MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 442         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 24 iunie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

381. - Lege privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

534. - Decret pentru promulgarea Legii privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 152 din 23 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 158 din 30 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

607. - Hotărâre privind acordarea garantiei statului pentru creditele contractate de Societatea Comercială “Compania Natională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - În sensul prezentei legi, sunt considerate calamităti naturale pierderile cantitative si calitative de recolte, mortalitatea si/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a unor fenomene naturale si a bolilor, pe areale extinse.

Art. 2. - (1) Fenomenele naturale si bolile care generează calamităti naturale sunt: seceta excesivă, persistentă în timp si care afectează terenurile neirigate, inundatiile din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare si ruperi de baraje, ploile abundente si de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistentă a plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal si animal, topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundatii, revărsări de râuri si băltiri, uraganul, precum si alte dezastre si catastrofe produse pe areale extinse.

(2) Nominalizarea si încadrarea în categoria bolilor care generează calamităti naturale la plante si animale se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.

Art. 3. - Caracterizarea si încadrarea în categoria de calamitate naturală se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 

CAPITOLUL II

Constituirea sumei destinate despăgubirii producătorilor agricoli

 

Art. 4. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi, prin bugetul de stat se va aloca Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor o sumă destinată despăgubirii producătorilor agricoli si subventionării primelor de asigurare, ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale si ale bolilor prevăzute la art. 2.

Art. 5. - (1) Plata despăgubirii producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, pentru calamitătile naturale produse de fenomenele naturale si bolile prevăzute la art. 2 se efectuează numai pentru culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine si pestii care au fost asigurate

de către societătile de asigurare si asigurare-reasigurare.

(2) Producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care asigură culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine si pestii la societătile de asigurare agreate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor beneficiază de o sustinere a primelor de asigurare.

Art. 6. - Sumele constituite se utilizează pentru:

a) despăgubiri bănesti, acordate producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, care au suferit pagube produse de fenomenele naturale si bolile prevăzute la art. 2;

b) subventionarea primelor de asigurare pentru factorii de risc asigurati pentru culturile agricole si speciile de animale, păsări, familii de albine si pesti, nominalizate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.

Nivelul subventionării primelor de asigurare se va stabili prin hotărâre a Guvernului.

Art. 7. - Administrarea, utilizarea si gestionarea sumelor pentru despăgubirea producătorilor agricoli se fac de către Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.

Art. 8. - Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli, astfel cum acestia sunt definiti la art. 16, în următoarele conditii:

a) pentru culturile agricole si plantatiile afectate de calamităti naturale, numai pentru daune ce depăsesc 30% din productie, nivelul maxim al despăgubirii fiind de 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului;

b) pentru animale, păsări, familii de albine si pesti despăgubirea reprezintă maximum 80% din valoarea de asigurare, diminuată cu valoarea subproduselor rezultate,care pot fi valorificate potrivit prevederilor legale.

 

CAPITOLUL III

Constatarea si evaluarea pagubelor produse de calamitătile naturale

 

Art. 9. - Constatarea pagubelor se face în prezenta producătorului agricol afectat si a unei comisii numite de prefectul judetului, la propunerea directorului general al directiei generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti, comisie formată pe plan local din primar, unul sau doi specialisti de la centrul agricol ori, după caz, de la circumscriptia sanitară veterinară zonală si un delegat din partea organelor judetene ale Ministerului Finantelor Publice.

Art. 10. - Rezultatul constatărilor si documentele întocmite în acest scop, în dublu exemplar, semnate de către persoanele implicate în constatarea pagubelor, nominalizate la art. 9, se centralizează la directia generală pentru agricultură si industrie alimentară judeteană si a municipiului

Bucuresti si la prefectura judetului.

Art. 11. - Directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti au obligatia ca în termen de 3 zile de la data centralizării documentelor respective să trimită o informare detaliată Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.

Art. 12. - Directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti au obligatia preluării si centralizării actelor de constatare si a transmiterii acestora Ministerului  Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, în vederea stabilirii sumelor necesare acordării despăgubirilor.

