunea 3.03. Garantul va lua toate măsurile necesare pentru a asigura că departamentele sale, agentiile si companiile, precum si autoritătile locale vor plăti facturile la energia electrică si termică emise de Deva, în termen de 60 de zile de la data emiterii acestor facturi.”

Sectiunea 3.05 a acordului de garantie se renumerotează ca Sectiunea 3.04.

Sectiunile 3.06, 3.07, 3.09, 3.10 si 3.11 ale acordului de garantie se anulează.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Societatea Natională “Aeroportul International Timisoara” - S.A., pentru perioada 2002-2015

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 197/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă Programul strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Societatea Natională “Aeroportul International Timisoara” - S.A., pentru perioada 2002-2015, denumit în continuare Program strategic, prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Societatea Natională “Aeroportul International Timisoara” - S.A. este titularul Programului strategic  prevăzut la alin. (1), obiectivele acestui program strategicurmând să se realizeze în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 2. - Lucrările cuprinse în Programul strategic pot fi declarate lucrări de interes public national, în conditiile legii.

Art. 3. - (1) Perimetrul de dezvoltare al Aeroportului International Timisoara este prevăzut în anexa nr. 2.

(2) Pe terenurile cuprinse în perimetrul de dezvoltare al Aeroportului International Timisoara, delimitat conform anexei nr. 2, se pot realiza si alte lucrări de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare decât cele cuprinse în Programul strategic, cu acordul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, în conditiile legii.

(3) În zonele supuse servitutilor de aeronautică civilă, aferente Aeroportului International Timisoara, pot fi amplasate constructii, instalatii si echipamente noi numai cu respectarea prevederilor Codului aerian.

Art. 4. - Finantarea Programului strategic se va asigura din surse proprii ale titularului, din credite bancare, de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei si din alte surse atrase, în conditiile legii.

Art. 5. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 13 iunie 2002.

Nr. 615.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROGRAMUL STRATEGIC

de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Societatea Natională “Aeroportul International Timisoara” - S.A., pentru perioada 2002 - 2015

 

Etapa I: 2002-2003

Desfăsurarea activitătilor premergătoare realizării Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare

1. Elaborarea si aprobarea planului de dezvoltare a Aeroportului International Timisoara

2. Elaborarea si avizarea documentatiilor tehnico-economice pentru obiectivele cuprinse în planul de dezvoltare

3. Identificarea si asigurarea surselor de finantare necesare pentru realizarea obiectivelor de investitii

4. Obtinerea avizelor, acordurilor si autorizatiilor necesare în vederea demarării lucrărilor.

Etapa a II-a: 2003-2015

1. Achizitionarea terenurilor necesare pentru realizarea obiectivelor de investitii aprobate

2. Realizarea lucrărilor din cadrul Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare

Lucrările se vor realiza esalonat, după cum urmează:

 

INVESTITII ÎN OBIECTIVE NOI

Nr. crt.

Denumirea obiectivului

Perioada propusă

pentru realizare

Sursa de finantare

1.

Platformă pentru întretinerea tehnică a aeronavelor

2002 - 2004

atrase

2.

Hangar pentru deservirea tehnică a aeronavelor

2003 - 2004

atrase

3.

Corp administrativ companii aeriene

2003 - 2004

atrase

4.

Drum de acces si parcare auto pentru transportatori de marfă si de personal

2003 - 2004

atrase + proprii

5.

Terminal business (inclusiv parcare)

2008 - 2011

atrase

6.

Extinderea platformei est (domeniu public)

2008 - 2011

buget

7.

Extinderea terminalului pentru curse internationale

2010 - 2012

atrase + buget

8.

Amenajarea căii de degajare rapidă (domeniu public)

2004 - 2008

buget

9.

Statie de alimentare cu carburanti

2004 - 2008

atrase

10.

Extinderea platformei nord (domeniu public)

2011 - 2012

buget

11.

Corp administrativ pentru agenti de transport de marfă si vamă

2008 - 2012

atrase

12.

Parcare supraetajată

2006 - 2008

atrase

13.

Birouri pentru companii aeriene

2008 - 2010

atrase

14.

Centru comercial, hotel, policlinică

2010 - 2015

atrase

15.

Sistem integrat electronic de securitate, sesizare si stingere a incendiilor

2002 - 2004

proprii + buget

 

            NVESTITII DE NATURA DOTĂRI INDEPENDENTE

 

Nr. crt.

Denumirea obiectivului

Perioada propusă

pentru realizare

Sursa de finantare

1.

Achizitii de echipamente aeroportuare

2002 - 2015

proprii + buget

 

MODERNIZĂRI SI EXTINDERI ALE UNOR OBIECTIVE EXISTENTE

 

Nr. crt.

Denumirea obiectivului

Perioada propusă

pentru realizare

Sursa de finantare

1.

Extinderea aerogării pentru curse interne cu facilităti si pentru deservirea traficului international

2003

proprii + atrase

2.

Extinderea magaziei de mărfuri

2004

atrase

 

REPARATII CAPITALE ALE UNOR OBIECTIVE

 

Nr. crt.

Denumirea obiectivului

Perioada propusă

pentru realizare

Sursa de finantare

1.

RK la aerogara pentru curse internationale si salon oficial

2002 - 2003

proprii

2.

RK la platforma de stationare a aeronavelor (domeniu public)

2003

buget

3.

RK la sistemul de balizaj - posturi de transformare a energiei electrice

2003 - 2004

buget

4.

RK la parcarea auto

2002 - 2003

proprii

 

Finantarea de la bugetul de stat a Programului strategic de dezvoltare se va face în limita sumelor aprobate.

 

NOTĂ :

Prin realizarea obiectivelor propuse se urmăresc întretinerea si dezvoltarea aeroportuară, care vor conduce la cresterea veniturilor proprii din activitatea de bază si la o crestere substantială a veniturilor proprii provenite din activităti conexe.

 

ANEXA Nr. 2*)


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2002, rectificat, al Companiei Nationale “Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” - S.A., care functionează sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 47 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, cu modificările ulterioare, si ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 522/1998 privind înfiintarea Companiei Nationale “Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” - S.A.,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2002, rectificat, al Companiei Nationale “Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” - S.A., care functionează sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, prevăzut în anexa*) la prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri si cheltuieli rectificat reprezintă limite maxime care nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Compania Natională “Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” - S.A. poate efectua cheltuieli totale proportional cu gradul de realizare a veniturilor totale.

Art. 3. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 2 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

(2) Contraventia se constată si amenda se aplică de organele de control financiar ale statului, împuternicite conform legii, persoanelor vinovate de nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri.

(3) Contraventiei prevăzute la alin. (1) i se aplică dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 13 iunie 2002.

Nr. 616.


*) Anexa se comunică Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei si Ministerului Finantelor Publice.