MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 419         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 17 iunie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

312. - Lege pentru aprobarea contului general annual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2000

 

440. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea contului general anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2000

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 125 din 16 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000

 

Decizia nr. 133 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici

 

Decizia nr. 137 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, republicată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.472. - Ordin al ministrului educatiei si cercetării pentru modificarea si completarea Metodologiei privind organizarea si desfăsurarea pretransferării personalului didactic titular si a transferării personalului didactic titular disponibilizat prin restrângerea activitătii sau prin desfiintarea unor unităti scolare, aprobată prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 3.325/2002

 

Rectificare

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea contului general anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2000

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă contul general anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2000, cuprinzând venituri în sumă de 51.016,4 miliarde lei, cheltuieli în sumă de 55.626,9 miliarde lei si un deficit în sumă de 4.610,5 miliarde lei.

(2) Structura contului general anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat este prevăzută în anexele nr. 1 si 2.

Art. 2. - (1) Se aprobă contul anual de executie a bugetului Fondului pentru plata ajutorului de somaj aferent anului 2000, cuprinzând venituri în sumă de 9.269,5 miliarde lei, cheltuieli în sumă de 9.273,5 miliarde lei si un deficit în sumă de 4,0 miliarde lei.

(2) Structura contului anual de executie a bugetului Fondului pentru plata ajutorului de somaj este prevăzută în anexa nr. 3.

Art. 3. - (1) Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va prezenta Curtii de Conturi modul în care au fost lichidate neajunsurile constatate de către aceasta, în scopul acordării deciziei pentru descărcarea de gestiune.

(2) Curtea de Conturi va informa Parlamentul României asupra modului în care au fost aduse la îndeplinire prevederile alin. (1).

Art. 4. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 30 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 22 mai 2002.

Nr. 312.

 

ANEXA Nr. 1

 

ANEXA Nr. 2

 

 

ANEXA Nr. 3


*) Anexele nr. 1-3 sunt reproduse în facsimil.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea contului general anual de executie a bugetului

asigurărilor sociale de stat aferent anului 2000

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea contului general anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2000 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 21 mai 2002.

Nr. 440.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 125

din 16 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, exceptie ridicată de Constantin Marcu în Dosarul nr. 1.463/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece autorul acesteia sesizează, în realitate, că există o necorelare a textului de lege criticat cu alte texte legale, aspect ce nu priveste controlul de constitutionalitate.

Totodată se arată că dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie nu sunt încălcate, în conditiile în care în practică, există situatii în care constatarea infractiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, exceptie ridicată de Constantin Marcu într-un dosar având ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, .legea penală, codul de procedură penală si codul penal stabilesc competenta organelor de cercetare penală si a instantei penale de a identifica autorul unei infractiuni”. Cu toate acestea prevederile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, stabilesc ca “instanta să citeze pe cel învinuit de săvârsirea infractiunii si în cazul în care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală”, ceea ce în opinia autorului exceptiei reprezintă “o încălcare flagrantă a competentei instantei civile”. Autorul exceptiei consideră, de asemenea, că “pentru cazurile în care temeiul de revizuire vizează un înscris fals, identificarea autorului falsului prin mijloace de drept civil este imposibilă mai ales că de cele mai multe ori persoana care uzează de actul fals nu este aceeasi cu cea care a săvârsit falsul intelectual sau material”. În sustinerea exceptiei se mai arată că prevederea legală criticată “vine în contradictie cu reglementările din art. 183 si 184 Cod de procedură civilă”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că, “în mod corect, legiuitorul, prin modificarea art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, a prevăzut ca la rezolvarea cererii de revizuire să fie citat si cel învinuit de săvârsirea infractiunii”. În opinia instantei de judecată, “atâta timp cât instanta de revizuire are a se pronunta mai întâi pe cale incidentală asupra existentei sau inexistentei infractiunii, este firesc să se indice persoana învinuită de săvârsirea infractiunii”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arată că, “departe de a constitui o încălcare a dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie […], normele de procedură continute de textul criticat de semnatarul exceptiei constituie, în ansamblul lor, expresia aplicării dispozitiei constitutionale invocate”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 123 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, text care are următorul cuprins: “Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii. În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de săvârsirea infractiunii.”

Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, Curtea retine că, desi se sustine încălcarea dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, întreaga motivare a exceptiei de neconstitutionalitate vizează, în realitate, o pretinsă necorelare a textului de lege criticat cu alte dispozitii din Codul de procedură civilă si mai ales cu cele din Codul de procedură penală, referitoare la competenta instantei penale.

Sub acest aspect, existenta unor eventuale necorelări legislative la care se referă autorul exceptiei, Curtea constată că, acestea chiar dacă ar exista cu adevărat, constatarea lor si eliminarea eventualelor contradictii nu intră în competenta instantei de contencios constitutional, ci sunt de resortul autoritătii legiuitoare.

Curtea retine, de asemenea, că, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstitutionale prevederile legilor care contravin dispozitiilor sau principiilor Constitutiei. În cauză însă dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie nu numai că nu sunt încălcate, ci, dimpotrivă, dispozitia procedurală cuprinsă în textul de lege criticat constituie tocmai o expresie a aplicării acestei prevederi constitutionale.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, exceptie ridicată de Constantin Marcu în Dosarul nr. 1.463/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 aprilie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 133

din 23 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă

a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, exceptie ridicată de Prefectura Judetului Sălaj în Dosarul nr. 274/2001 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000. Se arată că autorul exceptiei, fără a face vreo referire la art. 7alin. (4), a criticat ordonanta de urgentă în întregul ei.

Această critică este neîntemeiată în conditiile în care interdictia legiferării în domenii apartinând legii organice nu priveste ordonantele de urgentă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 aprilie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 274/2001, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, exceptie ridicată de Prefectura Judetului Sălaj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 245/2000, precum si ordonanta în întregul ei “sunt neconstitutionale deoarece, potrivit art. 72 din Constitutie, reglementarea pe care o instituie este de domeniul legii organice, iar conform prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (1) Guvernul poate fi abilitat prin lege să emită ordonante numai în domeniile care nu fac obiectul legilor organice”. Totodată se sustine că în cazul acestei ordonante de urgentă “nu a existat si nu există o situatie exceptională, nici necesitatea instituirii de urgentă a măsurilor prevăzute în cazul ordonantelor”.

Judecătoria Zalău consideră întemeiată exceptia de neconstitutionalitate. După ce arată că “exceptia este invocată cu respectarea dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si cele ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care se referă la ordonanta de urgentă anterior adoptării legii de aprobare sau de respingere a ei”, instanta apreciază că, “potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, sub aspect material, competenta de reglementare a statutului functionarilor publici revine legii organice, în consecintă, Ordonanta de urgentă a Guvernului  nr. 245/2000 este emisă cu încălcarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. i) si ale art. 114 alin. (1) din Constitutie”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că singura conditie prealabilă, în cazul ordonantelor de urgentă, este existenta cazului exceptional, iar în ceea ce priveste domeniul în care asemenea ordonante pot fi emise, “acesta este mai larg decât cel al ordonantelor adoptate în temeiul legii de abilitare, deoarece restrângerea numai la domeniile care nu fac obiectul legilor organice este prevăzută expres doar pentru ordonantele emise în temeiul legii de abilitare. Tocmai caracterul lor de urgentă, determinat de existenta unor situatii exceptionale, justifică emiterea ordonantelor de urgentă si în domeniul legilor organice”. În ceea ce priveste existenta cazului exceptional, se consideră că acesta trebuie apreciat de Guvern în momentul adoptării actului normativ respectiv.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Desi în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale se precizează că exceptia de neconstitutionalitate priveste textul art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 245/2000, nu se face nici o motivare asupra cuprinsului acestui text, fiind criticată ordonanta de urgentă în întregul ei. În consecintă, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 8 decembrie 2000.

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că aceste prevederi sunt contrare dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, potrivit cărora statutul functionarilor publici este reglementat prin lege organică, precum si dispozitiilor constitutionale ale art. 114 alin. (1) si (4), deoarece în cazul acestei ordonante de urgentă “nu a existat si nu există o situatie exceptională”.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu mai este în vigoare. Astfel, prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, se prevede că “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 8 decembrie 2000, […] se abrogă”.

