MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 805         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 6 noiembrie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

573. - Lege pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001

 

Amendamente la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95(46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001

 

834. - Decret privind promulgarea Legii pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002

- Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.164. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, precum si pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

Decizia nr. 264 din 4 iulie 2002

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se acceptă Amendamentele la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001.

Art. 2. - Proprietarii si operatorii navelor petroliere existente, care arborează pavilionul român si cărora li se aplică amendamentele prevăzute la art. 1, au obligatia să respecte prevederile acestora.

Art. 3. - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va lua măsurile necesare pentru aplicarea amendamentelor prevăzute la art. 1.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 17 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 7 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Bucuresti, 23 octombrie 2002.

Nr. 573.

 

AMENDAMENTE

la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001

 

AMENDAMENTE LA ANEXA I LA MARPOL 73/78

I. Textul existent al Regulii 13G se înlocuieste cu următorul:

“Regula 13G

Prevenirea poluării cu hidrocarburi în caz de coliziune sau esuare - măsuri pentru petrolierele existente

(1) Această regulă:

(a) se va aplica petrolierelor de 5.000 tdw si mai mult, ale căror contracte de constructie au fost încheiate, ale căror chile au fost puse sau care sunt livrate înaintea datelor specificate în Regula 13F(1) din această anexă; si

(b) nu se va aplica petrolierelor care corespund Regulii 13F din această anexă, ale căror contracte de constructie au fost încheiate, ale căror chile au fost puse sau care sunt livrate înaintea datelor specificate în Regula 13F(1) din această anexă; si

(c) nu se va aplica petrolierelor la care se referă lit. (a) de mai sus, care corespund Regulii 13F(3)(a) si (b) sau 13F(4) ori 13F(5) din această anexă, cu exceptia faptului că nu este necesar ca cerinta privind distantele minime dintre limitele tancurilor de marfă si bordul navei si, respectiv, învelisul fundului să fie respectată din toate punctele de vedere. În acest caz distantele de protectie laterală nu trebuie să fie mai mici decât cele specificate în Codul international pentru transportul în vrac al produselor chimice pentru amplasarea tancurilor de marfă de tip 2 si distantele de protectie a fundului trebuie să corespundă Regulii 13E(4)(b) din această anexă.

(2) În sensul acestei reguli:

(a) combustibil diesel greu înseamnă motorină, alta decât acele produse distilate la care mai mult de 50% din volum se distilează la o temperatură ce nu depăseste 340ĽC în cursul încercărilor efectuate prin metoda acceptată la Organizatie;

(b) combustibil lichid înseamnă distilati grei sau reziduuri din titei ori amestecuri din aceste materiale, destinate pentru utilizarea drept combustibil pentru producerea căldurii sau energiei de o calitate echivalentă specificatiei, acceptată la Organizatie.

(3) În sensul acestei reguli, petrolierele se împart în următoarele categorii:

(a) petrolier de categoria 1 înseamnă un petrolier de 20.000 tdw si mai mult, care transportă ca marfă titei, combustibil lichid, combustibil diesel greu ori ulei de ungere, sau de 30.000 tdw si mai mult, care transportă hidrocarburi, altele decât cele mai sus mentionate, care nu corespunde cerintelor pentru petrolierele noi, asa cum sunt definite în Regula 1(26) din această anexă;

(b) petrolier de categoria 2 înseamnă un petrolier de 20.000 tdw si mai mult, care transportă ca marfă titei, combustibil lichid, combustibil diesel greu ori ulei de ungere, sau de 30.000 tdw si mai mult, care transportă hidrocarburi, altele decât cele mai sus mentionate, care corespunde cerintelor pentru petrolierele noi, asa cum sunt definite în Regula 1(26) din această anexă;

(c) petrolier de categoria 3 înseamnă un petrolier de 5.000 tdw si mai mult, dar mai putin decât s-a specificat la lit. (a) sau (b).

(4) Un petrolier la care se aplică această regulă va corespunde cerintelor Regulii 13F din această anexă nu mai târziu de data aniversară de livrare a navei în anul specificat în următorul tabel:

 

Categoria de petrolier

Anul

Categoria 1

 

2003

pentru navele livrate în anul 1973 sau mai devreme

2004

pentru navele livrate în anii 1974 si 1975

2005*)

pentru navele livrate în anii 1976 si 1977

2006*)

pentru navele livrate în anii 1978, 1979 si 1980

2007*)

pentru navele livrate în anul 1981 sau mai târziu

Categoria 2

 

2003

pentru navele livrate în anul 1973 sau mai devreme

2004

pentru navele livrate în anii 1974 si 1975

2005

pentru navele livrate în anii 1976 si 1977

2006

pentru navele livrate în anii 1978 si 1979

2007

pentru navele livrate în anii 1980 si 1981

2008

pentru navele livrate în anul 1982

2009

pentru navele livrate în anul 1983

2010*)

pentru navele livrate în anul 1984

2011*)

pentru navele livrate în anul 1985

2012*)

pentru navele livrate în anul 1986

2013*)

pentru navele livrate în anul 1987

2014*)

pentru navele livrate în anul 1988

2015*)

pentru navele livrate în anul 1989 sau mai târziu

Categoria 3

 

2003

pentru navele livrate în anul 1973 sau mai devreme

2004

pentru navele livrate în anii 1974 si 1975

2005

pentru navele livrate în anii 1976 si 1977

2006

pentru navele livrate în anii 1978 si 1979

*) Sub rezerva conformitătii cu prevederile paragrafului (7).

 

(5) Fără a tine seama de prevederile paragrafului (4) din această regulă:

(a) în cazul unui petrolier de categoria 2 sau 3 prevăzut doar cu dublu fund sau dublu bordaj care nu este utilizat la transportul hidrocarburilor si extins pe întreaga lungime a tancului de marfă sau spatiile din dublu bordaj care nu sunt utilizate la transportul hidrocarburilor si extinse pe întreaga lungime a tancului de marfă, dar care nu îndeplineste conditiile pentru a fi exceptat de la prevederile paragrafului (1)(c) din această regulă, Administratia poate permite continuarea exploatării unei astfel de nave după data mentionată la paragraful (4) din această regulă, cu conditia ca:

(i) să fi fost în exploatare la 1 iulie 2001;

(ii) Administratia să fie convinsă, prin verificarea evidentelor oficiale, că nava corespunde conditiilor mentionate mai sus;

(iii) conditiile specificate mai sus să rămână neschimbate;

(iv) această mentinere în exploatare să nu depăsească data la care nava împlineste 25 de ani după data livrării sale;

(b) în cazul unui petrolier de categoria 2 sau 3, altul decât cel mentionat la lit. (a) din acest paragraf, care corespunde prevederilor paragrafului (6)(a) sau (b) din această regulă, Administratia poate permite continuarea exploatării acestei nave după data mentionată la paragraful (4) din această regulă, cu conditia ca această mentinere în exploatare să nu depăsească aniversarea datei de livrare a navei în 2017 sau data la care nava împlineste 25 de ani după data livrării sale, oricare dintre acestea este mai aproape.

(6) Un petrolier de categoria 1 cu o vechime mai mare sau egală cu 25 de ani după data livrării sale va corespunde uneia dintre următoarele prevederi:

(a) tancurile laterale sau spatiile din dublu fund, neutilizate pentru transportul hidrocarburilor si care respectă cerintele de lătime si înăltime din Regula 13E(4), acoperă cel putin 30% din Lt, pentru întreaga înăltime a navei în fiecare bord, sau cel putin 30% din aria proiectată a învelisului fundului în cadrul lungimii Lt, unde Lt este asa cum se defineste în Regula 13E(2); sau

(b) petrolierul este exploatat cu încărcare echilibrată hidrostatic, tinându-se seama de instructiunile elaborate de Organizatie.

(7) Administratia poate permite continuarea exploatării unui petrolier de categoria 1 după aniversarea datei de livrare a navei în 2005 si a unui petrolier de categoria 2 după aniversarea datei de livrare a navei în 2010, sub rezerva conformitătii cu Sistemul de evaluare a stării tehnice a navei adoptat de către Comitetul pentru Protectia Mediului Marin prin Rezolutia MEPC. 94(46), asa cum poate fi amendat, cu conditia ca aceste amendamente să fie adoptate, să fie puse în vigoare si să aibă efect în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta conventie cu privire la procedurile de amendare aplicabile unui apendice la o anexă.

(8) (a) Administratia unui stat care permite aplicarea paragrafului (5) din această regulă sau care autorizează, suspendă, retrage ori refuză aplicarea paragrafului (7) din această regulă unei nave autorizate să arboreze pavilionul său va comunica imediat detaliile referitoare la aceasta Organizatiei, care le va difuza părtilor la prezenta conventie în scopul informării lor si luării de măsuri corespunzătoare, dacă este cazul.

(b) O parte la prezenta conventie este autorizată să refuze intrarea petrolierelor, care sunt exploatate în conformitate cu prevederile paragrafului (5) din această regulă, în porturile sau terminalele din larg aflate sub jurisdictia sa. În aceste cazuri acea parte va comunica detaliile referitoare la aceasta Organizatiei care le va difuza părtilor la prezenta conventie în scopul informării lor.”

