MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 308 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 9 mai 2002
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 96 din 21 martie 2002 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de
procedură penală
Opinie separată
Decizia nr. 113 din 2 aprilie 2002 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 privind unele măsuri pentru achizitionarea
metalelor neferoase, a aliajelor acestora si a deseurilor neferoase reciclabile
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
409. - Hotărâre privind controalele de conformitate
cu reglementările referitoare la securitatea produselor, în cazul produselor de
import
411. - Hotărâre privind trecerea unui imobil din
domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Apărării
Nationale în domeniul public al municipiului Mangalia si în administrarea
Consiliului Local al Municipiului Mangalia, judetul Constanta
412. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil,
monument istoric, din domeniul public al statului si din administrarea
Ministerului Culturii si Cultelor în domeniul public al municipiului Câmpina si
în administrarea Consiliului Local al Municipiului Câmpina
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 21 martie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul
de procedură penală
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată
de Dumitru Petru Pop în Dosarul nr. 1.270/2000 al Judecătoriei Brasov.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 14 martie 2002 si
au fost consemnate în încheierea din aceeasi dată, când Curtea, având nevoie de
timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 21 martie 2002.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 1.270/2000,
Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură
penală.
Exceptia a fost ridicată de Dumitru Petru Pop în cadrul unui proces
penal.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia
sustine că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin
prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie, care reglementează imunitatea
parlamentară. El arată, de asemenea, că a fost trimis în judecată penală si
ulterior, în urma alegerilor din 26 noiembrie 2000, a dobândit calitatea de
senator. Institutia imunitătii parlamentare, asa cum este reglementată în art.
69 alin. (1) teza întâi din Constitutie, priveste atât infractiunile sau
contraventiile săvârsite înainte de dobândirea calitătii de deputat sau de
senator, cât si cele săvârsite după dobândirea acestei calităti, întrucât
ratiunea acestei institutii, de a proteja deputatii si senatorii de urmăririle
judiciare represive, abuzive sau sicanatoare, subzistă indiferent de momentul
săvârsirii faptei. De asemenea, pentru aceleasi motive autorul exceptiei
apreciază că si continuarea judecătii trebuie supusă aprobării Camerei din care
face parte persoana trimisă în judecată. El invocă în acest sens o încheiere
pronuntată de Curtea Supremă de Justitie, prin care, într-o situatie similară,
dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie pentru
declansarea procedurii de ridicare a imunitătii parlamentare, precum si
prevederile art. 169 din Regulamentul Senatului, republicat. Solicită ca si
dosarul său să fie trimis Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie
pentru declansarea procedurii de ridicare a imunitătii parlamentare.
Pe cale de consecintă, autorul exceptiei consideră că dispozitiile
criticate contravin si prevederilor art. 69 alin. (1) teza a doua din
Constitutie, care stabilesc competenta Curtii Supreme de Justitie de a-i judeca
pe deputati si senatori, indiferent de data la care au fost comise faptele sau
de data trimiterii în judecată a inculpatilor. Astfel dispozitiile art. 40
alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale în ceea ce îi
priveste pe deputati si sena- tori, întrucât în cazul acestor persoane
competenta nu este determinată de momentul săvârsirii faptei, după dobândirea
calitătii de deputat sau de senator devenind aplicabile prevederile
constitutionale ale art. 69 alin. (1) teza întâi, referitoare la ridicarea
imunitătii parlamentare, si, în cazul ridicării acesteia, ale art. 69 alin. (1)
teza a doua, referitoare la competenta Curtii Supreme de Justitie.
