MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 534 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 22 iulie 2002

SUMAR

LEGI SI DECRETE

504. - Legea audiovizualului

681. - Decret pentru promulgarea Legii audiovizualului

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 170 din 11 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGEA

audiovizualului

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - În sensul prezentei legi, termenii utilizati au urmãtorul înteles:

a) difuzare - transmisia initialã prin fir sau prin unde radioelectrice, inclusiv prin satelit, în formã codatã sau necodatã, a serviciilor de programe destinate publicului; difuzarea include si comunicarea programelor între persoanele fizice sau juridice detinãtoare de licentã audiovizualã sau aviz de retransmisie, în scopul redifuzãrii cãtre public, fãrã a cuprinde serviciile de comunicatii care furnizeazã informatii ori alte mesaje pe bazã de cerere individualã, cum ar fi: telecopierea, bazele de date electronice si alte servicii similare;

b) retransmisie - captarea si transmiterea simultanã a serviciilor de programe sau a unor pãrti importante din asemenea servicii, prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor si fãrã nici o modificare, difuzate de radiodifuzori si destinate receptionãrii de cãtre public;

c) radiodifuzor - persoana fizicã sau juridicã având responsabilitatea editorialã pentru alcãtuirea serviciilor de programe destinate receptionãrii de cãtre public si care asigurã difuzarea acestora direct sau prin intermediul unui tert;

d) serviciu de programe - ansamblul programelor de radiodifuziune si televiziune, al emisiunilor si al celorlalte elemente ale unor servicii specifice, furnizat de un radiodifuzor;

e) comunicare audiovizualã - punerea la dispozitie publicului, în general, sau unor categorii de public, prin orice mijloc de comunicatie electronicã, de semne, semnale, texte, sunete, informatii sau mesaje de orice naturã, care nu au caracterul unei corespondente private;

f) program sau emisiune - o comunicare audiovizualã identificabilã, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, continut, formã sau autor;

g) distribuitor de servicii - orice persoanã care constituie si pune la dispozitie publicului o ofertã de servicii de programe pe cale radioelectricã terestrã sau prin satelit, prin orice mijloc de comunicatie electronicã, inclusiv prin satelit, pe bazã de relatii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alti distribuitori;

h) publicitate - orice formã de mesaj, difuzat fie în baza unui contract cu o persoanã fizicã sau juridicã, publicã ori privatã, în schimbul unui tarif sau al altor beneficii, privind exercitarea unei activitãti comerciale, mestesugãresti, profesionale, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, inclusiv imobile si necorporale, sau prestarea de servicii contra cost, fie difuzat în scopuri autopromotionale;

i) publicitate mascatã - prezentarea în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mãrcilor comerciale sau activitãtilor unui producãtor de bunuri ori prestator de servicii, dacã aceastã prezentare este fãcutã în mod intentionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat, si care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevãratul sãu scop; o asemenea formã de prezentare este consideratã intentionatã mai ales atunci când este fãcutã în schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar;

j) teleshopping - difuzarea cãtre public a unor oferte comerciale directe privind furnizarea contra cost a unor bunuri, inclusiv bunuri imobiliare si necorporale, sau, dupã caz, prestarea unor servicii;

k) sponsorizare - orice contributie fãcutã de o persoanã fizicã sau juridicã neimplicatã în activitãti de radiodifuziune sau de televiziune ori în producerea operelor audiovizuale, dacã aceastã contributie este destinatã finantãrii programelor audiovizuale, în scopul promovãrii propriului nume, a mãrcii comerciale, a imaginii sau a propriilor activitãti ori produse;

l) drepturi de exclusivitate - drepturile obtinute de cãtre un radiodifuzor, în temeiul unui contract, de la organizatorul unui eveniment si/sau de la proprietarul ori, dupã caz, administratorul locului unde se desfãsoarã evenimentul, de la autori si de la alti detinãtori de drepturi vizati, în vederea difuzãrii televizate exclusive de cãtre acest radiodifuzor, pe o zonã geograficã determinatã;

m) eveniment de importantã majorã - orice eveniment, organizat sau neorganizat, care poate prezenta interes pentru o parte importantã a publicului si care este cuprins în lista aprobatã de Consiliul National al Audiovizualului;

n) licentã audiovizualã - actul juridic prin care Consiliul National al Audiovizualului acordã unui radiodifuzor aflat în jurisdictia României dreptul de a difuza, într-o zonã determinatã, un anume serviciu de programe;

o) licentã de emisie - actul juridic prin care Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii acordã titularului de licentã audiovizualã, în conditiile stabilite de aceasta, dreptul de a utiliza, pentru o perioadã determinatã, una sau mai multe frecvente radioelectrice, dupã caz, în conformitate cu licenta audiovizualã;

p) autorizatie de retransmisie - actul juridic prin care Consiliul National al Audiovizualului acordã dreptul de retransmisie pe teritoriul României a unui serviciu de programe care nu se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) si (2).

Art. 2. - (1) Dreptul de difuzare si dreptul de retransmisie a oricãrui serviciu de programe, ale unui radiodifuzor, respectiv distribuitor de servicii, care se aflã sub jurisdictia României, sunt recunoscute si garantate în conditiile prezentei legi.

(2) Se considerã radiodifuzor aflat sub jurisdictia României:

a) orice radiodifuzor stabilit în România în conformitate cu prevederile alin. (3);

b) orice radiodifuzor care îndeplineste conditiile prevãzute la alin. (4).

(3) În întelesul prezentei legi, un radiodifuzor este considerat a fi stabilit în România dacã îndeplineste una dintre urmãtoarele conditii:

a) radiodifuzorul are sediul principal în România, iar deciziile editoriale asupra serviciilor de programe sunt luate în România;

b) sediul principal al radiodifuzorului se aflã în România si o parte majoritarã a fortei de muncã implicate în activitatea de difuzare lucreazã în România;

c) deciziile editoriale asupra serviciilor de programe se iau în România si o parte majoritarã a fortei de muncã implicate în activitatea de difuzare lucreazã în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene în care radiodifuzorul îsi are sediul;

d) în cazul în care, prin aplicarea criteriilor prevãzute la lit. b) si c), nu se poate stabili dacã o parte majoritarã a fortei de muncã implicate în activitatea de difuzare opereazã în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, se va considera cã radiodifuzorul este stabilit în România în cazul în care si-a început transmisiile pentru prima datã în România, mentinând în prezent o legãturã stabilã si efectivã cu economia României.

(4) Radiodifuzorii cãrora nu li se aplicã nici unul dintre criteriile prevãzute la alin. (3) sunt considerati a fi în jurisdictia României dacã se aflã în una dintre situatiile urmãtoare:

a) utilizeazã o frecventã acordatã de România, prin autoritatea publicã competentã;

b) utilizeazã o capacitate de satelit apartinând României;

c) utilizeazã o legãturã ascendentã la satelit situatã pe teritoriul României.

(5) Dacã în stabilirea jurisdictiei aplicabile criteriile prevãzute la alin. (3) si (4) nu sunt relevante, atunci radiodifuzorul va fi considerat în afara jurisdictiei României.

Art. 3. - (1) Prin difuzarea si retransmisia serviciilor de programe se realizeazã si se asigurã pluralismul politic si social, diversitatea culturalã, lingvisticã si religioasã, informarea, educarea si divertismentul publicului, cu respectarea libertãtilor si a drepturilor fundamentale ale omului.

(2) Toti radiodifuzorii au obligatia sã asigure informarea obiectivã a publicului prin prezentarea corectã a faptelor si evenimentelor si sã favorizeze libera formare a opiniilor.

(3) Rãspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate revine, în conditiile legii, radiodifuzorului,realizatorului sau autorului, dupã caz.

Art. 4. - Prezenta lege recunoaste si garanteazã dreptul oricãrei persoane de a receptiona liber serviciile de programe de televiziune si radiodifuziune oferite publicului de cãtre radiodifuzorii aflati sub jurisdictia României si a statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 5. - (1) Libertatea de difuzare pe teritoriul României a serviciilor de programe televizate si radiodifuzate ale radiodifuzorilor aflati sub jurisdictia statelor membre ale Uniunii Europene este recunoscutã si garantatã prin prezenta lege.

(2) Optiunea oricãrei persoane cu privire la programele si serviciile oferite de radiodifuzori sau de distribuitorii de servicii este secretã si nu poate fi comunicatã unui tert decât cu acordul persoanei respective.

Art. 6. - (1) Cenzura de orice fel asupra comunicãrii audiovizuale este interzisã.

(2) Independenta editorialã a radiodifuzorilor este recunoscutã si garantatã de prezenta lege.

(3) Sunt interzise ingerinte de orice fel în continutul, forma sau modalitãtile de prezentare a elementelor serviciilor de programe, din partea autoritãtilor publice sau a oricãror persoane fizice sau juridice, române ori strãine.

(4) Nu constituie ingerinte normele de reglementare emise de Consiliul National al Audiovizualului în aplicarea prezentei legi si cu respectarea dispozitiilor legale, precum si a normelor privind drepturile omului, prevãzute în conventiile si tratatele ratificate de România.

(5) Nu constituie ingerinte prevederile cuprinse în codurile de conduitã profesionalã pe care jurnalistii si radiodifuzorii le adoptã si pe care le aplicã în cadrul mecanismelor si structurilor de autoreglementare a activitãtii lor, dacã nu contravin dispozitiilor legale în vigoare.

Art. 7. - (1) Caracterul confidential al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de stiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege.

