MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 456         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 27 iunie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

414. - Lege privind impozitul pe profit

 

572. - Decret pentru promulgarea Legii privind impozitul pe profit

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind impozitul pe profit

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Sunt obligate la plata impozitului pe profit, în conditiile prezentei legi, si denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursă, atât din România, cât si din străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfăsoară activităti printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfăsoară activităti în România ca beneficiari ori parteneri împreună cu o persoană juridică română într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;

d) persoanele juridice române si persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât si în străinătate din asocieri care nu dau nastere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se retine si se varsă de către persoana juridică;

e) persoanele juridice străine care obtin veniturile prevăzute la art. 16, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului;

b) institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitătile realizate si utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si Legii nr. 189/1998 privind finantele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c) organizatiile de nevăzători, de invalizi si ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unitătile economice fără personalitate juridică ale acestora, protejate potrivit legii speciale de organizare si functionare privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

d) fundatiile române constituite ca urmare a unor legate;

e) cooperativele care functionează ca unităti protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare si functionare privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

f) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitătii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia utilizării sumelor respective pentru întretinerea si functionarea unitătilor de cult, pentru lucrările de construire, de reparatie si de consolidare a lăcasurilor de cult si a clădirilor ecleziastice, pentru învătământ si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obtinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) institutiile de învătământ particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătătirea finantării învătământului superior;

h) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru veniturile obtinute din activitătile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunătătirea confortului si a eficientei clădirii, pentru întretinerea si repararea proprietătii comune.

(3) Persoanele juridice române fără scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru următoarele categorii de venituri:

a) cotizatiile membrilor;

b) contributiile bănesti sau în natură ale membrilor si simpatizantilor;

c) taxele de înregistrare, stabilite potrivit legislatiei în vigoare;

d) donatiile si sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;

e) dobânzile si dividendele obtinute din plasarea disponibilitătilor rezultate din asemenea venituri;

f) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

g) resursele obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale;

h) veniturile din actiuni întâmplătoare realizate de organizatii sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare si functionare;

i) veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică.

(4) Persoanele juridice fără scop patrimonial, pentru veniturile realizate din activităti economice până la nivelul echivalentului în lei de 10.000 euro, realizate într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevăzute la alin. (3), sunt exceptate de la plata impozitului pe profit.

(5) Persoanele juridice române fără scop patrimonial care nu se încadrează în conditiile referitoare la nivelul veniturilor prevăzute la alin. (4), pentru profitul obtinut din activităti economice, plătesc impozit pe profit, calculat potrivit art. 2 alin. (1).

Art. 2. - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu exceptiile prevăzute de prezenta lege.

(2) În cazul Băncii Nationale a României cota de impozit pe profit este de 80% si se aplică asupra veniturilor rămase  după scăderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezervă, potrivit legii.

(3) Contribuabilii care obtin venituri din activitătile desfăsurate pe bază de licentă în zona liberă plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

(4) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor si/sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

Suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează la sfârsitul anului ca sursă proprie de finantare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele pentru care beneficiarul prestării este în străinătate.

(5) Începând cu data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%.

(6) Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finantare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 3. - (1) Contribuabililor care beneficiază de facilitătile prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) nu li se aplică dispozitiile art. 11 alin. (5). Contribuabilii îsi exprimă optiunea pentru una dintre cele două facilităti la începutul anului fiscal.

(2) În cazul contribuabililor care îsi desfăsoară activitatea în zonele libere, pentru veniturile realizate din export se aplică cota cea mai favorabilă prevăzută la art. 2 alin. (3) si (4).

(3) Contribuabilii care beneficiază de facilitătile prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) si la art. 11 alin. (5) nu mai beneficiază de facilitătile de natura impozitului pe profit, prevăzute în alte acte normative.

(4) Contribuabilii prevăzuti la art. 35 alin. (3)-(5) nu intră sub incidenta prevederilor alin. (3).

Art. 4. - (1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înfiintează sau încetează să existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

Art. 5. - (1) Cu exceptia dispozitiilor alin. (2), în cazul asocierii sau al altor forme de organizare fără personalitate juridică, fiecare partener, asociat sau beneficiar se impozitează în limita care i se cuvine din profit.

