MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 813         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 8 noiembrie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

565. - Lege pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, precum si a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000

 

Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate

 

Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale

 

Protocolul împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate

 

823. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, precum si a Protocolului împotriva traficului illegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

241. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei sipădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile minime pentru controlul anumitor boli ale pestilor

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, precum si a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - (1) Se ratifică:

a) Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000;

b) Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, adoptat la New York la 15 noiembrie 2000;

c) Protocolul împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate, adoptat la New York la 15 noiembrie 2000.

(2) Cu ocazia depunerii instrumentelor de ratificare se vor formula următoarele declaratii:

a) În baza art. 16 paragraful 5 lit. a) din conventie: România consideră prezenta conventie ca bază legală în materie de extrădare cu alte state părti;

b) În baza art. 18 paragraful 13 din conventie: Autoritătile centrale desemnate să primească cererile de asistentă judiciară sunt:

- Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, pentru cererile de asistentă judiciară formulate în faza de urmărire penală;

- Ministerul Justitiei, pentru cererile de asistentă judiciară formulate în faza de judecată sau de executare a pedepsei, precum si pentru cererile de extrădare;

c) În baza art. 18 paragraful 14 din conventie: Cererile de asistentă judiciară si documentele anexate adresate autoritătilor române vor fi însotite de traduceri în limba română sau în limba franceză ori engleză;

d) În baza art. 8 paragraful 6 din Protocolul additional împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare:

Autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistentă cu obiectul prevăzut în art. 8 paragraful 6 din Protocolul aditional împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestră, a aerului si pe mare este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 9 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 30 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 16 octombrie 2002.

Nr. 565.

 

CONVENTIA NATIUNILOR UNITE

împotriva criminalitătii transnationale organizate*)

 


*) Traducere.

ARTICOLUL 1

Obiect

 

Obiectul prezentei conventii este promovarea cooperării în scopul prevenirii si combaterii mai eficiente a criminalitătii transnationale organizate.

 

ARTICOLUL 2

Terminologie

 

În sensul prezentei conventii:

 

a) expresia grup infractional organizat desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă si actionează în întelegere, în scopul săvârsirii uneia ori mai multor infractiuni grave sau infractiuni prevăzute de prezenta conventie, pentru a obtine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material;

b) expresia infractiune gravă înseamnă un act care constituie o infractiune pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate al cărei maximum nu trebuie să fie mai mic de 4 ani sau de o pedeapsă mai grea;

c) expresia grup structurat desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infractiune si care nu detine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi;

d) termenul bunuri înseamnă orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, precum si actele juridice ori documentele care atestă proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele;

e) expresia produs al crimei se referă la orice bun care provine direct sau indirect din săvârsirea unei infractiuni ori care este obtinut direct sau indirect prin săvârsirea ei;

f) termenii blocare sau sechestru se referă la interdictia temporară a transferului, conversiei, dispozitiei ori circulatiei de bunuri sau la faptul de a fi asumat temporar paza ori controlul de bunuri pe baza deciziei unei instante sau a unei alte autorităti competente;

g) termenul confiscare înseamnă deposedarea permanentă de bunuri, pe baza deciziei unei instante sau a unei alte autorităti competente;

h) expresia infractiune principală înseamnă orice infractiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infractiuni prevăzute de art. 6 al prezentei conventii;

i) expresia livrare supravegheată se referă la metoda care constă în permiterea trecerii pe teritoriul unuia sau mai multor state a unor expedieri ilicite ori suspecte de a fi ilicite, cu stirea si sub controlul autoritătilor competente ale acestor state, în vederea anchetării unei infractiuni si identificării persoanelor implicate în săvârsirea ei;

j) expresia organizatie regională de integrare economică se referă la orice organizatie constituită de state suverane dintr-o regiune dată, căreia statele membre i-au transferat competente în ceea ce priveste problemele reglementate de prezenta conventie si care a fost împuternicită în forma cuvenită, conform procedurilor sale interne, pentru a semna, ratifica, accepta, aproba conventia mentionată sau a adera la aceasta; referirile la statele părti din prezenta conventie sunt aplicabile acestor organizatii în limita competentei lor.

 

ARTICOLUL 3

Sfera de aplicare

 

1. Prezenta conventie se aplică, în afară de o dispozitie contrară, anchetelor si urmăririlor privind:

a) infractiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 si 23 din prezenta conventie; si

b) infractiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 din prezenta conventie, în cazul în care aceste infractiuni sunt de natură transnatională, implicând un grup infractional organizat.

2. În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol, o infractiune este de natură transnatională dacă:

a) este săvârsită în mai mult de un stat;

b) este săvârsită într-un stat, dar o parte substantială a pregătirii, planificării, conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat;

c) este săvârsită într-un stat, dar implică un grup infractional organizat care desfăsoară activităti infractionale în mai mult de un stat; sau

d) este săvârsită într-un stat, dar are efecte substantiale într-un alt stat.

 

ARTICOLUL 4

Protectia suveranitătii

 

1. Statele părti îsi execută obligatiile în baza prezentei conventii, într-un mod compatibil cu principiile egalitătii suverane si al integritătii teritoriale a statelor si cu cel al neinterventiei în afacerile interne ale altor state.

2. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu abilitează un stat parte să exercite pe teritoriul unui alt stat o competentă si functiuni care sunt rezervate exclusiv autoritătilor acestui stat de către dreptul său intern.

 

ARTICOLUL 5

Incriminarea participării la un grup infractional organizat

 

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative si alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, dacă a fost săvârsită cu intentie:

a) unuia sau altuia dintre actele următoare sau ambelor, ca infractiuni distincte de cele care implică o tentativă de activitate infractională ori consumarea acesteia:

(i) faptei de a se întelege cu una sau mai multe persoane în vederea săvârsirii unei infractiuni grave cu un scop legat direct ori indirect de obtinerea unui avantaj financiar sau a altui avantaj material si, când dreptul intern o cere, implicând un act săvârsit de unul dintre participanti în baza acestei întelegeri ori implicând un grup infractional organizat;

(ii) participării active a unei persoane care are cunostintă fie de scopul si de activitatea infractională  generală a unui grup infractional organizat, fie de intentia sa de a săvârsi infractiunile în cauză:

- activitătilor infractionale ale grupului infractional organizat;

- altor activităti ale grupului infractional organizat, când această persoană stie că participarea sa va contribui la realizarea scopului infractional sus-mentionat;

b) faptei de a organiza, a conduce, a facilita, a încuraja sau a favoriza prin ajutor ori sfaturi săvârsirea unei infractiuni grave implicând un grup infractional organizat.

2. Cunoasterea, intentia, scopul, motivarea sau întelegerea prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol pot fi deduse din circumstantele de fapt obiective.

3. Statele părti al căror drept intern subordonează stabilirea infractiunilor prevăzute la lit. a) (i) a paragrafului 1 al prezentului articol implicării unui grup infractional organizat veghează ca dreptul lor intern să prevadă toate infractiunile grave implicând grupuri infractionale organizate. Aceste state părti, precum si statele părti al căror drept intern subordonează stabilirea infractiunilor prevăzute la lit. a) (i) a paragrafului 1 al prezentului articol săvârsirii unui act în baza întelegerii aduc această informatie la cunostinta secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite în momentul în care ele semnează prezenta conventie sau depun instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

 

ARTICOLUL 6

Incriminarea spălării produsului infractiunii

 

1. Fiecare stat parte adoptă, conform principiilor funda- mentale ale dreptului său intern, măsurile legislative si alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, când actul a fost săvârsit cu intentie:

a) (i) schimbării sau transferului de bunuri despre care cel care le desfăsoară stie că sunt produsul infractiunii, în scopul de a ascunde ori de a deghiza originea ilicită a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoană care este implicată în săvârsirea infractiunii principale să se sustragă consecintelor juridice ale actelor sale;

(ii) disimulării sau deghizării naturii veritabile, a originii, a amplasării, a dispunerii, a schimbării ori a proprietătii de bunuri sau a altor drepturi referitoare la acestea al căror autor stie că sunt produsul infractiunii;

b) si, sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

(i) achizitiei, detinerii sau utilizării de bunuri despre care cel care le achizitionează, le detine ori le utilizează stie, în momentul în care le primeste, că sunt produsul infractiunii;

(ii) participării la una dintre infractiunile prevăzute conform prezentului articol sau la orice altă asociere, întelegere, tentativă ori complicitate prin furnizarea de asistentă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârsirii ei.

2. În scopurile aplicării paragrafului 1 al prezentului articol:

a) fiecare stat parte se străduieste să aplice paragraful 1 al prezentului articol celei mai largi sfere de infractiuni principale;

b) fiecare stat parte include în infractiunile principale toate infractiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 al prezentei conventii si infractiunile prevăzute la art. 5, 8 si 23. Fiind vorba de statele părti a căror legislatie contine o listă de infractiuni principale specifice, ele includ în această listă minimum o categorie completă de infractiuni legate de grupurile infractionale organizate;

c) în scopurile lit. b), infractiunile principale include infractiunile săvârsite în interiorul si în exteriorul teritoriului ce tine de competenta statului parte în cauză. Totusi, o infractiune săvârsită în exteriorul teritoriului ce tine de competenta unui stat parte nu constituie o infractiune principală decât atunci când actul corespondent este o infractiune în baza dreptului intern al statului în care el a fost săvârsit si ar constitui o infractiune în baza dreptului intern al statului parte care aplică prezentul articol, dacă el a fost săvârsit pe teritoriul său;

d) fiecare stat parte remite secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite o copie a legilor sale care dau efect prezentului articol, precum si o copie a oricărei modi- ficări ulterioare aduse acestor legi sau o descriere a acestor legi si a modificărilor ulterioare;

e) în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului intern al unui stat parte o cer, se poate dispune ca infractiunile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol să nu se aplice persoanelor care au săvârsit infractiunea principală;

f) cunoasterea, intentia sau motivarea, ca elemente constitutive ale unei infractiuni prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi deduse din circumstantele de fapte obiective.

 

ARTICOLUL 7

Măsuri de luptă împotriva spălării banilor

 

1. Fiecare stat parte:

a) instituie un regim intern complet de reglementare si de control al băncilor si institutiilor financiare nebancare, precum si, în caz de nevoie, al altor organisme supuse în mod deosebit riscului spălării banilor, în limitele competentei sale, în scopul prevenirii si descoperirii tuturor formelor de spălare a banilor, regim care pune accentul pe exigentele în materie de identificare a clientilor, de înregistrare a operatiunilor si de declarare a operatiunilor suspecte;

b) se asigură, fără a se aduce atingere dispozitiilor art. 18 si 27 ale prezentei conventii, că autoritătile administrative, de reglementare, de descoperire si de reprimare si altele, însărcinate cu lupta împotriva spălării banilor (inclusiv, când dreptul său intern prevede, autoritătile judiciare), sunt în măsură să coopereze si să schimbe informatii la nivel national si international, în conditiile definite de dreptul său intern si, în acest scop, are în vedere crearea unui serviciu de informatie financiară care va îndeplini rolul de centru national de colectare, analiză si difuzare a informatiilor privind eventuale operatiuni de spălare a banilor.

