MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 806         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 6 noiembrie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 207 din 9 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.792. - Ordin al ministrului educatiei si cercetării pentru aprobarea Normelor privind organizarea si exercitarea activitătii de audit public intern în structura Ministerului Educatiei si Cercetării si în unitătile din sistemul Ministerului Educatiei si Cercetării, conform Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002, si în baza Ordinului ministrului finantelor nr. 332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, cu modificările ulterioare

 

Lista cuprinzând agentii economici (societăti comerciale) avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale, completare la listele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 7 decembrie 1999, nr. 641 din 29 decembrie 1999, nr. 60 din 10 februarie 2000, nr. 158 din 17 aprilie 2000, nr. 226 din 23 mai 2000, nr. 340 din 21 iulie 2000, nr. 470 din 27 septembrie 2000, nr. 561 din 13 noiembrie 2000, nr. 127 din 14 martie 2001, nr. 315 din 13 iunie 2001, nr. 668 din 24 octombrie 2001, nr. 182 din 18 martie 2002, nr. 349 din 24 mai 2002 si nr. 598 din 13 august 2002

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 201

din 4 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Compania Natională “Posta Română” - S.A. în Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin consilier juridic, precum si Oficiul Concurentei - Inspectoratul de Concurentă Bucuresti, prin consilier juridic.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei si constatarea că dispozitiile art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă sunt partial neconstitutionale.

În motivarea exceptiei se sustine că aceste dispozitii contravin art. 20, art. 21 alin. (2), art. 24 si 128 din Constitutie, întrucât, potrivit dispozitiilor legale atacate, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecătii, or, arată autorul exceptiei, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale are un regim special, determinat de caracterul special al contenciosului constitutional, care derogă de la dreptul comun. De asemenea, arată că aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în jurisprudenta sa că trebuie să se recunoască un drept de recurs fată de orice hotărâre judecătorească. Sunt mentionate în acest sens cazul H. versus Belgia si cazul Ruiz-Mateos versus Spania. În continuare arată că în fata instantei de recurs a ridicat si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2001, pe care instanta a respins-o fără a-si motiva această solutie. În această situatie, neavând posibilitatea atacării acestei hotărâri, instanta a pronuntat o hotărâre “nefundamentată” din punct de vedere juridic. În sustinere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la dreptul la apărare si la exercitarea căilor de atac. De asemenea, se sutine că dispozitiile criticate de autorul exceptiei sunt în concordantă cu prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la “proces echitabil”, precum si cu jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 4.593/2001, Tribunalul Bucuresti – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Compania Natională “Posta Română” - S.A. într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare contraventională.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20, 21, 24 si 128 din Constitutie, precum si celor ale art. 6 pct. 1 prima frază din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece a invocat în fata instantei de recurs două exceptii de neconstitutionalitate, iar prin încheierile pe care instanta le-a pronuntat exceptiile au fost respinse, fără ca împotriva acestor încheieri să existe vreo cale de atac. În acest fel autorul consideră că i se îngrădeste accesul liber la justitie si la căile de atac prevăzute de lege si că i se încalcă dreptul la apărare si la un proces echitabil.

Instanta de judecată în fata căreia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

“Solutia prevăzută de legiuitor cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor premergătoare se bazează pe regimul juridic al acestor încheieri, regim dat de continutul si de efectele acestora. Încheierile premergătoare preced si pregătesc hotărârea judecătorească si sunt clasificate, în doctrină si în practică, în încheieri preparatorii si încheieri interlocutorii. Dacă încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanta adoptă unele măsuri în vederea solutionării cauzei, fără ca prin aceasta să anticipeze asupra solutiei finale, pregătind doar această decizie, încheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului, fapt ce le conferă si calitatea de a anticipa decizia finală. Privitor la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acestor încheieri, legiuitorul, având în vedere regimul prezentat mai sus, s-a oprit, în mod firesc, la solutia atacării încheierilor premergătoare cu apel, respectiv cu recurs, o dată cu hotărârea pe care o pregătesc sau pe care o anticipează.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ca urmare a acestor modificări, dispozitiile criticate de autor ca fiind neconstitutionale au următorul continut:

Art. 282 alin. 2: “Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecătii.”;

Art. 299: “Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum si, în conditiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului.

Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:

Art. 20:

“(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

Art. 21:

“(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

Art. 24:

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

Art. 128:

Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale:

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate nu încalcă dreptul la apărare, accesul liber la justitie sau la căile de atac si nici dreptul la un proces echitabil, în cauzele deduse judecătii. În activitatea sa jurisdictională anterioară Curtea Constitutională a examinat dacă liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situatii deosebite sau dacă el implica existenta unor proceduri unice chiar si pentru situatii deosebite, inclusiv în ceea ce priveste exercitarea căilor de atac. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia. Instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului. Această solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, precum si din cele ale art. 128, conform cărora “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

În considerentele aceleiasi decizii se retine că semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia accesul la justitie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nici o categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. În acest sens Curtea Constitutională s-a pronuntat si prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996. Cu privire la exercitarea căilor de atac si la concordanta legii procesuale românesti cu art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de “proces echitabil” nu implică în mod necesar “existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor căi de atac al hotărârilor judecătoresti, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părtile din proces”.

Curtea constată de asemenea că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu exceptia celor prin care s-a întrerupt cursul judecătii - nu pot fi atacate cu apel, decât o dată cu fondul, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind împiedicarea accesului la justitia constitutională, prin refuzul instantei de judecată de a sesiza instanta de contencios constitutional, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie prevăd în mod expres si limitativ competenta Curtii Constitutionale în materia controlului concret de constitutionalitate, în sensul că aceasta “hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor”. Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, reluând această dispozitie constitutională, precizează competenta Curtii de a “decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei”. De asemenea, din examinarea dispozitiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că exceptiile de neconstitutionalitate contrare prevederilor alin. (1), (2) si (3) ale aceluiasi articol sunt inadmisibile, astfel încât instanta judecătorească le respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională. În aceste conditii este firesc ca instanta judecătorească să poată aprecia dacă este cazul să sesizeze Curtea Constitutională, fără ca solutia pronuntată de ea, în sensul admiterii sau al respingerii cererii formulate de partea care a ridicat exceptia, să poată fi atacată separat de hotărârea prin care se solutionează fondul procesului.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Compania Natională “Posta Română” - S.A. în Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 iulie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 207

din 9 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicată de Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. în Dosarul nr. 1.589/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozitiile art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea respingând exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii prin Decizia nr. 78/2002. În ceea ce priveste dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, se arată că acestea nu încalcă prevederile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, deoarece debitorul are posibilitatea de a introduce cale de atac împotriva deciziilor organelor administrative la instantele judecătoresti.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.589/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicată de Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, deoarece “pe calea contestatiei la executare nu mai pot fi formulate apărări de fond împotriva titlului executoriu – act administrativ - ceea ce goleste de continut textul legal din Codul de procedură civilă”. În acest fel, consideră autorul exceptiei, se încalcă principiul dublului grad de jurisdictie, instituindu-se o procedură specială care prevede atacarea titlului executoriu la o altă instantă decât cea de executare. Se arată că instanta care ar trebui să solutioneze contestatia la executare este instanta civilă, unde se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu emis de altă instantă, si nu instanta de contencios administrativ.

Instanta de judecată apreciază că dispozitiile criticate nu încalcă accesul liber la justitie si nici principiul egalitătii în fata legii, întrucât textul atacat dă posibilitatea părtilor interesate să formuleze contestatii la executare în fata instantelor judecătoresti. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si

Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece dispozitiile criticate nu numai că nu contravin Constitutiei, dar reprezintă expresia principiului înscris în art. 125 alin. (3), potrivit căruia “competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”. În legătură cu dispozitiile art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, se apreciază că acestea nu aduc atingere liberului acces la justitie, ci, dimpotrivă, stabilesc competenta instantei judecătoresti si procedura de solutionare a contestatiei formulate împotriva titlului executoriu.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare (publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001). Ca urmare a acestor modificări, dispozitiile criticate de autor ca fiind neconstitutionale au următorul continut:

- Art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996: “Cei interesati pot face contestatie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum si în cazul în care acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile legii.

Contestatia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instantă competentă să se pronunte asupra acestuia.

Contestatia se introduce la instanta judecătorească competentă potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.”;

- Art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001: “(1) Contestatiile se solutionează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2) Decizia se semnează de directorul general al directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sau de directorul general al directiei specializate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, după caz, sau de înlocuitorii acestora.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 16:

“(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară.”;

- Art. 21:

“(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

I. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, Curtea constată că dispozitiile criticate din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 reglementează situatiile în care cei interesati pot face contestatie la instanta competentă împotriva oricărei executări silite în materia creantelor bugetare. Între acestea este si contestatia prevăzută la alin. 2 al art. 76 din ordonantă, prin care se extinde sfera contestatiei la executarea silită a creantelor bugetare si cu privire la “titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanta competentă să se pronunte asupra acestuia”. Asadar dispozitiile criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, ci, dimpotrivă, îl consolidează prin aceea că prevede posibilitatea pentru cei interesati de a formula contestatie la executarea silită a unei creante bugetare si în cazul în care titlul executoriu s-a constituit pe cale extrajudiciară. Autorul exceptiei critică aceste dispozitii si pe motiv că ele ar contraveni prevederilor art. 16 din Constitutie, fără însă a indica în ce constă această încălcare.