Judecătoria Brasov, exprimându-si opinia, consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât prevederile art. 69
alin. (1) din Constitutie nu fac distinctie între faptele săvârsite anterior si
cele săvârsite ulterior dobândirii calitătii de deputat sau de senator. Rezultă
că în acest caz competenta materială este determinată atât de calitatea
persoanei în momentul săvârsirii faptei, cât si de calitatea acesteia în
momentul tragerii la răspundere penală. Instanta apreciază că notiunea de
“trimitere în judecată”, prevăzută la art. 69 alin. (1) teza întâi din
Constitutie, presupune si judecata efectivă. De aceea si pentru continuarea
unei judecăti începute este necesară încuviintarea prevăzută în textul
constitutional. Dat fiind că după parcurgerea procedurii ridicării imunitătii
parlamentare competenta de judecată apartine Curtii Supreme de Justitie,
instanta apreciază că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură
penală sunt neconstitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispozitiile criticate si prevederile constitutionale invocate de
autorul exceptiei se referă la situatii diferite, neexistând între ele nici o
contradictie.
Astfel, în vreme ce dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură
penală se referă la cazurile aflate în curs de judecată, pentru care rămâne
competentă instanta învestită, chiar dacă ulterior se schimbă calitatea
inculpatului, prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie au în vedere
situatii anterioare judecătii, “începând cu retinerea si terminând cu
trimiterea în judecată”.
În acelasi sens Guvernul consideră că imunitatea parlamentară,
consacrată de prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie, “vizează acele
situatii în care parlamentarii ar fi expusi unor presiuni prin exercitarea unor
proceduri judiciare împotriva lor si nu ipoteze în care, anterior dobândirii
calitătii de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpati în proceduri
în curs de desfăsurare în fata instantei de judecată”. Prevederile
constitutionale referitoare la imunitatea parlamentară cuprind enumerări
limitative si, ca urmare, sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse
după momentul trimiterii în judecată.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992,
republicată, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile
art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “Dobândirea
calitătii după săvârsirea infractiunii nu determină schimbarea competentei.”
În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a
invocat dispozitiile art. 69 alin. (1) din Constitutie, conform cărora “Deputatul
sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis în
judecată, penală ori contraventională, fără încuviintarea Camerei din care face
parte, după ascultarea sa. Competenta de judecată apartine Curtii Supreme de
Justitie”.
Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că
sustinerile autorului exceptiei privesc în esentă problema dacă ridicarea
imunitătii parlamentare operează si în cazul unei judecăti deja începute si, pe
cale de consecintă, competenta de judecată într-un asemenea caz ar apartine
Curtii Supreme de Justitie.
În acest sens Curtea retine că imunitatea parlamentară, în acceptiunea
prevederilor art. 69 alin. (1) teza întâi din Constitutie, are ca efect
imposibilitatea îndeplinirii anumitor activităti procesuale fată de un deputat
sau senator fără încuviintarea Camerei Deputatilor sau, respectiv, a Senatului,
fiind instituită în scopul protejării parlamentarului împotriva unor actiuni
judiciare de natură să îi pună în pericol independenta si exercitarea liberă a
mandatului încredintat de electorat. Pe de altă parte, potrivit prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constitutie, “Cetătenii sunt egali în fata legii si a
autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”.
Rezultă că imunitatea parlamentară, fiind o situatie de exceptie de la
dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsură de protectie a deputatului
sau senatorului, iar nu în asa fel încât în realitate să constituie un
privilegiu al persoanelor ce detin această functie electivă. De aceea prevederile
constitutionale ale art. 69 alin. (1) teza întâi nu pot fi interpretate
extensiv, în sensul că ar fi necesară ridicarea imunitătii parlamentare si
pentru alte activităti decât cele prevăzute în mod expres. Pentru aceste motive
Curtea nu poate primi sustinerile autorului exceptiei, în sensul că ridicarea
imunitătii parlamentare ar fi necesară si pentru continuarea unei judecăti
începute, iar nu numai pentru trimiterea în judecată. Prin trimiterea în
judecată instanta este învestită cu solutionarea unei anumite cauze, iar o dată
învestită va rămâne competentă să judece indiferent de dobândirea ulterioară,
de către persoana trimisă în judecată, a calitătii de deputat sau de senator.
În ceea ce priveste invocarea, în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate,
a prevederilor art. 169 din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, cu modificările
ulterioare, Curtea constată că nu poate examina conformitatea dispozitiilor
art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală cu aceste prevederi
regulamentare, întrucât în atributiile sale intră doar examinarea dispozitiilor
legale în raport cu prevederile si principiile constitutionale. În acest sens
este si jurisprudenta constantă a Curtii, concretizată, de exemplu, prin
Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa
fiind, această sustinere urmează să fie respinsă.