Ulterior Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 a fost aprobată si modificată prin Legea nr. 386 din 10 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001. În aceste conditii dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 nu pot constitui obiectul controlului de constitutionalitate, avându-se în vedere că, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională are competenta de a decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante în vigoare. Deoarece, în cauză, instanta sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici nu a aplicat dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, revine Curtii Constitutionale să constate că, întrucât actul normativ criticat nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate, exceptia urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, exceptie ridicată de Prefectura Judetului Sălaj în Dosarul nr. 274/2001 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 aprilie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 137

din 23 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, republicată

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, republicată, exceptie ridicată de Fundatia “:Europa Ecor” U.S. Bucuresti în Dosarul nr. 1.380/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ într-o cauză privind anularea unui act administrativ.

La apelul nominal răspunde Ecaterina Rădulescu-Antal, consilier juridic pentru Consiliul National de Evaluare Academică si Acreditare, lipsind celelalte părti, fată de care, procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Consiliului National de Evaluare Academică si Acreditare arată că este întru totul de acord cu punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern si solicită respingerea, ca nefondată, a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu există impediment legal în ceea ce priveste formularea de către Consiliul National de Evaluare Academică si Acreditare a unui raport propriu, pe baza rapoartelor comisiilor din subordine sau a constatărilor proprii, în care să se facă evaluarea unei institutii de învătământ superior. Sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate că prin întocmirea acestui raport ar fi încălcate dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si cele ale art. 1 pct. 1 din Conventia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învătământului este neîntemeiată, deoarece textul criticat nu aduce nici o vătămare drepturilor consacrate prin aceste dispozitii. Solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.380/2001, Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, republicată, exceptie ridicată de Fundatia “Europa Ecor” U.S. Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, dispunând si elaborarea de către Consiliul National de Evaluare Academică si Acreditare a unui raport propriu, creează posibilitatea ca acest consiliu să respingă cererea de autorizare pentru functionare, indiferent de rapoartele întocmite de comisiile de evaluare pe baza analizei rapoartelor de autoevaluare, a verificării îndeplinirii standardelor corespunzătoare criteriilor generale prevăzute de lege si a vizitelor la institutia solicitantă, “fapt ce duce la încălcarea textului art. 16 alin. (1) din Constitutie”. Autorul exceptiei consideră că prin introducerea în textul de lege criticat a sintagmei .” buzuri si coruptie, respectiv .s-a creat discriminarea - limitarea învătământului particular în favoarea învătământului de stat de către C.N.E.A.A.”. Invocă si încălcarea prevederilor art. 1 pct. 1 din Conventia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învătământului.

Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că dispozitiile legale criticate “nu sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care prevăd egalitatea în drepturi a cetătenilor, persoane fizice si care nu se referă la persoane juridice, cum este cazul reclamantei recurente”. Se mai arată că procedura prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, “este aplicabilă tuturor persoanelor juridice care solicită autorizarea provizorie pentru a functiona ca institutii de învătământ superior, nefiind o discriminare în acest sens”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că principiul egalitătii în fata legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constitutia României, trebuie interpretat în sensul că acest principiu se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu si la “raporturile dintre cetăteni si persoane juridice ori la raporturile dintre persoane juridice”, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională în deciziile sale, printre care si Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001. Mai arată că “sintagma «si a constatărilor proprii» nu conduce la crearea unei discriminări între institutiile de învătământ superior, de stat sau particulare”, ci, dimpotrivă, aceasta “constituie o garantie a unei corecte proceduri de autorizare pentru functionarea provizorie a institutiilor de învătământ superior”. În final, se apreciază că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, sunt constitutionale.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată, întrucât dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, nu încalcă nici un drept al cetăteanului. Mai arată că “procedura autorizării de functionare provizorie, instituită pentru institutiile de învătământ superior, ocroteste dreptul la învătătură al tinerilor si le asigură sanse egale, atât celor care urmează o formă de învătământ superior de stat, cât si celor de la învătământul particular”.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, dispozitii care au următorul continut: “Procedura de autorizare pentru functionarea provizorie cuprinde următoarele operatiuni: [...]