(2) În cazul asociatiunilor în participatiune sau al asocierilor similiare, veniturile si cheltuielile sunt alocate acestora în limita cotelor de participatiune detinute de fiecare asociat. Orice plăti suplimentare prevăzute în contractul de asociere, inclusiv contributiile suplimentare, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Art. 6. - În cazul contribuabililor care desfăsoară activităti de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor si a cazinourilor, impozitul pe profit datorat potrivit prezentei legi, aferent acestor activităti, nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activităti. În situatia în care impozitul pe profit este mai mic de 5% din veniturile acestor activităti, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.

 

CAPITOLUL II

Determinarea profitului impozabil

 

Art. 7. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferentă între veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile nedeductibile.

(2) În cazul bunurilor mobile si imobile produse de către contribuabili si valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleasi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părti, proportional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Optiunea se exercită în momentul livrării bunurilor si nu se poate reveni asupra ei.

Art. 8. - În întelesul prezentei legi, sunt considerate neimpozabile următoarele venituri:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română;

b) diferentele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la societatea la care se detin participatiile;

c) veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum si din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;

d) alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale.

Art. 9. - (1) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile.

(2) Metodele contabile stabilite prin reglementări legale în vigoare, inclusiv metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metoda de evaluare aplicată trebuie să fie aceeasi pe tot parcursul exercitiului financiar.

(3) La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai următoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si a provizioanelor:

a) rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

b) în cazul băncilor si cooperativelor de credit autorizate, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Băncii Nationale a României. Acelasi regim se aplică si fondurilor de garantare;

c) rezervele tehnice calculate de către societătile de asigurare si reasigurare, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele tehnice se diminuează prin înregistrarea la venituri, astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare.

(4) Orice alte rezerve constituite în baza unor acte normative speciale nu sunt cheltuieli deductibile. Exceptie fac rezervele legale constituite de Banca Natională a României, băncile, fondurile de garantare si cooperativele de credit.

(5) Schimbarea destinatiei rezervelor si a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea către actionari, sub orice formă, cu ocazia lichidării, divizării, fuziunii, dizolvării societătii sau a retragerii unui actionar/asociat, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit si impozit pe dividende, conform prevederilor legale în vigoare. Fac exceptie sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare, dacă succesorul de drept al contribuabilului mentine sistemul de impunere conform prezentei legi.

(6) Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:

a) cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat, efectuate potrivit legii, în limita de 5% aplicată asupra diferentei dintre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai putin cheltuiala cu impozitul pe profit si cheltuielile cu sponsorizarea si/sau mecenatul;

b) perisabilitătile, în limitele prevăzute în normele aprobate prin hotărâre a Guvernului, care se vor elabora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7) Potrivit prezentei legi, cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau venit plătite în străinătate;

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere si penalitătile de întârziere datorate către autoritătile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalitătile sau majorările datorate către autorităti străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România si/sau autorităti străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu exceptia majorărilor, al căror regim este reglementat prin conventiile de evitare a  dublei impuneri;

c) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordată salariatilor, pentru deplasări în tară si în străinătate, care depăseste de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

d) sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului;

e) suma cheltuielilor sociale care depăsesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat;

f) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli;

g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariatilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin retinere la sursă;

h) orice cheltuieli făcute în favoarea actionarilor sau a asociatilor, altele decât cele generate de plăti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piată;

i) cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere si de administrare înregistrate de un sediu permanent care apartine unei persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în România, care depăsesc 10% din salariile impozabile ale salariatilor sediului permanent din România;

j) cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operatiunii;

k) cheltuielile înregistrate de societătile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societătile agricole si alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosintă al terenului agricol adus de membrii asociati peste cota de distributie din productia realizată din folosinta acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

l) cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activitătii de portofoliu, cu exceptia celor determinate de vânzarea acestora;

m) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

n) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispozitiilor legii anuale a bugetului de stat;

o) cheltuielile privind contributiile plătite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contributiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii;

p) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale si risc profesional;

q) cheltuielile de protocol care depăsesc limita de 2% aplicată asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor si al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

r) alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizică, dacă legea nu prevede altfel;

s) cheltuielile cu serviciile de management, consultantă, prestări de servicii sau asistentă, în situatia în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă si pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată;

t) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentând garantie bancară pentru creditele utilizate în desfăsurarea activitătii pentru care contribuabilul este autorizat.