Curtea constată că în spetă procesul aflat pe rol în fata instantei judecătoresti are ca părti o societate comercială si un organ al administratiei publice. Prin art. 16 alin. (1) din Constitutie este prevăzută egalitatea între cetăteni, asadar între persoane fizice. Ca urmare, referirea la acest text constitutional nu este pertinentă. De altfel, Curtea Constitutională, prin mai multe decizii, a stabilit că art. 16 alin. (1) garantează egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice (de exemplu, Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996).

Asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 78 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, respingând exceptia.

Atât considerentele, cât si solutia din această decizie îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, argumentat pe încălcarea art. 21 din Constitutie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 s-a instituit o procedură administrativ-jurisdictională de solutionare a contestatiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice. Potrivit art. 12 din această ordonantă, deciziile date de organele administrative de jurisdictie în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instantele judecătoresti, iar hotărârile instantelor sunt supuse recursului. Având în vedere aceste prevederi, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 nu împiedică accesul liber la justitie. În legătură cu legitimitatea constitutională a procedurilor administrativ-jurisdictionale, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutională a statuat, de principiu, că instituirea unor astfel de proceduri nu contravine principiilor constitutionale.

Existenta unei proceduri prealabile administrativjurisdictionale este acceptată si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudentă prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, s-a subliniat că “Ratiuni de flexibilitate si eficientă, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigentele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei” (cazul “Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei”, 1981).

Având în vedere cele statuate prin Decizia Plenului nr. 1/1994, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutională retine că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este, eo ipso, neconstitutională.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicată de Societatea Natională de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. în Dosarul nr. 1.589/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 iulie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind organizarea si exercitarea activitătii de audit public intern în structura Ministerului Educatiei si Cercetării si în unitătile din sistemul Ministerului Educatiei si Cercetării, conform Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002, si în baza Ordinului ministrului finantelor nr. 332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, cu modificările ulterioare

 

În temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002,

având în vedere Normele metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 332/2000, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Adresa Directiei generale de control si audit intern din cadrul Ministerului Finantelor Publice nr. 410.434 din 20 martie 2002, prin care sunt avizate Normele privind organizarea si exercitarea activitătii de audit public intern în sistemul Ministerului Educatiei si Cercetării, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 23/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării, cu modificările si completările ulterioare,

 

ministrul educatiei si cercetării emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Normele privind organizarea si exercitarea activitătii de audit public intern în structura Ministerului Educatiei si Cercetării si în unitătile din sistemul Ministerului Educatiei si Cercetării, conform Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002, si în baza Ordinului ministrului finantelor nr. 332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, cu modificările ulterioare, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.964 din 7 iunie 2000.

Art. 3. - Directia generală juridic, audit si control din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării, conducerile institutiilor de învătământ superior si inspectoratele scolare judetene vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data publicării.

 

Ministrul educatiei si cercetării,

Ecaterina Andronescu

 

Bucuresti, 22 mai 2002.

Nr. 3.792.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind organizarea si exercitarea activitătii de audit public intern în structura Ministerului Educatiei si Cercetării si în unitătile din sistemul Ministerului Educatiei si Cercetării, conform Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002, si în baza Ordinului ministrului finantelor nr. 332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, cu modificările ulterioare

 

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002, si în baza Ordinului ministrului finantelor nr. 332/2000 privind Normele metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, Ministerul Educatiei si Cercetării organizează si exercită activitatea de audit public intern în structura proprie si a unitătilor si institutiilor subordonate.

Prin unităti si institutii subordonate Ministerului Educatiei si Cercetării, nominalizate în Hotărârea Guvernului nr. 23/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării, cu modificările ulterioare, se întelege institutiile de învătământ superior de stat, unitătile si institutiile de cercetare stiintifică, bibliotecile centrale universitare si Biblioteca Pedagogică Natională “I.C. Petrescu” din Bucuresti, Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din Bucuresti, casele universitarilor, casele de cultură si complexele cultural-sportive studentesti, inspectoratele scolare judetene si al municipiului Bucuresti, Agentia Natională a Taberelor si Turismului Scolar din România, Palatul National al Copiilor din Bucuresti, palatele si cluburile culturale ale elevilor, cluburile sportive scolare, casele corpului didactic si alte unităti finantate sau subventionate, total sau partial de la bugetul de stat, prin Ministerul Educatiei si Cercetării.

 

CAPITOLUL I

Organizarea auditului public intern

 

Auditul public intern este organizat în mod independent sub forma unui compartiment specializat la nivelul Ministerului Educatiei si Cercetării si al unor unităti si institutii din subordinea ministerului si este în directa subordonare a conducătorului unitătii. Membrii acestor compartimente - auditorii interni - nu pot fi implicati în vreun fel în realizarea activitătilor pe care le auditează.

1. La nivelul Ministerului Educatiei si Cercetării

În cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării functionează Directia generală juridic, audit si control (D.G.J.A.C.), care se subordonează direct ministrului educatiei si cercetării. În cadrul directiei Serviciul audit si control financiar (S.A.C.F.) este coordonat de directorul general adjunct, care se subordonează si răspunde direct ministrului educatiei si cercetării. S.A.C.F. cuprinde un colectiv de auditori interni pentru auditul institutiilor si unitătilor de învătământ, precum si un colectiv de auditori interni pentru auditul institutiilor si unitătilor de cercetare stiintifică.

Auditorii interni din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării pot realiza activităti de audit public intern si verificări tematice în toate unitătile de învătământ de stat si de cercetare stiintifică, indiferent de bugetul/sursa din care acestea sunt finantate. În realizarea atributiilor legale S.A.C.F. din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării poate propune antrenarea de auditori interni încadrati în institutiile din subordine, precum si de specialisti din domeniile supuse auditării/verificării.

2. În institutii si unităti de învătământ superior de stat

La universitătile nominalizate la lit. A pct. II din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare, fostele structuri de control financiar de gestiune sunt/vor fi absorbite de cele de audit public intern, subordonate conducătorilor acestora.

Acolo unde nu au existat structuri de control financiar de gestiune senatele universitare vor aproba cel putin un post pentru auditul public intern.

Persoanele din cadrul acestor compartimente vor realiza activităti de audit public intern si verificări tematice, specifice institutiei din care fac parte. Acestea vor avea în vedere si auditul fondurilor alocate pentru specializările autorizate precizate la lit. A pct. III din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare.

La bibliotecile centrale universitare, mentionate la lit. A pct. IV din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare, la casele universitarilor, precizate la lit. A pct. XXXI din aceeasi anexă, la casele de cultură studentesti si la cluburile sportive studentesti, precizate la pct. I si II din anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare, care deservesc actiunile universitătilor din raza lor teritorială si care nu au compartiment de audit public intern, auditul se va asigura de către auditorii interni ai Ministerului Educatiei si Cercetării sau/si de către auditorul intern al universitătii din raza lor teritorială, nominalizat prin ordin al ministrului educatiei si cercetării.

3. În învătământul preuniversitar de stat

La nivelul inspectoratelor scolare judetene si al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti, cuprinse la lit. A pct. I din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare, fostele structuri de control financiar de gestiune sunt/vor fi absorbite de cele de audit public intern, acestea din urmă preluând alături de atributiile conferite prin Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002, toate atributiile fostelor structuri de control financiar de gestiune. În conformitate cu prevederile Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, unitătile de învătământ preuniversitar de stat sunt finantate de mai multi ordonatori principali de credite, respectiv Ministerul Educatiei si Cercetării si primăriile comunelor, oraselor si municipiilor, consiliile judetene, Primăria Generală a Municipiului Bucuresti si primăriile sectoarelor municipiului Bucuresti. Tinând seama de acest specific, în unitătile de învătământ preuniversitar de stat dreptul de a realiza activităti de audit public intern îl au compartimentele de audit public intern din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării, ale primăriilor, inspectoratelor scolare judetene si al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti, precum si compartimentele de audit public intern ale unitătilor de învătământ preuniversitar, după caz. Inspectoratele scolare sunt ordonatori secundari de credite, al căror ordonator principal de credite este Ministerul Educatiei si Cercetării.

În unitătile subordonate inspectoratului scolar, care nu au compartiment de audit public intern, auditul va fi asigurat de compartimentul de audit public intern al ordonatorului de credite cu rang imediat superior, respectiv inspectoratul scolar.

Auditorii interni din cadrul inspectoratelor scolare auditează activitatea acestora si a unitătilor de învătământ preuniversitar de stat, pentru fondurile publice al căror ordonator principal de credite este Ministerul Educatiei si Cercetării.