Pe de altă parte prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie nu pot fi
interpretate în sensul că teza a doua stabileste competenta Curtii Supreme de
Justitie de a-i judeca pe deputati si senatori indiferent dacă este necesară
sau nu parcurgerea procedurii ridicării imunitătii parlamentare. Curtea retine
că această prevedere, potrivit căreia competenta de judecată apartine Curtii
Supreme de Justitie, reprezintă o continuare a celei dintâi teze, ce reglementează
activitătile procesuale pentru care deputatul sau senatorul beneficiază de
imunitate, precum si procedura ridicării acesteia. Astfel competenta de
judecată apartine Curtii Supreme de Justitie în cazurile prevăzute de teza
întâi, adică după ce a fost ridicată imunitatea parlamentară. Pentru aceste
motive exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă si sub acest
aspect.
În final, în ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei ca dosarul
să fie trimis Parchetului de pe lângăCurtea Supremă de Justitie în vederea
declansării procedurii de ridicare a imunitătii parlamentare, Curtea constată
că aceasta nu intră în competenta sa, dosarul urmând să fie trimis instantei în
fata căreia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de
voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Dumitru Petru Pop în Dosarul nr. 1.270/2000 al Judecătoriei Brasov.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 21 martie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
În dezacord cu solutia adoptată prin votul majoritătii membrilor Curtii,
opinăm că exceptia trebuia să fie admisă în sensul constatării
neconstitutionalitătii art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală si - prin
extinderea controlului, în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, republicată, - a dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală.
Considerentele sunt următoarele:
1. Prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de imunitate
parlamentară au fost reglementate două categorii de măsuri de protectie a
deputatilor si senatorilor, pe durata exercitării mandatului, împotriva
eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natură să le stirbească
independenta în îndeplinirea misiunii cu care au fost învestiti de electorat si
să submineze prestigiul Parlamentului.
1.1. Cea dintâi măsură de protectie constă în interzicerea retinerii,
arestării, perchezitionării sau trimiterii în judecată penală ori
contraventională a unui deputat sau senator, fără încuviintarea Camerei din
care face parte.
Enumerând măsurile judiciare supuse încuviintării, textul constitutional
nu face nici o distinctie în privinta datei comiterii faptelor ce justifică
luarea acestor măsuri, de unde rezultă că el se aplică atât în cazul
infractiunilor si al contraventiilor comise de un deputat ori de un senator în
perioada exercitării mandatului, cât si în cazul celor săvârsite înainte de
dobândirea calitătii de parlamentar. Esential în definirea imunitătii
parlamentare este momentul luării măsurii judiciare – moment care trebuie să se
plaseze în mod obligatoriu în interiorul duratei mandatului - si nu data
comiterii faptei care a generat măsura, dată care poate să fie anterioară
alegerii celui în cauză în rândul membrilor Parlamentului.
Pe de altă parte, în întelesul aceluiasi text constitutional,
parlamentarul care a fost trimis în judecată înainte de dobândirea mandatului
poate să fie judecat în continuare - adică în timpul exercitării mandatului -
fără să fie necesară ridicarea imunitătii lui.
1.2. Cea de a doua măsură de protectie constă în stabilirea competentei
de judecată a Curtii Supreme de Justitie în cazul deputatului sau senatorului
trimis în judecată penală ori contraventională.
Caracterul protector al acestei norme se relevă prin aceea că
parlamentarul trimis în judecată este scos de sub jurisdictia instantei căreia
i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale, fiind apărat în acest fel
de presiunile si de vrăjmăsiile locale, si i se dă posibilitatea de a fi
judecat de cea mai înaltă instantă din sistemul judiciar.