Art. 10. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu.

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleasi conditii, până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferentele de curs valutar ale contribuabilului depăsesc veniturile din diferentele de curs valutar, diferenta va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, în sensul alin. (1) si (2), deductibilitatea acestei diferente fiind supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate.

(4) Dobânzile si pierderile din diferente de curs valutar în legătură cu împrumuturile obtinute direct sau indirect de la bănci internationale de dezvoltare si organizatii similare, mentionate în instructiunile prevăzute la art. 34, si cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenta prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obtinute de la alte entităti decât institutiile de credit autorizate, dobânda deductibilă este limitată la:

a) nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, pentru împrumuturile în lei;

b) nivelul ratei dobânzii EURIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în euro;

c) nivelul ratei dobânzii LIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în alte devize.

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) si (2).

(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică băncilor, persoane juridice române, si sucursalelor băncilor străine care îsi desfăsoară activitatea în România, precum si institutiilor de credit.

Art. 11. - (1) Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale si necorporale sunt deductibile în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv masini, utilaje si instalatii de lucru, computere si echipamente periferice ale acestora, puse în functiune după data intrării în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial.

Acelasi regim de amortizare se poate utiliza si pentru brevetele de inventie, de la data aplicării acestora de către contribuabil.

(2) Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertărilor, explorărilor, forărilor, dezvoltărilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani, în rate egale, din veniturile realizate din exploatare.

(3) Contribuabilii autorizati să desfăsoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligati să înregistreze în evidenta contabilă si să deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din diferenta anuală dintre veniturile si cheltuielile din exploatare, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, pe toată durata de functionare a exploatării zăcămintelor naturale.

(4) Pentru titularii de acorduri petroliere care desfăsoară operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalatiilor, a dependintelor si a anexelor, precum si pentru reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare, pe toată durata de functionare a exploatării petroliere.

(5) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe si/sau în brevete de inventie amortizabile, potrivit legii, destinate activitătilor pentru care acestia sunt autorizati, si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viată utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.

(6) Deducerea suplimentară de amortizare se acordă la data punerii în functiune a mijlocului fix, conform prevederilor Legii nr. 15/1994. Sunt exceptate de la această prevedere achizitiile de animale si plantatii, pentru care deducerea se acordă astfel:

a) pentru animale, la data achizitiei;

b) pentru plantatii, la data receptiei finale de înfiintare a plantatiei.

(7) Intră sub incidenta alin. (1) sau (5), după caz, si mijloacele fixe achizitionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing financiar.

(8) Contribuabilii care beneficiază de facilitătile prevăzute la alin. (1) si (5) au obligatia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel putin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de functionare.

(9) Persoanele juridice care au beneficiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi de facilitatea fiscală prevăzută la art. 212 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii, aprobată si modificată prin Legea nr. 415/2001, sunt obligati să păstreze în patrimoniu investitiile realizate cel putin o perioadă egală cu jumătate din durata normală de functionare a acestora.

(10) În cazul în care nu sunt respectate prevederile alin. (8) si (9), impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada în care s-a aplicat deducerea, si se vor calcula majorări si penalităti de întârziere, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 12. - În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational locatorul/finantatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, si de către locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operational utilizatorul deduce chiria.

Art. 13. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaratia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obtinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică ce îsi încetează existenta, în cazul în care are loc divizarea, dizolvarea, lichidarea sau fuziunea.

(3) În cazul persoanelor juridice străine prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai activitătile economice, cotele de participare, profiturile si pierderile atribuite sediului permanent din România.

(4) Contribuabilii care au fost obligati la plata unui impozit pe venit si care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezenta lege. Această pierdere se recuperează de la data înregistrării.

Art. 14. - (1) În situatia lichidării/dizolvării unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul si profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia.

(2) În cazul fuziunii sau al divizării unui contribuabil care îsi încetează existenta sumele rezultate din evaluările generate de aceste operatiuni se vor reflecta în conturile de rezerve ale entitătilor rezultate, fără a fi utilizate la majorarea capitalului social. În caz contrar aceste sume se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1).