În unitătile de învătământ preuniversitar de stat ai căror ordonatori principali de credite sunt primarii comunelor, oraselor, municipiilor (sectoarelor municipiului Bucuresti) auditorii interni de la inspectoratele scolare judetene vor efectua următoarele activităti de audit public intern si de control:

a) evaluarea activitătii conducătorilor unitătilor de învătământ din punct de vedere al managementului financiar si de resurse umane;

b) verificări tematice pe baza sesizărilor primite la inspectoratele scolare judetene sau la cererea Ministerului Educatiei si Cercetării si a altor organe abilitate de lege să solicite aceste verificări;

c) verificarea obiectivelor si activitătilor finantate de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finantarea învătământului preuniversitar de stat, după cum urmează:

- încadrarea în fondurile alocate de Ministerul Educatiei si Cercetării privind derularea proiectelor de reformă cofinantate de Guvernul României si de organismele financiare internationale, rambursările de credite externe, conform programului stabilit prin proiecte, plătile de dobânzi si comisioane la creditele externe aferente acestor proiecte;

- legalitatea acordării burselor pentru elevii din Republica Moldova, elevii străini si etnicii români din afara tării, conform dispozitiilor legale în vigoare;

- legalitatea realizării cheltuielilor aferente organizării de examene, concursuri, olimpiade nationale;

- legalitatea privind evidenta si realizarea cheltuielilor aferente activitătii de perfectionare a pregătirii profesionale a cadrelor didactice;

- realitatea raportărilor unitătilor scolare privind numărul de elevi/prescolari pe profiluri de învătământ, număr de clase etc., în vederea stabilirii costurilor medii orientative pe elev/prescolar;

- avizarea proiectelor de buget ale unitătilor scolare, conform normelor metodologice în vigoare;

- legalitatea finantării manualelor scolare, în conformitate cu metodologia elaborată de Ministerul Educatiei si Cercetării;

- îndeplinirea obligatiilor privind transmiterea raportărilor referitoare la executia bugetară trimestrială si anuală, conform anexelor nr. 2 si 3 la Normele metodologice pentru finantarea învătământului preuniversitar de stat.

Auditorii interni de la compartimentele de audit public intern din cadrul inspectoratelor scolare judetene pot exercita activitatea de audit, inclusiv de certificare a bilantului contabil si a contului de executie bugetară ale unitătilor de învătământ, pe baza unor decizii scrise ale primarilor si cu acordul conducerilor inspectoratelor scolare judetene.

În vederea realizării sarcinilor ce le revin compartimentele de audit public intern din inspectoratele scolare judetene pot antrena, în timpul anului si în special în perioadele de certificare a bilanturilor contabile, auditori interni încadrati la unitătile de învătământ din subordine.

4. La nivelul unitătilor de învătământ preuniversitar de stat si al unitătilor conexe

Compartimentele de audit public intern înfiintate la unitătile de învătământ preuniversitar realizează sarcinile de audit pentru întreaga activitate economico-financiară din unitatea în care functionează si din unitătile arondate acesteia, după caz, indiferent de sursa de finantare - buget de stat, buget local, venituri proprii etc. Auditorii interni din aceste compartimente pot realiza activităti de audit public intern sau verificări tematice si în alte unităti de învătământ, la cererea conducerii inspectoratelor scolare judetene sau a primarului, pentru unitătile al căror ordonator principal de credite este.

Indiferent de unitatea la care sunt angajati, acesti auditori interni îsi exercită atributiile legale pe baza unor decizii comune scrise ale primarilor si conducerilor inspectoratelor scolare judetene.

5. În celelalte unităti nominalizate în anexa nr. 2 la Hotărârea

Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare, la lit. A pct. V-XXX si lit. B din anexa nr. 3 la aceeasi hotărâre, în care nu s-a înfiintat un compartiment de audit public intern, auditul este asigurat de compartimentul de audit public intern la nivelul ordonatorului de credite de rang imediat superior, respectiv Ministerul Educatiei si Cercetării.

6. În unitătile subordonate direct Ministerului Educatiei si Cercetării, care nu au înfiintat un compartiment de audit public intern, auditul poate fi asigurat si de alti auditori interni atrasi din unitătile subordonate, desemnati prin ordin al ministrului educatiei si cercetării.

7. În institutiile si unitătile de cercetare stiintifică, nominalizate în anexele nr. 5 si 6 la Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, cu modificările si completările ulterioare, auditul este asigurat de un compartiment de audit public intern subordonat ministrului delegat la Ministerul Educatiei si Cercetării pentru activitatea de cercetare, cu respectarea prevederilor prezentelor norme.

 

CAPITOLUL II

Sfera activitătii de audit public intern

 

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activitătilor desfăsurate de institutia publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra institutiilor subordonate si asupra utilizării de către terti, indiferent de natura juridică a acestora, a fondurilor publice gestionate de acestia din urmă, în baza finantării realizate de institutia publică în cauză sau de o institutie subordonată acesteia.

Operatiunile care fac obiectul auditului public intern sunt examinate, de regulă, pe tot parcursul acestora, din momentul initierii până în momentul finalizării executării lor efective.

A. Compartimentul de audit public intern trebuie să exercite următoarele atributii, conform art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002:

1. certificarea anuală a bilantului contabil si a contului de executie bugetară ale institutiei publice;

2. examinarea legalitătii, regularitătii si conformitătii operatiunilor, identificând erorile, risipa, gestiunea defectuoasă si fraudele si, pe această bază, propunerea de măsuri si solutii pentru recuperarea pagubelor si sanctionarea celor vinovati, după caz;

3. examinarea sistemului contabil si a fiabilitătii acestuia, ca principal instrument de cunoastere, gestiune si control patrimonial, si a rezultatelor obtinute;

4. examinarea regularitătii sistemelor de fundamentare a deciziilor, de planificare, programare, organizare, coordonare, urmărire si control al îndeplinirii deciziilor;

5. evaluarea economicitătii si eficientei cu care sistemele de conducere si executie din cadrul institutiei publice si la nivelul unui program/proiect utilizează resursele financiare, umane sau materiale pentru îndeplinirea obiectivelor si obtinerea rezultatelor stabilite;

6. identificarea aspectelor deficitare la nivelul sistemelor de conducere si de control, precum si a riscurilor asociate unor astfel de sisteme, unor programe/proiecte sau unor operatiuni si propunerea de măsuri pentru corectarea acestora si pentru diminuarea riscurilor, după caz.

B. Compartimentul de audit public intern este obligat să auditeze, fără a se limita numai la acestea, următoarele activităti si operatiuni:

1. deschiderea si repartizarea creditelor bugetare;

2. angajamentele bugetare si legale, din care derivă direct sau indirect obligatii de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

3. vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale;

4. concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale;

5. plătile din fonduri publice, inclusiv din fonduri de la Uniunea Europeană;

6. constituirea veniturilor publice în legătură cu autorizarea si stabilirea titlurilor de creantă, precum si facilitătile acordate la încasarea titlurilor de creantă.

C. Prin auditul public intern se verifică operatiunile, activitătile sau actiunile care se efectuează, se execută ori se desfăsoară la nivelul unitătii auditate, avându-se în vedere principalele caracteristici prevăzute în partea a III-a pct. 8 din Normele metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv (fără ca lista acestora să fie exhaustivă):

1. conformitatea operatiunilor, activitătilor sau a actiunilor:

- legalitatea: obiectul auditului intern respectă prevederile legale în materie;

- regularitatea: obiectul auditului intern respectă prevederile care se referă la modalităti, proceduri, scheme sau alte modele de efectuare, de executie sau desfăsurare;

- încadrarea în plafoanele valorice: obiectul auditului intern nu antrenează depăsirea plafonului valoric maxim aprobat pentru acea operatiune, actiune sau activitate;

2. economicitatea operatiunilor, activitătilor sau a actiunilor: obiectul auditat realizează conditia costului minim în conditiile date. Costul minim se evaluează prin determinarea costului de oportunitate al realizării obiectului auditat;

3. eficacitatea operatiunilor, activitătilor sau a actiunilor: obiectul auditat realizează conditia de atingere a obiectivului stabilit prin realizarea sa. Atingerea obiectivului stabilit trebuie să se realizeze într-o marjă pe care auditorul o consideră rezonabilă;

4. eficienta operatiunilor, activitătilor sau a actiunilor: reprezintă o corelare între economicitate si eficacitate, în sensul unei optimizări a celor două caracteristici, în conditiile realizării obiectului auditat;

5. oportunitatea temporală a realizării obiectului audiat: se analizează dacă momentul în care obiectul auditat realizat a fost cel mai propice sub aspectul asigurării atingerii obiectivului stabilit;

6. oportunitatea structurală a realizării obiectului auditat: se analizează dacă obiectul auditat s-a realizat în acea conjunctură actională, normativă etc. care să confere cel mai înalt grad de eficientă. De asemenea, se analizează modul în care realizarea obiectului auditat se încadrează într-o structură mai largă de operatiuni, activităti sau actiuni;

7. acoperirea riscului intern asociat realizării operatiunii, activitătii sau actiunii auditate: se evaluează modul si gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat riscuri interne (economice, tehnice, financiare, functionale etc.), precum si modul si gradul în care aceste riscuri interne au fost acoperite a priori de managementul sistemului auditat;

8. acoperirea riscului de sistem asociat realizării operatiunii, activitătii sau a actiunii auditate: se evaluează modul si gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat riscuri de sistem (economice, tehnice, financiare, functionale etc.), precum si modul si gradul în care aceste riscuri de sistem au fost acoperite a priori de managementul sistemului auditat;

9. conectarea sistemului, prin realizarea obiectului auditat, la viitor: modul si gradul în care, prin realizarea obiectului auditat, sistemul în care s-a realizat acel obiect este asigurat împotriva epuizării functionale si/sau primeste impulsuri noi de dezvoltare, stabilitate si perfectionare specifice.

 

CAPITOLUL III

Desfăsurarea si continutul activitătii de audit public intern

 

1. Auditul public intern se efectuează de salariati cu studii economice superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licentă sau echivalentă.

