MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 798 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Luni, 4 noiembrie 2002
SUMAR
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.134. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune
a pietei vitivinicole nr. 244/2002
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
1.467.
- Ordin al ministrului finantelor publice pentru actualizarea cuantumurilor
indemnizatiilor de delegare si detasare, prevăzute în anexa la Hotărârea
Guvernului nr. 543/1995 privind drepturile bănesti ale salariatilor
institutiilor publice si regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada
delegării si detasării în altă localitate, precum si în cazul deplasării, în
cadrul localitătii, în interesul serviciului, republicată
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul
organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002
În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 63 din Legea viei si
vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii viei si
vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - În actiunile din domeniul productiei vitivinicole Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor colaborează cu Organizatia
interprofesională pe produs, constituită potrivit Legii nr. 778/2001 privind
organizatiile interprofesionale pe produse agroalimentare.
Art. 3. - (1) Contractele externe încheiate pentru vinuri si alte
băuturi pe bază de must si vin, aflate în derulare, se execută în conditiile
legii în vigoare la data încheierii acestora.
(2) Etichetele pentru vinuri si alte produse pe bază de must si vin,
destinate comercializării pe piata internă, tipărite si aflate la producători
sau la comerciantii contractanti, se utilizează până la epuizarea stocului, dar
nu mai târziu de 31 decembrie 2002.
(3) După epuizarea stocului sau după data de 31 decembrie 2002 modul de
inscriptionare a noilor etichete se va realiza conform prevederilor prezentelor
norme metodologice.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,
Ilie Sârbu
Ministrul sănătătii si familiei,
Daniela Bartos
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul integrării europene,
Hildegard Carola Puwak
Bucuresti, 10
octombrie 2002.
Nr. 1.134.
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a
pietei vitivinicole nr. 244/2002
CAPITOLUL I
Productia viticolă
SECTIUNEA 1
Delimitarea teritorială a arealelor viticole
Art. 1. - Delimitarea teritorială a arealelor viticole, inclusiv a celor
destinate producerii vinurilor si a altor produse vitivinicole cu denumire de
origine controlată, se evidentiază distinct prin lucrările de întocmire a
Cadastrului viticol, potrivit prevederilor art. 6 din Legea viei si vinului în
sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, denumită în
continuare lege.
Art. 2. - (1) Lucrările de delimitare a arealelor viticole pe podgorii
si centre viticole se fac de către specialisti din domeniul evidentei funciare
în colaborare cu specialisti din domeniul viticulturii si vinificatiei si cu
reprezentantii producătorilor viticoli, constituiti în comisii judetene, urmând
ca acestea să fie definitivate de o comisie centrală constituită la nivelul
Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, potrivit normelor
metodologice de realizare si tinere a Cadastrului viticol, care se vor aproba
prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor si al
ministrului administratiei publice.
(2) Componenta comisiei centrale si a comisiilor judetene, precum si
modul lor de functionare se aprobă prin ordin comun al ministrului
agriculturii, alimentatiei si pădurilor si al ministrului administratiei
publice.
Art. 3. - Până la finalizarea delimitării arealelor viticole Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor coordonează actualizarea lucrărilor de nominalizare a arealelor viticole pe podgorii si centre viticole si de stabilire a teritoriilor care intră în componenta acestora, până la nivel de localităti. Forma actualizată a acestor lucrări se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.
SECTIUNEA a 2-a
Producerea materialului săditor viticol
Art. 4. - Definitiile pentru categoriile de material săditor de
plantare, material de înmultire si categoriile de material biologic folosite în
viticultură, prevăzute la art. 7 din lege, sunt cuprinse în anexa nr. 1 la
prezentele norme metodologice.
Art. 5. - (1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise
pentru producere în România sunt următoarele:
a) materialul amelioratorului;
b) materialul prebază;
c) materialul bază;
d) materialul certificat;
e) materialul standard.
(2) Definitiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1 la
prezentele norme metodologice.
Art. 6. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în
următoarele tipuri de plantatii viticole:
a) plantatii de conservare;
b) plantatii de preînmultire;
c) plantatii-mamă de plante certificate;
d) plantatii recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de butasi
portaltoi;
e) scoli de vite certificate;
f) scoli de vite standard.
(2) Definitiile acestor tipuri de plantatii viticole sunt prevăzute în
anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.
Art. 7. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în
următoarele tipuri de unităti:
a) unităti de selectie;
b) unităti de conservare si de preînmultire;
c) unităti de înmultire;
d) unităti de productie pentru vite altoite si nealtoite.
(2) Definitiile acestor unităti sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.
SECTIUNEA a 3-a
Înfiintarea, întretinerea si defrisarea plantatiilor
viticole
A. Înfiintarea plantatiilor de vită de vie
Art. 8. - Zonarea soiurilor de vită de vie, recomandate si autorizate
pentru cultură în cadrul fiecărui centru viticol, precum si actualizarea
acesteia se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si
pădurilor, cu avizul Oficiului National al Viei si Vinului, denumit în
continuare ONVV, la propunerea Institutului de Cercetare si Dezvoltare
pentru Viticultură si Vinificatie, denumit în continuare ICDVV, si a
statiunilor de cercetare si dezvoltare vitivinicolă, prin consultarea specialistilor
din domeniu, inclusiv de la directiile generale pentru agricultură si industrie
alimentară judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
Art. 9. - (1) Înfiintarea plantatiilor de vită de vie roditoare si de
portaltoi se realizează prin acordarea de către directiile generale pentru
agricultură si industrie alimentară judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, a unui drept de plantatie nouă, de replantare pe aceeasi suprafată
de teren sau de plantare pe o rezervă de teren. Directiile generale pentru
agricultură si industrie alimentară judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, monitorizează înfiintarea plantatiilor de vită de vie roditoare si
de portaltoi în teritoriul lor de activitate.
(2) Dreptul de plantatie nouă, potrivit prevederilor pct. 2 din anexa
nr. 4 la lege, este dreptul de a înfiinta o plantatie viticolă în cazul
măsurilor de comasare sau de expropriere pentru utilităti publice al
proprietarului terenurilor la data comasării sau exproprierii pentru utilităti
publice, dacă aceste terenuri fac parte dintr-o podgorie sau dintr-un centru
viticol, consacrate si recunoscute ca atare prin lucrările de delimitare
teritorială. Dreptul de plantatie nouă se mentine pe o perioadă de 5 ani de la
data acordării si se poate transfera către un nou proprietar în cazul vânzării
terenului în această perioadă. În cazul neutilizării în perioada admisă,
dreptul de plantatie nouă se atribuie unei rezerve de teren.
(3) Dreptul de replantare este valabil pe o perioadă de 5 ani de la data
la care a fost efectuată defrisarea; după expirarea acestui termen dreptul de
replantare neutilizat se atribuie unei rezerve de teren.
(4) Dreptul de plantare pe o rezervă de teren este valabil pe o perioadă
de 10 ani; după expirarea termenului de 10 ani dreptul de plantare neutilizat
pe o rezervă de teren se anulează.
(5) În situatii deosebite, de interes pentru patrimoniul si productia
vitivinicolă, dreptul de plantare pe o rezervă de teren poate fi actualizat, cu
aprobarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.
(6) Locul în care este exercitat dreptul de plantare pe o rezervă de
teren, soiurile si tehnicile de cultură utilizate trebuie să asigure
posibilitatea obtinerii de productii conforme cu cererea pietei, precum si cu
potentialul calitativ si cantitativ al regiunii.
(7) Pe baza acordării dreptului de plantatie nouă, de replantare sau de
plantare pe o rezervă de teren, directiile generale pentru agricultură si
industrie alimentară judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, eliberează
autorizatiile de plantare, în baza cererilor adresate de către producătorii
interesati, în conditiile prevăzute la art. 11 alin. (1) si (2) din lege.
Autorizatiile de plantare se referă la suprafata totală care urmează să fie
plantată de un producător, persoană fizică sau juridică, într-un an sau
esalonat pe mai multi ani.
(8) Autorizatia de plantare cuprinde următoarele elemente:
a) numele/denumirea producătorului, persoană fizică sau juridică;
b) adresa/sediul producătorului;
c) locul plantării: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua,
parcela sau punctul cu denumirea cunoscută local;
d) suprafata care se plantează: totală (ha), din care pe ani;
e) soiul/soiurile folosit/folosite la plantare;
f) distantele de plantare;
g) perioada de repaus a solului dinaintea replantării cu vită de vie,
care nu poate fi mai mică de 2 ani.
(9) Formularele-tip pentru cererile de acordare a dreptului de plantatie
nouă, replantare si plantare pe o rezervă de teren si pentru autorizatiile de
plantare a vitei de vie se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentatiei si pădurilor.
Art. 10. - (1) Cererile prevăzute la art. 9 alin. (9) se depun la
directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, cu cel putin o lună înainte de data
înfiintării plantatiei. Ele vor contine informatiile necesare pentru
completarea autorizatiei de plantare si vor fi vizate de specialistul de la
centrul agricol teritorial si de inspectorul teritorial al Inspectiei de Stat
pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în continuare ISCTV.
(2) În cazul înfiintării de plantatii pe o suprafată mai mare de 3 ha,
considerate ca suprafete totale pe un producător viticol, persoană fizică sau
juridică, la cererea pentru eliberarea autorizatiei de plantare se anexează
proiectul de înfiintare a plantatiei viticole, vizat de unitatea de cercetare
si dezvoltare vitivinicolă din zonă.
(3) Proiectele pot fi întocmite de unităti de cercetare si dezvoltare
vitivinicolă sau de agenti economici, persoane fizice sau juridice, autorizati
de către directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, cu avizul unitătii de cercetare
si dezvoltare vitivinicolă din zonă.
Art. 11. - Înfiintarea de plantatii de vită de vie sub formă de noi
parcele încadrate în masive viticole se face tinându-se seama de conditia
adoptării de solutii privind orientarea rândurilor, alegerea distantelor de
plantare si asigurarea zonelor de întoarcere, care să nu împiedice executarea lucrărilor
de întretinere a viilor, accesul în plantatii, precum si întretinerea si
exploatarea lucrărilor hidroameliorative.
Art. 12. - (1) Prin hibrizi direct producători se întelege
soiurile obtinute prin hibridări, din primele două generatii, între diferite
specii ale genului Vitis, caracterizate prin rezistentă la filoxeră si
la unele boli criptogamice si calitate inferioară, necorespunzătoare, a
strugurilor si vinurilor.
(2) Soiurile din grupa prevăzută la alin. (1) sunt interzise la
plantare, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din lege. Lista cuprinzând
soiurile de hibrizi direct producători interzise la plantare se aprobă prin
ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.
Art. 13. - (1) Prin hibrizi interspecifici cu rezistentă relativă la
boli se întelege soiurile obtinute prin hibridări complexe între soiuri de Vitis
vinifera si soiuri apartinând altor specii ale genului Vitis. Unele
dintre aceste soiuri sunt autorizate temporar la plantare, pe suprafată de cel
mult 0,1 ha de familie, numai în intravilanul localitătilor situate în afara
arealelor viticole, în scop ornamental, pentru asigurarea consumului familial
si conform prevederilor art. 12 alin. (3) din lege.
(2) Lista cuprinzând hibrizii interspecifici cu rezistentă relativă la
boli se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si
pădurilor.
B. Întretinerea plantatiilor de vită de vie
Art. 14. - Detinătorii de plantatii de vită de vie sunt obligati să
efectueze lucrări de întretinere a acestora, în special tratamentele de
combatere a bolilor si dăunătorilor, care să asigure obtinerea unor recolte de
struguri normale din punct de vedere calitativ si cantitativ.
Art. 15. - ICDVV, împreună cu reteaua sa de unităti de cercetare si
dezvoltare zonale, elaborează norme tehnice de cultură a vitei de vie adaptate
diferitelor zone si tipuri de plantatii, care sunt puse la dispozitie
producătorilor viticoli prin grija Agentiei Nationale de Consultantă Agricolă
si a centrelor sale judetene.
Art. 16. - (1) Cultivatorii de vită de vie au obligatia de a asigura
conservarea amenajărilor pedo- si hidroameliorative existente pe suprafetele pe
care le detin.
(2) În acest scop ei asigură întretinerea taluzurilor pe terenurile
terasate, curătarea si repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanti,
mentinerea în stare de functionare a sistemelor de irigatii, precum si
conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare si a zonelor de
întoarcere.
C. Defrisarea plantatiilor de vită de vie
Art. 17. - (1) Autorizatiile de defrisare a plantatiilor de vită de vie
din soiuri de Vitis vinifera, denumite în continuare soiuri nobile,
si de portaltoi se eliberează de către directiile generale pentru agricultură
si industrie alimentară judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, în baza cererilor
adresate acestora de către detinătorii plantatiilor de vită de vie.
(2) Autorizatia de defrisare cuprinde următoarele elemente:
a) numele/denumirea detinătorului, persoană fizică sau juridică;
b) adresa/sediul detinătorului;
c) amplasarea plantatiei: podgoria, centrul viticol, comuna, satul,
tarlaua, parcela sau punctul cu denumirea cunoscută local;
d) suprafata supusă defrisării;
e) data defrisării: anul, luna, perioada de început/sfârsit;
f) soiul/soiurile din plantatia supusă defrisării;
g) vârsta plantatiei - număr de ani;
h) procentul de goluri din plantatii;
i) motivele invocate pentru propunerea de defrisare;
j) modul de folosintă a terenului după defrisarea plantatiei.
(3) Formularele-tip pentru cererile si autorizatiile de defrisare a
plantatiilor de vită de vie din soiuri nobile si de portaltoi se stabilesc prin
ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.
(4) Defrisarea plantatiilor de vită de vie din soiuri de hibrizi direct
producători sau din hibrizi interspecifici se poate face fără autorizatie de
defrisare, indiferent de suprafată, si se comunică în termen de o lună la
centrul agricol teritorial. Acesta transmite situatia suprafetelor defrisate
directiei generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene, respectiv
a municipiului Bucuresti, pentru luarea în evidentă.
Art. 18. - Defrisarea plantatiilor de vită de vie din soiuri nobile si
de portaltoi, în suprafete mai mari de 0,1 ha, se efectuează într-o perioadă de
maximum 5 ani de la data autorizării defrisării.
Art. 19. - Cererile pentru eliberarea autorizatiilor de defrisare a
plantatiilor de vită de vie din soiuri nobile si de portaltoi se depun la
directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, cu cel putin 6 luni înainte de data
defrisării. Acestea trebuie să contină toate informatiile necesare pentru
completarea autorizatiei de defrisare si să fie vizate de specialistul de la
centrul agricol teritorial si de inspectorul teritorial al ISCTV.
Art. 20. - (1) Prima de abandon definitiv al plantatiilor de vită de vie
din soiuri de hibrizi direct producători interzisi la plantare, mai mari de 0,1
ha de agent economic sau de familie, se acordă pentru plantatiile situate în
arealele viticole si în extravilanul localitătilor din afara arealelor
viticole, care nu au atins vârsta si starea de vegetatie ce impun defrisarea.
(2) Acordarea primei de abandon definitiv al plantatiilor din soiuri de
hibrizi direct producători interzisi la plantare se face în baza solicitărilor
scrise ale detinătorilor, care depun cereri la directiile generale pentru
agricultură si industrie alimentară judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, în raza cărora se află plantatiile vizate.
(3) Valoarea primei de abandon definitiv pe hectar se stabileste în
raport cu capacitatea de productie a plantatiilor vizate, fără a depăsi un
plafon maxim.
(4) Plafonul maxim si plafoanele intermediare ale primei de abandon definitiv al plantatiilor de vită de vie din soiuri de hibrizi direct producători interzisi la plantare, precum si sursele de finantare ale acesteia se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL II
Productia vinicolă
SECTIUNEA 1
Clasificarea vinurilor si a altor produse pe bază de
must, vin si subproduse vinicole
I. Vinurile
Art. 21. - Vinurile, clasificate în vinuri de masă, de calitate sau
speciale, sunt: albe, roze sau rosii, în diferite nuante.
A. Vinurile de masă
Art. 22. - Vinurile de masă, definite la art. 18 lit. a) din lege, au o
tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume.
Art. 23. - Din categoria vinurilor de masă face parte si vinul pelin, a
cărui definitie este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 20 din lege.
Art. 24. - Vinurile de hibrizi direct producători si hibrizi
interspecifici interzisi la plantare, ca si cele de hibrizi interspecifici cu
rezistentă relativă la boli, autorizati temporar la plantare, nu se încadrează
în categoria vinurilor de masă. Ele formează o categorie separată, care se
valorifică potrivit prevederilor art. 21 din lege.
B. Vinurile de calitate
Art. 25. - (1) Vinurile de calitate definite la art. 18 lit. b) din
lege, în functie de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere,
de soiul sau sortimentul de soiuri si de tehnologia aplicată, sunt:
a) vinuri de calitate cu indicatie geografică recunoscută, denumite si
vinuri de calitate superioară - VS;
b) vinuri de calitate cu denumire de origine controlată.
(2) Vinurile de calitate cu indicatie geografică recunoscută trebuie să
aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 10,5% în volume. Comercializarea
lor se face cu mentionarea indicatiei de provenientă geografică, conform
ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor. Aceste vinuri se
exportă si sub denumirile generice de “Landwein”, “Vin de Pays” sau altele
asemenea.
(3) Vinurile de calitate cu denumire de origine controlată - DOC trebuie
să aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 11% în volume si să provină din
struguri cu un continut în zaharuri de minimum 187 g/l. În functie de stadiul
de maturare a strugurilor la cules si de caracteristicile lor calitative si de
compozitie, ele se încadrează în următoarele categorii:
a) cules la maturitatea deplină, DOC-CMD: vinuri provenite din struguri
cu continut în zaharuri de minimum 187 g/l;
b) cules târziu, DOC-CT: vinuri provenite din struguri cu continut în
zaharuri de minimum 220 g/l.
Pentru producerea de vinuri rosii seci din această categorie, strugurii
la recoltare trebuie să aibă un continut în zaharuri de minimum 213 g/l;
c) cules la înnobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obtinute din struguri
cu continut în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de .mucegai nobil” sau
culesi la stafidirea boabelor.
(4) Principalele conditii de producere a vinurilor de calitate cu
denumire de origine controlată si principalele caracteristici de compozitie si
de calitate pentru fiecare tip de vin din categoriile DOC se stabilesc prin
norme si decizii de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire
de origine controlată, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentatiei si pădurilor.
Art. 26. - În functie de continutul lor în zaharuri, vinurile de masă si
de calitate sunt:
a) seci, cu un continut în zaharuri de până la 4 g/l inclusiv;
b) demiseci, cu un continut în zaharuri cuprins între 4,01 g/l si 12 g/l
inclusiv;
c) demidulci, cu un continut în zaharuri cuprins între 12,01 g/l si 50
g/l inclusiv;
d) dulci, cu un continut în zaharuri de peste 50 g/l.
C. Vinurile speciale
Din categoria vinurilor speciale fac parte:
1. Vinurile spumante
Art. 27. - (1) În functie de procesul tehnologic de obtinere, vinurile
spumante se clasifică în:
a) vinuri spumante obtinute prin fermentare în butelii;
b) vinuri spumante obtinute prin fermentare în butelii si transvazate în
rezervoare - procedeul prin transvazare;
c) vinuri spumante obtinute prin fermentare în rezervoare.
(2) Definitia vinului spumant este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 13 din
lege.
Art. 28. - În functie de continutul în zaharuri, vinurile spumante se
clasifică în:
a) extrabrut, între 0-6 g/l;
b) brut, între 6-15 g/l;
c) extrasec, între 12-20 g/l;
d) sec, între 17-35 g/l;
e) demisec, între 33-50 g/l;
f) dulce, peste 50 g/l.
Art. 29. - Din grupa vinurilor spumante face parte si vinul Muscat
spumant, a cărui definitie este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 15 din lege.
Art. 30. - Unele vinuri spumante si petiante, produse în conditii
speciale si caracterizate prin însusiri de înaltă calitate, pot purta denumire
de origine controlată.
Art. 31. - (1) Vinurile spumante si petiante cu denumire de origine controlată
sunt obtinute din soiuri recomandate sau autorizate pentru această directie de
productie, cultivate în areale viticole delimitate în care se produce vinul
materie primă. La vinurile spumante cu denumire de origine controlată atât
producerea vinului materie primă, cât si cea de a doua fermentare trebuie
făcute în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicată.
(2) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si
Pădurilor autorizează, prin Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru
Vinuri si Alte Produse Vitivinicole, denumit în continuare ONDOV, ca cea
de a doua fermentare să se facă si în afara arealului delimitat de provenientă
a strugurilor, cu conditia ca vinul spumant obtinut să fie valorificat cu
denumirea locului de producere a vinurilor materie primă si cu indicarea
unitătilor în care s-a făcut cea de a doua fermentare.
2. Vinurile spumoase
Art. 32. - (1) După continutul în zaharuri, vinurile spumoase se
grupează în:
a) seci, până la 12 g/l;
b) demiseci, între 12,01-30 g/l;
c) demidulci, peste 30 g/l.
(2) Definitia vinului spumos este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 14 din
lege.
3. Vinurile perlante si petiante
Art. 33. - Din categoria altor vinuri cu continut în dioxid de carbon,
autorizate pentru producere, fac parte vinurile petiante si vinurile perlante,
ale căror definitii sunt prevăzute în anexa nr. 2 pct. 16 si 17 din lege.
4. Vinurile aromatizate
Art. 34. - Definitia vinurilor aromatizate este prevăzută în anexa nr. 2
pct. 19 din lege. Din grupa vinurilor aromatizate fac parte:
a) vermutul;
b) alte vinuri aromatizate.
Art. 35. - După continutul în zaharuri, vermuturile se clasifică astfel:
a) extraseci, până la 12 g/l;
b) seci, între 12,01-40 g/l;
c) demiseci, între 40,01-80 g/l;
d) dulci, peste 80 g/l.
5. Vinurile licoroase si de tip oxidativ
Art. 36. - (1) Din grupa vinurilor speciale fac parte si vinurile
licoroase, a căror definitie este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 21 din lege.
Unele vinuri licoroase de înaltă calitate pot beneficia de denumiri de origine.
(2) Din grupa vinurilor speciale fac parte si vinurile de tip oxidativ,
care sunt obtinute prin aplicarea unei tehnologii speciale si sunt supuse unui
proces de oxidare lentă, realizată sub influenta unor factori biologici sau
fizici.
(3) Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor speciale, vin,
must, must concentrat, mistel, alcool de origine viticolă, trebuie să
îndeplinească conditiile de calitate si de obtinere precizate în reglementările
în vigoare.
II. Alte produse pe bază de must si vin
A. Produse pe bază de must
Art. 37. - (1) Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:
a) mustul tăiat;
b) mustul de struguri concentrat;
c) mustul de struguri concentrat rectificat;
d) sucul de struguri;
e) sucul de struguri concentrat;
f) mustul de struguri partial fermentat;
g) mistelul;
h) tulburelul.
(2) Definitiile produselor mentionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la
lege.
B. Produse pe bază de vin
Art. 38. - (1) Din categoria produselor pe bază de vin fac parte:
a) vinul alcoolizat;
b) distilatul de vin;
c) romaniacul;
d) rachiul de vin;
e) otetul de vin.
(2) Definitiile produselor mentionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la
lege.
Art. 39. - Unele romaniacuri produse în conditii speciale, caracterizate
prin însusiri de înaltă calitate, pot purta denumiri de origine controlată.
Art. 40. - (1) Romaniacurile cu denumire de origine controlată sunt
produse din soiuri recomandate si autorizate pentru această directie de
productie, cultivate în areale viticole delimitate.
(2) Pentru producerea romaniacurilor cu denumire de origine controlată
trebuie îndeplinite următoarele conditii:
a) distilarea vinurilor se face cu instalatii tip “Charente” sau cu alte
instalatii de distilare discontinuă, cu dublă distilare si cu eliminarea
fractiunilor de la începutul si sfârsitul redistilării;
b) învechirea distilatelor se face în vase din lemn de stejar, cu
capacitate de maximum 600 litri, pe o perioadă de cel putin 3 ani;
c) obtinerea vinurilor materie primă, distilarea lor, învechirea
distilatelor si îmbutelierea romaniacurilor se realizează în arealul delimitat
pentru denumirea de origine revendicată.
(3) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si
Pădurilor autorizează prin ONDOV ca învechirea distilatelor si îmbutelierea
romaniacurilor să se facă în afara arealului delimitat pentru denumirea de
origine revendicată, cu conditia ca romaniacul să fie valorificat sub denumirea
locului de producere a strugurilor materie primă si de distilare, precum si cu
indicarea unitătii în care s-au făcut învechirea distilatelor si îmbutelierea
romaniacurilor.
III. Produsele pe bază de subproduse vinicole
Art. 41. - (1) Din categoria produselor obtinute din subproduse vinicole
fac parte:
a) alcoolul etilic de origine viticolă;
b) rachiul de drojdie;
c) spuma de drojdie;
d) rachiul de tescovină;
e) pichetul.
(2) Pichetul este destinat exclusiv industrializării, fiind interzisă
comercializarea sa pentru consumul uman direct.
(3) Definitiile produselor mentionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la
lege.
Art. 42. - Prin prelucrarea drojdiei de vin si a tescovinei de struguri se obtin si alte produse ca: acid tartric, coloranti naturali, ulei din seminte, tanin, furaje, composturi si altele asemenea.
SECTIUNEA a 2-a
Caracteristici organoleptice si de compozitie chimică
ale vinurilor, produselor pe bază de must, vin si subproduse vinicole
Art. 43. - (1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât
cele speciale, trebuie să prezinte în momentul comercializării următoarele
caracteristici organoleptice si de compozitie chimică, atestate prin buletine
de analiză eliberate de laboratoare autorizate:
a) însusiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate si
tipului de vin, soiului sau sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului
viticol sau arealului delimitat, pentru cele cu denumire de origine controlată;
vinurile trebuie să fie fără defecte de miros si de gust;
b) tăria alcoolică la 20şC - minimum 8,5% alcool dobândit în volume si,
respectiv, continutul în alcool corespunzător categoriei de calitate si tipului
de vin;
c) aciditatea totală - minimum 4,5 g/l, exprimată în acid tartric, sau
60 miliechivalenti pe litru;
d) aciditatea volatilă mai mică de:
1. 18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l, exprimată în acid acetic,
pentru vinurile albe si roze;
2. 20 miliechivalenti pe litru sau 1,2 g/l, exprimată în acid acetic,
pentru vinurile rosii.
Aceste limite sunt depăsite numai pentru unele vinuri vechi, de cel
putin 2 ani, sau pentru vinurile produse după tehnologii speciale ori în cazul
vinurilor care au o tărie alcoolică totală egală sau mai mare de 13% în volume,
cu conditia să nu aibă influentă negativă asupra caracteristicilor
organoleptice ale vinurilor;
e) extractul sec nereducător, minimum:
1. 15 g/l pentru vinurile de masă albe si roze;
2. 16 g/l pentru vinurile de masă rosii;
3. 18 g/l pentru vinurile de calitate superioară - VS, albe si roze;
4. 19 g/l pentru vinurile de calitate superioară - VS, rosii;
5. 21 g/l pentru vinurile de calitate DOC, albe si roze;
6. 23 g/l pentru vinurile de calitate DOC, rosii.
În anii viticoli nefavorabili se poate admite punerea în consum a unor
vinuri de masă si de calitate superioară - VS cu un extract nereducător mai mic
cu 1 g/l fată de limitele mentionate;
f) dioxidul de sulf total, în următoarele limite maxime determinate în
momentul punerii în consum:
1. 160 mg/l pentru vinuri rosii seci;
2. 210 mg/l pentru vinuri albe si roze seci si pentru vinuri rosii
demiseci;
3. 260 mg/l pentru vinuri albe si roze demiseci;
4. 300 mg/l pentru vinuri demidulci si dulci;
5. 350 mg/l pentru vinuri provenite din struguri culesi la
supramaturare, bogate în zaharuri si enzime oxidazice de la: Cotnari,
Murfatlar, Târnave, Pietroasa, Valea Călugărească;
g) aluminiul, maximum 8 mg/l;
h) arsenul, maximum 0,2 mg/l;
i) borul, exprimat în acid boric, maximum 80 mg/l;
j) bromul, maximum 1 mg/l;
k) cadmiul, maximum 0,01 mg/l;
l) cuprul, maximum 1 mg/l;
m) fluorul, maximum 1 mg/l;
n) plumbul, maximum 0,2 mg/l;
o) staniul, maximum 1 mg/l;
p) zincul, maximum 5 mg/l;
q) metanolul: - maximum 150 mg/l pentru vinurile albe si roze;
- maximum 300 mg/l pentru vinurile rosii;
r) sulfatii, exprimati în sulfat de potasiu, maximum 1 g/l, cu
următoarele exceptii:
- maximum 1,5 g/l pentru vinurile cu învechire de cel putin 2 ani în
vase, pentru vinurile îndulcite si pentru vinurile obtinute prin adaosul, în
must sau în vin, de alcool sau distilat de vin;
- maximum 2 g/l pentru vinurile obtinute prin adaos de must concentrat
si pentru vinurile naturale dulci;
- maximum 2,5 g/l pentru vinurile obtinute prin evolutie sub peliculă;
s) acidul citric, maximum 1 g/l;
t) sodiul, maximum 60 mg/l, limită care poate fi depăsită pentru
vinurile obtinute din plantatii amplasate pe soluri sărăturoase;
u) diglucozidul malvidinei, maximum 15 mg/l pentru vinurile rosii obtinute
din struguri proveniti din soiuri nobile.
(2) Caracteristicile de compozitie chimică ale vinurilor, produselor pe
bază de must, vin si subproduse vinicole sunt determinate prin metode de
analiză admise pe plan international si/sau prin metode standard românesti de
analiză a vinurilor, armonizate cu metodele comunitare, a căror listă se aprobă
prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.
Art. 44. - (1) Sunt improprii consumului uman direct:
a) vinurile otetite, manitate, bălosite si cele cu miros de hidrogen
sulfurat, de mucegai sau cu alte mirosuri si/sau alte gusturi străine,
detectate de degustători autorizati recunoscuti de Ministerul Agriculturii,
Alimentatiei si Pădurilor;
b) lichidul rezultat din spălarea tescovinei - pichet;
c) vinurile produse prin folosirea unor practici si tratamente
neautorizate, cele falsificate, precum si cele ale căror componente nu se
încadrează în limitele prevăzute la art. 43 din prezentele norme metodologice;
d) vinurile cu adaos de bonificatori sau aromatizanti, altii decât cei
admisi de lege.
(2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după
caz, distilării sau producerii otetului.
Art. 45. - Mustul de struguri concentrat rectificat, definit în anexa
nr. 2 pct. 5 din lege, trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
a) un pH de maximum 5, determinat la 25şBrix;
b) densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a
stratului de lichid de 1 cm, la 25şBrix;
c) un continut de maximum 7 g/l zaharoză, determinat la 25şBrix;
d) un indice Folin - Ciocalteau de maximum 6, determinat la 25şBrix;
e) aciditate titrabilă de cel mult 15 miliechivalenti pe kilogramul de
zaharuri totale;
f) un continut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogramul de
zaharuri totale;
g) un continut în cationi totali de maximum 8 miliechivalenti pe
kilogramul de zaharuri totale;
h) conductivitate care să nu depăsească 120 micro-Siemens pe centimetru,
la 25şBrix si la 20şC;
i) un continut în hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de
zaharuri totale;
j) prezenta mezoinozitolului.
Art. 46. - (1) Romaniacul, definit în anexa nr. 2 pct. 25 din lege,
poate fi pus în consum dacă îndeplineste următoarele conditii atestate prin
buletine de analiză, eliberate de laboratoare autorizate:
a) nu prezintă gusturi particulare neplăcute, detectate de degustători
autorizati recunoscuti de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;
b) este obtinut din distilate provenite din vinuri netratate cu
schimbători de ioni, raze ultraviolete sau ionizante.
(2) Continutul romaniacului în metale nu poate depăsi următoarele
limite:
a) arsenul - 0,05 mg/l;
b) cuprul - 5,0 mg/l;
c) plumbul - 0,3 mg/l;
d) zincul - 5,0 mg/l.
(3) Limitele continutului romaniacului în alte componente, raportate la
100 ml alcool anhidru, sunt următoarele:
a) alcool metilic, maximum 200 mg;
b) aciditate totală, exprimată în acid acetic, maximum 400 mg;
c) esteri, exprimati în acetat de etil, între 75 mg si 500 mg;
d) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic, maximum 400 mg;
e) aldehide, exprimate în aldehidă acetică, între 5 mg si 60 mg;
f) furfural, maximum 2 mg;
g) acid cianhidric, nedetectabil.
Art. 47. - (1) Pentru rachiurile de vin si cele obtinute din drojdie de
vin si tescovină de struguri se stabilesc următoarele limite ale continutului
în compusi raportati la 100 ml alcool anhidru, atestate prin buletine de
analiză eliberate de laboratoare autorizate:
a) alcool metilic, maximum 1.000 mg;
b) esteri, exprimati în acetat de etil, între 100 mg si 600 mg;
c) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic, între 100 mg si 750
mg;
d) aciditate totală, exprimată în acid acetic, între 100 mg si 750 mg;
e) aldehide, exprimate în aldehidă acetică, între 5 mg si 80 mg;
f) furfural, maximum 2 mg;
g) acid cianhidric, nedetectabil.
(2) Limitele de continut pentru metale sunt cele stabilite pentru romaniac la art. 46 alin. (2) din prezentele norme metodologice.
SECTIUNEA a 3-a
Practicile si tratamentele oenologice autorizate
Art. 48. - Practicile si tratamentele utilizate în obtinerea vinurilor
si a băuturilor pe bază de must si vin trebuie să asigure o bună elaborare,
conservare si evolutie a produselor respective.
Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compozitiei
acestor băuturi, în afara unor limite normale, asigurând păstrarea însusirilor
de naturalete, autenticitate si legalitate pentru fiecare produs.
Art. 49. - Practicile si tratamentele autorizate să fie aplicate
strugurilor proaspeti, mustului de struguri, mustului de struguri partial
fermentat, mustului de struguri destinat concentrării si vinului nou în
fermentare sunt următoarele:
1. trierea, cu ocazia culesului, a strugurilor sănătosi de cei avariati
sau cu coacere incompletă; separarea, la cules, a strugurilor, fragmentelor de
struguri sau a boabelor atacate de mucegai nobil sau cu grad avansat de
stafidire, în vederea obtinerii de vinuri dulci;
2. spălarea strugurilor, la nevoie, atunci când acestia sunt destinati
producerii sucurilor, urmată de zvântare;
3. zdrobirea boabelor;
4. dezbrobonirea sau desciorchinarea strugurilor;
5. tratarea strugurilor, mustuielii si musturilor cu anhidridă
sulfuroasă sau metabisulfit de potasiu. În cazul folosirii solutiilor apoase de
anhidridă sulfuroasă, concentratia acestora nu trebuie să fie mai mică de 5%;
6. tratarea strugurilor, mustuielii si musturilor cu acid ascorbic în
doză de maximum 250 mg/kg;
7. tratarea mustului sau mustuielii cu enzime pectolitice si cu
preparate enzimatice de betaglucanază;
8. macerarea mustuielii pentru obtinerea de vinuri rosii, roze sau
aromate, precum si a celor rezultate din struguri stafiditi sau atacati de
mucegai nobil prin asigurarea contactului mai mult sau mai putin prelungit
între must si părtile solide ale strugurilor;
9. macerarea carbonică;
10. tratamentul termic al mustuielii pentru producerea de vinuri rosii
din struguri slab colorati sau atacati de putregai cenusiu, fără ca prin acest
procedeu să se producă o concentrare sau o diluare a mustului. Este interzisă
încălzirea mustuielii prin injectare de vapori de apă;
11. scurgerea mustului, statică sau dinamică;
12. presarea strugurilor nezdrobiti, a mustuielii sau a bostinei;
13. limpezirea sau deburbarea mustului destinat producerii vinurilor
albe pe cale gravitatională, cu sau fără răcire, prin flotatie, precum si prin
centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanti de filtrare inerti;
14. pasteurizarea mustului;
15. refrigerarea mustului, urmată de stocarea sa la temperaturi scăzute,
în vederea folosirii sale ca materie primă pentru producerea de băuturi
nealcoolice sau slab alcoolice, cu sau fără continut în dioxid de carbon,
precum si pentru utilizarea ca partener cu “rezervă de zahăr” în producerea de
vinuri demiseci si demidulci;
16. tratarea musturilor, în vederea limpezirii, cu una sau mai multe
dintre următoarele substante de uz oenologic: gelatină alimentară, clei de
peste, cazeină si cazeinat de potasiu, ovalbumină si/sau lactalbumină,
bentonită, dioxid de siliciu sub formă de gel sau de solutie coloidală, caolin,
tanin;
17. însământarea mustului cu maiele de drojdie preparate din levuri
selectionate sau din microflora spontană;
18. adaosul, ca stimulenti ai fermentatiei alcoolice, al unor substante
chimice - “factori de crestere”. Ca stimulenti se pot folosi:
a) fosfat acid de amoniu sau sulfat de amoniu, singur sau în amestec, în
doză de maximum 0,3 g/l;
b) sulfat de amoniu sau bisulfit de amoniu, singur sau în amestec, în
doză de maximum 0,3 g/l;
c) diclorhidrat de tiamină, în limita a 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;
19. folosirea maielelor de bacterii lactice pentru producerea
fermentatiei malolactice - dezacidifiere microbiologică;
20. răcirea mustului în fermentare pentru evitarea cresterii
temperaturii acestuia peste limitele admisibile tehnologic;
21. corectarea aciditătii totale a mustului - acidifierea musturilor în
anii cu deficit de aciditate, prin adaos de acid tartric în doză de maximum 1,5
g/l sau 20 miliechivalenti pe litru;
22. folosirea preparatelor din membrane celulare de levuri în limita a
40 g/hl;
23. în anii cu conditii nefavorabile se poate practica, potrivit
prevederilor art. 26 alin. (3) din lege, îmbogătirea musturilor în zahăr, în
vederea ridicării potentialului alcoolic al vinurilor prin următoarele
practici:
a) adaos de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat
rectificat sau de zaharoză - saptalizare;
b) deshidratare partială.
Îmbogătirea musturilor în zahăr poate fi făcută cu respectarea
următoarelor conditii:
a) folosirea uneia dintre operatiunile mentionate mai sus exclude
posibilitatea utilizării celorlalte;
b) adaosul de zaharoză se face direct în must sau în mustul în
fermentare si poate fi practicat numai în cazul producerii de vinuri seci;
c) adaosul de must concentrat sau de must concentrat rectificat nu poate
avea ca efect mărirea volumului initial al mustului de struguri, al mustului
partial fermentat sau al vinului nou încă în fermentare cu mai mult de 6,5%;
d) concentrarea mustului prin deshidratare partială nu poate determina o
reducere cu mai mult de 20% a volumului său initial;
e) pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată - DOC,
mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat
trebuie să provină din struguri produsi în acelasi areal delimitat pentru DOC.
Mustul destinat producerii de vinuri DOC-CMD trebuie să aibă un continut
minim în zaharuri de 170 g/l, iar cel pentru vinuri DOC-CT si DOC-CIB, un
continut minim în zaharuri de 180 g/l;
f) adaosurile se fac în mustul proaspăt sau în mustul în fermentare.
Musturile care au fost corectate prin adaos de îndulcitori nu pot fi supuse
concentrării.
Acordarea dreptului de folosire a adaosurilor pentru îmbogătirea
musturilor în zahăr se face pe baza recomandărilor anuale emise de ONVV, se
aprobă de ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor si se difuzează
producătorilor interesati, prin directiile generale pentru agricultură si
industrie alimentară judetene, respectiv a municipiului Bucuresti;
24. aerarea;
25. desulfitarea mustului prin folosirea exclusivă de procedee fizice;
26. prelucrarea strugurilor, mustuielii si a mustului sub atmosferă
inertă, prin folosirea azotului si a anhidridei carbonice;
27. tratamentul cu cărbune de uz oenologic al musturilor albe pătate sau
al celor provenite din struguri mucegăiti, în cantitate de până la 100 g/hl
must;
28. tratarea cu polivinilpolipirolidonă, în doză de maximum 80 g/hl;
29. adaosul în must de alcool etilic rectificat, de origine viticolă sau
agricolă, ori de distilat de vin, înaintea sau în timpul fermentatiei
alcoolice, în vederea obtinerii de mistel sau de vinuri licoroase;
30. adaosul în must al unui agent tensioactiv - amestec de mono- si
digliceride ale acidului oleic - ca procedeu curativ pentru evitarea formării
de spumă în timpul fermentatiei alcoolice;
31. oprirea fermentatiei alcoolice a mustului în vederea obtinerii de vinuri
cu continut în zaharuri, prin folosirea de procedee fizice: frig, căldură,
filtrare, centrifugare, precum si prin adaosul de dioxid de sulf si bentonită;
32. concentrarea mustului proaspăt sau tăiat, prin deshidratarea
partială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată prin evaporare sub vid,
crioconcentrare sau osmoză inversă, cu conditia de a nu provoca o reducere a
volumului initial al mustului cu mai mult de 20% si o crestere a tăriei sale
alcoolice potentiale cu mai mult de 2% în volume;
33. folosirea tratamentului cu carbonat de calciu cu un eventual
continut de mici cantităti de sare dublă de calciu de acid (L+) tartric si (L-)
malic;
34. utilizarea răsinilor schimbătoare de ioni numai în scopul producerii
mustului de struguri destinat obtinerii mustului concentrat rectificat.
Pierderile de materie organică din răsinile schimbătoare de ioni nu sunt mai
mari de 1 mg/l;
35. suprapresarea strugurilor, zdrobiti sau nezdrobiti, presarea
drojdiei de vin si refermentarea tescovinei de struguri, în alte scopuri decât
distilarea, sunt practici oenologice interzise;
36. filtrarea si centrifugarea drojdiei de vin nu sunt considerate
presare dacă produsele obtinute prezintă calităti de naturalete si
autenticitate pentru comercializare si dacă drojdia de vin nu este redusă la
stare uscată.
Art. 50. - Practicile si tratamentele autorizate să fie aplicate
vinurilor în etapele de păstrare, conditionare, maturare si îmbuteliere sunt
următoarele:
1. tragerea vinului de pe drojdie, pritocul vinului;
2. adaosul, în vederea conservării si protejării antioxidante a
vinurilor, de anhidridă sulfuroasă sau metabisulfit de potasiu, astfel încât
vinurile să nu depăsească la livrare către consumatori limitele maxime admise
prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. f) din prezentele norme metodologice. În
cazul folosirii solutiilor apoase de anhidridă sulfuroasă, concentratia
acestora nu trebuie să fie mai mică de 5%;
3. tratamentul cu cărbune al vinurilor albe pătate sau cu defecte de
gust si miros, cu conditia ca doza de cărbune utilizată să fie mai mică de 100
g/hl;
4. limpezirea vinului prin cleire, cu folosirea unuia dintre următoarele
produse:
a) gelatină alimentară;
b) clei de peste;
c) cazeină si cazeinat de potasiu;
d) ovalbumină si/sau lactalbumină;
e) bentonită;
f) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de solutie coloidală;
g) caolin;
h) preparate enzimatice autorizate (§-glucozidazice);
i) tanin de uz oenologic;
j) alte substante de limpezire sau preparate enzimatice autorizate;
k) alginati de calciu sau de potasiu numai pentru producerea vinurilor
spumante cu fermentare în butelii;
5. limpezirea si stabilizarea vinurilor prin centrifugare sau filtrare,
cu sau fără adjuvanti de filtrare inerti;
6. tratamentul vinului cu gumă arabică, înainte de îmbuteliere, prin
folosirea unei doze mai mici de 0,3 g/l;
7. adaosul în vin de acid citric, cu conditia ca la punerea în consum
vinul să nu contină mai mult de 1 g/l acid citric;
8. aerarea vinului;
9. tratamentul vinului cu ferocianură de potasiu pentru eliminarea
excesului de metale grele, care trebuie efectuat de persoane calificate,
autorizate de către ministerele abilitate în acest scop;
10. tratamentul vinului cu fitat de calciu, pentru prevenirea casării
ferice;
11. tratamentul vinului cu acid metatartric înainte de îmbuteliere, în
doză de maximum 100 mg/l, în vederea asigurării stabilitătii tartrice;
12. tratamentul prin frig - refrigerarea vinului -, cu sau fără adaos de
cristale de bitartrat de potasiu, urmată de separarea, prin mijloace fizice, a
cristalelor si coloizilor precipitati;
13. adaosul în vin de acid ascorbic, înainte de îmbuteliere, în doză de
maximum 250 mg/l, în vederea asigurării protectiei antioxidante.
În cazul în care acidul ascorbic a fost folosit si la tratamentul
strugurilor si/sau musturilor, doza total exprimată în acid ascorbic plus
dehidrascorbic nu trebuie să depăsească 300 mg/l;
14. pasteurizarea vinurilor, ca procedeu de stabilizare biologică si de
inactivare a enzimelor;
15. adaosul în vinurile cu continut în zaharuri fermentescibile de acid
sorbic sau sorbat de potasiu, în doză de maximum 200 mg/l, exprimată în acid
sorbic;
16. dezacidifierea vinurilor prin unul dintre următoarele procedee:
a) dezacidifierea chimică a vinurilor cu aciditate totală excesivă, prin
adaos de tartrat neutru de potasiu, carbonat acid de potasiu, carbonat de
calciu, continând eventuale mici cantităti de sare dublă de calciu a acizilor
(L+) tartric si (L-) malic, tartrat de calciu sau acid tartric. Dezacidifierea
chimică a vinurilor nu poate fi efectuată decât în limita maximă de 1 g/l,
exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenti/l;
b) dezacidifierea biologică a vinurilor prin folosirea bacteriilor
lactice - Oenococcus oeni;
17. acidifierea vinurilor prin adaos de acid (L+) tartric sau acid
citric, în limita maximă de 2,5 g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3
miliechivalenti/l. Dacă acidifierea s-a făcut si la must, cresterea netă
cumulată nu poate depăsi 54 miliechivalenti/l sau 4g/l, exprimată în acid
tartric. În urma corectiei, continutul în acid citric nu trebuie să fie mai
mare de 1 g/l, conform art. 43 alin. (1) lit. s) din prezentele norme
metodologice;
18. egalizarea si cupajarea vinurilor. Cupajarea vinurilor se efectuează
în următoarele conditii:
a) cupajarea vinurilor albe cu vinuri rosii este interzisă;
b) pentru vinurile de calitate superioară - VS si pentru cele cu
denumire de origine controlată se admite efectuarea de cupaje între vinuri care
apartin aceleiasi categorii de calitate si care provin din arealele delimitate
pentru producerea fiecărui vin. Pentru vinurile de calitate, care se
comercializează fără indicarea denumirii de soi, se pot executa cupaje între
vinuri provenind din soiuri diferite. Pentru vinurile cu denumire de origine
controlată se admite cupajarea vinurilor provenind din soiuri diferite numai în
scopul obtinerii vinurilor-sortiment, prevăzute în deciziile de acordare a
dreptului de producere a vinurilor respective;
c) este interzisă folosirea în cupaje a vinurilor importate, cu exceptia
producerii vinurilor de masă;
d) vinurile de cupaj care se valorifică sub denumirea unui soi sau prin
indicarea unui an de recoltă trebuie să provină în proportie de minimum 85% din
soiul sau din anul de recoltă mentionat;
19. îndulcirea vinurilor prin adaos de parteneri cu rezervă de zahăr,
care sunt: must de struguri, must tăiat, vin partial fermentat, must de
struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat.
Executarea acestei operatiuni se face în următoarele conditii:
a) îndulcirea vinurilor obtinute prin aplicarea procedeelor de ridicare
a potentialului alcoolic prevăzute la art. 49 pct. 23 din prezentele norme
metodologice se face numai cu mustul de struguri, mustul tăiat sau vinul
partial fermentat, cu conditia ca tăria lor alcoolică totală să fie cel mult
egală cu tăria alcoolică totală a vinului supus îndulcirii;
b) în cazul folosirii pentru îndulcire a mustului de struguri, a
mustului tăiat, a vinului partial fermentat, a mustului de struguri concentrat
sau a mustului de struguri concentrat rectificat, partenerii cu rezervă de
zahăr trebuie să provină din acelasi soi si din acelasi areal delimitat de
producere ca si vinul asupra căruia se aplică interventiile;
c) operatiunea de îndulcire trebuie făcută în interiorul arealului
rezervat producerii vinului supus interventiei respective, sub controlul
inspectorilor teritoriali ai ONDOV;
20. tratarea vinurilor cu dimetilpirocarbonat în doză de maximum 200
mg/l în vederea asigurării stabilitătii biologice a vinului;
21. adaosul în vin de polivinilpolipirolidonă - PVPP – în vederea
reducerii continutului vinurilor în tanin si în alti polifenoli.
Doza de PVPP folosită este de maximum 80 g/hl;
22. tratarea vinurilor cu sulfat de cupru pentahidrat, în scopul
îndepărtării gustului si mirosului de hidrogen sulfurat, în doză de maximum 10
mg/l. Acest tratament trebuie urmat de o cleire albastră care să aducă
continutul în cupru sub limita de 1 mg/l.
Între tratamentul cu sulfat de cupru si cleirea albastră este
obligatorie o filtrare fină;
23. stabilizarea tartrică a vinurilor prin electrodializă;
24. maturarea vinului, cu sau fără contact cu lemn de stejar;
25. utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, separat sau
în amestec, în scopul creării unei atmosfere inerte si al manipulării
produsului la adăpost de aer;
26. îmbutelierea vinurilor la cald;
27. îmbutelierea sterilă a vinurilor.
Art. 51. - Operatiunile de acidifiere si dezacidifiere a vinului trebuie
comunicate în scris inspectorilor teritoriali ai ISCTV, cel putin cu 24 de ore
înaintea începerii primei operatiuni. Notificarea cuprinde următoarele
informatii:
a) denumirea/numele si sediul/adresa persoanei juridice sau fizice;
b) tipul operatiunii efectuate;
c) locul de desfăsurare a operatiunii.
Art. 52. - Operatiunea de îmbogătire în zahăr a musturilor, în vederea
ridicării potentialului alcoolic al vinurilor în anii cu conditii nefavorabile,
se face în baza notificării în scris, adresată inspectorilor teritoriali ai
ISCTV cel putin cu 24 de ore înaintea începerii primei operatiuni. Aceasta
cuprinde:
a) numele/denumirea si adresa/sediul persoanei fizice sau juridice;
b) locul de desfăsurare a operatiunii;
c) data la care începe operatiunea;
d) descrierea produsului supus operatiunii;
e) procedeul utilizat, cu detalii referitoare la tipul de produs
utilizat.
Art. 53. - Acidifierea si îmbogătirea, cu exceptia situatiilor de
derogare stabilite de la caz la caz de către inspectorii teritoriali ai ISCTV,
precum si acidifierea si dezacidifierea aceluiasi produs se exclud reciproc.
Art. 54. - (1) Operatiunea de îndulcire a vinului de masă, a vinului de
calitate cu indicatie de provenientă geografică si a vinului cu denumire de
origine controlată se face în baza unei notificări scrise, transmisă
inspectorilor teritoriali ai ISCTV cu cel putin 24 de ore înaintea începerii
primei operatiuni. Pentru îndulcirea vinurilor DOC o copie a notificării se
transmite, în aceleasi conditii, la oficiul teritorial al ONDOV.
(2) Notificarea cuprinde următoarele informatii:
a) categoria de calitate, cantitatea, tăria alcoolică dobândită si
continutul în zaharuri al vinului care urmează să fie îndulcit;
b) felul produsului de îndulcire ce urmează să fie adăugat, cantitatea
si continutul său în zaharuri;
c) tăria alcoolică dobândită si continutul în zaharuri al vinului după
îndulcire.
(3) Persoanele juridice si/sau fizice care aplică operatiunea de
îndulcire trebuie să detină registre de intrare si iesire pentru evidenta la zi
a cantitătilor de must de struguri, must de struguri concentrat, must de
struguri concentrat rectificat, utilizate pentru operatiunea de îndulcire.
Art. 55. - Introducerea în vin a unor cantităti reduse de apă, strict
impuse de prepararea solutiilor de dioxid de sulf sau a diferitelor preparate
de limpezire si/sau stabilizare, nu se consideră ca fiind frauduloasă.
Art. 56. - Practicile si tratamentele autorizate să fie aplicate în
producerea vinurilor speciale si a altor produse de origine viticolă sunt
următoarele:
1. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în butelii,
prin aplicarea următoarelor operatiuni tehnologice:
a) pregătirea vinului de bază prin asamblare si conditionare;
b) adaosul licorii de tiraj, al maielei de fermenti selectionati sau
preparate din membrane celulare de levuri, eventual de activatori de
fermentare, precum si al produselor de limpezire;
c) tirajul;
d) fermentarea vinului în butelii;
e) remuajul;
f) degorjarea, cu sau fără înghetarea depozitului adus pe dop;
g) adaosul eventual al licorii de expeditie;
h) dopuire definitivă.
Licoarea de tiraj se prepară din must de struguri, must de struguri
partial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat
rectificat, zaharoză si vin. Adaosul licorii de tiraj nu poate să determine o
crestere a tăriei alcoolice totale a vinului de bază cu mai mult de 1,5% în
volume. Licoarea de expeditie se prepară din zaharoză, must de struguri, must
de struguri partial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri
concentrat rectificat, din vin sau din amestecul acestora, cu adaos eventual de
distilat de vin. La prepararea licorii de expeditie nu se folosesc alti
aromatizanti sau produse obtinute prin sinteză. Adaosul licorii de expeditie nu
poate provoca o crestere a tăriei alcoolice dobândite a vinului spumant mai
mare de 0,5% în volume.
2. Pentru producerea vinurilor spumante, vinul materie primă trebuie să
aibă o tărie alcoolică totală de minimum 8,5% în volume. Tăria alcoolică
dobândită a vinurilor spumante, inclusiv tăria alcoolică dobândită prin aportul
alcoolului continut în licoarea de expeditie, este de minimum 9,5% în volume.
Continutul în dioxid de sulf total al vinurilor spumante este de maximum 235
mg/l.
3. Pentru producerea vinurilor spumante cu denumire de origine
controlată, vinul materie primă trebuie să aibă o tărie alcoolică totală de
minimum 9% în volume. Tăria alcoolică dobândită a acestor vinuri spumante,
inclusiv cea rezultată prin aportul licorii de expeditie, este de minimum 10%
în volume. Continutul total în dioxid de sulf este de maximum 185 mg/l.
4. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în rezervoare
se face în mod asemănător cu cea a vinurilor spumante cu fermentare în butelii,
cu deosebirea că adaosul licorii de tiraj nu este limitat, fermentarea vinului
are loc în recipiente sub presiune cu închidere etansă, eliminarea depozitului
se face prin filtrare în conditii izobare. Tăria alcoolică dobândită a vinului
spumant finit nu trebuie să depăsească cu 2% în volume pe cea a vinului materie
primă.
5. Producerea vinurilor spumoase prin impregnare cu anhidridă carbonică
de uz alimentar se face cu sau fără adaos de licoare de expeditie. Vinurile
spumoase au o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume. În
producerea acestor vinuri este interzisă folosirea oricărei aromatizări.
6. Vinurile spumante cu fermentare în butelii, cele cu fermentare în
rezervoare si vinurile spumoase se produc numai în spatii diferite.
7. Producerea vinului special aromatizat se face prin folosirea
adaosurilor de must de stuguri, must de struguri concentrat, must de struguri
concentrat rectificat, zaharoză, alcool etilic de origine agricolă, distilat de
vin, mistel, caramel, administrate separat sau în amestec, precum si din
extracte din plante admise de lege.
8. Producerea vinurilor speciale licoroase se face prin adaosul în
mustul în fermentare de alcool alimentar rectificat sau distilat de vin, precum
si prin adaosul în vin de must de struguri concentrat, must de struguri
concentrat rectificat, mistel, folosite separat sau în amestec.
9. Producerea romaniacurilor se face prin aplicarea următoarelor
operatiuni tehnologice:
a) cupajarea distilatelor învechite;
b) aducerea distilatului la tăria alcoolică de comercializare prin
diluare cu apă dedurizată;
c) adaos eventual de bonificatori, reprezentati prin extracte
hidroalcoolice obtinute din fructe si plante admise de lege;
d) adăugarea eventuală de zaharoză, glicerină alimentară si caramel.
10. Producerea rachiurilor de drojdie si tescovină se face prin
aplicarea următoarelor operatiuni tehnologice:
a) cupajarea distilatelor;
b) aducerea distilatului la tăria alcoolică de comercializare, prin
diluare cu apă dedurizată;
c) adăugarea, eventual, de zaharoză si caramel;
d) folosirea de adaosuri de extracte hidroalcoolice obtinute din fructe
si plante admise de lege, pentru producerea unor sortimente de rachiuri de
drojdie si tescovină aromatizate.
11. Conditionarea si stabilizarea vinurilor speciale si a altor produse
de origine viticolă se realizează prin aplicarea procedeelor prevăzute pentru
vinuri la art. 50 din prezentele norme metodologice.
Art. 57. - Utilajele, uneltele si recipientele folosite la vinificatie,
precum si în procesul maturării, conditionării, îmbutelierii si transportului
produselor vinicole trebuie să fie confectionate din materiale care să
îndeplinească următoarele conditii:
a) să nu îmbogătească produsele cu care vin în contact în compusi
dăunători calitătii acestora. În acest sens este interzisă folosirea
utilajelor, uneltelor si recipientelor confectionate din staniu, zinc, plumb,
fier, precum si a unor răsini si lacuri neautorizate din punct de vedere
tehnologic si sanitar sau în compozitia cărora intervin acesti compusi;
b) să nu contină compusi solubili care ajunsi în masa băuturilor să pună
în pericol sănătatea omului;
c) să nu influenteze nefavorabil însusirile organoleptice ale produselor
cu care vin în contact.
Art. 58. - (1) În producerea otetului de vin trebuie respectate
următoarele conditii:
a) să nu fie produs prin adaosuri de acizi minerali sau organici, de
substante toxice sau esente sintetice;
b) la prelucrarea lui să nu fie folosite materii colorante străine de
natura vinului.
(2) La fabricarea otetului de vin sunt interzise următoarele practici:
a) folosirea vinurilor care au suferit o dată cu fermentarea acetică si
alte fermentatii paralele, cu exceptia celor malolactice sau citrolactice;
b) folosirea uneltelor si a recipientelor confectionate din alte
materiale decât cele acidorezistente.
(3) Fabricilor de otet de vin le este interzis să detină în incinta lor
materii si materiale care pot fi folosite la falsificarea acestui produs.
(4) Otetul de vin destinat comercializării poate fi produs numai pe bază
de licentă de fabricatie emisă de autoritătile abilitate în acest scop.
Art. 59. - Conditiile de calitate ale materialelor oenologice sunt cele prevăzute în Codexul oenologic international, elaborat de Organizatia Internatională a Viei si Vinului.
CAPITOLUL III
SECTIUNEA 1
Evidenta productiei vitivinicole
Art. 60. - Declaratia de stocuri se completează, se depune si se
înregistrează, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din lege, în baza
formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei
si pădurilor.
Art. 61. - Declaratia de recoltă se completează, se depune si se
înregistrează, conform prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, în baza
formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei
si pădurilor.
Art. 62. - (1) Declaratia de sortiment viticol se referă la evidenta
soiurilor aflate în cultură la nivel de parcelă.
(2) Declaratia de sortiment viticol este obligatorie pentru producătorii
vitivinicoli, persoane juridice sau fizice, care detin plantatii viticole cu
soiuri nobile în suprafată de minimum 0,5 ha. Aceasta se completează si se
înregistrează în 3 exemplare la autoritătile administratiei publice locale în a
căror rază teritorială se află parcela respectivă, conform formularului-tip
aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.
Primul exemplar al declaratiei de sortiment viticol se transmite la directia
generală pentru agricultură si industrie alimentară judeteană, respectiv a
municipiului Bucuresti, al doilea exemplar se depune la primărie si al treilea
exemplar se păstrează la titular.
(3) Declaratia de sortiment viticol se depune până la data de 1 august a
anului curent si se actualizează ori de câte ori apar modificări de structură
ale soiurilor de vită de vie în parcelele considerate.
(4) Declaratiile de stocuri, de recoltă si de sortiment viticol sunt cuprinse în Registrul plantatiilor viticole armonizat cu reglementările în domeniu privind registrul comunitar al plantatiilor de vită de vie. Modelul de registru al plantatiilor viticole se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.
SECTIUNEA A 2-A
Conditii de obtinere si de atestare a vinurilor si a
produselor pe bază de must si vin cu denumire de origine controlată
Art. 63. - Dreptul de producere a vinurilor cu denumire de origine
controlată pe un anumit teritoriu se acordă prin decizii eliberate de ONDOV, cu
avizul ONVV, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si
pădurilor.
Art. 64. - În baza deciziilor mentionate se acordă detinătorilor de
plantatii viticole apte să producă vinuri cu denumire de origine controlată, la
solicitarea lor si pentru suprafetele care răspund cerintelor prevăzute prin
reglementările în vigoare, dreptul de a produce astfel de vinuri, consemnat
prin autorizatii de producători de vinuri cu denumire de origine controlată.
Art. 65. - Producerea si comercializarea vinurilor si a băuturilor pe
bază de must si vin cu denumire de origine controlată se stabilesc în normele
metodologice elaborate de ONDOV, avizate de ONVV, care se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor. Aceste norme se referă si
la metodologia de control si atestare a acestor produse.
SECTIUNEA a 3-a
Comercializarea vinurilor si a celorlalte produse vinicole
Art. 66. - (1) Comercializarea vinurilor, rachiurilor de vin, rachiului
de tescovină, rachiului de drojdie si spumei de drojdie, în vrac sau angro, se
realizează în conditiile stabilite în legislatia care reglementează regimul de
supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse
supuse accizelor, utilizând documente tipizate stabilite de Ministerul
Finantelor Publice, si numai în spatii special amenajate pentru acest comert,
avizate de ISCTV. Avizul ISCTV se dă înaintea eliberării autorizatiei de
comercializare a acestor produse de către directiile generale ale finantelor
publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(2) Actualele spatii comerciale pentru comertul cu produsele mentionate
la alin. (1) vor fi verificate de ISCTV si în cazul în care, în urma
controalelor efectuate, nu au fost remediate deficientele constatate sau
localurile nu corespund conditiilor stabilite prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentatiei si pădurilor, ISCTV propune anularea autorizatiilor
de comercializare.
(3) Pentru transportul în vrac al vinului si produselor pe bază de vin,
obtinute de producătorii privati în vederea comercializării, în cantităti mai
mari de 100 litri, sunt obligatorii documentul de însotire tipizat, stabilit de
Ministerul Finantelor Publice, precum si buletinul de analiză emis de un
laborator autorizat în acest scop.
Art. 67. - (1) Producătorii si comerciantii de produse vinicole în vrac
sunt obligati să tină evidenta acestora, conform normelor stabilite de
Ministerul Finantelor Publice. Documentele de evidentă se tin în acelasi local
în care sunt depozitate produsele. Intrările si iesirile de produse vinicole se
operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să
corespundă cu evidentele la zi.
(2) Producătorii si comerciantii de produse vinicole în vrac au
obligatia de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în
incintele unde sunt depozitate produsele în vederea comercializării, cu scopul
de a verifica realitatea constatată în teren, comparativ cu situatiile
declarate în documentele de evidentă.
Art. 68. - Producătorii si comerciantii de produse vinicole în vrac sunt
obligati ca pe recipientele în care sunt depozitate produsele destinate
comercializării să înscrie:
a) capacitatea, pentru recipientele mai mari de 100 litri;
b) produsul;
c) anul de recoltă, în cazul vinurilor.
Art. 69. - (1) Pentru produsele cu denumire de origine controlată care
circulă în vrac, în conditiile legii, la documentele de însotire a
transportului se adaugă în mod obligatoriu avizul ONDOV, copii de pe
certificatele de atestare a denumirii de origine controlată si buletinul de
analiză a vinurilor.
(2) Pentru produsele cu denumire de origine controlată îmbuteliate nu
mai este necesară copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare
a calitătii fiind mentionate pe etichetă, sub răspunderea celui care a efectuat
îmbutelierea.
Art. 70. - În cadrul unitătilor cu specific de alimentatie publică
vinurile si alte produse vinicole îmbuteliate se comercializează la consumator
si în cantităti mai mici decât cele ale recipientului în care au fost
îmbuteliate.
Art. 71. - Pentru livrare la export, vinurile si celelalte produse
vinicole cu denumire de origine controlată se prezintă în stare îmbuteliată sau
în vrac.
Art. 72. - (1) Documentele de certificare a calitătii produselor
destinate livrării la export, solicitate de partenerii externi prin contracte
între părti, sunt eliberate de organele mentionate în contracte, acceptate de
legea română.
(2) Lista cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executării de
analize pentru vinurile si celelalte băuturi pe bază de must si vin destinate
exportului si pentru vinurile cu denumire de origine controlată, precum si
lista cuprinzând specialistii împuterniciti de ISCTV să semneze documentele de
atestare a calitătii vinurilor si a celorlalte băuturi provenite din must si
vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si
pădurilor.
Art. 73. - Agentii economici din străinătate care cumpără struguri
pentru vinificare, produsi în conditiile stabilite pentru obtinerea de vinuri
cu denumire de origine controlată si care doresc să le valorifice sub denumirea
respectivă, trebuie să execute vinificarea, până la obtinerea vinului finit,
într-un centru de vinificare din România, în conditiile legii.
Art. 74. - (1) Din strugurii pentru vinificare exportati ca atare nu se
produc vinuri cu denumire de origine controlată.
(2) Documentele de livrare a strugurilor de vin la export nu poartă mentiunea podgoriei sau centrului viticol din care provin acestia, ci numai mentionarea soiului sau a amestecului de soiuri.
SECTIUNEA a 4-a
Ambalarea si etichetarea
Art. 75. - Prin punerea în consum a vinurilor si a celorlalte băuturi
pe bază de must si vin, sub formă îmbuteliată, se întelege valorificarea
lor prin ambalarea în butelii de sticlă sau în alte ambalaje autorizate.
Ambalarea în butelii de sticlă este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire
de origine controlată, vinurilor de calitate superioară - VS, romaniacurilor si
al vinurilor speciale, cu exceptia vinului pelin. Folosirea ambalajelor din
material plastic sau din alte materiale autorizate este permisă numai pentru
vinurile de masă, etichetate în conditiile legii.
Art. 76. - La ambalarea vinurilor cu denumire de origine controlată este
obligatorie închiderea buteliilor de sticlă cu dopuri de plută, derivate din
plută, cu alte materiale admise în comertul international sau prin închidere
filetată asigurată.
Art. 77. - (1) Prin etichetare se întelege ansamblul
specificatiilor si al altor mentiuni, semne, ilustratii si mărci, aplicate pe
acelasi recipient, inclusiv pe dispozitivul de închidere sau pe pandantivul
atasat recipientului.
(2) La etichetarea vinurilor de masă, a vinurilor de calitate superioară
- VS, cu indicatie de provenientă geografică, si a celor cu denumire de origine
controlată se folosesc indicatii obligatorii si indicatii facultative.
Indicatiile obligatorii se înscriu pe etichetă în acelasi câmp vizual.
Indicatiile facultative se înscriu fie pe eticheta principală, fie pe
contraetichetă, capisoane, fluturasi sau buline. Pentru vinurile cu denumire de
origine controlată este obligatorie folosirea contraetichetelor.
(3) Indicatiile obligatorii folosite la etichetare sunt următoarele:
a) categoria de calitate a vinului:
1. vin de masă;
2. vin de calitate superioară - VS, cu indicatie de provenientă
geografică;
3. vin cu denumire de origine controlată - DOC: CMD, CT, CIB.
Pentru vinurile cu denumire de origine controlată, denumirea categoriei
de calitate trebuie scrisă complet pe eticheta principală, cu caractere de
aceeasi dimensiune cu a celor ale categoriei de calitate a vinului;
b) indicatia de provenientă geografică pentru vinurile de calitate
superioară - VS sau denumirea de origine controlată pentru vinurile DOC,
aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor;
c) denumirea soiului sau a soiurilor pentru vinurile cu denumire de
origine controlată. Pentru vinurile de calitate superioară - VS care se
valorifică prin indicarea provenientei geografice, denumirea soiului sau a
soiurilor este facultativă. Atunci când vinul se comercializează sub denumirea
unui soi, acesta trebuie să provină în proportie de cel putin 85% din soiul
indicat. În cazul unor sortimente traditionale autorizate, constituite din două
sau mai multe soiuri, se înscrie pe etichetă mentiunea “sortiment traditional”.
Vinurile de masă nu se valorifică sub denumirea soiului sau
sortimentului de soiuri si nici prin indicarea provenientei geografice;
d) tipul vinului determinat de continutul său în zaharuri: sec, demisec,
demidulce, dulce;
e) tăria alcoolică dobândită minimă a tipului de vin, exprimată în
procente, în volume, înscrisă cu caractere de 3 mm înăltime;
f) volumul nominal al produsului, exprimat în mililitri, centilitri sau
decilitri pentru recipiente mai mici de un litru si în litri pentru recipiente
de un litru si mai mari. Înăltimea caracterelor pentru desemnarea volumului
nominal al produsului este de:
1. 2 mm pentru volumul nominal mai mic sau egal cu 20 cl;
2. 3 mm pentru volumul nominal cuprins între 20-100 cl;
3. 5 mm pentru volumul nominal mai mare de 100 cl;
g) tara de origine pentru vinurile importate;
h) denumirea si adresa îmbuteliatorului, înscrise cu caracterele cele
mai mici folosite în inscriptionările de pe etichete;
i) data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei
ambalării.
(4) Indicatiile facultative folosite la etichetare sunt următoarele:
1. marca de comert, cu conditia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea
de origine controlată, cu indicatia de provenientă geografică sau cu denumirea
soiului ce poate fi atribuită vinului;
2. denumirea exploatatiei viticole, a domeniului, numai în cazul
vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploatatia indicată, cu
conditia de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii;
3. culoarea vinului: alb, roze, rosu;
4. anul de recoltă, în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată
sau al celor de calitate superioară - VS, cu indicatie de provenientă
geografică, cu conditia ca vinul să provină în proportie de cel putin 85% din
recolta anului indicat;
5. vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului “vin vechi”
pentru vinurile îmbuteliate după o maturare de cel putin 3 ani, în cazul
vinurilor rosii, si de cel putin 2 ani, în cazul vinurilor albe;
6. numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au
participat la procesul de elaborare, îmbuteliere sau comercializare a
produselor;
7. codul de bare al produsului;
8. alte mentiuni care amplifică informatia asupra calitătii vinurilor
sau conditiile speciale de producere si îmbuteliere, după cum urmează:
a) îmbuteliat la producător, la origine, pentru vinurile de calitate
obtinute din recolta proprie si îmbuteliate în unitatea, domeniul sau
exploatatia în care au fost produse;
b) îmbuteliere specială, pentru vinurile îmbuteliate în legătură cu un
eveniment deosebit sau într-un scop special, pentru care se indică evenimentul
sau scopul;
c) vin de vinotecă, pentru vinurile de calitate deosebită, cu buchet
format în sticlă, învechite în vinotecă si reprezentând loturi mai restrânse,
constituite din butelii, eventual numerotate, la punerea în consum;
d) vin medaliat, pentru unele vinuri de înaltă calitate medaliate la
concursuri nationale sau internationale de anvergură; în acest caz se
mentionează medalia primită, concursul la care a participat vinul si anul participării;
e) soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proportie de
100% din soiul mentionat;
f) vin din butoaie alese, pentru vinurile de înaltă calitate, cu
denumire de origine controlată, produse în cantităti limitate sub
responsabilitatea deosebită a unui specialist de renume, care îsi înscrie
numele pe etichetă;
g) comoara pivnitei, pentru vinurile cu denumire de origine controlată,
obtinute în ani deosebit de favorabili, ajunse la apogeul calitătii lor, sub
responsabilitatea unui specialist de renume, care îsi înscrie numele pe
etichetă;
h) rezervă, pentru vinurile păstrate în recipiente cel putin 2 ani si
învechite în sticle cel putin 3 luni;
i) vin tânăr, pentru cel pus în consum până la finele anului în care a
fost obtinut;
j) vin nou, pentru vinurile comercializate în anul următor celui în care
au fost elaborate, până la noua recoltă;
k) vin maturat în baricuri, pentru vinurile păstrate în vase noi de lemn
de stejar, cu capacitate între 200 litri si 350 litri, timp de minimum 6 luni pentru
cele albe si minimum 9 luni pentru cele rosii. Pentru vinurile albe care au
fermentat în baricuri noi se poate mentiona “vin fermentat si maturat” în
baricuri;
l) istoria vinului sau a firmei producătoare;
m) conditiile naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură
speciale, de cules si de elaborare a vinurilor;
n) recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere cu
mâncăruri si altele asemenea;
o) unele mentiuni suplimentare referitoare la însusiri senzoriale, date
analitice, altele decât tăria alcoolică, indicatii complementare asupra
provenientei, reprezentări grafice.
Art. 78. - Indicatiile înscrise pe etichetă trebuie să fie citete si
vizibile. Termenii folositi în etichetare trebuie să fie întelesi de
consumatori.
Art. 79. - Prin termen de valabilitate, în sensul legii, se
întelege termenul de garantare a stabilitătii, convenit între producător si
comerciant, în baza certificatului de conformitate.
Indicarea termenului de valabilitate este obligatorie numai în cazul
băuturilor cu tărie alcoolică mai mică de 10% în volume.
Art. 80. - (1) Pentru vinurile îmbuteliate destinate exportului,
etichetele cuprind indicatii făcute în limba tării importatoare, cu exceptia
celor referitoare la denumirile de origine sau la indicatiile de provenientă
geografică. Mentiunile înscrise pe aceste etichete trebuie să respecte
prevederile contractelor încheiate si/sau ale legislatiei tării importatoare.
(2) Pentru vinurile de export se folosesc ca denumiri de soi cele sub
care ele se cultivă în România sau sinonime ale acestora. Denumirile soiurilor
pentru vin cultivate în România, care se utilizează în etichetare, sunt
prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.
(3) Vinurile exportate sub formă îmbuteliată trebuie să poarte pe etichete
mentiunea “Produs în România” sau traducerea acesteia în limba tării
importatoare.
Art. 81. - (1) Vinurile de import sunt comercializate sub denumirile cu
care au fost importate, fiind obligatorie traducerea în limba română a
mentiunilor de pe etichetă. Aceeasi prevedere se aplică si vinurilor produse în
România si etichetate pentru export, dar care din diferite motive sunt
comercializate pe piata internă.
(2) Vinurile de import care se îmbuteliază în tară trebuie să poarte pe
etichetă mentiunea “Îmbuteliat în România”, indicându-se denumirea unitătii
care a executat îmbutelierea.
Art. 82. - (1) Vinurile speciale si celelalte băuturi pe bază de must si
vin poartă pe etichete mentiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme
metodologice, adaptate specificului produsului.
(2) În cazul vinurilor spumante, pe etichete se indică în mod
obligatoriu, pe lângă mentiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme
metodologice, adaptate specificului acestora, tehnologia de producere folosită:
vin spumant obtinut prin fermentare în sticlă, în această sticlă sau prin
metoda traditională; vin spumant obtinut prin fermentare în rezervoare; vin
spumant obtinut prin fermentare în sticle si rezervoare. În cazul acestor
vinuri se indică, de asemenea, tipul vinului dat de continutul său în zaharuri:
extrabrut, brut, extrasec, sec, demisec, dulce.
(3) În cazul vinurilor spumoase se mentionează obligatoriu pe eticheta
principală “VIN SPUMOS”, cu caractere vizibile, de aceeasi dimensiune cu cea a
denumirii produsului. Pe contraetichetă se mentionează “Obtinut prin impregnare
cu dioxid de carbon”.
(4) La romaniacuri, etichetele trebuie să cuprindă în mod obligatoriu
tăria alcoolică dobândită a produsului, exprimată în procente în volume.
(5) Pentru vinurile speciale si romaniacurile îndreptătite la încadrarea
în categoria produselor cu denumire de origine controlată, pe etichete se
mentionează si denumirea de origine controlată corespunzătoare deciziei pentru
denumire de origine, aprobată prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentatiei si pădurilor, care se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. 83. - Înscrierea pe etichete a oricărei indicatii, însemn sau ilustratii susceptibile de a crea confuzii asupra originii sau naturii produsului este interzisă. Această interdictie vizează si invocarea unor denumiri de origine pe care produsele respective nu sunt îndreptătite să le poarte, în exprimări cum ar fi: tip, gen, după metoda din… si altele asemenea.
CAPITOLUL IV
Mecanismele de piată
SECTIUNEA 1
Ajutorul la stocajul privat la producător
Art. 84. - (1) Stocajul privat la producător reprezintă depozitarea, în
conditiile legii, a produselor mentionate la alin. (2), pe o durată de maximum
11 luni calendaristice de la data obtinerii lor.
(2) Produsele pentru care se instituie un regim de ajutoare la stocajul
privat sunt:
a) mustul de struguri;
b) mustul de struguri concentrat;
c) mustul de struguri concentrat rectificat;
d) vinul de masă.
(3) Cuantumul ajutorului pentru stocajul privat al produselor mentionate
se stabileste în mod diferentiat si se aprobă annual prin hotărâre a
Guvernului.
(4) Regimul de ajutoare la stocajul privat se realizează pe baza unor
contracte încheiate între organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii,
Alimentatiei si Pădurilor si producătorii care:
a) prelucrează strugurii proaspeti în must de struguri;
b) prelucrează mustul de struguri în must de struguri concentrat sau în
must de struguri concentrat rectificat;
c) prelucrează strugurii proaspeti, mustul de struguri sau mustul de
struguri partial fermentat în vin de masă.
Art. 85. - Produsele care beneficiază de ajutorul la stocajul privat
trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:
a) mustul de struguri să provină numai din soiuri nobile pentru struguri
de vin;
b) vinul de masă să prezinte următoarele cerinte de calitate:
1. tăria alcoolică dobândită de minimum 9,0% în volume;
2. aciditatea volatilă maximă de 9 miliechivalenti pe litru la vinurile
albe si 11 miliechivalenti pe litru la vinurile rosii si roze;
3. continutul maxim de dioxid de sulf de 155 mg/l la vinurile albe si
roze si 115 mg/l la vinurile rosii;
c) nivelul maxim de radioactivitate admis la produsele mentionate la
art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice este cel admis de
reglementările comunitare.
Art. 86. - Încheierea contractului de stocaj pentru produsele mentionate
la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice este conditionată de
prezentarea de către producător, pentru fiecare recipient, a următoarelor
elemente:
a) indicatii care permit identificarea recipientului si a tipului de vin
continut: alb, rosu, roze;
b) date analitice privind:
1. continutul în dioxid de sulf total si liber;
2. continutul vinurilor în diglucozidul malvidinei (maximum 15 mg/l),
care atestă că vinul nu a fost produs sau amestecat cu vinuri din hibrizi
direct producători sau hibrizi interspecifici;
3. procentul de substantă uscată, determinat refractometric la
temperatura de 20şC, pentru mustul de struguri, mustul de struguri concentrat
si mustul de struguri concentrat rectificat;
4. tăria alcoolică dobândită si totală a vinului de masă, exprimată în
procente în volume;
5. aciditatea totală a vinului de masă, exprimată în g/l, în acid
tartric sau în miliechivalenti/l;
6. aciditatea volatilă a vinului de masă, exprimată în g/l, în acid
acetic sau miliechivalenti/l;
7. continutul în zahăr reducător;
8. rezistenta la aer, prin testarea predispozitiei la casarea oxidazică
timp de 24 de ore;
9. absenta defectelor de miros si gust neplăcut si atipic.
Art. 87. - (1) În contractul de stocaj privat la produsele mentionate la
art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice trebuie să se mentioneze:
a) numele/denumirea si adresa/sediul producătorului beneficiar;
b) denumirea si sediul organelor teritoriale ale Ministerului
Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;
c) natura produsului;
d) cantitatea minimă de produs este de 50 hl pentru vinul de masă, 30 hl
pentru mustul de struguri si 10 hl pentru mustul de struguri concentrat sau
mustul de struguri concentrat rectificat;
e) locul de stocare;
f) prima zi si ultima zi a perioadei de stocare;
g) cuantumul ajutorului stabilit conform art. 84 alin. (3) din
prezentele norme metodologice;
h) declaratia conform căreia a avut loc primul pritoc la vinul de masă.
(2) Începutul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit în
perioada 16 decembrie - 15 februarie.
(3) Sfârsitul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit
pentru perioada 1 septembrie - 30 noiembrie a anului următor obtinerii vinului
de masă si pentru perioada 1 august - 30 noiembrie a anului următor producerii
mustului de struguri, mustului de struguri concentrat si mustului de struguri
concentrat rectificat, care fac obiectul contractului. Contractul nu poate fi
încheiat pe o perioadă mai mare de 11 luni calendaristice.
Art. 88. - (1) Ajutorul pentru stocajul privat reprezintă contravaloarea
cheltuielilor tehnice de stocaj.
(2) Pentru mustul de struguri concentrat suma totală a ajutorului la
stocajul privat se stabileste în functie de procentul de substantă uscată.
Art. 89. - Mustul de struguri si mustul de struguri concentrat destinate
fabricării sucului de struguri nu pot face obiectul unui contract de stocaj.
Art. 90. - Măsurile de ajutor pentru stocajul privat nu se aplică dacă
evolutia pietei arată că acestea nu sunt justificate.
Art. 91. - Pe perioada stocării si până în ultima zi de valabilitate a
contractului produsele stocate trebuie:
a) să corespundă definitiilor mentionate la art. 18 si în anexa nr. 2
pct. 2, 4 si 5 din lege;
b) să prezinte cel putin tăria alcoolică minimă cerută în momentul
încheierii contractului de stocaj, pentru vinul de masă;
c) să nu fie ambalate în recipiente cu capacitate mai mică de 50 litri;
d) să rămână în vrac;
e) să fie apte, ca vinuri de masă, pentru consumul uman direct la
sfârsitul perioadei de stocaj;
f) să fie supuse numai practicilor si tratamentelor oenologice
autorizate, necesare pentru buna lor conservare;
g) să nu depăsească cu mai mult de 2% din volumul înscris în contract
pentru vinul de masă si 3% pentru mustul de struguri.
Art. 92. - În perioada valabilitătii contractului producătorul nu
comercializează în nici un fel produsul care face obiectul contractului.
Art. 93. - În situatia în care întregul produs sau o parte din produsul
care face obiectul contractului nu mai corespunde, pe durata de valabilitate a
contractului, conditiilor prevăzute la art. 91 din prezentele norme
metodologice, organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei
si Pădurilor reziliază contractul pentru cantitatea de produs în cauză, cu
începere de la data raportului de analiză constatatoare.
Art. 94. - Ajutorul la stocajul privat nu se mai acordă dacă:
a) producătorul nu îndeplineste obligatiile care îi revin conform art.
92 si 93 din prezentele norme metodologice sau atunci când refuză să se supună
controalelor periodice;
b) producătorul nu îndeplineste una dintre obligatiile care îi revin
conform contractului de stocaj, altele decât cele mentionate la lit. a),
situatie în care ajutorul la stocaj se reduce cu o sumă stabilită de către
autoritatea competentă în baza raportului de analiză constatatoare.
Art. 95. - Ajutorul la stocajul privat la producător se acordă în termen
de 3 luni de la data expirării contractului de stocaj.
Art. 96. - Ajutorul pentru obtinerea sucului de struguri si a sucului
concentrat de struguri se acordă procesatorilor care:
a) sunt ei însisi producători si prelucrează strugurii proveniti din
propria recoltă, precum si mustul de struguri si mustul de struguri concentrat,
obtinute în întregime din recolta lor de struguri, în suc de struguri sau în
alte produse consumabile, derivate din sucul de struguri;
b) cumpără, direct sau indirect, de la producători struguri, precum si
must de struguri sau must de struguri concentrat, în vederea prelucrării lor în
suc de struguri sau în alte produse consumabile, derivate din sucul de
struguri.
Art. 97. - Cuantumul ajutorului acordat pentru utilizarea strugurilor,
mustului de struguri si a mustului de struguri concentrat pentru fabricarea
sucului de struguri si a sucului concentrat de struguri, precum si sursele de
finantare se stabilesc în mod diferentiat si se aprobă anual prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 98. - Pentru prelucrarea materiilor prime utilizate la fabricarea
sucului de struguri, acestea trebuie să fie de calitate, sănătoase, vandabile
si adecvate procesului tehnologic de prelucrare pentru suc de struguri. Mustul
de struguri trebuie să aibă o densitate de maximum 1,055 g/cm3 la temperatura de 20şC,
corespunzătoare unei concentratii în zaharuri de minimum 114 g/l.
Art. 99. - Procesatorii care efectuează operatiuni de prelucrare si
solicită să beneficieze de ajutorul prevăzut la art. 97 din prezentele norme
metodologice trebuie să prezinte autoritătii competente, cu cel putin 3 zile
lucrătoare înainte de începerea operatiunilor, o declaratie scrisă care să
contină:
a) numele/denumirea si adresa/sediul procesatorului;
b) tipul de materii prime: struguri, must de struguri, must de struguri
concentrat;
c) locul de depozitare a mustului de struguri si a mustului de struguri
concentrat, destinate prelucrării;
d) locul de efectuare a prelucrării;
e) indicarea zonei viticole din care provin materiile prime;
f) cantitatea, exprimată în kg de struguri sau în hl de must de struguri
sau de must de struguri concentrat;
g) densitatea mustului de struguri sau a mustului de struguri
concentrat;
h) data începerii si durata probabilă a operatiunilor de prelucrare.
Art. 100. - Pentru acordarea ajutorului privind producerea sucului de
struguri, declaratia scrisă se referă la o cantitate de cel putin:
a) 1.300 kg struguri;
b) 10 hl must de struguri;
c) 3 hl must de struguri concentrat.
Art. 101. - Ajutorul prevăzut la art. 96 din prezentele norme
metodologice se acordă în limita cantitătilor de materii prime folosite efectiv,
fără a se depăsi raportul între produsele utilizate si sucul de struguri
realizat, astfel:
a) 1,3 pentru struguri în 100 kg/hl;
b) 1,05 pentru mustul de struguri în hectolitru/hl;
c) 0,30 pentru mustul de struguri concentrat în hectolitru/hl.
Art. 102. - Autoritatea competentă plăteste ajutorul pentru materiile
prime prelucrate efectiv, în termen de 3 luni de la primirea declaratiei scrise
prevăzute la art. 99 din prezentele norme metodologice, însotită de documentele
prin care aceasta se justifică.
Art. 103. - Ajutorul pentru utilizarea mustului în unele practici
oenologice privind cresterea tăriei alcoolice a produselor viticole se acordă
producătorilor de vinuri de masă, de vinuri de calitate cu indicatie geografică
sau cu denumire de origine controlată, care folosesc must de struguri
concentrat si must de struguri concentrat rectificat.
Art. 104. - Cuantumul ajutorului prevăzut la art. 103 din prezentele
norme metodologice se stabileste în functie de tăria alcoolică, în procente în
volume pe hectolitru, de zona viticolă si de tipul produsului utilizat si se
aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
Art. 105. - Cererea de ajutor pentru utilizarea mustului de struguri în
vederea cresterii tăriei alcoolice a produselor viticole trebuie să cuprindă
ansamblul operatiunilor de crestere a tăriei alcoolice si să fie depusă la
organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor,
în termen de două luni de la data efectuării ultimei operatiuni.
Art. 106. - Organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor eliberează ajutorul prevăzut la art. 103 din prezentele norme metodologice înainte de data de 31 decembrie care urmează sfârsitului anului de recoltă respectiv.
SECTIUNEA a 2-a
Distilarea
Art. 107. - (1) Persoanele fizice sau juridice care au efectuat o
vinificare trebuie să prelucreze subprodusele rezultate numai în distilerii
care detin licentă de fabricatie.
(2) Producătorii care nu realizează o cantitate de must sau de vin mai
mare de 25 hl sunt scutiti de obligatia prevăzută la alin. (1).
(3) Distilatorul este orice persoană fizică sau juridică ce
execută distilarea vinurilor, subproduselor de la vinificare si orice altă
transformare a strugurilor si beneficiază de autorizatie de functionare si
licentă de fabricatie, eliberate de organele abilitate.
Art. 108. - (1) În cazul unor situatii de criză, susceptibile de a
provoca perturbări ale pietei vinului datorită unor importante excedente si/sau
unor probleme de calitate, prin hotărâre a Guvernului se aprobă măsuri privind
distilarea de criză a vinului.
(2) În situatiile prevăzute la alin. (1) pretul de achizitie al vinului
pentru distilare se stabileste în functie de tăria alcoolică a acestuia,
exprimată în procente în volume pe hectolitru, si se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
(3) Măsurile privind distilarea de criză a vinului sunt limitate la anumite categorii de vin sau la anumite zone de productie. Aceste măsuri nu se aplică vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată.
CAPITOLUL V
Dispozitii finale
Art. 109. - Pentru îndeplinirea atributiilor prevăzute la art. 42-55 din
lege, organismele înfiintate pentru activităti de îndrumare si coordonare a
realizării productiei vitivinicole sunt sprijinite de unitătile de cercetare
vitivinicolă din subordinea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe
Ionescu-Sisesti”, de universitătile de stiinte agricole si medicină veterinară
sau de alte institutii de profil, care: efectuează studii si analize pentru
stabilirea strategiei mentionate în domeniul productiei vitivinicole;
elaborează si promovează tehnologii noi de cultură a vitei de vie si de
producere a vinului si a altor băuturi pe bază de must si vin; participă la
stabilirea si delimitarea arealelor viticole si a sortimentelor de soiuri recomandate
si autorizate în cadrul fiecărui areal; participă la elaborarea normelor
metodologice pentru producerea strugurilor, vinurilor si a altor produse
vitivinicole cu denumire de origine controlată; efectuează analize specifice;
emit buletine de analiză a vinurilor; acordă asistentă tehnică de specialitate;
produc în pepinierele proprii material săditor viticol cu valoare biologică
ridicată, îndeplinind functia de “ameliorator” sau de “mentinător”.
Art. 110. - (1) Modificările limitelor, permise de lege în cazul
înfiintării, detinerii sau defrisării de plantatii viticole, al realizării si
detinerii în stoc de vinuri si băuturi pe bază de must si vin de către
unitătile de cercetare, învătământ, încercare a soiurilor sau de testare a
produselor, în scop experimental sau didactic, sunt următoarele:
a) înfiintarea sau detinerea de plantatii viticole din alte soiuri decât
cele recomandate si autorizate, până la maximum 1 ha din fiecare soi;
b) defrisarea suprafetelor viticole înfiintate în scop experimental, după
încheierea programelor de cercetare si obtinerea datelor necesare implementării
rezultatelor în productia viticolă;
c) producerea si detinerea în stoc de vinuri sau de alte produse pe bază
de must si vin, în afara celor autorizate conform prezentelor norme
metodologice, până la maximum 100 hl de fiecare produs sau variantă
experimentală de produs.
(2) Produsele mentionate la alin. (1) lit. c) nu se valorifică pentru
consumul uman direct decât în conditiile respectării tuturor celorlalte
prevederi cuprinse în prezentele norme metodologice.
Art. 111. - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor este
autorizat să emită ordine în legătură cu următoarele obiective si actiuni
privind evidenta, dezvoltarea si realizarea productiei vitivinicole din România;
a) nominalizarea arealelor viticole si stabilirea localitătilor care
intră în componenta acestora;
b) stabilirea soiurilor de vită de vie roditoare, recomandate si
autorizate pentru cultură, pe areale viticole;
c) evidentierea productiei vitivinicole prin registrul plantatiilor
viticole care cuprinde:
1. declaratia de stocuri;
2. declaratia de recoltă;
3. declaratia de sortiment viticol;
d) completarea si actualizarea conditiilor de compozitie fizico-chimică
pe care trebuie să le îndeplinească vinurile, produsele pe bază de must si vin,
precum si alte produse rezultate din subprodusele vinicole;
e) actualizarea practicilor si tratamentelor oenologice autorizate;
f) stabilirea normelor metodologice pentru producerea vinurilor si a
altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată;
g) aprobarea deciziilor privind acordarea dreptului de producere a
vinurilor, a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată;
h) aprobarea listei cuprinzând laboratoarele autorizate pentru
efectuarea controlului de calitate a vinurilor, a altor produse vitivinicole cu
denumire de origine controlată, precum si a listei cuprinzând specialistii
împuterniciti să semneze documentele de atestare a calitătii produselor
mentionate;
i) aprobarea regulamentelor de organizare si functionare a ONDOV si a
ONVV;
j) modificarea sau completarea prevederilor art. 2, 3, 8, 13, 43, 46,
47, 49, 50, 56, 63, 65 si 77 din prezentele norme metodologice;
k) armonizarea prevederilor tehnice din prezentele norme metodologice cu
reglementările Uniunii Europene si cu recomandările Organizatiei Internationale
a Viei si Vinului.
Art. 112. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme
metodologice.
la normele
metodologice
DEFINITII
privind categoriile de material săditor de plantare, material de
înmultire si categoriile de material biologic folosite în viticulture
1. Materialul săditor viticol (de plantare) este constituit din:
a) vite altoite - vite obtinute prin altoire între butasul altoi
si butasul portaltoi, cu lungimea minimă de 30 cm, având cel putin 3 rădăcini
principale si cordita maturată pe o lungime minimă de 10 cm, destinate
înfiintării de plantatii sau plantării în goluri;
b) vite nealtoite din soiuri roditoare - vite obtinute prin
înrădăcinarea butasilor de vită de vie roditoare, de diferite lungimi, având
cel putin 3 rădăcini principale si cordita maturată pe minimum 10 cm, destinate
plantării pe terenuri nisipoase, în care nu există pericolul atacului de
filoxeră radicicolă, sau pe orice tip de sol, în cazul soiurilor rezistente la
filoxeră, forma radicicolă;
c) vite portaltoi - vite obtinute prin înrădăcinarea butasilor
portaltoi, cu lungimea de minimum 30 cm, având cel putin 3 rădăcini principale
si cordita maturată pe o lungime minimă de 10 cm, destinate înfiintării de
plantatii de portaltoi sau plantării în goluri.
2. Materialul de înmultire este constituit din:
a) coarde altoi - ramificatii în vârstă de 1 an ale tulpinii, cu
lemnul maturat, având lungimea de cel putin 8 ochi viabili si diametrul minim
de 7 mm, obtinute din plantatii recunoscute de vite nobile, destinate obtinerii
de altoi sau de butasi pentru înrădăcinare;
b) butasi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare - portiuni
provenite din coarde altoi, cu lungimea minimă de 30 cm si diametrul de cel
putin 6 mm, având 1-2 ochi viabili în partea lor superioară;
c) coarde portaltoi - ramificatii în vârstă de 1 an ale tulpinii,
cu lungimea de 40-80-120 cm (de 1-2-3 lungimi), obtinute în plantatiile
recunoscute de portaltoi, destinate obtinerii de butasi portaltoi cu lungimea
de minimum 30 cm si diametrul de minimum 7 mm;
d) butasi de portaltoi pentru altoire - portiuni provenite din
coarde portaltoi cu lungimea minimă de 30 cm si diametrul internodului de cel
putin 7 mm, măsurat la mijlocul butasului;
e) butasi portaltoi pentru înrădăcinare - portiuni provenite din
coarde portaltoi, cu lungimea minimă de 30 cm si diametrul internodului de cel
putin 6 mm, măsurat la mijlocul butasului, având în partea lor superioară 1-2
ochi viabili.
3. Categoriile biologice de material folosit în viticultură sunt
definite astfel:
a) materialul amelioratorului este materialul săditor viticol
care:
- a fost produs de ameliorator sau sub directa sa responsabilitate;
- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria
biologică prebază, pornind de la o plantatie cu material initial.
Prin ameliorator se întelege institutia sau persoana care a creat
sau a identificat prin metode stiintifice un soi sau o clonă. Amelioratorii pot
fi institute si statiuni de cercetare si dezvoltare vitivinicolă, institutii de
învătământ superior de profil agricol, întreprinderi particulare specializate,
asociatii între institutii de cercetare si dezvoltare vitivinicolă,
întreprinderi particulare si firme străine, persoane fizice.
Prin mentinător se întelege institutia sau persoana indicată în
Registrul de stat, având responsabilitatea de a mentine un soi cu
caracteristicile avute la data înscrierii. Mentinătorul poate fi, de asemenea,
amelioratorul soiului sau o persoană juridică ori fizică autorizată, căreia
amelioratorul i-a transferat acest drept printr-o tranzactie legală;
b) materialul prebază este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de mentinător;
- este constituit din clone libere de bolile virotice recunoscute prin
reglementările în vigoare, plantate pe familii sanitare;
- provine din plantatii cu materialul initial, în care există o garantie
totală că solul nu este infestat cu organisme dăunătoare sau cu vectori ai
acestora, în special cu nematozi - vectori ai virusurilor;
- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria
biologică bază. Plantatiile cu material prebază se înfiintează în unitătile
titulare de brevet al soiului nou, respectiv al clonei, cu material provenit
din plantatia de conservare, în prealabil testat la bolile virotice recunoscute
prin reglementările în vigoare, în conditiile în care solul nu este infestat cu
nematozi - vectori;
c) materialul bază este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de mentinător sau sub directa sa responsabilitate;
- provine din plantatii de înmultire înfiintate cu material săditor
viticol din categoria biologică prebază, pe soluri pentru care există o
garantie maximă că sunt libere de organisme dăunătoare sau de vectori ai acestora;
- este liber de bolile virotice recunoscute prin reglementările în
vigoare;
- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria
biologică material certificat;
d) materialul certificat este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de agenti economici autorizati;
- provine din plantatii-mamă furnizoare de coarde si de butasi
portaltoi, libere de bolile virotice recunoscute prin reglementările în
vigoare, înfiintate cu material săditor viticol din categoria biologică bază;
- este destinat obtinerii vitelor altoite certificate;
e) vite altoite certificate:
- au fost produse de agenti economici autorizati;
- provin din plantatia de material certificat;
- sunt destinate înfiintării plantatiilor de productie;
f) materialul standard este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de agenti economici autorizati;
- provine din plantatii rezultate din vite altoite certificate;
- este destinat înfiintării de plantatii de productie.
Acest material dispare în momentul în care productia de material săditor
viticol certificat acoperă toate solicitările. În cazul vitelor altoite,
categoria biologică se stabileste în functie de cea a materialului de înmultire
folosit la altoire, după cum urmează:
- vitele altoite din categoria biologică prebază se obtin prin folosirea
de altoi din categoria prebază si portaltoi din categoria prebază;
- vitele altoite din categoria biologică bază se obtin prin folosirea de
altoi din categoria bază si portaltoi din categoria bază;
- vitele altoite din categoria biologică certificat se obtin prin
folosirea de altoi din categoria certificat si portaltoi din categoria
certificat.
În toate combinatiile de altoire în care unul dintre partenerii altoi
sau portaltoi este din categoria biologică standard rezultă vite altoite de
această categorie.
Vitele portaltoi, precum si vitele nealtoite din soiuri roditoare au
categoria biologică identică cu cea a butasilor din care provin, atunci când
sunt respectate cu rigurozitate conditiile tehnice si biologice în pepinieră si
în afara acesteia, de testare, de manipulare, conditionare, etichetare si
transport.
ANEXA Nr. 2
la normele
metodologice
DEFINITII
privind tipurile de plantatii viticole care produc material de
înmultire, material săditor viticol si unitătile producătoare
1. Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele
tipuri de plantatii:
a) plantatii de conservare - înfiintate de amelioratori, de
mentinători ori cu consimtământul acestora, cu vite provenite din materialul
initial, testate individual ca libere de bolile virotice recunoscute prin
reglementările în vigoare, care furnizează materialul prebază;
b) plantatii de preînmultire - înfiintate de amelioratori sau de
mentinători ori cu consimtământul acestora, cu vite din materialul prebază, libere
de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare si care
furnizează materialul din categoria biologică bază;
c) plantatii-mamă de plante certificate - înfiintate cu vite din
material de bază, din care rezultă coarde altoi sau butasi portaltoi
certificati;
d) plantatii recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de
butasi portaltoi - plantatii de productie destinate obtinerii de material
săditor viticol din categoria standard, în urma aplicării unor lucrări de
selectie în masă;
e) scoli de vite - culturi destinate obtinerii de vite portaltoi
sau de vite altoite ori nealtoite din soiuri roditoare.
2. Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele
tipuri de unităti:
a) unităti de selectie - unităti ale mentinătorului care preiau
clone, indiferent de origine, le devirozează, le cultivă în conditii
controlate, le studiază din punct de vedere genetic, sanitar si al
aptitudinilor culturale si tehnologice, asigurând conservarea clonelor pe
întreaga durată de multiplicare. Activitatea unitătilor de selectie se
desfăsoară potrivit schemelor si normelor stabilite de Institutul de Cercetare
si Dezvoltare pentru Viticultură si Vinificatie, sub controlul Inspectiei
Nationale pentru Calitatea Semintelor.
Unitătile de selectie sunt singurele abilitate să producă material
prebază, destinat unitătilor de preînmultire si înmultire, ele fiind
reprezentate prin Institutul de Cercetare si Dezvoltare pentru Viticultură si
Vinificatie si întreaga retea de statiuni de cercetare si dezvoltare
vitivinicolă din subordinea sa;
b) unităti de conservare si de preînmultire - unităti care produc
si distribuie material din categoria biologică bază în plantatii de
preînmultire, utilizând numai material din categoria biologică prebază furnizat
de unitătile de selectie. Materialul produs din categoria biologică bază este
destinat înfiintării plantatiilor-mamă de preînmultire, care trebuie realizate
pe clone, iar în cadrul acestora, pe familii sanitare plantate separat, cu
posibilitatea de identificare a fiecărei clone;
c) unităti de înmultire - unităti care produc si distribuie
material din categoria biologică certificat, destinat obtinerii materialului de
plantare - vite altoite si nealtoite.
Pentru aceasta înfiintează plantatii-mamă numai cu material din
categoria biologică bază, furnizat de unităti abilitate pentru producerea
acestuia. Plantatiile-mamă de înmultire se înfiintează pe soiuri si clone;
d) unităti de productie pentru vite altoite si nealtoite –
unităti care produc material de plantare necesar în vederea înfiintării
plantatiilor producătoare de struguri si plantării în goluri. În functie de
conditiile de care dispun, precum si de materialul de înmultire utilizat,
aceste unităti produc fie material de plantare din categoria biologică certificat,
fie material standard, dar nu produc în acelasi timp material din ambele
categorii.
Activitatea unitătilor producătoare de material săditor viticol se desfăsoară sub controlul Inspectiei Nationale pentru Calitatea Semintelor si sub îndrumarea unitătilor de cercetare si dezvoltare vitivinicolă. Unitătile producătoare de material săditor viticol tin evidenta activitătilor si a rezultatelor obtinute în registre însotite de planuri ale plantatiilor, pe care le prezintă organelor abilitate pentru control.
ANEXA Nr. 3
la normele
metodologice
DENUMIRILE
soiurilor pentru vin folosite în România si sinonimiile admise
|
Denumirea soiului folosită în România |
Sinonimii admise pentru vinuri exportate |
|
Aligot. |
- |
|
Băbească neagră |
Grossmuttertraube,
Hexentraube |
|
Burgund mare |
Grossburgunder,
Blaufrankisch, Kekfrankos, Frankovka |
|
Busuioacă de
Bohotin |
Schwarzer Muscat |
|
Cabernet Sauvignon |
- |
|
Cadarcă Schwarzer |
Kadarka, Rubinroter
Kadarka |
|
Chardonnay |
- |
|
Columna |
- |
|
Creată |
Zackelweiss |
|
Fetească albă |
Mädchentraube, Le.nyka,
Leanka |
|
Fetească neagră |
Schwarze
Mädchentraube |
|
Fetească regală |
Königliche
Mädchentraube, Königsast, Királyleánka |
|
Frâncusă |
Mildweisser |
|
Furmint |
- |
|
Galbenă de Odobesti
|
- |
|
Grasă de Cotnari |
Dicktraube |
|
Majarcă, Majarcă
albă |
Slancamenca |
|
Merlot |
- |
|
Muscat Ottonel |
- |
|
Mustoasă, Mustoasă
de Măderat |
Mustafer,
Straftraube |
|
Neuburger |
- |
|
Oporto |
Portugieser, Blauer
Portugieser, Portugais Bleu |
|
Pinot gris |
Ruländer,
Grauburgunder, Grauer Burgunder, Grauer Mönch, Pinot Grigio |
|
Plăvaie |
- |
|
Riesling italian,
Riesling |
Welschriesling,
Olasz Riesling, Olaszrizling |
|
Riesling de Rin |
Weisser Riesling,
Rheinriesling, Riesling Renano, |
|
White |
Riesling |
|
Rkatiteli |
- |
|
Rosioară |
Pamid |
|
Sangiovese |
- |
|
Sauvignon,
Sauvignon blanc |
- |
|
Steinschiller
Rosentraube, K.vidinka |
|
|
Sarba |
- |
|
Tămâioasă
românească |
Rumänische
Weihrauchtraube, Tamianka |
|
Traminer, Traminer
roz |
Gewürtztraminer,
Rosetraminer |
|
Zghihară de Husi |
- |
|
Zweigelt Blauer |
Zweigelt |
NOTĂ:
Lista poate fi
modificată si completată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei
si pădurilor.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL FINANTELOR
PUBLICE
pentru
actualizarea cuantumurilor indemnizatiilor de delegare si detasare, prevăzute
în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 543/1995 privind drepturile bănesti ale
salariatilor institutiilor publice si regiilor autonome cu specific deosebit pe
perioada delegării si detasării în altă localitate, precum si în cazul
deplasării, în cadrul localitătii, în interesul serviciului, republicată
În temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr.
18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,
având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995
privind drepturile bănesti ale salariatilor institutiilor publice si regiilor
autonome cu specific deosebit pe perioada delegării si detasării în altă
localitate, precum si în cazul deplasării, în cadrul localitătii, în interesul
serviciului, republicată,
ministrul finantelor publice emite următorul ordin:
Art. 1. - Cuantumul indemnizatiilor de delegare si detasare, prevăzute
la pct. 8 si 11 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 543/1995 privind
drepturile bănesti ale salariatilor institutiilor publice si regiilor autonome
cu specific deosebit pe perioada delegării si detasării în altă localitate,
precum si în cazul deplasării, în cadrul localitătii, în interesul serviciului,
republicată, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
a) indemnizatia zilnică de delegare sau de detasare prevăzută la pct. 8
se majorează la 90.800 lei;
b) indemnizatia de delegare sau de detasare prevăzută la pct. 11 se
majorează la 1.209.500 lei lunar.
Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 3. - Pe data publicării prezentului ordin se abrogă Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 172/2001 pentru actualizarea cuantumurilor
indemnizatiilor de delegare si de detasare, prevăzute în anexa la Hotărârea
Guvernului nr. 543/1995 privind drepturile bănesti ale salariatilor
institutiilor publice si regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada
delegării si detasării în altă localitate, precum si în cazul deplasării, în
cadrul localitătii, în interesul serviciului, republicată, cu modificările
ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5
martie 2001.
Ministerul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 30
octombrie 2002.
Nr. 1.467.