Având în vedere faptul că art. 69 alin. (1) din Constitutie nu cuprinde
nici o conditie restrictivă, rezultă că textul se referă la toate cazurile în
care un parlamentar este judecat în timpul exercitării mandatului său pentru o
faptă penală sau contraventională, indiferent de data la care a fost sesizată
instanta - înainte sau după dobândirea de către făptuitor a calitătii de
deputat ori de senator. Acest înteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din
Constitutie rezultă în egală măsură din scopul reglementării, căci este lipsit
de ratiune să se admită că legiuitorul constituant a urmărit asigurarea unei
judecăti impartiale numai pentru parlamentarii trimisi în judecată în timpul
exercitării mandatului, iar nu si pentru cei ce se află în curs de judecată în
timpul exercitării mandatului, în temeiul unor actiuni judiciare pornite
anterior. Consecinta lipsită de sens a unei asemenea întelegeri si aplicări a
prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie este cu deosebire evidentă dacă
se are în vedere că în felul acesta persoanele trimise în judecată înainte de
începerea mandatului parlamentar ar urma să fie judecate la instantele locale,
în plină exercitare a mandatului, în vreme ce persoanele trimise în judecată în
timp ce îndeplineau calitatea de membri ai Parlamentului ar continua să fie
judecate la Curtea Supremă de Justitie - potrivit dispozitiilor art. 29 pct. 1
lit. a) din Codul de procedură penală - si după pierderea acestei calităti.
2. Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia României, privind
competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedură penală cu
statut constitutional.
Tinând seama de pozitia supremă a Constitutiei în ierarhia actelor
normative, urmează că legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie
să contravină Legii fundamentale.
Pentru aceste considerente, opinăm că dispozitiile art. 40 alin. 2 din
Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din
Constitutie, în măsura în care sunt întelese si aplicate în sensul că senatorii
si deputatii vor fi judecati de alte instante decât Curtea Supremă de Justitie
pentru fapte penale sau contraventionale comise anterior datei dobândirii
mandatului parlamentar sau în cazurile în care sesizarea instantei a avut loc
înainte de această dată si că, în consecintă, sunt neconstitutionale, urmând ca
în aceste cazuri să se aplice direct norma de procedură consacrată prin
Constitutie.
3. Opinăm, de asemenea, si pentru aceleasi considerente, că este cazul -
prevăzut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată - să se
extindă controlul de constitutionalitate si asupra art. 29 pct. 1 lit. a) din
Codul de procedură penală, în conformitate cu care Curtea Supremă de Justitie
judecă în primă instantă infractiunile săvârsite de senaori si deputati.
Si acest text - care în mod evident si necesar nu poate fi disociat de
dispozitiile art. 40 alin. 2, mentionate în sesizare - este neconstitutional în
măsura în care este înteles si aplicat în sensul că se referă numai la faptele
comise după dobândirea calitătii de deputat sau de senator, iar nu si la cele comise
anterior si judecate în timpul exercitării mandatului.
Presedintele Curtii Constitutionale,
Nicolae Popa
Judecător,
Nicolae Cochinescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 2 aprilie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 privind unele măsuri pentru
achizitionarea metalelor neferoase, a aliajelor acestora si a deseurilor
neferoase reciclabile
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgentăa Guvernului nr. 11/2001
privind unele măsuri pentru achizitionarea metalelor neferoase, a aliajelor
acestora si a deseurilor neferoase reciclabile, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “TAWIL EST BUCHAREST CO IMPEX” - S.R.L. în Dosarul nr. 4.367/2001 al
Judecătoriei Buftea - Ilfov într-o cauză ce are ca obiect plângerea împotriva
procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 a fost respinsă prin Legea nr. 600/2001, astfel că, în conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptia a devenit inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 octombrie 2001, pronuntată în Dosarul nr.
4.367/2001, Judecătoria Buftea - Ilfov a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 privind unele măsuri pentru achizitionarea
metalelor neferoase, a aliajelor acestora si a deseurilor neferoase
reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială “TAWIL EST
BUCHAREST CO IMPEX” - S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia
sustine că dispozitiile art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 11/2001, permitând achizitionarea si valorificarea metalelor neferoase, a
aliajelor si a deseurilor acestora doar unor agenti economici privilegiati,
pusi în situatia de monopol, încalcă prevederile constitutionale ale art. 134,
referitoare la economia de piată, libertatea comertului si concurenta loială;
ale art. 135, referitoare la ocrotirea proprietătii; ale art. 41, privind
ocrotirea în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular, si ale art.
16, potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege. Se apreciază totodată că
aceleasi dispozitii legale, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din
Constitutie, produc si efecte retroactive, afectând stocurile de materiale
achizitionate anterior intrării lor în vigoare si aflate în custodia
furnizorilor. Mai sustine si nerespectarea Acordului european ce a instituit o
asociere între România si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora,
ratificat prin Legea nr. 20/1993, care a instituit obligativitatea respectării
principiilor economiei de piată ca element esential al asocierii.
Judecătoria Buftea, exprimându-si opinia, apreciază că
dispozitiile legale criticate “contravin prevederilor constitutionale din art.
134 alin. (1) si (2) lit. a) potrivit cărora economia României este economie de
piată, iar statul are obligatia să asigure libertatea comertului, protectia
concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de productie”.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Presedintele Camerei Deputatilor arată că exceptia a rămas fără obiect, întrucât
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 a fost respinsă prin Legea nr.
600/2001. În acelasi punct de vedere se relevă faptul că o parte din
dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 au fost preluate în
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 465/2001, cum sunt cele ale art. 1 preluate în art. 7
alin. (2). Analizându-se pe fond aceste dispozitii legale, se apreciază că ele
nu încalcă principiul neretroactivitătii legii, întrucât se aplică numai de la
data intrării în vigoare a legii. Ele nu încalcă nici principiile economiei de
piată, libertătii comertului si concurentei loiale, “prin adoptarea lor
urmărindu-se valorificarea anumitor deseuri reciclabile în conditii de
protectie a sănătătii populatiei si a mediului înconjurător, în scopul
obtinerii unor resurse suplimentare de materii prime secundare sau pro- duse
reutilizabile”. În concluzie, se apreciază că exceptia ridicată este nefondată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că, în conformitate cu dispozitiile
art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptia este
inadmisibilă, întrucât dispozitiile legale criticate nu mai sunt în vigoare,
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 fiind respinsă prin Legea nr.
600/2001.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui
Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul judecătorului-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile
art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 7 februarie 2002, care
interzic “pe o durată de 2 ani achizitionarea de la persoane fizice a
etalelor neferoase, a aliajelor acestora si a deseurilor neferoase reciclabile”,
respectiv limitează dreptul de achizitionarea deseurilor neferoase reciclabile
numai în favoarea unor agenti economici
determinati, si prevăd sanctionarea contraventională a faptelor de nerespectare
a acestor dispozitii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta
a devenit inadmisibilă si urmează să fie respinsă pentru următoarele motive:
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001 nu mai este în vigoare,
întrucât ulterior datei ridicării exceptiei de neconstitutionalitate si celei
la care instanta judecătorească a sesizat Curtea Constitutională ea a fost
respinsă de Parlament prin Legea nr. 600/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 711 din 8 noiembrie 2001.
Conform dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, .Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în
fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare,
de care depinde solutionarea cauzei”.
Faptul că unele dispozitii ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
11/2001 au fost preluate, chiar cu continut identic, în Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 16/2001, în urma aprobării acesteia cu modificări si completări
prin Legea nr. 465/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 422 din 30 iulie 2001, nu are nici o relevantă. Solutionarea cauzei în care
s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate nu depinde de dispozitiile
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, întrucât constatarea si
sanctionarea contraventiei s-au făcut în temeiul dispozitiilor Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 11/2001, în perioada când aceasta era încă în vigoare
(Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 11 din 19
iunie 2001).
Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art.