2. Angajarea persoanelor în cadrul compartimentului de audit public intern se realizează de institutia de învătământ superior sau de alte unităti din subordinea Ministerului Educatiei si Cercetării, cu aplicarea prevederilor legale în vigoare, iar confirmarea persoanelor se face de către conducătorul Compartimentului de audit public intern din cadrul ministerului.

3. Compartimentul de audit public intern este subordonat si răspunde pentru activitatea sa în fata conducătorului unitătii.

4. Îndrumarea metodologică a auditorilor interni din compartimentele de audit public intern de la nivelul ordonatorilor secundari si tertiari de credite va fi asigurată de Compartimentul de audit public intern din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării, în calitate de ordonator principal de credite. Auditorii interni din inspectoratele scolare judetene vor asigura îndrumarea metodologică a auditorilor interni angajati la unitătile scolare din teritoriu.

5. Schimbarea din functie sau desfacerea contractului de muncă a auditorilor interni din compartimentele de audit public intern se face de către conducătorul unitătii, cu avizul conducătorului Compartimentului de audit public intern din Ministerul Educatiei si Cercetării.

6. Compartimentul de audit public intern din Ministerul Educatiei si Cercetării poate propune, în baza unei note de fundamentare privind misiunea de audit, cooptarea auditorilor interni numiti în unitătile subordonate în comisii reprezentative ale Ministerului Educatiei si Cercetării.

7. La inspectoratele scolare seful/reprezentantul compartimentului de audit public intern poate propune, în baza unei note de fundamentare privind misiunea de audit, cooptarea auditorilor interni din teritoriu în colectivul existent la nivelul inspectoratului scolar.

8. Activitatea compartimentului de audit public intern se desfăsoară în baza unui plan anual de audit, aprobat de conducătorul institutiei publice si avizat de compartimentul de audit public intern al ordonatorului de credite imediat superior.

9. Auditorii interni din sistemul Ministerului Educatiei si Cercetării îsi desfăsoară activitatea pe bază de ordin de serviciu scris, aprobat de conducătorul institutiei publice si care prevede în mod explicit scopul si durata misiunii de audit, precum si unitatea verificată.

10. Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile pe care le consideră relevante pentru misiunea de audit public intern, iar personalul de conducere si cel de executie, implicat în activitatea auditată, are obligatia să pună la dispozitie documentele solicitate de auditorii interni.

11. Constatările rezultate din efectuarea misiunii de audit public intern sunt cuprinse într-un raport de audit. În situatia în care s-a constatat săvârsirea unor fapte calificate de lege ca fiind contraventii, se va întocmi proces-verbal de constatare si de sanctionare a contraventiilor.

A. Auditul proiectelor de buget

1. Scopul auditului proiectelor de buget întocmite de institutiile publice este de a oferi ordonatorilor de credite o evaluare privind fezabilitatea si fiabilitatea proiectelor de buget, astfel încât să se minimizeze riscurile privind colectarea veniturilor bugetare si depăsirea cheltuielilor publice, precum si de a fundamenta echilibrele bugetare.

2. Proiectele de buget întocmite de ordonatorii de credite vor fi însotite de referate de opinie întocmite de compartimentele de audit politic intern proprii.

Referatul de opinie va contine evaluări si aprecieri cu privire la:

- dimensionarea veniturilor bugetare;

- gradul de certitudine a veniturilor (riscul nerealizării veniturilor);

- dimensionarea si fundamentarea cheltuielilor bugetare;

- fundamentarea investitiilor si a achizitiilor publice;

- riscul depăsirii cheltuielilor proiectate;

- datoria publică implicită în propunerile de finantare bugetară;

- fezabilitatea propunerilor de buget pe bază de programe;

- transferurile între categorii de bugete;

- mărimea, structura si destinatia fondurilor publice provenite de la Uniunea Europeană sau din alte surse;

- corelarea diversilor indicatori bugetari;

- alte elemente relevante rezultate din legea anuală a bugetului de stat.

3. Ordonatorul principal de credite va colecta referatele de opinie din structurile descentralizate prin compartimentul de audit public intern, care va audita proiectul de buget la nivelul ordonatorului principal de credite. În cazul în care referatul de opinie pune în evidentă deficientele proiectelor de buget, ordonatorul principal de credite poate dispune reanalizarea si reproiectarea bugetelor respective. Forma reproiectată

a bugetelor nu mai este supusă auditării interne.

4. Proiectele de buget, însotite de documentatii si fundamentări detaliate, precum si de referatul de opinie al compartimentului de audit public intern al ordonatorului principal de credite, vor fi înaintate ministrului finantelor publice.

5. În cazul rectificării bugetului de stat proiectul actului normativ de rectificare se supune acelorasi reguli de audit public intern ca si proiectul initial al bugetului de stat.

B. Auditul executiei bugetare

În vederea realizării auditului executiei bugetare se vor urmări cu precădere următoarele obiective:

1. Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare

2. Angajamentele bugetare legale, din care derivă obligatii de plată

Se va analiza cum au fost respectate normele legale privind angajarea cheltuielilor efectuate de ordonatorul de credite, avându-se în vedere:

a) organizarea si functionarea controlului financiar preventiv, conform prevederilor legale în vigoare;

b) realizarea plătilor de casă prin conturile deschise la unitătile trezoreriilor, distinct, din fondurile bugetare si din veniturile extrabugetare;

c) înregistrarea contabilă a operatiunilor de încasări si plăti, în mod cronologic si sistematic, în conturile corespunzătoare planului de conturi pentru institutiile publice, precum si evidenta analitică a plătilor de casă pe capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate în cadrul conturilor de finantare.

3. Încasarea veniturilor extrabugetare

4. Raportarea executiei bugetare:

a) întocmirea dărilor de seamă contabile privind executia bugetară trimestrială, conform normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice;

b) întocmirea contului de executie bugetară pe surse de finantare si categorii de cheltuieli, conform formularelor anexate la darea de seamă contabilă si celor stabilite prin normele metodologice în vigoare;

c) realitatea indicatorilor sintetici ai executiei bugetului de venituri si cheltuieli privind:

Venituri totale (milioane lei),

din care:

- venituri încasate de la Ministerul Educatiei si Cercetării conform contractului institutional si complementar

Cheltuieli totale (milioane lei),

din care:

- cheltuieli curente, din care

- cheltuieli de personal

- cheltuieli de capital

Ponderea sumelor încasate din finantarea Ministerului Educatiei si Cercetării în veniturile totale (milioane lei)

Gradul de acoperire a cheltuielilor din alte surse decât cele provenite de la Ministerul Educatiei si Cercetării.

C. Certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară

1. Scopul certificării

Scopul certificării îl constituie asigurarea garantiei pentru conducătorul institutiei publice că bilantul contabil si contul de executie bugetară oferă o imagine fidelă, clară si completă privind buna gestiune financiară, prin verificarea legalitătii, realitătii si exactitătii evidentelor contabile si a actelor financiare si de gestiune. Certificarea se face înaintea aprobării de către conducătorul institutiei publice în cauză a bilantului contabil si a contului de executie bugetară.

2. Principiile care stau la baza realizării certificării:

a) exhaustivitatea (integralitatea) - toate operatiunile care privesc institutia publică sunt înregistrate în contabilitate pe baza documentelor justificative;

b) realitatea - toate elementele patrimoniale din evidentele contabile corespund cu cele identificabile fizic si toate elementele de activ, pasiv, de venituri si cheltuieli reflectă valori reale existente în cadrul institutiei publice în cauză;

c) corectitudinea înregistrărilor în contabilitate si a prezentării în conturile anuale a operatiunilor, respectiv:

- criteriul perioadei corecte a contabilizării, respectându-se independenta exercitiilor financiare;

- criteriul corectei evaluări, prin determinarea sumelor aritmetic exacte;

- criteriul corectei imputări, prin înregistrarea în conturile corespunzătoare, conform planului de conturi pentru institutii publice;

- criteriul corectei prezentări în conturile anuale, prin corecta totalizare si centralizare în conturile anuale.

3. Documentatia necesară pentru certificare:

- bilantul contabil;

- contul de executie bugetară;

- acte financiare si de gestiune;

- evidente contabile;

- orice alte documente justificative.

4. Certificarea se face la nivelul fiecărei institutii publice, care are obligatia să întocmească bilantul contabil si contul de executie bugetară si are organizat un compartiment de audit public intern.

5. Pentru institutiile publice care nu au organizat un compartiment de audit public intern certificarea se va efectua de auditorii interni ai institutiei publice ierarhic superioare sau de auditori interni desemnati

de Ministerul Educatiei si Cercetării prin ordin al ministrului.

6. Pentru unitătile din subordinea/coordonarea Ministerului Educatiei si Cercetării, care nu au organizat un compartiment de audit public intern si care depun bilantul contabil la directiile finantelor publice teritoriale, certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară se va efectua de către auditorii interni ai Ministerului Educatiei si Cercetării sau desemnati de Ministerul Educatiei si Cercetării prin ordin al ministrului.

7. Raportul privind certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară

Raportul trebuie să cuprindă:

- referiri la verificările efectuate, constatările făcute si la concluziile desprinse în cursul procesului de certificare a bilantului contabil si a contului de executie bugetară;

- o prezentare sintetică a modului în care s-a efectuat verificarea materialelor, documentelor si a procedurilor utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor certificării.