2. Statele părti au în vedere înfăptuirea unor măsuri realizabile de descoperire si de supraveghere a circulatiei transfrontaliere de numerar si de titluri negociabile corespunzătoare, sub rezerva garantiilor permitând asigurarea unei folosiri corecte a informatiilor si fără să se împiedice în nici un fel circulatia capitalurilor licite. Se poate îndeosebi institui obligatia pentru particulari si întreprinderi de a semnala transferurile transfrontaliere ale unor cantităti importante de monedă si titluri negociabile corespunzătoare.

3. În cazul când se instituie un regim intern de reglementare si de control conform prevederilor prezentului articol si fără a se aduce atingere oricărui alt articol al prezentei conventii, statele părti sunt invitate să ia ca linii directoare initiativele pertinente luate de organizatiile regionale, interregionale si multilaterale pentru lupta împotriva spălării banilor.

4. Statele părti se străduiesc să dezvolte si să promoveze cooperarea mondială, regională, subregională si bilaterală între autoritătile judiciare, serviciile de descoperire si de represiune si autoritătile de reglementare financiară, în vederea luptei împotriva spălării banilor.

 

ARTICOLUL 8

Incriminarea coruptie

 

1. Fiecare stat parte adoptă măsuri legislative si alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, în cazul când actele au fost săvârsite cu intentie:

a) faptei de a promite, a oferi sau a acorda unui agent public, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însusi sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abtine să îndeplinească un act în exercitarea functiilor sale oficiale;

b) faptei unui agent public de a solicita sau de a accepta, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însusi sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abtine să îndeplinească un act în exercitarea functiilor sale oficiale.

2. Fiecare stat parte ia în considerare adoptarea de măsuri legislative si alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infractiune faptei prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol care implică un agent public străin sau un functionar international. De asemenea, fiecare stat parte are în vedere să atribuie caracterul de infractiune altor forme de coruptie.

3. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a atribui caracterul de infractiune faptei de a se face complice la o infractiune prevăzută de prezentul articol.

4. În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol si al art. 9, termenul agent public înseamnă un agent public sau o persoană care asigură un serviciu public, asa cum acest termen este definit în dreptul intern si aplicat în dreptul penal al statului parte în care persoana în cauză exercită această functie.

 

ARTICOLUL 9

Măsuri împotriva coruptiei

 

1. În afara măsurilor mentionate la art. 8 al prezentei conventii, fiecare stat parte, după cum este necesar si în conformitate cu sistemul său juridic, adoptă măsuri eficiente de ordin legislativ, administrativ sau altele pentru a promova integritatea si a preveni, a descoperi si a pedepsi coruptia agentilor publici.

2. Fiecare stat parte ia măsuri pentru a se asigura că autoritătile sale actionează în mod eficient în materie de prevenire, descoperire si reprimare a coruptiei agentilor publici, inclusiv acordându-le o independentă suficientă pentru a împiedica orice influentă nepotrivită asupra actiunilor lor.

 

ARTICOLUL 10

Responsabilitatea persoanelor juridice

 

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice care participă la infractiuni grave implicând un grup infractional organizat si care săvârsesc infractiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 si 23 ale prezentei conventii.

2. Sub rezerva principiilor juridice ale statului parte, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

3. Această responsabilitate nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infractiunile.

4. Fiecare stat parte veghează îndeosebi ca persoanele juridice care răspund conform prezentului articol să facă obiectul unor sanctiuni eficace, proportionale si de descurajare de natură penală sau nepenală, inclusiv sanctiuni bănesti.

 

ARTICOLUL 11

Urmăriri judiciare, judecată si sanctiuni

 

1. Fiecare stat parte face ca săvârsirea unei infractiuni prevăzute la art. 5, 6, 8 si 23 ale prezentei conventii să fie pasibilă de sanctiuni care tin seama de gravitatea acestei infractiuni.

2. Fiecare stat parte se străduieste să facă în asa fel încât orice putere judiciară discretionară conferită de dreptul său intern si aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva indivizilor pentru infractiunile prevăzute de prezenta conventie să fie exercitată în scopul optimizării eficacitătii măsurilor de descoperire si de reprimare a acestor infractiuni, tinând seama în modul cuvenit de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce priveste săvârsirea lor.

3. Referitor la infractiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 si 23 ale prezentei conventii, fiecare stat parte ia măsurile corespunzătoare conform dreptului său intern si tinând seama în modul cuvenit de dreptul la apărare, pentru a face în asa fel încât conditiile cărora le sunt subordonate deciziile de punere în libertate în asteptarea judecătii sau a procedurii de apel să tină seama de necesitatea de a se asigura prezenta apărătorului în timpul procedurii penale ulterioare.

4. Fiecare stat parte se asigură că instantele judecătoresti sau alte autorităti competente tin seama de gravitatea infractiunilor prevăzute de prezenta conventie atunci când examinează eventualitatea unei liberări anticipate sau conditionate de persoane recunoscute ca vinovate pentru aceste infractiuni.

5. Dacă este cazul, fiecare stat parte stabileste, în cadrul dreptului său intern, o perioadă de prescriptie prelungită în cursul căreia pot fi pornite urmăriri pentru una dintre infractiunile prevăzute de prezenta conventie, această perioadă fiind mai lungă atunci când autorul prezumat al infractiunii s-a sustras justitiei.

6. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingere principiului conform căruia definirea infractiunilor stabilite conform acesteia si a mijloacelor juridice de apărare aplicabile, precum si alte principii juridice care guvernează legalitatea incriminărilor tin exclusiv de dreptul  intern al unui stat parte si potrivit căruia infractiunile respective sunt urmărite si pedepsite conform dreptului acestui stat parte.

 

ARTICOLUL 12

Confiscare si sechestru

 

1. Statele părti adoptă, în măsura posibilitătilor, în cadrul sistemelor lor juridice nationale, măsurile necesare pentru a permite confiscarea:

a) produsului infractiunii provenit din infractiunile prevăzute de prezenta conventie sau a bunurilor a căror valoare corespunde celei a produsului;

b) bunurilor, materialelor si a altor instrumente folosite sau destinate să fie folosite pentru infractiunile prevăzute de prezenta conventie.

2. Statele părti adoptă măsurile necesare pentru a permite identificarea, localizarea, blocarea sau sechestrarea a tot ce este mentionat la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul eventualei confiscări.

3. Dacă produsul infractiunii a fost transformat sau convertit, în parte sau în totalitate, în alte bunuri, acestea din urmă pot face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol în locul si în schimbul acestui produs.

4. Dacă produsul infractiunii a fost amestecat cu bunuri achizitionate în mod legal, aceste bunuri, fără prejudicierea competentelor de blocare sau de sechestrare, pot fi confiscate până la concurenta valorii estimate a produsului cu care a fost amestecat.

5. Veniturile sau alte avantaje obtinute din produsul infractiunii, bunuri în care produsul a fost transformat sau convertit ori bunuri cu care a fost amestecat pot, de asemenea, face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol, în acelasi mod si în aceeasi măsură ca produsul infractiunii.

6. În scopurile prezentului articol si al art. 13, fiecare stat parte împuterniceste instantele judecătoresti sau alte autorităti competente să ordone prezentarea ori sechestrarea de documente bancare, financiare sau comerciale.

Statele părti nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza să dea efect dispozitiilor prezentului paragraf.

7. Statele părti pot avea în vedere să ceară ca autorul unei infractiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infractiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care această exigentă este conformă principiilor dreptului lor intern si naturii procedurii judiciare si a altor proceduri.

8. Interpretarea dispozitiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz să aducă atingere drepturilor tertilor de bună-credintă.

9. Nici o dispozitie a prezentului articol nu aduce atingere principiului conform căruia măsurile care sunt prevăzute în acesta sunt definite si executate conform dreptului intern al fiecărui stat parte si potrivit dispozitiilor acestui drept.

 

ARTICOLUL 13

Cooperarea internatională în scopul confiscării

 

1. În măsura posibilitătilor, în cadrul sistemului său juridic national, un stat parte care a primit de la un alt stat parte, având competenta de a investiga o infractiune prevăzută de prezenta conventie, o cerere de confiscare a produsului infractiunii, bunurilor, materialelor sau a altor instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei conventii, care sunt situate pe teritoriul său:

a) transmite cererea autoritătilor competente în vederea pronuntării unei decizii de confiscare si, în cazul în care aceasta intervine, să fie executată; sau

b) transmite autoritătilor sale competente, cu scopul de a fi executată în limitele cererii, decizia de confiscare data de un tribunal situat pe teritoriul statului parte solicitant, conform paragrafului 1 al art. 12 al prezentei conventii, în ceea ce priveste produsul infractiunii, bunurile, materialele si alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12, situate pe teritoriul statului parte solicitat.

2. În cazul când o cerere este făcută de un alt stat parte care are competentă de a investiga o infractiune prevăzută de prezenta conventie, statul parte solicitat ia măsuri pentru a identifica, a localiza si a bloca sau a sechestra produsul infractiunii, bunurile, materialele sau alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei conventii, în vederea unei eventuale confiscări, fie ordonată de statul parte solicitant, fie ca urmare a unei cereri formulate în baza paragrafului 1 al prezentului articol de către statul parte solicitat.

3. Dispozitiile art. 18 al prezentei conventii se aplică mutatis mutandis prezentului articol. În afara informatiilor prevăzute la paragraful 15 al art. 18, cererile făcute conform prezentului articol contin:

a) în cazul când cererea se referă la lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol, o descriere a bunurilor care urmează să fie confiscate si o expunere a faptelor pe care se bazează statul parte solicitant, care să îi permită statului parte solicitat să pronunte o decizie de confiscare în cadrul dreptului său intern;

b) în cazul când cererea se referă la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol, o copie certificată a deciziei de confiscare date de statul parte solicitant, pe care se bazează cererea, o expunere a faptelor si informatiilor, indicând limitele în care se cere executarea deciziei;

c) în cazul când cererea se referă la paragraful 2 al prezentului articol, o expunere a faptelor pe care se bazează statul parte solicitant si o descriere a măsurilor solicitate.