(2) Orice jurnalist sau realizator de programe este liber sã nu dezvãluie date de naturã sã identifice sursa informatiilor obtinute în legãturã directã cu activitatea sa profesionalã.

(3) Se considerã date de naturã sã identifice o sursã urmãtoarele:

a) numele si datele personale, precum si vocea sau imaginea unei surse;

b) circumstantele concrete ale obtinerii informatiilor de cãtre jurnalist;

c) partea nepublicatã a informatiei furnizate de sursã jurnalistului;

d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului, legate de activitatea pentru obtinerea informatiilor difuzate.

(4) Confidentialitatea surselor de informare obligã, în schimb, la asumarea rãspunderii pentru corectitudinea informatiilor furnizate.

(5) Persoanele care, prin efectul relatiilor lor profesionale cu jurnalistii, iau cunostintã de informatii de naturã sã identifice o sursã prin colectarea, tratarea editorialã sau publicarea acestor informatii, beneficiazã de aceeasi protectie ca jurnalistii.

(6) Dezvãluirea unei surse de informare poate fi dispusã de instantele judecãtoresti numai dacã aceasta este necesarã pentru apãrarea sigurantei nationale sau a ordinii publice, precum si în mãsura în care aceastã dezvãluire este necesarã pentru solutionarea cauzei aflate în fata instantei judecãtoresti, atunci când:

a) nu existã sau au fost epuizate mãsuri alternative la divulgare cu efect similar;

b) interesul legitim al divulgãrii depãseste interesul legitim al nedivulgãrii.

Art. 8. - (1) Autoritãtile publice abilitate asigurã, la cerere:

a) protectia jurnalistilor în cazul în care acestia sunt supusi unor presiuni sau amenintãri de naturã sã împiedice ori sã restrângã în mod efectiv libera exercitare a profesiei lor;

b) protectia sediilor si a localurilor radiodifuzorilor, în cazul în care acestea sunt supuse unor amenintãri de naturã sã împiedice sau sã afecteze libera desfãsurare a activitãtii lor.

(2) Protectia jurnalistilor si a sediilor sau a localurilor radiodifuzorilor, în conditiile alin. (1), nu trebuie sã devinã pretext pentru a împiedica sau a restrânge libera exercitare a profesiunii ori a activitãtii acestora.

Art. 9. - Desfãsurarea de perchezitii în sediile sau localurile radiodifuzorilor nu trebuie sã prejudicieze libera exprimare a jurnalistilor si nici nu poate suspenda difuzarea programelor.

CAPITOLUL II

Consiliul National al Audiovizualului

Art. 10. - (1) Consiliul National al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliu, este autoritate publicã autonomã sub control parlamentar si garantul interesului public în domeniul comunicãrii audiovizuale.

(2) Consiliul este autoritate unicã de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, în conditiile si cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(3) În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicãrii audiovizuale Consiliul are obligatia sã asigure:

a) respectarea exprimãrii pluraliste de idei si de opinii în cadrul continutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflati sub jurisdictia României;

b) pluralismul surselor de informare a publicului;

c) încurajarea liberei concurente;

d) un raport echilibrat între serviciile nationale de radiodifuziune si serviciile locale, regionale ori tematice;

e) protejarea demnitãtii umane si protejarea minorilor;

f) protejarea culturii si a limbii române, a culturii si limbilor minoritãtilor nationale;

g) transparenta mijloacelor de comunicare în masã din sectorul audiovizual;

h) transparenta activitãtii proprii.

(4) Consiliul îsi exercitã dreptul de control asupra continutului programelor oferite de radiodifuzori numai dupã comunicarea publicã a acestor programe.

(5) Controlul exercitat de Consiliu asupra continutului serviciilor de programe oferite de radiodifuzori si a ofertei de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii se realizeazã, de regulã, periodic si ori de câte ori Consiliul considerã cã este necesar sau primeste o plângere cu privire la nerespectarea de cãtre un radiodifuzor a prevederilor legale, a normelor de reglementare în

domeniu sau a obligatiilor înscrise în licenta audiovizualã.

(6) Consiliul este obligat sã sesizeze autoritãtile competente cu privire la aparitia sau existenta unor practici restrictive de concurentã, a abuzului de pozitie dominantã sau a concentrãrilor economice, precum si cu privire la orice alte încãlcãri ale prevederilor legale care nu intrã în competenta sa.

Art. 11. - (1) Consiliul este compus din 11 membri si este numit de Parlament, la propunerea:

a) Senatului: 3 membri;

b) Camerei Deputatilor: 3 membri;

c) Presedintelui României: 2 membri;

d) Guvernului: 3 membri.

(2) Propunerile nominalizeazã candidatul pentru postul de titular, precum si candidatul pentru postul de supleant si se înainteazã birourilor permanente ale celor douã Camere, în termen de 15 zile de la data declansãrii procedurii de numire.

(3) Birourile permanente ale celor douã Camere înainteazã propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audierii candidatilor în sedintã comunã.

(4) În urma audierii comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz comun pe care îl prezintã în sedinta comunã a Camerei Deputatilor si Senatului.

(5) Candidaturile se aprobã cu votul majoritãtii deputatilor si senatorilor.

(6) Membrii Consiliului sunt garanti ai interesului public si nu reprezintã autoritatea care i-a propus.

(7) Durata mandatului membrilor Consiliului este de 4 ani, iar numirea acestora se face esalonat, în functie de expirarea mandatului.

(8) În cazul în care un loc în Consiliu devine vacant înaintea expirãrii mandatului, acesta va fi ocupat de supleant pânã la expirarea mandatului initial de 4 ani.

Art. 12. - (1) Membrii Consiliului au functie de demnitate publicã asimilatã functiei de secretar de stat.

(2) Calitatea de membru al Consiliului este incompatibilã cu functiile publice sau private, cu exceptia celor didactice, dacã nu dau nastere unor conflicte de interese.

(3) În timpul exercitãrii mandatului membrii Consiliului nu pot face parte din partide sau din alte structuri politice.

(4) Membrii Consiliului nu au dreptul sã detinã actiuni sau pãrti sociale, direct sau indirect, la societãti comerciale cu activitãti în domenii în care ei s-ar afla în conflict de interese cu calitatea de membru al Consiliului.

(5) Membrii Consiliului care, în momentul numirii, se aflã în una dintre situatiile prevãzute la alin. (2)-(4) au la dispozitie un termen de cel mult 3 luni pentru renuntarea la calitatea sau la actiunile respective, perioadã în care nu au drept de vot în cadrul Consiliului.

(6) În cazul nerespectãrii prevederilor prezentului articol persoana în cauzã este demisã de drept, locul sãu devenind vacant, urmând sã fie ocupat de supleant, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului.

Art. 13. - (1) Membrii Consiliului pot fi demisi, la propunerea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, în urmãtoarele situatii:

a) în cazul incapacitãtii de a-si exercita functia pentru o perioadã mai mare de 6 luni;

b) în cazul unei condamnãri penale aplicate printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã.

(2) În scopul aplicãrii prevederilor alin. (1) Consiliul sesizeazã Parlamentul.

Art. 14. - (1) Consiliul este condus de un presedinte, asimilat functiei de ministru, numit prin votul Parlamentului, dintre membrii Consiliului, la propunerea acestora. Mandatul este de 2 ani si poate fi reînnoit o singurã datã.

(2) În absenta presedintelui conducerea Consiliului este asiguratã de vicepresedinte.

(3) Vicepresedintele este ales prin vot secret, de cãtre Consiliu, în prezenta a cel putin 9 membri ai acestuia, pentru un mandat de 2 ani.

(4) Dacã functia de presedinte sau vicepresedinte devine vacantã, se procedeazã la alegerea, în conditiile alin. (1) si (3), a unui presedinte, respectiv vicepresedinte.

Art. 15. - (1) În îndeplinirea functiilor si a atributiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instructiuni si recomandãri, în prezenta a cel putin 8 membri si cu votul a cel putin 6 membri.

(2) Sedintele Consiliului sunt publice, cu exceptia cazului în care se propune presedintele si se alege vicepresedintele, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) si (3).

(3) Votul este totdeauna deschis, cu exceptia situatiilor prevãzute la art. 14 alin. (1) si (3).

(4) Exprimarea fiecãrui vot deschis este însotitã de motivarea acestuia.

(5) Deciziile Consiliului, inclusiv motivarea acestora, se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Instructiunile si recomandãrile emise de Consiliu se fac publice.

(7) Actele cu caracter normativ emise de Consiliu pot fi contestate la instanta de contencios administrativ de cãtre orice persoanã care se considerã prejudiciatã de acestea.

Art. 16. - (1) Activitatea Consiliului este finantatã de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare.

(2) Presedintele Consiliului este ordonator principal de credite.

