MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 437         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Sâmbătă, 22 iunie 2002

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            598. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată

 

            În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 39 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Articol unic. - Se aprobă Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 1 iunie 2002, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 13 iunie 2002.

Nr. 598.

 

ANEXĂ

 

NORME

de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată

 

CAPITOLUL I

Sfera de aplicare

SECTIUNEA 1

Operatiuni impozabile

 

            Art. 1. - (1) Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operatiunile efectuate în România care îndeplinesc în mod cumulativ conditiile prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, denumită în continuare lege. În situatia în care cel putin una dintre conditiile respective nu este îndeplinită, operatiunile nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

            Se cuprind, de asemenea, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată importurile de bunuri. Operatiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt operatiuni impozabile si sunt supuse regulilor prevăzute prin lege referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

            (2) Sunt considerate operatiuni efectuate în România livrările de bunuri si prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv locul prestării, este considerat a fi în România potrivit art. 6 si 7 din lege.

            (3) Operatiunile desfăsurate în interiorul zonelor libere, precum si livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate din România pentru unităti din zonele libere si cele efectuate de unităti din zonele libere pentru unităti din România  sunt considerate operatiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevăzute de lege privind taxa pe valoarea adăugată.

            (4) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri si/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această conditie implică existenta unei legături directe între operatiune si contrapartida obtinută. Pentru a se determina dacă o operatiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului si pretul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel:

a) conditia referitoare la existenta unui avantaj în folosul clientului este îndeplinită atunci când există un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigură finantarea sau, în  absenta acestuia, atunci când operatiunea a fost efectuată, să permită să se stabilească un asemenea angajament. Această conditie este compatibilă cu faptul că serviciul a fost colectiv, nu a fost măsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligatii legale;

b) conditia referitoare la existenta unei legături între operatiune si contrapartida obtinută este respectată chiar dacă pretul nu reflectă valoarea normală a operatiunii, este achitat sub formă de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept rabat, nu este plătit de către beneficiar, ci de un tert.

Art. 2. - (1) În sensul art. 2 alin. (2) din lege, o activitate economică nu va include vânzarea de către persoanele fizice a locuintelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.

(2) Nu constituie activitate economică, în sensul art. 2 alin. (2) din lege, activitatea de încasare a sumelor cuvenite bugetelor locale potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, republicată, cu  odificările si completările ulterioare, respectiv ale art. 50 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, începând cu data de 1 ianuarie 2003, efectuată de către persoane impozabile care au ca obiect de activitate administrarea si întretinerea locurilor publice.

(3) În întelesul prezentelor norme, institutiile publice, prevăzute la art. 2 alin. (4) din lege, sunt cele definite la art. 1 din Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, precum si orice alte institutii si/sau organisme a căror  înfiintare este reglementată prin lege sau hotărâre a Guvernului, iar activitătile prevăzute prin actul normativ de înfiintare nu pot fi desfăsurate si de alti operatori economici.

(4) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru:

a) activitătile enumerate în anexa la lege;

b) activitătile prevăzute la art. 2 alin. (4) din lege, care conduc la distorsiuni concurentiale în situatia în care institutiile publice nu ar fi tratate ca persoane impozabile pentru aceste operatiuni, chiar dacă sunt efectuate în calitate de autoritate publică.

Când aceeasi activitate este desfăsurată de mai multi operatori economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferential din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate de acestia nu este grevată de taxa pe valoarea adăugată, fată de ceilalti operatori economici care sunt obligati să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri si/sau a prestărilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adăugată, rezultă distorsiuni concurentiale;

c) alte activităti efectuate în aceleasi conditii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică.

(5) Institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru următoarele activităti:

a) vânzarea către persoane fizice a imobilelor sau a părtilor de imobile, aflate în proprietatea statului, în scop de locuintă, date în folosintă înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată;

b) închirierea de imobile sau părti ale acestora, aflate în proprietatea statului, în scop de locuintă;

c) livrările de bunuri dobândite după data de 1 iulie 1993, pentru care nu au avut drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

(6) Directiile generale ale finantelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului potrivit legii.

(7) Livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate în mod gratuit de organizatiile fără scop patrimonial nu sunt considerate activităti economice.

Art. 3. - În sensul art. 3 din lege se consideră livrări de bunuri:

a) vânzarea de bunuri cu plata în rate;

b) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevăzute de legislatia referitoare la proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

c) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor prin executare silită, dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

d) orice distribuire de active de către o societate comercială către asociatii sau actionarii săi, inclusiv o distribuire de active legate de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societătii, cu exceptia transferului total al activelor si pasivelor  prevăzut la art. 3 alin. (6) din lege;

e) bunurile constatate lipsă pe bază de inventariere, atât cele imputabile, cât si cele neimputabile, cu exceptia celor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) din prezentele norme;

f) produsele agricole retinute drept plată în natură a prestatiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii pentru obtinerea si/sau prelucrarea produselor agricole, precum si plata în natură a arendei.

Art. 4. - (1) Nu sunt considerate livrări de bunuri în sensul art. 3 din lege:

a) intrările si iesirile de bunuri constituite în rezerve de mobilizare la persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, mandatate în acest scop. Bunurile respective constituie livrare de bunuri la scoaterea din acest regim si la livrarea către alti beneficiari;

b) bunurile distruse ca urmare a unor calamităti sau a altor cauze de fortă majoră;

c) scoaterea în mod gratuit a unor cantităti de produse din rezervele de stat pentru acordarea de ajutoare umanitare externe sau interne.

(2) Bunurile acordate si/sau serviciile prestate în mod gratuit, precum si punerea la dispozitie în mod gratuit de bunuri care fac parte din activele persoanei impozabile, potrivit limitelor si destinatiilor prevăzute de lege, cum sunt actiunile de sponsorizare, mecenat, protocol si alte actiuni stabilite prin lege, nu sunt asimilate cu livrările de bunuri si/sau cu prestările de servicii. Încadrarea în plafoanele legale se determină pe baza datelor raportate prin situatiile financiare anuale. Depăsirea plafonului constituie operatiune asimilată livrării de bunuri si/sau prestării de servicii, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată corespunzătoare depăsirii, respectiv se colectează taxa pe valoarea adăugată. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările, actiunile de mecenat sau alte actiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar. Taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă depăsirii plafonului, se calculează si se include la rubrica de regularizări din decontul întocmit pentru luna în care persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au depus situatiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.

(3) Preluarea de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfăsurării activitătii economice a acestora nu este considerată livrare de bunuri.

Aceleasi prevederi se aplică si prestărilor de servicii.

Art. 5. - (1) Potrivit prevederilor art. 3 alin. (7) din lege, aportul în natură la capitalul social al unei societăti comerciale, efectuat între două persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în situatia în care beneficiarul are drept de deducere integral a taxei pe valoarea adăugată, nu constituie livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total ori partial. Persoana impozabilă care a acordat aportul în natură are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) lit. e) din lege.

(2) Aportul în natură la capitalul social acordat de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau partial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată, fie datorită faptului că nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, fie datorită faptului că operatiunile desfăsurate de aceasta nu dau drept de deducere, constituie livrare de bunuri. În acest caz beneficiarul va evidentia în patrimoniul său contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

(3) Aportul în natură acordat de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată unei persoane impozabile care are drept de deducere partială a taxei pe valoarea adăugată constituie livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial. La persoana impozabilă care a acordat aportul în natură, precum si la beneficiar taxa pe valoarea adăugată aferentă operatiunii respective se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăti efective între cele două unităti în ceea ce priveste taxa pe valoarea adăugată.

Art. 6. - Importul de bunuri care se constituie aport în natură la capitalul social al unei societăti comerciale, efectuat de o persoană străină, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 5 din lege. Persoana impozabilă care primeste aportul în natură poate să îsi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în conditiile legii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Locul operatiunilor impozabile

 

Art. 7. - (1) Livrările de bunuri pentru care locul livrării nu este considerat în România nu sunt operatiuni impozabile în România.

(2) Bunurile provenite din străinătate, plasate în regim de import, pentru care locul livrării este considerat a fi în România, sunt operatiuni impozabile în România.

(3) Bunurile provenite din străinătate, plasate în regimuri vamale suspensive, sunt operatiuni impozabile în România numai în situatia în care destinatia finală a acestora este în România, respectiv dacă sunt plasate în regim de import. Bunurile provenite din străinătate, care se află în regimuri vamale suspensive de perfectionare activă, admitere temporară cu exonerarea totală de la plata drepturilor de import, tranzit vamal, precum si introducerea de mărfuri străine în zonele libere direct din străinătate fără întocmirea de formalităti vamale sunt supuse regimurilor de impozitare si regulilor prevăzute în lege si în prezentele norme, cu conditia ca destinatia finală a acestora să nu fie în România, respectiv utilizarea si/sau consumul final al acestora să nu fie în România.

Art. 8. - (1) În sensul art. 7 alin. (1) din lege locul prestărilor de servicii este considerat a fi în România, dacă sediul activitătii economice, sediul stabil sau, în absenta acestora, domiciliul ori resedinta obisnuită a prestatorului de la care sunt prestate serviciile este amplasată în România, cu exceptiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-d) din lege.

(2) Pentru operatiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) din lege locul prestării este situat în tara în care este situat bunul imobil, iar taxa pe valoarea adăugată este datorată de prestator, dacă operatiunile sunt taxabile.

(3) Pentru operatiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) pct. 1 din lege locul prestării pentru transportul de persoane este situat în tara în care se află locul de plecare a transportului de persoane. Transportul de persoane pentru care punctul de plecare se află în străinătate, iar punctul de sosire se află în România nu este operatiune impozabilă în România, iar persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată beneficiază de dreptul de deducere potrivit art. 22 alin. (4) lit. d) din lege. Pentru transportul de marfă sau de persoane al cărui punct de plecare este în România, locul prestării este în România, indiferent dacă locul de sosire se află în România sau în străinătate. Pentru transportul de marfă prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b) pct. 2 din lege locul prestării se află în România, dacă locul de plecare se află în străinătate si locul destinatiei finale se află în România. Taxa pe valoarea adăugată pentru transporturile al căror loc de prestare este considerat a fi în România se datorează de prestator numai în situatia în care operatiunile sunt taxabile.

(4) Pentru operatiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege locul prestării este situat în tara în care beneficiarul îsi are stabilit sediul activitătii sau, în lipsa acestuia, domiciliul stabil al acestuia. Dacă operatiunile sunt taxabile, beneficiarii care au sediul sau domiciliul în România si au contractat cu prestatori din străinătate operatiuni de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege sunt obligati la plata taxei pe valoarea adăugată. Operatiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege, efectuate de prestatori din România, contractate cu beneficiari din străinătate, nu sunt impozabile în România, iar prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) lit. d) din lege.

(5) Pentru operatiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) din lege locul prestării se află în tara în care operatiunile respective sunt prestate efectiv, chiar dacă prestatorul nu are stabilit în tara respectivă sediul activitătii economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau resedinta sa obisnuită. Taxa pe valoarea adăugată este în sarcina prestatorului, dacă operatiunile sunt taxabile, si se datorează în tara în care se situează locul prestării.

(6) Prestările de servicii pentru care locul prestării nu este în România nu sunt operatiuni impozabile în România.

(7) Persoanele străine care nu sunt înregistrate în România ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată si efectuează livrări de bunuri si/sau prestări de servicii pentru care locul livrării, respectiv locul prestării, este considerat a fi în România sunt  obligate să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România. În cazul în care acestea nu îsi desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarii operatiunilor respective vor fi obligati să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă operatiunilor respective.

 

SECTIUNEA a 3-a

Operatiuni scutite

 

A. Scutiri în interiorul tării

Art. 9. - (1) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, cuprinde spitalizarea, îngrijirile medicale umane si veterinare, inclusiv operatiunile strâns legate de acestea, desfăsurate de unităti autorizate pentru astfel de activităti, indiferent de forma de organizare si de titularul dreptului de proprietate, cum sunt: spitale, sanatorii, centre de diagnostic, centre medicale, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare TBC, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire si asistentă, centre de recuperare si reabilitare neuropsihiatrică, alte unităti autorizate să desfăsoare astfel de activităti, precum si cantinele organizate pe lângă aceste unităti.

(2) Operatiunile care sunt strâns legate de spitalizare si îngrijirile medicale umane si veterinare includ medicamentele, bandajele si alte bunuri similare care sunt furnizate pacientilor la momentul tratamentului, precum si hrana si cazarea acestora în unitătile care asigură spitalizarea si îngrijirile medicale.

(3) Scutirea prevăzută la art. 9 alin. (1) din lege nu se va aplica pentru: furnizarea de medicamente, bandaje si alte bunuri similare, efectuată de către persoane care nu oferă tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar, precum farmaciile.

(4) Sunt, de asemenea, scutite, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, serviciile de cazare, masă si tratament prestate cumulat de către persoane impozabile autorizate care îsi desfăsoară activitatea în statiuni balneoclimaterice si a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum si serviciile funerare prestate de unitătile sanitare.