AMENDAMENTE LA APENDICELE II LA ANEXA I LA MARPOL 73/78

AMENDAMENTE LA SUPLIMENTUL LA CERTIFICATUL IOPP

(FORMULAR B)

II. Paragraful 5.8.4 existent se înlocuieste cu următorul:

“5.8.4. Nava este supusă prevederilor Regulii 13G si:

1. trebuie să satisfacă prevederile Regulii 13F cel mai târziu la ............................................................................... ¨

2. este astfel concepută încât următoarele tancuri sau spatii să nu fie folosite pentru transportul hidrocarburilor ............................................................................................ ¨

3. este prevăzută cu un manual de exploatare aprobat la data de ÉÉ, în conformitate cu Rezolutia MEPC.64(36) ............................................................................................. ¨

4. i se permite să continue să fie exploatată în conformitate cu Regula 13G(5)(a) .............................................. ¨

5. i se permite să continue să fie exploatată în conformitate cu Regula 13G(5)(b) ............................................ ¨

6. i se permite să continue să fie exploatată în conformitate cu Regula 13G(7) ............    .................................... ¨”

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării  de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 22 octombrie 2002.

Nr. 834.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 202

din 4 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 22

din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice,

stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, exceptie ridicată de Cabinetul individual de avocatură Viorel Muntean în Dosarul nr. 614/2002 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal se prezintă titularul Cabinetului individual de avocatură Viorel Muntean, lipsind partea Administratia Financiară Deva, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul invocă încălcarea prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Conventia europeană a drepturilor omului privind dreptul persoanei la un proces echitabil. Prevederile conventiei nu se limitează la garantarea dreptului persoanei de a se adresa justitiei, ci privesc si garantarea executării hotărârilor judecătoresti, altfel dreptul persoanei ar fi unul iluzoriu, lipsit de speranta punerii în aplicare a drepturilor dobândite pe calea justitiei.

Autorul exceptiei mai arată că prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 se instituie o procedură specială în considerarea calitătii de debitor a institutiilor publice, procedură ce înlătură dreptul creditorului de a urmări silit bunurile apartinând domeniului privat al statului, supuse regimului de drept comun. De asemenea, posibilitatea statului de a amâna aprobarea sumelor din bugetele institutiilor publice necesare executării obligatiilor de plată fată de creditori aduce atingere dreptului acestora din urmă de a apela la forta de constrângere a statului pentru executarea hotărârilor prin care se constată debitul. Mai mult, prin faptul că nu se prevede un termen în interiorul căruia ordonatorii de credite să fie obligati să dispună măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii, autorul exceptiei consideră că sunt încălcate prevederile Conventiei europene a drepturilor omului privind termenul rezonabil de solutionare a litigiilor deduse justitiei.

În sustinerea exceptiei se mai arată că sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la liberul acces la justitie, ale art. 41 privind ocrotirea în mod egal a proprietătii private, precum si dispozitiile art. 48 care vizează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea pagubei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondată, arătând că Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 se întemeiază pe normele de drept comun, reglementate de Codul de procedură civilă, în materia executării silite. Prin urmare, ordonanta nu creează un sistem de favorizare a institutiilor publice, ci stabileste obligatii concrete în sarcina ordonatorilor de credite să dispună toate măsurile ce se impun, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii. Se apreciază că nu este îngrădit liberul acces la justitie, întrucât creditorii au la dispozitie dreptul de a actiona pe calea executării silite sau pot formula contestatii în termenele prevăzute de lege. Singura exceptie de la dreptul comun o reprezintă executarea silită prin poprire, care nu este posibilă în cazul în care debitor este o institutie publică, dat fiind interesul general care este astfel ocrotit.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 614/2002, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicată de Cabinetul individual de avocatură Viorel Muntean, intimat în procesul având ca obiect contestatia la executare formulată de Administratia Financiară Deva.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine, în esentă, că dispozitiile legale atacate contravin dispozitiilor Constitutiei si ale Conventiei europene a drepturilor omului, deoarece:

- prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a instituit o procedură executională specială, care favorizează institutiile bugetare si înlătură, practic, “dreptul creditorului urmăritor la a urmări silit sumele disponibile din conturile institutiilor publice debitoare ori bunuri din inventarul lor, apartinând domeniului privat al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale”; - dispozitiile legale criticate încalcă dreptul creditorului la un proces echitabil, în întelesul pe care îl dă acestei notiuni Curtea Europeană a Drepturilor Omului, căci procesul nu poate fi considerat echitabil dacă hotărârea judecătorească nu poate fi executată datorită protectiei legale de care se bucură creditorul;

- prin dispozitiile legale criticate se creează o discriminare între institutiile debitoare si creditori, încălcându-se astfel principiul constitutional al egalitătii în drepturi;

- prin dispozitia care lasă la discretia ordonatorilor principali de credite asigurarea sumelor destinate îndeplinirii obligatiilor stabilite prin titluri executorii se împiedică accesul creditorilor la justitie;

- se încalcă dreptul de proprietate al creditorului;

- se nesocoteste dreptul creditorului la repararea pagubei pricinuite printr-un act administrativ ilegal.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră exceptia ca fiind neîntemeiată, motivând că “Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 nu scuteste institutiile publice de executarea obligatiilor de plată ale acestora, ci instituie obligatii concrete în sarcina ordonatorilor principali de credite pentru efectuarea plătilor respective”. Se apreciază că nu se încalcă prevederile constitutionale privind accesul la justitie, deoarece “creditorul are posibilitatea de a se adresa justitiei, atât pentru recunoasterea dreptului, cât si pentru executarea obligatiei”, iar prin reglementarea criticată sinstitutiile publice nu sunt puse mai presus de lege”.

Guvernul României arată că “textul ordonantei nu contine nici o referire la interdictia executării asupra bunurilor din patrimoniul institutiilor publice apartinând domeniului privat, care rămân supuse în continuare dispozitiilor de drept comun privind executarea silită.

De altfel, singura derogare pe care o instituie ordonanta de la dreptul comun privind executarea silită se referă numai la executarea silită prin poprire, iar în cadrul acesteia nu face decât să impună obligatia respectării destinatiei creditelor bugetare, stabilind ca regulă posibilitatea satisfacerii creantelor numai de la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă. În rest, întreaga procedură de drept comun a executării silite, inclusiv căile de atac si termenele prevăzute în Codul de procedură civilă, rămân aplicabile”.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, si au următorul continut:

- Art. 1: “Executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă.”;

- Art. 2: “Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii.”

- Art. 3: “În procesul executării silite a sumelor datorate de către institutiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operatiuni privind plăti dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale mentionate sunt contrare dispozitiilor art. 11, art. 16 alin. (2), art. 21, art. 41 alin. (2) si art. 48 din Constitutia României, precum si ale art. 6 paragraful 1 prima frază din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, al căror continut este următorul:

- Art. 11: “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.;

- Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 41 alin. (2): “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;

- Art. 48: “(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârsite în procesele penale.”;

- Art. 6 paragraful 1 prima frază din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.

Potrivit art. 136 alin. (1) din Constitutia României, formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitătilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.

În concordantă cu această normă constitutională, prin Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, s-au stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de către institutiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de functionarea acestora.

Astfel, legea prevede:

- Art. 15. alin. (3): “Cheltuielile prevăzute în capitolele si articolele de cheltuieli au destinatie precisă si limitată.”;

- Art. 29 alin. (3): “Creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite. De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui capitol.”;

- Art. 34 alin. (5): “Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.”;

- Art. 80: “(1) Sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, în limita cărora se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare, care nu pot fi depăsite.

(2) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

(3) Utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrage, în conditiile legii, răspunderea celor vinovati.”

Curtea constată că prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, atacată pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, s-au reglementat conditiile în care se realizează executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constitutie si în Legea finantelor publice, evocate mai sus.

Ordonanta nu împiedică executarea silită a obligatiilor de plată ale institutiilor publice, cum, fără temei, se sustine în motivarea exceptiei, ci, dimpotrivă, face posibilă această executare, prin obligarea ordonatorilor de credite de a lua “toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii”.

Indiscutabil, ordonanta instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget în acest scop. Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, asa cum s-a arătat, este concordantă cu principiile consacrate de aceasta, neaducând nici o restrângere accesului liber la justitie sau dreptului la un proces echitabil. Curtea retine că interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănesti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, asa cum se sustine în motivarea exceptiei, ci o normă de protectie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea măsură de protectie a debitorului nu este singulară în legislatia executională, fiind de amintit în acest sens prevederile art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, prin care se prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor bunuri ale debitorului si ale familiei acestuia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, exceptie ridicată de Cabinetul individual de avocatură Viorel Muntean în Dosarul nr. 614/2002 al Judecătoriei Deva.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 iulie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Contrar solutiei adoptate cu votul majoritătii membrilor Curtii, apreciem că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 este întemeiată si se impunea admiterea ei pentru următoarele motive:

Potrivit dispozitiilor legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate, nici o obligatie de plată a institutiilor publice, stabilită în acte ce constituie titlu executoriu (inclusiv printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă si învestită cu formulă executorie), nu se poate executa decât “din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă”.