Art. 17. - (1) Consiliul este autorizat:

a) sã stabileascã conditiile, criteriile si procedura pentru acordarea licentelor audiovizuale;

b) sã stabileascã procedura de acordare a autorizatiei de retransmisie;

c) sã elibereze licente audiovizuale si autorizatii de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune si televiziune si sã emitã decizii de autorizare audiovizualã;

d) sã emitã, în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, decizii cu caracter de norme de reglementare în vederea realizãrii atributiilor sale prevãzute expres în prezenta lege si, cu precãdere, cu privire la:

- asigurarea informãrii corecte a opiniei publice;

- urmãrirea exprimãrii corecte în limba românã si în limbile minoritãtilor nationale;

- asigurarea echidistantei si a pluralismului;

- transmiterea informatiilor si a comunicatelor oficiale ale autoritãtilor publice cu privire la calamitãti naturale, starea de necesitate sau de urgentã, starea de asediu ori de conflict armat;

- protectia minorilor;

- apãrarea demnitãtii umane;

- politici nediscriminatorii cu privire la rasã, sex, nationalitate, religie, convingeri politice si orientãri sexuale;

- exercitarea dreptului la replicã;

- publicitate, inclusiv publicitatea electoralã, si teleshopping;

- sponsorizare;

- programarea si difuzarea emisiunilor ori programelor privind campaniile electorale;

- responsabilitãtile culturale ale radiodifuzorilor;

e) sã elaboreze instructiuni si sã emitã recomandãri pentru desfãsurarea activitãtilor în domeniul comunicãrii audiovizuale.

(2) Consiliul este consultat în procesul de definire a pozitiei României si poate participa, prin reprezentanti, la negocierile internationale cu privire la domeniul audiovizual.

(3) Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementeazã activitãti din domeniul audiovizual ori în legãturã cu acesta.

(4) Consiliul este autorizat sã solicite si sã primeascã de la radiodifuzori si distribuitori de servicii de programe audiovizuale orice date, informatii si documente care privesc îndeplinirea atributiilor sale, având obligatia sã pãstreze confidentialitatea datelor care nu au caracter public.

Art. 18. - (1) Consiliul îsi elaboreazã propriul regulament de organizare si functionare, care se aprobã cu votul majoritãtii membrilor sãi.

(2) În vederea exercitãrii atributiilor Consiliul îsi constituie o structurã functionalã proprie, inclusiv structuri teritoriale de control si monitorizare, care sunt prevãzute în regulamentul propriu de organizare si functionare.

(3) Personalul de specialitate al Consiliului este alcãtuit din functionari publici si personal încadrat cu contract individual de muncã, salarizati potrivit prevederilor art. 98.

(4) Functionarii publici din cadrul Consiliului nu pot fi membri în consiliile de administratie ale radiodifuzorilor publici sau privati, în organele de conducere ale radiodifuzorilor si nici nu pot sã exercite functii sau sã detinã actiuni ori pãrti sociale într-o societate comercialã titularã a unei licente audiovizuale.

(5) În scopul aplicãrii dispozitiilor alin. (4), functionarii publici din cadrul Consiliului vor depune la presedintele Consiliului o declaratie de conformare pe propria rãspundere.

Art. 19. - (1) În vederea stabilirii strategiei în domeniul utilizãrii frecventelor radioelectrice, a Planului national de frecvente radioelectrice alocate comunicãrii audiovizuale si pentru analizarea problemelor legate de utilizarea spectrului radioelectric destinat comunicãrii audiovizuale, precum si a celor privind noile dezvoltãri tehnologice cu impact asupra comunicãrii audiovizuale, se instituie o comisie mixtã consultativã, compusã din 3 membri propusi de Consiliu si 3 membri propusi de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii.

(2) Comisia mixtã consultativã adoptã propriul regulament de organizare si functionare, care va fi aprobat de conducerile celor douã autoritãti.

Art. 20. - (1) Activitatea Consiliului este analizatã de cãtre Parlament, prin dezbaterea raportului anual, care se prezintã pentru anul anterior, si ori de câte ori comisiile de specialitate ale Parlamentului solicitã presedintelui Consiliului rapoarte specifice.

(2) Raportul anual de activitate a Consiliului se depune la comisiile de specialitate ale Parlamentului, pânã la data de 15 aprilie.

(3) În situatia în care comisiile de specialitate resping raportul anual al Consiliului, acesta este obligat ca în termen de 30 de zile sã prezinte comisiilor reunite un program de mãsuri concrete pentru remedierea lipsurilor semnalate, program ce va fi depus spre dezbatere si aprobare comisiilor de specialitate ale Parlamentului.

(4) Raportul comisiilor de specialitate asupra raportului anual de activitate a Consiliului si, dupã caz, programul de mãsuri se supun dezbaterii în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului, în prezenta membrilor Consiliului.

(5) Membrii Consiliului au obligatia sã îsi însuseascã concluziile rezultate în urma dezbaterilor si sã îsi asume rãspunderea pentru îndeplinirea programului de mãsuri stabilit prin hotãrâre a Parlamentului.

(6) Raportul comisiilor de specialitate se referã la legalitatea activitãtilor Consiliului, precum si la corectitudinea si transparenta operatiunilor financiare.

(7) În îndeplinirea misiunii sale de garant al interesului public Consiliul are obligatia de a publica rapoarte periodice privind modul în care îsi exercitã atributiile.

CAPITOLUL III

Continutul comunicãrii audiovizuale

Art. 21. - (1) Evenimentele de importantã majorã pot fi difuzate în exclusivitate numai dacã difuzarea nu priveazã o parte importantã a publicului din România de posibilitatea de a le urmãri în direct sau în transmisie decalatã în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber.

(2) Lista evenimentelor considerate de importantã majorã se stabileste prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Consiliului, si va fi comunicatã Comisiei Europene; modificãrile ulterioare urmeazã aceeasi procedurã. În perioada de preaderare la Uniunea Europeanã lista îsi va produce efectele dupã publicarea hotãrârii Guvernului în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Prin hotãrârea Guvernului mentionatã la alin. (2) se precizeazã procentul din populatie care reprezintã o parte importantã a publicului; prin aceeasi hotãrâre se stabileste pentru fiecare eveniment de importantã majorã dacã difuzarea în direct a acestuia se va face în tot sau în parte, ori dacã, acolo unde interesul public o cere, difuzarea decalatã a acestuia se va face în tot sau în parte.

(4) Exercitarea de cãtre radiodifuzorii aflati în jurisdictia României a drepturilor exclusive de difuzare a unor evenimente declarate de un stat membru al Uniunii Europene ca fiind de importantã majorã si care sunt cuprinse în lista publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu poate priva o parte importantã a publicului din respectivul stat de posibilitatea de a urmãri acele evenimente, în direct sau decalat, conform prevederilor stabilite de acel stat membru.

Art. 22. - (1) De la data aderãrii orice radiodifuzor aflat în jurisdictia României va rezerva operelor europene o proportie majoritarã din timpul sãu de difuzare, cu exceptia timpului consacrat informatiilor, manifestãrilor sportive, jocurilor, publicitãtii, precum si serviciilor de teletext si teleshopping.

(2) Pânã la data aderãrii va fi rezervatã o proportie semnificativã operelor audiovizuale românesti. Aceastã proportie, având în vedere responsabilitãtile informationale, educationale, culturale si de divertisment ale radiodifuzorului fatã de publicul sãu, va fi realizatã progresiv, pe baza unor criterii corespunzãtoare.

(3) Consiliul va urmãri aplicarea prevederilor alin. (1) si (2).

(4) Mecanismele complete ale mãsurilor de implementare vor fi stabilite de Consiliu.

Art. 23. - (1) În sensul prezentei legi, sunt opere europene:

a) opere originare din România sau din statele membre ale Uniunii Europene;

b) opere originare din terte state europene care sunt parte la Conventia europeanã privind televiziunea transfrontierã, care îndeplinesc conditiile prevãzute la alin. (3);

c) opere originare din alte state europene si care îndeplinesc conditiile mentionate la alin. (4).

(2) Prevederile alin. (1) lit. b) si c) sunt aplicabile sub rezerva neadoptãrii de cãtre statele respective a unor mãsuri discriminatorii împotriva operelor provenite din România sau din statele membre ale Uniunii Europene.

(3) Operele mentionate la alin. (1) lit. a) si b) sunt opere realizate în principal de cãtre autori si lucrãtori rezidenti în unul dintre statele respective, care îndeplinesc una dintre urmãtoarele conditii:

a) sunt realizate de unul sau mai multi producãtori stabiliti în unul sau mai multe dintre statele respective;

b) productia acestor opere este supervizatã si controlatã efectiv de cãtre unul sau mai multi producãtori stabiliti în unul sau mai multe dintre statele respective;

c) contributia coproducãtorilor din aceste state la totalul costurilor de coproductie este preponderentã, iar coproductia nu este controlatã de unul sau mai multi producãtori stabiliti în afara statelor respective.

(4) Operele mentionate la alin. (1) lit. c) sunt opere realizate exclusiv sau în coproductie cu producãtori stabiliti în unul sau mai multe terte state europene cu care România sau Uniunea Europeanã a încheiat acorduri referitoare la sectorul audiovizual, dacã aceste opere sunt realizate în principal de cãtre autori si lucrãtori rezidenti în unul sau mai multe state europene.

(5) Operele care nu sunt considerate opere europene în sensul alin. (1), dar care sunt realizate în baza unor tratate bilaterale de coproductie încheiate cu terte tãri, vor fi considerate opere europene, în scopul aplicãrii prevederilor prezentei legi, dacã coproducãtorii din România sau din statele membre ale Uniunii Europene furnizeazã un procent majoritar din totalul costurilor productiei, iar aceasta nu este controlatã de unul sau mai multi producãtori stabiliti în afara României si a statelor membre ale Uniunii Europene.

(6) Operele care nu sunt opere europene în sensul alin. (1) si (5), dar care sunt realizate în principal de cãtre autori si lucrãtori rezidenti în România sau în statele membre ale Uniunii Europene, vor fi considerate opere europene, în scopul aplicãrii prezentei legi, într-un procent corespunzãtor procentului contributiei coproducãtorilor din România sau din statele membre ale Uniunii Europene la totalul costurilor de productie.