Art. 10. - În sensul art. 9 alin. (1) lit. f) din lege se acordă scutire de taxă pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii si livrările de bunuri strâns legate de asistenta si protectia socială, efectuate de institutiile publice, institutiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social, cum sunt: căminele de bătrâni si de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupatională, centrele de plasament autorizate să desfăsoare activităti de asistentă socială, căminele pentru elevi si studenti.

Art. 11. - Potrivit art. 9 alin. (1) lit. g) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată prestările de servicii si livrările de bunuri care sunt strâns legate de protectia copiilor si tinerilor, efectuate de institutiile publice, institutiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social, cum sunt: centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întretinerii, educării sau petrecerii timpului liber a tinerilor.

Art. 12. - (1) În sensul art. 9 alin. (1) lit. h) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată prestările de servicii si livrările de bunuri furnizate membrilor lor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de  organizatii fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, patronală, profesională, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică sau civică, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurentă.

(2) Cuantumul cotizatiilor este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizatiilor fără scop patrimonial prevăzute la alin. (1).

(3) Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si camerele de comert si industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată pentru activitătile desfăsurate în favoarea membrilor în contul cotizatiilor încasate în baza art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din România.

Art. 13. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (1) lit. i) din lege, prestările de servicii ce au strânsă legătură cu practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educatia fizică de către organizatii fără scop patrimonial, cum sunt: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile si cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite încasările pentru publicitate, precum si încasările din cedarea drepturilor de transmitere la radio si la televiziune a manifestărilor sportive.

Art. 14. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (1) lit. k) din lege, prestările de servicii si livrările de bunuri efectuate de unităti ale căror operatiuni sunt scutite, conform art. 9 alin. (1) lit. a), e), f), g), h), i) si j) din lege, cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurentiale. Astfel de activităti pot fi: reprezentatii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expozitii, concerte, conferinte, cu conditia ca veniturile obtinute din aceste activităti să servească numai la acoperirea cheltuielilor unitătilor care le-au organizat.

Art. 15. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (1) lit. l) din lege, realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitătile care produc si/sau difuzează programele audiovizuale, precum si de unitătile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale. Lucrările efectuate pentru receptionarea programelor audiovizuale sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.

Art. 16. - Este scutită de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (1) lit. m) din lege, vânzarea de filme sau licente de filme destinate a fi difuzate la televiziune, cu exceptia filmelor sau licentelor de filme care sunt destinate să facă publicitate unui anume produs sau persoane. Prin film se întelege productia artistică, inclusiv suportul material pe care este înregistrat. Reproducerea filmelor si/sau a benzilor video după original, serviciile de prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Art. 17. - Este scutită de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (1) lit. n) din lege, activitatea de transport al bolnavilor si rănitilor cu vehicule special amenajate si autorizate în acest sens, efectuată de statiile de salvare, indiferent de forma de organizare si de titularul dreptului de proprietate, sau de alte unităti autorizate de Ministerul Sănătătii si Familiei pentru desfăsurarea acestei activităti.

Art. 18. - Potrivit art. 9 alin. (2) lit. c) pct. 3 din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată operatiunile specifice efectuate de Banca Natională a României, reglementate în mod expres prin Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările si completările ulterioare. Sunt, de asemenea, scutite operatiunile specifice preluate de la Banca Natională a României de către Societatea Natională de Transfer de Fonduri si Decontări - S.A., pentru care este autorizată de Banca Natională a României.

Art. 19. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (2) lit. g) din lege, livrările de bunuri efectuate de unitătile din sistemul penitenciar, în situatia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor unităti folosindu-se munca detinutilor.

Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adăugată prestările de servicii efectuate folosindu-se munca detinutilor de către unitătile din sistemul penitenciar.

Art. 20. - Potrivit art. 9 alin. (2) lit. i) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri si expozitii, grădini zoologice si botanice, biblioteci, precum si operatiunile care intră în sfera impozitului pe spectacole, reglementate prin Legea nr. 147/1998 privind impozitul pe spectacole. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată sumele încasate din vânzarea biletelor si a abonamentelor, pentru care se datorează impozitul pe spectacole de către unitatea de exploatare, precum si sumele repartizate din încasări proprietarilor si difuzorilor de filme, în activitatea de exploatare si de difuzare de filme cinematografice pentru public.

Art. 21. - (1) În sensul art. 9 alin. (2) lit. j) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) editarea si/sau tipărirea de: cărti, manuale scolare, dictionare si/sau enciclopedii, cărti ilustrate pentru copii, cărti de desenat pentru copii, albume de pictură, caiete speciale pentru elevi, atlasuri si alte tipărituri care au codul ISBN, inclusiv cele înregistrate pe suport magnetic;

b) vânzarea de: cărti, manuale scolare, dictionare si/sau enciclopedii, cărti ilustrate pentru copii, cărti de desenat pentru copii, albume de pictură, caiete speciale pentru elevi, atlasuri si alte tipărituri care au codul ISBN, inclusiv cele înregistrate pe suport magnetic, indiferent de modul de vânzare, direct sau prin intermediari.

(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la alin. (1), nu se aplică veniturilor provenite din publicitate si nici editării, tipăririi sau vânzării de tipărituri care sunt exclusiv destinate publicitătii.

Art. 22. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (2) lit. k) din lege:

a) livrarea de proteze medicale de orice fel si accesorii ale acestora. Proteza medicală reprezintă orice dispozitiv medical care este destinat să fie introdus si să rămână implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, partial ori total, prin interventie medicală sau chirurgicală, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei părti a corpului uman, precum si orice alte dispozitive care se poartă sau se duc în mână, necesare compensării unei deficiente ori infirmităti. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevăzut în mod special de către producător pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală;

b) livrarea de produse ortopedice, cum sunt: fotolii rulante si/sau alte vehicule similare pentru invalizi, părti si/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole si/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri si/sau bandaje medico-chirurgicale si cârje, atele, gutiere si alte articole pentru fracturi, articole si aparate de proteză ortopedice.

Art. 23. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 9 alin. (3) si (4) din lege, activitătile persoanelor impozabile cu venituri din operatiuni taxabile declarate sau, după caz, realizate anual, până la plafonul de impozitare prevăzut de lege inclusiv. Persoanele impozabile care la înfiintare nu au fost înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, deoarece au declarat că realizează venituri anuale sub plafonul de impozitare prevăzut de lege, au obligatia să solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, dacă în cursul unui an fiscal realizează venituri din operatiuni taxabile superioare plafonului de impozitare. După înscrierea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată persoanele impozabile respective nu mai beneficiază de scutire chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului de impozitare stabilit de lege.

(2) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care în anul 2001 au realizat venituri din operatiuni taxabile sub plafonul de 1,5 miliarde lei, pot solicita scoaterea din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.         De asemenea, pot solicita scoaterea din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată persoanele impozabile care s-au înregistrat ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată de la 1 ianuarie 2002 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în situatia în care nu au realizat venituri din operatiuni taxabile mai mari de 600 milioane lei inclusiv. Persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidentă trebuie să facă dovada achitării obligatiei de plată privind taxa pe valoarea adăugată din ultimul decont privind taxa pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile care nu îndeplinesc această obligatie nu pot beneficia de prevederile art. 9 alin. (3) din lege, respectiv nu pot solicita scoaterea din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. Cererea de scoatere din evidentă se depune la organul fiscal teritorial până la data de 30 septembrie 2002.

(3) Nu pot solicita scoaterea din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată persoanele impozabile care au realizat în anul 2001 venituri din operatiuni taxabile sub plafonul de impozitare de 1,5 miliarde lei, dar au realizat venituri din astfel de operatiuni de peste 600 milioane lei de la 1 ianuarie 2002 până la 31 mai 2002.

(4) Persoanele impozabile au obligatia de a corecta costurile de achizitie a materiilor prime, materialelor, mărfurilor si altor bunuri existente în stoc la sfârsitul lunii în care se solicită scoaterea din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. În acest sens se vor inventaria stocurile de bunuri si se va determina taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora, care va fi inclusă în costul de achizitie a bunurilor din stoc.

Din punct de vedere contabil, suma taxei pe valoarea adăugată aferente stocului se înregistrează în debitul contului de stocuri corespunzător prin creditul contului 4426 “T.V.A. deductibilă” si se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată cu semnul minus, în luna în care s-a efectuat inventarierea stocului. Persoanele impozabile care tin evidenta mărfurilor la preturi cu amănuntul înregistrează concomitent si stingerea contului 4428 .T.V.A. neexigibilă” prin articolul contabil:

371 = 4428, cu suma în rosu.

(5) Organele fiscale vor opera scoaterea din evidentă a plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, care au depus cereri în acest sens, cu data de 1 a lunii următoare depunerii cererii.

(6) Persoanele impozabile care au fost scoase din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 9 alin. (3) din lege, nu pot solicita ulterior înregistrarea prin optiune ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile care nu au depus cereri pentru a solicita scoaterea din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată până la data de 30 septembrie 2002 rămân în evidentă, cu obligatia respectării prevederilor legii si ale prezentelor norme, si nu mai pot solicita ulterior scoaterea din evidentă.

Art. 24. - Se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din lege livrările de bunuri care au fost achizitionate după data de 1 iulie 1993, dacă acestea au fost destinate exclusiv realizării de operatiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere.

B. Operatiuni scutite la import

Art. 25. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor art. 10 lit. b) din lege, bunurile introduse în tară de călători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în tară ori în străinătate, în conditiile si în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil acestora, fără plata taxelor vamale.

Art. 26. - (1) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 10 lit. f) din lege, pentru importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a sănătătii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectură, se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza unei declaratii pe propria răspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana împuternicită de acesta, prin care se confirmă că bunurile sunt destinate scopurilor mentionate. Reprezentantii legali îsi asumă întreaga răspundere privind corecta declarare a scopului pentru care se realizează importurile. Declaratiile nereale atrag răspunderea civilă sau penală, după caz, potrivit prevederilor Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Declaratia pe propria răspundere se întocmeste în trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaratia vamală de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se păstrează la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată, prevăzută de lege, bunurile respective trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

a) să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligatii de plată;

b) să nu facă obiectul unor comercializări ulterioare;

c) să fie folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. La schimbarea destinatiei bunurilor importatorii sunt obligati să îndeplinească formalitătile legale privind importul mărfurilor si să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă importului.

(2) Prin împrumuturi nerambursabile acordate României, în sensul art. 10 lit. f) din lege, se întelege împrumuturile acordate de organisme internationale, de guverne străine si/sau de organizatii nonprofit si de caritate din străinătate, ai căror beneficiari îsi au sediul stabil în România si care sunt consemnate în acorduri, protocoale si/sau întelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne străine sau cu organisme internationale.

Importurile achitate din fondul de contrapartidă constituit din contravaloarea în lei a ajutoarelor primite de România sub formă de bunuri si de servicii sunt considerate ca fiind finantate direct din împrumuturi nerambursabile.

(3) Orice import finantat din sursele prevăzute la alin. (1) se consideră finantat direct din împrumuturi nerambursabile.

(4) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 10 lit. f) din lege, pentru importul de bunuri finantate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internationale sau de guverne străine, se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza documentelor care atestă că acestea sunt finantate din împrumuturi nerambursabile.

(5) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 10 lit. f) din lege, pentru importul de bunuri finantate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizatii nonprofit si de caritate din străinătate, se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza documentelor care atestă că acestea sunt finantate din împrumuturi nerambursabile si sunt destinate realizării unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a sănătătii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectură. Documentele prin care se atestă sursa de finantare si destinatia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale si/sau întelegeri, memorandumuri, încheiate cu organizatii nonprofit si de caritate din străinătate.

(6) Pentru bunurile importate prevăzute la alin. (1)-(4) organele de control fiscal si ale Gărzii financiare sunt obligate să urmărească destinatia dată bunurilor respective si, în cazul în care se constată schimbarea acesteia, să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor ce decurg din aplicarea legii. Taxele si impozitele astfel datorate se stabilesc si se urmăresc pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în tară a bunurilor.

(7) În sensul art. 10 lit. g) din lege bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:

a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaratie scrisă dată autoritătilor vamale;

b) bunurile pentru care la expirarea termenului de păstrare, acordat de autoritatea vamală, titularii nu au reglementat situatia vamală a acestora;

c) bunurile confiscate de autoritătile competente potrivit legii.

C. Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similare si pentru transportul international

Art. 27. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, exportul de bunuri, transportul si prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, precum si bunurile comercializate prin magazinele duty-free. Exportul constă în livrări de bunuri efectuate de persoane impozabile pentru beneficiari cu sediul în străinătate si care sunt transportate în afara teritoriului tării, cu îndeplinirea formalitătilor vamale de export.

(2) Pentru exportul realizat direct de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care actionează în nume propriu, justificarea regimului de scutire se face cu:

a) factura externă si factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere”;

b) declaratia vamală de export, vizată de organele vamale;

c) documentul care atestă efectuarea transportului international, după caz, în functie de conditia de livrare.