Raportul se întocmeste în 3 exemplare, dintre care unul însoteste bilantul contabil si contul de executie bugetară, al doilea rămâne la auditor, iar al treilea rămâne la cel auditat/Serviciul contabilitate.

D. Controlul financiar de gestiune

Obiectivele controlului financiar de gestiune sunt exemplificate în anexa la prezentele norme.

E. Auditul performantei de management

Auditul performantei de management se referă la:

1. evaluarea calitătii si a eficientei cu care conducătorul institutiei publice si, respectiv, conducătorii structurilor subordonate organizează, respectiv conduc si finalizează operatiunile, activitătile si actiunile specifice institutiei publice auditate, urmărindu-se:

- criteriile de conformitate, care să ateste respectarea de către manager a prevederilor legale în materia obiectului de activitate al institutiei publice auditate, respectarea procedurilor, metodologiilor, metodelor si a tehnicilor adecvate pentru fundamentarea deciziilor;

- criteriile de performantă, care să asigure îndeplinirea obiectivelor manageriale la nivel optim. Ele trebuie să determine abaterea dintre obiectivul managerial planificat fată de cel efectiv;

2. identificarea:

- deficientelor sistemelor de conducere si control; si

- riscurilor asociate la:

- - sistemele de conducere si control;

- - programele/proiectele;

- - alte operatiuni;

3. propunerea măsurilor pentru corectarea sistemelor de conducere si control, a programelor/proiectelor si operatiunilor, precum si pentru diminuarea riscurilor.

F. Verificări tematice dispuse de Ministerul Finantelor Publice conform pct. 15 din Normele metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv

Ministerul Finantelor Publice poate stabili tematici generale de control pentru care Ministerul Educatiei si Cercetării va primi obiectivele, metodologia si tehnologia concrete de efectuare a acestuia, perioada de efectuare a auditului public intern si perioada supusă auditării. Ministerul Educatiei si Cercetării este obligat să ia toate măsurile organizatorice pentru ca tematicile ordonate de Ministerul Finantelor Publice să fie realizate în bune conditii si raportate în termenul fixat, precum si să le defalcheze, acolo unde este cazul, pe structurile proprii descentralizate, astfel încât aceste defalcări să fie cuprinse în planurile de audit ale acestora.

 

CAPITOLUL IV

Planul de audit public intern

 

A. Precizări generale

1. Planul de audit public intern se întocmeste anual de compartimentul de audit public intern, tinându-se seama de recomandările unitare elaborate de Ministerul Finantelor Publice, în colaborare cu Curtea de Conturi.

2. Proiectul planului anual de audit public intern este elaborat la nivelul ordonatorului principal de credite până la data de 30 noiembrie a anului precedent anului pentru care se elaborează, însotit de un referat de justificare a modului în care au fost selectate obiectivele, activitătile sau operatiunile care au fost cuprinse în plan.

3. Proiectul planului anual de audit public intern este elaborat la nivelul ordonatorilor secundari sau tertiari de credite, în strânsă colaborare cu compartimentul de audit public intern al ordonatorului principal de credite, până la data de 10 decembrie a anului precedent anului pentru care se elaborează, însotit de un referat de justificare a modului în care au fost selectate obiectivele, activitătile sau operatiunile care au fost cuprinse în plan.

4. Proiectul planului anual de audit public intern este elaborat la nivelul ordonatorilor tertiari de credite, în strânsă colaborare cu compartimentul de audit public intern al ordonatorului secundar de credite, până la data de 20 decembrie a anului precedent anului pentru care se elaborează, însotit de un referat de justificare a modului în care au fost selectate obiectivele, activitătile sau operatiunile care au fost cuprinse în plan.

5. Planul anual de audit public intern este aprobat de conducătorul institutiei publice si poate fi modificat sau completat, la propunerea sefului compartimentului de audit public intern, la initiativa conducătorului institutiei, la solicitarea Ministerului Educatiei si Cercetării sau a primăriilor - ordonatori principali de credite, în functie de necesitatea realocării fondului de capacitate de audit pe obiectivele planului.

6. Ministerul Educatiei si Cercetării, prin Compartimentul de audit public intern, va aviza planurile anuale elaborate de auditorii interni ai compartimentelor din unitătile subordonate.

Planurile de audit public intern ale compartimentelor de audit public intern din unitătile scolare, care au auditori interni, vor fi avizate de compartimentele de audit public intern din primării si/sau din inspectoratul scolar judetean ori din Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti.

7. Pentru activitătile si operatiunile care au legătură nemijlocită cu certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară obiectivele cuprinse în planul de audit public intern pot fi defalcate pe trimestre si pe luni, după caz.

8. Activitătile de audit public intern aferente certificării bilantului contabil si a contului de executie bugetară, cuprinse în planul de audit public intern, nu vor depăsi 40-50% din capacitatea de audit a compartimentului respectiv (fondul de timp anual disponibil în zile/om).

9. Verificările tematice dispuse de Ministerul Educatiei si Cercetării în baza unor misiuni de audit public intern, solicitări ale conducerii sau ale altor organisme centrale de stat privind verificarea unor sesizări ale petentilor asupra utilizării fondurilor publice vor fi introduse în planul de audit public intern. Ministerul Educatiei si Cercetării poate stabili anumite tematici de control care derivă din necesitatea unor analize, evaluări sau diagnosticări ale activitătii institutiei de învătământ ori din înregistrarea unor eventuale sesizări ale petentilor.

B. Principii generale

1. Planul de audit public intern trebuie să cuprindă toate activitătile desfăsurate de institutia publică, care vor fi auditate.

2. Orice activitate sau operatiune trebuie să fie cuprinsă în planul de audit public intern, cel putin o dată la 3 ani.

3. Activitatea sau operatiunea prevăzută în planul de audit public intern va face obiectul auditării pe tot parcursul realizării ei.

4. Institutia publică corespunzătoare ordonatorilor de credite secundari sau tertiari este auditată ca întreg (la nivelul conducătorului acesteia) de institutia publică de rang imediat superior.

C. Criterii-semnal

La elaborarea planului de audit public intern pentru anul la care se referă se vor avea în vedere “criterii-semnal” care vor orienta activitatea de audit public intern spre anumite directii, si anume:

- deficiente constatate în rapoartele de audit public intern anterioare, întocmite în urma efectuării misiunii de audit public intern de către auditorii interni;

- deficiente consemnate în rapoartele Curtii de Conturi;

- informatii si indicii detinute sau obtinute cu privire la disfunctionalităti sau abateri;

- aprecieri ale unor specialisti cu privire la structura si dinamica unor riscuri interne sau de sistem;

- analiza unor tendinte (directii) pe termen lung privind unele aspecte ale functionării sistemului;

- evaluarea impactului unor modificări în mediul de desfăsurare a sistemului auditat.

D. Modificări

Planul de audit public intern poate suferi modificări pe parcursul derulării lui, în următoarele conditii:

1. identificarea, pe parcursul derulării actiunii de auditare, a unor obiective, activităti, operatiuni, a căror auditare apare ca având o valoare semnificativă importantă pentru perioada la care se referă activitatea de audit public intern;

2. introducerea unor obiective pe parcursul derulării planului de audit public intern de către institutia publică ierarhic superioară;

3. actualizări legislative sau organizatorice importante, care modifică gradul de semnificatie a auditării unor operatiuni, activităti sau actiuni ale sistemului;

4. necesităti de diagnoză ad-hoc ale conducerii institutiei publice respective.

E. Structura planului de audit public intern

Planul de audit public intern va cuprinde cel putin următoarele elemente:

1. scopul actiunii de auditare;

2. obiectivele actiunii de auditare;

3. identificarea/descrierea activitătii sau a operatiunii supuse auditului public intern;

4. identificarea/descrierea unitătii sau a structurii organizatorice la care se va desfăsura actiunea de auditare;

5. durata actiunii de auditare;

6. perioada supusă auditării;

7. numărul de auditori interni antrenati în actiunea de auditare;

8. precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor eventuale cunostinte de specialitate, precum si a numărului de specialisti cu care urmează să se încheie contracte externe de servicii de expertiză/consultantă;

9. numărul de auditori interni care urmează să fie atrasi în actiunile de audit public intern din cadrul structurilor descentralizate.

F. Arhivarea planului de audit public intern

Planul de audit public intern reprezintă un document oficial. El este păstrat în arhiva institutiei publice împreună cu referatul de justificare aceeasi perioadă ca si raportul de audit public intern, respectiv 10 ani.

 

CAPITOLUL V

Raportul de audit public intern

 

Raportul de audit public intern este un act unilateral care exprimă opinia auditorului în baza constatărilor făcute în urma efectuării unei misiuni de audit public intern si va cuprinde scopul si obiectivele activitătii de audit, rezultatele acestei activităti, precum si concluziile, recomandările si propunerile care se impun.