c) Consiliul National de Evaluare Academică si Acreditare elaborează propriul său raport, pe baza rapoartelor de evaluare ale comisiilor din subordine si a constatărilor proprii, în care propune acordarea sau, după caz, neacordarea autorizatiei de functionare provizorie pentru fiecare facultate, colegiu sau specializare în parte; raportul Consiliului National de Evaluare Academică si Acreditare se transmite Ministerului Educatiei Nationale si institutiei solicitante;”.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale criticate instituie o discriminare între institutiile de învătământ particulare si cele de stat, încălcând astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora: “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”, precum si reglementările cuprinse în art. 1 pct. 1 din Conventia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învătământului, adoptată de Conferinta generală a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiintă si Cultură la 14 decembrie 1960, ratificată de România prin Decretul nr. 149/1964, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 20 aprilie 1964, reglementări conform cărora: “În sensul prezentei Conventii, termenul de «discriminare» cuprinde orice distinctie, excludere, limitare sau preferintă care, întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine natională sau socială, situatie economică sau nastere, are drept obiect sau rezultat suprimarea sau alterarea egalitătii de tratament în ceea ce priveste învătământul si mai ales:

a) înlăturarea unor persoane sau a unui grup de la accesul la diverse tipuri sau grade de învătământ;

b) limitarea la un nivel inferior a educatiei unei persoane sau a unui grup;

c) sub rezerva celor stabilite în articolul 2 al prezentei Conventii instituirea sau mentinerea unor sisteme sau institutii de învătământ separate pentru persoane sau grupuri; sau d) plasarea unei persoane sau a unui grup într-o situatie incompatibilă cu demnitatea umană.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legilor, nu si a persoanelor juridice, institutiilor si a autoritătilor publice.

Reglementările Conventiei privind lupta împotriva discriminării în domeniul învătământului nu se referă la autorizarea functionării sau la acreditarea diferitelor institutii de învătământ, ci la dreptul egal de acces la toate formele si tipurile de învătământ al tuturor persoanelor si grupurilor de persoane.

Din continutul art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, nu rezultă nici un privilegiu si nici o discriminare a nici uneia dintre institutiile de învătământ superior, procedura de autorizare pentru functionarea provizorie fiind deopotrivă aplicabilă pentru toate institutiile, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.

Pentru a face propuneri către Ministerul Educatiei si Cercetării, în vederea elaborării proiectului hotărârii de Guvern de autorizare a functionării, Consiliul National de Evaluare Academică si Acreditare poate să întocmească un raport propriu pe baza rapoartelor comisiilor din subordine sau a propriilor constatări, fără ca prin aceasta să fie lezat vreun drept prevăzut de Constitutia României sau de Conventia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învătământului, adoptată de Conferinta generală a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiintă si Cultură si ratificată de România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, republicată, exceptie ridicată de Fundatia “ Europa Ecor” U.S. Bucuresti în Dosarul nr. 1.380/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 aprilie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Metodologiei privind organizarea si desfăsurarea pretransferării personalului didactic titular si a transferării personalului didactic titular disponibilizat prin restrângerea activitătii sau prin desfiintarea unor unităti scolare, aprobată prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 3.325/2002

 

Ministrul educatiei si cercetării, în baza prevederilor art. 141 lit. p) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 23/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării, cu modificările si completările ulterioare,

emite prezentul ordin.

Art. I. - Metodologia privind organizarea si desfăsurarea pretransferării personalului didactic titular si a transferării personalului didactic titular disponibilizat prin restrângerea activitătii sau prin desfiintarea unor unităti scolare, aprobată prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 3.325 din 8 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2002, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 8 se abrogă.

2. Alineatul (1) al articolului 12 va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - (1) Lista cuprinzând posturile didactice vacante pentru etapa de pretransferare, precum si pentru solutionarea restrângerilor de activitate sau a desfiintării unor unităti de învătământ se validează de consiliul de administratie al inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti si se aduce la cunostintă persoanelor interesate cu 30 de zile înaintea declansării procedurilor de pretransferare si de transferare, prin afisare pe Internet, la inspectoratele scolare si la unitătile de învătământ respective, conform prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 128/1997; lista cuprinde mentiunile prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta metodologie.”

3. După alineatul (1) al articolului 17 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Personalul didactic titular pe un post de educatoare/învătător se poate transfera, la cerere, în sesiunea de pretransferări sau în cea de restrângere a activitătii pe un post corespunzător specializării dobândite prin studii.”

4. Alineatul (1) al articolului 24 va avea următorul cuprins:

“Art. 24. - (1) Contestatiile se depun la inspectoratul scolar în termen de două zile de la comunicarea deciziei si se solutionează de către consiliul de administratie al inspectoratului scolar, în termen de 5 zile de la înregistrarea acestora, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (6) si ale art. 13 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.”