(3) Pentru exportul realizat în nume propriu de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în cazul în care, potrivit contractului încheiat între producător si exportator, livrarea bunurilor către beneficiarul extern se face direct de unitatea producătoare, beneficiază de scutire atât unitatea exportatoare, cât si unitatea producătoare.

a) Unitatea exportatoare va justifica regimul de scutire pe baza documentelor prevăzute la alin. (2).

b) Unitatea producătoare va justifica regimul de scutire cu:

1. contractul încheiat cu unitatea exportatoare;

2. factura fiscală emisă către unitatea exportatoare, cu mentiunea “scutit cu drept de deducere”;

3. copie de pe documentul de transport international, după caz, în functie de conditia de livrare. Denumirea producătorului si localitatea vor fi înscrise în documentul de transport international sau, după caz, în anexa la acesta va fi înscrisă specificatia bunurilor exportate de fiecare unitate producătoare;

4. copie de pe declaratia vamală de export, vizată de unitatea vamală, în care la rubrica 31 se înscriu denumirea producătorului si localitatea. În situatia în care există mai multi producători care trebuie mentionati, în declaratia vamală de export se înscrie “conform anexei continând producătorii - localitatea”. Anexa va fi certificată prin semnătură si stampilă de către declarant si se va atasa la declaratia vamală de export.

(4) În situatia bunurilor care necesită prelucrări succesive realizate de unităti diferite din tară, precum si încorporarea altor bunuri, inclusiv ambalajele, iar produsul finit este exportat de o singură unitate, beneficiază de scutire de taxă pe valoarea adăugată fiecare unitate care a participat la realizarea produsului finit si a contractat contravaloarea bunurilor sau a prestatiei efectuate cu acelasi beneficiar din străinătate, care este si destinatarul bunurilor exportate, precum si unitatea care realizează exportul produsului finit. Predarea bunurilor între unitătile din tară se efectuează din dispozitia beneficiarului extern, potrivit prevederilor contractuale, pe baza avizului de însotire a mărfii, cu mentiunea .nu se facturează”.

a) Unitatea exportatoare va justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată pe baza documentelor prevăzute la alin. (2).

b) Unitătile producătoare/prelucrătoare justifică scutirea cu:

1. contractul încheiat cu partenerul extern, din care să rezulte cantitătile de bunuri ori prelucrările contractate si unitătile din tara la care se face predarea acestora, precum si termenul pentru justificarea exportului cu copie de pe declaratia vamală de export, vizată de organul vamal;

2. factura externă si factura fiscală, pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere”, emise către beneficiarul extern;

3. avizul de însotire a mărfii, cu mentiunea “nu se facturează”.

(5) Pentru exportul realizat prin comisionari justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată de către comitent se realizează pe baza următoarelor documente:

a) copie de pe factura externă;

b) contractul încheiat cu comisionarul, din care să rezulte cantitătile de bunuri, precum si termenul pentru justificarea exportului cu copie de pe declaratia vamală de export, vizată de organul vamal, si copie de pe lista-anexă la declaratia vamală, în care comisionarul a înscris denumirea unitătii proprietare a mărfurilor exportate;

c) factura fiscală emisă de comitent către comisionar, pe care se înscrie mentiunea “scutit cu drept de deducere-export în comision”.

(6) Comisionarul justifică scutirea pentru comision, în baza art. 11 alin. (1) lit. r) din lege, cu următoarele documente:

a) factura externă;

b) declaratia vamală de export, vizată de organele vamale, si lista-anexă la declaratia vamală, în care comisionarul a înscris denumirea unitătii proprietare a mărfurilor exportate;

c) documentul care atestă efectuarea transportului international, după caz, în functie de conditia de livrare;

d) factura fiscală pentru comision, pe care se înscrie mentiunea .scutit cu drept de deducere”;

e) contractul încheiat între comitent si comisionar, în care se prevede termenul de realizare a exportului.

(7) Pentru transportul mărfurilor exportate la destinatie în străinătate beneficiază de scutire de taxă pe valoarea adăugată transportatorii, în baza art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, si casele de expeditii, în baza art. 11 alin. (1) lit. a) si r) din lege. Justificarea scutirii, în functie de tipul transportului, se face astfel:

a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu beneficiarul din străinătate sau comenzile acestora; documentul de transport international, vizat de organele vamale, sau copie de pe acesta pentru casele de expeditie;

b) în cazul transporturilor combinate sau prin conducte, legate direct de exportul bunurilor, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu beneficiarul din străinătate sau comenzile acestora; copie de pe declaratia vamală de export, vizată de organele vamale; documentul specific de transport vizat de organele vamale;

c) în cazul transportului feroviar, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu beneficiarul din străinătate sau comenzile acestora; documentul de transport international pe căile ferate, care să poarte stampila statiei de expeditie pentru transportator, sau copie de pe acesta pentru casele de expeditie; documentul de transmitere a vagonului la calea ferată vecină, care să confirme iesirea mărfii din tară pentru trasportator;

d) în cazul transportului fluvial, maritim, aerian, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu beneficiarul din străinătate sau comenzile acestora; documentul specific de transport, vizat de organele vamale.

(8) Pentru alte prestări de servicii legate direct de exportul bunurilor scutirea de taxă pe valoarea adăugată se justifică cu:

a) contractul încheiat cu unitatea exportatoare ori cu beneficiarul din străinătate sau cu intermediari care actionează în numele ori în contul acestora sau comenzile date de acestia;

b) documente prezentate de exportator ori de intermediarul care actionează în numele ori în contul său, din care să rezulte că operatiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor, sau factura externă, în cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiari din străinătate sau cu intermediari care actionează în numele ori în contul acestora.

(9) Pentru bunurile comercializate în cursul unei luni prin magazine duty-free scutirea de taxă pe valoarea adăugată se justifică cu:

a) declaratia vamală de export, pentru bunurile din productia internă;

b) declaratia vamală de import, pentru mărfurile provenite direct din străinătate, din antrepozite sau din zonele libere.

Art. 28. - (1) Transportul international de persoane, pentru care se aplică scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. b) din lege, este transportul pentru care locul prestării se consideră a fi în România potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din lege.

(2) Transportul international auto de persoane este scutit de taxa pe valoarea adăugată, conform art. 11 alin. (1) lit. b) din lege, dacă durata acestuia pe parcurs extern depăseste 24 de ore. Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată de către transportatori se face cu următoarele documente:

a) licenta de transport;

b) caietul de sarcini al licentei de traseu, după caz;

c) foaia de parcurs sau alte documente din care să rezulte data de iesire/intrare din/în tară, vizate de organul vamal;

d) diagrama biletelor de călătorie sau, după caz, facturile fiscale în cazul curselor ocazionale;

e) factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere” pentru contravaloarea biletelor vândute, în situatia în care vânzarea biletelor se face prin intermediari.

(3) Pentru transportul international aerian, fluvial, maritim, feroviar de persoane justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată se face de către transportatori cu:

a) documentele specifice de transport, din care să rezulte traseul transportului, data de iesire/intrare din/în tară, după caz;

b) factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere” în situatia în care biletele de călătorie au fost vândute prin intermediari;

c) borderoul/diagrama biletelor de călătorie vândute sau, după caz, facturile fiscale în cazul curselor ocazionale.

(4) Persoanele impozabile care vând bilete pentru transportul international de persoane sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată pentru aceste operatiuni, conform art. 11 alin. (1) lit. b) si r) din lege. Justificarea scutirii se face cu:

a) borderoul/diagrama biletelor de călătorie vândute;

b) factura fiscală pentru comision, pe care se înscrie mentiunea “scutit cu drept de deducere”, sau, după caz, factura primită de la transportator pentru biletele vândute.

(5) Agentiile companiilor aeriene străine care functionează pe teritoriul României beneficiază de scutire de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzările de bilete aferente transportului international de persoane, conform art. 11 alin. (1) lit. b) si r) din lege, pe bază de reciprocitate acordată companiilor aeriene române care au deschise agentii în străinătate. Răspunderea pentru verificarea respectării conditiilor de reciprocitate revine Directiei generale de servicii transport aerian si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei. Aceasta va comunica Ministerului Finantelor Publice lista cuprinzând tările în care companiile aeriene române au deschise agentii, dacă acestea beneficiază în tările respective de rambursarea taxei pe valoarea adăugată si în ce conditii. Informatiile respective vor fi actualizate ori de câte ori intervin modificări în relatiile reciproce dintre tări.

(6) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzările de bilete efectuate în România de agentiile companiilor aeriene străine se realizează prin restituirea de către Ministerul Finantelor Publice, prin directiile generale ale finantelor publice judetene sau, după caz, a municipiului Bucuresti, a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate necesitătilor de functionare a agentiilor. Restituirea taxei pe valoarea adăugată se efectuează trimestrial, pe bază de cerere depusă de agentiile companiilor aeriene străine la directiile generale ale finantelor publice judetene sau, după caz, a municipiului Bucuresti. Cererile de restituire a taxei pe valoarea adăugată vor fi justificate numai cu documente aferente cumpărărilor efectuate în trimestrul pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea adăugată, însotite de documentele care atestă efectuarea plătii contravalorii bunurilor si serviciilor până la data depunerii cererii.

(7) Directiile generale ale finantelor publice judetene sau, după caz, a municipiului Bucuresti analizează cererile de restituire, precum si documentele însotitoare. În urma verificării si analizei se întocmeste o notă în care se consemnează numărul si data cererii, rezultatul verificării si propunerea restituirii sau, după caz, respingerea cererii de restituire a taxei pe valoarea adăugată. Nota se aprobă de directorul general al directiei generale a finantelor publice judetene sau, după caz, a municipiului Bucuresti.

(8) În cazul aprobării restituirii taxei pe valoarea adaugată, se întocmesc comunicările către trezorerie, precum si comunicarea către solicitant. În baza comunicării primite trezoreria va întocmi ordine de plată tip trezorerie pentru fiecare agentie, în care se va înscrie suma care se restituie.

Art. 29. - În sensul prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată transporturile de marfă si/sau de persoane efectuate cu nave sau aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate, direct sau prin case de expeditie, pentru care locul prestării se consideră a fi în România. Justificarea scutirii se face cu documentele care confirmă efectuarea transportului. Pentru transporturile de marfă si/sau de persoane efectuate cu nave sau aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate, direct sau prin case de expeditie, efectuate între două porturi/aeroporturi din străinătate, locul prestării este în străinătate, iar transportatorii beneficiază de dreptul de deducere potrivit art. 22 alin. (4) lit. d) din lege.

Art. 30. - (1) Pentru transportul mărfurilor importate, a cărui contravaloare este inclusă în baza de impozitare conform art. 19 alin. (1) si (2) din lege, transportatorii, respectiv casele de expeditie, vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. e) din lege, în functie de tipul transportului, astfel:

a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul din străinătate sau comenzile acestora, documentul de transport international sau copie de pe acesta pentru casele de expeditie, copie de pe declaratia vamală de import;

b) în cazul transporturilor prin conducte si al transporturilor combinate, legate direct de importul bunurilor, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul din străinătate sau comenzile acestora, documentul specific de transport, copie de pe declaratia vamală de import;

c) în cazul transportului feroviar, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul din străinătate sau comenzile acestora; documentul de transport international pe căile ferate, care să poarte stampila statiei de expeditie pentru transportator, sau copie de pe acesta pentru casele de expeditie; documentul de transmitere a vagonului de la calea ferată vecină, care să confirme intrarea mărfii în tară pentru transportator, copie de pe declaratia vamală de import;

d) în cazul transportului fluvial, maritim, aerian, cu următoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul din străinătate sau comenzile acestora; documentul specific de transport, copie de pe declaratia vamală de import.

(2) Prestările de servicii accesorii transportului si alte prestări de servicii aferente mărfurilor din import, a căror contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) si (2) din lege, se justifică de unitătile prestatoare cu:

a) contractul încheiat cu unitatea transportatoare, cu importatorul mărfurilor ori cu beneficiarul din străinătate sau cu intermediari care actionează în numele ori în contul acestora sau comenzile date de acestia;

b) documente prezentate de transportator sau de importatorul mărfurilor ori de intermediarul care actionează în numele sau în contul său, din care să rezulte că prestările de servicii respective sunt accesorii transportului sau sunt aferente mărfurilor importate; factura externă, în cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiari din străinătate sau cu intermediari care actionează în numele ori în contul acestora.

Art. 31. - (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care efectuează livrări de bunuri destinate utilizării pe nave sau aeronave ori încorporării în nave sau aeronave, sub pavilion românesc, care prestează transporturi de persoane si/sau de mărfuri în trafic international, vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. f) din lege, cu documentul stampilat si semnat de agentul vamal, care atestă că bunurile respective au fost efectiv introduse la bordul navei sau al aeronavei, si factura fiscală cu mentiunea ”scutit cu drept de deducere”.