A. Structura minimală a raportului de audit public intern cuprinde:

1. date de identificare a actiunii de audit public intern:

- baza legală a actiunii de audit public intern;

- ordinul de serviciu;

- echipa de auditare;

- unitatea/structura organizatorică auditată;

- baza legală a actiunii de auditare;

- durata actiunii de auditare;

- perioada auditată;

2. modul de desfăsurare a actiunii de audit public intern:

- caracterul actiunii de audit public intern (sondaj/exhaustiv, documentar);

- proceduri, metode, tehnici utilizate;

- documente, materiale etc. examinate în cursul actiunii de audit public intern;

- materiale întocmite în cursul actiunii de audit public intern;

3. constatări efectuate:

- trebuie să fie prezentate sintetic, cu trimitere explicită la anexele la raportul de audit public intern;

- trebuie să fie prezentate constatările cu caracter pozitiv, distinct de cele cu caracter negativ, pentru care se vor identifica eventuale căi de eliminare a deficientelor;

- acele constatări care implică o răspundere juridică de orice fel sunt consemnate în acte constatatoare bilaterale, care sunt anexe la raportul de audit public intern si în care se vor specifica actele normative încălcate, elementele constitutive ale răspunderii juridice, în functie de natura constatărilor;

4. concluziile si recomandările echipei de auditare:

- se elaborează pe baza constatărilor, având un caracter fundamentat;

- trebuie să fie pertinente în raport cu constatările făcute;

- trebuie să conducă la eliminarea deficientei constatate;

- trebuie să fie fezabile si economice;

- trebuie să aibă caracter de anticipare si să prevină eventuale disfunctionalităti sau tendinte negative;

- trebuie să contribuie la cresterea performantei de management;

5. documentatia-anexă la raportul de audit public intern:

- procese-verbale si note de constatare bilaterale;

- note explicative;

- note de relatii;

- situatii, acte, documente si orice alt material probant justificativ.

B. Anexele la raportul de audit public intern

Toate documentele-anexă la raportul de audit public intern se semnează pentru conformitate de către cel auditat.

1. În cazul în care s-a constatat săvârsirea unor fapte calificate de lege ca fiind contraventii se va întocmi proces-verbal de constatare si de sanctionare a contraventiilor.

Auditorii interni sunt organe constatatoare, iar la stabilirea, sanctionarea si încasarea contraventiilor se vor aplica prevederile legilor speciale si generale cu privire la contraventii.

2. În cazul în care în urma misiunii de audit public intern se constată abateri de la legalitate, care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal bilateral.

Procesul-verbal se întocmeste, de regulă, în două exemplare si se semnează de auditorul intern si de conducerea unitătii auditate. Procesul-verbal în care sunt consemnate fapte ce atrag răspunderea penală se semnează în mod obligatoriu si de persoanele făcute răspunzătoare.

Un exemplar al procesului-verbal este retinut de unitatea auditată si al doilea exemplar constituie anexă la raportul de audit public intern.

Dacă intervin obiectii ale conducerii sau ale unor salariati ai unitătii controlate asupra constatărilor auditorului intern, ele vor fi clarificate si solutionate înainte de semnarea procesului-verbal. Dacă se mentin în continuare obiectiile, acestea se vor prezenta în scris o dată cu procesul-verbal sau în termen de 3 zile de la semnarea acestuia. Obiectiile se vor depune la structura care a efectuat auditul si vor fi analizate de seful compartimentului de audit public intern. Pe baza constatărilor si măsurilor dispuse prin procesul-verbal, precum si în urma analizei obiectiilor depuse seful compartimentului de audit public intern va face propuneri conducerii unitătii din care face parte cu privire la modul de valorificare a procesului-verbal si va transmite măsurile dispuse la unitatea verificată, în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea raportului de audit public intern si a procesului-verbal la unitatea auditorului.

În cazul în care prin solutionare obiectiunile anexate la procesulverbal au fost respinse, procesul-verbal devine titlu executoriu. Deciziile emise în baza procesului-verbal pot fi atacate în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acestora, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările si completările ulterioare, la Curtea de apel în a cărei rază teritorială îsi are domiciliul reclamantul.

3. Notele de constatare bilaterale se întocmesc atunci când în cursul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite ori în alte situatii apreciate de auditori. În notele de constatare se consemnează situatiile de fapt, precum si măsurile luate operativ pentru remedierea deficientelor constatate.

În situatii mai deosebite este indicată folosirea martorilor asistenti la stabilirea realitătii faptelor constatate.

Notele de constatare se semnează de auditorul intern, de conducătorul unitătii, subunitătii sau al compartimentului din unitatea auditată, de persoanele la care se referă constatarea, precum si de martorii asistenti, după caz.

4. Notele explicative (notele de relatii) se iau în toate cazurile de la persoanele făcute răspunzătoare de abaterile constatate si consemnate de auditorul intern si care pot atrage răspunderi în sarcina acestora, precum si de la alte persoane pentru clarificarea cauzelor si împrejurărilor care au condus la nerespectarea prevederilor actelor normative. Notele explicative se pot lua în orice etapă a controlului, însă numai după ce s-a epuizat controlul asupra obiectivului la care s-a constatat abaterea ce necesită explicatii, astfel încât auditorul intern să fie în măsură să pună întrebări precise si să combată eventualele răspunsuri necorespunzătoare. Auditorul intern va analiza răspunsurile primite si în functie de concluzii va înscrie constatarea în raportul de audit public intern/procesul-verbal.

Dacă cei în cauză refuză să dea notă explicativă sau să răspundă la unele întrebări, auditorul intern va formula întrebările printr-o adresă scrisă (înregistrată la unitatea controlată, stabilind termenul în cadrul căruia trebuie primit răspunsul). În cazul în care nu se primeste răspuns, se va consemna refuzul în raportul de audit public intern/procesul-verbal, anexând copia de pe adresă, si se vor aplica sanctiuni prevăzute de lege. O dată cu raportul de audit public intern trebuie prezentate în mod obligatoriu si punctele de vedere ale persoanelor implicate în activitătile auditate, îndeosebi ale acelora în legătură cu care se semnalează deficiente, sau care pot fi afectate de măsurile recomandate în raportul de audit public intern sau în procesul-verbal.

5. Documentele sau actele în care sunt consemnate operatiuni financiar-contabile necesare fundamentării constatărilor se anexează în copie certificată de auditorul intern si de reprezentantul compartimentului care le-a emis. Acestea se anexează în original când sunt considerate fictive sau dubioase, precum si când există indicii că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea lor de cei interesati. În acest caz se lasă unitătii auditate copii confirmate de cele două părti.

6. Ori de câte ori efectuarea auditului public intern, potrivit ordinului de serviciu, presupune utilizarea unor cunostinte de specialitate din alte domenii decât cele cerute prin fisa postului auditorilor interni, seful/reprezentantul compartimentului de audit public intern poate recurge, cu aprobarea conducătorului institutiei publice căruia îi raportează, la contractarea externă de servicii de expertiză/consultantă.

C. Prezentare

Raportul de audit public intern prezintă următoarele elemente:

- este semnat pe fiecare pagină de către auditorul intern;

- se întocmeste într-un singur exemplar si se înregistrează la auditorul intern;

- se prezintă conducătorului institutiei publice (ordonatorului de credite) care a aprobat auditarea si se arhivează la compartimentul de audit public intern.

D. Arhivare

Arhivarea raportului de audit public intern se face la compartimentul de audit public intern pe perioada necesară fundamentării planului de audit public intern, după care se predă la arhiva institutiei publice în original, în dosare speciale, în conditiile Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificările ulterioare, si se păstrează o perioadă de 10 ani.

 

CAPITOLUL VI

Raport al activitătii de audit public intern

 

Compartimentele de audit public intern vor întocmi pentru semestrul I al anului si pentru sfârsitul anului corespunzător un raport al activitătii de audit public intern, care va cuprinde activitatea de audit public intern pe perioada unui semestru, respectiv a unui an calendaristic. Raportul activitătii de audit public intern, semnat de auditorul intern si de conducătorul institutiei publice raportoare, va fi transmis Compartimentului de audit public intern din Ministerul Educatiei si Cercetării până la data de 15 iulie a anului pentru care se raportează si, respectiv, data de 15 ianuarie a anului următor celui pentru care se raportează.

Acest raport va fi însotit de situatia centralizatoare privind rezultatele controlului financiar, aferentă perioadei pentru care se raportează.

Auditorii interni din unitătile scolare (preuniversitare) vor depune raportul activitătii de audit public intern la inspectoratul scolar si la primăria - ordonator principal de credite.

 

CAPITOLUL VII

Contraventii

 

1. Constituie contraventii si se sanctionează următoarele fapte, dacă nu sunt săvârsite în astfel de conditii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni, conform art. 32-34 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002:

a) încălcarea obligatiei de a avea la nivelul institutiei publice structuri organizatorice functionale de audit public intern, conform cerintelor art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

b) neorganizarea structurii functionale de audit public intern în termen de 90 de zile de la data înfiintării institutiei publice, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

c) aprobarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară fără certificare si raport de certificare;

d) neelaborarea planului de audit conform prevederilor art. 8 alin. (1)-(3) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

e) refuzul de a prezenta auditorilor documentele solicitate cu ocazia efectuării misiunilor de audit, conform prevederilor art. 8 alin. (5) si ale art. 26 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

f) neîndeplinirea obligatiei de către conducătorul institutiei publice de a organiza controlul financiar preventiv propriu si evidenta angajamentelor conform prevederilor art. 13 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

g) nerespectarea obligatiei privind stabilirea proiectelor de operatiuni supuse controlului financiar preventiv, precum si omisiunea de evidentiere a angajamentelor conform art. 13 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

h) prezentarea spre aprobare ordonatorului de credite a proiectelor de operatiuni fără viza de control financiar preventiv;

i) depăsirea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2)-(4) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

j) nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

k) emiterea unui refuz de viză fără motivare, conform art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

l) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

m) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002;

n) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 301/2002.