Art. 13. - După verificarea documentatiilor de constatare a calamitătilor Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, individualizate pe judete, care se transmit directiilor generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti, precum si directiilor sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti.

Art. 14. - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor sesizează Guvernul, care, în functie de calamitătile naturale, precum si de mărimea zonelor afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre.

Art. 15. - Directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti, precum si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti sunt obligate să respecte destinatia acestor sume si repartizarea lor pe producători agricoli, persoane fizicesau juridice.

 

CAPITOLUL IV

Drepturile si obligatiile producătorilor agricoli

 

Art. 16. - În sensul prezentei legi, producătorii agricoli sunt persoanele fizice sau juridice care au în administrare sau exploatare terenuri agricole, animale, păsări, familii de albine si pesti.

Art. 17. - Persoanele fizice sau juridice beneficiază de prevederile prezentei legi dacă au fost afectate de fenomenele naturale si bolile prevăzute la art. 2 si se află în zona calamitată, declarată prin hotărâre a Guvernului, si au culturile, plantatiile, animalele, păsările, familiile de albine sau pestii asigurate prin societăti de asigurare.

Art. 18. - (1) Producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, vor primi despăgubirile aferente calamitătilor naturale în anul producerii lor.

(2) În situatia în care daunele, ca efect al calamitătilor naturale, sunt totale si sunt produse în momentul în care există posibilităti climatice si tehnice de înfiintare a culturilor, despăgubirile se acordă imediat, după constatare si evaluare, pentru asigurarea finantării începerii unui nou ciclu de productie.

Art. 19. - Pentru a beneficia de despăgubiri producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, au următoarele obligatii:

a) să declare si să înregistreze culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine si pestii, contractele de concesionare si arendare în registrele agricole deschise la nivel de comună, oras sau sector al municipiului Bucuresti;

b) să întretină culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine si pestii potrivit tehnologiilor si să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli si dăunători;

c) să depună o înstiintare, în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, încazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole, plantatiilor ori a rodului viilor, plantatiilor pomicole, de hamei si de arbusti fructiferi, si cel mai târziu în 24 de ore de la data producerii evenimentului în cazul pieirii animalelor, păsărilor, familiilor de albine si pestilor. În acest ultim caz înstiintarea trebuie să fie însotită de un act medico-legal din partea medicului veterinar de stat al circumscriptiei sanitare veterinare pe a cărei rază este amplasată ferma de crestere, grajdul de adăpostire a animalului, în care să se precizeze că pieirea acestuia s-a datorat efectelor produse de fenomenele naturale prevăzute la art. 2;

d) să prezinte, cu bună-credintă si în conformitate cu realitatea din teren, nivelul estimativ al pagubelor înregistrate.

Art. 20. - (1) Înstiintarea scrisă, prevăzută la art. 19 lit. c), se depune, în localitătile rurale, la secretarul consiliului comunal, iar în localitătile urbane, la secretarul consiliului orăsenesc, respectiv al sectoarelor municipiului Bucuresti.

(2) Secretarul consiliului comunal, orăsenesc sau secretarii sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia să le înregistreze si să le transmită în termen de 24 de ore la organele abilitate prin lege să facă constatarea si să întocmească acte de constatare.

Art. 21. - În baza unei conventii încheiate cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor Institutul National de Meteorologie si Hidrologie va transmite acestuia informări detaliate, în ritmul impus de necesităti, privind aria de răspândire a fenomenelor naturale din categoriile precizate la art. 2.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 22. - Producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care prin atitudinea lor contribuie la producerea sau majorarea daunelor nu vor beneficia de despăgubiri.

Art. 23. - Persoanele fizice sau juridice care, cu bună stiintă, fac declaratii false în vederea obtinerii de despăgubiri sau cele care înlesnesc obtinerea de despăgubiri necuvenite răspund, după caz, civil, material, administrativ sau penal.