Art. 24. - (1) Orice radiodifuzor aflat sub jurisdictia României va rezerva operelor europene create de producãtori independenti fatã de acei radiodifuzori cel putin 10% din timpul sãu de difuzare, cu exceptia timpului consacrat informatiilor, manifestãrilor sportive, jocurilor, publicitãtii, precum si serviciilor de teletext si teleshopping, sau cel putin 10% din bugetul sãu de programe.

(2) În operele europene create de producãtori independenti va fi inclusã o proportie corespunzãtoare de opere recente, respectiv de opere difuzate în urmãtorii 5 ani dupã producerea lor.

(3) Un producãtor este independent fatã de un anumit radiodifuzor dacã activitatea sa de realizare a unor productii audiovizuale este sustinutã financiar într-o proportie mai micã de 25% din aceleasi surse cu serviciul de programe în cadrul cãruia se difuzeazã productia sa si dacã detine mai putin de 25% din capitalul societãtii care finanteazã serviciul de programe în cauzã.

Art. 25. - Prevederile art. 22-24 nu se vor aplica serviciilor de programe destinate unei audiente locale, asigurate de radiodifuzori care nu fac parte dintr-o retea nationalã.

Art. 26. - Difuzarea unei opere cinematografice se poate face numai în perioadele anume prevãzute în contractele încheiate cu detinãtorii drepturilor de autor.

Art. 27. - (1) Publicitatea si teleshoppingul se difuzeazã grupat, trebuie sã fie usor de identificat prin marcaje corespunzãtoare si trebuie sã fie separate de alte pãrti ale serviciului de programe prin semnale optice si acustice.

(2) Spoturile publicitare si de teleshopping pot fi difuzate izolat numai în cazuri exceptionale stabilite ca atare de Consiliu.

(3) Tehnicile subliminale sunt interzise în publicitate si teleshopping.

(4) Publicitatea mascatã si teleshoppingul mascat sunt interzise.

Art. 28. - (1) Inserarea spoturilor publicitare, inclusiv a celor autopromotionale sau de teleshopping, se poate face numai între programe. Dacã se respectã conditiile prevãzute la alin. (4)-(7), spoturile de publicitate sau de teleshopping pot fi inserate si în timpul unui program, astfel încât:

a) integritatea si valoarea programului respectiv sã nu fie prejudiciate, tinându-se seama de pauzele firesti ale acestuia si de durata si natura lui;

b) drepturile de autor sã nu fie prejudiciate.

(2) Societatea Românã de Radiodifuziune si Societatea Românã de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot insera spoturi publicitare, inclusiv autopromotionale sau de teleshopping, numai între programe.

(3) În cadrul programelor alcãtuite din pãrti autonome sau în cadrul difuzãrii unor competitii sportive ori a altor evenimente sau emisiuni structurate similar, care contin pauze, spoturile de publicitate si teleshopping pot fi introduse doar între pãrti sau în pauze.

(4) Difuzarea operelor audiovizuale, cum sunt filmele cinematografice sau filmele realizate pentru televiziune, cu exceptia serialelor, foiletoanelor, programelor distractive si a documentarelor, dacã durata lor programatã este mai mare de 45 de minute, poate fi întreruptã o singurã datã pentru fiecare interval de 45 de minute; o nouã întrerupere este permisã numai dacã durata lor programatã este cu cel putin 20 de minute mai mare decât douã sau mai multe perioade complete de 45 de minute.

(5) Dacã un program de televiziune, altul decât cele mentionate la alin. (3), este întrerupt de spoturi de publicitate sau de teleshopping, trebuie sã existe un interval de minimum 20 de minute între douã pauze publicitare succesive în interiorul programului respectiv.

(6) Este interzisã inserarea de publicitate sau teleshopping în cadrul difuzãrii oficierii unui serviciu religios.

(7) Programele de stiri si reportajele de politicã internã, documentarele, programele religioase si programele pentru copii, a cãror duratã programatã este mai micã de 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate sau teleshopping; dacã durata programatã a acestora este de cel putin 30 de minute, atunci se vor aplica, corespunzãtor, dispozitiile alin. (5).

Art. 29. - (1) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromotionalã, si teleshoppingul trebuie sã respecte urmãtoarele conditii:

a) sã nu afecteze dezvoltarea fizicã, psihicã sau moralã a minorilor;

b) sã nu prejudicieze demnitatea umanã;

c) sã nu includã nici o formã de discriminare pe motiv de rasã, religie, nationalitate, sex sau orientare sexualã;

d) sã nu aducã ofensã convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor si radioascultãtorilor;

e) sã nu stimuleze comportamente dãunãtoare sãnãtãtii sau sigurantei populatiei;

f) sã nu stimuleze comportamente dãunãtoare mediului;

g) sã nu stimuleze comportamente indecente sau imorale;

h) sã nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte.

(2) Publicitatea si teleshoppingul care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor sunt interzise.

Art. 30. - Orice formã de publicitate sau teleshopping pentru tigãri sau pentru alte produse din tutun este interzisã.

Art. 31. - Publicitatea sau teleshoppingul pentru produsele medicale si tratamentele medicale pentru care este necesarã o prescriptie medicalã este interzis.

Art. 32. - Publicitatea si teleshopping-ul pentru bãuturi alcoolice trebuie sã respecte urmãtoarele conditii:

a) sã nu fie adresate minorilor sau sã nu prezinte minori consumând bãuturi alcoolice;

b) sã nu stabileascã o legãturã între consumul de alcool si îmbunãtãtirea calitãtilor fizice, psihice sau a abilitãtii în conducerea de vehicule;

c) sã nu sugereze cã prin consumul de alcool se pot obtine performante sociale sau sexuale;

d) sã nu sugereze cã alcoolul are calitãti terapeutice sau cã acesta este stimulent, sedativ sau mijloc de rezolvare a problemelor personale;

e) sã nu încurajeze consumul exagerat de alcool si sã nu punã într-o luminã negativã consumul moderat sau abtinerea de la consumul de bãuturi alcoolice;

f) sã nu prezinte drept o calitate continutul ridicat în alcool al bãuturilor.

Art. 33. - (1) Publicitatea nu trebuie sã provoace nici o daunã moralã, fizicã sau intelectualã minorilor si, în special:

a) sã nu instige în mod direct minorii sã cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experientã sau a credulitãtii acestora;

b) sã nu încurajeze în mod direct minorii sã îsi convingã pãrintii sau pe alte persoane sã cumpere bunurile sau serviciile care fac obiectul publicitãtii;

c) sã nu exploateze încrederea specialã pe care minorii o au în pãrinti, profesori sau alte persoane;

d) sã nu prezinte în mod nejustificat minori în situatii periculoase.

(2) Teleshoppingul trebuie sã respecte conditiile mentionate la alin. (1) si sã nu incite minorii sã încheie contracte pentru vânzarea sau închirierea de bunuri ori servicii.

Art. 34. - (1) Programele sponsorizate trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a) continutul si programarea acestora nu trebuie, în nici o circumstantã, sã fie influentate de sponsor, astfel încât sã nu fie afectate independenta editorialã si responsabilitatea radiodifuzorului în raport cu programele respective;

b) denumirea sau marca sponsorului trebuie sã fie distinct evidentiatã ca atare pe parcursul programelor respective;

c) sã nu încurajeze achizitionarea sau închirierea produselor ori a serviciilor sponsorului sau ale unui tert, în particular prin referiri promotionale speciale la aceste produse ori servicii.

(2) Nici un program nu poate fi sponsorizat de cãtre persoane fizice sau juridice a cãror activitate principalã este fabricarea sau comercializarea tigãrilor ori a altor produse din tutun.

(3) Sponsorizarea programelor de cãtre persoane ale cãror activitãti includ fabricarea ori comercializarea produselor medicale sau a tratamentelor medicale se poate face numai prin promovarea numelui sau a imaginii persoanei respective.

(4) Programele de stiri si emisiunile informative pe teme politice nu pot fi sponsorizate.

Art. 35. - (1) Timpul de difuzare dedicat publicitãtii, cu exceptia ferestrelor de teleshopping prevãzute la art. 36, nu poate depãsi 15% din timpul de difuzare, iar împreunã cu spoturile de teleshopping nu poate depãsi 20% din timpul zilnic de difuzare.

(2) Durata spoturilor de publicitate si a spoturilor de teleshopping nu poate depãsi 12 minute din timpul oricãrei ore date; în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depãsi 8 minute din timpul oricãrei ore date.

(3) În vederea aplicãrii dispozitiilor prezentului articol publicitatea nu include:

a) anunturile fãcute de radiodifuzor în legãturã cu propriile programe si produsele auxiliare direct derivate din aceste programe;

b) anunturile de interes public si apelurile în scopuri caritabile transmise în mod gratuit.

Art. 36. - (1) Ferestrele dedicate transmisiei teleshoppingului de cãtre un serviciu de programe care nu este dedicat exclusiv teleshoppingului trebuie sã aibã o duratã neîntreruptã de minimum 15 minute.

(2) Numãrul maxim de ferestre va fi de 8 pe zi; durata lor cumulatã nu va depãsi 3 ore zilnic. Acestea trebuie sã fie delimitate prin semnale optice sau acustice corespunzãtoare.