2. Contraventiile prevăzute la pct. 1 lit. a), b), c), e), f), g) si k) se sanctionează cu amendă de la 30 milioane lei la 50 milioane lei, iar cele prevăzute la lit. d), i), j), l), m) si n), cu amendă de la 10 milioane lei la 30 milioane lei.

3. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se vor face de către:

- auditorii din cadrul structurilor de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice, pentru contraventiile prevăzute la pct. 1 lit. a), b), c), d), e), g), i), j), k), l) si n);

- auditorii din cadrul Compartimentului de audit public intern al Ministerului Educatiei si Cercetării - ordonator principal de credite, pentru contraventiile prevăzute la pct. 1 lit. a), c), d), e), g), l), m) si n);

- auditorii din cadrul compartimentelor de audit public intern ale inspectoratelor scolare - ordonatori secundari de credite, pentru contraventiile prevăzute la pct. 1 lit. c), e), g), l), m) si n);

- auditorii din cadrul compartimentelor de audit public intern ale institutiilor de învătământ superior - ordonatori tertiari de credite, pentru contraventiile prevăzute la pct. 1 lit. e), g), l), m) si n).

4. Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor, întocmit conform competentelor stabilite potrivit pct. 2 lit. B din cap. V, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea însotită de copia de pe procesul-verbal de constatare si de sanctionare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată si modificată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia.

 

ANEXĂ

la norme

 

OBIECTIVELE ACTIVITĂTII DE AUDIT PUBLIC INTERN

 

I. Auditul conformitătii operatiunilor financiar-contabile

A. Auditul proiectelor de buget

B. Auditul executiei bugetare

C. Certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară

D. Controlul financiar de gestiune

II. Auditul performantei de management

III. Inspectii ordonate de Ministerul Finantelor Publice, verificări tematice dispuse de Ministerul Educatiei si Cercetării si alte organisme centrale de stat, sau ca urmare a înregistrării unor sesizări ale petentilor privind utilizarea fondurilor publice.

 

 

I. Auditul conformitătii operatiunilor financiar-contabile

A. Auditul proiectelor de buget

1. Fundamentarea finantării de bază si complementare în învătământul universitar:

a) fundamentarea contractului institutional:

- numărul de studenti fizici si echivalenti pentru finantare;

- sume reprezentând cheltuieli pentru transportul studentilor;

- sume privind acordarea de burse pentru studenti si doctoranzi;

- obiective de investitii cuprinse în lista din bugetul de stat;

b) fundamentarea contractului aditional:

- contracte de cercetare;

- reparatii capitale;

- dotări;

- subventii.

2. Fundamentarea finantării proportionale si complementare în învătământul preuniversitar:

a) fundamentarea finantării proportionale:

- costul mediu anual pe un elev/prescolar, comunicat de inspectoratul scolar pe baza numărului de elevi/prescolari pe profiluri de învătământ, estimat de fiecare unitate de învătământ preuniversitar;

- cheltuieli aferente activitătii de editare, difuzare, recuperare, recartare a manualelor scolare, conform metodologiei elaborate si aprobate de Ministerul Educatiei si Cercetării;

- cheltuieli privind bursele pentru elevii din Republica Moldova, elevii străini si etnicii români din afara tării;

- cheltuieli estimate pentru organizarea examenelor, concursurilor si olimpiadelor nationale;

- cheltuieli estimate pentru activităti de perfectionare a pregătirii profesionale a cadrelor didactice;

- cheltuieli, pe articolele bugetare (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, subventii/transferuri, cheltuieli de capital), estimate pentru activitatea proprie a inspectoratului scolar judetean si a unitătilor subordonate - club sportiv scolar, Palatul National al Copiilor din Bucuresti, Casa Corpului Didactic;

- corectitudinea si realitatea raportărilor cerute de normele legale în vigoare (Hotărârea Guvernului nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finantarea învătământului preuniversitar de stat), necesare fundamentării finantării proportionale la institutiile de învătământ preuniversitar;

b) fundamentarea finantării complementare:

- cheltuieli materiale si servicii (cu exceptia manualelor);

- alocatii aferente institutiilor de învătământ preuniversitar;

- cheltuieli de capital.

3. Previziunea veniturilor extrabugetare obtinute din activitătile institutiei de învătământ:

a) activitatea de productie;

b) prestări de servicii;

c) activitate de cercetare, cămine-cantine studentesti, microproductie, statiuni didactice, grădini botanice, edituri;

d) taxe de la persoane fizice si juridice;

e) închirieri de spatii temporar disponibile;

f) donatii, sponsorizări;

g) alte venituri din activitatea de învătământ, activităti cultural-educative.

4. Previziunea cheltuielilor necesare activitătilor extrabugetare:

- încadrarea cheltuielilor pe activităti, pe titlurile, articolele si alineatele înscrise în buget.

5. Întocmirea “Referatului de opinie” privind fezabilitatea si fiabilitatea proiectului de buget.

B. Auditul executiei bugetare

1. Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare:

a) solicitarea de credite la termenul stabilit prin normele în vigoare, pentru asigurarea finantării;

b) repartizarea creditelor la termenul stabilit prin normele în vigoare, pe baza dispozitiilor bugetare si conform extraselor de cont;

c) înregistrarea creditelor primite pe conturi analitice si pe titluri, corespunzător repartizării creditelor bugetare.

2. Angajamentele bugetare legale din care derivă obligatii de plată:

a) respectarea normelor legale privind angajarea cheltuielilor efectuate de ordonatorul de credite:

- existenta documentelor legale (state de plată a salariilor, comenzi, contracte, conventii etc.);

- acordarea vizei de control financiar preventiv;

- întocmirea distinctă a documentelor pe sursele de finantare (buget, venituri extrabugetare) si subdiviziunile clasificatiei bugetare, în care se încadrează plătile;

- întocmirea ordinelor de plată;

b) organizarea si functionarea controlului financiar preventiv, conform prevederilor legale în vigoare;

c) realizarea plătilor de casă prin conturile deschise la unitătile trezoreriilor, distinct, din fondurile bugetare si din veniturile extrabugetare;

d) înregistrarea contabilă a operatiunilor de încasări si plăti, în mod cronologic si sistematic, în conturile corespunzătoare planului de conturi pentru institutiile publice, precum si evidenta analitică a plătilor de casă pe capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate în cadrul conturilor de finantare.

3. Încasarea veniturilor extrabugetare:

a) respectarea documentelor legale în vigoare pentru încasările în numerar si prin virament în conturile deschise la unitătile de trezorerie;

b) evidenta cronologică a operatiunilor de încasări prin casieria proprie în “Registrul jurnal de casă”;

c) întocmirea ordinelor de plată tip trezorerie pentru operatiunile prin virament.

4. Raportarea executiei bugetare:

a) întocmirea dărilor de seamă contabile privind executia bugetară trimestrială, conform normelor metodologice ale Ministerului Finantelor Publice;

b) întocmirea contului de executie bugetară pe surse de finantare si categorii de cheltuieli, conform formularelor anexate la darea de seamă contabilă si celor stabilite prin normele metodologice în vigoare;

c) realitatea indicatorilor sintetici ai executiei bugetului de venituri si cheltuieli privind:

Venituri totale (milioane lei),

din care:

- venituri încasate de la Ministerul Educatiei si Cercetării conform:

- contractului institutional si complementar (pentru învătământ universitar)

- finantării proportionale si complementare (pentru învătământ preuniversitar)

Cheltuieli totale (milioane lei),

din care:

- cheltuieli curente, din care

- cheltuieli de personal

- cheltuieli de capital.

Ponderea sumelor încasate din finantarea Ministerului Educatiei si Cercetării în veniturile totale (milioane lei)

Gradul de acoperire a cheltuielilor din alte surse decât cele provenite de la Ministerul Educatiei si Cercetării

Costul mediu pe elev/student = cheltuieli pentru activitatea de bază/elev sau student echivalent (mii lei/elev, student).

C. Certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară

1. Respectarea metodologiei în vigoare a Ministerului Finantelor Publice privind raportarea trimestrială si anuală a executiei bugetare:

a) utilizarea formularelor tipizate;

b) completarea corectă a tuturor anexelor cuprinse în “Darea de seamă contabilă” încheiată trimestrial si anual;

c) întocmirea detaliată si cuprinzătoare a “Raportului explicativ” la darea de seamă contabilă;

d) corespondenta datelor din bilantul contabil:

- cu cele din bugetul de venituri si cheltuieli;

- între indicatorii cuprinsi în diferite anexe ale bilantului contabil;

- cu datele din evidenta contabilă analitică si balanta de verificare pentru perioada de raportare;

e) respectarea corelatiilor date prin normele metodologice ale Ministerului Finantelor Publice de închidere a exercitiului financiar si de utilizare a planului de conturi.