Art. 24. - Întocmirea de acte de constatare sau de despăgubire cu date nereale constituie infractiune si sepedepseste conform legii penale.

Art. 25. - Sumele încasate nelegal vor fi restituite labugetul de stat, indexate cu indicele de inflatie.

Art. 26. - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, va elabora în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi norme metodologice de aplicare.

Art. 27. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 21 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 23 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 13 iunie 2002.

Nr. 381.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 iunie 2002.

Nr. 534.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 152

din 23 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337

din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoară - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Brezoi, judetul Vâlcea, în Dosarul nr. 544/2001.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât textele de lege criticate, care privesc extinderea procesului penal pentru alte fapte - art. 336din Codul de procedură penală si, respectiv, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane - art. 337 din acelasi cod nu au legătură cu cauza dedusă judecătii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Sentinta penală nr. 285 din 21 decembrie 2001, de fapt încheiere de sedintă, pronuntată în Dosarul nr. 544/2001, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată, din oficiu, de către instantă într-un process penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate Elena Tescut împotriva inculpatului Nicolae Sima pentru săvârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevăzutăla art. 180 alin. 2 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta judecătorească arată că initial persoana vătămată s-a adresat cu plângere prealabilă judecătoriei pentru săvârsirea împotriva sa a infractiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal. În cursul cercetării judecătoresti, constatând că fapta săvârsită de inculpat constituie, în realitate, infractiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal, pentru care plângerea se adresează organelor de urmărire penală, eventuala sesizare a instantei urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului, instanta a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi. Acesta, prin Ordonanta din 20 februarie 2001, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului cu privire la fapta prevăzută de art. 181 din Codul penal si a trimis instantei plângerea persoanei vătămate pentru fapta prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Instanta judecătorească, în baza art. 279 din Codul deprocedură penală, a pus în miscare actiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea faptei prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

În urma administrării probelor instanta de judecată a retinut că inculpatul a lovit persoana vătămată cu un corpcontondent, cauzându-i leziuni traumatice pentru a cărorvindecare au fost necesare circa 25 de zile de îngrijiri medicale, conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală din 26 ianuarie 2000. În cursul urmăririi penale s-a stabilit însă că inculpatul i-a cauzat persoaneivătămate leziuni care au necesitat numai 12-14 zile de îngrijiri medicale, ceea ce a determinat scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infractiunea de vătămare corporală. Fată de această situatie, în sedinta din 21 decembrie 2001 instanta a pus în discutia procurorului si a părtilor extinderea procesului penal, fată de acelasi inculpat, si pentru fapta prevăzută de art. 181 din Codul penal. Întrucât procurorul a refuzat extinderea procesului penal, instanta a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedură penală, care conditionează extinderea procesului penal de vointa procurorului de a pune în miscare o actiune penală pentrufaptele noi. Instanta afirmă că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 123 din Constitutie, conform cărora justitia se înfăptuieste în numele legii si judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. În sustinerea exceptiei instanta afirmă că justitia se înfăptuieste de către instantele judecătoresti, Ministerul Public având doar rolul de a le sprijini. Refuzul procurorului de a pune în miscare actiunea penală si imposibilitatea instantei de a extinde procesul penal contravin, în opinia instantei, prevederilor art. 123 din Constitutie. În opinia instantei, în cazul extinderii procesului penal nu mai este necesară punerea în miscare a actiunii penale, deoarece aceasta fusese deja pusă în miscare, asa încât dispozitiile criticate vin în conflict cu dispozitiile art. 9 din Codul de procedură penală privitoare la obiectul si exercitarea actiunii penale. Autoarea exceptiei este de părere că, atâta timp cât nu se recunosc instantelor judecătoresti atributii în exercitarea actiunii penale, scopul procesului penal nu poate fi atins. Autoarea exceptiei afirmă, fără să motiveze, că dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedură penală contravin si prevederilor art. 20 si 21 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul arată că dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura extinderii procesului penal, sunt în concordantă cu dispozitiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata se mărgineste la fapta si la persoana arătate în actul de sesizare a instantei, iar în caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care face referire extinderea. Scopul extinderii procesului penal este asigurarea operativitătii procesuale, evitându-se desfăsurarea întregii faze a urmăririi penale.