Art. 37. - Dispozitiile prezentei legi se vor aplica în mod corespunzãtor serviciilor de programe dedicate exclusiv teleshoppingului, inclusiv în ceea ce priveste limitarea duratei publicitãtii, în conditiile art. 35 alin. (1).

Art. 38. - Dispozitiile prezentei legi se vor aplica în mod corespunzãtor serviciilor de programe dedicate exclusiv autopromovãrii, inclusiv cu privire la limitarea duratei celorlalte forme de publicitate, în conditiile art. 35 alin. (1) si (2).

Art. 39. - (1) Este interzisã difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizicã, mentalã sau moralã a minorilor, în special programele care contin pornografie sau violentã nejustificatã.

(2) Difuzarea programelor care pot afecta dezvoltarea fizicã, mentalã sau moralã a minorilor se poate face numai dacã, prin alegerea intervalului orar de difuzare sau datoritã mijloacelor tehnice necesare receptiei, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.

(3) Difuzarea programelor prevãzute la alin. (2) se poate face numai dupã prezentarea unei atentionãri acustice sau grafice, pe toatã durata programului asigurându-se prezenta unui simbol vizual de avertizare.

Art. 40. - Este interzisã difuzarea de programe care contin orice formã de incitare la urã pe considerente de rasã, religie, nationalitate, sex sau orientare sexualã.

Art. 41. - (1) Orice persoanã fizicã sau juridicã, indiferent de nationalitate, ale cãrei drepturi sau interese legitime, în special reputatia si imaginea publicã, au fost bazate prin prezentarea de fapte inexacte în cadrul unui program, beneficiazã de dreptul la replicã sau la rectificare.

(2) Consiliul va adopta procedura necesarã exercitãrii efective a dreptului la replicã sau la rectificare, precum si orice alte mãsuri necesare, inclusiv sanctiuni, în vederea garantãrii dreptului la replicã sau la rectificare într-o limitã rezonabilã de timp de la primirea cererii solicitantului.

(3) Difuzarea rectificãrii sau acordarea dreptului la replicã nu exclude dreptul persoanei lezate sã se adreseze instantelor judecãtoresti.

Art. 42. - (1) Pentru încurajarea si facilitarea exprimãrii pluraliste a curentelor de opinie radiodifuzorii au obligatia de a reflecta campaniile electorale în mod echitabil, echilibrat si impartial.

(2) În aplicarea corectã a prevederilor alin. (1) Consiliul va emite norme cu caracter obligatoriu, va controla respectarea prevederilor legale si ale normelor emise si va sanctiona încãlcarea acestora.

CAPITOLUL IV

Regimul juridic al proprietãtii în domeniul audiovizualului

Art. 43. - (1) Radiodifuzorii sunt persoane de drept public sau privat.

(2) Regimul radiodifuzorilor de drept public se reglementeazã prin lege organicã.

(3) Radiodifuzorii de drept privat, care sunt persoane juridice, se constituie si functioneazã sub forma societãtilor comerciale.

(4) Dreptul de proprietate asupra actiunilor sau a pãrtilor sociale se poate transfera în conformitate cu prevederile prezentei legi si cu conditia sã nu aducã atingere drepturilor si obligatiilor prevãzute în licenta sau licentele detinute de societatea comercialã respectivã.

(5) Orice persoanã fizicã sau juridicã ce detine sau dobândeste o cotã egalã sau mai mare de 10% din capitalul ori drepturile de vot ale unei societãti comerciale titulare de licentã audiovizualã ori de licentã de emisie sau ale unei societãti care controleazã o societate titularã a unei astfel de licente are obligatia de a notifica aceastã situatie Consiliului, în termen de o lunã de la data la care

a ajuns la aceastã cotã.

(6) Actiunile reprezentând capitalul social al societãtilor comerciale pe actiuni nu pot fi decât nominative.

(7) Este interzisã utilizarea numelui unei alte persoane, în orice mod, de cãtre o societate comercialã care solicitã acordarea unei licente audiovizuale ori de emisie sau a oricãrei alte autorizatii privind un serviciu de comunicare audiovizualã ori care controleazã o societate titularã a unei astfel de licente ori autorizatii, în scopul eludãrii prevederilor prezentei legi.

Art. 44. - (1) Pentru a proteja pluralismul si diversitatea culturalã, concentrarea proprietãtii si extinderea cotei de audientã în domeniul audiovizualului sunt limitate la dimensiuni care sã asigure eficienta economicã, dar care sã nu genereze aparitia de pozitii dominante în formarea opiniei publice.

(2) În întelesul prezentei legi si pentru determinarea cotei de piatã a serviciilor de programe, se considerã cã:

a) piata serviciilor de programe de televiziune cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel national de radiodifuzorii aflati în jurisdictia României, inclusiv serviciile publice de programe de televiziune cu acoperire nationalã;

b) piata serviciilor de programe de radiodifuziune sonorã cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel national de radiodifuzorii aflati în jurisdictia României, inclusiv serviciile publice de programe de radiodifuziune cu acoperire nationalã.

(3) Se considerã cã un radiodifuzor detine o pozitie dominantã în formarea opiniei publice, la nivel national, în cazul în care cota sa de piatã depãseste 30% din piata serviciilor de programe difuzate la nivel national.

(4) Determinarea cotei de piatã a fiecãrui radiodifuzor national, regional si local se face anual, prin media cotei de piatã înregistratã în cursul anului respectiv, pe toatã durata de difuzare.

(5) Mãsurarea cotelor de piatã se realizeazã prin sistem electronic.

(6) Audienta si cotele de piatã ale posturilor de radio se mãsoarã prin procedura intervievãrii directe.

(7) Prevederile alin. (3) nu se aplicã serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune.

(8) O persoanã fizicã sau juridicã, românã sau strãinã, poate detine cel mult douã licente audiovizuale de acelasi tip în aceeasi unitate administrativ-teritorialã sau zonã, fãrã posibilitatea de a detine exclusivitatea.

(9) O persoanã fizicã sau juridicã poate fi investitor ori actionar majoritar, direct sau indirect, la o singurã societate de comunicatie audiovizualã, iar la altele poate detine cel mult 20% din capitalul social.

(10) În sensul prezentei legi:

a) licenta de emisie nationalã dã dreptul la o difuzare a cãrei zonã geograficã de acoperire cuprinde o audientã potentialã de peste 60% din populatia recenzatã a tãrii;

b) licenta de emisie regionalã dã dreptul la o difuzare a cãrei zonã geograficã de acoperire reprezintã o audientã potentialã cuprinsã între 3% si 20% din populatia recenzatã de pe teritoriul a 3 pânã la 8 judete;

c) licenta de emisie localã este licenta a cãrei zonã geograficã de acoperire si a cãrei audientã potentialã sunt mai mici decât cele prevãzute pentru o licentã regionalã;

d) licentele acordate pentru municipiul Bucuresti sunt considerate licente locale.

Art. 45. - (1) Mãsurarea audientelor si a cotelor de piatã va fi realizatã în conformitate cu standardele si uzantele internationale de institutii specializate desemnate prin licitatie.

(2) Licitatia va fi organizatã de cãtre o comisie formatã din 5 reprezentanti ai radiodifuzorilor, 5 reprezentanti ai agentilor de publicitate si 5 reprezentanti ai Consiliului.

(3) Prima licitatie se va organiza în cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, iar urmãtoarele se vor organiza din 4 în 4 ani.

(4) Consiliul va beneficia în mod gratuit de rezultatele mãsurãtorilor.

Art. 46. - (1) La nivel regional si local determinarea pozitiei dominante în formarea opiniei publice se face luându-se în considerare cota de piatã a serviciilor de programe de televiziune si a serviciilor de programe de radiodifuziune sonorã, cu acoperire regionalã sau localã.

(2) Se considerã cã un radiodifuzor detine o pozitie dominantã în formarea opiniei publice, la nivel regional sau local, în cazul în care cota de piatã cumulatã a serviciilor de programe de televiziune si/sau, dupã caz, de radiodifuziune difuzate în zona respectivã depãseste 25%, cumulat, din piata serviciilor de programe de televiziune si de radiodifuziune difuzate la nivel regional sau local.

(3) Pentru determinarea cotei de piatã a fiecãrui radiodifuzor se aplicã prevederile art. 44 alin. (4)-(6).

Art. 47. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 43 se pot acorda licente audiovizuale autoritãtilor publice locale, cu conditia:

a) sã nu existe nici o altã licentã audiovizualã pentru un serviciu de programe local;

b) sã ofere exclusiv servicii de informare privind comunitatea respectivã.

(2) În cazul acordãrii unei alte licente audiovizuale licenta acordatã în conditiile alin. (1) se retrage de drept.

Art. 48. - Orice persoanã juridicã titularã a unei licente audiovizuale are obligatia de a pune în permanentã la dispozitie publicului urmãtoarele categorii de informatii:

a) denumirea, statutul juridic si sediul social;

b) numele reprezentantului legal si ale principalilor asociati ori actionari;

c) numele persoanelor responsabile de conducerea societãtii comerciale si ale celor care îsi asumã, în principal, responsabilitatea editorialã;

d) lista publicatiilor editate de persoana juridicã respectivã si lista celorlalte servicii de programe pe care le asigurã.

Art. 49. - Functionarea radiodifuzorilor este supusã regulilor de transparentã, potrivit cãrora persoanele care exploateazã un serviciu de programe sunt obligate sã aducã la cunostintã Consiliului urmãtoarele:

a) schimbãrile intervenite în cursul exploatãrii serviciului în ceea ce priveste categoriile de date mentionate la art. 48;

b) alte categorii de date privind functionarea serviciului, dupã intrarea acestuia în activitate.

