MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 385 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 6 iunie 2002

SUMAR

LEGI SI DECRETE

309. - Lege privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

437. - Decret pentru promulgarea Legii privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 86 din 19 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, precum si a dispozitiilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

462. - Hotãrâre privind aprobarea stemei judetului Arges

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar

în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. 1. - Beneficiazã de prevederile prezentei legi persoana, cetãtean român, care a efectuat stagiul militar în detasamentele de muncã din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Art. 2. - Persoanele care s-au aflat în situatia prevãzutã la art. 1 au dreptul la o indemnizatie lunarã, neimpozabilã, de 15.000 lei pentru fiecare lunã de stagiu militar efectuat în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii.

Art. 3. - Sotia celui decedat, din categoria celor prevãzuti la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, de o indemnizatie lunarã egalã cu 50% din indemnizatia ce s-ar fi cuvenit sotului decedat, în conditiile dispozitiilor art. 2, neimpozabilã, începând cu data de întâi a lunii urmãtoare depunerii cererii, dacã ulterior nu s-a recãsãtorit.

Art. 4. - Nivelul indemnizatiilor acordate prin prezenta lege va fi indexat anual prin hotãrâre a Guvernului, în functie de evolutia indicelui preturilor de consum.

Art. 5. - Persoanele prevãzute la art. 1 vor beneficia de prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare depunerii cererii, precum si de urmãtoarele drepturi:

a) asistentã medicalã si medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât si în timpul spitalizãrii;

b) scutirea de la plata taxei de abonament la radio si televizor. De aceste drepturi beneficiazã si vãduvele supravietuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situatia prevãzutã la art. 1, care nu s-au recãsãtorit.

Art. 6. - (1) Stabilirea si plata drepturilor prevãzute în prezenta lege se fac de cãtre casele teritoriale de pensii si a municipiului Bucuresti. Stabilirea situatiilor prevãzute în prezenta lege se face de cãtre comisia, care functioneazã în cadrul caselor teritoriale de pensii si a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 189/2000, cu modificãrile ulterioare. Din comisia mai sus mentionatã va face parte si un reprezentant al centrului militar teritorial.

(2) Stabilirea drepturilor prevãzute de prezenta lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverintele eliberate de centrele militare judetene sau de UM 02405 Pitesti.

(3) Cererile pentru stabilirea drepturilor prevãzute de prezenta lege se depun la casele teritoriale de pensii si a municipiului Bucuresti.

(4) Comisia este obligatã sã se pronunte asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotãrâre motivatã.

(5) Împotriva hotãrârii persoana interesatã poate face contestatie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotãrârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Hotãrârea Curtii de apel este definitivã.

Contestatiile formulate împotriva hotãrârilor comisiei sunt scutite de taxã judiciarã de timbru.

Art. 7. - (1) Casele teritoriale de pensii si a municipiului Bucuresti, atunci când sunt sesizate sau din proprie initiativã, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei legi.

(2) În cazul în care se constatã încãlcãri ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire.

(3) Împotriva deciziei de revizuire, emisã în conditiile alin. (1) si (2), persoana interesatã poate introduce contestatie, în conditiile Legii nr. 29/1990.

Art. 8. - Ministerul Finantelor Publice va aloca Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale fondurile necesare plãtii drepturilor prevãzute de prezenta lege.

Art. 9. - (1) Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale si Ministerul Apãrãrii Nationale vor elabora norme metodologice de aplicare a prezentei legi, pe care le vor supune spre aprobare Guvernului.

(2) Elaborarea normelor metodologice se va face în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Art. 10. - Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 22 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 25 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 22 mai 2002.

Nr. 309.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 21 mai 2002.

Nr. 437.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 86

din 19 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, precum si a dispozitiilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, precum si a dispozitiilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Transtex” - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al Tribunalului Mures - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât, în legãturã cu aspectele invocate în sustinerea ei, Curtea nu este competentã sã se pronunte, sens în care se invocã jurisprudenta acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2001, pronuntatã în Dosarul r. 2.361/2001, Tribunalul Mures - Sectia comercialã si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, precum si a dispozitiilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Transtex” - S.R.L. din Sighisoara într-o cauzã având ca obiect solutionarea recursurilor formulate împotriva Sentintei civile nr. 427 din 14 februarie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 249/1999 al Judecãtoriei Sighisoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin urmãtoarele:

I. Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, se invocã încãlcarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) si (6) si ale art. 136 din Constitutie. Astfel, referitor la încãlcarea art. 136 din Constitutie, care stabileste cã formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãtilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice se reglementeazã prin lege, se aratã cã textul de lege criticat “nu îndeplineste conditia impusã de cãtre acest articol din Legea fundamentalã, si anume nu specificã din punct de vedere al controlului atributia Gãrzii financiare”, ci lasã “la discretia Ministerului Finantelor Publice de a dispune efectuarea controlului, sau mai multor controale pe aceeasi temã, prin mai multe organe de control”.

II. În legãturã cu prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995, se sustine cã neconstitutionalitatea acestora “derivã, de asemenea, din nespecificarea expresã a competentelor si atributiilor organelor de control”. Se mai sustine cã acest text este neconstitutional deoarece contravine art. 5 si 15 din Legea nr. 30/1991, precum si art. 136 din Constitutie, prin aceea cã nu stabileste “care este competenta specialã, sau cui revine competenta specialã” de a exercita atributiile de control. Asa fiind, se considerã cã Garda financiarã nu are competenta materialã de a constata încãlcãri ale dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, precum si faptul cã prin Legea nr. 101/1998 sunt abrogate simplicit sanctiunile contraventionale stabilite de Ordonanta Guvernului nr. 18/1994”.

III. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate mai sustine cã atât prevederile art. 15 din Legea nr. 30/1991, cât si prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, “întrucât prin mãsurile nelegale dispuse de cãtre Garda financiarã Mures în atribuirea de competente pe care nu le are, proprietatea privatã nu mai este inviolabilã” si “statul intervine astfel, prin mãsuri administrative, în sfera proprietãtii private, aceasta întrucât sumele obtinute intrã în patrimoniul unei societãti cu capital privat”. De asemenea, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, “în conditiile arãtate” statul nu asigurã libertatea comertului, protectia concurentei loiale si nici nu creeazã cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Potrivit unui alt motiv de neconstitutionalitate, prin mãsurile dispuse de Garda financiarã ca urmare a controalelor efectuate în temeiul acestor dispozitii de lege se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constitutie, o îngrãdire a drepturilor si libertãtilor fundamentale.

În sfârsit, se apreciazã cã “organele Gãrzii financiare încalcã în mod repetat proprietatea privatã, prin mãsurile administrative pe care le impun, materializate, de regulã, prin sanctiuni contraventionale”, ceea ce este în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si (7), precum si cu cele ale art. 48 si 51, întrucât respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, fiind o îndatorire fundamentalã si pentru institutiile statului.

Tribunalul Mures - Sectia comercialã si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu sunt contrare art. 136, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (6), art. 41 alin. (2) si (7), art. 48 si 51 din Constitutie, iar prevederile constitutionale ale art. 49 nu sunt incidente în cauzã.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în esentã, se aratã cã art. 15 din Legea nr. 30/1991 stabileste atributiile de control ale Gãrzii financiare, astfel cã nu sunt încãlcate prevederile art. 136 din Constitutie, referitoare la “Sistemul financiar”, iar dispozitiile .art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu au legãturã cu dispozitiile art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutia României”. De asemenea, textele criticate nu contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, “întrucât nici economia de piatã si nici libertatea comertului nu justificã încãlcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere”. În punctul de vedere al Guvernului nici sustinerea referitoare la încãlcarea art. 41 alin. (2) si (8) din Constitutie nu este întemeiatã, deoarece scopul dispozitiilor criticate este consolidarea regimului valutar si întãrirea disciplinei financiare, iar nu instituirea unui regim discriminatoriu din punct de vedere al proprietãtii private. În sfârsit, se considerã cã nu sunt întemeiate nici sustinerile referitoare la încãlcarea prevederilor art. 48 si 51 din Constitutie.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, precum si ale art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995, dispozitii al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 15 din Legea nr. 30/1991: “Garda financiarã exercitã controlul operativ si inopinat în legãturã cu:

a) aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementãrilor vamale, urmãrind împiedicarea oricãrei sustrageri sau eschivãri de la plata impozitelor si taxelor; […]” ;

- Art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994:

“Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor prevãzute la pct. 7 si 8 revin organelor Ministerului Finantelor si Bãncii Nationale a României, împuternicite în acest scop.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) si (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) si (6) si art. 136 din Constitutie, care prevãd:

- Art. 41 alin. (2) si (7): “(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. […]

(7) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.” ;

- Art. 48: “(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãtitã sã obtinã recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.

(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârsite în procesele penale.” ;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea sigurantei nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie sã fie proportionalã cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãtii.”

- Art. 51: “Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea Constitutionalã constatã urmãtoarele:

I. O primã criticã de neconstitutionalitate vizeazã dispozitiile art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, potrivit cãrora aceasta exercitã controlul operativ si inopinat în legãturã cu aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementãrilor vamale, urmãrindu-se împiedicarea oricãrei sustrageri sau eschivãri de la plata impozitelor si taxelor.

În opinia autorului exceptiei acest text de lege, care “nu specificã din punct de vedere al controlului atributia Gãrzii financiare”, încalcã dispozitiile constitutionale ale art. 136 alin. (1), care “stipuleazã foarte clar cã în ceea ce priveste formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãtilor administrativ-teritoriale, ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.”

Curtea constatã cã aceastã sustinere nu poate fi retinutã, deoarece în realitate ea nu priveste constitutionalitatea textului de lege în sine, ci nereglementarea detaliatã a cazurilor în care Garda financiarã poate efectua controale, or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, “În exercitarea controlului, Curtea Constitutionalã se pronuntã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea supusã controlului”.

Autorul exceptiei mai considerã cã si prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995, încalcã art. 136 din Constitutie. În opinia acestuia neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate, potrivit cãrora “Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor prevãzute la pct. 7 si 8 revin organelor Ministerului Finantelor si Bãncii Nationale a României, împuternicite în acest scop”, “derivã, de asemenea, din nespecificarea expresã a competentelor si atributiilor organelor de control”.

Curtea constatã cã nici aceastã sustinere nu vizeazã aspecte privind constitutionalitatea textului de lege si, în consecintã, pentru argumentele arãtate anterior, si critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, prin raportare la dispozitiile art. 136 din Constitutie, urmeazã a fi respinsã.

II. Cea de-a doua criticã de neconstitutionalitate priveste atât dispozitiile art. 15 din Legea nr. 30/1991, cât si dispozitiile art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, care în opinia autorului exceptiei sunt contrare art. 41 alin. (1) si (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.

Astfel, în esentã, se aratã cã prin aplicarea de sanctiuni contraventionale organele Gãrzii financiare încalcã în mod repetat proprietatea privatã, care nu mai este inviolabilã, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) si (7) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, precum si celor ale art. 48 si 51. Se mai considerã cã statul nu asigurã libertatea comertului, protectia concurentei loiale si nici nu creeazã cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

În sfârsit, se apreciazã cã prin mãsurile dispuse de Garda financiarã, ca urmare a controalelor efectuate, se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constitutie, o îngrãdire a drepturilor si a libertãtilor fundamentale.

Examinând argumentele invocate, Curtea constatã cã acestea reprezintã critici privind mãsurile dispuse de Garda financiarã în exercitarea controlului efectuat în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 30/1991, precum si în legãturã cu sanctiunile contraventionale aplicate de cãtre organele competente ale Ministerului Finantelor Publice si Bãncii Nationale a României, în temeiul art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994. Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, aceasta nu este competentã sã se pronunte asupra modului de aplicare a legii. Aplicarea unei sanctiuni nu constituie o problemã de constitutionalitate, ci este o problemã de fapt care nu intrã în competenta Curtii.

De altfel, cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 105 din 1 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999), prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie ca si în cauza de fatã.

Argumentele ce au fundamentat solutiile de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate, invocate cu privire la prevederile art. IV din ordonanta criticatã, îsi mentin valabilitatea si în prezentul dosar, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Gãrzii financiare, precum si a dispozitiilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Transtex” - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al

Tribunalului Mures - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 19 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind aprobarea stemei judetului Arges

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 102/1992 privind stema tãrii si sigiliul statului,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - (1) Se aprobã stema judetului Arges, prevãzutã în anexa nr. 1.

(2) Descrierea elementelor stemei si semnificatia acestora sunt prevãzute în anexa nr. 2.

(3) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncã

Bucuresti, 16 mai 2002.

Nr. 462.

ANEXA Nr. 1

STEMA JUDETULUI ARGES

ANEXA Nr. 2

DESCRIEREA SI SEMNIFICATIILE

elementelor însumate ale stemei judetului Arges

Descrierea stemei:

Stema judetului Arges, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut plin, având câmpul albastru încãrcat cu o acvilã de aur, cu ciocul si ghearele rosii, care îsi ia zborul de pe un munte verde cu trei piscuri.

În câmpul superior, o fascie de culoare rosie, pe care sunt amplasate simbolurile electricitãtii si atomului.

Semnificatia elementelor însumate:

Acvila simbolizeazã demnitate, curaj, mãretie si suveranitate; atestã faptul cã în aceastã zonã si-au avut resedinta primii domni ai Tãrii Românesti si evocã întinderea stãpânirii voievozilor de la Arges.

Simbolurile electricitãtii si atomului exprimã dezvoltarea energeticii si cercetãrii stiintifice în domeniul fizicii atomice.

Cele trei piscuri de munte semnificã formele de relief, care cuprind cei mai înalti munti din tarã.