5. Articolul 28 va avea următorul cuprins:

“Art. 28. - În cazul în care la controlul efectuat de Ministerul Educatiei si Cercetării se vor constata nereguli cu privire la organizarea si desfăsurarea pretransferării personalului didactic titular si a transferării personalului didactic titular disponibilizat prin restrângerea activitătii sau prin desfiintarea unor unităti scolare, persoanele vinovate vor răspunde administrativ, disciplinar, civil sau penal, după caz.”

6. Titlul punctului 2 al anexei nr. 2 la metodologie va avea următorul cuprins:

“2. Nivelul studiilor

7. Litera F de la punctul 2 al anexei nr. 2 la metodologie va avea următorul cuprins:

“F. Absolventi de învătământ superior de lungă durată cu diplomă de licentă si cu:

- studii postuniversitare de specializare - 11 puncte

- studii aprofundate de specialitate - 11 puncte

- cursuri de perfectionare postuniversitară - 10,5 puncte

- doctorat obtinut în domeniul altei specializări decât cel al specializării/specializărilor înscrise pe diploma de licentă - 12 puncte

- grad didactic I obtinut pe bază de examene si doctorat obtinut în domeniul altei specializări decât cel al specializării/specializărilor înscrise pe diploma de licentă - 12 puncte

- grad didactic I obtinut pe bază de examene si doctorat obtinut în domeniul specializării/specializărilor înscrise pe diploma de licentă - 12 puncte.”

8. Litera G de la punctul 2 al anexei nr. 2 la metodologie va avea următorul cuprins:

“G. Absolventi ai învătământului postliceal, respectiv scoala postliceală sau scoala de maistri, cu a doua specializare - 5 puncte.”

9. Litera H de la punctul 2 al anexei nr. 2 la metodologie se elimină.

10. Punctul 3 al anexei nr. 2 la metodologie va avea următorul cuprins:

“3. Gradul didactic

Vechimea

în învătământ

Definitivat

Gradul

didactic II

 

Vechimea

în învătământ

la data acordării

gradului didactic I

Gradul

didactic I

Doctorat

2-5 ani

10 p

12 p

2-5 ani

-

20 p

6-9 ani

6 p

11 p

6-9 ani

15 p

20 p

10-14 ani

5 p

10 p

10-14 ani

15 p

20 p

15-20 de ani

4 p

9 p

15-20 de ani

13 p

20 p

21-25 de ani

3 p

8 p

21-25 de ani

12 p

20 p

peste 25 de ani

2 p

7 p

peste 25 de ani

11 p

20 p

 

NOTĂ:

1. Se punctează ultimul grad didactic dobândit.

2. La punctajul corespunzător vechimii mentionat mai sus se adaugă câte 2 puncte pentru fiecare dintre gradele didactice: definitivat, gradul didactic II, respectiv gradul didactic I, dacă au fost acordate cu media 10.

3. Personalului didactic căruia i s-a acordat gradul didactic I pe baza calificativului «admis» i se echivalează acest calificativ cu nota 10.”

11. După punctul 5 al anexei nr. 2 la metodologie se introduce punctul 6 cu următorul cuprins:

“6. Criterii de vechime: vechime recunoscută în învătământ, inclusiv perioada rezervării catedrei - 0,1 puncte pentru fiecare an de învătământ

NOTĂ:

Se recunoaste vechimea în învătământ pentru perioada activitătii desfăsurate ca personal didactic calificat.”

Art. II. - Directia generală pentru evaluare, prognoze si dezvoltare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării si inspectoratele scolare vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin intră în vigoare la data emiterii.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei si cercetării,

Ecaterina Andronescu

 

Bucuresti, 8 aprilie 2002.

Nr. 3.472.

 

RECTIFICARE

 

În Hotărârea Guvernului nr. 985/2001 privind organizarea si functionarea aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 15 octombrie 2001, se face următoarea rectificare:

- la art. 9 alin. (1) în loc de:

Art. 9. - (1) Personalul din cadrul aparatului de lucru al Guvernului este salarizat potrivit anexei nr. I (cap. II/B) si anexei nr. VI/2 (cap. A) la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările ulterioare

se va citi:

Art. 9. - (1) Personalul din cadrul aparatului de lucru al Guvernului este salarizat potrivit anexei nr. I (cap. II) si anexei nr. VI/2 (cap. A) la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările ulterioare.