CAPITOLUL V

Licente si autorizatii

Art. 50. - Difuzarea unui serviciu de programe de cãtre un radiodifuzor aflat în jurisdictia României se poate face numai în baza licentei audiovizuale si, dupã caz, si a licentei de emisie.

Art. 51. - Procedura si conditiile de eliberare si modificare a licentei audiovizuale se stabilesc prin decizie a Consiliului.

Art. 52. - (1) Licenta audiovizualã se elibereazã fie în baza unui concurs, în cazul unul serviciu de programe difuzat pe cale radioelectricã terestrã, fie în baza unei decizii a Consiliului, în cazul unui serviciu de programe difuzat prin orice alte mijloace de telecomunicatii.

(2) La concursul pentru obtinerea licentei audiovizuale pot participa numai solicitantii care au obtinut, în prealabil, avizul tehnic eliberat de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, în conditiile stabilite de aceasta.

(3) Licentele audiovizuale pentru serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune se elibereazã fãrã concurs.

(4) Difuzarea pe cale radioelectricã terestrã a serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune se realizeazã de cãtre un operator de retele de telecomunicatii, în baza licentei acordate acestuia de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii.

Art. 53. - Nu pot solicita licentã audiovizualã societãtile comerciale în care un asociat sau un actionar care detine o cotã mai mare de 10% din capitalul ori din drepturile de vot ale societãtii a fost condamnat penal prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã.

Art. 54. - Licenta audiovizualã cuprinde:

a) numãrul licentei;

b) datele de identificare a titularului acesteia;

c) tipul serviciului de programe;

d) denumirea si elementele de identificare ale serviciului de programe;

e) formatul de principiu al serviciului de programe si structura programelor;

f) zona de difuzare;

g) perioada de valabilitate;

h) taxele si tarifele care trebuie achitate;

i) mijlocul de telecomunicatii folosit pentru difuzare si detinãtorul acestuia;

j) frecventa sau frecventele asignate, dupã caz.

Art. 55. - (1) Licenta audiovizualã se acordã pentru o perioadã de 9 ani, atât în domeniul radiodifuziunii sonore, cât si în cel al televiziunii.

(2) Termenul curge:

a) de la data obtinerii autorizatiei tehnice de functionare, în cazul difuzãrii pe cale radioelectricã terestrã;

b) de la data obtinerii deciziei de autorizare audiovizualã, în cazul difuzãrii prin orice alte mijloce de telecomunicatii.

(3) Licenta poate fi prelungitã pentru o perioadã de încã 9 ani, în conditiile stabilite de Consiliu.

Art. 56. - (1) Licenta audiovizualã poate fi cedatã cãtre un tert numai cu acordul Consiliului si cu asumarea de cãtre noul titular a tuturor obligatiilor decurgând din licentã.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) licentele acordate institutiilor de învãtãmânt, cultelor si autoritãtilor administratiei publice.

(3) Decizia Consiliului va fi emisã în termen de 30 de zile de la data solicitãrii.

Art. 57. - (1) Licenta audiovizualã se retrage de cãtre Consiliu în urmãtoarele situatii:

a) titularul nu începe difuzarea serviciului de programe, în conditiile stabilite prin licentã, în termen de 12 luni de la obtinerea licentei audiovizuale, cu exceptia cazului în care difuzarea se face pe cale radioelectricã terestrã; Consiliul poate acorda o prelungire de încã 6 luni în situatii justificate;

b) titularul înceteazã sã difuzeze serviciul de programe pentru care i s-a acordat licenta audiovizualã mai mult de 45 de zile, pentru motive de naturã tehnicã, si mai mult de 96 de ore, pentru orice alte motive;

c) ca urmare a încãlcãrii normelor privind regimul proprietãtii în audiovizual, pânã la încadrarea în cota de piatã admisã;

d) titularul nu depune la Consiliu, în termen de 6 luni de la data aplicãrii unei amenzi, dovada achitãrii acesteia;

e) la cererea titularului.

(2) Licenta audiovizualã pentru difuzarea serviciului de programe pe cale radioelectricã terestrã se retrage si în urmãtoarele situatii:

a) titularul nu obtine, din motive care îi sunt imputabile, decizia de autorizare audiovizualã, în termen de 60 de zile de la data obtinerii autorizatiei tehnice de functionare;

b) ca urmare a retragerii licentei de emisie.

Art. 58. - (1) Difuzarea serviciului de programe poate începe dupã obtinerea deciziei de autorizare audiovizualã.

(2) Decizia de autorizare audiovizualã se acordã de Consiliu, în termen de 30 de zile de la data obtinerii de cãtre titularul de licentã audiovizualã a documentului de autorizare corespunzãtor, emis de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii.

Art. 59. - (1) În cazul în care difuzarea unui serviciu de programe implicã utilizarea unei frecvente radioelectrice terestre, aceasta se face în baza licentei audiovizuale, precum si a licentei de emisie, care se acordã, în mod obligatoriu, de cãtre Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii titularului de licentã audiovizualã, în conditiile prezentei legi.

(2) Sunt interzise operarea si exploatarea licentelor audiovizuale de cãtre alte persoane decât detinãtorii de drept ai acestora.

Art. 60. - Procedura si conditiile de eliberare si modificare a licentei de emisie se stabilesc de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii.

Art. 61. - (1) Licenta de emisie se acordã pentru o perioadã de 9 ani, atât în domeniul radiodifuziunii sonore, cât si în cel al televiziunii.

(2) Termenul curge de la data emiterii autorizatiei tehnice de functionare.

(3) Licenta poate fi prelungitã pentru încã o perioadã de 9 ani, în conditiile stabilite de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii.

Art. 62. - (1) Titularul licentei de emisie are obligatia de a plãti anual, anticipat, un tarif de utilizare a spectrului, stabilit de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii.

(2) În cazul în care titularul licentei de emisie utilizeazã retele de emisie închiriate, plata tarifului de utilizare a spectrului cade în sarcina proprietarului retelei.

(3) Obligatia de platã a tarifului corespunzãtor primului an de emisie devine scadentã în 15 zile de la obtinerea licentei de emisie.

(4) Tariful prevãzut la alin. (1) se achitã Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei.

(5) Dispozitiile prezentului articol nu se aplicã serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune.

Art. 63. - Monitorizarea si controlul parametrilor prevãzuti în licenta de emisie fatã de reglementãrile tehnice în vigoare din domeniul radiocomunicatiilor, respectiv monitorizarea si controlul acestora pe parcursul perioadei de valabilitate a licentei, se realizeazã, direct sau prin intermediul unei alte persoane juridice de drept public sau privat, de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, în baza unei proceduri stabilite de aceasta.

Art. 64. - Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii poate modifica, din motive tehnice sau din motive ce tin de schimbarea Planului national de alocare a frecventelor, frecventa si datele tehnice ale acesteia, prevãzute în licenta de emisie, fãrã întreruperea serviciului si cu asigurarea unei receptii de calitate echivalentã.

Art. 65. - Licenta de emisie se retrage de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii în urmãtoarele situatii:

a) titularul nu obtine, din motive care îi sunt imputabile, autorizatia tehnicã de functionare în termen de 12 luni de la data obtinerii licentei de emisie;

b) titularul nu obtine, din motive care îi sunt imputabile, decizia de autorizare audiovizualã în termen de cel mult 60 de zile de la data obtinerii autorizatiei tehnice de functionare;

c) pentru încãlcarea obligatiilor prevãzute în licenta de emisie;

d) ca urmare a retragerii licentei audiovizuale;

e) titularul nu depune la Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, în termen de 45 de zile de la scadenta obligatiei anuale de platã, dovada achitãrii tarifului de utilizare a spectrului, aferent anului respectiv;

f) titularul nu depune la Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, în termen de 6 luni de la data aplicãrii unei amenzi, dovada achitãrii acesteia;

g) la cererea titularului;

h) înceteazã sã mai emitã pentru mai mult de 45 de zile, pentru motive de naturã tehnicã, si mai mult de 96 de ore, din orice alte motive.

Art. 66. - Licenta de emisie poate fi cedatã cãtre un tert numai împreunã cu licenta audiovizualã, cu acordul prealabil al Consiliului si al Autoritãtii Nationale de Reglementare în Comunicatii si cu asumarea de cãtre noul titular a tuturor obligatiilor decurgând din licente.

Art. 67. - În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Consiliul va elabora strategia de acoperire a teritoriului national cu servicii de programe audiovizuale si va nominaliza regiunile si localitãtile acoperite de acestea si o va trimite Autoritãtii Nationale de Reglementare în Comunicatii.

Art. 68. - În scopul garantãrii interesului public Consiliul revizuieste anual strategia de acoperire a teritoriului national cu servicii de programe audiovizuale.

Art. 69. - (1) Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii elaboreazã Planul national al frecventelor radioelectrice, denumit în continuare Plan.

(2) Prin Plan se face stabilirea frecventelor destinate difuzãrii serviciilor de programe audiovizuale.

(3) Planul este elaborat în termen de 6 luni de la primirea strategiei de acoperire a teritoriului national cu servicii de programe audiovizuale, cu respectarea tratatelor si a acordurilor internationale la care România este parte.

Art. 70. - Planul va cuprinde toate frecventele, precum si datele tehnice asociate, pentru difuzarea serviciilor de programe audiovizuale destinate publicului, cu precizarea caracterului local, regional sau national al acestora.