Întrucât actiunea penală a fost pusă în miscare de procuror, legiuitorul a lăsat la latitudinea procurorului initiativa extinderii procesului penal, când acesta participă la judecată. Această initiativă a procurorului nu poate fi considerată ca o stirbire a independentei judecătorilor, consacrată la art. 123 din Constitutie. De altfel, textul constitutional prevede că judecătorii se supun numai legii, deci ei trebuie să se supună si dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedură penală. Se arată că aceste dispozitii nu au nici o legătură cu liberul acces la justitie sau cu exercitarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor. În concluzie, Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost sesizată de Judecătoria Brezoi printr-o sentintă penală, încălcându-se dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd că sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de către instantă printr-o încheiere. În loc să dispună suspendarea cauzei pe perioada solutionării exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum prevăd dispozitiile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanta a dispus scoaterea de pe rol a cauzei.

Cu toate aceste neregularităti, având în vedere că exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată din oficiu de instantă, cu îndeplinirea celorlalte cerinte prevăzute laart. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională constată că este competentă să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedură penală,care sunt următoarele:

- Art. 336: “Când în cursul judecătii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârsirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infractiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal si în ce priveste această faptă, iar când instanta găseste cererea întemeiată, o admite si:

a) dacă procurorul declară că pune în miscare actiunea penală, procedează la judecarea cauzei si cu privire la această infractiune;

b) dacă procurorul declară că nu pune în miscare actiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în conditiile art. 333, instanta poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.

Dacă procurorul nu participă la judecată si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.

Dispozitiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.”;

- Art. 337: “În cursul judecătii, când se descoperă date cuprivire la participarea si a unei alte persoane la săvârsirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dacă instanta găseste cererea întemeiată, o admite si procedează potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător.”

Instanta judecătorească, autoare a exceptiei, consideră că aceste dispozitii sunt neconstitutionale întrucât conditionează extinderea procesului penal de vointa procurorului, împiedicând instanta să realizeze o astfel de extindere. Se consideră că prin aceasta dispozitiile criticate contravin, în principal, prevederilor art. 123 din Constitutie, referitoare la independenta judecătorilor, si, în subsidiar, prevederilor art. 20 si 21 din Constitutie, referitoare la drepturile si libertătile omului, respectiv la dreptul de acces liber la justitie. Se sustine că instanta ar trebui să decidă ea însăsi asupra punerii în miscare a actiunii penale încursul procesului penal si să aibă drept de control asupra actelor procurorului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. Din analiza datelor existente la dosar Curtea retine că instanta, legal sesizată cu plângere prealabilă, a constatat înainte de terminarea cercetării judecătoresti că fapta pentru care inculpatul a fost chemat în judecată nu constituie infractiunea de lovire sau alte violente prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, ci infractiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal, întrucât durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare a depăsit 20 de zile. Instanta a apreciat, asadar, că este necesară schimbarea încadrării juridice a faptei din infractiunea de loviri si alte violente, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, în infractiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 din acelasi cod, situatie în care erau incidente dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală. Nu rezultă că în cursul judecătii instanta a descoperit în sarcina inculpatului date cu privire la săvârsirea unei alte fapte prevăzute delegea penală, asa cum prevăd dispozitiile art. 336 din Codul de procedură penală, si nici date cu privire la participarea unei alte persoane la săvârsirea faptei prevăzute de legea penală, pusă în sarcina inculpatului sau în legătură cu faptainculpatului, asa cum prevăd dispozitiile art. 337 din Codul de procedură penală.