4. Deciziile sau măsurile prevăzute la paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol sunt luate de statul parte solicitat, conform dreptului său intern si conform dispozitiilor acestui drept si potrivit regulilor sale de procedură sau ale oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care îl leagă de statul parte solicitant.

5. Fiecare stat parte remite secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite o copie a legilor si regulamentelor sale care dau efect prezentului articol, precum si o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi si regulamente sau o descriere a acestor legi, regulamente si modificări ulterioare.

6. Dacă un stat parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor prevăzute la paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol existentei unui tratat în materie, el consideră prezenta conventie ca bază conventională necesară si suficientă.

7. Un stat parte poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare în baza prezentului articol în situatia în care infractiunea la care se referă nu este o infractiune prevăzută de prezenta conventie.

8. Interpretarea dispozitiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz să aducă atingere drepturilor tertilor de bună-credintă.

9. Statele părti au în vedere să încheie tratate, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale cu scopul de a întări eficacitatea cooperării internationale instaurate în scopurile prezentului articol.

 

ARTICOLUL 14

Dispunerea de produsul infractiunii sau de bunurile confiscate

 

1. Un stat parte care confiscă produsul infractiunii sau bunuri în aplicarea art. 12 sau a paragrafului 1 al art. 13 al prezentei conventii dispune de acestea conform dreptului său intern si procedurilor sale administrative.

2. În cazul când statele părti actionează la cererea unui alt stat parte în aplicarea art. 13 al prezentei conventii, ele trebuie, în măsura în care dreptul lor intern le permite si dacă li s-a adresat o cerere, să aibă în vedere cu titlu prioritar restituirea produsului infractiunii sau a bunurilor confiscate statului parte solicitant, cu scopul ca acesta din urmă să poată indemniza victimile infractiunii ori să restituie acest produs al infractiunii sau aceste bunuri proprietarilor lor legitimi.

3. În cazul când un stat parte actionează la cererea unui alt stat parte în aplicarea art. 12 si 13 ale prezentei conventii, el poate avea în vedere în mod special să încheie acorduri sau aranjamente care să prevadă:

a) să depună valoarea acestui produs sau a acestor bunuri ori fondurile provenind din vânzarea lor sau o parte a acestora în contul stabilit în aplicarea lit. c) a paragrafului 2 al art. 30 al prezentei conventii si la organisme interguvernamentale specializate în lupta împotriva criminalitătii organizate;

b) să împartă cu alte state părti, sistematic ori de la caz la caz, acest produs sau aceste bunuri ori fondurile provenind din vânzarea lor, conform dreptului său intern sau procedurilor sale administrative.

 

ARTICOLUL 15

Competenta

 

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile necesare pentru a-si stabili competenta în ceea ce priveste infractiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 si 23 ale prezentei conventii în cazurile următoare:

a) când infractiunea este săvârsită pe teritoriul său; sau

b) când infractiunea este săvârsită la bordul unei nave care poartă pavilionul său sau la bordul unei aeronave înmatriculate conform dreptului său intern în momentul în care infractiunea respectivă a fost săvârsită.

2. Sub rezerva art. 4 al prezentei conventii, un stat parte poate, de asemenea, să îsi stabilească competenta în ceea ce priveste una dintre aceste infractiuni în cazurile următoare:

a) când infractiunea este săvârsită împotriva unuia dintre nationalii săi;

b) când infractiunea este săvârsită de unul dintre nationalii săi sau de o persoană apatridă care îsi are resedinta pe teritoriul său; sau

c) în cazul în care infractiunea este:

(i) una dintre cele stabilite conform paragrafului 1 al art. 5 al prezentei conventii si este săvârsită în afara teritoriului său, în vederea săvârsirii pe teritoriul său a unei infractiuni mai grave;

(ii) una dintre cele stabilite conform lit. b) (ii) a paragrafului 1 al art. 6 al prezentei conventii si este săvârsită în afara teritoriului său, în vederea săvârsirii pe teritoriul său a unei infractiuni prevăzute la lit. a) (i) sau (ii) sau b) (i) ale paragrafului 1 al art. 6 al prezentei conventii.

3. În scopurile paragrafului 10 al art. 16 al prezentei conventii, fiecare stat parte adoptă măsurile necesare pentru a-si stabili competenta în ceea ce priveste infractiunile prevăzute de prezenta conventie când autorul prezumat se află pe teritoriul său si nu este extrădat pentru singurul motiv că este nationalul său.

4. Fiecare stat parte poate, de asemenea, să adopte măsurile necesare pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveste infractiunile prevăzute de prezenta conventie când autorul prezumat se află pe teritoriul său si pe care nu îl extrădează.

5. Dacă un stat parte care îsi exercită competenta în baza paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol a fost avizat ori a aflat în orice alt mod că unul sau mai multe alte state părti instrumentează o anchetă ori au pornit urmăriri sau o procedură judiciară privind acelasi act, autoritătile competente ale acestor state părti se consultă, pentru a-si coordona actiunile.

6. Fără a aduce atingere normelor de drept international general, prezenta conventie nu exclude exercitarea oricărei competente penale stabilite de un stat parte conform dreptului său intern.

 

ARTICOLUL 16

Extrădarea

 

1. Prezentul articol se aplică infractiunilor prevăzute de prezenta conventie sau în cazurile în care un grup infractional organizat este implicat într-o infractiune prevăzută la lit. a) sau b) a paragrafului 1 al art. 3, iar persoana care face obiectul cererii de extrădare se află în statul parte solicitat, cu conditia ca infractiunea pentru care se solicită extrădarea să fie pedepsită de dreptul  intern al statului parte solicitant si al statului parte solicitat.

2. Dacă cererea de extrădare se referă la mai multe infractiuni grave distincte, din care unele nu sunt prevăzute de prezentul articol, statul parte solicitat poate aplica de asemenea acest articol acestor ultime infractiuni.

3. Fiecare dintre infractiunile cărora li se aplică prezentul articol este de plin drept inclusă în orice tratat de extrădare în vigoare între statele părti ca infractiune al cărei autor poate fi extrădat. Statele părti se angajează să includă aceste infractiuni ca infractiuni al căror autor poate fi extrădat conform oricărui tratat de extrădare pe care îl vor încheia între ele.

4. Dacă un stat parte care subordonează extrădarea existentei unui tratat primeste o cerere de extrădare de la un stat parte cu care el nu a încheiat un astfel de tratat, el poate considera prezenta conventie ca bază legală a extrădării pentru infractiunile cărora li se aplică prezentul articol.

5. Statele părti care subordonează extrădarea existentei unui tratat:

a) în momentul depunerii instrumentelor lor de ratificare acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta conventie comunică secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite dacă ele consideră prezenta conventie ca bază legală pentru a coopera în materie de extrădare cu alte state părti; si

b) dacă ele nu consideră prezenta conventie ca bază legală pentru a coopera în materie de extrădare, se obligă, dacă este cazul, să încheie tratate de extrădare cu alte state părti în scopul aplicării prezentului articol.

6. Statele părti care nu subordonează extrădarea existentei unui tratat recunosc între ele infractiunilor cărora li se aplică prezentul articol caracterul de infractiune al cărei autor poate fi extrădat.

7. Extrădarea este subordonată conditiilor prevăzute de dreptul intern al statului parte solicitat sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv, îndeosebi, conditiilor privind pedeapsa minimă prevăzută pentru a extrăda si motivelor pentru care statul parte poate refuza extrădarea.

8. Statele părti se străduiesc, sub rezerva dreptului lor intern, să accelereze procedurile de extrădare si să simplifice exigentele în materie de probe în ceea ce priveste infractiunile cărora li se aplică prezentul articol.

9. Sub rezerva dispozitiilor din dreptul său intern si a tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, statul parte solicitat poate, la cererea statului parte solicitant si dacă consideră că există circumstante justificative si urgentă, să pună în stare de detinere o persoană aflată pe teritoriul său, a cărei extrădare este cerută, sau să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura prezenta sa cu ocazia procedurii de extrădare.

10. Un stat parte pe teritoriul căruia se află autorul prezumtiv al infractiunii, dacă nu extrădează această persoană pentru infractiunea căreia i se aplică prezentul articol pentru singurul motiv că este unul dintre nationalii săi, este tinut, la cererea statului parte care solicită extrădarea, de a supune cauza fără întârziere excesivă autoritătilor sale competente în scopul urmăririi. Autoritătile respective decid si conduc urmărirea în acelasi mod ca si pentru orice altă infractiune gravă, în baza dreptului intern al acestui stat parte. Statele părti interesate cooperează între ele, în special în materie de procedură si probe, cu scopul de a asigura eficienta urmăririlor.

11. Când un stat parte, în baza dreptului său intern, nu este autorizat să extrădeze sau să predea într-o altă formă pe unul dintre nationalii săi decât dacă este apoi trimis în acest stat parte pentru a executa pedeapsa pronuntată la terminarea procesului sau a procedurii care se află la originea cererii de extrădare sau de predare si când acest stat parte si statul parte solicitant se înteleg asupra acestei optiuni si a altor conditii pe care le pot considera corespunzătoare, această extrădare sau predare conditionată este suficientă în scopurile executării obligatiei mentionate la paragraful 10 al prezentului articol.

12. Dacă extrădarea, cerută în scopul executării unei pedepse, este refuzată deoarece persoana care face obiectul acestei cereri este un national al statului parte solicitat, acesta, dacă dreptul său intern îi permite, în conformitate cu prevederile acestui drept si la cererea statului parte solicitant, ia în considerare să dispună el însusi executarea pedepsei care a fost pronuntată conform dreptului intern al statului parte solicitant sau a restului care a rămas de executat.

13. Oricărei persoane care face obiectul unei urmăriri pentru una dintre infractiunile căreia i se aplică prezentul articol i se garantează un tratament echitabil în toate stadiile procedurii, inclusiv folosirea tuturor drepturilor si a tuturor garantiilor prevăzute de dreptul intern al statului parte pe teritoriul căruia se află.

14. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu trebuie interpretată în sensul creării unei obligatii pentru statul parte solicitat de a extrăda dacă are motive serioase să considere că cererea a fost prezentată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane din cauza sexului, rasei, religiei, nationalitătii, originii etnice ori a opiniilor sale politice sau că dând curs acestei cereri s-ar cauza un prejudiciu acestei persoane pentru unul dintre aceste motive.

15. De asemenea, statele părti nu pot refuza o cerere de extrădare pentru singurul motiv că infractiunea este considerată având legătură cu probleme fiscale.

16. Înainte de a refuza extrădarea, statul parte solicitat consultă, în caz de nevoie, statul parte solicitant cu scopul de a-i oferi toate posibilitătile de a-si prezenta opiniile si de a da informatii în sprijinul afirmatiilor sale.

