MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 366 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 31 mai 2002

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 89 din 19 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare nr. 7/1996

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

486. - Hotãrâre privind înfiintarea, organizarea si functionarea Laboratorului National de Cercetare în Domeniul Conservãrii si Restaurãrii Patrimoniului Cultural National Mobil

492. - Hotãrâre pentru schimbarea denumirii amplasamentului situat în municipiul Bucuresti, str. Stirbei Vodã, sectorul 1, din “Muzeul National de Istorie” în “Centrul Dâmbovita” si aprobarea programului prioritar de reconversie functionalã a amplasamentului si de finalizare a constructiilor existente

508. - Hotãrâre pentru aplicarea Rezolutiei nr. 1.390 (2002) a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind regimul de sanctiuni instituit anterior împotriva Afghanistanului prin rezolutiile nr. 1.267 (1999) si 1.333 (2000)

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE

A VALORILOR MOBILIARE

3/2001. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor nr. 1/2001 de modificare a Instructiunilor nr. 4/1997 privind conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã o persoanã pentru a fi aleasã administrator al unei societãti de investitii financiare

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 89

din 19 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare nr. 7/1996

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicatã de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecãtoriei Medias.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996 Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 176/1999, statuând cã aceste dispozitii sunt constitutionale, neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 3.612/2001, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicatã de Iosif Keszek.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul considerã cã textul art. 72 alin. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996 este neconstitutional, întrucât aceastã lege nu a fost pusã în aplicare, si cã tehnica legislativã pe care ea se bazeazã este contrarã principiului conform cãruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentalã. Autorul exceptiei solicitã Curtii sã pronunte o decizie de interpretare, desi recunoaste cã, potrivit competentei sale, Curtea nu poate pronunta decizii interpretative, “dar se poate pronunta asupra întelesului contrar Constitutiei al unei legi sau ordonante, fiind frecventã exprimarea cã un text legal este constitutional «numai în mãsura … în care este aplicat într-un anumit sens, ceea ce, dupã noi, în fond este tot o modalitate de interpretare».

Judecãtoria Medias, exprimându-si opinia, considerã exceptia ca neîntemeiatã, invocând o decizie anterioarã a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciazã cã dispozitiile art. 72 alin. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996 sunt constitutionale si nu contravin caracterului unitar al statului. Se aratã, pe de o parte, cã în legislatia noastrã existã si alte norme legale cu aplicabilitate doar pe o anumitã parte a teritoriului, iar pe de altã parte, cã asupra acestei exceptii Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 176/1999, în sensul respingerii criticilor formulate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 176/1999. Se aratã cã intrarea în vigoare a unei legi nu se confundã cu punerea ei în aplicare. Or, Legea nr. 7/1996 este în vigoare, dar punerea ei în aplicare este conditionatã de înfiintarea, organizarea si functionarea birourilor de carte funciarã, asigurarea bazei tehnico-materiale a acestora, de angajarea si pregãtirea personalului, de întocmirea documentelor cadastrale decãtre experti autorizati, pe baza mãsurãtorilor efectuate la imobilele supuse înscrierii în cartea funciarã.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere alepresedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare nr. 7/1996, care au urmãtoarea redactare: “La data finalizãrii lucrãrilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul administrativ al unui judet îsi înceteazã aplicabilitatea, pentru judetul respectiv, urmãtoarele dispozitii legale:

- art. 1801, 1802 si 1816-1823 din Codul civil;

- art. 710-720 din Codul de procedurã civilã, cu exceptia prevederilor referitoare la amanet;

- Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cãrtile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificãrile ulterioare;

- Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrtilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrti de publicitate funciarã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificãrile ulterioare;

- Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru functionarea cãrtilor funduare centrale pentru cãile ferate si canaluri;

- Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã, cu modificãrile ulterioare.

Dupã definitivarea cadastrului la nivelul întregii tãri, se abrogã:

- art. 1801, 1802 si 1816-1823 din Codul civil;

- art. 710-720 din Codul de procedurã civilã, cu exceptia prevederilor referitoare la amanet;

- Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cãrtile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificãrile ulterioare;

- Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrtilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrti de publicitate funciarã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificãrile ulterioare;

- Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru functionarea cãrtilor funduare centrale pentru cãile ferate si canaluri;

- Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã, cu modificãrile ulterioare.