 

CAPITOLUL III

Impozitarea persoanelor juridice străine si a veniturilor din surse externe

 

Art. 15. - Contribuabilii definiti la art. 1 alin. (1) lit. b) si c) datorează impozit pe profitul atribuibil sediului permanent din România. Cota de impozitare este cea stabilită la art. 2 alin. (1), (3) sau (4), după caz.

Art. 16. - (1) Persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora, potrivit prevederilor prezentei legi, cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1):

a) veniturile obtinute din sau în legătură cu proprietăti imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăti, si câstigul obtinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăti, inclusiv orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect, inclusiv prin înstrăinarea actiunilor si a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active corporale sunt formate în principal - direct sau indirect - din proprietăti imobiliare situate în România;

b) veniturile obtinute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câstigul obtinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

c) veniturile obtinute din înstrăinarea unui drept de proprietate detinut la o persoană juridică română.

(2) Orice alt venit care nu este mentionat la alin. (1) este venit realizat pe teritoriul României dacă este plătit de un rezident român sau este plătit de ori prin intermediul unui sediu permanent în România.

Art. 17. - (1) În sensul prezentei legi, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct ori prin intermediul unui agent dependent. În cazul în care o asociere sau o altă entitate care nu are personalitate juridică desfăsoară activităti printr-un sediu permanent în România, părtile sau beneficiarii se consideră că desfăsoară activitate în România printr-un sediu permanent.

(2) Sediul pemanent include: un loc de conducere, o sucursală, un birou, un sediu secundar, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un put petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extractie a resurselor naturale.

(3) Un santier de constructii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru constructii, un proiect de montaj sau de instalare, activitătile de supraveghere, consultantă si furnizarea de servicii pentru acelasi proiect sau proiecte conexe devine sediu permanent dacă are o durată mai mare de 6 luni.

(4) Un sediu permanent nu include: folosirea de instalatii în scopul depozitării, al expunerii de produse sau de mărfuri; mentinerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării sau al expunerii; mentinerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică; mentinerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea în cadrul unui târg comercial sau al unei expozitii si care pot fi si vândute la încheierea târgului sau a expozitiei.

(5) Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, de mărfuri sau colectării de informatii, mentinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăsurării de activităti cu caracter pregătitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activitătilor mentionate, cu conditia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

(6) Când o persoană fizică sau juridică, alta decât un agent cu statut independent, actionează în numele unei întreprinderi si are si exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în privinta oricăror activităti pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitătile acestei persoane sunt limitate la cele mentionate la alin. (5).

(7) O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent numai prin faptul că aceasta îsi exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu conditia ca această persoană să actioneze în cadrul activitătii ei obisnuite, înscrisă în documentele de constituire.

(8) Prin agent dependent se întelege o persoană fizică, juridică sau altă entitate care îsi desfăsoară activitatea în România, în numele, pe contul si sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între acestia, si încheie contracte în numele acesteia, cu exceptia reprezentantelor autorizate să functioneze pe teritoriul României.

(9) Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activitătii să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în a cărui rază urmează să activeze.

(10) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, avându-se în vedere prevederile cap. II.

La determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:

a) relatia dintre o societate comercială străină si sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin conventii/contracte; în consecintă, operatiunile la care acestea participă nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operatiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;

b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuială sau venit al sediului permanent;

c) circulatia bunurilor si a finantărilor între acestea, precum si cedarea bunurilor mobile si imobile nu duc la realizarea de profituri sau pierderi.

Art. 18. - (1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalentă cu impozitul pe venitul din sursa externă, plătit direct sau prin retinere la sursă în străinătate, pe bază de documente confirmate de autoritătile străine, care atestă plata, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României, aferent datei plătii. În acest caz valoarea ce va fi luată în considerare pentru determinarea profitului impozabil este cea brută, inclusiv impozitul plătit în afară.

(2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit, prevăzută în prezenta lege, asupra veniturilor pe fiecare sursă de venit externă, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

Art. 19. - Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează si se recuperează în anii următori, potrivit art. 13.

 

CAPITOLUL IV

Plata si controlul impozitului pe profit

 

Art. 20. - (1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu exceptia Băncii Nationale a României, a băncilor române si a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop profitul si impozitul pe profit se calculează si se evidentiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.