Art. 71. - Prin Plan sunt disponibile cel putin 4 retele nationale de radiodifuziune sonorã si 3 retele nationale de radiodifuziune televizatã, care se asigneazã astfel:

a) 2 retele nationale în FM destinate radiodifuzorului public - Societatea Românã de Radiodifuziune, în banda CCIR, o retea nationalã în AM, o retea pentru posturile regionale si locale în AM si FM, precum si frecvente de emisie în bandã de unde ultrascurte, pentru difuzarea emisiunilor pentru strãinãtate;

b) 2 retele destinate radiodifuzorilor de radiodifuziune privati;

c) 2 retele destinate radiodifuzorului public – Societatea Românã de Televiziune;

d) o retea destinatã radiodifuzorilor de televiziune privati.

Art. 72. - Planul se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la aprobare.

Art. 73. - Utilizarea statiilor de emisie sau a retelelor de telecomunicatii aflate sub jurisdictia României, în scopul difuzãrii sau retransmisiei oricãrui serviciu de programe pe, respectiv de pe teritoriul României, se poate face numai dupã obtinerea autorizatiei tehnice de functionare a acestora, de la Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, pe baza procedurii stabilite de aceasta.

Art. 74. - (1) Retransmisia de servicii de programe de cãtre distribuitorii de servicii se va face numai pe baza avizului eliberat de Consiliu.

(2) Pentru obtinerea avizului distribuitorii au obligatia de a comunica Consiliului structura ofertei de servicii de programe retransmise.

(3) Distribuitorii de servicii au obligatia de a notifica în prealabil Consiliului orice modificare în structura ofertei de servicii de programe retransmise.

(4) Consiliul retrage avizul prevãzut la alin. (1) în cazul în care un distribuitor de servicii retransmite un serviciu de programe fãrã detinerea drepturilor de retransmisie.

Art. 75. - (1) Retransmisia oricãrui serviciu de programe, difuzat legal de cãtre radiodifuzori aflati sub jurisdictia României sau sub jurisdictia unui stat cu care România a încheiat un acord international de liberãretransmisie în domeniul audiovizualului, este liberã, în conditiile legii.

(2) Retransmisia pe teritoriul României a serviciilor de programe, difuzate de cãtre radiodifuzori aflati sub jurisdictia statelor membre ale Uniunii Europene si receptionate pe teritoriul acestor state, este liberã si nu necesitã nici o autorizare prealabilã.

(3) Consiliul poate restrânge temporar dreptul de liberã retransmisie a unui anumit serviciu de programe provenind din statele membre ale Uniunii Europene, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

a) serviciul de programe încalcã explicit, semnificativ si grav prevederile art. 39 sau 40;

b) pe parcursul ultimelor 12 luni radiodifuzorul a mai încãlcat de cel putin douã ori prevederile art. 39 sau 40;

c) Consiliul a notificat în scris radiodifuzorului în cauzã si Comisiei Europene respectivele încãlcãri si despre mãsurile pe care intentioneazã sã le adopte în cazul în care o asemenea încãlcare se produce din nou;

d) consultãrile cu statul de pe teritoriul cãruia se face transmisia si cu Comisia Europeanã nu s-au concretizat într-o întelegere amiabilã în termen de 15 zile de la notificarea prevãzutã la lit. c), iar încãlcarea în cauzã persistã.

Art. 76. - Orice distribuitor de servicii care retransmite un serviciu de programe care se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) si (2) va notifica Consiliului statul sub jurisdictia cãruia se aflã radiodifuzorul respectiv si, dupã caz, acceptul de retransmisie acordat.

Art. 77. - Retransmisia unui serviciu de programe care nu se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) si (2) se poate face numai în baza autorizatiei de retransmisie.

Art. 78. - Orice persoanã interesatã poate cere Consiliului eliberarea unei autorizatii de retransmisie pentru un anumit serviciu de programe.

Art. 79. - Procedura de eliberare, modificare si de retragere a autorizatiei de retransmisie se stabileste prin decizie a Consiliului.

Art. 80. - Retransmisia oricãrui serviciu de programe care a obtinut autorizatie de retransmisie se poate face liber, de cãtre orice distribuitor de servicii, fãrã nici o autorizare prealabilã, în conditiile art. 74.

Art. 81. - Consiliul va publica anual lista cuprinzând serviciile de programe care beneficiazã de autorizatia de retransmisie.

Art. 82. - (1) Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin retele de telecomunicatii are obligatia sã includã în oferta sa serviciile de programe ale Societãtii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum si alte servicii de programe, libere la retransmisie si fãrã conditionãri tehnice sau financiare ale radiodifuzorilor privati, aflati sub jurisdictia României, în limita a 25% din numãrul total de servicii de programe distribuite prin reteaua respectivã.

(2) În limita posibilitãtilor, distribuitorii care retransmit servicii de programe prin retele de telecomunicatii vor include în ofertele lor de programe canalul TVR Cultural, cu conditia alocãrii fondurilor necesare cãtre Societatea Românã de Televiziune, pentru folosirea gratuitã a decodoarelor.

(3) În mediul rural, pentru retele cu mai putin de 100 de abonati Societatea Românã de Televiziune poate asigura gratuit receptia programelor publice, în vederea retransmisiei.

(4) În localitãtile în care o minoritate nationalã reprezintã o pondere mai mare de 20% distribuitorii vor asigura si servicii de transmitere a programelor care sunt libere la retransmisie, în limba minoritãtii respective.

(5) În limita posibilitãtilor, distribuitorii care retransmit servicii de programe prin retele de telecomunicatii vor include în ofertele lor de programe serviciile publice ale Societãtii Române de Radiodifuziune, ale unui program de radiodifuziune national si ale unui program de radiodifuziune local, private.

CAPITOLUL VI

Limitele dreptului de exclusivitate

Art. 83. - Orice persoanã are dreptul de a primi informatii pe cale audio sau audiovizualã cu privire la orice problemã sau eveniment de interes public.

Art. 84. - În acest scop întinderea dreptului de exclusivitate dobândit prin contract de un radiodifuzor, numit în continuare radiodifuzor primar, este limitatã de dreptul oricãrui alt radiodifuzor, numit în continuare radiodifuzor secundar, de a difuza extrase cu privire la eveniment, cu conditia sã nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare, dupã cum urmeazã:

a) prin înregistrarea semnalului unui radiodifuzor primar în scopul difuzãrii unui extras;

b) prin asigurarea de cãtre organizator sau de alte persoane îndreptãtite a accesului radiodifuzorului secundar la locurile în care se desfãsoarã evenimentul de interes public, pentru realizarea propriilor înregistrãri în scopul editãrii unui extras.

Art. 85. - (1) Extrasul reprezintã o scurtã succesiune de imagini si sunete cu privire la un eveniment de interes public, în scopul informãrii publicului asupra aspectelor esentiale ale evenimentului respectiv.

(2) Dacã un eveniment de interes general este alcãtuit din mai multe elemente autonome din punct de vedere organizatoric, fiecare element va fi considerat un eveniment de interes public.

(3) Dacã un eveniment de interes general se deruleazã pe parcursul mai multor zile, radiodifuzorii secundari au dreptul la difuzarea unui singur extras pentru fiecare zi.

(4) Indiferent de alcãtuirea si desfãsurarea evenimentului de interes general, durata extrasului nu va putea depãsi 3 minute.

(5) Extrasele vor fi utilizate numai în cadrul buletinelor informative obisnuite.

(6) Toate elementele programului sau ale înregistrãrii neutilizate pentru realizarea extrasului vor fi distruse de radiodifuzorul secundar dupã difuzarea extrasului.

(7) În cazul în care extrasul este realizat prin înregistrarea semnalului unui radiodifuzor primar, el trebuie sã mentioneze numele acestuia sau sã continã sigla lui, cu exceptia cazului în care radiodifuzorii implicati decid altfel.

(8) Extrasul nu poate fi difuzat înainte ca radiodifuzorul primar sã fi difuzat evenimentul, cu exceptia cazului în care radiodifuzorul primar nu difuzeazã evenimentul timp de 24 de ore de la producerea lui.

(9) Un extras difuzat nu poate fi redifuzat decât dacã existã o legãturã directã între continutul sãu si un alt eveniment de actualitate.

Art. 86. - Sub rezerva altor aranjamente convenite între pãrti, radiodifuzorii primari nu vor putea impune radiodifuzorilor secundari plata dreptului de difuzare a unui extras.

CAPITOLUL VII

Contraventii si sanctiuni

Art. 87. - Orice clauze contractuale, indiferent de pãrti, care încalcã, în domeniul audiovizualului, dreptul publicului de a primi informatii de interes public si libera concurentã sunt nule.

Art. 88. - (1) Supravegherea aplicãrii, controlul îndeplinirii obligatiilor si sanctionarea încãlcãrii prevederilor prezentei legi revin Consiliului, cu exceptia prevederilor art. 1 lit. o), art. 62, 63 si 73, ale cãror respectare, supraveghere, control si, respectiv, sanctionare a încãlcãrii revin de drept Autoritãtii Nationale de Reglementare în Comunicatii, în conformitate cu atributiile pe care le are, conform legii.

(2) Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii poate delega exercitarea atributiilor ce îi revin potrivit prevederilor alin. (1) unei alte persoane juridice de drept public cu atributii de supraveghere si control în domeniul telecomunicatiilor.