Din aceste dispozitii restrictive rezultă dificultăti deosebite în legătură cu executarea obligatiilor de plată ale institutiilor bugetare, fiind lezate, în mod evident, drepturile si interesele legitime ale creditorilor. Sumele din care se poate realiza executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice trebuie să fie prevăzute în bugetele acestora, chiar la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă. Bugetul de venituri si cheltuieli al fiecărei institutii publice se elaborează si se aprobă în anul anterior anului de exercitiu financiar la care se referă. La acea dată nu se cunosc eventualele titluri executorii prin care ulterior vor fi stabilite anumite obligatii de plată si, astfel, în mod obiectiv este imposibilă includerea în buget a cheltuielilor corespunzătoare acelor obligatii de plată. Chiar dacă se cunoaste existenta anumitor debite certe, ce sunt sau vor fi cuprinse la date previzibile în titluri executorii, este lăsată la libera apreciere si vointă a celui care elaborează sau aprobă bugetul, dacă vrea sau nu să includă în buget sumele necesare lichidării debitelor respective, acesta având posibilitatea să împiedice definitiv sau într-o perioadă de timp îndelungată executarea obligatiilor de plată. O altă restrângere a posibilitătilor de executare rezultă din faptul că, chiar si în situatia în care la anumite titluri de cheltuieli din bugetul institutiei publice debitoare există disponibilităti, acestea nu pot constitui surse de executare dacă nu sunt la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată. Practic, potrivit dispozitiilor legale examinate, executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice se poate realiza numai dacă există bunăvointa, în acest sens, a conducătorilor institutiilor respective, executarea silită prevăzută de art. 3711 alin. 2 din Codul de procedură civilă fiind exclusă.

Potrivit dispozitiilor art. 3713 din Codul de procedură civilă, “Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile si numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmărite numai cu respectarea conditiilor prevăzute de lege”.

Prevederile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 exclud posibilitatea aplicării si a acestor dispozitii ale dreptului comun fată de institutiile publice debitoare.

Dificultătile create în legătură cu executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, ca si derogarea ori neconcordanta regulilor de executare a acestor obligatii cu normele din dreptul comun, nu constituie probleme de constitutionalitate, legiuitorul fiind în drept, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, să stabilească reguli de procedură distincte pentru situatii speciale. Aceste dificultăti le-am prezentat doar pentru a demonstra caracterul anacronic al dispozitiilor legale supuse controlului de constitutionalitate, precum si consecintele dăunătoare pe care le provoacă reglementarea, chiar si a unor aspecte ale procedurii de executare a creantelor, contrare dispozitiilor ori principiilor Constitutiei.

Optiunea liberă a legiuitorului pentru stabilirea normelor de competentă si de procedură nu îndreptăteste adoptarea unei reglementări care să contravină vreunei dispozitii constitutionale. Considerăm că dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 contravin prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, potrivit cărora “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”. De vreme ce, potrivit regulilor generale din dreptul comun, în cazul celorlalte categorii de debitori, pe calea executării silite pot fi urmărite, în vederea stingerii debitelor, toate veniturile si bunurile neexceptate de lege, executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice se poate realiza doar dintr-o singură sursă bănească, prevăzută în bugetul de venituri si cheltuieli. Astfel, în cazul institutiilor publice debitoare, sunt excluse de la executare toate bunurile si toate resursele financiare (veniturile) neevidentiate în capitolul cheltuieli din buget, la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă, chiar dacă acestea constituie elemente de patrimoniu din proprietatea privată a institutiilor publice respective. Această reglementare derogatorie instituie un tratament juridic neconstitutional diferentiat, o protectie specială sporită a proprietătii private a institutiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creante certe, lichide si exigibile.

Reluând ideea libertătii legiuitorului în a stabili reguli de procedură diferite pentru situatii deosebite, acceptăm că în cazul institutiilor publice debitoare sfera veniturilor si a bunurilor exceptate de la urmărire pe calea executării silite trebuie reglementată prin lege altfel decât în cazul altor debitori, persoane fizice sau juridice. Astfel, se impune, în primul rând, exceptarea bunurilor ce constituie proprietatea publică a statului ori a autoritătilor administratiei publice locale, acestea fiind inalienabile. De asemenea, trebuie exceptate resursele financiare si bunurile indispensabile pentru buna functionare si pentru realizarea scopului si atributiilor legale ale institutiilor publice. Exceptarea, însă, la modul general a tuturor bunurilor din proprietatea privată a institutiilor publice, precum si a tuturor veniturilor acestora, în mod  incontestabil, este contrară dispozitiilor constitutionale referitoare la ocrotirea în mod egal de lege a proprietătii private, indiferent de titular.

 

Judecător,

Kozsokár Gábor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, precum si pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare

 

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 2 alin. (1) si (3), precum si al art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, cuprinse în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se înfiintează Comisia specială de retrocedare.

(2) Se aprobă componenta Comisiei speciale de retrocedare, prevăzută în anexa nr. 2, precum si regulamentul de organizare si functionare al acesteia, prevăzut în anexa nr. 3.

(3) Pentru exercitiul bugetar al anului 2002 vor fi prevăzute în bugetul Ministerului Administratiei Publice fondurile necesare în vederea desfăsurării activitătii Comisiei speciale de retrocedare.

(4) Cheltuielile de personal, pentru cazare, transport si diurnă, ocazionate de deplasările în teritoriu dispuse de Comisia specială de retrocedare, vor fi suportate de fiecare autoritate al cărei membru este desemnat în comisie.

Art. 3. - Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si unitătile implicate în restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor prevăzute de lege vor duce la îndeplinire dispozitiile prezentei hotărâri.

Art. 4. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 28 noiembrie 2000, precum si Hotărârea Guvernului nr. 967/2000 privind constituirea Comisiei speciale de retrocedare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000.

Art. 5. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare

a Legii nr. 10/2001

Adrian Mărăsoiu,

secretar de stat

Ministrul culturii si cultelor,

Răzvan Theodorescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihăilescu

 

 

Bucuresti, 17 octombrie 2002.

Nr. 1.164.

 

ANEXA Nr. 1

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

*) Este reprodus textul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 iulie 2002.

**) Alin. (4) a fost abrogat prin Legea nr. 501/2002.

 

Ordonanta de urgentă*):

“Art. 1. - (1) Imobilele care au apartinut cultelor religioase din România si au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcasele de cult, compuse din constructii împreună cu terenul aferent, existente în natură, se retrocedează fostilor proprietari, în conditiile prezentei ordonante de urgentă.

(2) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonante de urgentă, constructiile împreună cu anexele acestora si terenurile aferente lor, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluării în mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste constructii.

(3) Prin centru de cult se întelege institutia, cu sediul în România, care coordonează toate unitătile locale ale unui cult religios. Prin centru eparhial se întelege institutia care are jurisdictie asupra unui număr de unităti locale de cult situate într-o anumită zonă geografică a tării.

(4)**)

(5) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonantă de urgentă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie.

(6) În cazul în care imobilele care fac obiectul cererilor de retrocedare sunt afectate unor activităti de interes public din învătământ si cercetare, sănătate sau sunt destinate functionării unor asezăminte social-culturale, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentante ale organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România, solicitantul retrocedării poate opta pentru:

a) restituirea numai a nudei proprietăti, caz în care imobilul respectiv îsi va păstra afectatiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data deciziei de retrocedare. În această perioadă proprietarul este scutit de plata impozitului pe proprietate si, totodată, va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. În acest interval plata cheltuielilor de întretinere aferente imobilului respectiv revine utilizatorilor;

b) acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

(7) O dată cu imobilele retrocedate în natură se restituie si acele bunuri mobile destinate, la data preluării, functionării cultului, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv si dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare. Detinătorul actual al imobilului, la solicitarea si în prezenta reprezentantului cultului religios care a depus cererea de retrocedare, va proceda la efectuarea inventarului bunurilor mobile existente în imobil, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de retrocedare. În cazul nerespectării acestui termen se va urma procedura prevăzută la art. 42 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001.”

Norme metodologice:

1. Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile apartinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referintă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste si echitabile în raport cu perioada preluării. În cazul în care s-au plătit despăgubiri, dar acestea sunt considerate neîndestulătoare, restituirea în natură sau, după caz, acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este conditionată de restituirea despăgubirilor primite sau de scăderea valorii acestora, după caz, în conditiile stabilite de aceeasi lege.

2. Sunt considerate abuzive si preluările fără titlu ale imobilelor care au apartinut cultelor religioase în perioada de referintă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000.

3. Nu sunt considerate abuzive acele preluări efectuate în temeiul unui titlu emis în perioada de referintă care urmăreau repunerea în situatia juridică anterioară Dictatului de la Viena.

4. Nu pot face obiectul retrocedării lăcasele de cult, respectiv bisericile, mănăstirile, sinagogile, moscheile, templele sau orice alte constructii care sunt destinate oficierii de slujbe religioase. Calificarea ca lăcas de cult se face de către Comisia specială de retrocedare în urma analizei situatiei fiecărui caz.

5. Pot face obiectul retrocedării numai acele constructii care existau fizic la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000.

6. Prin sintagma teren aferent se întelege suprafata de teren afectată utilizării constructiei retrocedabile în limita împrejmuirilor existente.

7. Nu fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 terenurile agricole situate în extravilanul localitătilor, deoarece acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar.

8. Comisia specială de retrocedare are plenitudine de competentă în solutionarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu.

9. Cererile de retrocedare pot fi depuse la Comisia specială de retrocedare până la data de 31 ianuarie 2003. Termenul prevăzut de art. 1 alin. (5) prima teză din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002, este un termen de decădere. Neexercitarea dreptului conferit de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 înlăuntrul termenului stabilit are ca principală consecintă pierderea dreptului subiectiv la actiune cu privire la revendicarea oricăror imobile de natura celor prevăzute la art. 1 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonantă de urgentă.

10. Calificarea incidentei prevederilor art. 1 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002, revine Comisiei speciale de retrocedare. În aceste cazuri Comisia specială de retrocedare va comunica solicitantului această calificare si îl va invita să opteze pentru una dintre variantele prevăzute la lit. a) si b), iar în cazul optării pentru varianta prevăzută la lit. b), să precizeze măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, de care acesta doreste să beneficieze.

11. Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (5) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002, se întelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzactie, donatie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declaratii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumtia existentei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referintă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv apartinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);

d) acte care permit recunoasterea calitătii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiintare, dovada continuării sau reluării activitătii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul întelege să se prevaleze în sustinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul întelege să le folosească în dovedirea cererii sale.

12. Se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate si la calitatea de cult religios îndreptătit la retrocedare.

13. Pentru anumite situatii complexe Comisia specială de retrocedare, în virtutea plenitudinii de competentă, poate dispune elaborarea, de către istorici si/sau juristi cu experientă, de rapoarte si informări cu privire la evolutia istorică si juridică a preluării respective. De asemenea, Comisia specială de retrocedare poate efectua audieri ale unor persoane avizate care pot furniza informatii utile si poate dispune deplasări la locul situării imobilului ale unor specialisti si întocmirea unor note de constatare. Actele întocmite cu ocazia efectuării acestor proceduri sunt considerate acte doveditoare pentru solutionarea fazei administrative a retrocedării.

14. În cazul în care doi solicitanti pretind a fi reprezentantii aceluiasi cult îndreptătit la retrocedare, solutionarea cererilor de retrocedare se va face numai după expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002.

15. În cazul în care solicitantul retrocedării optează pentru restituirea nudei proprietăti conform prevederilor art. 1 alin. (6) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002, starea de nudă proprietate va exista până la punerea în posesie, dar nu mai mult de 5 ani.

16. Măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002, vor consta în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de detinătorul actual al imobilului, în acordarea de actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănesti. Aceste măsuri reparatorii pot fi combinate.

17. Prin cheltuieli de întretinere, în sensul ordonantei de urgentă, se întelege cheltuielile necesare si utile pentru buna functionare a activitătilor desfăsurate în imobilul respectiv si de natură a conserva aceeasi stare a imobilului de la data restituirii nudei proprietăti până la punerea în posesie. Efectuarea unor lucrări de înlocuire sau de schimbare a retelei de canalizare, a instalatiei de alimentare cu apă, inclusiv obiectele sanitare, a instalatiei de încălzire centrală sau a sobelor de încălzire, înlocuirea tâmplăriei de lemn uzate - usi si ferestre, repararea sarpantei, a învelitorii, a jgheaburilor si burlanelor, precum si retencuirea peretilor interiori sau exteriori se pot face numai cu acordul nudului proprietar.

18. În categoria bunurilor destinate functionării cultului, în sensul prevederilor art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, introdus prin Legea nr. 501/2002, se includ utilajele, instalatiile, precum si dotările aferente existente în imobil la data preluării acestuia. Restituirea acestora o dată cu imobilul solicitat se va face numai în măsura în care acestea mai există fizic la data depunerii cererii de retrocedare.

Ordonanta de urgentă:

“Art. 2. - (1) În scopul verificării îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 1 se va constitui, prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, Comisia specială de retrocedare, care va fi formată din:

a) un reprezentant din partea Ministerului Culturii si Cultelor;

b) un reprezentant din partea Ministerului Justitiei;

c) un reprezentant din partea Ministerului Administratiei Publice;

d) un reprezentant din partea Ministerului Finantelor Publice;

e) un reprezentant din partea Secretariatului General al Guvernului.

(2) Membrii Comisiei speciale de retrocedare vor fi nominalizati de conducătorul autoritătii din care acestia fac parte. La lucrările Comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat, si un reprezentant din partea cultului religios solicitant, pentru a sustine cererea.

(3) Atributiile si regulamentul de organizare si functionare ale Comisiei speciale de retrocedare vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

(4) Secretariatul Comisiei speciale de retrocedare va fi asigurat de Ministerul Administratiei Publice.

(5) Comisia specială de retrocedare va analiza documentatia prezentată de solicitanti pentru fiecare imobil si va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase sau, după caz, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată.

(6) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronuntată de instanta de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.”

Norme metodologice:

1. Dacă o dată cu cererea de retrocedare s-au depus acte doveditoare si solicitantul precizează în mod expres faptul că nu mai are alte probe de administrat, Comisia specială de retrocedare va dispune prin decizie motivată asupra cererii solicitantului, în termen de 60 de zile de la data depunerii acesteia.

2. În cazul în care se apreciază că documentatia este incompletă si este necesară completarea acesteia, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii actelor suplimentare solicitate de Comisia specială de retrocedare.

Ordonanta de urgentă:

“Art. 3. - (1) Cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

(2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispozitie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calitătii de fost proprietar, în conditiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 2 alin. (3).”

Norme metodologice:

1. Cererea de retrocedare se va face pentru fiecare imobil solicitat si va cuprinde cel putin următoarele elemente:

- denumirea si sediul solicitantului, indicarea actului de înfiintare sau de recunoastere, după caz;

- datele de identificare si puterile acordate reprezentantului solicitantului;

- datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (constructia si terenul aferent);

- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul întelege să se prevaleze în sustinerea cererii;

- dacă este posibil, desemnarea optiunilor prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000;

- indicarea adresei postale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale.

2. Cererile de retrocedare se depun la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare care functionează în cadrul Autoritătii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Smârdan nr. 3, sectorul 3. Cererile de retrocedare pot fi depuse direct prin reprezentantul desemnat de solicitant, ocazie cu care se va elibera o dovadă scrisă în acest sens, sau pot fi transmise si prin postă, cu confirmare de primire Documentul eliberat de secretariat sau, după caz, data postei face deplina dovadă a depunerii cererii de retrocedare la acea dată.

Ordonanta de urgentă:

“Art. 4. - (1) Dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândeste pe baza deciziei Comisiei speciale de retrocedare sau a hotărârii judecătoresti rămase definitive, după caz.

(2) Dispozitiile legale privind protectia chiriasilor, persoane fizice, se aplică în mod corespunzător, fără a putea depăsi termenul de 5 ani prevăzut la art. 5 alin. (2).

(3) Pentru imobilele preluate fără titlu, care au destinatie de scoli, spitale, grădinite, centre de plasament, aziluri de bătrâni, se vor încheia contracte de închiriere, pe o durată de 5 ani de la data emiterii deciziei de retrocedare, între noii proprietari si utilizatorii acestora. În această perioadă proprietarul este scutit de plata impozitului pe proprietate, iar cheltuielile de întretinere aferente imobilului respectiv se vor suporta

de utilizatori. Limitele maxime ale chiriei aferente acestor contracte se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe categorii de utilizatori.

(4) Litigiile legate de eventualele îmbunătătiri aduse imobilelor care se retrocedează în conditiile prezentei ordonante de urgentă de către fostii detinători vor fi solutionate între proprietari si chiriasi, în conditiile legii.

(5) Despăgubirile bănesti se vor acorda în conditiile stabilite de art. 38-40 din Legea nr. 10/2001.”

Norme metodologice:

1. Prin îmbunătătiri aduse imobilelor care se retrocedează se întelege acele lucrări prin care s-au creat corpuri de clădiri sau extinderi de clădiri. Nu se includ în aceste categorii lucrările de reparatii curente, capitale, consolidări, transformări sau modificări structurale.

2. Prevederea art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, care face trimitere la dispozitiile legale privind protectia chiriasilor, se referă la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001. Termenul de 5 ani la care face trimitere art. 4 alin. (3) începe să curgă de la data creării noii situatii juridice a imobilului retrocedat, respectiv de la data emiterii deciziei de retrocedare. Dacă prin procedura administrativă s-a retrocedat în natură un imobil făcând obiectul unui contract de închiriere, noul proprietar poate să mentină în vigoare respectivul contract de închiriere (subrogându-se în drepturile fostului locator), caz în care termenul de 5 ani curge de la data deciziei de retrocedare, fie poate solicita încheierea unui nou contract de închiriere cu parcurgerea procedurii prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, caz în care termenul noului contract de închiriere începe să curgă de la aceeasi dată (data emiterii deciziei de retrocedare).

3. Termenul de 5 ani pentru contractele prevăzute la art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, modificat prin Legea nr. 501/2002, este un termen maxim. Acest termen poate fi redus dacă entitatea care utilizează imobilul are posibilitatea predării acestuia într-o perioadă mai scurtă.

Ordonanta de urgentă:

“Art. 5. - (1) Proprietarii care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în temeiul prezentei ordonante de urgentă vor încheia cu detinătorii actuali ai acestor imobile un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenta executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.

(2) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor imobile solicitate în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate, în cazul imobilelor prevăzute la art. 1 alin. (6) si la art. 4 alin. (2) si (3), în conditiile stabilite de protocolul prevăzut la alin. (1).”

Norme metodologice:

1. Protocolul încheiat în conditiile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, modificat prin Legea nr. 501/2002, între proprietarul care a redobândit dreptul de proprietate si detinătorii actuali ai acestor imobile va cuprinde si datele referitoare la starea fizică a imobilului, la instalatiile existente în clădiri, precum si alte date de identificare referitoare la starea clădirii.

2. Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv se face în starea în care se află acestea la data întocmirii protocolului si libere de orice sarcini.

 

ANEXA Nr. 2

 

COMPONENTA

Comisiei speciale de retrocedare

 

1. Comisia specială de retrocedare va fi formată din următorii membri:

a) Mărăsoiu Adrian - secretar de stat la Ministerul Administratiei Publice, presedinte al Comisiei speciale de retrocedare;

b) Silviu Clim - consilier la Ministerul Justitiei;

c) Stefan Ionită - director general la Ministerul Culturii si Cultelor;

d) Nicoleta Iacob - consilier juridic la Ministerul Finantelor Publice;

e) Attila Marko - subsecretar de stat la Secretariatul General al Guvernului.

2. Înlocuirea membrilor Comisiei speciale de retrocedare se face prin decizie a primului-ministru.

 

ANEXA Nr. 3

 

REGULAMENT

privind organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România

 

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Obiectul prezentului regulament îl constituie organizarea, functionarea, competentele, precum si dotarea Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, denumită în continuare Comisie.

(2) Prezentul regulament stabileste, în conditiile legii, procedurile de retrocedare a imobilelor care au apartinut cultelor religioase din România si care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

(3) Comisia are sigiliu propriu.

Organizarea, functionarea si competentele Comisiei

Art. 2. - (1) Presedintele Comisiei este reprezentantul Ministerului Administratiei Publice.

(2) Vicepresedintele Comisiei va fi desemnat la prima sedintă, prin votul majoritătii membrilor acesteia.

Art. 3. - Comisia functionează la sediul Autoritătii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, situat în municipiul Bucuresti, str. Smârdan nr. 3, sectorul 3.

Art. 4. - (1) Secretariatul tehnic al Comisiei va fi asigurat de Ministerul Administratiei Publice prin Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, care pune la dispozitie spatiul, personalul si serviciile administrative necesare în vederea bunei desfăsurări a activitătii Comisiei si secretariatului tehnic al acesteia.

(2) Componenta, organizarea si atributiile secretariatului tehnic al Comisiei vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Autoritătii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001.

Art. 5. - (1) După primirea cererilor de retrocedare si a documentatiilor aferente imobilelor detinute de statul român sau de unitătile administrativ-teritoriale, presedintele Comisiei sau, în lipsa acestuia, vicepresedintele fixează un termen în vederea analizării si solutionării cererilor cultelor religioase depuse la secretariatul tehnic al Comisiei.

(2) În vederea solutionării cererilor depuse Comisia solicită toate actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calitătii de proprietar sau, după caz, pentru efectuarea de expertize ale căror costuri vor fi suportate de centrul eparhial sau de centrul de cult solicitant.

(3) La termenul fixat este invitat să participe un reprezentant al cultului religios respectiv, în vederea sustinerii cererii de retrocedare în baza documentelor legale prezentate.

Art. 6. - Comisia va lucra în sedintă cu minimum 4 membri si va decide cu o majoritate de 3 voturi.

Art. 7. - (1) Comisia îsi desfăsoară lucrările săptămânal si ori de câte ori este necesar, la convocarea presedintelui sau, în lipsa acestuia, a vicepresedintelui.

(2) Comisia dispune, printr-o decizie motivată, cu privire la cererea cultului religios respectiv.

(3) Forma si continutul deciziei se stabilesc de Comisie.

Art. 8. - (1) Decizia poate fi atacată în conditiile art. 2 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată si modificată prin Legea nr. 501/2002.

(2) Hotărârea pronuntată de instanta de contencios administrativ este supusă căilor de atac, potrivit prevederilor art. 2 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată si modificată prin Legea nr. 501/2002.

(3) Comisia este reprezentată în instantă prin persoane desemnate de presedintele Autoritătii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001.

Art. 9. - Decizia Comisiei sau, după caz, hotărârea judecătorească rămasă definitivă constituie titlu de proprietate.

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIA Nr. 264

din 4 iulie 2002

 

Comisia Consiliului Concurentei,

I. în baza:

1. Decretului nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996;

3. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 bis din 25 martie 1997, cu modificările ulterioare;

4. Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997;

5. Instructiunilor cu privire la definirea pietei relevante, în scopul stabilirii părtii substantiale de piată, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997;

6. investigatiei declansate în dosarul RG-1.035 din 8 octombrie 1999 prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 102/1999;

7. prevederilor Deciziei Plenului Consiliului Concurentei nr. 168 din 14 mai 2002, prin care s-a finalizat investigatia;

8. Ordinului presedintelui Consiliului Concurentei nr. 101/2002, prin care s-a stabilit componenta comisiei care va decide cuantumul amenzilor aplicate pentru practicile anticoncurentiale săvârsite de către Societatea Comercială “Global One Communications Holding BV” - Olanda si de către Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A., II. având în vedere:

1. dispozitiile Deciziei Plenului Consiliului Concurentei nr. 168 din 14 mai 2002

1.1. Prin această decizie Plenul Consiliului Concurentei a stabilit că “Global One Communications Holding BV”1) (denumită în continuare GOCH BV ) si Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A.2) (denumită în continuare ROMTELECOM ) se fac vinovate de încălcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin încheierea unui acord de asociere materializat în crearea unei noi societăti “Global One Communications Romania” - S.A.3) (denumită în continuare GOCR ) si de stipularea în contractul de societate al acesteia a clauzei de nonconcurentă conform căreia cele două societăti-mamă se obligau una fată de cealaltă să nu facă concurentă, direct sau indirect, noii societăti înfiintate, atât timp cât vor detine actiuni ale acestei societăti si pe o durată de 5 ani de la data la care vor înceta să fie actionari.

1.2. Concret, clauza contractuală de nonconcurentă avea următorul continut: “Părtile îsi interzic, începând de la semnarea prezentului contract, crearea sau participarea indiferent sub ce formă în domeniul de activitate al societătii efective sau programate pe termen scurt, direct sau indirect în România, în societăti concurente celei care face obiectul prezentului contract.

Părtile la prezentul contract îsi interzic, de asemenea, să facă concurentă, direct sau indirect, societătii atâta vreme cât vor detine actiuni ale acestei societăti si pe o durată de 5 ani de la data la care vor înceta să fie actionari.”

1.3. GOCR a fost înfiintată ca societate pe actiuni la data de 1 februarie 1993, având ca actionar majoritar firma “Transpac” - S.A. (99,44%). Regia Autonomă “Romtelecom” detinea - la data înfiintării GOCR - 0,04% din capitalul social.

La aceeasi dată (1 februarie 1993), în baza unei conventii de cooperare încheiate între TRANSPAC - S.A. si Regia Autonomă “Romtelecom”, TRANSPAC - S.A. a cesionat către ROMTELECOM 48,94% din capitalul social al GOCR.

Durata acestei conventii era de 10 ani de la semnare, cu posibilitatea prelungirii în mod tacit pentru o perioadă similară, în situatia în care nici una dintre părti nu o rezilia. Pe cale de consecintă, această conventie expira la data de 1 februarie 2003, dacă părtile contractante nu o prelungeau în mod tacit.

Ulterior, în cursul lunii ianuarie 1996, au avut loc 3 operatiuni de cesionare de actiuni ale GOCR, în urma cărora actionarul majoritar TRANSPAC - S.A. (ce detinea 50,5% din capitalul social al GOCR) a fost înlocuit, pe rând, de către COGECOM - Franta (5 ianuarie), ATLAS - Belgia (18 ianuarie) si, în final, de către GOCH BV - Olanda (31 ianuarie). În perioada 31 ianuarie 1996 - 5 aprilie 2001 structura capitalului social al GOCR a fost următoarea:

- GOCH BV - 50,5%;

- ROMTELECOM - 48,98%;

- 3 persoane fizice - 0,52%.

1.4. Raportul de investigatie a analizat dacă operatiunea de asociere dintre ROMTELECOM si GOCH BV reprezintă o operatiune de concentrare economică sau o întelegere ce cade sub incidenta art. 5 din Legea nr. 21/1996. În urma analizei s-a demonstrat că GOCR nu a fost o societate în comun concentrativă, deoarece a fost controlată de către actionarul majoritar GOCH BV; pe cale de consecintă, clauza de nonconcurentă nu a reprezentat o restrictie auxiliară unei concentrări economice.

1.5. Pe baza criteriilor sugerate de către Comisia Europeană, s-a analizat dacă cele două societăti-mamă ale GOCR, părti într-o altă societate, sunt potential concurente; în Comunitatea Europeană, pentru a evalua dacă două societăti-mamă, părti într-o nouă societate, sunt potential concurente si dacă înfiintarea noii societăti este calea aleasă de societătile-mamă pentru a-si extinde activitătile pe o nouă piată a produsului, principalul aspect de care se tine seama este acela dacă ele deja operează pe o piată a produsului învecinată cu piata pe care activează societatea-fiică, fapt ce le-ar îndreptăti să intre pe noua piată în mod independent si nu prin asociere. S-a demonstrat că cele două societăti-mamă ale GOCR, care si-au asumat reciproc obligatia de nonconcurentă fată de societatea nou-creată, au activităti semnificative pe piete învecinate cu piata societătii GOCR; aceste piete sunt cele ale serviciilor de telefonie fixă si mobilă, pe care ambele societăti-mamă erau prezente fie direct, fie prin intermediul unor filiale sau al altor societăti din cadrul grupului din care fac parte. Aceste piete au o importantă semnificativă comparativ cu piata societătii nou-create GOCR. ROMTELECOM este operatorul national de telecomunicatii din România care beneficiază de exclusivitate în ceea ce priveste telefonia fixă în România si este unicul detinător al infrastructurii de telecomunicatii din România, pe care o închiriază societătilor ce activează pe piata transmisiei de date. Postprivatizare - decembrie 1998 - societatea care detine controlul asupra ROMTELECOM este OTEROM, ce are ca actionar firma OTE - Grecia. Această companie a instalat si operează mai multe retele pentru furnizarea serviciilor de transmisiuni date, conectivitate si acces pe teritoriul Greciei si este actionarul principal (peste 80% din capitalul social) al companiei OTENET, ce furnizează servicii Internet pe teritoriul Greciei. Totodată, GOCH BV a fost înfiintată ca societate în comun de către France Telecom, Deutsche Telekom si Sprint ca un “vehicul” prin care acestea să pătrundă pe piata europeană a serviciilor de comunicatii date, serviciilor cu valoare adăugată si Internet. Ulterior Deutsche Telekom si Sprint s-au retras, iar France Telecom (denumit în cele ce urmează FT) a rămas unicul actionar. Până la liberalizarea pietei de telecomunicatii din Franta, ce a avut loc la 1 ianuarie 1998, FT a fost operatorul national de telecomunicatii din Franta.

GOCH BV si, prin intermediul său, FT este prezent pe piata definită în spetă în calitate de actionar majoritar si detinător al controlului unic asupra GOCR. Dar FT este prezent pe piata românească de telecomunicatii si prin intermediul Societătii Comerciale “MobilRom” - S.A.4). Desi GOCR a mentionat că nu a existat interes din partea societătii-mamă străine sau a oricărei alte societăti străine din cadrul grupului FT din care aceasta face parte de a intra pe piata relevantă românească pe cont propriu sau printr-un alt parteneriat, s-a demonstrat că “MobilRom” - S.A., societate membră a grupului FT, a solicitat si a obtinut “Licenta pentru instalarea, operarea si întretinerea unei retele nationale publice pentru comunicatii date”, dar nu a desfăsurat activitate de transmisii date datorită clauzei de nonconcurentă, subiect al analizei. În acest context, fiind cunoscută opinia ROMTELECOM de a pune capăt acestei clauze, rezultă că există un interes si din partea celeilalte societăti-mamă, FT, de a intra pe piata relevantă si printr-o altă societate - “MobilRom” - S.A.

Pe de altă parte, ROMTELECOM, în noua sa structură de actionariat, deci cu firma grecească OTE, detinătoare a controlului si în calitate de operator national de telecomunicatii, are potentialul de a intra pe piata transmisiei de date si a serviciilor Internet. ROMTELECOM a precizat în acest sens că intentionează să investească în cursul unui an 24 de milioane dolari S.U.A., în vederea dezvoltării propriei retele de date, fapt ce ar contribui la dezvoltarea concurentei pe piata românească a transmisiei de date (9 milioane dolari S.U.A. pentru modernizarea infrastructurii existente în tehnologia de comutare de pachete Asyncronous Transfer Mode - ATM etc.).

1.6. ROMTELECOM, ulterior privatizării, dispunea de resursele financiare, de know-how si de personal calificat pentru a presta servicii în domeniu prin intermediul societătii-mamă OTE, care a instalat si operează retele pentru furnizarea serviciilor de transmisiuni date, conectivitate si acces pe teritoriul Greciei: Hellaspac I si II (servicii X25, FR), Hellascom (linii închiriate digitale), servicii de tip ATM. Deci, uzând de acestea, ROMTELECOM putea îmbunătăti mediul concurential dacă nu ar fi fost tinută de obligatia de nonconcurentă din contractul de societate al GOCR.

1.7. În concluzie, GOCH BV (si, prin intermediul său, FT) si ROMTELECOM (OTE) erau potentiali concurenti, având activităti substantiale - prin societătile-mamă - în domenii similare, având capacitatea tehnologică si financiară pentru a intra pe piata relevantă si în nume propriu, fapt ce ar fi dus la o îmbunătătire a mediului concurential. Prin urmare, fiind potentiali concurenti, decizia lor de a se asocia într-o nouă societate comercială, în care acestia cooperează, afectează concurenta si cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Potrivit principiului accesorium sequitur principale, si întelegerea de nonconcurentă dintre GOCH BV si ROMTELECOM cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din aceeasi lege.

1.8. Operatiunea de înfiintare de către 2 potentiali concurenti a unei societăti comerciale în care acestia cooperează si, pe cale de consecintă, clauza de nonconcurentă nu au putut beneficia de exceptare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, conform art. 5 alin. (2) si (4) din acelasi act normativ.

1.9. Piata serviciului

Serviciul care defineste piata în acest caz este serviciul de transmisii date prin comutarea de pachete. Protocoalele ce pot fi utilizate pentru transmisia datelor prin pachete sunt: X25, Frame Relay (FR), Transmission Control Protocol/Internet Protocol (TCP/IP), Asyncronous Transfer Mode (ATM).

Avându-se în vedere, pe de o parte, faptul că GOCR operează în principal o retea natională de transmisii date, bazată pe protocolul X25, dar furnizează si servicii Internet (bazate pe protocolul TCP/IP), s-a abordat problema substituibilitătii transmisiunii de date prin protocolul X25 cu cea prin protocolul TCP/IP, cu următoarea distinctie: substituibilitate din punct de vedere al ofertei si substituibilitate din punct de vedere al cererii pentru aceste servicii.

1.10. În urma acestei analize s-a constatat că - din punct de vedere al ofertei - există substituibilitate potentială între serviciile de transmisie de date traditionale - X25 - si serviciile Internet.

Din punct de vedere al cererii (clientilor, consumatorilor), cerintele anumitor consumatori - companiile mari care generează un volum mare de date si în mod regulat - sunt satisfăcute de protocoale mai avansate de transmisie decât X25, cum ar fi TCP/IP. Mai mult, un client face distinctie între transmiterea/primirea de date printr-o retea separată si prin Internet din motive legate atât de viteza de transmitere, cât mai ales de asigurarea confidentialitătii transmisiei. Deci necesitătile clientilor sunt diferite: companiile care au nevoie de un nivel înalt de securizare apelează la serviciile de date X25. Furnizorul de servicii garantează niveluri minime de calitate a serviciilor de telecomunicatii, dar nu oferă posibilitatea de “a naviga” către surse de informatii - servere - decât ca optiune suplimentară. Serviciile Internet presupun acces la o retea deschisă, acces la informatii de pe servere din toată lumea, un mediu slab securizat; informatiile critice sunt securizate. Nu se garantează niveluri de calitate, iar furnizorul nu îsi asumă responsabilităti asupra continutului informatiei vehiculate sau asupra integritătii acesteia.

Sunt servicii care satisfac necesitătile de comunicare cu exteriorul ale companiilor, dar si ale persoanelor fizice. De asemenea, o diferentiere mai accentuată a utilizării Internetului fată de celelalte servicii cuprinse în activitatea de transmisii de date se realizează cu precădere la nivelul utilizatorilor de tip consumer (persoane fizice sau Small Home Office), utilizatori care fac apel mai ales la consultarea de baze de date, inclusiv World Wide Web5).