17. Statele părti se străduiesc să încheie acorduri sau aranjamente bilaterale si multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i creste eficacitatea.

 

ARTICOLUL 17

Transferul persoanelor condamnate

 

Statele părti pot lua în considerare încheierea de acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale referitoare la transferul pe teritoriul lor de persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau la alte pedepse privative de libertate ca urmare a infractiunilor prevăzute de prezenta conventie, cu scopul ca acestea să îsi poată executa acolo restul pedepsei.

 

ARTICOLUL 18

Asistenta judiciară

 

1. Statele părti îsi acordă reciproc cea mai largă asistentă judiciară posibilă cu prilejul anchetelor, urmăririlor si procedurilor judiciare privind infractiunile prevăzute de prezenta conventie, după cum se prevede la art. 3, si îsi acordă reciproc o asistentă similară când statul parte solicitant are motive rezonabile să presupună că infractiunea prevăzută la lit. a) sau b) a paragrafului 1 al art. 3 este de natură transnatională, inclusiv când victimele, martorii, produsul, instrumentele sau elementele de probă ale acestor infractiuni se află în statul parte solicitat si când un grup infractional organizat este implicat în acestea.

2. Cea mai largă asistentă judiciară posibilă este acordată, în măsura în care legile, tratatele, acordurile si aranjamentele pertinete ale statului parte solicitat o permit, în cursul anchetelor, urmăririlor si procedurilor judiciare privind infractiuni în care o persoană juridică poate fi tinută responsabilă în statul parte solicitant conform art. 10 al prezentei conventii.

3. Asistenta judiciară care se acordă în aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în scopurile următoare:

a) strângerea de dovezi sau de depozitii;

b) înmânarea actelor judiciare;

c) efectuarea de perchezitii si sechestre, precum si de blocări;

d) examinarea de obiecte si cercetarea la fata locului;

e) transmiterea de informatii, de probe si de rapoarte de expertiză;

f) transmiterea originalelor sau a copiilor certificate pentru conformitate ale documentelor si dosarelor pertinente, inclusiv ale documentelor administrative, bancare, financiare sau comerciale si ale documentelor societătilor comerciale;

g) identificarea sau localizarea produselor infractiunii, bunurilor, instrumentelor sau a altor lucruri în scopul strângerii elementelor de probă;

h) facilitarea înfătisării voluntare a persoanelor în statul parte solicitant;

i) acordarea oricărei alte asistente compatibile cu dreptul intern al statului parte solicitat.

4. Fără prejudicierea dreptului său intern, autoritătile competente ale unui stat parte pot, fără cerere prealabilă, să comunice informatii privind cauzele penale unei autorităti competente a unui alt stat parte, dacă apreciază că aceste informatii ar putea servi începerii sau încheierii anchetelor si urmăririlor penale, sau să determine acest din urmă stat parte să formuleze o cerere în baza prezentei conventii.

5. Comunicarea de informatii conform paragrafului 4 al prezentului articol se face fără prejudicierea anchetelor si urmăririlor penale în statul ale cărui autorităti competente transmit informatiile. Autoritătile competente care primesc aceste informatii vor fi de acord cu oricare cerere tinzând ca aceste informatii să rămână confidentiale chiar temporar sau ca folosirea lor să fie însotită de restrictii. Totusi, aceasta nu împiedică statul parte care primeste informatiile să dezvăluie, cu prilejul procedurii judiciare, informatiile justificative în favoarea unui învinuit. În acest din urmă caz statul parte care primeste informatiile avizează statul parte care le comunică, înaintea dezvăluirii lor, si, la cererea acestuia, îl consultă. Dacă, într-un caz exceptional, o notificare prealabilă nu este posibilă, statul parte care primeste informatiile încunostintează fără întârziere despre dezvăluire statul parte care le comunică.

6. Dispozitiile prezentului articol nu afectează cu nimic obligatiile care rezultă din oricare alt tratat bilateral sau multilateral care guvernează ori trebuie să guverneze, în întregime sau în parte, asistenta judiciară.

7. Paragrafele 9-29 ale prezentului articol sunt aplicabile cererilor făcute în conformitate cu prezentul articol, dacă statele părti în cauză nu sunt legate de un tratat de asistentă judiciară. Dacă aceste state părti sunt legate de un asemenea tratat, sunt aplicabile dispozitiile corespunzătoare ale acestuia, numai dacă statele părti nu convin să aplice în locul lor dispozitiile paragrafelor 9-29 ale prezentului articol. Statele părti sunt încurajate în mod deosebit să aplice aceste paragrafe dacă ele facilitează cooperarea.

8. Statele părti nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenta judiciară prevăzută de prezentul articol.

9. Statele părti pot invoca absenta dublei incriminări pentru a refuza să dea curs unei cereri de asistentă judiciară prevăzută de prezentul articol. Statul parte solicitat poate totusi, când apreciază potrivit, să acorde această asistentă în măsura în care el hotărăste după vointa sa, independent de faptul că actul constituie sau nu o infractiune conform dreptului intern al statului parte solicitat.

10. Orice persoană detinută sau care execută o pedeapsă pe teritoriul unui stat parte, a cărei prezentă este solicitată într-un alt stat parte în scopul identificării sau audierii ori pentru ca aceasta să îsi dea concursul în orice  alt mod la obtinerea de probe în cadrul anchetelor, urmăririlor sau procedurii judiciare privind infractiunile prevăzute de prezenta conventie, poate face obiectul unui transfer dacă sunt reunite conditiile care urmează:

a) persoana în cauză consimte la aceasta în mod liber, în deplină cunostintă de cauză;

b) autoritătile competente ale celor două state părti în cauză consimt la aceasta, sub rezerva conditiilor pe care aceste state părti le consideră corespunzătoare.

11. În scopul paragrafului 10 al prezentului articol:

a) statul parte către care se efectuează transferul are împuternicirea si obligatia să mentină persoana în cauză în detentie, cu exceptia cererii sau autorizării contrare din partea statului parte din care persoana a fost transferată;

b) statul parte către care se efectuează transferul îsi îndeplineste fără întârziere obligatia de a-l preda pe interesat în paza statului parte din care transferul a fost efectuat, conform celor convenite în prealabil sau a ceea ce autoritătile competente ale celor două state părti au hotărât altfel;

c) statul parte către care se efectuează transferul nu poate cere statului parte din care se efectuează transferul să întreprindă o procedură de extrădare pentru ca interesatul să îi fie remis;

d) se tine seama de perioada în care interesatul a fost în detentie în statul parte către care a fost transferat, în scopurile reducerii din pedeapsa de executat în statul parte din care a fost transferat.

12. În afară de cazul în care statul parte din care o persoană trebuie să fie transferată în baza paragrafelor 10 si 11 ale prezentului articol nu îsi dă acordul, această persoană, oricare ar fi nationalitatea sa, nu va fi urmărită, detinută, pedepsită sau supusă altor restrictii ale libertătii sale de miscare pe teritoriul statului parte către care a fost trasferată, din motive de acte, omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale din teritoriul statului parte din care ea a fost transferată.

13. Fiecare stat parte desemnează o autoritate centrală care are responsabilitatea si competenta de a primi cereri de asistentă judiciară pe care fie le execută, fie le transmite utoritătilor competente pentru executare. Dacă un stat parte are o regiune sau un teritoriu special în care se aplică un sistem de asistentă judiciară diferit, el poate desemna o autoritate centrală distinctă care va avea aceeasi functie pentru această regiune sau teritoriu.

Autoritătile centrale asigură executarea si transmiterea rapidă si în bună si cuvenită formă a cererilor primite.

Dacă autoritatea centrală transmite cererea unei autorităti competente pentru executare, ea încurajează executarea rapidă si în bună si cuvenită formă a cererii de către autoritatea competentă. Autoritatea centrală desemnată în acest scop face obiectul unei notificări adresate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite în momentul în care fiecare stat parte depune instrumentele sale de ratificare, acceptare sau aprobare sau de aderare la prezenta conventie. Cererile de asistentă judiciară si orice comunicare referitoare la acestea sunt transmise autoritătilor centrale desemnate de statele părti. Prezenta dispozitie se întelege fără a prejudicia dreptul oricărui stat parte de a solicita ca aceste cereri si comunicări să fie adresate pe cale diplomatică si, în caz de urgentă, dacă statele părti convin aceasta, prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale, dacă aceasta este posibil.

14. Cererile sunt adresate în scris sau, dacă este posibil, prin orice alt mijloc în măsură să producă un document scris, într-o limbă acceptabilă pentru statul parte solicitat, în conditii permitând acelui stat parte să îi stabilească autenticitatea. Limba sau limbile acceptabile pentru fiecare stat parte sunt notificate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite în momentul în care acest stat parte îsi depune instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sau de aderare la prezenta conventie. În caz de urgentă si dacă statele părti convin în acest fel, cererile pot fi făcute oral, dar trebuie să fie confirmate fără întârziere în scris.

15. O cerere de asistentă judiciară trebuie să contină informatiile următoare:

a) desemnarea autoritătii care emite cererea;

b) obiectul si natura anchetei, a urmăririlor sau a procedurii judiciare la care se referă cererea, precum si denumirea si functiile autoritătii care a fost împuternicită;

c) un rezumat al faptelor pertinente, în afară de cererile adresate în scopurile înmânării de acte judiciare;

d) o descriere a asistentei solicitate si detaliile oricărei proceduri speciale cerute de statul parte solicitant pentru a fi aplicată;

e) dacă este posibil, identitatea, adresa si nationalitatea oricărei persoane urmărite; si

f) scopul în care sunt cerute mărturia, informatiile sau măsurile.

16. Statul parte solicitat poate cere un supliment de informatii dacă acesta apare necesar pentru executarea cererii conform dreptului său intern sau când poate facilita executarea cererii.

17. Oricare cerere este executată conform dreptului intern al statului parte solicitat si, în măsura în care aceasta nu contravine dreptului intern al statului parte solicitat si când este posibil, conform procedurilor specificate în cerere.

18. În cazul când este posibil si conform principiilor fundamentale ale dreptului intern, dacă o persoană care se află pe teritoriul unui stat parte trebuie să fie ascultată ca martor sau ca expert de autoritătile judiciare ale unui alt stat parte, primul stat parte poate, la cererea celuilalt, să autorizeze audierea sa prin videoconferintă, dacă nu este posibil si nu se doreste ca ea să se înfătiseze în persoană pe teritoriul statului parte solicitant. Statele părti pot conveni ca audierea să fie condusă de o autoritate judiciară a statului parte solicitant si ca o autoritate judiciară a statului parte solicitat să asiste la aceasta.

19. Statul parte solicitant nu comunică, nici nu foloseste informatiile sau elementele de probă transmise de statul parte solicitat pentru anchete, urmăriri sau proceduri judiciare, altele decât cele prevăzute în cerere, fără consimtământul prealabil al statului parte solicitat. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu împiedică statul parte solicitant să dezvăluie, în cursul procedurii, informatiile sau elementele de probă pentru dezvinovătire. În acest ultim caz statul parte solicitant avizează statul parte solicitat înaintea dezvăluirii si, dacă i se adresează o cerere, consultă statul parte solicitat. Dacă, într-un caz exceptional, o notificare prealabilă nu este posibilă, statul parte solicitant informează fără întârziere statul parte solicitat despre dezvăluire.

20. Statul parte solicitant poate cere ca statul parte solicitat să păstreze secretul asupra cererii si continutului său, în afara măsurilor necesare pentru a-l executa. Dacă statul parte solicitat nu poate satisface această exigentă, el informează fără întârziere statul parte solicitant.

21. Asistenta judiciară poate fi refuzată:

a) dacă cererea nu este făcută în conformitate cu dispozitiile prezentului articol;

b) dacă statul parte solicitat apreciază că executarea cererii este susceptibilă să aducă atingere suveranitătii, securitătii, ordinii sale publice sau altor interese esentiale;

c) în cazul în care dreptul intern al statului parte solicitat ar interzice autoritătilor sale să ia măsurile cerute, dacă este vorba de o infractiune analoagă care face obiectul unei anchete, urmăriri sau proceduri judiciare în cadrul propriei sale competente;

d) în cazul în care ar fi contrară sistemului juridic al statului parte solicitat privind asistenta judiciară de acceptare a cererii.

22. Statele părti nu pot refuza, de asemenea, o cerere de asistentă judiciară pentru singurul motiv că infractiunea este considerată având legătură cu probleme fiscale.

23. Orice refuz de asistentă judiciară trebuie să fie motivat.

24. Statul parte solicitat execută cererea de asistentă judiciară cât mai prompt posibil si tine seama, în măsura posibilitătilor, de orice termene sugerate de statul parte solicitant si care sunt motivate, de preferintă în cerere.

Statul parte solicitat răspunde cererilor rezonabile ale statului parte solicitant privind progresele înregistrate în executarea cererii. Când asistenta solicitată nu mai este necesară, statul parte solicitant informează prompt statul parte solicitat.

25. Asistenta judiciară poate fi amânată de statul parte solicitat pe motiv că ea ar putea împiedica anchete, urmăriri sau proceduri judiciare în curs.

26. Înainte de a refuza o cerere în baza paragrafului 21 si a prezentului articol sau de a amâna executarea în baza paragrafului 25, statul parte solicitat examinează cu statul parte solicitant posibilitatea acordării asistentei, sub rezerva conditiilor pe care le consideră necesare. Dacă statul parte solicitant acceptă asistenta sub rezerva acestor conditii, el se conformează acestora.

27. Fără prejudicierea aplicării paragrafului 12 al prezentului articol, un martor, un expert sau o altă persoană care, la cererea statului parte solicitant, consimte să facă o depozitie în cursul unei proceduri sau să colaboreze la o anchetă, la o urmărire sau la o procedură judiciară pe teritoriul statului parte solicitat nu va fi urmărită, detinută, pedepsită sau supusă altor restrictii ale libertătii sale personale pe acest teritoriu pentru motive de fapte, omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului parte solicitat.

Această imunitate încetează când martorul, expertul sau acea persoană care a avut, pentru o perioadă de 15 zile consecutive sau pentru orice altă perioadă convenită de statele părti, socotită de la data la care ei au fost informati oficial că prezenta lor nu mai este cerută de autoritătile judiciare, posibilitatea de a părăsi teritoriul statului parte solicitant, rămânând totusi în mod voluntar sau părăsindu-l, au revenit de bună voie.

28. Cheltuielile obisnuite făcute pentru executarea unei cereri sunt în sarcina statului parte solicitat, în afară de cazul în care s-a convenit altfel între statele părti respective. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare sunt sau se dovedesc ulterior necesare pentru executarea cererii, statele părti se consultă pentru a fixa conditiile conform cărora cererea va fi executată, precum si modul în care vor fi preluate cheltuielile.

29. Statul parte solicitat:

a) transmite statului parte solicitant copii ale dosarelor, documentelor sau informatiilor administrative aflate în posesia sa si la care, în baza dreptului său intern, publicul are acces;

b) poate, de bună voie, să transmită statului parte solicitant, integral, în parte sau în conditiile pe care le apreciază corespunzătoare, copii ale tuturor dosarelor, documentelor sau informatiilor administrative aflate în posesia sa si la care, în virtutea dreptului său intern, publicul nu are acces.

30. Statele părti au în vedere, dacă este cazul, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor si dispozitiilor prezentului articol, le dau aplicabilitate practică sau le întăresc.

 

ARTICOLUL 19

Anchete comune

 

Statele părti au în vedere să încheie acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale în baza cărora, pentru cauzele care fac obiectul anchetelor, urmăririlor sau procedurii judiciare în unul sau mai multe state, autoritătile competente respective pot stabili instante de anchetă comune.

În absenta unor asemenea acorduri sau aranjamente, pot fi hotărâte anchete comune de la caz la caz. Statele părti interesate veghează ca suveranitatea statului parte pe teritoriul căruia se desfăsoară ancheta să fie pe deplin respectată.

 

ARTICOLUL 20

Tehnici de anchete speciale

 

1. Dacă principiile fundamentale ale sistemului său juridic national permit, fiecare stat parte, tinând seama de posibilitătile sale si conform conditiilor prevăzute de dreptul său intern, ia măsurile necesare pentru a permite să se recurgă în mod corespunzător la livrările supravegheate si, când consideră potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronică sau alte forme de supraveghere si operatiunile de infiltrare, de către autoritătile sale competente pe teritoriul său în vederea combaterii eficiente a criminalitătii organizate.

2. În scopurile anchetelor asupra infractiunilor prevăzute de prezenta conventie, statele părti sunt încurajate să încheie, dacă este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale corespunzătoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale în cadrul cooperării internationale. Aceste acorduri sau aranjamente sunt încheiate si aplicate cu respectarea deplină a principiului egalitătii suverane a statelor si sunt puse în aplicare cu respectarea strictă a dispozitiilor pe care le contin.

3. În absenta acordurilor sau aranjamentelor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol, deciziile de a se recurge la tehnici de anchete speciale la nivel international sunt luate de la caz la caz si pot, dacă este necesar, să tină seama de întelegeri si aranjamente financiare în ceea ce priveste exercitarea competentei lor de statele părti interesate.

4. Livrările supravegheate la care s-a hotărât să se recurgă la nivel international pot include, cu consimtământul statelor părti respective, metode de interceptare a mărfurilor si de autorizare a urmăririi dirijării lor, fără modificare sau după sustragerea ori înlocuirea în întregime sau în parte a acestora.

 

ARTICOLUL 21

Transferul procedurilor penale

 

Statele părti au în vedere posibilitatea de a-si transfera reciproc procedurile referitoare la urmărirea unei infractiuni prevăzute de prezenta conventie în cazurile în care acest transfer este considerat necesar în interesul unei bune administrări a justitiei si, în special, când cauza priveste mai multe jurisdictii, în vederea centralizării urmăririlor.

 

ARTICOLUL 22

Stabilirea antecedentelor judiciare

 

Fiecare stat parte poate adopta măsuri legislative sau alte măsuri necesare pentru a tine seama, în conditiile si în scopurile pe care le consideră corespunzătoare, de orice condamnare al cărei autor prezumat al unei infractiuni ar fi făcut anterior obiectul într-un alt stat, în scopul folosirii acestei  informatii în cadrul unei proceduri penale referitoare la o infractiune prevăzută de prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 23

Incriminarea împiedicării bunei functionări a justitiei

 

Fiecare stat parte adoptă măsuri legislative si alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infractiune când actele au fost săvârsite cu intentie:

a) faptei de a recurge la forta fizică, la amenintări sau la intimidare ori de a promite, a oferi sau a acorda un avantaj necuvenit pentru obtinerea unei mărturii mincinoase ori a împiedica o mărturie sau prezentarea de elemente de probă într-o procedură referitoare la săvârsirea de infractiuni prevăzute de prezenta conventie;

b) faptei de a recurge la fortă fizică, la amenintări sau intimidare pentru a împiedica un agent al justitiei ori un  agent al serviciilor de descoperire si de reprimare de a-siexercita îndatoririle functiei lui la săvârsirea de infractiuni prevăzute de prezenta conventie. Nici o prevedere a prezentului alineat nu aduce atingere dreptului statelor părti de a dispune de o legislatie destinată să protejeze alte categorii de agenti publici.

 

ARTICOLUL 24

Protectia martorilor

 

1. Fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protectie eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind infractiunile prevăzute de prezenta conventie si, în caz de nevoie, a părintilor lor si a altor persoane apropiate.

2. Măsurile avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta mai ales, fără prejudicierea drepturilor pârâtului, inclusiv dreptul la o procedură normală, în:

a) stabilirea, pentru protectia fizică a acestor persoane, a unor proceduri privind îndeosebi, după nevoie si în măsura posibilitătilor, de a li se oferi un nou domiciliu si de a li se permite, în caz de nevoie, ca informatiile privind identitatea lor si locul unde se află să nu fie dezvăluite sau ca dezvăluirea lor să fie limitată;

b) prevederea unor reguli de probatiune care să permită martorilor să depună într-un mod care să le garanteze securitatea, în special să fie autorizati să depună mărturie recurgând la tehnici de comunicare cum sunt legăturile video sau alte mijloace adecvate.

3. Statele părti au în vedere să încheie aranjamente cu alte state în vederea stabilirii unui nou domiciliu persoanelor mentionate la paragraful 1 al prezentului articol.

4. Dispozitiile prezentului articol se aplică de asemenea victimelor, când acestea sunt martori.

 

ARTICOLUL 25

Acordarea de asistentă si protectie victimelor

 

1. Fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a da asistentă si a acorda protectie victimelor infractiunilor prevăzute de prezenta conventie, îndeosebi în caz de amenintare cu represalii sau de intimidare.

2. Fiecare stat parte stabileste proceduri corespunzătoare pentru a permite victimelor unor infractiuni prevăzute de prezenta conventie să obtină reparatii.

3. Fiecare stat parte, sub rezerva dreptului său intern, face în asa fel încât opiniile si preocupările victimelor să fie prezentate si să fie luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale începute împotriva autorilor unor infractiuni, într-un mod care să nu aducă prejudicii drepturilor apărării.

 

ARTICOLUL 26

Măsuri destinate să întărească cooperarea cu serviciile de investigatii si de reprimare

 

1. Fiecare stat parte ia măsuri corespunzătoare pentru a încuraja persoanele care participă sau au participat la grupuri infractionale organizate:

a) să furnizeze informatii utile autoritătilor competente în scopurile anchetei si culegerii de probe asupra unor chestiuni cum sunt:

ii(i) identitatea, natura, alcătuirea, structura sau activitătile grupurilor infractionale organizate ori locul unde se află ele;

i(ii) legăturile, inclusiv la nivel international, cu alte grupuri infractionale organizate;

(iii) infractiunile pe care grupurile infractionale organizate le-au săvârsit sau ar putea să le săvârsească;

b) să acorde un ajutor efectiv si concret autoritătilor competente, care ar putea contribui la privarea grupurilor infractionale organizate de resursele lor sau de produsul infractiunii.

2. Fiecare stat parte are în vedere să prevadă posibilitatea, în cazurile corespunzătoare, micsorării pedepsei de care este pasibil un învinuit care cooperează într-un mod substantial la anchetă sau la urmăririle referitoare la o infractiune prevăzută de prezenta conventie.

3. Fiecare stat parte are în vedere să prevadă posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, acordării de imunitate de urmărire unei persoane care cooperează în mod substantial la anchetă sau la urmăriri referitoare la o infractiune prevăzută de prezenta conventie.

4. Protectia persoanelor este asigurată conform prevederilor art. 24 al prezentei conventii.

5. Când o persoană la care se referă paragraful 1 al prezentului articol si care se află într-un stat parte poate contribui la cooperarea substantială cu autoritătile competente ale unui alt stat parte, statele părti respective pot avea în vedere încheierea unor acorduri sau aranjamente, conform dreptului lor intern, privind o eventuală acordare de către celălalt stat parte a tratamentului prevăzut la paragrafele 2 si 3 ale prezentului articol.

 

ARTICOLUL 27

Cooperarea între serviciile de investigatii si de reprimare

 

1. Statele părti cooperează strâns, conform sistemelor lor juridice si administrative, în vederea întăririi eficacitătii descoperirii si reprimării infractiunilor prevăzute de prezenta conventie. În special, fiecare stat parte adoptă măsuri eficiente pentru:

a) întărirea sau, dacă este necesar, stabilirea de căi de comunicatie între autoritătile sale, organismele si serviciile competente pentru a facilita schimbul sigur si rapid de informatii privind toate aspectele infractiunilor prevăzute de prezenta conventie, inclusiv, dacă statele părti respective socotesc potrivit, legăturile cu alte activităti infractionale;

b) cooperarea cu alte state părti, în ceea ce priveste infractiunile prevăzute de prezenta conventie, în conducerea anchetei, referitor la punctele următoare:

(i) identitatea si activitătile persoanelor bănuite de implicare în aceste infractiuni, locul unde se află ele sau locul unde se află alte persoane în cauză;

(ii) circulatia produsului infractiunii sau a bunurilor provenind din săvârsirea de infractiuni;

(iii) circulatia bunurilor, a materialelor sau a altor instrumente folosite ori destinate a fi folosite în săvârsirea acestor infractiuni;

c) transmiterea, când este cazul, a pieselor si cantitătilor de substante necesare în scopurile analizei sau anchetei;

d) facilitarea unei coordonări eficiente între autoritătile, organismele si serviciile competente si favorizarea schimbului de personal si de experti, inclusiv, sub rezerva existentei de acorduri sau de aranjamente bilaterale între statele părti respective, detasarea de agenti de legătură;

e) schimbul de informatii cu alte state părti privind mijloacele si procedeele specifice folosite de grupurile infractionale organizate, inclusiv, dacă este cazul, în legătură cu itinerarele si mijloacele de transport, precum si asupra folosirii de identităti false, de documente modificate sau falsificate sau a altor mijloace de ascundere a activitătilor lor;

f) schimbul de informatii si coordonarea măsurilor administrative si a altora luate, după cum se decide, pentru a descoperi cât mai repede infractiunile prevăzute de prezenta conventie.

2. În scopul aplicării prezentei conventii, statele părti au în vedere să încheie acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care să prevadă o cooperare directă între serviciile lor de investigatii si de reprimare si, când există deja astfel de acorduri sau aranjamente, să le modifice. În absenta unor asemenea acorduri sau aranjamente între statele părti respective, acestea din urmă se pot baza pe prezenta conventie pentru stabilirea unei cooperări în materie de descoperire si de reprimare privind infractiunile prevăzute de prezenta conventie. De fiecare dată când este cazul, statele părti utilizează pe deplin acordurile sau aranjamentele, inclusiv organizatiile internationale sau regionale, pentru a întări cooperarea între serviciile de investigatii si de reprimare.

3. Statele părti se străduiesc să coopereze, în măsura mijloacelor lor, pentru a face fată criminalitătii transnationale organizate comise cu mijloace moderne.

 

ARTICOLUL 28

Culegere, schimb si analiză de informatii asupra criminalitătii organizate

 

1. Fiecare stat parte are în vedere să analizeze, prin consultare cu cercurile stiintifice si universitare, tendintele criminalitătii organizate pe teritoriul său, circumstantele în care operează, precum si grupurile profesionale si tehnicile implicate.

2. Statele părti au în vedere să dezvolte capacitătile lor de analiză a activitătilor infractionale organizate si a le asocia între ele si prin intermediul organismelor internationale si regionale. În acest scop, definitii, norme si metode comune ar trebui să fie elaborate si aplicate după cum se cuvine.

3. Fiecare stat parte are în vedere să aplice politicile sale si măsurile concrete luate pentru combaterea criminalitătii organizate si să evalueze punerea lor în aplicare si eficienta lor.

 

ARTICOLUL 29

Formare si asistentă tehnică

 

1. Fiecare stat parte stabileste, dezvoltă sau îmbunătăteste, în măsura necesitătilor, programele de formare specifice pentru personalul serviciilor sale de investigatii si de reprimare, inclusiv pentru procurori, judecătorii de instructie si agentii de vamă, precum si pentru alte categorii de personal însărcinate să prevină, să descopere si să reprime infractiunile prevăzute de prezenta conventie.

Aceste programe pot să prevadă detasări si schimburi de personal. Ele se referă îndeosebi, în măsura în care dreptul intern permite, la punctele următoare:

a) metode folosite pentru a preveni, a descoperi si a combate infractiunile prevăzute de prezenta conventie;

b) itinerarele urmate si tehnicile folosite de persoanele suspectate de implicare în infractiunile prevăzute de prezenta conventie, inclusiv în statele de tranzit, si măsurile de luptă adecvate;

c) supravegherea circulatiei produselor de contrabandă;

d) descoperirea si supravegherea circulatiei produsului infractiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente si metode de transfer, de disimulare sau de deghizare a acestui produs, a acestor bunuri materiale sau a altor instrumente, precum si metodele de luptă împotriva spălării banilor si împotriva infractiunilor financiare;

e) strângerea elementelor de probă;

f) tehnici de control în zonele si porturile libere;

g) materiale si tehnici moderne de descoperire si de reprimare, inclusiv supravegherea electronică, livrările supravegheate si operatiunile de infiltrare;

h) metode utilizate pentru combaterea criminalitătii transnationale organizate săvârsite cu ajutorul calculatoarelor, retelelor de telecomunicatii sau al altor tehnici moderne; si

i) metode folosite pentru protectia victimelor si martorilor.

2. Statele părti cooperează pentru planificarea si executarea programelor de cercetare si de formare concepute pentru schimbul de cunostinte specializate în domeniile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol si, în acest scop, organizează, dacă este cazul, conferinte si seminarii regionale si internationale pentru a favoriza cooperarea si stimularea schimburilor de opinii asupra problemelor comune, inclusiv problemele si necesitătile speciale ale statelor de tranzit.

3. Statele părti încurajează activitătile de formare si de asistentă tehnică de natură să faciliteze extrădarea si asistenta judiciară. Aceste activităti de formare si de asistentă tehnică pot include o formare lingvistică, detasări si schimburi între personalul autoritătilor centrale sau al organismelor având responsabilităti în domeniile respective.

4. În cazul când există acorduri sau aranjamente bilaterale si multilaterale în vigoare, statele părti întăresc, în măsura în care este necesar, măsurile luate pentru optimizarea activitătilor operationale si de formare în cadrul organizatiilor internationale si regionale si în cadrul altor acorduri sau aranjamente bilaterale si multilaterale în materie.

 

ARTICOLUL 30

Alte măsuri: aplicarea Conventiei pentru dezvoltarea economică si asistenta tehnică

 

1. Statele părti iau măsuri de natură să asigure cea mai bună aplicare posibilă a prezentei conventii prin cooperarea internatională, tinând seama de efectele negative ale criminalitătii organizate asupra societătii în general si asupra dezvoltării durabile în special.

2. Statele părti fac eforturi concrete, în măsura posibilitătilor si în coordonare unele cu altele, precum si cu organizatiile regionale si internationale:

a) pentru dezvoltarea cooperării lor la diferite niveluri cu tările în curs de dezvoltare, în vederea întăririi capacitătii acestora în prevenirea si combaterea criminalitătii transnationale organizate;

b) pentru cresterea asistentei financiare si materiale acordate tărilor în curs de dezvoltare, în scopul sprijinirii eforturilor pe care acestea le fac pentru a lupta efficient împotriva criminalitătii transnationale organizate si pentru a le ajuta să aplice cu succes prezenta conventie;

c) pentru a acorda asistentă tehnică tărilor în curs de dezvoltare si tărilor cu economie în tranzitie, cu scopul de a le ajuta să răspundă necesitătilor în vederea aplicării prezentei conventii. În acest sens, statele părti se străduiesc să depună voluntar contributii adecvate si regulate într-un cont stabilit în acest scop în cadrul unui mecanism de finantare a Organizatiei Natiunilor Unite. Statele părti pot, de asemenea, să aibă în vedere în special, conform dreptului lor intern si dispozitiilor prezentei conventii, să depună în contul sus-mentionat o cotă-parte din fondurile sau din valoarea produsului infractiunii sau a bunurilor confiscate în aplicarea dispozitiilor prezentei conventii;

d) pentru a încuraja si a convinge alte state si institutii financiare, după caz, să se asocieze eforturilor făcute conform prezentului articol, mai ales oferind tărilor în curs de dezvoltare mai multe programe de formare si material modern în scopul de a le ajuta să atingă obiectivele prezentei conventii.