(2) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru bunuri destinate utilizării pe nave sau aeronave ori încoporării în nave sau aeronave, sub pavilion străin, care prestează transporturi internationale de persoane si/sau de mărfuri, se face cu:

a) factura externă si factura fiscală, pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere”;

b) declaratia vamală de export, vizată de organele vamale.

Art. 32. - Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. g) din lege, se face cu factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere” sau, după caz, si cu factura externă, precum si cu documente specifice din care să rezulte că serviciile sunt prestate în porturi sau în aeroporturi si sunt aferente aeronavelor în trafic international, navelor de comert maritim si pe fluvii internationale.

Art. 33. - (1) Sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată, potrivit art. 11 alin. (1) lit. i) din lege, operatiunile efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, contractate cu beneficiari cu sediul sau domiciliul în străinătate ori cu intermediari care actionează în numele sau în contul acestora, privind:

a) servicii prestate în contul beneficiarilor cu sediul în străinătate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garantie;

b) transportul si prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor în tranzit pe teritoriul României;

c) servicii constând în efectuarea de studii, prospectiuni de piată, asistentă de specialitate;

d) serviciile a căror contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă aferentă bunurilor din import;

e) servicii postale efectuate pe teritoriul României de operatorii prevăzuti de Ordonanta Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale de la Beijing (1999), aprobată prin Legea nr. 670/2001, constând în preluarea si distribuirea trimiterilor postale din străinătate, inclusiv servicii financiar-postale.

(2) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru serviciile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) si d) se face cu:

a) facturile externe si facturile fiscale;

b) contractele încheiate cu partenerii externi sau comenzile acestora.

(3) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru serviciile prevăzute la alin. (1) lit. b) se face cu:

a) documentul specific de transport, declaratia vamală de tranzit, factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere” si, după caz, factura externă, emise către beneficiarul transportului sau casa de expeditie, în cazul transportatorilor;

b) copie de pe documentul specific de transport si de pe declaratia vamală de tranzit, factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere” sau, după caz, si factura externă, către beneficiarul transportului, în cazul caselor de expeditie;

c) contractele încheiate cu beneficiarul transportului sau cu casele de expeditie ori comenzile acestora, factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere” sau, după caz, si factura externă, copie de pe declaratia vamală de tranzit, în cazul unitătilor care prestează servicii accesorii transportului mărfurilor în tranzit pe teritoriul României.

(4) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru serviciile prevăzute la alin. (1) lit. e) se face cu documentele specifice postale internationale.

Art. 34. - Intermediarii care actionează în numele sau în contul altuia justifică scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. r) din lege, potrivit prevederilor art. 27-33 din prezentele norme, atunci când intervin în operatiunile scutite de taxă conform art. 11 alin. (1) lit. a)-c), e)-g) si i) din lege.

Art. 35. - (1) Operatiunile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c), e)-g), i) si r) din lege, pentru care nu se justifică scutirea de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor prezentelor norme, sunt supuse cotei standard a taxei pe valoarea adăugată.

(2) Contractele cu partenerii externi, prevăzute la art. 27-33 din prezentele norme, vor fi traduse în limba română si certificate pe propria răspundere de către persoanele impozabile care au încheiate astfel de contracte. Aceleasi prevederi se aplică si pentru contractele încheiate de persoanele impozabile prevăzute la art. 36-39 din prezentele norme.

D. Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri

Art. 36. - (1) Plasarea unor bunuri sub regim de perfectionare activă este supusă reglementărilor Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României în ceea ce priveste drepturile de import. În conformitate cu prevederile art. 12 lit. a) din lege, sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată operatiunile de transformare sau prelucrare a mărfurilor străine/mărfurilor importate pe teritoriul României, destinate a fi reexportate/exportate, sub formă de produse compensatoare, prevăzute la cap. VII sectiunea a IV-a din Legea nr. 141/1997.

(2) Persoanele impozabile care au încheiat contracte de perfectionare activă cu beneficiari din străinătate si care realizează exportul sau, după caz, reexportul produselor compensatoare vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată pe baza următoarelor documente:

a) contractul încheiat cu beneficiarul din străinătate sau comanda acestuia;

b) autorizatia pentru perfectionare activă, eliberată de organele vamale;

c) factura externă si factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere”;

d) declaratia vamală de export sau, după caz, de reexport, vizată de organele vamale, sau copie de pe declaratia vamală de export ori, după caz, de reexport, întocmită de unitatea care realizează exportul/reexportul produselor compensatoare, în cazul unitătilor care au cesionat regimul de perfectionare activă;

e) documentul care atestă efectuarea transportului international, după caz.

(3) Persoanele impozabile care au încheiat contracte de prelucrare cu titularul autorizatiei pentru operatiunile de perfectionare activă beneficiază de scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru aceste operatiuni, în conformitate cu prevederile art. 12 lit. f) din lege, pe baza următoarelor documente:

a) contractul încheiat cu titularul autorizatiei pentru operatiunile de perfectionare activă sau comanda acestuia, din care să rezulte termenul pentru justificarea exportului cu copie de pe declaratia vamală de export, vizată de organul vamal;

b) copie de pe autorizatia pentru operatiunile de perfectionare activă;

c) factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere”, pentru operatiunile de prelucrare prestate.

(4) Se interzice facturarea bunurilor date spre prelucrare de către titularul operatiunii de perfectionare activă sau de persoana căreia i-a fost cesionat regimul de perfectionare activă, către unitătile care realizează prelucrarea acestora. Bunurile respective vor fi predate spre prelucrare pe baza avizului de însotire a mărfii. Unitătile care au realizat prelucrarea vor preda bunurile titularului operatiunii de perfectionare activă sau persoanei căreia i-a fost cesionat regimul de perfectionare activă, pe baza avizului de însotire a mărfii si a facturii fiscale pentru contravaloarea prestatiei efectuate.

(5) Pentru transportul produselor compensatoare la destinatie în străinătate transportatorii, respectiv casele de expeditie, vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată pe baza documentelor prevăzute la art. 27 alin. (7) din prezentele norme.

(6) Pentru prestări de servicii legate direct de exportul produselor compensatoare scutirea se justifică pe baza documentelor prevăzute la art. 27 alin. (8) din prezentele norme.

Art. 37. - (1) Conform prevederilor art. 12 lit. b) din lege unitătile care plasează, din dispozitia beneficiarilor din străinătate, în antrepozite vamale aflate pe teritoriul României produse compensatoare realizate în regim de perfectionare activă, potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 141/1997, beneficiază de scutirea de taxa pe valoarea adăugată, care se justifică cu următoarele documente:

a) contractul încheiat cu beneficiarul din străinătate;

b) autorizatia pentru operatiunile de perfectionare activă, eliberată de directia regională vamală în a cărei rază teritorială se află titularul operatiunii respective;

c) factura externă si factura fiscală pe care se înscrie “scutit cu drept de deducere”;

d) autorizatia de antrepozitare;

e) declaratia vamală de antrepozitare, vizată de organele vamale.

(2) Sunt, de asemenea, scutite de taxă pe valoarea adăugată prestările de servicii legate direct de operatiunile prevăzute la alin. (1). Acestea se justifică cu:

a) contractul încheiat cu unitatea care plasează bunurile în antrepozit vamal, cu beneficiarul din străinătate sau cu intermediari care actionează în numele ori în contul acestora sau comenzile date de acestia;

b) documente prezentate de unitatea care plasează bunurile în antrepozit vamal sau de intermediarul care actionează în numele ori în contul său, din care să rezulte că operatiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor, ori factura externă, în cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiari din străinătate sau cu intermediari care actionează în numele ori în contul acestora.

Art. 38. - Scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 12 lit. c) din lege, se aplică bunurilor plasate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de la plata drepturilor de import, precum si prestărilor de servicii legate direct de aceste operatiuni.

Art. 39. - (1) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 12 lit. d) si e) din lege, se acordă pentru:

a) introducerea de bunuri străine în zonele libere direct din străinătate, în vederea simplei depozitări, fără întocmirea de formalităti vamale;

b) operatiunile comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între diversi operatori din zona liberă si între acestia si persoane fizice sau juridice din afara zonei libere;

c) scoaterea de bunuri străine din zona liberă în afara tării, fără întocmirea de declaratii vamale de export;

d) transportul, ambalarea, marcarea si alte prestări de servicii legate direct de operatiunile prevăzute la lit. a)-c).

(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la alin. (1), se acordă atât timp cât bunurile străine nu sunt importate sau plasate sub un alt regim vamal, după care se vor aplica regulile sau regimul de impozitare în functie de regimul vamal sub care sunt plasate bunurile străine.

(3) Bunurile străine care sunt introduse din zonele libere în România ori care se consumă sau se utilizează în zonele libere vor fi supuse reglementărilor prevăzute la art. 126-134 din Legea nr. 141/1997 sau, după caz, reglementărilor prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing, republicată.

 

CAPITOLUL II

Persoane obligate la plata taxei pe valoarea adăugată

 

Art. 40. - (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere depusă de persoana străină la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plătitor de impozite si taxe. Cererea trebuie însotită de:

a) declaratia de începere a activitătii, care să cuprindă: data, volumul si natura activitătii pe care o va desfăsura în România;

b) copie de pe actul de constituire în străinătate a persoanei impozabile respective;

c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta să se angajeze să îndeplinească obligatiile ce îi revin conform legii si în care acesta trebuie să precizeze natura operatiunilor si valoarea estimată a acestora.

(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operatiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfăsurate de persoana străină în România.

Nu se admite coexistenta mai multor reprezentanti fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanti fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Organul fiscal verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) si (2) si, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunică decizia luată atât persoanei străine, cât si persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptării cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indică si codul fiscal atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie să fie diferit de codul fiscal atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. Atribuirea codului fiscal se face de către Directia generală a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Finantelor Publice. În cazul respingerii cererii decizia se comunică ambelor părti, cu motivarea refuzului.

(4) Reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat pentru toate operatiunile efectuate în România de persoana străină, atât timp cât durează mandatul său.

(5) Reprezentantul fiscal poate să renunte la angajamentul asumat printr-o cerere adresată organului fiscal. În cerere trebuie să precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va depune în această calitate si să propună o dată ulterioară depunerii cererii, când va lua sfârsit mandatul său. De asemenea, este obligat să precizeze dacă renuntarea la mandat se datorează încetării activitătii persoanei străine.

În cazul în care persoana străină îsi continuă activitatea în România, cererea poate fi acceptată numai după ce persoana străină a întocmit toate formalitătile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal. După încetarea activitătii persoanei străine sau după înlocuirea reprezentantului fiscal desemnat de aceasta, reprezentantului fiscal îi revin toate obligatiile referitoare la plata taxei pe valoarea adăugată, a majorărilor de întârziere, penalitătilor de întârziere si a amenzilor, în termenele prevăzute de lege.

Reprezentantul fiscal poate cere organului fiscal competent să efectueze, într-un termen de până la 5 luni de la data retragerii mandatului, un control de fond al operatiunilor efectuate sub responsabilitatea sa. Aprobarea cererii de renuntare la angajamentul asumat de reprezentantul fiscal se va face de către organul fiscal, sub rezerva că acesta rămâne răspunzător de neregulile ce vor fi descoperite ulterior, dacă acestea rezultă din vina lui sau din complicitatea dintre el si persoana străină ori alte persoane.

(6) Obligatiile reprezentantului fiscal privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată aferente operatiunilor efectuate în România de către persoana străină sunt cele prevăzute de legislatia română pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu sediul în România. Persoana străină transmite reprezentantului fiscal factura externă destinată beneficiarului său, fără a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adăugată datorate, precum si două copii de pe factura respectivă. Reprezentantul fiscal emite factura fiscală potrivit reglementărilor în vigoare în România, aplicând taxa pe valoarea adăugată asupra bazei de impozitare stabilite prin transformarea în lei a contravalorii în valută a livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii din factura externă, la cursul de schimb comunicat de Banca Natională a României din data emiterii facturii fiscale. În facturile fiscale, la rubrica destinată furnizorului vor fi înscrise denumirea si adresa reprezentantului fiscal, precum si de codul fiscal românesc atribuit reprezentantului fiscal al persoanei străine. Exemplarul original al facturii fiscale se transmite beneficiarului împreună cu factura externă originală emisă de persoana străină.

(7) Decontul de taxă pe valoarea adăugată, depus de reprezentantul fiscal, va cuprinde exclusiv operatiunile rezultate din activitatea desfăsurată în România de persoana străină pe care o reprezintă. În situatia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane străine, acesta va depune câte un decont pentru fiecare persoană străină pe care o reprezintă. Pentru activitatea proprie, pentru care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, se întocmeste un decont distinct, în conditiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu sediul în România.

(8) Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor si serviciilor achizitionate din tară de persoana străină, destinate operatiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, realizate de aceasta în România, se facepotrivit prevederilor cap. VI “Regimul deducerilor” din lege. Pentru exercitarea dreptului de deducere reprezentantul fiscal trebuie, de regulă, să detină documentele originale prevăzute de lege. Cu aprobarea organului fiscal la care este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, reprezentantul fiscal poate justifica deducerea taxei pe valoarea adăugată pe baza fotocopiei de pe factura originală, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) persoana străină justifică organului fiscal obligatia legală impusă de tara unde aceasta este stabilită, de a detine facturi originale la sediul societătii străine;

b) fotocopiile să fie certificate de societatea străină că sunt conforme cu originalul;

c) persoana străină trebuie să se angajeze în scris că va pune, temporar, facturile originale la dispozitie reprezentantului fiscal, la cererea organului fiscal, pentru control.

(9) Persoanele străine care realizează operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere în România nu au obligatia să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, în următoarele situatii:

a) când taxa pe valoarea adăugată este în sarcina beneficiarului potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c) din lege;

b) dacă au subunităti prin care îsi desfăsoară activitatea, înregistrate ca plătitori de impozite si taxe în România;

c) când realizează livrări de bunuri sau prestări de servicii scutite de taxă pe valoarea adăugată.

(10) În situatia în care persoana străină nu îsi desemnează un reprezentant fiscal domiciliat în România, obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată aferente operatiunilor taxabile desfăsurate de aceasta pe teritoriul României revine beneficiarilor.

(11) Societătile comerciale care cedează o parte din veniturile realizate din vânzarea produselor supuse taxei pe valoarea adăugată vor determina suma cuvenită partenerului extern prin aplicarea cotei prevăzute în contractele încheiate asupra sumelor obtinute din vânzarea produselor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. Reflectarea în contabilitate a vânzării bunurilor se face după cum urmează:

411 = % - cu valoarea totală a facturii;

701 - cu pretul de vânzare al produselor finite, exclusiv T.V.A. colectată si suma cuvenită partenerului străin;

462 - cu suma cuvenită partenerului străin;

4427 - cu suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată, determinată prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra sumelor cumulate din conturile 701 si 462;

462 = 446 - cu impozitul pe redevente, retinut din suma datorată partenerului străin;

446 = 5121 - cu impozitul virat la bugetul de stat;

462 = 5121 - cu suma achitată partenerului străin.

 

CAPITOLUL III

Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

 

Art. 41. - (1) Operatiunile legate import-export, realizate, în baza Hotărârii Guvernului nr. 276/1995 privind efectuarea de operatiuni legate de import-export, încheiate la nivel de agent economic, cu completările ulterioare, de către persoanele impozabile cu activitate de comert exterior, privind: importul de produse energetice si materii prime de bază, legat de exportul de produse liberalizate la export, precum si importul de materiale, componente, subansambluri, echipamente si utilaje pentru productie, legat de exportul de produse finite rezultate, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată astfel:

a) la intrarea bunurilor în tară importatorul este obligat să întocmească declaratia vamală de import, să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă si, în mod corespunzător, să îsi exercite dreptul de deducere în conditiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;

b) bunurile din import predate producătorilor în vederea realizării produselor ce urmează a fi exportate, a căror contravaloare reprezintă plata importului, se facturează la preturi negociate plus taxa pe valoarea adăugată;

c) produsele realizate de unitătile producătoare, livrate unitătilor cu activitate de comert exterior pentru plata bunurilor din import primite de la acestea, se facturează la preturile negociate plus taxa pe valoarea adăugată.

(2) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferente operatiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) ia nastere, atât la furnizor, cât si la beneficiar, la data livrării produselor la export.

(3) Operatiunile legate import-export se justifică cu următoarele documente:

a) licenta de operatiune;

b) contractele încheiate de unitatea cu activitate de comert exterior cu partenerul extern si cu producătorii interni, din care să rezulte că operatiunile nu se fac cu plată, ci prin compensatii valorice;

c) documentele prevăzute la art. 27 alin. (2) din prezentele norme.

Art. 42. - (1) În sensul art. 15 lit. d) din lege faptul generator al taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile provenind din străinătate, introduse în tară în regimuri vamale suspensive, intervine la data la care acestea sunt plasate în regim vamal de import.

(2) Pentru bunurile exportate care s-au returnat faptul generator al taxei pe valoarea adăugată intervine la data la care bunurile respective sunt valorificate către beneficiarii interni.

Art. 43. - Pentru operatiunile de intermediere în turism exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia nastere la data prestării serviciilor turistice.

Art. 44. - (1) Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil antreprenorii pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data la care ia nastere faptul generator al taxei, respectiv data livrării, pentru lucrările imobiliare care îndeplinesc una dintre următoarele conditii:

a) sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligatia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivă;

b) valoarea materialelor si aparatelor necesare pentru functionarea instalatiilor sau încorporate în lucrările imobiliare depăseste 50% din pretul negociat între antreprenor si beneficiar.

(2) Optiunea se comunică organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, printr-o declaratie prin care acesta se obligă să colecteze, la efectuarea livrării, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor care se încadrează în prevederile alin. (1). Declaratia de optiune se comunică pentru fiecare lucrare imobiliară.

(3) După comunicarea optiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de efectuarea livrării pentru lucrările imobiliare respective.

(4) Nerespectarea conditiilor prevăzute la alin. (1)-(3) atrage anularea optiunii si obligarea la colectarea taxei pe valoarea adăugată aferente avansurilor încasate.

(5) Antreprenorul poate renunta oricând la această optiune, situatie în care are obligatia de a colecta taxa pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.

 

CAPITOLUL IV

Baza de impozitare

 

Art. 45. - În cazul plătii în natură valoarea tuturor bunurilor si/sau serviciilor primite trebuie să asigure acoperirea integrală a contravalorii bunurilor livrate sau, după caz, a serviciilor prestate.

Art. 46. - Pentru determinarea bazei de impozitare la livrările de bunuri si/sau prestările de servicii contractate în valută, a căror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plătii, furnizorul sau, după caz, prestatorul este obligat să întocmească concomitent factura fiscală atât în valută, cât si în lei. Baza de impozitare se corectează cu diferenta de pret rezultată ca urmare a modificării cursului pietei valutare în vigoare la data încasării facturii fată de cel utilizat la data facturării. Furnizorul este obligat să emită factura fiscală, în negru pentru sumele suplimentare încasate sau, după caz, în rosu pentru sumele de scăzut.

Art. 47. - (1) Baza de impozitare se determină integral la livrarea bunurilor si/sau prestarea serviciilor, chiar dacă prin contract se prevede plata în rate.

(2) În cazul operatiunilor cu plata în rate taxa pe valoarea adăugată determinată integral potrivit prevederilor alin. (1) se înregistrează în contul 4428 “TVA neexigibilă”, urmând ca, pe măsură ce aceasta devine exigibilă, să fie înregistrată în creditul contului 4427 “TVA colectată” prin debitul contului 4428 .TVA neexigibilă”.

Art. 48. - Pentru locatia de gestiune baza de impozitare este constituită din suma convenită prin contractul încheiat de părti.

Art. 49. - Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru si/sau de protectie, suportat partial de salariati, este constituită din contravaloarea care este suportată de salariati.

Art. 50. - Pentru bunurile vândute în regim de consignatie baza de impozitare este constituită din:

a) suma obtinută din vânzarea bunurilor încredintate de plătitorii de taxă pe valoarea adăugată. Pentru bunurile încredintate vândute plătitorii de taxă pe valoarea adăugată respectivi sunt obligati să emită facturi fiscale cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;

b) suma reprezentând comisionul aplicat asupra vânzărilor de bunuri apartinând neplătitorilor de taxă pe valoarea adăugată sau scutite de taxă pe valoarea adăugată.

Art. 51. - (1) Persoanele impozabile înregistrare ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care realizează activitate de intermediere în turism, determină baza de impozitare pentru această activitate prin scăderea din pretul sau tariful total încasat de la clienti, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, a următoarelor elemente:

a) pretul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de prestatorii serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant si de alti prestatori;

b) cheltuielile efectuate de agentie sau de organizatorul de circuite turistice, cum ar fi cheltuielile privind: asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru viză, diurnă si cazare pentru sofer, taxe de autostradă, taxe de parcare, combustibil.

(2) Taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă activitătii de intermediere în turism, se calculează prin aplicarea cotei recalculate de 15,966% asupra bazei de impozitare determinate potrivit prevederilor alin. (1). Din taxa pe valoarea adăugată colectată se scade taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si/sau serviciilor achizitionate, destinate necesitătilor proprii de functionare a unitătilor care realizează activitate de intermediere în turism.

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii de turism folosind mijloace proprii sau închiriate, cum sunt mijloace de transport, hoteluri, restaurante, determină baza de impozitare pe baza  preturilor si a tarifelor negociate cu beneficiarii serviciilor turistice.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează atât operatiuni de intermediere, cât si servicii turistice folosind mijloace proprii sau închiritate, determină baza de impozitare distinct pentru fiecare activitate.

Art. 52. - (1) Pentru vânzările de bunuri în regim second-hand, baza de impozitare se determină la livrarea bunurilor si este constituită din suma reprezentând diferenta dintre pretul de vânzare obtinut, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, si pretul de cumpărare al bunurilor respective. Taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă vânzărilor de bunuri în regim second-hand, se calculează prin aplicarea cotei recalculate de 15,966% asupra sumei astfel determinate.

(2) Prin livrare de bunuri în regim second-hand, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se întelege vânzarea de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată de bunuri second-hand achizitionate din tară de la persoane fizice sau juridice care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Prin bunuri second-hand, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se întelege bunuri mobile corporale care au fost utilizate anterior achizitionării si urmează să fie reparate, îmbunătătite sau vândute ca atare, cu exceptia lucrărilor de artă, obiectelor de antichitate, obiectelor de colectie, metalelor si pietrelor pretioase.

Art. 53. - Pentru operatiunile realizate de casele de amanet baza de impozitare este constituită din:

a) valoarea obtinută din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet, ca urmare a nerestituirii împrumutului;

b) pretul de achizitie pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet si sunt utilizate potrivit art. 3 alin. (4) din lege.

Art. 54. - Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret, prevăzute la art. 18 alin. (3) lit. a) din lege, trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie efective si în sume exacte în beneficiul clientului;

b) să nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestatie oarecare;

c) să fie reflectate în facturi fiscale sau în alte documente legale.

Art. 55. - (1) Penalizările, precum si sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau partială a obligatiilor contractuale, se exclud din baza de impozitare numai dacă sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate.

(2) Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Art. 56. - (1) Sumele achitate de furnizor/prestator în contul clientului se decontează acestuia pe baza unei facturi fiscale pe care se înscrie mentiunea “factură de decontare - pentru plăti în numele clientului”, însotită de copii de pe facturile achitate în numele clientului. În factura fiscală de decontare vor fi evidentiate facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost achitate, baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată aferentă. Furnizorul/prestatorul nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului si nu colectează taxa pe valoarea adăugată din factura fiscală de decontare. De asemenea, nu va înregistra aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri, sumele respective contabilizându-se prin contul 462 “Creditori diversi”, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Clientul are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în factura fiscală de decontare, însotită de copiile de pe documentele fiscale în baza cărora a fost întocmită.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situatia în care furnizorii/prestatorii si clientul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

Art. 57. - (1) Ambalajele care circulă prin facturare se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la livrare, urmând ca la restituirea acestora suma impozabilă să fie redusă corespunzător, prin întocmirea unor facturi în rosu sau cu semnul minus, de către unitatea care a livrat ambalajele initial, care vor fi înregistrate în mod obligatoriu atât în contabilitatea furnizorului, cât si în contabilitatea beneficiarului.

(2) Ambalajele de circulatie, cum sunt navetele, buteliile, sticlele, borcanele, la schimb între furnizorii de marfă si beneficiari, nu se facturează si nu intră în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la livrare.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică si în conditiile în care beneficiarii nu detin cantitătile de ambalaje necesare efectuării schimbului, dar acestia primesc de la furnizorii de marfă ambalajele necesare în schimbul unei garantii bănesti.

(4) Beneficiarii care au primit ambalaje în schimbul unei garantii au obligatia să comunice periodic furnizorului, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitătile de ambalaje scoase din evidentă ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeasi natură. Pe baza datelor comunicate de beneficiari, furnizorii sunt obligati să factureze cu taxă pe valoarea adăugată cantitătile de ambalaje respective, în termen de 3 zile de la data comunicării.

(5) Regimul circulatiei ambalajelor pe bază de schimb se aplică în mod obligatoriu în relatiile cu neplătitorii de taxă pe valoarea adăugată, la livrare.

 

CAPITOLUL V

Cotele de impozitare si calculul taxei pe valoarea adăugată

 

Art. 58. - (1) Cotele aplicate operatiunilor taxabile sunt cele în vigoare la data la care ia nastere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 20 alin. (3) din lege, pentru care se aplică cotele în vigoare la data la care taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă. Livrările de bunuri si prestările de servicii efectuate până la data de 31 mai 2002, justificate cu documente de expeditie si transport, cu procese-verbale de receptie sau cu alte documente similare, din care să rezulte că livrarea si/sau prestarea au fost efectuate până la data mentionată, vor fi facturate cu cotele în vigoare la data efectuării operatiunilor respective.

(2) Modul de calcul al cotei recalculate, prevăzută la art. 21 alin. (2) din lege, este următorul: (cota taxei/cota taxei + 100) x 100. Nivelul cotei standard recalculate este de 15,966%.

 

CAPITOLUL VI

Regimul deducerilor

 

Art. 59. - Taxa pe valoarea adăugată este deductibilă la beneficiari în momentul în care aceasta este exigibilă la furnizori si/sau prestatori, cu exceptiile prevăzute la art. 22 alin. (2) din lege.

Art. 60. - (1) Dreptul de deducere prevăzut la alin. (4) al art. 22 din lege se referă la achizitiile de bunuri si/sau de servicii destinate realizării operatiunilor prevăzute la acelasi alineat, inclusiv pentru realizarea de investitii necesare efectuării de astfel de operatiuni.

(2) Actiunile de sponsorizare, publicitate, protocol, precum si alte actiuni prevăzute în legi, efectuate în limitele si potrivit destinatiilor prevăzute în acestea, nu constituie livrare de bunuri si/sau prestare de servicii, conform art. 3 alin. (4) si art. 4 alin. (4) din lege. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizitiile destinate realizării acestor actiuni, în conformitate cu art. 22 alin. (4) lit. c) din lege.

(3) Actiunile prevăzute la alin. (2), efectuate peste limitele prevăzute de legi, precum si nerespectarea destinatiilor prevăzute de acestea constituie livrare de bunuri si/sau prestare de servicii conform art. 3 alin. (4), respectiv art. 4 alin. (3) din lege, si se supun regulilor de impozitare a operatiunilor taxabile, respectiv se colectează taxa pe valoarea adăugată aferentă si se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor.

(4) Microîntreprinderile care se încadrează în prevederile Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, pentru bunurile acordate în cadrul actiunilor de protocol, au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizitiile destinate realizării acestor actiuni ca si unitătile care sunt impuse în baza actelor normative care reglementează impozitul pe profit.

(5) Persoanele impozabile care desfăsoară în străinătate operatiuni care, dacă ar fi efectuate în România, ar da drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente achizitiilor efectuate în tară, destinate realizării acestor operatiuni. Prin operatiuni efectuate în străinătate se întelege prestările de servicii pentru care locul prestării se situează în străinătate, potrivit prevederilor art. 7 din lege, si livrările de bunuri pentru care locul livrării este situat în străinătate, potrivit prevederilor art. 6 din lege.

(6) Taxa pe valoarea adăugată aferentă materiilor prime si materialelor, produselor finite, produselor în curs de fabricatie si mărfurilor existente în stoc la începutul lunii în care persoanele impozabile au fost luate în evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum si celor destinate realizării bunurilor si serviciilor al căror regim de taxă pe valoarea adăugată se modifică în sensul trecerii de la scutire fără drept de deducere la taxare se deduce potrivit prevederilor art. 22 din lege, pe bază de inventariere si conform documentelor legale de provenientă.

(7) În situatia scoaterii din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum si a modificării regimului de taxă pe valoarea adăugată în sensul trecerii de la taxare la scutire fără drept de deducere, pentru bunurile de natura materiilor prime, materialelor si mărfurilor existente în stoc la data respectivă, stabilite pe bază de inventariere, dreptul de deducere exercitat la achizitia bunurilor se recalculează corespunzător noului regim de impozitare.

(8) Pentru bunurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) si c) din prezentele norme taxa pe valoarea adăugată dedusă initial nu se recalculează.

Art. 61. - (1) În sensul art. 23 din lege, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizitiilor de bunuri si/sau de servicii se exercită în functie de gradul de utilizare a acestora la realizarea operatiunilor care dau drept de deducere, prevăzute la art. 22 alin. (4) din lege.

(2) Persoanele impozabile care efectuează atât operatiuni care dau drept de deducere, cât si operatiuni care nu dau drept de deducere vor determina taxa pe valoarea adăugată de dedus astfel:

a) achizitiile de bunuri si/sau de servicii destinate realizării de operatiuni care dau drept de deducere se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmeste separat pentru aceste operatiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral. În situatia în care se efectuează investitii destinate exclusiv realizării de operatiuni care dau drept de deducere, intrările aferente acestora se înregistrează în acelasi jurnal si se deduce integral taxa pe valoarea adăugată aferentă. Nu pot fi înregistrate în acest jurnal achizitiile de bunuri si/sau de servicii pentru care la data achizitiei nu se cunoaste destinatia certă pentru operatiuni cu drept de deducere.

Acestea vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărări aferent achizitiilor de bunuri si/sau de servicii destinate atât realizării de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere, prevăzut la lit. c). Dacă ulterior aceste bunuri/servicii au fost utilizate exclusiv pentru operatiuni care dau drept de deducere, se vor efectua regularizări pentru ca taxa aferentă să fie dedusă integral;

b) taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor de bunuri si/sau de servicii destinate exclusiv realizării de operatiuni care nu dau drept de deducere, precum si de investitii care sunt destinate realizării de astfel de operatiuni nu va fi dedusă. Aceste operatiuni se vor evidentia într-un jurnal pentru cumpărări separat;

c) achizitiile de bunuri si/sau de servicii destinate atât realizării de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere, precum si de investitii destinate realizării acestor operatiuni se evidentiază în jurnalul pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operatiuni se deduce pe bază de pro rata.

(3) Este obligatorie evidenta separată a gestiunilor de bunuri, potrivit destinatiei prevăzute la alin. (2).

(4) Pro rata se determină ca raport între: veniturile obtinute din operatiuni care dau drept de deducere, la numărător, iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obtinute din operatiuni care nu dau drept de deducere, subventii, alocatii de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum si orice alte venituri din care este finantată activitatea. Se exclud din calculul pro rata veniturile financiare, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, dacă acestea nu provin din activitatea profesională specifică cu caracter financiar, efectuată de unităti care desfăsoară activităti financiar-bancare. Unitătile care realizează investitii proprii finantate din subventii si/sau alocatii de la bugetul de stat sau bugetele locale nu vor lua în calculul pro rata aceste sume.

Pro rata se determină de regulă anual, astfel cum este prevăzut la alin. (5) si (6), situatie în care elementele prevăzute la numitor si numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal, iar prin exceptie aceasta poate fi determinată lunar, conform prevederilor alin. (8), în acest caz elementele prevăzute la numitor si numărător fiind cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni.

(5) Pro rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro rata definitivă determinată pentru anul precedent sau pro rata determinată corespunzător regimului taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor si serviciilor prevăzute a fi realizate în anul curent.

Persoanele impozabile vor comunica în scris organului fiscal teritorial la începutul anului fiscal, dar nu mai târziu de data de 25 februarie, nivelul pro rata aplicat, precum si modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adăugată de dedus se determină prin aplicarea pro rata provizorie utilizată asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferentă achizitiilor destinate atât realizării de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere. Începând cu data de 1 iunie 2002 persoanele impozabile vor păstra pro rata provizorie determinată la începutul anului 2002 si utilizată până la 31 mai 2002, până la determinarea pro rata definitivă potrivit prevederilor alin. (6).

(6) Pro rata definitivă se determină în luna decembrie în functie de realizările efective din cursul anului, conform formulei de calcul prevăzute la alin. (4), si se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată, întocmit pentru luna decembrie. Regularizarea deducerilor operate după pro rata provizorie se realizează pe baza pro rata definitivă, astfel:

I. În anul 2002:

a) pentru lunile ianuarie-mai 2002 pro rata definitivă se aplică asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, rezultată din deconturile privind taxa pe valoarea adăugată, depuse în această perioadă. Diferenta dintre suma rezultată si suma efectiv dedusă pe baza pro rata provizorie se cumulează cu suma obtinută potrivit lit. b);

b) pentru lunile iunie-noiembrie 2002 pro rata definitivă se aplică asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferentă achizitiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), rezultată din deconturile privind taxa pe valoarea adăugată, depuse pentru această perioadă.

Diferenta dintre suma rezultată si suma efectiv dedusă pe baza pro rata provizorie se cumulează cu suma obtinută potrivit lit. a) si se înscrie la rândul 10 din decont. Pentru achizitiile destinate atât realizării de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere, din luna decembrie se aplică pro rata definitivă.

II. După 31 decembrie 2002, pentru lunile ianuarie-noiembrie ale fiecărui an fiscal se aplică pro rata definitivă asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferentă achizitiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), rezultată din deconturile privind taxa pe valoarea adăugată, depuse pentru această perioadă. Diferenta dintre suma rezultată si suma dedusă pe baza pro rata provizorie se înscrie la rândul 10 din decont. Pentru achizitiile destinate atât realizării de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere, din luna decembrie se aplică pro rata definitivă.

(7) În situatia în care pro rata calculată potrivit alin. (4) nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, organele fiscale teritoriale pot aproba aplicarea de pro rate speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauză, pe baza justificării prezentate.

Pro rata specială poate să fie determinată pe baza altor elemente decât cele prevăzute la alin. (4), astfel încât să permită exercitarea dreptului de deducere cât mai corect posibil. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligatia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe baza pro rata specială, aprobată. Persoanele impozabile pot renunta la aplicarea pro rata specială numai la începutul unui an calendaristic si sunt obligate să anunte organele fiscale.

(8) La cererea justificată a persoanelor impozabile organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro rata să fie determinată lunar, potrivit prevederilor alin. (4). În anul în care a fost acordată aprobarea persoanele impozabile au obligatia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe baza pro rata lunară. Persoanele impozabile pot renunta la aplicarea pro rata lunară numai la începutul unui an fiscal si sunt obligate să anunte organele fiscale. Pro ratele lunare efectiv realizate sunt definitive si nu se regularizează la sfârsitul anului.

(9) Persoanele impozabile care au aplicat până la data de 31 mai 2002 criterii specifice de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aprobate de organele fiscale teritoriale, vor continua aplicarea acestora si a pro rata lunară determinată potrivit alin. (4), până la sfârsitul anului 2002.

(10) Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si/sau serviciilor achizitionate înainte de punerea în functiune a unui obiectiv de investitii, dedusă potrivit prevederilor alin. (2), se recalculează la sfârsitul anului calendaristic următor celui de punere în functiune a investitiei, astfel:

a) dacă investitia este utilizată exclusiv pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adăugată dedusă initial se recalculează integral;

b) dacă investitia este utilizată pentru operatiuni atât cu drept de deducere, cât si fără drept de deducere, taxa pe valoarea adăugată dedusă initial se recalculează pe baza pro rata definitivă determinată la sfârsitul anului calendaristic următor celui de punere în functiune a investitiei.

Art. 62. - (1) Documentele legale prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) din lege, în baza cărora persoanele impozabile pot deduce taxa pe valoarea adăugată, sunt: exemplarul original al facturii fiscale sau alte documente specifice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară si contabilă si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora sau prin ordine ale ministrului finantelor publice, emise în baza Hotărârii Guvernului nr. 831/1997, bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale, aprobate conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, apartinând unitătilor de desfacere a carburantilor auto, dacă sunt stampilate si au înscrise denumirea cumpărătorului si numărul de înmatriculare a autovehiculului. Pentru achizitiile de bunuri supuse accizelor documentul legal de deducere a taxei pe valoarea adăugată este exemplarul original al facturii fiscale speciale utilizate pentru circulatia acestor produse, vizată de supraveghetorul fiscal. Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariatilor unei persoane impozabile, aflati în deplasare în interesul serviciului, pentru cazarea în hoteluri sau alte unităti similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adăugată, însotite de decontul de deplasare întocmit conform prevederilor legale.

(2) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în documentele pentru achizitii de bunuri si/sau de servicii se exercită în functie de data facturii fiscale sau a altui document legal, dacă acesta s-a primit până la data depunerii decontului taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor de bunuri si sau de servicii din cursul unei luni calendaristice se înscrie în jurnalul pentru cumpărări si este preluată corespunzător în decontul privind taxa pe valoarea adăugată, întocmit pentru luna respectivă. Documentele de achizitii primite după data depunerii decontului întocmit pentru luna respectivă se includ în deconturile întocmite pentru lunile următoare.

(3) Pentru importurile efectuate prin comisionari taxa pe valoarea adăugată, înscrisă în declaratia vamală de import sau în actul constatator întocmit de organele vamale, se deduce numai de către unitatea beneficiară, pe baza documentelor respective, transmise în copie certificată de comisionari.

Art. 63. - (1) Taxa pe valoarea adăugată de rambursat pentru luna de raportare, prevăzută la art. 26 alin. (1) lit. a) din lege, este constituită din taxa pe valoarea adăugată intermediară de rambursat, determinată ca diferentă între taxa dedusă si taxa colectată în luna de raportare si/sau taxa de rambursat din decontul lunii precedente, preluată în decontul lunii de raportare.

(2) Compensarea diferentei de taxă, prevăzută la art. 26 alin. (1) lit. b) din lege, rămasă după aplicarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) din lege, se efectuează de organele fiscale, care vor proceda astfel:

a) vor efectua compensarea, pe baza controlului efectuat, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensare, în situatia în care persoanele impozabile solicită compensarea fără a solicita si rambursarea taxei pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile trebuie să depună la organul fiscal teritorial cererea de compensare, conform modelului prezentat în anexa nr. 1, precum si decontul de taxă pe valoarea adăugată din care rezultă suma de rambursat;

b) vor compensa din oficiu, pe baza controlului efectuat cu ocazia rambursării cu control anticipat, suma reprezentând alte impozite si taxe datorate bugetului de stat, în limita sumei de rambursat, în situatia în care persoanele impozabile solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată. La rambursarea cu control ulterior compensarea din oficiu se efectuează pe baza datelor din Fisa plătitorului de impozite si taxe, iar controlul se efectuează o dată cu cel pentru rambursarea cu control ulterior. În ambele cazuri nu se depune cerere de compensare.

(3) La efectuarea operatiunilor de compensare nu se tine seama de taxa pe valoarea adăugată din facturile neachitate furnizorilor/prestatorilor.

(4) După depunerea cererii de compensare la organul fiscal competent, suma respectivă, verificată si confirmată de organul de control, nu mai poate fi inclusă în decont si retinută din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor facturate în perioada următoare celei pentru care s-a solicitat compensarea.

Art. 64. - (1) Persoanele impozabile care solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din lege, denumită rambursare cu control anticipat, vor depune la organul fiscal teritorial cererea de rambursare prevăzută în anexa nr. 2, pe care au bifat caseta “rambursare cu control anticipat”, însotită de decontul de taxă pe valoarea adăugată din care rezultă suma de rambursat. Organele fiscale vor rambursa, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii, sumele rezultate în urma verificării documentatiei stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) În vederea solutionării cererilor de rambursare cu control anticipat organele fiscale vor proceda astfel:

a) vor determina taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor neachitate furnizorilor de bunuri si/sau prestatorilor de servicii, până la data încheierii controlului;

b) din suma de rambursat rezultată din ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată, corectată cu eventualele diferente rezultate în urma verificării, se scade taxa aferentă facturilor neachitate, determinându-se astfel taxa aferentă facturilor achitate;

c) vor restitui suma taxei pe valoarea adăugată aferente facturilor achitate, determinată potrivit lit. b), în cazul în care persoana impozabilă nu are impozite si taxe datorate bugetului de stat si neachitate până la data efectuării controlului;

d) dacă suma compensată este mai mică decât taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor achitate, vor restitui diferenta dintre taxa aferentă facturilor achitate si suma compensată din oficiu, conform prevederilor art. 63 alin. (2) lit. b) din prezentele norme, în cazul în care persoana impozabilă are impozite si taxe datorate bugetului de stat neachitate la data efectuării controlului;

e) nu vor proceda la rambursare dacă în urma compensării efectuate din oficiu suma compensată este mai mare sau egală cu taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor achitate.

(3) Rambursarea cu control anticipat a taxei pe valoarea adăugată se va efectua tinându-se seama si de prevederile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare.

(4) În cazul în care organele de control propun, în urma verificării, aprobarea rambursării partiale a taxei pe valoarea adăugată sau respingerea cererii, vor mentiona în actul de control întocmit motivele si cauzele care determină situatia respectivă. Prin actul de control se va stabili modul de evidentiere, respectiv pe cheltuieli sau preluarea în decontul lunii următoare a sumelor neadmise la rambursare, în functie de cauze.

(5) După depunerea cererii de rambursare cu control anticipat la organul fiscal competent, suma respectivă, verificată si confirmată de organul fiscal, nu mai poate fi inclusă în decont si retinută din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor facturate în perioada următoare celei pentru care s-a solicitat rambursarea.

Sumele prevăzute în decontul lunii precedente pentru care nu s-a primit, până la data depunerii decontului lunii următoare, confirmarea sau aprobarea rambursării se pot prelua în decontul lunii următoare, în această situatie considerându-se că persoana impozabilă a renuntat la cererea de rambursare.

(6) Persoanele impozabile care solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată cu verificarea semestrială a documentatiei, potrivit prevederilor art. 27 alin. (2) din lege, denumită rambursare cu control ulterior, au obligatia să depună la organul fiscal teritorial decontul de taxă pe valoarea adăugată, din care rezultă suma de rambursat, si cererea de rambursare, pe care au bifat caseta .rambursare cu control ulterior”.

(7) Persoanele impozabile care solicită rambursarea cu control ulterior a taxei pe valoare adăugată au obligatia să respecte prevederile alin. (5) al art. 27 din lege. Se va tine seama de facturile achitate furnizorilor până la data depunerii cererii. Organele fiscale teritoriale au obligatia să întocmească fisa de analiză de risc, prevăzută în anexa nr. 3, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de rambursare.

Grila de analiză de risc, cuprinsă în fisa de analiză de risc, se actualizează semestrial prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. Dacă punctajul rezultat din fisa de analiză de risc este mai mic de 135 de puncte inclusiv, organele fiscale teritoriale vor proceda astfel:

a) în situatia în care persoana impozabilă nu are impozite si taxe datorate bugetului de stat neachitate la termenele legale, vor restitui suma taxei pe valoarea adăugată aferente facturilor achitate, rezultată din cererea de rambursare;

b) dacă suma de compensat este mai mică decât taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor achitate, vor restitui diferenta dintre taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor achitate, rezultată din cererea de rambursare, si suma compensată din oficiu potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) lit. b) din prezentele norme;

c) în cazul în care suma de compensat este mai mare sau egală cu taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor achitate, se respinge cererea de rambursare cu control ulterior, persoana impozabilă având posibilitatea să solicite compensarea prevăzută la art. 63 alin. (2) lit. a) din prezentele norme.

(8) Dacă punctajul rezultat din fisa de analiză de risc este mai mare de 135 de puncte exclusiv, organele fiscale au obligatia să înstiinteze persoanele impozabile care nu au întrunit punctajul necesar si să le transmită o copie de pe fisa de analiză de risc, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de rambursare.

Persoanele impozabile pot solicita, în termen de 3 zile de la data primirii înstiintării, reanalizarea punctajului acordat. În termen de două zile de la data când au fost sesizate organele fiscale vor reanaliza punctajul acordat si, în functie de rezultat, vor proceda la efectuarea rambursării sau, după caz, vor comunica răspunsul negativ persoanei impozabile. Persoana impozabilă a cărei cerere de rambursare cu control ulterior a fost respinsă si după reanalizarea punctajului poate solicita rambursarea potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din lege, situatie în care va depune o altă cerere de rambursare în care a bifat caseta “cu control anticipat”.

(9) Pentru rambursările cu control ulterior organele de control fiscal au obligatia să efectueze semestrial verificarea documentatiei stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice. Data de referintă pentru stabilirea datelor la care se vor efectua controalele este data aprobării primei rambursări cu control ulterior, urmând ca de la această dată controalele să se efectueze din sase în sase luni, dacă în intervalele respective au fost acordate numai rambursări cu control ulterior. Dacă în perioadele respective se efectuează si rambursări cu control anticipat, controlul acestora va cuprinde în mod obligatoriu si perioada anterioară pentru care persoana impozabilă a beneficiat de rambursare cu control ulterior. După efectuarea unei rambursări cu control anticipat, termenul de referintă pentru stabilirea datelor la care se vor efectua controalele rambursărilor cu control ulterior este data primei rambursări cu control ulterior efectuate după cea cu control anticipat.

(10) Subunitătile tip sedii secundare fără personalitate juridică, înregistrate ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată, beneficiază de rambursare numai dacă unitatea centrală si toate subunitătile componente si-au achitat taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

Art. 65. - Prevederile art. 63 si 64 din prezentele norme, referitoare la rambursarea cu control ulterior efectuată în baza art. 27 alin. (2) din lege, se vor aplica începând cu data de 1 octombrie 2002.

Art. 66. - (1) Organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice pot solicita persoanelor impozabile care au depus cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată cu control anticipat, pentru sume ce depăsesc 1 miliard de lei, garantii personale sau solidare în situatia în care rambursarea este solicitată ca urmare a efectuării unor exporturi a căror contravaloare în valută neîncasată până la data încheierii controlului este egală sau mai mare decât suma solicitată la rambursare.

(2) Garantia se constituie printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garantie bancară emisă de o bancă autorizată de Banca Natională a României, astfel:

a) pentru sume de rambursat cuprinse între 1 si 10 miliarde lei inclusiv, garantia se va constitui în procent de 20% din suma solicitată la rambursare;

b) pentru sume de rambursat de peste 10 miliarde lei exclusiv, garantia se va constitui în procent de 30% din suma solicitată la rambursare.

(3) Organele fiscale vor debloca garantiile constituite, proportional cu contravaloarea exporturilor avute în vedere la data constituirii garantiei, care au fost încasate ulterior.

 

CAPITOLUL VII

Obligatiile plătitorilor

 

Art. 67. - (1) Potrivit prevederilor art. 29 lit. A din lege persoanele impozabile care realizează operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere au obligatia, în conditiile prevăzute de lege, să se declare ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite si taxe. De asemenea, au obligatia să solicite organului fiscal scoaterea din evidentă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, conform reglementărilor legale în vigoare, în caz de încetare a activitătii, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situatia respectivă.

(2) Persoanele, indiferent de statutul lor juridic, care realizează în exclusivitate operatiuni pentru care nu au calitatea de persoană impozabilă sau operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere, nu vor fi înregistrate sau, după caz, vor fi scoase din evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, la solicitarea acestora.

(3) Sunt supuse obligatiei de înregistrare ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată si institutiile publice prevăzute la art. 2 alin. (5) din lege, în situatia în care realizează activităti pentru care au calitatea de persoană impozabilă. Poate fi înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată institutia publică în ansamblul său ori, după caz, în functie de natura activitătilor desfăsurate, numai partea din structura organizatorică prin care sunt realizate operatiunile taxabile si/sau scutite cu drept de deducere.

(4) Subunitătile tip sedii secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unităti fără personalitate juridică - pot fi înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în următoarele conditii:

a) unitatea centrală să fie înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

b) să aibă acceptul unitătii centrale si al organului fiscal la care aceasta este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

c) să aibă conditii asigurate pentru respectarea prevederilor art. 29 din lege.

(5) Pentru persoanele impozabile care, potrivit legii, îndeplinesc conditiile de plătitori de taxă pe valoarea adăugată, dar nu au depus declaratie de înregistrare fiscală sau, după caz, declaratie de mentiuni, în vederea luării în evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, organele fiscale vor proceda astfel:

a) vor stabili diferenta dintre taxa pe valoarea adăugată la care persoana impozabilă ar fi avut drept de deducere, conform documentelor legale aferente achizitiilor de bunuri si/sau de servicii, si taxa pe valoarea adăugată pe care ar fi avut obligatia să o colecteze, aferentă bunurilor livrate si serviciilor prestate;

b) în situatia în care, potrivit metodologiei prevăzute la lit. a), rezultă o diferentă de taxă datorată bugetului de stat, vor calcula majorările si penalitătile de întârziere legale pentru întârzierea plătii, vor aplica sanctiunile prevăzute de lege si vor lua măsuri pentru intrarea în legalitate.

(6) Dacă, potrivit metodologiei prevăzute la alin. (5) lit. a), rezultă că taxa pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi avut dreptul să o deducă este mai mare decât taxa pe care ar fi avut obligatia să o colecteze, aceasta nu are dreptul să solicite bugetului restituirea sumei respective, consecintă a neîndeplinirii obligatiei de a se înregistra ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Organele fiscale vor aplica sanctiunile prevăzute de lege si vor lua măsuri pentru intrarea în legalitate.

Art. 68. - (1) Pentru bunurile livrate cu aviz de însotire furnizorii sunt obligati ca în termen de 3 zile lucrătoare de la data livrării să emită facturi fiscale si să le transmită beneficiarilor. Bunurile livrate fără aviz de însotire se facturează la data livrării. La constituirea unei societăti comerciale, pentru aportul în natură la capitalul social factura fiscală se emite de persoana care contribuie la aportul în natură la capitalul social al noii societăti, după înregistrarea ca plătitor de impozite si taxe a acestei societăti.

Pentru avansurile încasate se aplică si prevederile alin. (5).

(2) Pentru prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3) si (4), prestatorii sunt obligati să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, la data finalizării prestării serviciilor sau, după caz, la sfârsitul lunii în care prestarea serviciilor a fost finalizată, în functie de natura acestora. Pentru avansurile încasate se aplică si prevederile alin. (5).