În acest context trebuie mentionat că Ministerul Comunicatiilor emite licente de operare separat pentru furnizorii serviciilor de transmisii date, iar pentru furnizorii accesului la serviciile Internet este necesară obtinerea unei autorizatii pentru servicii cu valoare adăugată. Dacă un operator detine licenta de operare pentru transmisii date si doreste să ofere si servicii Internet, trebuie să obtină o autorizatie separată pentru acest serviciu.

1.11. În concluzie, în ceea ce priveste cererea, există o distinctie între serviciile de transmisie date traditionale - X25 - si serviciile Internet din punct de vedere al volumului de date transmis si al confidentialitătii transmisiei. Această definire a pietei produsului prin prisma substituibilitătii serviciului de date X25 cu TCP/IP a fost sustinută si de către alti operatori.

Având în vedere aceste aspecte, desi fac parte din aceeasi piată a produsului - transmiterea de date prin comutarea de pachete - au fost tratate distinct serviciile de date traditionale - X25 (numite în continuare servicii de transmisii date) si serviciile Internet.

1.12. Piata relevantă geografică a fost definită ca fiind cea natională (teritoriul României), întrucât atât serviciul de date X25, cât si serviciul Internet sunt furnizate la nivel national, GOCR având punct de prezentă în fiecare resedintă de judet.

1.13. Prin intermediul acestei clauze de nonconcurentă s-a creat o barieră artificială la intrarea pe o piată caracterizată de investitii mari si puternic specializată; această barieră a împiedicat intrarea celor 2 potentiali concurenti - ROMTELECOM si GOCH BV - în mod individual pe piată si nu prin asociere, fapt ce ar fi dus la o îmbunătătire a mediului concurential.

2. Dispozitiile art. 56 din Legea concurentei nr. 21/1996

Conform dispozitiilor art. 56 teza a 2-a lit. a) din Legea nr. 21/1996, încălcarea art. 5 alin. (1) din aceeasi lege se sanctionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei, iar pentru agentii economici cu o cifră de afaceri de peste 2.500.000.000 lei, cu amendă în sumă de până la 10% din cifra de afaceri.

Având în vedere că cifra de afaceri realizată de ROMTELECOM în anul 2001 a fost de 24.527.400.593.000 lei, deci a depăsit pragul de 2.500.000.000 lei, rezultă că amenda ce va fi aplicată ROMTELECOM pentru încălcarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 va reprezenta până la 10% din cifra de afaceri.

3. Prevederile Normelor privind individualizarea si dozarea sanctiunilor prevăzute la art. 55 si 56 din Legea concurentei nr. 21/1996, emise în aplicarea art. 57 din Legea concurentei nr. 21/1996

Conform acestor norme, la individualizarea sanctiunilor ce vor fi aplicate agentilor economici pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 21/1996 se va tine seama de următoarele aspecte:

3.1. Impactul si consecintele practicii anticoncurentiale asupra mediului concurential si asupra consumatorilor: efectul negativ se estimează prin analiza pietelor relevante, a cotei de piată detinute de agentul economic implicat, a duratei practicii anticoncurentiale, a efectelor structurale si/sau conjuncturale ale acesteia.

3.1.1. Durata practicii si efectele acesteia asupra mediului concurential

GOCH BV (si, prin intermediul său, FT) si ROMTELECOM (OTE) erau potentiali concurenti, având activităti substantiale - prin societătile-mamă - în domenii similare, având capacitatea tehnologică si financiară pentru a intra pe piata relevantă si în nume propriu, fapt ce ar fi dus la o îmbunătătire a mediului concurential. Afectarea concurentei s-a produs pe piata transmisiei de date, unde la nivelul anului 1999 au existat doar 2 operatori pe piată (dintre care unul si cel mai puternic a fost GOCR, care a avut o cotă de piată de 78%), situatia mentinându-se practic si la nivelul anului 2000, când - desi mai multe societăti au obtinut licente pentru a presta activitate de transmisii date - acestea nu au operat, practic, pe piată. În acest context în care pe piata transmisiilor de date există doar 2 operatori importanti si în care costurile de intrare pe piată sunt de ordinul zecilor de milioane de dolari, ceea ce poate constitui o barieră la intrare, s-a constatat că, prin împiedicarea ROMTELECOM6) de a intra pe piată, mediul concurential a fost afectat în mod substantial. Pe cale de consecintă, clauza de nonconcurentă care a operat 8 ani (1993-2001) nu a avut o justificare pentru anii 1999-2000, datorită pozitiei importante, de lider, pe piată a GOCR, care nu mai avea nevoie de protectie. Afectarea semnificativă a concurentei pe piata transmisiei de date - efect al operării clauzei de nonconcurentă - s-a produs doar în perioada 1999-aprilie 2001, întrucât doar postprivatizare ROMTELECOM avea capacitatea de a intra pe această piată. Postprivatizare ROMTELECOM dispunea de resursele financiare, de know-how si de personal calificat pentru a presta servicii în domeniu prin intermediul societătii-mamă OTE.

Deci, prin intermediul clauzei de nonconcurentă din contractul de societate al GOCR a fost afectată concurenta pe piata transmisiei de date în perioada 1999-aprilie 2001, încălcându-se prevederile art. 5 alin. (1) din lege, prin faptul că s-a ridicat un obstacol în calea intrării pe această piată, în nume propriu si nu prin cooperare, a celor 2 actionari majoritari ai GOCR - GOCH BV si ROMTELECOM -, ceea ce ar fi crescut gradul de concurentă pe piata respectivă. Uzând de resursele financiare, de personalul calificat pentru a presta servicii în domeniu, de echipamentele, experienta si know-how-ul de care dispune postprivatizare, ROMTELECOM putea îmbunătăti mediul concurential dacă nu ar fi fost tinută de obligatia de nonconcurentă din contractul de societate al GOCR.

GOCH BV (si, prin intermediul său, FT) si ROMTELECOM (OTE) erau potentiali concurenti, având activităti substantiale - prin societătile-mamă - în domenii similare, având capacitatea tehnologică si financiară pentru a intra pe piata relevantă si în nume propriu, fapt ce ar fi dus la o îmbunătătire a mediului concurential.

În concluzie, încălcarea prevederilor legale s-a materializat într-o întelegere pe orizontală, între 2 potentiali concurenti, care a avut ca efect împiedicarea uneia dintre părtile implicate de a intra - în mod individual - pe o piată puternic specializată (piata serviciilor de transmisii de date traditionale) si caracterizată, în perioada investigatiei, de un număr foarte mic de concurenti (2). Durata de timp în care clauza de nonconcurentă a afectat piata serviciilor de transmisii de date traditionale a fost de 2 ani.

Având în vedere aceste aspecte, din punct de vedere al gravitătii, fapta se înscrie în categoria încălcărilor grave ale regulilor concurentei, pe următoarea scară:

- încălcări minore;

- încălcări grave;

- încălcări foarte grave.

Din punct de vedere al perioadei în care clauza de nonconcurentă a afectat piata serviciilor de transmisii de date traditionale - 2 ani - fapta se înscrie în categoria încălcărilor de durată medie ale concurentei, pe următoarea scară:

- încălcări de scurtă durată: în general, mai putin de 1 an;

- încălcări de durată medie: 1-5 ani;

- încălcări de durată mare: în general, mai mult de 5 ani.

Aceste încadrări au fost realizate avându-se în vedere prevederile Instructiunilor Comisiei Europene referitoare la metoda de stabilire a amenzilor impuse conform art. 15(2) din Reglementarea nr. 17/1962 si art. 65(5) din Tratatul ECSC (98/C9/03), publicate în Jurnalul Oficial C 009 din 14 ianuarie 19987).

3.1.2. Cota de piată

Serviciul de transmisii de date

Din datele furnizate la solicitarea Consiliului Concurentei de către Agentia Natională pentru Comunicatii si Informatică, respectiv de către Ministerul Comunicatiilor, privind societătile care au obtinut licenta pentru transmisii date în anii 1999-2000 (licenta fiind obligatorie pentru desfăsurarea activitătii de transmisii date, conform art. 8 din Legea telecomunicatiilor nr. 74/1996), a reiesit că în anul 1999 au obtinut licente pentru transmisii de date doar 4 societăti. În urma contactării acestora de către Consiliul Concurentei a rezultat că doar două societăti au activat pe piată: GOCR si LOGIC TELECOM, dintre care GOCR a fost cea mai puternică, având o cotă de piată de 78%.

În anul 2000 a reiesit că beneficiau de licente de transmisii de date 16 societăti comerciale; în urma contactării acestora de către Consiliul Concurentei a rezultat că marea majoritate a acestora furnizau doar servicii acces Internet, iar celelalte, de exemplu GTS, aveau un singur client. Prin urmare, GOCR si-a conservat pozitia de lider pe piata transmisiilor de date în anul 2000.