La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:

- art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificãrile ulterioare;

- anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înfiintarea colectivelor de lucrãri cadastrale;

- Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezicã, topofotogrammetricã si cartograficã, precum si procurarea, detinerea si folosirea datelor si documentelor rezultate din aceastã activitate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 26 septembrie 1971;

- orice alte dispozitii contrare prezentei legi.”

Principala criticã de neconstitutionalitate priveste punerea în aplicare a dispozitiilor Legii nr. 7/1996, aceasta urmând sã se facã pe judete în raport de finalizarea lucrãrilor de cadastru. Autorul exceptiei sustine cã aceastã lege nu a fost pusã în aplicare si cã tehnica legislativã pe care ea se bazeazã este contrarã principiului potrivit cãruiaRomânia este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1alin. (1) din Legea fundamentalã.

În istoria statului unitar român au existat si mai existãnorme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului national, ca de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România.

Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tãrii nu este de naturã sã afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicãrii în spatiu a respectivelor acte. Unificarea legislatiei, realizatã prin extinderea legislatiei din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tãrii, a înlãturat conflictele de legi interprovinciale. Legea nr. 7/1996 pune capãt unei asemenea situatii, anume aplicãrii unor reglementãri legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar pe de altã parte, în vechiul Regat, în ceea ce priveste publicitatea imobiliarã, realizatã prin sistemulde carte funciarã si, respectiv, prin registrele de transcriptiuni si inscriptiuni. Ca efect al aplicãrii Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã; acest regim urmeazã sã se aplice pe întregul teritoriu, dar, datoritã complexitãtii conditiilor tehnice, nu dintr-o datã, ci treptat. Esential în aceastã materie este faptul cã, în ceea ce priveste coexistenta în spatiu a douã ori chiar a mai multor reglementãri legale, existã o singurã autoritate legiuitoare de la care emanã aceste reglementãri, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate – care priveste dreptul international public - si nici despre existenta unor reglementãri multiple într-un stat federal – care ar conduce la domeniul dreptului interprovincial.

De altfel, asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996 Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, statuând cã aceste dispozitii sunt constitutionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât considerentele, cât si solutia din aceastã decizie îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã.

În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei privind pronuntarea de cãtre Curtea Constitutionalã a unei decizii de interpretare, prin care urmeazã sã se constate cã textul este neconstitutional folosindu-se exprimarea “în mãsura în care”, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului sãu contrar Constitutiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicatã de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecãtoriei Medias.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 19 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind înfiintarea, organizarea si functionarea Laboratorului National de Cercetare în Domeniul Conservãrii si Restaurãrii Patrimoniului Cultural National Mobil

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. II din Legea nr. 574/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 9/2001 privind unele mãsuri în domeniile culturii si artei, cultelor, cinematografiei si dreptului de autor,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - (1) Laboratorul National de Cercetare în Domeniul Conservãrii si Restaurãrii Patrimoniului Cultural National Mobil, denumit în continuare Laboratorul National de Cercetare, se înfiinteazã, se organizeazã si functioneazã ca institutie publicã cu personalitate juridicã, în subordinea inisterului Culturii si Cultelor.

(2) Laboratorul National de Cercetare are sediul în imobilul aflat în administrarea Muzeului National de Istorie al României, situat în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 12, sectorul 3.

(3) Spatiile în care Laboratorul National de Cercetare îsi are sediul se atribuie în folosintã gratuitã, pe o perioadã de 10 ani, de cãtre Muzeul National de Istorie al României.

Laboratorul National de Cercetare va suporta cheltuielile de întretinere a spatiilor atribuite în folosintã.

(4) Predarea-preluarea spatiilor se face pe baza protocolului încheiat între Muzeul National de Istorie al României si Laboratorul National de Cercetare, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 2. - (1) Laboratorul National de Cercetare are urmãtoarele atributii principale:

a) investigheazã cu mijloace specifice de analizã materialele constituente ale bunurilor culturale mobile, în functie de compozitie, tehnologia de prelucrare si provenientã;

b) experimenteazã materiale necesare pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile, precum si pentru combaterea agentilor biologici;

c) colaboreazã cu specialistii în domeniu la expertizarea bunurilor culturale clasate sau în curs de clasare;

d) pregãteste si perfectioneazã specialisti în domeniile investigãrii, conservãrii si restaurãrii bunurilor culturale mobile;

e) colaboreazã cu institutii de specialitate din tarã si din strãinãtate.