2. Analize de continut asupra rezultatelor executiei bugetare:

a) dacă există depăsiri sau disponibilităti de credite bugetare si cauzele;

b) dacă pentru cheltuielile efectuate s-au respectat normele legale în vigoare si fondurile alocate;

c) dacă s-au înregistrat cresteri importante la soldurile conturilor de materiale si cauzele lor, verificându-se în ce măsură aprovizionările făcute s-au încadrat în limita nevoilor reale si dacă s-au luat măsuri de valorificare a stocurilor supranormative;

d) dacă dinamica soldurilor conturilor de debitori, clienti, creditori, furnizori, mijloace fixe, obiecte de inventar etc. este normală sau dacă au existat cauze obiective/subiective pentru diferente considerabile si care sunt măsurile stabilite pentru lichidarea posturilor de debitori, clienti, creditori, furnizori, în termenele si conditiile prevăzute de normele legale în vigoare;

e) cum au fost aplicate dispozitiile legale privind casarea si declasarea mijloacelor fixe, obiectelor de inventar si a materialelor;

f) modul de verificare si valorificare a rezultatelor inventarierii anuale a mijloacelor materiale si bănesti, măsuri dispuse, persoane răspunzătoare material sau penal, după caz.

3. Întocmirea “Raportului privind certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară”, care va cuprinde referiri la:

a) principiile de bază avute în vedere la realizarea certificării;

b) documentele verificate în vederea certificării;

c) concluziile desprinse în procesul certificării;

d) prezentarea sintetică a modului în care s-au efectuat verificările, a tehnicilor, metodelor si procedurilor utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor verificării;

e) întocmirea în trei exemplare a “Raportului privind certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară”, semnarea acestuia de către auditorul intern, cu precizarea opiniei auditorului intern “cu rezerve” sau “fără rezerve”.

Opinie favorabilă fără rezerve:

Conturile auditate nu comportă anomalii semnificative si dau o imagine fidelă a situatiei financiar-contabile si patrimoniale a institutiei ÉÉ, la data de ÉÉ, în conformitate cu prevederile Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, normelor Ministerului Finantelor Publice si ale Ministerului Educatiei si Cercetării.

Opinie cu rezerve:

Se va face referire la deficientele constatate, cuprinse eventual în anexa la raport, si măsurile dispuse, termene.

Deficientele constatate de auditorul intern, după încheierea bilantului contabil, vor fi consemnate în sarcina unitătii auditate..........., pentru remedierea la bilantul contabil următor.

Un exemplar al raportului se anexează la bilantul contabil, un exemplar rămâne la unitatea audiată si un exemplar la auditorul intern.

 

 

LISTA

cuprinzând agentii economici (societăti comerciale) avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale, completare la listele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 7 decembrie 1999, nr. 641 din 29 decembrie 1999, nr. 60 din 10 februarie 2000, nr. 158 din 17 aprilie 2000, nr. 226 din 23 mai 2000, nr. 340 din 21 iulie 2000, nr. 470 din 27 septembrie 2000, nr. 561 din 13 noiembrie 2000, nr. 127 din 14 martie 2001, nr. 315 din 13 iunie 2001, nr. 668 din 24 octombrie 2001, nr. 182 din 18 martie 2002, nr. 349 din 24 mai 2002 si nr. 598 din 13 august 2002

 

1. DANUBIUS EXIM - S.R.L., Bucuresti, str. Trestiana nr. 3, bl. 8B, sc. A, ap. 4, sectorul 4, cod unic de înregistrare R 6386718, telefon/fax: 250.34.39, 250.28.04:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0177 din 31 iulie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip FARMACIE DATECS POS, model GEST CASA, configuratie: aplicatie PC: GEST CASA, imprimantă fiscală FP 550T, display client, tip hârtie: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 87 agenti economici de distributie si 84 agenti economici de service;

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0178 din 31 iulie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip DATECS POS, model DOS-INFOT-CHANGE, configuratie: aplicatie PC: INFOT-CHANGE, imprimantă fiscală FP 550T model 01, display client, tip hârtie: termică; destinatie: schimb valutar; retea de distributie si service: 87 agenti economici de distributie si 84 agenti economici de service.

2. FADATA - S.R.L., Bucuresti, Bd. Unirii nr. 16, bl. 5A, et. 3, ap. 8, sectorul 4, cod fiscal R 11865369, telefon/fax: 212.12.40:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0179 din 30 iulie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip BYT 02, configuratie: structură închisă, integrabilă în retea, tip hârtie: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 16 agenti economici de distributie si 17 agenti economici de service.

3. ACCORD ELECTRONICS - S.R.L., Bucuresti, str. Căderea Bastiliei nr. 66, parter, ap. 2, sectorul 1, cod unic de înregistrare R 11027087, telefon/fax: 321.28.81:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0180 din 7 august 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip PLATO POS, model FP 950-G, configuratie: aplicatie PC: EUROPOS 1.57.4, imprimantă fiscală EPSON TMU 950, model M 62 UA, display client, tip hârtie: normală; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 1 agent economic de distributie si 1 agent economic de service.

4. MASTER COMPUTERS - S.R.L., Bucuresti, sos. Pantelimon nr. 111A, sectorul 2, cod fiscal R 1592512, telefon/fax: 252.42.71:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0181 din 31 iulie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip EUROPOS, model EXCHANGE, configuratie: aplicatie PC: EUROPOS EXCHANGE, imprimanta fiscală EPSON MF ROMANIA, ver. Exchange, display client, tip hârtie: autocopiativă; destinatie: schimb valutar; retea de distributie si service: 1 agent economic de distributie si 1 agent economic de service.

5. PACIFIC TRADE (LTD) - S.R.L., Bucuresti, bd. Magheru nr. 1-3, bl. CORP B, et. 2, sectorul 1, cod unic de înregistrare R 3506984, telefon/fax: 314.37.72:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0182 din 4 octombrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip ADRIATICA POS, model ADRIA, configuratie: aplicatie PC: ADRIA, imprimantă fiscală FP 550T model 01, display client, tip hârtie: termică; destinatie: schimb valutar; retea de distributie si service: 1 agent economic de distributie si 1 agent economic de service.

6. GFS COMMUNICATION INTERNATIONAL - S.R.L., Bucuresti, Str. Episcopiei nr. 6, parter, sectorul 1, cod unic de înregistrare R 13556890, telefon/fax: 310.08.82:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0183 din 30 septembrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip Xcomm Epson TM, model Xcomm-Bogdan Exchange, configuratie: aplicatie PC; Bogdan Exchange, modul fiscal Xcomm-FC010 ver. Exchange, imprimantă Epson TM-U210A, display client 2*20, tip hârtie: autocopiativă; destinatie: schimb valutar; retea de distributie si service: 1 agent economic de distributie si 1 agent economic de service.

7. VALMED FREEMEX - S.R.L., Bucuresti, Str. Avionului nr. 11, bl. 6C, sc. 1, et. 1, ap. 7, sectorul 1, cod unic de înregistrare R 6301606, telefon/fax: 242.07.60:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0184 din 8 octombrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip TOTAL, model 02 M, configuratie: structură închisă, integrabilă în retea, tip hârtie: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 56 agenti economici de distributie si 56 agenti economici de service.

8. REL COMPUTER - S.R.L., Bucuresti, Str. Biruintei nr. 4, sectorul 1, cod unic de înregistrare R 3510209, telefon/fax: 224.00.27:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0185 din 2 octombrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip RELTRADE A 100, configuratie: structură închisă, integrabilă în retea, tip hârtie: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 6 agenti economici de distributie si 5 agenti economici de service;

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0186 din 2 octombrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip REL, model 3003, configuratie: structură închisă, integrabilă în retea, tip hârtie: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 5 agenti economici de distributie si 4 agenti economici de service.

9. EXCEL COMP - S.R.L., Bucuresti, Str. Pecetei nr. 3, bl. 25, sc. A, ap. 1, sectorul 1, cod fiscal R 6330199, telefon/fax: 668.70.36:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0187 din 1 octombrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip ZEKA M, configuratie: structură închisă, integrabilă în retea, tip hârtie: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 21 agenti economici de distributie si 19 agenti economici de service.

10. CHEMOIL IMPEX - S.R.L., Bucuresti, str. Capidava nr. 9-11, sectorul 2, cod fiscal R 4989976, telefon/fax: 241.07.93:

- Aviz de distributie si utilizare nr. 0188 din 30 septembrie 2002 pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip OMEGA, model 2050W, configuratie: aplicatie PC: OMEGA 2050W; imprimantă fiscală cu afisaj client UPOS-FP950R; tastatură casier PREH COMMANDER M128WX; sursă neîntreruptibilă UPS 650 VA tip BACK-UPS 650 MI, tip hârtie: normală; destinatie: comert, prestări de servicii, comert carburanti; retea de distributie si service: 1 agent economic de distributie si 1 agent economic de service.

 

 

NOTĂ:

Reteaua de distributie si service inclusă în avizele privind distribuirea si utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale poate fi modificată prin acreditarea, respectiv retragerea acreditării unor agenti economici.

MODIFICARE:

În Lista cuprinzând agentii economici (societăti comerciale) avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 10 februarie 2000, la pozitia 5, si în cea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 21 iulie 2000, la pozitia 10, astfel cum au fost modificate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 martie 2002, precum si în cea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 24 mai 2002, la pozitia 1, denumirea Societătii Comerciale “ICL ROMANIA” - S.R.L. se schimbă în Societatea Comercială “FUJITSU SERVICES” - S.R.L., conform Certificatului de înregistrare emis de Camera de Comert si Industrie a României, seria A nr. 223682, eliberat la data de 15 mai 2002.