(3) Pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii care se efectuează continuu - energie electrică si termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice si altele similare - facturarea se face în termen de 3 zile de la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitătile livrate si serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea. Pentru avansurile încasate se aplică si prevederile alin. (5).

(4) Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situatii de lucrări, cum sunt lucrările de constructii-montaj, facturarea se face la data confirmării situatiilor de lucrări de către beneficiarii acestora. În situatia în care se încasează avansuri, se aplică si prevederile alin. (5).

(5) Pentru avansuri furnizorii de bunuri si prestatorii de servicii sunt obligati să emită facturi fiscale în termen de 3 zile de la data încasării sumelor. Aceste prevederi se aplică si pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, pentru care antreprenorii nu au optat pentru amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată la livrare. Facturile fiscale pentru avansuri se regularizează prin stornare la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a livrărilor de bunuri si/sau a prestărilor de servicii. Persoanele impozabile care realizează activitate de vânzare de bunuri pe bază de contracte de vânzare-cumpărare către persoane fizice, cu plata esalonată sunt formă de avansuri, livrarea bunurilor efectuându-se după achitarea integrală a contravalorii mărfurilor contractate, nu au obligatia să întocmească facturi fiscale pentru avansurile încasate decât la livrarea bunurilor. Pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adăugată se colectează pe bază de borderou de vânzare (încasare).

(6) Pentru avansurile prevăzute la pct. 1-4 ale lit. c) a alin. (4) al art. 16 din lege persoanele impozabile nu au obligatia să emită facturi fiscale. La solicitarea beneficiarilor persoanele impozabile pot emite facturi fiscale fără taxa pe valoarea adăugată pentru aceste avansuri, regularizarea acestora si facturarea finală urmând a fi efectuate în termen de 3 zile lucrătoare de la data livrării si/sau prestării, în functie de regimul de impozitare al operatiunii.

(7) Transferul proprietătii bunurilor în executarea creantelor, în situatia în care bunurile au fost predate pe bază de întelegere între debitor si creditor, se consemnează în facturi fiscale de către debitor, dacă operatiunea constituie livrare de bunuri potrivit prevederilor art. 3 lit. c) din prezentele norme.

(8) În cazul bunurilor supuse executării silite, dacă operatiunea constituie livrare de bunuri potrivit prevederilor art. 3 lit. c) din prezentele norme, obligatia întocmirii facturii fiscale revine persoanei fizice sau juridice abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor respective, care va proceda astfel:

a) va emite factură fiscală de executare silită, în trei exemplare, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din lege, în situatia în care bunurile au fost vândute prin licitatie. Originalul facturii fiscale de executare silită se transmite cumpărătorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit;

b) va încasa contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, de la cumpărător, iar taxa pe valoarea adăugată va fi virată bugetului de stat în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării de la cumpărător. O copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adăugată va fi transmisă debitorului;

c) taxa pe valoarea adăugată din facturile fiscale de executare silită va fi înregistrată de către persoanele fizice sau juridice abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite, în alte conturi contabile decât cele specifice taxei pe valoarea adăugată. În situatia în care persoana fizică sau juridică abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, nu va evidentia în decontul privind taxa pe valoarea adăugată operatiunile respective.

(9) În situatia în care executarea silită a fost efectuată potrivit prevederilor alin. (8), debitorul are următoarele obligatii:

a) să înregistreze în evidenta proprie operatiunea de livrare de bunuri, pe baza facturii fiscale de executare silită transmise de persoana fizică sau juridică abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă. În situatia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adăugată se colectează la data stabilită pentru plata ratelor;

b) să înregistreze, pe baza documentului de plată transmis de persoana fizică sau juridică abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor, taxa pe valoarea adăugată la rândul 23 din decontul privind taxa pe valoarea adăugată.

(10) Cumpărătorii/adjudecatarii îsi vor exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pe baza facturilor fiscale de executare silită. În situatia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adăugată se deduce la data stabilită pentru plata ratelor.

Art. 69. - (1) Persoanele fizice sau juridice care nu îndeplinesc conditiile de luare în evidentă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au dreptul să emită facturi fiscale sau alte documente cu taxa pe valoarea adăugată pentru vânzări de bunuri si/sau prestări de servicii.

(2) Persoanele care încalcă prevederile alin. (1) sunt obligate să procedeze astfel:

a) vor vira la bugetul de stat o sumă egală cu taxa pe valoarea adăugată declarată pe factura fiscală sau pe alt document, dacă aceasta a fost încasată de la beneficiar. Pentru neplata în termenul stabilit de lege a acestor sume se datorează majorări si penalităti de întârziere calculate de la data încasării, conform legislatiei privind calculul si plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor si taxelor;

b) în situatia în care contravaloarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate înscrise în factura fiscală sau în alt document nu a fost încasată, total sau partial, de la beneficiar, persoanele mentionate la alin. (2) sunt obligate să storneze  facturile sau documentele emise cu taxa pe valoarea adăugată si, concomitent, să întocmească facturi sau alte documente fără taxa pe valoarea adăugată.

Art. 70. - (1) Taxa pe valoarea adăugată de plată, stabilită prin decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit lunar, se achită, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv, la bugetul de stat în conturile deschise la trezoreria statului în acest scop.

(2) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care au în structură subunităti tip sedii secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unităti fără personalitate juridică - care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, vor întocmi un singur decont de taxă pe valoarea adăugată pentru întreaga activitate, pe baza deconturilor privind taxa pe valoarea adăugată completate de aceste subunităti până la rândul 17 inclusiv. Subunitătile nu vor completa rândurile 8 si 13 din decontul privind taxa pe valoarea adăugată pe care îl transmit unitătii centrale. Deconturile privind taxa pe valoarea adăugată întocmite de subunitătile neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu se depun la organele fiscale.

(3) Taxa pe valoarea adăugată datorată potrivit prevederilor art. 29 lit. D.b) din lege se achită la organele vamale.

(4) La persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată operatiunile prevăzute la art. 29 lit. D.c)-f) din lege vor fi evidentiate contabil astfel:

a) înregistrarea obligatiei de plată a taxei pe valoarea adăugată :

 

4428 “T.V.A. neexigibilă”

= 446 “Alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate”

 

Operatiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpărări în coloanele 9 si 10, corespunzător destinatiei bunurilor si/sau servicilor, potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) din prezentele norme;

b) înregistrarea stingerii obligatiei de plată prin plata efectivă a taxei pe valoarea adăugată:

 

446 “Alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate”

= 512 sau alt cont de disponibilităti “Disponibil în cont curent”

 

4426 “T.V.A. deductibilă”

= 4428 “T.V.A. neexigibilă”

 

 Operatiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpărări în coloanele 7 si 8, corespunzător destinatiei bunurilor si/sau serviciilor, potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) din prezentele norme, pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea adăugată;

c) înregistrarea stingerii obligatiei de plată prin compensarea efectuată potrivit art. 29 lit. D.h) din lege:

 

446 “Alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate”

= 4424 “T.V.A. de rambursat”

 

4426. “T.V.A. deductibilă”

= 4428 “T.V.A. neexigibilă”

 

Operatiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpărări în coloanele 7 si 8, corespunzător destinatiei bunurilor si/sau serviciilor, potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) din prezentele norme, pe baza notei contabile în care se consemnează operatiunea de compensare pe care se înscrie în mod obligatoriu data;

d) în situatia în care plata sau compensarea taxei pe valoarea adăugată se efectuează în termenele prevăzute la art. 29 lit. D.c)-f) din lege, se pot efectua direct următoarele înregistrări contabile:

1. în cazul plătii:

 

4426 “T.V.A. deductibilă”

= 512 sau alt cont de disponibilităti “Disponibil în cont curent”

 

2. în cazul compensării:

 

4426“T.V.A. deductibilă”

= 4424 “T.V.A. de rambursat”

 

Înregistrările în jurnalul pentru cumpărări se efectuează potrivit prevederilor lit. b) si/sau c).

(5) La persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată operatiunile prevăzute la art. 29 lit. D.d)-f) din lege vor fi evidentiate contabil astfel:

635 = 446 - cu taxa pe valoarea adăugată datorată;

446 = 5121 sau alt cont de disponibilităti - cu taxa pe valoarea adăugată plătită.

 

CAPITOLUL VIII

Dispozitii finale

 

Art. 71. - (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care au facturat în mod eronat operatiuni scutite fără drept de deducere cu taxa pe valoarea adăugată, sunt obligate să urmeze procedura stabilită la art. 31 alin. (1) din lege, în vederea facturării corecte, fără taxa pe valoarea adăugată, a acestor operatiuni.

(2) Taxa pe valoarea adăugată datorată conform prevederilor art. 29 lit. D.c)-f) din lege, constatată de organele de control fiscal ca neachitată în termenul legal si neevidentiată în contabilitate, va fi achitată în termenele prevăzute de legislatia în vigoare privind controlul fiscal si nu va fi înregistrată în decontul de taxă pe valoarea adăugată. Pentru neplata în termenul stabilit de lege a acestor sume se datorează majorări si penalităti de întârziere calculate conform legislatiei privind calculul si plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor si taxelor.

(3) Taxa pe valoarea adăugată datorată conform prevederilor art. 29 lit. D.c)-f) din lege, constatată de organele de control fiscal ca neachitată în termenul legal, dar evidentiată în contabilitate, va fi achitată în termenele prevăzute de legislatia în vigoare privind controlul fiscal si va fi înregistrată în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit pentru luna în care plata se efectuează. Pentru neplata în termenul stabilit de lege a acestor sume se datorează majorări si penalităti de întârziere calculate conform legislatiei privind calculul si plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor si taxelor.

(4) Diferentele de taxă pe valoarea adăugată constatate de organele de control fiscal se plătesc sau se restituie în termenele prevăzute de legislatia în vigoare privind controlul fiscal. Sumele respective nu se includ în deconturile de taxă pe valoarea adăugată. Pentru neplata în termenul stabilit de lege a acestor sume se datorează majorări si penalităti de întârziere calculate conform legislatiei privind calculul si plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor si taxelor.

(5) Unitătile prestatoare de servicii turistice care au încheiat, până la data de 31 mai 2002 inclusiv, contracte ferme cu beneficiari din străinătate pot aplica, până la data de 31 decembrie 2002 inclusiv, pentru contractele respective, regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere.

(6) Unitătile prestatoare de servicii turistice care optează pentru regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, prevăzut la alin. (5), sunt obligate la plata contributiei de 3% la Fondul pentru dezvoltarea si promovarea turismului, calculată asupra veniturilor încasate din aceste contracte după data de 1 iunie 2002 inclusiv.

(7) Persoanele juridice, precum si persoanele fizice si asociatiile familiale autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfăsurarea unor activităti economice pe baza liberei initiative, cu modificările ulterioare, care au încheiat contracte ferme de import până la data de 31 mai 2002 inclusiv, beneficiază, pentru contractele respective, până la data de 31 decembrie 2002 inclusiv, de regimul fiscal si procedurile aplicabile drepturilor de import, în vigoare până la data de 31 mai 2002 inclusiv.

(8) Actelor aditionale la contractele prevăzute la alin. (7) si contractelor de import, încheiate după data de 1 iunie 2002 inclusiv, le sunt aplicabile prevederile legale în vigoare după această dată în ceea ce priveste drepturile de import.

(9) Persoanele juridice care achizitionează bunuri din import în baza unor acorduri încheiate cu organisme internationale, ratificate până la data de 31 mai 2002 inclusiv, beneficiază pentru achizitiile respective, până la data de 31 decembrie 2002 inclusiv, de regimul fiscal si procedurile aplicabile drepturilor de import, în vigoare până la data de 31 mai 2002 inclusiv.

(10) Constructiile de locuinte realizate prin Agentia Natională pentru Locuinte pe bază de contracte ferme încheiate cu societăti de constructii până la data de 31 mai 2002 inclusiv beneficiază de scutire cu drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată până la finalizarea constructiei, potrivit termenilor contractuali, inclusiv celor introdusi prin acte aditionale impuse de situatii tehnice justificate.

(11) Persoanele, indiferent de statutul lor juridic, care au încheiat, până la data de 31 mai 2002 inclusiv, contracte ferme pentru constructii de locuinte cu persoane juridice si/sau fizice autorizate să efectueze lucrări de constructii, beneficiază de scutire de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, pentru contractele respective, până la data de 31 decembrie 2002 inclusiv.

(12) Conditiile în care se aplică prevederile alin. (10) si (11) se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

(13) În sensul prezentelor norme contractele ferme reprezintă contracte valabil încheiate a căror dată de intrare în vigoare este anterioară datei de 1 iunie 2002.

(14) Prevederile prezentelor norme sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a legii.

Art. 72. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1*)

la norme

 

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

CERERE DE COMPENSARE

 

ANEXA Nr. 21)

la norme

 

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

CERERE DE RAMBURSARE

 

 

Anexa Nr. 3*)

la norme

 

FISA DE ANALIZA DE RISC PENTRU RAMBURSAREA

TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA CU CONTROL ULTERIOR

 

Pagina a 2-a