(2) Laboratorul National de Cercetare îndeplineste orice alte atributii prevãzute de dispozitiile legale în vigoare.

Art. 3. - (1) În exercitarea atributiilor sale Laboratorul National de Cercetare desfãsoarã urmãtoarele activitãti:

a) efectueazã analize de structurã si compozitie a bunurilor cu semnificatie artisticã si istoric-documentarã;

b) stabileste conditii de compatibilitate a materialelor utilizate în timpul operatiunilor de conservare si restaurare a operelor cu materialele constituente;

c) efectueazã analize de datare a bunurilor cu semnificatie arheologicã si artisticã;

d) organizeazã cursuri de pregãtire si perfectionare a personalului implicat în activitatea de investigatii fizico-chimice si biologice, precum si cursuri de informare pentru restauratori, conservatori, arheologi si muzeografi;

e) mediatizeazã rezultatele prin publicarea de articole în revistele de specialitate si prin comunicãri la congrese si sesiuni stiintifice; editeazã revista .Studii de conservare”;

f) organizeazã manifestãri culturale, studii si proiecte.

(2) Laboratorul National de Cercetare desfãsoarã orice alte activitãti prevãzute de dispozitiile legale în vigoare.

Art. 4. - (1) Structura organizatoricã a Laboratorului National de Cercetare, atributiile si modul de functionare ale compartimentelor din aparatul propriu al acestuia, precum si relatiile functionale dintre acestea se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor.

(2) Numãrul maxim de posturi este de 24.

(3) Salarizarea personalului Laboratorului National de Cercetare se face potrivit anexelor nr. IV/2, IV/3, V/1, V/2 si VI/1 la Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobatã prin Legea nr. 383/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 5. - În cadrul Laboratorului National de Cercetare, prin ordin al ministrului culturii si cultelor se pot organiza servicii, birouri sau colective temporare pentru realizarea unor programe, proiecte, studii sau cercetãri în domeniul conservãrii si restaurãrii patrimoniului cultural national mobil.

Art. 6. - (1) Laboratorul National de Cercetare este condus de un director numit prin ordin al ministrului culturii si cultelor, potrivit legii.

(2) Directorul Laboratorului National de Cercetare conduce întreaga activitate a institutiei, pe care o reprezintã în raporturile cu autoritãtile publice, institutii si organizatii, precum si cu persoanele fizice si juridice din tarã sau dinstrãinãtate.

(3) Directorul Laboratorului National de Cercetare este ordonator tertiar de credite.

(4) Directorul Laboratorului National de Cercetare numeste si elibereazã din functie, în conditiile legii, personalul din aparatul propriu.

(5) În exercitarea atributiilor sale directorul Laboratorului National de Cercetare emite decizii.

Art. 7. - (1) Cheltuielile curente si de capital ale Laboratorului National de Cercetare se finanteazã din venituri extrabugetare si din alocatii de la bugetul de stat.

(2) Veniturile extrabugetare se obtin din activitãti realizate direct de Laboratorul National de Cercetare, si anume din:

a) perceperea tarifelor pentru organizarea cursurilor de pregãtire, perfectionare si informare a personalului propriu, a altor persoane fizice, precum si a personalului din cadrul persoanelor juridice de drept public sau de drept privat, în domeniul investigãrii, conservãrii si restaurãrii bunurilor culturale mobile;

b) perceperea tarifelor pentru efectuarea de analize despecialitate ale materialelor necesare pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile, în domeniul climatologiei, precum si pentru combaterea agentilor biologici;

c) perceperea tarifelor pentru expertizarea bunurilor culturale mobile;

d) perceperea tarifelor pentru efectuarea altor analize de specialitate, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, din tarã ori din strãinãtate;

e) organizarea de manifestãri culturale, studii, proiecte, precum si din exploatarea unor bunuri aflate în administrare;

f) donatii si sponsorizãri;

g) alte activitãti specifice realizate de Laboratorul National de Cercetare, potrivit legii.

(3) Veniturile extrabugetare realizate de Laboratorul National de Cercetare se gestioneazã în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 9/1996 privind îmbunãtãtirea sistemului de finantare a institutiilor publice de culturã finantate din venituri extrabugetare si alocatii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, a sistemului de salarizare a personalului din aceste institutii, precum si îmbunãtãtirea salarizãrii personalului din institutiile si activitãtile cu profil cultural, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 86/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 8. - Finantarea cheltuielilor de organizare si functionare care urmeazã sã fie efectuate în exercitiul financiar 2002 se suportã în limita bugetului aprobat Ministerului Culturii si Cultelor.

Art. 9. - Laboratorul National de Cercetare are dreptul, pentru îndeplinirea activitãtilor specifice, la un autoturism, în parc comun, cu un consum lunar de maximum 150 de litri.

Art. 10. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, la capitolul II “Organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice finantate din venituri extrabugetare si din alocatii de la bugetul de stat” din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 28/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 19 ianuarie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare, dupã nr. crt. 472 se introduce nr. crt. 473 cu urmãtorul cuprins:

“473. - Laboratorul National de Cercetare în Domeniul Conservãrii si Restaurãrii Patrimoniului Cultural National Mobil - venituri extrabugetare si alocatii de la bugetul de stat”.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul culturii si cultelor,

Rãzvan Theodorescu

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 16 mai 2002.

Nr. 486.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru schimbarea denumirii amplasamentului situat în municipiul Bucuresti, str. Stirbei Vodã, sectorul 1, din “Muzeul National de Istorie” în “Centrul Dâmbovita” si aprobarea programului prioritar de reconversie functionalã a amplasamentului si de finalizare a constructiilor existente

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 3 alin. (1) si (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 82/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Justitiei, a Ministerului Culturii si Cultelor si a Societãtii Române de Radiodifuziune în administrarea Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei, precum si mandatarea acestuia de a initia un program prioritar de reconversie functionalã a amplasamentului si de finalizare a constructiilor existente,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã schimbarea denumirii amplasamentului situat în municipiul Bucuresti, str. Stirbei Vodã, sectorul 1, din “Muzeul National de Istorie” în “Centrul Dâmbovita”.

Art. 2. - Se aprobã Programul prioritar de reconversie functionalã a amplasamentului .Centrul Dâmbovita” si de finalizare a constructiilor existente, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 3. - În scopul realizãrii programului prevãzut la art. 2 se mandateazã Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei sã înceapã procedura de initiere a unui proiect public-privat, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 16 mai 2002.

Nr. 492.

ANEXÃ

PROGRAMUL PRIORITAR

de reconversie functionalã a amplasamentului “Centrul Dâmbovita” si de finalizare a constructiilor existente

Având în vedere valoarea amplasamentului si a lucrãrilor deja executate, pânã în anul 1989, la obiectivul de investitii “Muzeul National de Istorie” din municipiul Bucuresti, precum si imposibilitatea asigurãrii prin bugetul de stat a fondurilor necesare finalizãrii acestuia, Guvernul României decide realizarea prezentului program de reconversie functionalã a amplasamentului si de finalizare a constructiilor existente, printr-un contract de parteneriat public-privat.

Centrul polifunctional ce se va realiza va purta denumirea “Centrul Dâmbovita”.

Amplasamentul este delimitat de strãzile Stirbei Vodã, Splaiul Independentei, Constantin Noica si Calea Plevnei, terenul destinat programului fiind în suprafatã de 101.947 m², din care 35.597 m² este suprafatã construitã.

I. Clãdirea destinatã initial “Muzeului National de Istorie” este o clãdire abandonatã în faza de “rosu”, cu o suprafatã totalã desfãsuratã de 114.947 m², din care 32.278 m² subsoluri si 35.597 m² suprafatã construitã, având douã niveluri subterane si 7 niveluri supraterane, din care 3 partiale.

Clãdirea va fi reconvertitã functional si adaptatã pentruo functiune complexã urbanã, în concordantã cu prevederile Planului de urbanism general al municipiului Bucuresti si ale regulamentului aferent, urmând sã cuprindã dotãri pentru turism, hoteluri, comert, culturã, sãnãtate, locuinte, birouri, cu spatiile anexe necesare. Reconversia functionalã este lãsatã la latitudinea investitorului, dar se va tine seama de intentia de a se crea o dotare urbanã de prestigiu, destinatã în mare parte accesului public.

Corpul de vest al clãdirii (corpul D) se aflã în stadiul de fundatii, utilizarea sau dezafectarea acestora rãmânând la latitudinea investitorului.

Se va urmãri utilizarea cât mai eficientã a spatiului în cadrul volumului existent, fãrã a se efectua interventiiimportante asupra fatadelor si înãltimii clãdirii existente.

II. Terenul liber va fi utilizat la dorinta investitorului, pe baza documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriului, cu urmãtoarele obligatii:

1. Se va executa un parcaj care sã acopere necesitãtile totale ale amplasamentului. Clãdirea parcajului va fi astfel amplasatã si realizatã încât sã nu deranjeze din punct devedere estetic si, tinându-se seama de caracteristicile terenului, este preferabil sã fie suprateranã.

2. În cazul în care clãdirea parcajului oferã fatade spre arterele majore, acestea vor avea amplasate la parter functiuni complementare de interes public: comert etc.

3. Din totalul terenului se va rezerva o suprafatã de 5.000-10.000 m² destinatã construirii sediului Radiodifuziunii Române. Delimitarea terenului rezervat se va face de cãtre investitor în cadrul ofertei în asa fel încât sã se creeze câtmai putine servituti urbanistice.

4. Terenul rãmas va fi utilizat pentru functiuni compatibile prevãzute în cadrul Planului de urbanism general si al Regulamentului local de urbanism ale municipiului Bucuresti, în conformitate cu proiectul de valorificare economicã a amplasamentului lãsat la latitudinea investitorului.

În acest context vor fi apreciate însã acele functiuni care prezintã si interes social sau public, constituind un criteriu important de calificare.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) si ale art. 4 in Ordonanta Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei va întocmi studiul de prefezabilitate si va începe procedura de initiere a unui proiect departeneriat public-privat în scopul realizãrii prezentului program de reconversie functionalã a amplasamentului “Centrul Dâmbovita” si de finalizare a constructiilor existente.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aplicarea Rezolutiei nr. 1.390 (2002) a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind regimul de sanctiuni instituit anterior împotriva Afghanistanului prin rezolutiile nr. 1.267 (1999) si 1.333 (2000)

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

în aplicarea prevederilor Rezolutiei nr. 1.390 din 16 ianuarie 2002 a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite,

pentru îndeplinirea obligatiei care revine statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite de a îndeplini rezolutiileadoptate de Consiliul de Securitate, în conformitate cu cap. VII din Carta Organizatiei Natiunilor Unite,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Autoritãtile si institutiile publice, persoanele fizice si persoanele juridice române, precum si persoanele fizice si persoanele juridice strãine aflate pe teritoriul României vor respecta prevederile Rezolutiei nr. 1.390 (2002) a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind regimul de sanctiuni instituit anterior împotriva Afghanistanului prin rezolutiile nr. 1.267 (1999) si 1.333 (2000), al cãrei text este prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - Orice încãlcare a prevederilor prezentei hotãrâri atrage rãspunderea administrativã, contraventionalã sau penalã, dupã caz, a persoanelor vinovate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoanã

p. Ministrul apãrãrii nationale,

Sorin Encutescu,

secretar de stat

p. Ministru de interne,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 23 mai 2002.

Nr. 508.

ANEXÃ

Rezolutia nr. 1.390 (2002) a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

Adoptatã la cea de-a 4.452-a sedintã a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite din 16 ianuarie 2002

Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, denumit în cele ce urmeazã Consiliul, evocând rezolutiile sale nr. 1.267 (1999) din 15 octombrie 1999, nr. 1.333 (2000) din 19 decembrie 2000 si nr. 1.363 (2001) din 30 iulie 2001,

reafirmând rezolutiile sale anterioare privind Afghanistanul, în special rezolutiile nr. 1.378 (2001) din 14 noiembrie 2001 si nr. 1.388 (2001) din 6 decembrie 2001,

reafirmând, de asemenea, rezolutiile sale nr. 1.368 (2001) din 12 septembrie 2001 si nr. 1.373 (2001) din 28 septembrie 2001 si reiterând sprijinul sãu pentru eforturile internationale de eradicare a terorismului, în conformitate cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite,

reafirmând condamnarea fãrã echivoc a atacurilor teroriste care au avut loc în New York, Washington D.C. si Pennsylvania la 11 septembrie 2001, exprimându-si hotãrârea de a interzice orice asemenea acte, luând notã de activitãtile neîntrerupte ale lui Osama bin Laden si ale retelei “Al-Qaida” în sprijinirea terorismului international si exprimându-si hotãrârea de a desfiinta aceastã retea,

luând notã de incriminarea lui Osama bin Laden si a asociatilor lui, inter alia, de cãtre Statele Unite ale Americii pentru atentatele cu bombã asupra ambasadelor S.U.A. de la Nairobi, Kenia, si Dar-es-Salaam, Tanzania, din 7 august 1998,

constatând cã Talibanul a esuat sã se conformeze cererilor din paragraful 13 al Rezolutiei nr. 1.214 (1998) din 8 decembrie 1998, ale paragrafului 2 al Rezolutiei nr. 1.267 (1999) si ale paragrafelor 1, 2 si 3 din Rezolutia nr. 1.333 (2000),

condamnând Talibanul pentru permiterea folosirii Afghanistanului ca bazã pentru pregãtire siactivitãti teroriste, inclusiv exportul terorismului de cãtre reteaua “Al-Qaida” si alte grupuri teroriste, precum si pentru folosirea mercenarilor strãini în actiuni ostile pe teritoriul Afghanistanului,

condamnând reteaua “Al-Qaida” si alte grupuri teroriste asociate pentru multiplele acte teroriste criminale care au avut ca scop producerea unor victime numeroase în rândul civililor nevinovati, precum si distrugerea proprietãtii,

reafirmând în continuare cã actele de terorism international constituie o amenintare la adresa pãcii si securitãtii internationale,

actionând în baza cap. VII din Carta Organizatiei Natiunilor Unite:

1. decide sã continue mãsurile impuse prin paragraful 8 (c) din Rezolutia nr. 1.333 (2000) si ia notã de aplicarea neîntreruptã a mãsurilor impuse prin paragraful 4 (b) din Rezolutia nr. 1.267 (1999), în conformitate cu pct. 2, si decide sã punã capãt mãsurilor impuse prin paragraful 4 (a) din Rezolutia nr. 1.267 (1999);

2. decide ca toate statele sã întreprindã urmãtoarele mãsuri în legãturã cu Osama bin Laden, membrii retelei “Al-Qaida”, Talibanul si alte persoane, grupuri, întreprinderi sau entitãti asociate cu acestia, conform listei întocmite ca urmare a Rezolutiei nr. 1.267 (1999) si nr. 1.333 (2000), care va fi actualizatã în mod regulat de cãtre Comitetul stabilit prin Rezolutia nr. 1.267 (1999), denumit în cele ce urmeazã Comitetul:

a) sã înghete fãrã întârziere fondurile si alte bunuri financiare sau resurse economice aleacestor persoane, grupuri, întreprinderi si entitãti, inclusiv fondurile provenite din proprietãti detinute sau controlate direct ori indirect de cãtre acestia sau de cãtre persoane actionând în numele ori la comanda acestora, si sã asigure ca aceste fonduri sau oricare alte fonduri, bunuri financiare sau resurse economice sã nu fie fãcute, în mod direct sau indirect, disponibile în folosul acestor persoane de cãtre cetãtenii lor sau oricare alte persoane de pe teritoriul lor;

b) sã previnã intrarea pe teritoriul lor sau tranzitarea teritoriului lor de cãtre aceste persoane, prevãzându-se cã nimic din acest paragraf nu obligã nici un stat sã interzicã intrarea pe teritoriul sãu sau cererea de pãrãsire a teritoriului sãu de cãtre cetãtenii sãi si cã acest paragraf nu se va aplica acolo unde intrarea sau tranzitarea teritoriului este necesarã pentru realizarea unui proces judiciar sau când Comitetul determinã, numai de la caz la caz, cã intrarea sau tranzitul este justificat;

c) sã previnã furnizarea, vânzarea si transferul, în mod direct sau indirect, de terenuri cãtrea ceste persoane, grupuri, întreprinderi si entitãti aflate pe teritoriul lor sau de cãtre cetãtenii lor

aflati în afara granitelor lor ori folosirea pavilioanelor lor maritime si aeriene sau de armament si

materiale înrudite, de orice tip, inclusiv arme si munitie, vehicule militare si echipament, echipament paramilitar sau componente separate ale acestora, instrumente tehnice, asistentã sau pregãtire în legãturã cu activitãti militare;

3. decide cã mãsurile la care se face referire la pct. 1 si 2 vor fi revãzute în termen de 12 luni si cã la sfârsitul acestei perioade Consiliul fie va permite continuarea acestor mãsuri, fie va decide îmbunãtãtirea lor, în conformitate cu principiile si scopurile acestei rezolutii;

4. reaminteste obligatia ca toate statele membre sã implementeze în întregime Rezolutia nr. 1.373 (2001), inclusiv în ceea ce priveste orice membru al Talibanului si al organizatiei “Al-Qaida”, precum si orice persoane, grupuri, întreprinderi si entitãti asociate cu Talibanul si organizatia “Al-Qaida”, care au participat la finantarea, planificarea, facilitarea si pregãtirea sau înfãptuirea de acte teroriste ori la sprijinirea de acte teroriste;

5. cere Comitetului sã preia urmãtoarele sarcini si sã raporteze asupra activitãtii sale, cu observatii si recomandãri, Consiliului:

a) sã reactualizeze în mod regulat lista la care se face referire la pct. 2, pe baza informatiilor relevante furnizate de statele membre si organizatiile regionale;

b) sã cearã de la toate statele membre informatii în legãturã cu actiunile întreprinse deacestea pentru implementarea eficace a mãsurilor la care se face referire la pct. 2 si apoi sã solicite de la acestea orice informatii ulterioare pe care Comitetul poate sã le considere necesare;

c) sã pregãteascã raporturi periodice Consiliului cu privire la informatiile transmiseComitetului, referitoare la implementarea acestei rezolutii;

d) sã difuzeze cu promptitudine criteriile si liniile directoare care ar putea fi necesare în facilitarea implementãrii mãsurilor prevãzute la pct. 2;

e) sã facã publice informatiile pe care le considerã relevante, inclusiv lista la care se referã pct. 2, prin mass-media corespunzãtoare;

f) sã coopereze cu alte comitete pentru sanctiuni ale Consiliului si cu Comitetul înfiintat potrivit paragrafului 6 din Rezolutia sa nr. 1.373 (2001);

6. cere tuturor statelor sã raporteze Comitetului, nu mai târziu de 90 de zile de la data adoptãrii prezentei rezolutii si ulterior, potrivit unei programãri care va fi propusã de Comitet, asupra evolutiilor ce s-au înregistrat în implementarea mãsurilor la care se referã pct. 2;

7. cere tuturor statelor, organismelor relevante din sistemul O.N.U. si altor organizatii si pãrti interesate sã coopereze cu Comitetul si cu grupul de monitorizare mentionat la pct. 9;

8. cere tuturor statelor sã ia mãsuri imediate pentru întãrirea si aplicarea, prin emiterea deacte legislative si mãsuri administrative, atunci când este cazul, a mãsurilor impuse de legile interne împotriva cetãtenilor lor, indivizilor si entitãtilor care opereazã în teritoriul lor, sã previnã si sã pedepseascã încãlcãrile prevederilor pct. 2, sã informeze Comitetul asupra adoptãrii unor astfel de mãsuri si invitã statele sã raporteze Comitetului rezultatele tuturor investigatiilor sau mãsurilor de întãrire asociate, exceptând cazul în care aceasta ar compromite cursul investigãrii sau aplicarea mãsurilor de întãrire;

9. cere secretarului general sã încredinteze grupului de monitorizare stabilit prin paragraful 4 (a) al Rezolutiei nr. 1.363 (2001), al cãrui mandat expirã la 10 ianuarie 2002, sã monitorizeze pentru o perioadã de 12 luni implementarea mãsurilor care sunt cuprinse la pct. 2;

10. cere grupului de monitorizare sã raporteze Comitetului pânã la data de 31 martie 2002 si ulterior, la fiecare 4 luni;

11. hotãrãste sã urmãreascã în continuare aceastã chestiune.

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

COMISIA NATIONALÃ A VALORILOR MOBILIARE

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor nr. 1/2001 de modificare a Instructiunilor nr. 4/1997 privind conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã o persoanã pentru a fi aleasã administrator al unei societãti de investitii financiare

În conformitate cu prevederile art. 13 si ale art. 14 alin. 3 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, potrivit art. 7 alin. 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 5/1997 privind mãsurile pentru evidenta actionarilor, organizarea si desfãsurarea primei adunãri generale a actionarilor la societãtile comerciale privatizabile prin Legea nr. 55/1995, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 87/1997,

vicepresedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Instructiunile nr. 1/2001 de modificare a Instructiunilor nr. 4/1997 privind conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã o persoanã pentru a putea fi aleasã administrator al unei societãti de investitii financiare si se dispune publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - Instructiunile mentionate la art. 1 intrã în vigoare la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Departamentul autorizare reglementare si Secretariatul general vor aduce la îndeplinire prezentul ordin.

Vicepresedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,

prof. univ. dr. Gabriela Victoria Anghelache

Bucuresti, 20 iunie 2001.

Nr. 3.

INSTRUCTIUNILE Nr. 1/2001

de modificare a Instructiunilor nr. 4/1997 privind conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã o persoanã pentru a putea fi aleasã administrator al unei societãti de investitii financiare

Art. 1. - Membrii consiliului de administratie al unei societãti de investitii financiare vor fi persoane fizice cu cetãtenie românã.

Art. 2. - Numãrul membrilor va fi de minimum 5 si întotdeauna impar.

Art. 3. - Conditiile care trebuie îndeplinite de o persoanã pentru a putea fi aleasã în consiliul de administratie al unei societãti de investitii financiare sunt urmãtoarele:

a) studii superioare;

b) experientã de minimum 5 ani în domeniile juridic, financiar sau al afacerilor;

c) sã nu fi fost condamnatã pentru fapte prevãzute de legea penalã;

d) sã aibã o bunã reputatie;

e) sã nu fi fost sanctionatã de Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare sau de Banca Nationalã a României cu interdictia de a lucra în sectorul financiar-bancar;

f) în cazul în care este membru si în consiliul de administratie al unei societãti comerciale ale cãrei valori mobiliare fac parte din portofoliul respectivei societãti de investitii financiare trebuie sã se abtinã de la vot atunci când apare ca persoanã implicatã atât în calitate de administrator al societãtii de investitii financiare, cât si în calitate de administrator al societãtii comerciale respective;

g) sã nu facã parte din consiliul de administratie al societãtii de administrare a societãtii de investitii financiare sau din consiliul de administratie al societãtii de depozitare a activelor societãtii de investitii financiare; sã nu detinã, direct sau împreunã cu sotul/sotia, rudele pânã la gradul al treilea sau afinii pânã la gradul al doilea, mai mult de 5% din capitalul social al societãtii de depozitare sau al societãtii de administrare;

h) sã nu detinã, direct sau împreunã cu sotul/sotia, rudele pânã la gradul al treilea sau afinii pânã la gradul al doilea, o pozitie semnificativã la respectiva societate de investitii financiare.

Art. 4. - Conditiile prevãzute la art. 3 trebuie mentinute pe toatã durata mandatului membrilor consiliului de administratie.

Art. 5. - Oricare dintre membrii consiliului de administratie al unei societãti de investitii financiare este obligat sã aducã la cunostintã Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare aparitia unei situatii de incompatibilitate prevãzute la art. 3 în care se aflã acesta sau ceilalti membri ai consiliului de administratie, în termen de 30 de zile de la aparitia respectivei situatii.

Art. 6. - Încãlcarea prevederilor prezentelor instructiuni atrage invalidarea persoanelor din calitatea de membru al consiliului de administratie al societãtii de investitii financiare si interdictia de a mai exercita activitãti pe piata de capital pe o perioadã cuprinsã între 6 luni si 3 ani.