Prin urmare, Curtea retine că dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedură penală nu au legătură cu solutionarea cauzei de către instanta judecătorească. Asa fiind, nu este îndeplinită conditia prevăzută la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei”. În această situatie exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Brezoi, judetul Vâlcea, în Dosarul nr. 544/2001.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 mai 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 158

din 30 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2

teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsok.r G.bor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galati – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu au caracter discriminatoriu, situatiile diferite în care se află inculpatii, în stare de libertate, respectiv, în stare de detentie, justificând aplicarea unor tratamente diferite, fără a se contraveni în acest mod art. 16 din Constitutie referitor la egalitatea în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 829/P/2001, Tribunalul Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legeanr. 47/1992, republicată, exceptie ridicată de Marin Frunză în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 24 referitoare la dreptul laapărare. În opinia sa dispozitiile legale criticate instituie odiscriminare pozitivă în favoarea inculpatului aflat în stare de detentie în raport cu cel aflat în stare de libertate si implicit nu i se asigură acestuia dreptul constitutional la apărare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, acestea sunt considerate ca fiind neconstitutionale, deoarece dau dreptul instantelor judecătoresti să respingă exceptia de neconstitutionalitate, contravenind prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, care atribuie în competenta exclusivă a Curtii Constitutionale solutionarea acestor exceptii.

Instanta de judecată în fata căreia s-a ridicat exceptia arată că aceasta este neîntemeiată. Toate drepturile recunoscute inculpatului arestat sunt expresia vointei legiuitorului de a ocroti persoanele private de libertate si deci lipsite deposibilitatea de a-si organiza o bună apărare în cadrul procesului penal. S-a avut în vedere faptul că inculpatul aflat în stare de libertate poate oricând, chiar până la primul termen de judecată, să ia cunostintă de continutul rechizitoriului. Nu se poate sustine că inculpatul arestat ar avea un drept în plus, ci doar că este ajutat să îsi pregătească apărarea, pe cât posibil, în aceeasi măsură ca inculpatul aflat în stare de libertate.

Cu privire la critica dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanta judecătorească apreciază că si aceasta este neîntemeiată, deoarece instanta nu se poate pronunta decât asupra admisibilitătii exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în fata ei si să constate dacă cererea unei părti sau a procurorului de ridicare a unei asemenea exceptii este “admisibilă” sau “inadmisibilă”. Prin urmare, posibilitatea instantelor judecătoresti de a respinge ca fiind inadmisibile exceptiile care nu îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a CurtiiConstitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză.

Presedintele Camerei Deputatilor arată că regulile referitoare la sesizarea organelor de urmărire penală si a instantelor de judecată, la actele de urmărire penală, la judecată, la termenele în care trebuie sau pot fi îndeplinite anumite acte reprezintă norme procedurale a căror stabilire revine exclusiv în competenta legiuitorului, în sensul dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie. Pe de altă parte, se consideră că situatia inculpatului aflat în stare de detinere, căruia i se comunică rechizitoriul, nu poate fi apreciată ca fiind mai favorabilă fată de cea a inculpatului aflat în libertate, întrucât acesta din urmă, fiind citat pentru termenul de judecată, are posibilitatea să ia cunostintă de rechizitoriu de la arhiva instantei la care se găseste dosarul.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, se apreciază că legea permite instantelor de judecată să se pronunte numai asupra admisibilitătii exceptiilor de neconstitutionalitate, conform art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, asupra temeiniciei unor astfel de exceptii Curtea Constitutională fiind unica autoritate care poate decide.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată sub toate aspectele, astfel încât nu poate fi pusă în discutie încălcarea prevederilor constitutionale invocate. Se mentionează că textele de lege criticate nu instituie o discriminare între persoanele aflate în stare de libertate si cele aflate în stare de detinere, întrucât existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirmă principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, deoarece, asa cum s-a pronuntat si Plenul Curtii Constitutionale în Decizia nr. 1/1994, “nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale […], cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite”.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si ale art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum si dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997. Textele de lege criticate din Codul de procedură penală au următorul continut:

- Art. 264 alin. 4: “În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instantei competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati în stare de detinere.”;

- Art. 313 alin. 2 teza a doua: “[…] O dată cu citatia, inculpatului aflat în stare de detinere i se comunică si copia actului de sesizare a instantei.”;

- Art. 318 alin. 1: “La termenul de judecată, după strigarea cauzei si apelul părtilor, presedintele verifică identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se află în stare de detinere, presedintele se încredintează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instantei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână, iar presedintele îi înmânează copia de pe actul de sesizare a instantei, făcându-se mentiune despre aceasta în încheierea de sedintă.”