3. În măsura posibilitătilor, aceste măsuri sunt luate fără prejudicierea angajamentelor existente în materie de asistentă străină sau a altor aranjamente de cooperare financiară la nivel bilateral, regional sau international.

4. Statele părti pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale privind asistenta materială si logistică, tinând seama de aranjamentele financiare necesare pentru a asigura eficienta mijloacelor de cooperare internatională prevăzute de prezenta conventie si pentru a preveni, a descoperi si a combate criminalitatea transnatională organizată.

 

ARTICOLUL 31

Preventia

 

1. Statele părti se străduiesc să elaboreze si să evalueze proiectele nationale, precum si să pună în practică si să promoveze cele mai bune practici si politici pentru prevenirea criminalitătii transnationale organizate.

2. Conform principiilor fundamentale ale dreptului lor intern, statele părti se străduiesc să reducă, prin măsuri legislative, administrative sau alte măsuri potrivite, posibilitătile actuale sau viitoare ale grupurilor infractionale organizate de a participa la activitatea pietei ilicite utilizând produsul infractiunii. Aceste măsuri ar trebui să fie axate pe:

a) întărirea cooperării între serviciile de investigatii si de reprimare sau între procurori si entitătile private interesate, mai ales în industrie;

b) promovarea elaborării de norme si proceduri care să apere integritatea entitătilor publice si entitătilor private interesate, precum si a codurilor de deontologie pentru profesiunile respective, îndeosebi cele de jurist, notar, consilier fiscal si contabil;

c) prevenirea folosirii improprii de către grupurile infractionale organizate a procedurilor de cerere de ofertă organizate de autoritătile publice, precum si subventiile si licentele acordate de autoritătile publice pentru o activitate comercială;

d) prevenirea folosirii improprii de către grupurile infractionale organizate a persoanelor juridice; aceste măsuri ar putea include:

ii(i) stabilirea de registre publice ale persoanelor juridice si fizice implicate în înfiintarea, gestionarea si finantarea persoanelor juridice;

i(ii) posibilitatea de a decădea din dreptul de a conduce persoane juridice pe teritoriul lor, pe o perioadă rezonabilă, persoanelor recunoscute ca vinovate de săvârsirea infractiunilor prevăzute de prezenta conventie, prin decizii judiciare sau prin orice mijloace adecvate;

(iii) stabilirea de registre nationale ale persoanelor decăzute din dreptul de a conduce persoane juridice; si

(iv) schimbul de informatii continute în registrele mentionate la pct. (i) si (iii) ale prezentului alineat cu autoritătile competente ale altor state părti.

3. Statele părti se străduiesc să promoveze reintegrarea în societate a persoanelor recunoscute ca vinovate de infractiunile prevăzute de prezenta conventie.

4. Statele părti se străduiesc să evalueze periodic instrumentele juridice si practicile administrative pertinente pentru a determina dacă ele contin lacune permitând grupurilor infractionale organizate să le folosească într-un mod necorespunzător.

5. Statele părti se străduiesc să sensibilizeze mai mult publicul asupra existentei, cauzelor si gravitătii criminalitătii transnationale organizate si a amenintării pe care o reprezintă. Ele pot să o facă, după cum se cuvine, prin intermediul mass-media si adoptând măsuri destinate să promoveze participarea publicului la activitătile de prevenire si de combatere.

6. Fiecare stat parte comunică secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite numele si adresa autoritătii sau autoritătilor susceptibile de a ajuta alte state părti să ia măsuri de prevenire a criminalitătii transnationale organizate.

7. Statele părti colaborează, după caz, între ele si cu organizatiile regionale si internationale competente în vederea promovării si luării măsurilor prevăzute în prezentul articol. Cu acest titlu, ele participă la proiecte internationale pentru prevenirea criminalitătii transnationale organizate, de exemplu actionând asupra factorilor care marginalizează grupurile sociale, vulnerabile la actiunea acestei criminalităti.

 

ARTICOLUL 32

Conferinta părtilor la conventie

 

1. O conferintă a statelor părti la conventie se instituie pentru îmbunătătirea capacitătii statelor părti de a combate criminalitatea transnatională organizată si pentru a promova si examina aplicarea prezentei conventii.

2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va convoca Conferinta părtilor cel mai târziu după un an de la intrarea în vigoare a prezentei conventii. Conferinta părtilor va adopta un regulament interior si reguli care să reglementeze activitătile descrise la paragrafele 3 si 4 ale prezentului articol (inclusiv regulile cu privire la finantarea cheltuielilor pentru aceste activităti).

3. Conferinta părtilor stabileste mecanismele în vederea realizării obiectivelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol, astfel:

a) facilitează activitătile desfăsurate de statele părti în aplicarea art. 29, 30 si 31 ale prezentei conventii, inclusive prin încurajarea mobilizării contributiilor voluntare;

b) facilitează schimbul de informatii între statele părti asupra caracteristicilor si tendintelor criminalitătii transnationale organizate si a practicilor eficiente pentru a le combate;

c) cooperează cu organizatiile regionale si internationale si cu organizatiile neguvernamentale competente;

d) examinează la intervale regulate aplicarea prezentei conventii;

e) formulează recomandări în vederea îmbunătătirii prezentei conventii si a aplicării sale.

4. În scopul realizării lit. d) si e) ale paragrafului 3 din prezentul articol, Conferinta părtilor se informează asupra măsurilor adoptate si dificultătilor întâmpinate de către statele părti pentru aplicarea prezentei conventii, folosind informatiile pe care acestea le comunică, precum si mecanismele complementare de examinare pe care ea le poate stabili.

5. Fiecare stat parte comunică Conferintei părtilor, după cum aceasta o cere, informatii asupra programelor, planurilor si practicii lor, cât si asupra măsurilor legislative si administrative privind aplicarea prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 33

Secretariat

 

1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite asigură serviciile de secretariat necesare Conferintei părtilor la conventie.

2. Secretariatul:

a) ajută Conferinta părtilor să îsi realizeze activitătile descrise la art. 32 din prezenta conventie, ia măsuri si oferă serviciile necesare pentru sesiunile Conferintei părtilor;

b) ajută statele părti, la cererea lor, să comunice informatii Conferintei părtilor conform prevederilor paragrafului 5 al art. 32 al prezentei conventii; si

c) asigură coordonarea necesară cu secretariatul organizatiilor regionale si internationale competente.

 

ARTICOLUL 34

Aplicarea conventiei

 

1. Fiecare stat parte ia măsurile necesare, inclusiv legislative si administrative, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, pentru a asigura executarea obligatiilor sale în baza prezentei conventii.

2. Infractiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 si 23 din prezenta conventie sunt stabilite în dreptul intern de fiecare stat parte, independent de natura lor transnatională sau de implicarea unui grup infractional organizat, cum sunt enumerate la paragraful 1 al art. 3 din prezenta conventie, în afară de măsura în care, conform art. 5 al prezentei conventii, s-ar cere implicarea unui grup infractional organizat.

3. Fiecare stat parte poate să adopte măsuri mai stricte sau mai severe decât cele care sunt prevăzute în prezenta conventie în scopul prevenirii si combaterii criminalitătii transnationale organizate.

 

ARTICOLUL 35

Reglementarea diferendelor

 

1. Statele părti se străduiesc să solutioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii pe cale de negociere.

2. Orice diferend între două sau mai multe state părti privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii care nu poate fi solutionat pe cale de negociere într-o perioadă rezonabilă este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre statele părti. Dacă în termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj statele părti nu se pot întelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curtii Internationale de Justitie, adresând o cerere conform Statutului Curtii.

3. Fiecare stat parte poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei conventii sau aderării la aceasta, să declare că nu se consideră legat de dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol. Celelalte state părti nu sunt legate de dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol fată de oricare stat parte care a formulat o asemenea rezervă.

4. Orice stat parte care a formulat o rezervă în baza paragrafului 3 al prezentului articol o poate retrage în orice moment adresând o notificare secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 36

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare si aderare

 

1. Prezenta conventie va fi deschisă spre semnare tuturor statelor din 12 până la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) si, în continuare, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite, la New York, până la 12 decembrie 2002.

2. Prezenta conventie este de asemenea deschisă spre semnare organizatiilor regionale de integrare economică, cu conditia ca cel putin un stat membru al unei astfel de organizatii să fi semnat prezenta conventie conform paragrafului 1 al prezentului articol.

3. Prezenta conventie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. O organizatie regională de integrare economică poate depune instrumentele sale de ratificare, de acceptare sau de aprobare dacă cel putin unul dintre statele sale membre a făcut aceasta. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, această organizatie declară sfera competentei sale privind problemele reglementate de prezenta conventie. Ea informează, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinentă a sferei sale de competentă.

4. Prezenta conventie este deschisă aderării oricărui stat sau oricărei organizatii regionale de integrare economică din care cel putin un stat membru este parte la prezenta conventie. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizatie regională de integrare economică îsi declară sfera de competentă privind problemele reglementate de prezenta conventie. Ea informează, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinentă privind sfera competentei sale.

 

ARTICOLUL 37

Relatia cu protocoalele

 

1. Prezenta conventie poate fi completată prin unul sau mai multe protocoale.

2. Pentru a deveni parte la un protocol, un stat sau o organizatie regională de integrare economică trebuie să fie, de asemenea, parte la prezenta conventie.

3. Un stat parte la prezenta conventie nu este legat printr-un protocol dacă el nu devine parte la protocolul respectiv conform dispozitiilor acestuia.

4. Orice protocol la prezenta conventie este interpretat împreună cu prezenta conventie, tinând seama de obiectul acestui protocol.

 

ARTICOLUL 38

Intrarea în vigoare

 

1. Prezenta conventie va intra în vigoare în a nouăzecea zi care urmează datei de depunere a celui de al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. În scopul prezentului paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizatie regională de integrare economică nu este considerat instrument care să se adauge instrumentelor deja depuse de statele membre ale acestei organizatii.

2. Pentru fiecare stat sau organizatie regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezenta conventie sau va adera la aceasta după depunerea celui de al patruzecilea instrument pertinent, prezenta conventie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către acest stat sau această organizatie.

 

ARTICOLUL 39

Amendamente

 

1. La expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei conventii, un stat parte poate propune un amendament al cărui text să îl depună la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care comunică atunci propunerea de amendament statelor părti si Conferintei părtilor la conventie în vederea examinării propunerii si adoptării unei decizii. Conferinta părtilor nu precupeteste nici un efort pentru a ajunge la un consens asupra tuturor amendamentelor. Dacă toate eforturile în acest sens au fost epuizate fără să intervină un acord, va trebui, în ultimă instantă, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot cu o majoritate de două treimi a statelor părti prezente la Conferinta părtilor care să exprime votul lor.