(2) Banca Natională a României, băncile si sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligatia să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiasi an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situatiilor financiare.

(3) Contribuabilii, altii decât cei prevăzuti la alin. (2), au obligatia să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat si evidentiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situatiilor financiare.

(4) Persoanele juridice care încetează să existe au obligatia de a depune declaratia de impunere si de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existentei persoanei juridice la registrul comertului.

(5) Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează si plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor.

(6) Contribuabilii care obtin venituri din cultura cerealelor si a plantelor tehnice, pomicultură si viticultură plătesc impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

Art. 21. - (1) În cursul anului fiscal contribuabilii au obligatia de a depune declaratia de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul contabil anual, să depună declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situatiilor financiare.

(2) Contribuabilii sunt obligati să depună o dată cu declaratia de impunere anuală si o declaratie privind plătile sau angajamentele de plată către persoanele fizice si/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plătii si beneficiarul. Nu se cuprind în această declaratie sumele angajate sau plătite pentru operatiunile în exclusivitate de import de bunuri si transport international.

(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate si pentru depunerea în termen a declaratiei de impunere.

(4) Declaratia de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl reprezinte pe contribuabil.

Art. 22. - Fac exceptie de la prevederile art. 20 alin. (3) contribuabilii care au definitivat până la data de 25 ianuarie închiderea exercitiului financiar anterior. Acestia depun declaratia de impunere definitivă si plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.

Art. 23. - Plata impozitelor reglementate de prezenta lege se face în lei.

Art. 24. - Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări si penalităti de întârziere, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 25. - Constatarea, controlul, urmărirea, încasarea si executarea silită a impozitelor reglementate de prezenta lege, precum si a penalitătilor, a majorărilor de întârziere si a penalitătilor de întârziere se efectuează, conform reglementărilor legale în vigoare, de către organele fiscale ale Ministerului Finantelor Publice.

Art. 26. - Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităti fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, conform Ordonantei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare, în scopul determinării obligatiilor fiscale ale acestuia. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unitătii fiscale, justificată de necesitatea controlului.

Art. 27. - (1) În vederea determinării obligatiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla si de a recalcula adecvat profitul impozabil si impozitul de  plată pentru:

a) operatiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plătii impozitelor;

b) operatiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociatilor, actionarilor sau persoanelor ce actionează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de actionari, asociati ori de persoanele care actionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operatiunii;

d) distribuirea, împărtirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai multi contribuabili ori acele operatiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale si pentru reflectarea reală a operatiunilor.

(2) În cazul tranzactiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piată a tranzactiilor.

(3) În mod particular, sunt persoane asociate:

a) persoanele fizice, ascendentii, descendentii, colateralii, sotul sau sotia acestora si afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

b) o entitate si orice altă persoană care detine inclusiv proprietăti ale asociatilor acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul actiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controlează în mod efectiv acea entitate;

c) două entităti, dacă o tertă persoană detine inclusiv proprietăti ale asociatilor acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul actiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controlează în mod efectiv acele entităti.

(4) La estimarea valorii de piată a tranzactiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării preturilor, în care pretul de vânzare al contribuabilului se compară cu preturile practicate de alte entităti independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b) metoda cost-plus, în care pretul obisnuit al pietei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c) metoda pretului de revânzare, în care pretul pietei este determinat pe baza pretului de revânzare a produselor si serviciilor către entităti independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare si o rată de profit.

(5) Dintre metodele prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată metodă, de la caz la caz.

(6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instructiunile aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34.

Art. 28. - (1) Functionarii publici din cadrul unitătilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai detin această calitate, sunt obligati să păstreze secretul asupra informatiilor pe care le detin prin exercitarea atributiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2) Informatiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:

a) autoritătilor cu atributii fiscale, în scopul realizării unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) autoritătii din domeniul muncii si protectiei sociale care face plăti de asigurări sociale sau alte plăti similare;

c) autoritătilor fiscale ale altei tări, în baza unei conventii internationale ratificate sau aprobate de Parlament;

d) autoritătilor judiciare competente, potrivit legii.

(3) Persoana care primeste informatii fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informatiilor primite.

(4) Informatia referitoare la un contribuabil poate fi transmisă si unei alte persoane, cu consimtământul scris al contribuabilului.