144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2,
al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2001
privind unele măsuri pentru achizitionarea metalelor neferoase, a aliajelor
acestora si a deseurilor neferoase reciclabile, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “TAWIL EST BUCHAREST CO IMPEX” - S.R.L. în Dosarul nr. 4.367/2001 al
Judecătoriei Buftea - Ilfov.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 2 aprilie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
privind
controalele de conformitate cu reglementările referitoare la securitatea
produselor,
în cazul
produselor de import
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 6
din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor,
republicată, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileste metodologia de control în vamă
privind conformitatea cu reglementările referitoare la conditiile de securitate
în cazul unor produse de import.
Art. 2. - În sensul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai
jos se definesc astfel:
a) autorităti competente în materie de supraveghere a pietei, denumite
în continuare autorităti competente - autoritătile care sunt desemnate
si împuternicite, conform legii, să efectueze controale pentru verificarea
conformitătii produselor puse pe piată cu legislatia care le este aplicabilă;
b) document de însotire - orice document care, conform legii,
trebuie în mod obligatoriu să însotească fizic un produs în momentul punerii
lui pe piată;
c) marcare - orice marcare sau etichetare care, conform legii,
trebuie în mod obligatoriu să fie aplicată pe un produs si care atestă
conformitatea produsului cu legislatia care îi este aplicabilă;
d) autorităti vamale - autoritătile învestite pentru aplicarea
reglementărilor vamale.
Art. 3. - Autoritătile vamale, în cadrul controalelor pe care le
efectuează la produsele declarate pentru regimul vamal de import, nu acordă
liber de vamă pentru produsele sau lotul de produse în cauză si informează
neîntârziat autoritătile competente, în cazul în care constată:
a) prezenta unui produs sau a unui lot de produse neconforme ori
suspectate de neconformitate cu prevederile actelor normative în vigoare si
care pot constitui un pericol grav si imediat pentru sănătatea sau securitatea
celor cărora le sunt destinate, în cazul în care acest produs este utilizat în
conditii normale si previzibile;
b) absenta unui document de însotire a produsului sau a lotului de
produse ori absenta marcajului de conformitate prevăzut de legislatia română în
vigoare în materie de securitate a produselor.
Art. 4. - (1) Autoritătile competente au obligatia de a interveni în
cazul oricărui produs pentru care au fost informate de autoritătile vamale, în
baza prevederilor art. 3.
(2) În cazul mărfurilor perisabile autoritătile competente si
autoritătile vamale supraveghează ca, pe cât posibil, toate conditiile de
depozitare a mărfurilor sau de stationare a mijloacelor folosite pentru
transport să fie în concordantă cu conditiile de conservare a acestor mărfuri.
(3) Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vamă rămân sub
supraveghere vamală pe cheltuiala importatorului.
Art. 5. - (1) În cazul în care autoritătile competente constată, după ce
au intervenit conform art. 4, că produsul în cauză nu prezintă un pericol grav
si imediat pentru sănătatea si securitatea celor cărora le sunt destinate si/sau
nu poate fi considerat neconform potrivit legislatiei aplicabile în materie de
securitate a produselor, acest produs este declarat liber la import, cu
conditia ca toate celelalte cerinte si formalităti legate de import să fie
respectate.
(2) Dacă autoritătile competente nu intervin în termen de 3 zile
lucrătoare de la anuntarea de către autoritătilevamale, acestea vor acorda
liber de vamă în conformitate cu reglementările vamale în vigoare.
Art. 6. - (1) În cazul în care autoritătile competente constată că
produsul în cauză prezintă un pericol grav si imediat, iau măsurile de
interzicere a importului si cer autoritătilor vamale să aplice pe factura
comercială care însoteste produsul, precum si pe toate documentele de însotire
a produsului următoarea mentiune: “Produs periculos - import neautorizat -
Hotărârea Guvernului nr. 409/2002”.
(2) În cazul în care autoritătile competente constată că produsul în
cauză nu respectă legislatia în vigoare în materie de securitate a produselor,
iau măsurile corespunzătoare, putând să dispună, dacă este necesar, interzicerea
importului. În caz de interzicere a importului autoritătile competente cer
autoritătilor vamale să aplice pe factura comercială care însoteste produsul,
precum si pe toate documentele de însotire a produsului următoarea mentiune: “Produs
neconform - import neautorizat - Hotărârea Guvernului nr. 409/2002”.
(3) Dacă produsul în cauză este apoi declarat pentru o destinatie
vamală, alta decât plasarea sub regim vamal de import, si în situatia în care
autoritătile competente nu se opun acestei declarări, mentiunile prevăzute la
alin. (1) si (2) sunt inserate, de asemenea, în aceleasi conditii, pe documentele
referitoare la această destinatie.
(4) Pentru produsele neadmise la import si nici pentru o altă destinatie
vamală importatorul are obligatia să le scoată din tară pe răspunderea si
cheltuiala sa.
Art. 7. - (1) Prezenta hotărâre se aplică numai în cazul în care în
legislatia română nu există prevederi referitoare la organizarea controalelor
la frontieră pentru produse specifice.
(2) Prezenta hotărâre nu se aplică în cazurile reglementate prin acte
normative specifice, referitoare la controalele fitosanitare, veterinare,
zootehnice si la protectia animalelor.
Art. 8. - Produsele sau categoriile de produse plasate sub regimul vamal
de import, prevăzute la art. 3 lit. b), sunt următoarele:
a) jucării;
b) produse medicamentoase de uz uman;
c) produse medicamentoase veterinare;
d) alimente, altele decât cele prevăzute la art. 7 alin. (2).
Art. 9. - Autoritătile competente în materie de supraveghere a pietei,
definite la art. 2 lit. a), sunt următoarele:
a) Ministerul Sănătătii si Familiei, pentru produse medicamentoase de uz
uman si alimente;
b) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, pentru alimente
si produse medicamentoase veterinare;
c) Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, pentru jucării
si alimente.
Art. 10. - Lista cuprinzând produsele si autoritătile competente,
prevăzute la art. 8 si 9, poate fi modificată si completată în functie de
necesitate, pentru a fi adaptată la situatiile noi care rezultă din experienta
si din evolutia regulilor aplicabile în materie de securitate a produselor.
Art. 11. - Ca urmare a aplicării prezentei hotărâri se pot desemna unele
puncte vamale specializate pentru controlul anumitor mărfuri. În acest caz
restrictiile care decurg din obligatia de a trece printr-un punct vamal
specializat nu trebuie să fie dezavantajoase pentru operatorii economici în raport
cu obiectivul vizat si tinând seama de circumstantele reale care pot justifica
această obligatie.
Art. 12. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasenează:
Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor
Rovana Plumb,
secretar de stat
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
p. Ministrul sănătătii si familiei,
Radu Deac,
secretar de stat
Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,
Ilie Sârbu
p. Ministrul afacerilor externe,
Cristian Niculescu,
secretar de stat
Ministrul pentru întreprinderile mici si mijlocii si cooperatie,
Silvia Ciornei
Ministrul industriei si resurselor,
Dan Ioan Popescu
Bucuresti, 25 aprilie
2002.
Nr. 409.
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
trecerea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului
Apărării Nationale în domeniul public al municipiului Mangalia si în
administrarea Consiliului Local al Municipiului Mangalia, judetul Constanta
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 9
alin. (1) si ale art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică si regimul juridic al acesteia,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă trecerea unui imobil, compus din clădiri si terenul
aferent, situat în municipiul Mangalia, judetul Constanta, având datele de
identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre, înregistrat în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public
al statului, existent la Ministerul Finantelor Publice, la nr. de cod
8.29.09-107061, din domeniul public al statului si din administrarea
Ministerului Apărării Nationale în domeniul public al municipiului Mangalia si
în administrarea Consiliului Local al Municipiului Mangalia, judetul Constanta.
Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face
pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile
de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
p. Ministrul apărării nationale,
Sorin Encutescu,
secretar de stat
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 25 aprilie
2002.
Nr. 411.