2. Organizatiile regionale de integrare economică dispun, pentru a exercita în baza prezentului articol dreptul lor de vot în domeniile care tin de competenta lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre părti la prezenta conventie. Ele nu îsi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercită si invers.

3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol este supus ratificării, acceptării sau aprobării statelor părti.

4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare pentru un stat parte după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat parte la Secretariatul general al Organizatiei Natiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a acestui amendament.

5. Un amendament intră în vigoare cu fortă obligatorie fată de statele părti care si-au exprimat consimtământul de a fi legate de acesta. Celelalte state părti rămân legate de dispozitiile prezentei conventii si de orice amendamente anterioare pe care le-au ratificat, acceptat sau aprobat.

 

ARTICOLUL 40

Denuntarea

 

1. Un stat parte poate denunta prezenta conventie prin notificare scrisă adresată Secretariatului general al Organizatiei Natiunilor Unite. O astfel de denuntare are efect după un an de la data primirii notificării de secretarul general.

2. O organizatie regională de integrare economică încetează de a fi parte la prezenta conventie atunci când toate celelalte state membre au denuntat-o.

3. Denuntarea prezentei conventii conform paragrafului 1 al prezentului articol atrage denuntarea oricărui protocol referitor la aceasta.

 

ARTICOLUL 41

Depozitarul si limbile folosite

 

1. Secretariatul general al Organizatiei Natiunilor Unite este depozitarul prezentei conventii.

2. Originalul prezentei conventii, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză si rusă sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.

Drept care subsemnatii plenipotentiari, împuterniciti în acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta conventie.

 


*) Traducere.

 

PROTOCOL

privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate*)

 

PREAMBUL

 

Statele părti la prezentul protocol,

declarând că o actiune eficace vizând prevenirea si combaterea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, cere din partea tărilor de origine, de tranzit si de destinatie o apropiere globală si internatională cuprinzând măsuri destinate prevenirii traficului, o actiune vizând pedepsirea traficantilor si protectia victimelor acestui trafic, în special prin respectarea drepturilor lor fundamentale internationale recunoscute,

tinând cont de faptul că, în ciuda existentei unor diferite instrumente internationale care cuprind reguli si dispozitii practice vizând lupta împotriva exploatării persoanelor, în special a femeilor si a copiilor, nu există nici un instrument universal care să se refere la toate aspectele traficului de persoane,

îngrijorate de faptul că, în lipsa unui astfel de instrument, persoanele vulnerabile în fata acestui trafic nu vor fi protejate suficient,

conform Rezolutiei 53/111 a Adunării generale a Organizatiei Natiunilor Unite din 9 decembrie 1998, în care Adunarea generală a decis să creeze un comitet interguvernamental special cu continut nelimitat, însărcinat cu elaborarea unei conventii internationale generale împotriva criminalitătii transnationale organizate si cu examinarea, dacă este cazul, a elaborării unui instrument international de luptă împotriva traficului femeilor si al copiilor,

convinse că faptul de a asocia Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate un instrument international vizând prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si al copiilor, va ajuta la prevenirea si combaterea acestui tip de criminalitate,

au convenit cele ce urmează:

 

I. DISPOZITII GENERALE

 

ARTICOLUL 1

Relatia cu Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate

 

1. Prezentul protocol completează Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitătii transnationale organizate.

Acesta este interpretat împreună cu conventia.

2. Dispozitiile conventiei se aplică mutatis mutandis prezentului protocol, exceptie făcând dispozitiile contrare ale protocolului mentionat.

3. Infractiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infractiuni stabilite în conformitate cu conventia.

 

ARTICOLUL 2

Obiect

 

Prezentul protocol are ca obiect:

a) prevenirea si combaterea traficului de persoane, acordând o atentie specială femeilor si copiilor;

b) protectia si ajutorarea victimelor unui astfel de trafic, respectând pe deplin drepturile lor fundamentale; si

c) promovarea cooperării între statele părti în vederea atingerii acestor obiective.

 

ARTICOLUL 3

Terminologie

 

În termenii prezentului protocol:

a) expresia trafic de persoane indică recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenintare de recurgere sau prin recurgere la fortă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înselăciune, abuz de autoritate sau de o situatie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăti ori avantaje pentru a obtine consimtământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea contine, cel putin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile fortate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe;

b) consimtământul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintită, astfel cum este enuntată la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci când unul din oricare dintre mijloacele enuntate la lit. a) a fost folosit;

c) recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este considerate trafic de persoane, chiar dacă acestia nu fac apel la nici unul dintre mijloacele mentionate la lit. a) din prezentul articol;

d) termenul copil indică orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani.

 

ARTICOLUL 4

Domeniu de aplicare

 

Prezentul protocol se aplică, exceptând dispozitiile contrare, pentru prevenirea, anchetele si urmăririle privind infractiunile stabilite conform art. 5 al acestuia, atunci când aceste infractiuni sunt de natură transnatională si dacă este implicat un grup infractional, ca si pentru protectia victimelor acestor infractiuni.

 

ARTICOLUL 5

Incriminare

 

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative si altele necesare pentru a conferi caracterul de infractiune actelor mentionate la art. 3 din prezentul protocol, atunci când au fost comise intentionat.

2. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile legislative si altele necesare pentru a conferi caracterul de infractiune:

a) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic, faptului de a încerca comiterea unei infractiuni stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol;

b) faptului de a fi complice la o infractiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol; si

c) faptului de a organiza comiterea unei infractiuni stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol sau de a da instructiuni altor persoane pentru ca acestea să o comită.

 

II. PROTECTIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE

 

ARTICOLUL 6

Asistenta si protectia acordate victimelor traficului de persoane

 

1. Atunci când are loc si în măsura în care dreptul său intern o permite, fiecare stat parte protejează viata privată si identitatea victimelor traficului de persoane, nefăcând publice procedurile juridice referitoare la acestea.

2. Fiecare stat parte se asigură că sistemul său juridic sau administrativ prevede măsuri care permit furnizareacătre victimele traficului de persoane, atunci când este cazul:

a) a informatiilor asupra procedurilor juridice si administrative aplicabile;

b) a unei asistente pentru a face astfel încât părerile si preocupările lor să fie prezentate si luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor infractiunilor, astfel încât să nu aducă prejudicii drepturilor apărării.

3. Fiecare stat parte intentionează să pună în aplicare măsuri în vederea asigurării restabilirii psihice, psihologice si sociale a victimelor traficului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în cooperare cu organizatii neguvernamentale, cu alte organizatii competente si alte elemente ale societătii civile si, în special, să le furnizeze:

a) un adăpost convenabil;

b) sfaturi si informatii privind drepturile pe care legea le recunoaste, într-o limbă pe care o pot întelege;

c) asistentă medicală, psihologică si materială; si

d) posibilităti de angajare, educatie si formare.

4. Fiecare stat parte tine cont, atunci când aplică dispozitiile prezentului articol, de vârsta, sexul si nevoile specifice ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifice ale copiilor, si anume un adăpost, educatie si îngrijire convenabilă.

5. Fiecare stat parte depune eforturi pentru a asigura siguranta psihică a victimelor traficului de persoane când acestea se găsesc pe teritoriul său.

6. Fiecare stat parte se asigură că sistemul său juridic prevede măsuri care să ofere victimelor traficului de persoane posibilitatea de a obtine repararea prejudiciului suportat.

 

ARTICOLUL 7

Statutul victimelor traficului de persoane în statele de primire

 

1. Pentru a lua măsuri conform art. 6 din prezentul protocol, fiecare stat parte intentionează să adopte măsuri legislative sau alte măsuri corespunzătoare care să permită victimelor traficului de persoane să rămână pe teritoriul său, cu titlu temporar sau permanent, atunci când este cazul.

2. Atunci când aplică dispozitia de la paragraful 1 din prezentul articol, fiecare stat parte trebuie să tină cont de factorii umanitari si personali.

 

ARTICOLUL 8

Repatrierea victimelor traficului de persoane

 

1. Statul parte de care apartine o victimă a traficului de persoane sau în care aceasta avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire facilitează si acceptă, tinând neapărat seama de siguranta acestei persoane, întoarcerea acesteia fără întârziere nejustificată sau nechibzuită.

2. Atunci când un stat parte trimite o victimă a traficului de persoane într-un stat parte de care această persoană apartine sau în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire, această întoarcere este asigurată tinând neapărat cont de siguranta persoanei, precum si de starea oricărei proceduri judiciare legate de faptul că aceasta este o victimă a traficului, si de preferat se face voluntar.

3. La cererea unui stat parte de primire, un stat parte solicitat verifică, fără întârziere nejustificată, dacă victima unui trafic de persoane îi apartine sau avea dreptul de a locui cu titlu permanent pe teritoriul său în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire.

4. În scopul facilitării întoarcerii unei victime a traficului de persoane care nu posedă documentele necesare, statul parte de care apartine această persoană ori în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire acceptă să elibereze, la cererea statului parte de primire, documentele de călătorie sau orice altă autorizatie necesară pentru a permite acelei persoane a se îndrepta si a fi readmisă pe teritoriul său.

5. Dispozitiile prezentului articol sunt întelese fără prejudicierea oricărui drept acordat victimei prin orice lege internă a statului parte de primire.

6. Dispozitiile prezentului articol sunt întelese fără prejudicierea oricărui acord sau aranjament bilateral ori multilateral aplicabil sustinând, în totalitate sau în parte, întoarcerea victimelor traficului de persoane.

 

III. PREVENIRE, COOPERARE SI ALTE MĂSURI

 

ARTICOLUL 9

Prevenirea traficului de persoane

 

1. Statele părti stabilesc politici, programe si alte măsuri de ansamblu pentru:

a) prevenirea si combaterea traficului de persoane; si

b) protectia victimelor traficului de persoane, în speciala femeilor si copiilor, împotriva unei noi actiuni ale cărei victime ar putea fi.

2. Statele părti depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare si campanii prin mass-media, precum si initiative sociale si economice, în scopul prevenirii si combaterii traficului de persoane.

3. Politicile, programele si alte măsuri stabilite conform prezentului articol includ, după cum este necesar, o cooperare cu organizatiile neguvernamentale, cu alte organizatii competente si cu alte elemente ale societătii civile.

4. Statele părti iau sau întăresc măsurile, pe calea unei cooperări bilaterale sau multilaterale, pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile si copiii, vulnerabile în fata traficului, precum sărăcia, subdezvoltarea si inegalitatea sanselor.

5. Statele părti adoptă sau întăresc măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor si a copiilor, care are ca scop traficul.

 

Continuarea în pagina a 2-a