(5) Nerespectarea obligatiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseste potrivit legii penale.

Art. 29. - Contestatiile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se solutionează conform prevederilor legale în materie.

Art. 30. - (1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a actiunilor ori a părtilor sociale ale societătilor comerciale, precum si transferul patrimoniului unei entităti apartinând unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligatiilor fiscale de natura impozitului pe profit si a impozitului pe dividende. Fac exceptie situatiile în care urmează să se preia obligatiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administratiei de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum si tranzactiile efectuate pe piata de capital.

(2) Oficiul registrului comertului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada eliberată de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligatiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administratiei de stat, în cazul în care se preiau aceste obligatii fiscale.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) si (2) constituie infractiune pentru administratorul societătii sau reprezentantul legal, după caz, precum si pentru emitentul certificatului de mentiuni si se pedepseste potrivit legii penale.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 31. - Metodologia de calcul si de reflectare în profit a operatiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor partiale sau totale ale contribuabililor, precum si al reorganizării acestora, va fi prezentată în instructiunile prevăzute la art. 34.

Art. 32. - Pierderea netă înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei legi. Pierderea netă se calculează ca diferentă între pierderile si profiturile impozabile înregistrate în perioada de scutire.

Art. 33. - (1) Obligatiile fiscale reglementate prin prezenta lege sunt venituri ale bugetului de stat.

(2) Ca exceptie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările si amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Art. 34. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, instructiunile privind metodologia de calcul si formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba regimul deductibilitătii fiscale a provizioanelor agentilor economici si ale băncilor, cooperativelor de credit si fondurilor de garantare.

(3) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi se constituie Comisia centrală fiscală a impozitelor directe, coordonată de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei si regulamentul de functionare se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Ordinele, modelele de formulare si normele de completare a acestora, referitoare la impozitul pe profit, precum si deciziile comisiei prevăzute la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 35. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2002.

(2) Anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din două exercitii fiscale. Primul exercitiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2002, în care se vor aplica prevederile Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea exercitiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie - 31 decembrie 2002, în care se vor aplica prevederile prezentei legi.

(3) În cazul persoanelor juridice care au obtinut înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, se va aplica în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe toată durata de existentă a zonei defavorizate.

(4) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investitii înainte de data de 30 iunie 2002, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităti persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităti din Muntii Apuseni si în Rezervatia Biosferei “Delta Dunării”, republicată, beneficiază în continuare de reglementările prevăzute de aceasta.

(5) Contribuabilii care îsi desfăsoară activitatea în zona liberă, pe bază de licentă, si care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au realizat investitii în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel putin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe profit.

Această prevedere nu se mai aplică de la data la care intervin modificări în structura actionariatului contribuabilului. În cazul societătilor cotate se consideră modificare a actionariatului, conform prevederilor prezentului articol, situatia în care în cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din actionariat se modifică.

Art. 36. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) prevederile Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, cu modificările si completările ulterioare;

b) prevederile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal pentru îmbunătătirea realizării si colectării veniturilor statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 20 septembrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 576/2001;

c) dispozitiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 14 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 30 iulie 1992;

d) prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 20/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare;

e) prevederile art. 43 alin. (2) referitoare la impozitul pe profit din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare;

f) prevederile art. 19 alin. (1) si (4) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanta Guvernului nr. 78/2001 pentru modificarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001 si aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2002;

g) dispozitiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 89 alin. 3 din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, cu modificările si completările ulterioare;

h) prevederile art. 212 si 213 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000 si aprobată cu modificări prin Legea nr. 415/2000;

i) reglementările art. 6 si 7 referitoare la impozitul pe venit din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001;

j) prevederile art. 7 lit. b) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001;

k) prevederile art. 10 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanta Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităti persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităti din Muntii Apuseni si în Rezervatia Biosferei “Delta Dunării”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/1997, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 13 august 1997;

l) prevederile art. 2 si 4 din Hotărârea Guvernului nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizării si deductibilitătii fiscale a provizioanelor agentilor economici si societătilor bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;

m) prevederile art. 68 din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Prevederile art. 13 alin. 1 si ale art. 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 26 iunie 2002.

Nr. 414.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind impozitul pe profit

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind impozitul pe profit si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 26 iunie 2002.

Nr. 572.