Serviciile Internet

Piata serviciilor Internet a fost si este o piată concurentială, afirmatie sustinută de faptul că aceste servicii sunt servicii complet liberalizate, a căror furnizare se face în baza Autorizatiei pentru servicii cu valoare adăugată. Pe această piată a existat si există un număr mare de societăti comerciale care furnizează acest tip de servicii (Internet Service Provider). GOCR a avut o cotă de piată de 7,04%.

Concluzie: Piata serviciilor de transmisii date traditionale a fost afectată de existenta clauzei de nonconcurentă în discutie, existând la nivelul anului 1999 doar 2 concurenti, dintre care GOCR a fost cea mai puternică, situatia mentinându-se practic si la nivelul anului 2000, când - desi mai multe societăti au obtinut licente pentru a presta activitate de transmisii date - acestea nu au operat, în fapt, pe piată. În ceea ce priveste piata serviciilor de Internet, aceasta a fost o piată concurentială, ea nefiind afectată de existenta clauzei de nonconcurentă.

3.2. Situatia economică si financiară a contravenientului, pozitia pe piată, puterea de influentare asupra pietei: situatia financiară a agentului economic implicat într-o practică anticoncurentială este caracterizată de cifra de afaceri si de alti indicatori financiari, după caz.

ROMTELECOM

Cifra de afaceri în anul 2001 (anul anterior emiterii deciziei): 24.527.400.593.000 lei

Profit: -

Profit din exploatare: 2.868.664.013.000 lei

Pierdere: 1.593.662.400.000 lei

Ambele societăti comerciale, ROMTELECOM si GOCH BV, au fost prezente pe piata serviciilor de transmisii de date traditionale si a serviciilor Internet prin intermediul societătii pe care au înfiintat-o - GOCR. În perioada analizată în cursul investigatiei (1999-2000) GOCR a detinut pe piata serviciilor de transmisii de date traditionale o cotă de 78%.

3.3. Pozitia autorului fată de faptă si consecintele acesteia, prin săvârsirea ei din culpă sau cu intentie (constând din fapte si acte anticoncurentiale care au ca scop împiedicarea, denaturarea sau restrângerea concurentei ori cauze care au mai făcut obiectul unor decizii anterioare ale Consiliului Concurentei în care au fost incriminati aceiasi agenti economici), amploarea si repetarea actiunilor anticoncurentiale.

3.3.1. Înfiintarea GOCR si stipularea, în contractul de societate al acesteia, a clauzei de nonconcurentă au avut loc în anul 1993, atunci când Legea concurentei nr. 21/1996 nu era în vigoare, deci nu se poate afirma ca încălcarea legii, la acel moment, a fost săvârsită cu intentie de către cele două părti implicate. În acest context, desi GOCR a fost înfiintată în 1993, iar clauza de nonconcurentă a început să functioneze de la acea dată, analiza impactului produs de înfiintarea societătii, precum si analiza compatibilitătii clauzei de nonconcurentă cu prevederile Legii nr. 21/1996 au fost efectuate numai pentru perioada 1 februarie 1997 (data intrării în vigoare a Legii nr. 21/1996) - 5 aprilie 2001 (data abrogării clauzei de nonconcurentă de către actionarii GOCR si a iesirii ROMTELECOM din GOCR). În urma acestei analize s-a constatat că afectarea concurentei s-a produs în perioada 1999-2000, pe piata serviciilor de transmisii de date traditionale, unde la nivelul anului 1999 au existat doar 2 operatori pe piată (dintre care unul si cel mai puternic a fost GOCR, care a avut o cotă de piată de 78%), situatia mentinându-se practic si la nivelul anului 2000, când - desi mai multe societăti au obtinut licente pentru a presta activitate de transmisii de date - acestea nu au operat, în fapt, pe piată.

Cu toate acestea, conform art. 2 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale, “Pentru întelegerile, deciziile de asociere sau practicile concertate, anterioare sau posterioare intrării în vigoare a Legii, care intră sub incidenta interdictiei prevăzute la art. 5 alin. (1) din lege, [...] se va proceda după cum urmează:

......................................................................................................................................................

b) pentru a obtine dispensă în cazurile individuale de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, în conditiile prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, agentii economici [...] interesati vor solicita Consiliului Concurentei dispensă în conditiile prezentului regulament. [...]”

3.4. Circumstante agravante si/sau circumstante atenuante

3.4.1. Circumstante atenuante:

- autodenuntarea, explicabilă prin schimbarea, în raport cu momentul semnării contractului de societate al GOCR (si deci momentul asocierii cu TRANSPAC, devenită ulterior GOCH BV) - februarie 1993 - a structurii actionariatului ROMTELECOM, în urma privatizării acestei societăti. Postprivatizare, cel ce exercită controlul asupra ROMTELECOM nu mai este statul român, ci compania grecească OTEROM Ltd., care a preluat ROMTELECOM cu toate contractele în derulare la acel moment, implicit si cu contractul ce contine clauza de nonconcurentă în discutie;

- înfiintarea GOCR si stipularea în contractul de societate al acesteia a clauzei de nonconcurentă au avut loc în anul 1993, atunci când Legea concurentei nu era în vigoare, deci nu se poate afirma că încălcarea legii, la acel moment, a fost săvârsită cu intentie de către cele două părti implicate;

- retragerea din GOCR si anularea - la data de 5 aprilie 2001 - a clauzei de nonconcurentă.

În temeiul art. 56 lit. a) coroborat cu art. 57 si art. 60 alin. (3) din Legea nr. 21/1996,

DECIDE:

Art. 1. - Cuantumul amenzii ce va fi aplicat Societătii Nationale de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. pentru încălcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 prin încheierea unui acord de asociere cu Global One Communications Holding BV - Olanda, materializat în crearea unei noi societăti, Global One Communications Romania - S.A., si stipularea în contractul de societate al acesteia a clauzei de nonconcurentă, conform căreia cele două societăti-mamă se obligau una fată de cealaltă să nu facă concurentă, direct sau indirect, noii societăti înfiintate, atât timp cât vor detine actiuni ale acestei societăti si pe o durată de 5 ani de la data la care vor înceta să fie actionari, este de 809.404.219.569 (opt sute nouă miliarde patru sute patru milioane două sute nouăsprezece mii cinci sute saizeci si nouă) lei, ceea ce reprezintă 3,3% din cifra de afaceri realizată de către Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. în anul 20018).

Art. 2. - Suma reprezentând amenda se va vira în termen de maximum 15 (cincisprezece) zile de la data primirii prezentei decizii de către Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. la bugetul de stat, cu ordin de plată tip trezorerie, în contul 361280055302, deschis la Banca Natională a României - Sucursala Municipiului Bucuresti, beneficiar Trezoreria sectorului 5, cu mentiunea: “amenzi aplicate conform Legii nr. 21/1996”. Pe versoul ordinului de plată se va mentiona: “cod cont: 20220103”. O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. - În termen de 5 (cinci) zile de la depunerea Formularului de bilant contabil la Directia generală a finantelor publice Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. va transmite Consiliului Concurentei copie de pe bilantul contabil la 31 decembrie 2001. Consiliul Concurentei îsi rezervă dreptul de a recalcula cuantumul amenzii în situatia în care datele din bilantul contabil diferă semnificativ fată de cele comunicate.

Art. 4. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala părtilor implicate, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 5. - Prezenta decizie intră în vigoare la data comunicării sale de către Secretariatul general al Consiliului Concurentei.

Art. 6. - Prezenta decizie poate fi atacată, conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, la presedintele Consiliului Concurentei, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 7. - Departamentul servicii si Secretariatul general din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări aducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 8. - Secretariatul general va transmite prezenta decizie la: Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom”-S.A.- România

Sediul social: Bd. Libertătii nr. 14, sectorul 5, Bucuresti Nr. de înregistrare la Oficiul registrului comertului: J/40/8926/1997

Cod fiscal: R 427320

 

Comisia:

Presedinte, Vasile Seclaman

Membri:

Viorel Munteanu

Alexe Gavrilă

 

1) Sediul: Olanda, Hoofddorp, Strawinskylaan 2001, 1077zz, Amsterdam; nr. de înregistrare la Registrul Comertului Amsterdam: 33276922.

2) Sediul social: Bd. Libertătii nr. 14, sectorul 5, Bucuresti; nr. de înregistrare la Oficiul registrului comertului: J/40/8926/1997.

3) Sediul social: bd. Dimitrie Pompei nr. 9-9A, sectorul 2, Bucuresti 72326; nr. de înregistrare la Oficiul registrului comertului: J/40/1971/1993.

4) Sediul: Calea Dorobantilor nr. 135-145, sectorul 1, Bucuresti.

5) Adresa GOCR/DG/TS/39/01 din 26 februarie 2001, înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. V2-381 din 27 februarie 2001.

6) Tinându-se seama de pozitia sa de operator national de telecomunicatii.

7) Art. 15(2) din Reglementarea nr. 17/1962 este similar cu art. 56 din Legea concurentei nr. 21/1996.

8) Cifra de afaceri prevăzută în proiectul de bilant contabil depus la Consiliul Concurentei.