Dispozitia legală criticată din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede:

- Art. 23. alin. (6): “Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională.”

Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind încălcate sunt următoarele:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

- Art. 144 alin. (1) lit. c): “Curtea Constitutională are următoarele atributii: […]

c) hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.”

I. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, sustinerile autorului exceptiei sunt neîntemeiate. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei critică prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora comunicarea actului de inculpare s-ar realiza exclusiv către inculpatii aflati în stare de detinere, iar nu si către cei aflati în stare de libertate. În realitate, textul invocat prevede obligatia procurorului de a înainta dosarul către instanta de judecată împreună cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu, iar nu comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpatilor aflati în stare de detinere. Întrucât dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală reglementează o procedură administrativă de înaintare a dosarului la instanta competentă după darea sau confirmarea rechizitoriului, nu se poate sustine că situatia inculpatului aflat în stare de detinere, căruia i se comunică rechizitoriul, este mai favorabilă fată de cea a inculpatului aflat în stare de libertate. Dispozitiile legale criticate nu numai că nu creează discriminări, ci, dimpotrivă, urmăresc evitarea unei discriminări, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de detentie de a-si organizaapărarea în conditii cât mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate. Dreptul la apărare al acestuia din urmă nu este cu nimic afectat, deoarece, fiind chemat prin citatie procedurală, el are dreptul de a lua cunostintă oricând, direct sau prin apărător, de actul de sesizare a instantei si îsi poate organiza apărarea utilizând toate mijloacele prevăzute de lege.

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001. Respingând această exceptie de neconstitutionalitate, pe care a considerat-o ca neîntemeiată, Curtea Constitutională a arătat că dispozitiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, iar situatia inculpatului aflat în stare de detinere nu poate fi apreciată ca fiind mai favorabilă decât a celui aflat în stare de libertate.

Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate sustine nici neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constată că textul de lege ce reglementează posibilitatea instantei judecătoresti de a respinge ca fiind inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate care nu îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu au legătură cu solutionarea cauzei de către instanta judecătorească.

Asa fiind, nu este îndeplinită conditia prevăzută la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei”. În această situatie exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galati - Sectia penală.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 mai 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea garantiei statului pentru creditele contractate de Societatea Comercială “Compania Natională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A.

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, precum si ale art. 2 lit. f), art. 27, art. 35 alin. (1) si ale art. 37 alin. (4) din Legea datoriei publice nr. 81/1999,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Ministerul Finantelor Publice garantează în numele statului următoarele credite:

a) un credit intern în valoare de 14,5 milioane dolari S.U.A., precum si dobânzile si costurile aferente acestuia, care va fi contractat de Societatea Comercială “Compania Natională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A. în anul 2002, reprezentând avansul din pretul de achizitie a două aeronave tip Boeing 737 seria 700 care vor fi cumpărate în baza contractului nr. 1.887/1995 încheiat cu Boeing Company din S.U.A.;

b) un credit extern în valoare de 82 milioane dolari S.U.A., precum si prima de asigurare, dobânzile, comisioanele si alte costuri aferente acestuia, care va fi contractat de Societatea Comercială “Compania Natională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A. în anul 2003, reprezentând diferenta din pretul de achizitie al celor două aeronave tip Boeing 737 seria 700.

Art. 2. - Rambursarea ratelor scadente, precum si plata dobânzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente creditelor garantate conform art. 1 se vor asigura din surse proprii, din credite bancare si, în completare, de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 13 iunie 2002.

Nr. 607.