ANEXĂ
DATELE DE IDENTIFICARE
a imobilului care trece din domeniul public al statului si din
administrarea Ministerului Apărării Nationale în Domeniul Public al
Municipiului Mangalia si în administrarea Consiliului Local al Municipiului
Mangalia, judetul Constanta
|
Locul unde este situat imobilul |
Persoana juridică de la care se transmite imobilul |
Persoana juridică la care se transmite imobilul |
Caracteristicile tehnice ale imobilului |
|
Municipiul
Mangalia, sos. Oituz nr. 75, |
Ministerul Apărării
Nationale |
Consiliul Local al Municipiului
Mangalia |
Suprafata
construită = 7.024 m2 Suprafata desfăsurată = 8.921 m2 judetul Constanta
Terenul aferent, inclusiv constructiile =
211.365 m2 |
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
transmiterea unui imobil, monument istoric, din domeniul public al statului
si din
administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în domeniul public al
municipiului Câmpina si în administrarea Consiliului Local al Municipiului
Câmpina
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 9
alin. (1) si ale art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu completările
ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea imobilului monument istoric “Casa
cu Grifoni”, înscris în Lista monumentelor istorice la cap. I, pozitia 10, cod
Z 30, împreună cu terenul aferent, situat în municipiul Câmpina, Bd. Culturii nr.
18, judetul Prahova, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din
domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor
în domeniul public al municipiului Câmpina si în administrarea Consiliului
Local al Municipiului Câmpina.
(2) Drepturile si obligatiile Consiliului Local al Municipiului Câmpina
privind imobilul monument istoric “Casa cu Grifoni” sunt prevăzute în anexa nr.
2.
Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face
în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pe
bază de protocol încheiat între părtile interesate, la valoarea de inventar de
la data transmiterii.
Art. 3. - Patrimoniul Ministerului Culturii si Cultelor se diminuează cu
valoarea de inventar a bunurilor de la data transmiterii, iar patrimoniul
Consiliului Local al Municipiului Câmpina se măreste, corespunzător, cu aceeasi
valoare.
Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul culturii si cultelor,
Răzvan Theodorescu
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 25 aprilie
2002.
Nr. 412.
ANEXA Nr. 1
DATELE DE IDENTIFICARE
a imobilului situat în municipiul Câmpina, care se transmite din
domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Culturii si
Cultelor în domeniul public al municipiului Câmpina si în administrarea
Consiliului Local al Municipiului Câmpina
|
Persoana juridică de la care se transmite imobilul |
Persoana juridică la care se transmite imobilul |
Adresa imobilului |
Caracteristici tehnice |
|
|
Imobil |
Teren |
|||
|
Ministerul Culturii
si Culterlor |
Consiliul Local al Municipiului
Câmpina |
Municipiul Câmpina,
Bd. Culturii nr. 18, judetul Prahova |
Suprafata
construită = 640,53 m2,
din care: - corp
administrativ (C1) = 274,31 m2 - corp central
administrativ (C2) = 271,66 m2 - anexă poartă (C3)
= 41,54 m2 - anexă poartă (C4)
= 53,02 m2 |
Suprafata terenului = 3.362 m2 |
ANEXA Nr. 2
DREPTURILE SI OBLIGATIILE
Consiliului Local al Municipiului Câmpina privind imobilul monument
istoric “Casa cu Grifoni”
A. Consiliul Local al Municipiului Câmpina are următoarele drepturi:
a) de a exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunului, în
limitele si în conditiile legii;
b) de a exercita toate drepturile instituite prin lege privind exploatarea, protejarea si punerea în valoare a bunului monument istoric.
B. Consiliul Local al Municipiului Câmpina are următoarele obligatii:
a) de a lua măsurile tehnice si administrative necesare în vederea
prevenirii degradării monumentului istoric;
b) de a asigura efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare,
restaurare, precum si a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale,
numai cu persoane fizice sau juridice atestate în acest sens, si de a prevedea
în contracte obligativitatea respectării tuturor conditiilor si termenelor de
executie cuprinse în avizul de specialitate;
c) de a asigura paza imobilului monument istoric si de a lua măsuri
pentru apărarea împotriva incendiilor;
d) de a colabora cu specialistii serviciului public descentralizat al Ministerului Culturii si Cultelor, organizat la nivelul judetului Prahova, inclusiv de a permite organizarea unor manifestări culturale la nivel judetean si national.