(3) În exercitarea atributiilor de supraveghere personalul de control poate solicita radiodifuzorilor sau distribuitorilor de servicii informatiile necesare în aplicarea prezentei legi, precizând temeiul legal si scopul solicitãrii, si poate stabili termene pânã la care aceste informatii sã fie furnizate, sub sanctiunea prevãzutã de prezenta lege.

Art. 89. - Exercitarea activitãtii de control prevãzute la art. 88 se realizeazã, în conditiile prezentei legi, astfel:

a) din oficiu;

b) la cererea unei autoritãti publice;

c) ca urmare a plângerii depuse de o persoanã fizicã sau juridicã afectatã în mod direct prin încãlcarea prevederilor prezentei legi.

Art. 90. - (1) Constituie contraventii urmãtoarele fapte:

a) difuzarea unei opere cinematografice în afara perioadelor prevãzute în contractele încheiate cu detinãtorii drepturilor de autor;

b) utilizarea de tehnici subliminale în cadrul publicitãtii sau teleshoppingului;

c) utilizarea publicitãtii mascate sau a teleshoppingului mascat;

d) programarea si difuzarea de programe, cu încãlcarea prevederilor art. 28 alin. (6) si (7), art. 29-33, art. 34 alin. (2)-(4), art. 39 alin. (1), art. 40 si ale art. 85 alin. (4)-(9);

e) retransmisia de cãtre un distribuitor a unui serviciu de programe care nu se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) si (2) si nu a obtinut autorizatia de retransmisie;

f) retransmisia de cãtre distribuitori a serviciilor de programe, cu încãlcarea art. 74 si 82;

g) emiterea pe altã frecventã sau nerespectarea datelor tehnice, a zonei ori a parametrilor tehnici prevãzuti în licenta de emisie;

h) difuzarea unui serviciu de programe în afara zonei specificate în licenta audiovizualã;

i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replicã;

j) difuzarea unui serviciu de programe fãrã a detine, dupã caz, licentã audiovizualã, decizie de autorizare audiovizualã, licentã de emisie sau autorizatie tehnicã de functionare;

k) exploatarea licentelor audiovizuale de cãtre alte persoane decât titularii de drept ai acestora.

(2) Faptele prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 500.000.000 lei.

(3) În cazul în care Consiliul decide cã efectele unei fapte prevãzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somatie publicã de intrare în legalitate.

(4) Individualizarea sanctiunii în cazul sãvârsirii uneia dintre contraventiile prevãzute în prezenta lege se facetinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum si de sanctiunile primite anterior, pe o perioadã de cel mult un an.

Art. 91. - (1) Încãlcarea de cãtre radiodifuzori sau distribuitorii de servicii a prevederilor prezentei legi, altele decât cele prevãzute la art. 90, sau a deciziilor cu caracter de norme de reglementare emise de Consiliu constituie contraventie.

(2) În cazul în care se constatã sãvârsirea uneia dintre faptele prevãzute la alin. (1), Consiliul sau, dupã caz, Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii va emite, pânã la aplicarea amenzii, o somatie de intrare în legalitate, cu termene precise.

(3) În cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intrã în legalitate în termenul si în conditiile stabilite prin somatie sau încalcã din nou aceste prevederi, se aplicã o amendã contraventionalã de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei.

Art. 92. - Cuantumul amenzilor contraventionale prevãzute la art. 90 si 91 poate fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului, în functie de evolutia indicelui inflatiei.

Art. 93. - (1) Sanctiunile pentru încãlcarea dispozitiilor prezentei legi se aplicã de Consiliu sau de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, precum si de cãtre personalul de control anume împuternicit al persoanei juridice de drept public prevãzute la art. 88 alin. (2).

(2) Deciziile luate în conditiile alin. (1) pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Decizia luatã în conditiile alin. (1) si neatacatã în termenul prevãzut la alin. (2) constituie, de drept, titlu executoriu.

Art. 94. - Contraventiilor prevãzute la art. 90 si 91 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 95. - (1) În cazul în care sãvârsirea uneia dintre contraventiile prevãzute la art. 90 si 91 aduce prejudicii grave interesului public, Consiliul poate decide aplicarea uneia dintre urmãtoarele sanctiuni:

a) reducerea cu pânã la jumãtate a termenului de valabilitate a licentei audiovizuale;

b) retragerea licentei audiovizuale.

(2) Deciziile luate în conditiile alin. (1) pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 96. - (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu amendã penalã între 1.000.000 lei si 30.000.000 lei urmãtoarele fapte:

a) emiterea sau retransmiterea de programe fãrã licentã audiovizualã, licentã de emisie sau autorizatie de retransmisie;

b) emiterea pe altã frecventã sau cu o putere radiantã mai mare, dintr-un alt amplasament decât cele prevãzute în decizia de emisie, dacã autorul faptei nu se conformeazã de îndatã somatiei emise de Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii;

c) producerea, importul, distribuirea, vânzarea, închirierea, detinerea, instalarea, întretinerea si înlocuirea, în scop comercial, a dispozitivelor ilicite de decodificare, utilizate pentru serviciile audiovizuale cu acces conditionat.

(2) Somarea se poate face prin orice mijloc de comunicatie si prin difuzare, de cei care exploateazã retele publice de radiodifuziune si televiziune.

(3) Difuzarea se face în mod gratuit, în cel mult 30 de minute de la solicitare.

(4) În cazul sãvârsirii infractiunilor prevãzute la alin. (1) lit. a) si c) instanta poate dispune si confiscarea echipamentului tehnic.

CAPITOLUL VIII

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 97. - (1) Licentele de emisie pentru comunicatia audiovizualã pe cale radioelectricã, acordate în baza prevederilor Legii audiovizualului nr. 48/1992, cu modificãrile si completãrile ulterioare, îsi pãstreazã valabilitatea, în conditiile legii, pânã la expirarea de drept a termenelor pentru care au fost acordate.

(2) Deciziile cu caracter normativ emise de Consiliu în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 48/1992, cu modificãrile si completãrile ulterioare, îsi pãstreazã valabilitatea timp de cel mult un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

(3) Licentele de emisie pentru radiodifuziune sau televiziune transmisã prin cablu, în sensul art. 22 din Legea nr. 48/1992, cu modificãrile si completãrile ulterioare, îsi pãstreazã valabilitatea, în conditiile legii.

Art. 98. - (1) Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei legi, salarizarea functionarilor publici si a personalului încadrat cu contract individual de muncã în Consiliu se face la nivelul corespunzãtor celorlalte autoritãti publice autonome aflate sub controlul Parlamentului, conform anexei nr. I pct. II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(2) Pe lângã salariul de bazã si sporurile prevãzute de legislatia muncii, personalul aparatului propriu al Consiliului beneficiazã si de urmãtoarele sporuri:

- spor de stabilitate de 5-20% din salariul de bazã; pentru persoane cu o vechime în institutie de cel putin 2 ani, 5%, si pentru fiecare an în plus câte 3%, fãrã a depãsi un spor total de 20%;

- premiu individual lunar constituit prin aplicarea unei cote de 20% asupra fondului de salarii aprobat anual prin buget;

- premiu anual corespunzãtor salariului de bazã realizat în ultima lunã a anului pentru care se face plata.

Art. 99. - Legea audiovizualului nr. 48/1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 25 mai 1992, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare se abrogã.

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Bucuresti, 11 iulie 2002.

Nr. 504.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii audiovizualului

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea audiovizualului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 10 iulie 2002.

Nr. 681.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 170

din 11 iunie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “La Route Impex” - S.R.L. din comuna Jirlãu, în Dosarul nr. 3.896/2001 al Tribunalului Brãila - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei, ca fiind inadmisibilã, deoarece textul de lege criticat a fost abrogat si, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, aceasta se pronuntã doar asupra constitutionalitãtii dispozitiilor legale în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 7 ianuarie, pronuntatã în Dosarul nr. 3.896/2001, Tribunalul Brãila - Sectia comercialã si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “La Route Impex” - S.R.L. din comuna Jirlãu într-un litigiu privind despãgubiri de asigurare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã acest text de lege, care prevede scutirea asigurãtorului de plata taxei de timbru, contravine art. 21 alin. (2) din Constitutie, datoritã inegalitãtii de tratament juridic pe care o creeazã între asigurat si asigurãtor.

Tribunalul Brãila - Sectia comercialã si de contencios administrativ apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã, deoarece scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pentru unele persoane fizice si juridice nu înseamnã cã tratamentul juridic este discriminatoriu. Taxele judiciare se plãtesc pentru serviciile prestate de organele de justitie, fãrã ca plata acestora sã impieteze asupra activitãtii de judecatã.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilã, deoarece “art. 43 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 32/2000 a fost abrogat prin art. 85 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe profit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, astfel încât la data invocãrii exceptiei de neconstitutionalitate aceasta era lipsitã de obiect”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (2) potrivit cãrora accesul liber la justitie nu poate fi îngrãdit prin lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionalã constatã cã art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 nu mai este în vigoare, fiind abrogat expres prin art. 85 liniuta a 7-a din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe profit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001.

Prin urmare, dispozitiile criticate nu mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, aceasta “decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantã în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei”, iar conform dispozitiilor alin. (6) al aceluiasi articol, .[...] exceptia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3)[...].”

Asa fiind, în cauzã, exceptia de neconstitutionalitate ridicatã urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “La Route Impex” - S.R.L. din comuna Jirlãu în Dosarul nr. 3.896/2001 al Tribunalului Brãila - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 11 iunie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu