MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 815 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 11 noiembrie 2002

SUMAR

LEGI SI DECRETE

583. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu, semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002

Acord între Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu

844. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu, semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 268 din 17 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificãrile ulterioare

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

342. - Ordin al ministrului industriei si resurselor privind aprobarea Cãrtii Albe a Infrastructurii Calitãtii si Evaluãrii Conformitãtii Produselor

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu, semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se ratificã Acordul dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu, semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 9 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 30 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

Bucuresti, 24 octombrie 2002.

Nr. 583.

ACORD

între Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu

Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare (denumite în continuare pãrti),

subliniind importanta relatiilor militare multilaterale pentru întãrirea pãcii si stabilitãtii în Europa,

sprijinind obiectivul stabilirii cooperãrii militare strânse, bazatã pe respect reciproc,

subliniind faptul cã în caz de dezastru operatiunile de asistentã în caz de dezastru ale Batalionului multinational de geniu vor contribui semnificativ la limitarea pagubelor si a consecintelor,

luând în considerare acordul de a coopera, asa cum a fost stipulat în Declaratia de intentie pentru dezvoltarea cooperãrii militare, semnatã de ministrii apãrãrii din România, Ucraina si Republica Ungarã la 15 ianuarie 1999, si în Protocolul de la Întâlnirea de lucru a ministrilor apãrãrii ai pãrtilor, semnat la 26 mai 2000 la Ujgorod,

au convenit urmãtoarele:

ARTICOLUL I

Definirea termenilor

Pentru scopurile acestui acord se va aplica urmãtorul termen: dezastru - inundatie sau altã situatie cu urmãri grave, cauzatã de evenimente ecologice neprevãzute care pun în pericol sau care prezintã o amenintare iminentã la adresa vietii, sãnãtãtii si proprietãtii.

ARTICOLUL II

Obiectiv

(1) Pãrtile vor înfiinta Batalionul multinational de geniu (denumit în continuare Batalion), cu misiunea de bazã de a asigura asistentã populatiei civile locale si de a participa la eliminarea pagubelor în caz de dezastru în bazinul de receptie al râului Tisa.

(2) La cererea oricãreia dintre pãrti, pe al cãrei teritoriu se produce un dezastru natural sau unde existã un pericol iminent al unui astfel de dezastru natural, Batalionul va participa la limitarea consecintelor acestuia.

ARTICOLUL III

Autoritãti executive

Autoritãtile executive vor fi ministerele apãrãrii si statele majore ale pãrtilor.

ARTICOLUL IV

Principii generale

(1) Acest acord nu va afecta drepturile si responsabilitãtile pãrtilor, care sunt stipulate în alte acorduri sau tratate internationale.

(2) Aceastã initiativã comunã:

a) nu este îndreptatã împotriva vreunui tert si nu intentioneazã sã stabileascã nici o aliantã militarã îndreptatã împotriva oricãrui alt stat sau grup de state;

b) este în concordantã cu Programul Parteneriatului pentru Pace (PpP), al cãrui obiectiv declarat este întãrirea asistentei umanitare;

c) este transparentã si deschisã oricãrui stat din regiune, capabil si doritor sã participe la activitatea de cooperare a Batalionului în viitor.

(3) Toate deciziile legate de Batalion se vor întemeia pe consimtãmântul reciproc al pãrtilor.

ARTICOLUL V

Cooperarea si procesul de luare a deciziilor

(1) Consultarea si procesul de luare a deciziilor vor avea loc la întâlnirile ministrilor apãrãrii, precum si ale sefilor statelor majore sau ale reprezentantilor lor.

(2) Grupul director (SG), care cuprinde înalti reprezentanti ai ministerelor apãrãrii si ai statelor majore, va decide asupra conditiilor de pregãtire si de desfãsurare a Batalionului.

(3) Grupul multinational de lucru (MWG), care cuprinde experti tehnici ai ministerelor apãrãrii, statelor majore si statelor majore ale categoriilor de forte armate, se va întruni si va sprijini activitatea Grupului director nu mai putin de douã ori pe an sau ori de câte ori este necesar. El asigurã un forum pentru negocieri legate de activitãtile Batalionului si desfãsurarea sa.

(4) Grupul director va rezolva diferite aspecte tehnice si probleme referitoare la comanda Batalionului, posturile de conducere, structura, echipamentul, instruirea si pregãtirea, precum si la finantarea executãrii activitãtilor sale.

(5) De la data intrãrii în vigoare a acestui acord presedintia Grupului director va fi detinutã prin rotatie între pãrti, în ordine alfabeticã potrivit alfabetului englez, dacã pãrtile nu au convenit altfel.

(6) Grupul director îsi va defini structura, principiile de operare si aspectele procedurale. Activitãtile sale interne vor fi reglementate de principiile de mai jos:

a) se va întruni în mod regulat la intervalele cerute de îndeplinirea propriilor functiuni si va rãspunde unei cereri specifice a oricãrei pãrti sau a presedintelui Grupului director cât mai repede posibil sau o datã pe an;

b) întâlnirile vor fi organizate de partea care detine presedintia. Aceastã parte îsi va asuma totodatã responsabilitatea secretariatului;

c) toate deciziile vor fi adoptate cu consimtãmântul pãrtilor.

(7) Pentru discutarea problemelor specifice Grupul director poate forma grupuri de lucru temporare, formate din experti care reprezintã pãrtile.

ARTICOLUL VI

Compunerea, efectivul si operarea Batalionului

(1) Batalionul va fi compus dintr-un comandament multinational si din contingente nationale. Pãrtile vor contribui cu un efectiv aproximativ similar si componente bazate pe structurile lor organizatorice nationale si în conformitate cu reglementãrile lor nationale.

(2) Efectivul contingentelor nationale din Batalion nu va depãsi 200 de persoane; cu toate acestea numãrul personalului genistic de executie nu va fi mai mic de 100.

Contingentele nationale îsi vor pãstra structura organizatoricã nationalã si vor fi stationate pe teritoriul propriului stat.

(3) Contingentele nationale îsi vor îndeplini misiunea utilizând echipamentul propriu.

ARTICOLUL VII

Structura de comandã si control

(1) Comandantul contingentului, seful statului major, precum si ofiterii superiori de stat major vor fi numiti de cãtre fiecare dintre pãrti.

(2) Contingentele nationale ale Batalionului de sub comanda multinationalã vor rãmâne, de asemenea, si sub comanda nationalã.

(3) Dacã Batalionul este desfãsurat pe teritoriul oricãreia dintre pãrti, aceastã parte va asigura comandantul Batalionului. Comandantii contingentelor celorlalte pãrti vor actiona în calitate de loctiitor al comandantului de Batalion.

Comanda Batalionului va include, de asemenea, ofiterii coordonatori desemnati, precum si ofiterii de legãturã ai celorlalte pãrti.

ARTICOLUL VIII

Pregãtirea

(1) Batalionul va desfãsura exercitii comune (de comandament sau cu trupe) o datã pe an, pe teritoriul fiecãreia dintre pãrti, prin rotatie. Planurile si detaliile exercitiilor comune vor fi elaborate de Grupul multinational de lucru si aprobate de Grupul director.

(2) Pregãtirea contingentelor nationale va fi responsabilitatea individualã a pãrtilor.

ARTICOLUL IX

Finantare si logisticã

(1) În cazul desfãsurãrii Batalionului forta de muncã pentru asistenta în caz de dezastru va fi asiguratã gratuit.

(2) Pãrtile vor asigura sprijin financiar si logistic pentru contingentele nationale în vederea desfãsurãrii activitãtilor ce vor fi efectuate pe teritoriile lor.

(3) În cazul activitãtilor comune sprijinul logistic al Batalionului va fi asigurat de partea solicitantã, pe cheltuiala sa.

(4) Costurile sosirii si plecãrii în si din zona activitãtii comune a Batalionului vor fi suportate de fiecare dintre pãrti.

(5) În cazul unei asemenea desfãsurãri, pe teritoriul pãrtii solicitante, asigurarea resurselor necesare pentru primele 3 zile este responsabilitatea individualã a fiecãreia dintre pãrti. Logistica transportatã de fiecare dintre pãrti va fi stabilitã în Acordul tehnic.

(6) Partea solicitantã va asigura gratuit asistentã medicalã de urgentã.

ARTICOLUL X

Aspecte legale

(1) Alte aspecte ce nu sunt prezentate în acest accord vor face subiectul termenilor si conditiilor stabilite de NATO/SOFA/PfP, asa cum a fost adoptat la 19 iunie 1995 si în memorandumurile anexate la acesta, cu un accent special asupra aspectelor legate de trecerea frontierelor nationale, de legea penalã si de plata pagubelor.

(2) Pãrtile vor simplifica trecerea frontierelor.

ARTICOLUL XI

Securitatea informatiilor

(1) Toate informatiile secrete schimbate în legãturã cu prezentul acord vor fi supuse protectiei legale, în conformitate cu nivelul de clasificare stabilit de partea emitentã si în conformitate cu legislatia statului fiecãrei pãrti care primeste astfel de informatii.

(2) Pãrtile nu vor fi autorizate sã dezvãluie informatii secrete nici unui tert fãrã consimtãmântul prealabil scris al emitentului.

(3) Pãrtile vor asigura toate informatiile necesare pentru înfiintarea si desfãsurarea Batalionului în interesul pãrtilor.

ARTICOLUL XII

Participarea Batalionului în operatiuni de asistentã în caz de dezastru

(1) Cu conditia unei cereri oficiale transmise prin canale diplomatice de cãtre oricare parte afectatã de un dezastru sau amenintatã de un dezastru iminent, Batalionul va fi desfãsurat cu aprobarea autoritãtilor competente si în conformitate cu legile interne ale pãrtilor respective.

(2) Când comandantul Batalionului îsi asumã comanda, Comandamentul multinational si contingentele nationale vor fi desfãsurate împreunã cu echipamentul si mijloacele tehnice în zona periclitatã, pentru a-si îndeplini misiunea conform cerintelor pãrtii care a solicitat asistentã.

ARTICOLUL XIII

Solutionarea disputelor

În functie de natura lor, toate disputele rezultând din sau legate de interpretarea si aplicarea acestui acord vor fi solutionate de cãtre pãrti prin Grupul director sau Grupul multinational de lucru, prin negocieri si consultãri.

ARTICOLUL XIV

Mãsuri de aplicare

Diferite detalii tehnice si chestiuni rezultând din îndeplinirea activitãtilor privind Comandamentul multinational, posturile de conducere, structura organizatoricã, echipamentul, instruirea, pregãtirea, sprijinul logistic si financiar vor fi prevãzute în Acordul tehnic ce va fi încheiat între ministerele apãrãrii ale natiunilor.

ARTICOLUL XV

Dispozitii finale

(1) Prezentul acord va fi aprobat de fiecare parte în conformitate cu reglementãrile legale interne. Acordul va intra în vigoare la 30 de zile dupã ce depozitarul primeste ultima notificare de aprobare de la pãrti. Tara unde acordul este semnat va fi depozitarul acestuia.

(2) Acest acord poate fi subiectul amendãrii conform consimtãmântului pãrtilor. Un astfel de amendament poate fi propus prin canale diplomatice, în scris, si va intra în vigoare conform prevederilor stabilite la alin. (1).

(3) Acest acord va fi încheiat pentru o perioadã nedeterminatã.

(4) Acest acord poate fi denuntat oricând de cãtre oricare dintre pãrti. Notificarea de denuntare va fi trimisã în scris, prin canale diplomatice, depozitarului.

(5) Denuntarea îsi va produce efectele la 30 de zile dupã ce depozitarul a primit notificarea de denuntare.

Depozitarul va informa toate pãrtile despre actul denuntãrii.

Dupã ce denuntarea si-a produs efectele, acordul nu va fi aplicabil pãrtii care l-a denuntat, dar va rãmâne în vigoare cu privire la toate celelalte pãrti.

(6) Dacã partea care denuntã acordul are plângeri sau obligatii nesolutionate, ele vor rãmâne în vigoare pânã ce vor fi rezolvate în conformitate cu prevederile acestui acord, netinându-se seama de faptul cã acesta a fost denuntat.

(7) Dacã prezentul acord nu mai produce efecte sau oricare dintre pãrti îl denuntã, prevederile alin. (2) al art. XI vor rãmâne în vigoare.

(8) Natiunile care doresc sã se alãture prezentului acord o pot face potrivit consimtãmântului tuturor pãrtilor si în conformitate cu toate prevederile acordului.

Semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002, într-un exemplar original în limba englezã.

Pentru Guvernul Republicii Ungare,

János Szabö

Pentru Guvernul Republicii Slovace,

Jozef Stank

Pentru Guvernul României

Ioan Mircea Pascu

Pentru Cabinetul de Ministri al Ucrainei,

Volodimir Petrovics Skidcsenko

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu, semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002

În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Slovace, Cabinetul de Ministri al Ucrainei si Guvernul Republicii Ungare privind înfiintarea Batalionului multinational de geniu, semnat la Budapesta la 18 ianuarie 2002, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 23 octombrie 2002.

Nr. 844.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 268

din 17 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Ioan Antonescu în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilã si de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 15 octombrie 2002 si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 17 octombrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilã si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificãrile ulterioare.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicatã de Ioan Antonescu într-un litigiu care are ca obiect reînregistrarea Partidului Solidaritãtii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bunã.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã textele de lege criticate, care prevãd caracterul definitiv al hotãrârii judecãtoresti pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, referitoare la înregistrarea unui partid politic, respectiv la modificarea statutului unui partid politic, încalcã dispozitiile art. 128, 21, 24, 11 si 20 din Constitutie, precum si ale unor tratate internationale la care România este parte, fãrã a se preciza însã în ce constã aceastã încãlcare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilã si de contencios administrativ considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este nefondatã, deoarece consacrarea prin textele legale criticate a caracterului definitiv al hotãrârii Curtii de Apel Bucuresti nu îngrãdeste accesul liber la justitie, de vreme ce art. 128 din Constitutie prevede cã “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii”. Se mai aratã cã, de altfel, art. 19 si 23 din Legea nr. 27/1996 prevãd cã hotãrârea Curtii de Apel Bucuresti rãmâne definitivã, în conditiile în care existã douã grade de jurisdictie pentru solutionarea cererii partidului politic, întrucât împotriva hotãrârii Tribunalului Bucuresti se poate face contestatie în cinci zile de la comunicare.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispozitiile de lege criticate permit accesul la justitie si parcurgerea a douã grade de jurisdictie, fiind asadar în deplinã concordantã cu prevederile art. 21, 24 si ale art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie.

Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate constituie expresia aplicãrii dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3) si ale art. 128, potrivit cãrora competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege si, tot în conditiile legii, pãrtile interesate pot exercita cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti. Astfel, se aratã cã, desi art. 19 si 23 din Legea nr. 27/1996 prevãd cã decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitivã, împotriva acesteia se poate promova recurs, potrivit dreptului comun, iar împotriva hotãrârii tribunalului se poate formula contestatie. În legãturã cu încãlcarea art. 21 din Constitutie, se invocã jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care aceasta a statuat cu privire la principiul liberului acces la justitie. Cu referire la celelalte texte constitutionale a cãror încãlcare este invocatã de autorul exceptiei, se apreciazã cã nu au legãturã cu dispozitiile de lege criticate.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul sãu de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificãrile ulterioare, al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 19 alin. (4): “Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitivã.”;

- Art. 23 alin. (4): “Curtea de Apel Bucuresti se pronuntã în termen de 15 zile de la înregistrarea contestatiei, iar hotãrârea sa este definitivã si se publicã în Monitorul Oficial al României.”

Textele constitutionale considerate ca fiind încãlcate sunt, în ordinea invocãrii lor, urmãtoarele:

- Art. 128: “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 24: (1) Dreptul la apãrare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, pãrtile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

- Art. 11: “(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai si cu bunã-credintã obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordantã între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internationale.”

De asemenea, autorul exceptiei invocã si încãlcarea “principalelor tratate, pacte si conventii internationale” ratificate de România, enuntând un numãr de 33 de astfel de acte internationale, fãrã a arãta însã în ce constã încãlcarea acestui cadru conventional.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea retine cã aceasta vizeazã dispozitiile art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 27/1996, referitoare la caracterul definitiv al hotãrârilor pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti în legãturã cu cererea de înregistrare a unui partid politic, precum si cele cu privire la încetarea activitãtii partidului si radierea lui din Registrul partidelor politice.

În opinia autorului exceptiei aceste dispozitii de lege sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, ale art. 11 ce statueazã în legãturã cu dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, fãrã însã, sã formuleze o motivare din care sã rezulte în ce constã aceastã încãlcare.

Din analiza sustinerilor formulate Curtea constatã cã, potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 27/1996, cuprins în cap. III “Înregistrarea partidelor politice”, Tribunalul Bucuresti se pronuntã asupra cererii de înregistrare a partidului politic printr-o decizie, împotriva cãreia se poate face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti. Conform alin. (4) al textului criticat ca fiind neconstitutional, contestatia este solutionatã printr-o decizie definitivã a Curtii de Apel Bucuresti. De asemenea, legea stabileste, tot în competenta Tribunalului Bucuresti, si procedura de înregistrare a modificãrilor statutului sau a programului partidului politic.

Astfel, art. 23 din lege prevede cã Tribunalul Bucuresti se va pronunta printr-o hotãrâre asupra cererii Ministerului Public de încetare a activitãtii partidului si de radiere a acestuia din Registrul partidelor politice, în cazul în care partidul actioneazã în baza unui statut a cãrui modificare a fost respinsã de instanta de judecatã. Împotriva acestei hotãrâri partea interesatã poate face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti, care va pronunta, în temeiul alin. (4) al aceluiasi articol, o hotãrâre definitivã. Rezultã cã, sub aspectul criticat, si anume faptul cã decizia Curtii de Apel Bucuresti are caracter definitiv, dispozitiile art. 19 si 23 din Legea nr. 27/1996 nu numai cã nu încalcã prevederile constitutionale ale art. 128, referitoare la folosirea cãilor de atac, în conditiile legii, ci sunt în deplinã concordantã cu acestea, în sensul cã reglementeazã contestatia împotriva hotãrârii Tribunalului Bucuresti ca o cale de atac. Or, potrivit dispozitiilor constitutionale, reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti este atributul exclusiv al legiuitorului, ceea ce se întâmplã în cazul de fatã, întrucât reglementarea este cuprinsã în lege.

Curtea nu poate retine nici încãlcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, care presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se înfãptuieste. Accesul liber la justitie nu înseamnã cã el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoresti si la toate cãile de atac, deoarece, asa cum statueazã art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecatã sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situatii diferite. În acest sens este si jurisprudenta constantã a Curtii Constitutionale, din care mentionãm, de exemplu, Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, si Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001.

În opinia autorului exceptiei, art. 19 alin. (4) si art. 23 alin. (4) din Legea nr. 27/1996 contravin si art. 24 dinConstitutie, care garanteazã dreptul la apãrare. Curtea constatã cã textele criticate nu contin dispozitii de naturã sã îngrãdeascã drepturile procesuale ale pãrtilor ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, astfel cã, si sub acest aspect, exceptia este neîntemeiatã.

În sfârsit, Curtea observã cã nici în legãturã cu contrarietatea dintre textele de lege criticate si “principalele tratate, pacte si conventii internationale” ratificate de România nu sunt formulate motive de neconstitutionalitate, astfel cã prevederile constitutionale ale art. 11 privind “Dreptul international si dreptul intern” si cele ale art 20 referitoare la “Tratatele internationale privind drepturile omului”, invocate de asemenea ca fiind încãlcate, nu sunt incidente în cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Ioan Antonescu în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilã si de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 17 octombrie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

ORDIN

privind aprobarea Cãrtii Albe a Infrastructurii Calitãtii si Evaluãrii Conformitãtii Produselor

În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Cartea Albã a Infrastructurii Calitãtii si Evaluãrii Conformitãtii Produselor, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Cartea Albã a Infrastructurii Calitãtii si Evaluãrii Conformitãtii Produselor se actualizeazã ori de câte ori este necesar, în functie de evolutia cadrului legislativ la nivel european si national.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Bucuresti, 30 iulie 2002.

Nr. 342.

ANEXÃ

CARTEA ALBÃ

a Infrastructurii Calitãtii si Evaluãrii Conformitãtii Produselor

1. Introducere

1.1. Conceptul privind “Noua abordare”

Capitolul referitor la libera circulatie a mãrfurilor reprezintã una dintre prioritãtile Guvernului României în demersul de accedere la structurile Uniunii Europene. Libera circulatie a mãrfurilor constituie temelia Pietei unice europene si mecanismele acesteia previn aparitia barierelor în calea comertului bazat pe recunoasterea mutualã si armonizarea tehnicã.

Pentru înlãturarea barierelor tehnice în calea comertului, în anul 1985 s-a elaborat si s-a pus în practicã o nouã strategie “Noua abordare” referitoare la armonizarea tehnicã si standardizare, strategie care a stabilit câteva principii aplicabile în statele membre ale Comunitãtii Europene:

- armonizarea legislativã se limiteazã la cerintele esentiale pe care trebuie sã le îndeplineascã produsele pentru a circula liber în spatiul comunitar;

- specificatiile tehnice ale produselor care îndeplinesc cerintele esentiale sunt stabilite în standardele armonizate;

- aplicarea standardelor armonizate rãmâne voluntarã si producãtorul poate sã adopte si alte mãsuri pentru a îndeplini cerintele esentiale;

- produsele realizate în conformitate cu standardele armonizate beneficiazã de prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale.

În conformitate cu principiile “Noii abordãri” standardele armonizate trebuie sã ofere un nivel de protectie garantat în ceea ce priveste îndeplinirea cerintelor esentiale prevãzute de directive.

În vederea aplicãrii corecte a principiilor “Noii abordãri” sunt necesare conditii pentru o evaluare justã a conformitãtii. În acest sens au fost stabilite câteva principii orientative pentru politica Comunitãtii Europene în legãturã cu evaluarea conformitãtii:

- realizarea de module pentru diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformitãtii si formularea de criterii pentru aplicarea acestor proceduri, în vederea desemnãrii organismelor care aplicã aceste proceduri si folosirii marcajului european de conformitate CE;

- utilizarea standardelor europene armonizate privind asigurarea cerintelor esentiale pentru domeniile reglementate prin directivele din “Noua abordare” si a cerintelor care trebuie îndeplinite de organismele care efectueazã activitãti de evaluare a conformitãtii;

- crearea sistemelor de acreditare si utilizarea tehnicilor comparative;

- promovarea acordurilor de recunoastere mutualã privind încercarea si certificarea în domeniile nereglementate;

- încheierea de acorduri de recunoastere mutualã în vederea sustinerii comertului dintre statele membre ale Uniunii Europene si tãrile terte.

1.2. Scopul directivelor din “Noua abordare”

Directivele din “Noua abordare” se bazeazã pe urmãtoarele principii:

- armonizarea se limiteazã la cerintele esentiale;

- doar produsele care îndeplinesc cerintele esentiale pot fi introduse pe piatã si puse în functiune;

- standardele armonizate care au fost adoptate ca standardenationale oferã prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale corespunzãtoare;

- aplicarea standardelor armonizate sau a altor specificatii tehnice este voluntarã;

- producãtorii pot alege între diferitele proceduri de evaluare a conformitãtii prevãzute de directiva aplicabilã.

Directivele din “Noua abordare” definesc gama de produse care intrã sub incidenta lor sau natura riscurilor la care fac referire directivele. De regulã, scopul se referã la pericole legate de un produs sau de un fenomen. În mod corespunzãtor un produs poate intra sub incidenta mai multor directive.

1.3. Introducerea pe piatã si punerea în functiune

Produsele introduse pe piatã si puse în functiune nu trebuie sã pericliteze securitatea si sãnãtatea persoanelor si mediului sau alte interese publice la care fac referire directivele, atunci când sunt corect instalate, întretinute si utilizate în conformitate cu scopul de utilizare indicat de producãtor. Acest lucru implicã existenta unei autoritãti de supraveghere a pietei.

1.4. Legislatie aplicabilã

Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor (vezi anexa) este legea care stabileste cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementãrilor tehnice, evaluarea conformitãtii si supravegherea pietei pentru produsele introduse pe piatã si/sau utilizate în România, din domeniile reglementate.

Reglementãrile tehnice care transpun directivele din “Noua abordare” în legislatia româneascã sunt prezentate în urmãtoarele tabele:

TABELUL Nr. 1

Stadiul transpunerii directivelor din “Noua abordare”

Nr. crt.	Reglementarea tehnicã	Nr. directivei/ nr. reglementãrii tehnice	Nr. Monitorului Oficial	Data intrãrii în vigoare	Autoritatea competentã
1.	Echipamente electrice de joasã tensiune	73/23/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 567/2002	458 din 27 iunie 2002	27 iunie 2002	Ministerul Industriei si Resurselor
2.	Recipiente simple sub presiune	87/404/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 571/2001	375 din 11 iulie 2001	11 aprilie 2002	Ministerul Industriei si Resurselor
3.	Jucãrii	88/378/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 710/1999	450 din 16 septembrie 1999	16 decembrie 1999	Ministerul Industriei si Resurselor
		88/378/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 1.275/2001	847din 28 decembrie 2001	28 aprilie 2002	Ministerul Industriei si Resurselor
4.	Produse pentru constructii	89/106/EEC	Proiect Transpunere	2002	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei
5.	Compatibilitate electromagneticã	89/336/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 1.032/2001	690 din 31 octombrie 2001	1 ianuarie 2002	Ministerul Industriei si Resurselor
7.	Echipament de protectie individualã	89/686/EEC/ Legea nr. 90/1996	157 din 23 iulie 1996	23 septembrie 1996	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale
8.	Aparate de cântãrit cu functionare neautomatã	90/384/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 749/2001	468 din 16 august 2001	16 august 2002	Ministerul Industriei si Resurselor
9.	Dispozitive medicale implantabile	90/385/EEC/ Legea nr. 176/2000	544 din 2 noiembrie 2000	2 februarie 2001	Ministerul Sãnãtãtii si Familiei
10.	Arzãtoare cu combustibili gazosi	90/396/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 761/2001	485 din 22 august 2001	22 august 2002	Ministerul Industriei si Resurselor
11.	Boilere pentru apã fierbinte	92/42/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 270/2002	238 din 9 aprilie 2002	9 aprilie 2003	Ministerul Industriei si Resurselor
12.	Explozibili pentru uz civil	93/15/EEC	-	Transpunere în 2004	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale
13.	Dispozitive medicale	93/42/EEC/Legea nr. 176/2000	544 din 2 noiembrie 2000	2 februarie 2001	Ministerul Sãnãtãtii si Familiei
14.	Atmosfere potential explozive	94/9/EEC/ Legea nr. 90/1996	157 din 23 iulie 1996	23 septembrie 1996	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale
15.	Ambarcatiuni de agrement	94/25/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 312/2002	264 din 19 aprilie 2002	1 ianuarie 2004	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei
16.	Ascensoare	95/16/EC/Hotãrârea Guvernului nr. 225/2002	220 din 2 aprilie 2002	1 ianuarie 2003	Ministerul Industriei si Resurselor
17.	Aparaturã de refrigerare	96/57/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 573/2001 si Resurselor	375 din 11 iulie 2001	11 aprilie 2002	Ministerul Industriei
18.	Echipamente sub presiune	97/23/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 752/2002 din 22 august 2002	622	1 ianuarie 2002	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
19.	Echipament terminal pentru telecomunicatii	98/13/EEC/ Ordinul ministrului comunicatiilor nr. 8/1998/ Decizia nr. 401/3.125/1998	51 din 5 februarie 1998	5 februarie 1998	Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
20.	Masini	98/37/EC/Legea nr. 90/1996	157 din 23 iulie 1996	23 septembrie 1996	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale
21.	Dispozitive medicale pentru diagnosticare in vitro	98/79/EEC/ Legea nr. 176/2000	544 din 2 noiembrie 2000	2 februarie 2001	Ministerul Sãnãtãtii si Familiei
22.	Echipamente terminale pentru radio si telecomunicatii	99/5/EEC	Proiect	Transpunere în semestrul II 2002	Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
23.	Instalatii pentru transportul pasagerilor pe cablu	2000/9/EC/Hotãrârea Guvernului nr. 433/2002	368 din 31 mai 2002	1 mai 2004	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

Reglementãrile tehnice prevãzute în tabelul nr. 1, care transpun directivele “Noii abordãri”, prevãd aplicarea macajului national de conformitate CS.

TABELUL Nr. 2

Reglementãri tehnice care nu prevãd aplicarea marcajului CS

Nr.crt	Reglementarea tehnicã	Nr. directivei/ nr. reglementãrii tehnice	Nr. Monitorului Oficial	Data intrãrii în vigoare	Autoritatea competentã
1.	Ambalaje si deseuri de ambalaje	94/62/EEC/ Hotãrârea nr. 349/2002 Guvernului	269 din 23 aprilie 2002	23 iulie 2002	Ministerul Industriei si Resurselor Ministerul Apelor si Protectiei Mediului
2.	Sistemul trenurilor de mare vitezã	96/48/EEC	-	Transpunere în 2004	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei
3.	Echipament maritim	96/98/EEC/Ordinul ministrului transporturilor nr. 216/2000	347 din 25 iulie 2000	25 octombrie 2000	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

2. Conformitatea cu cerintele esentiale prevãzute de reglementãrile tehnice

2.1. Cerinte esentiale

Reglementãrile tehnice care transpun directivele din “Noua abordare” se aplicã urmãtoarelor categorii de produse:

- produse care urmeazã sã fie introduse pe piata din România sau puse în functiune pentru prima datã, produse noi, second-hand, fabricate în tarã sau importate din tãri care nu sunt membre ale Comunitãtii Europene.

Producãtorul are responsabilitatea de a verifica dacã produsele sale intrã sub incidenta uneia sau mai multor reglementãri tehnice aplicabile.

Produsele care au fost supuse unor schimbãri importante pot fi considerate produse noi si, ca urmare, trebuie sã îndeplineascã prevederile reglementãrilor tehnice aplicabile atunci când sunt introduse pe piata din România sau puse în functiune.

Produsele care au fost reparate, fãrã modificarea performantelor initiale, nu mai fac obiectul unei evaluãri de conformitate conform cerintelor reglementãrilor tehnice.

În perioada de tranzitie produsele fabricate în tãrile member ale Uniunii Europene nu se supun evaluãrii conformitãtii, deoarece România recunoaste procedurile comunitare.

Cerintele esentiale prevãzute de reglementãrile tehnice care transpun directivele “Noii abordãri” sunt obligatorii. Produsele care îndeplinesc aceste cerinte esentiale pot fi introduse pe piatã si puse în functiune.

Cerintele esentiale au rolul de a asigura un înalt nivel de protectie. Acestea reprezintã rezultatul evaluãrii unor riscuri asociate produsului sau performantelor acestuia.

Cerintele esentiale formeazã deseori combinatii ale acestora si, în consecintã, mai multe directive pot fi aplicabile unui singur produs în acelasi timp.

Cerintele esentiale reprezintã o sumã de riscuri potentiale asociate produsului si, ca urmare, producãtorii trebuie sã efectueze o analizã a riscurilor pentru a determina cerinta aplicabilã produsului. Aceastã analizã trebuie documentatã si inclusã în documentatia produsului. Trebuie avut în vedere faptul cã cerintele esentiale definesc riscurile care trebuie preîntâmpinate, dar nu oferã solutiile tehnice. În acest fel producãtorul are libertatea de a alege modalitatea de îndeplinire a cerintelor esentiale.

2.2. Activitatea de standardizare si standarde armonizate

Standardele armonizate sunt standardele europene adoptate de organizatiile europene de standardizare pe baza mandatului acordat de Comisia Europeanã.

Standardele armonizate în sensul “Noii abordãri” sunt considerate ca viabile atunci când organizatiile europene de standardizare prezintã oficial Comisiei Europene standardele europene elaborate sau identificate în conformitate cu mandatul acordat.

Standardele armonizate reprezintã specificatii tehnice adoptate de organizatiile europene de standardizare pentru aplicare repetatã sau continuã; aplicarea lor nu este obligatorie.

Standardele armonizate trebuie transpuse la nivel national într-o manierã identicã, concomitent cu retragerea standardelor conflictuale.

Standardele armonizate reunesc cerintele esentiale ale directivei relevante. În cazul în care aceasta contine si alte prevederi, acestea trebuie sã se distingã în mod clar de cele care se referã la cerintele esentiale.

În România standardele europene, inclusiv cele armonizate, sunt adoptate ca standarde nationale de cãtre organismul national de standardizare, persoanã juridicã de drept privat, de interes public, având statut juridic de asociatie fãrã scop patrimonial care functioneazã conform prevederilor Legii nr. 355/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare nationalã în România (vezi anexa).

2.3. Prezumtia de conformitate

Conformitatea cu standardul national care transpune un standard european armonizat al cãrui numãr de referintã a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, conferã produsului prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale prevãzute de reglementarea tehnicã ce transpune o directivã din “Noua abordare”.

Aplicarea standardelor armonizate rãmâne voluntarã, producãtorul având posibilitatea de a utiliza sau de a alege si alte specificatii tehnice pentru realizarea produsului sãu. În acest ultim caz producãtorul are responsabilitatea de a dovedi cã produsele sale sunt în conformitate cu cerintele esentiale prevãzute de reglementarea tehnicã.

În cazurile în care nu existã standarde armonizate specifice unui anumit domeniu, standardele nationale pot oferi prezumtia de conformitate.

2.4. Retragerea prezumtiei de conformitate

Prezumtia de conformitate este retrasã de Comisia Europeanã în cazul în care se constatã cã standardul armonizat nu îndeplineste cerintele esentiale.

Procedura contestãrii unui standard si rezultatul acesteia nu afecteazã existenta sa ca standard armonizat. În acest caz se retrage referinta sa publicatã de cãtre Comisia Europeanã si standardul nu va mai conferi prezumtia de conformitate.

3. Proceduri pentru evaluarea conformitãtii

3.1. Modulele pentru evaluarea conformitãtii

Fiecare reglementare tehnicã care transpune o directivã din “Noua abordare” descrie continutul posibilelor proceduri de evaluare a conformitãtii, care sunt considerate cã asigurã un nivel necesar de protectie. Reglementãrile tehnice definesc si criteriile care stau la baza deciziei producãtorului de a alege procedura de evaluare a conformitãtii, în cazul în care existã mai multe optiuni.

Evaluarea conformitãtii este divizatã în module care contin un numãr de proceduri diferite aplicabile unei game largi de produse.

Modulele se referã la faza de proiectare a produsului, la faza de productie sau la ambele faze.

Procedurile de evaluare a conformitãtii trebuie sã asigure suficientã încredere cu privire la conformitatea produselor în raport cu cerintele esentiale.

Decizia nr. 93/465 privind modulele de evaluare a conformitãtii a fost transpusã în legislatia din România prin Hotãrârea Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce se utilizeazã în procesul de evaluare a conformitãtii produselor din domeniile reglementate, prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, si a regulilor de aplicare si utilizare a marcajului national de conformitate CS (vezi anexa).

Modulele de evaluare a conformitãtii sunt prezentate în tabelul nr. 3, iar combinatii ale acestora sunt prevãzute în tabelul nr. 4.

TABELUL Nr. 3

Modulele de evaluare a conformitãtii

Modulul	Denumirea modulului	Continutul
A	Controlul intern al productiei	- controlul intern al proiectãrii si al productiei
		- nu necesitã interventia unui organism desemnat
B	Examinare CS de tip	- faza de proiectare urmatã de un modul care sã asigure evaluarea fazei de productie
		- certificat de examinare eliberat de un organism desemnat
C	Conformitatea cu tipul	- faza de productie urmatã de modulul B
		- asigurã conformitatea cu tipul descris în certificatul de examinare CS de tip
		- nu implicã interventia unui organism notificat
D	Asigurarea calitãtii productiei	- faza de productie urmatã de modulul B
		- implicã interventia unui organism notificat responsabil pentru controlul si aprobarea sistemului calitãtii pentru productie, inspectia finalã si încercare, implementat de cãtre producãtor
E	Asigurarea calitãtii produsului	- faza de productie urmatã de modulul B
		- implicã interventia unui organism notificat care are responsabilitatea de a controla si aproba sistemul calitãtii pentru inspectia finalã a produsului si pentru încercarea acestuia, implementat de cãtre producãtor
F	Verificarea produsului	- faza de productie urmatã de modulul B
		- implicã interventia unui organism notificat care are responsabilitatea de a controla conformitatea cu tipul descris în certificatul de examinare CS de tip si care elibereazã un certificat de conformitate
G	Verificarea unitãtii	- fazele de proiectare si productie
		- implicã interventia unui organism notificat care are responsabilitatea de a verifica fiecare produs si care elibereazã un certificat de conformitate
H	Asigurarea calitãtii	- fazele de proiectare si productie
		- implicã interventia unui organism notificat care are responsabilitatea de a controla si aproba sistemul calitãtii implementat de producãtor pentru fazele de proiectare, productie, inspectie si încercare finalã a produsului

Cele 8 module, redate schematic mai jos, pot fi combinate într-o varietate de moduri în vederea stabilirii procedurilor complete de evaluare a conformitãtii.

TABELUL Nr. 4

Combinatii ale modulelor de bazã

Combinatiile modulelor	Denumirea	Continutul
Aa1 si C bis 1	Controlul intern al productiei si una sau mai multe încercãri pe una ori mai multe caracteristici ale produsului finit	- implicã interventia unui organism notificat, fie în faza de proiectare, fie în cea de productie
Aa2 si C bis 2	Controlul intern al productiei si verificarea produsului la intervale aleatorii	- implicã interventia organismului notificat care are responsabilitatea verificãrii produsului în faza de productie
D bis	Asigurarea calitãtii productiei fãrã utilizarea modulului B	- este necesarã documentatia tehnicã
E bis	Asigurarea calitãtii produsului fãrã utilizarea modulului B	- este necesarã documentatia tehnicã
F bis	Verificarea produsului fãrã utilizarea modulului B	- este necesarã documentatia tehnicã
H bis	Asigurarea calitãtii si controlul proiectãrii	- implicã interventia unui organism notificat care are responsabilitatea verificãrii activitãtii de proiectare sau a unui produs
		- organismul notificat elibereazã un certificat de examinare CS de tip a proiectãrii

3.2. Documentatia tehnicã

Documentatia tehnicã (dosarul tehnic) trebuie întocmitã de cãtre producãtor.

Reglementãrile tehnice care transpun directivele din “Noua abordare” obligã producãtorul sã întocmeascã documentatia tehnicã continând informatii care sã demonstreze conformitatea produsului cu cerintele esentiale.

Aceastã documentatie tehnicã poate fi o parte a documentatiei sistemului calitãtii atunci când reglementarea tehnicã prevede o procedurã de evaluare a conformitãtii, bazatã pe sistemul calitãtii (modulele D, E, H si variantele lor).

De regulã documentatia tehnicã trebuie pãstratã pe o perioadã de 10 ani de la data fabricatiei ultimului produs, în cazul în care reglementarea tehnicã nu prevede altfel. Pãstrarea documentatiei tehnice este responsabilitatea producãtorului, a reprezentantului sãu autorizat stabilit în România, a importatorului sau a persoanei care introduce produsul pe piatã.

Documentatia tehnicã include de regulã aspecte referitoare laproiectarea, fabricatia si functionarea produsului respectiv. Detaliile suplimentare, prevãzute de fiecare reglementare tehnicã, depind de natura produsului si de acele elemente tehnice care trebuie sã demonstreze conformitatea produsului cu cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile.

Documentatia tehnicã trebuie redactatã în limba românã sau într-o limbã acceptatã de organismul desemnat.

4. Marcajul national de conformitate CS si marcajul european de conformitate CE

4.1. Principiile marcajului CS

- Marcajul CS semnificã conformitatea produsului cu cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile.

- Marcajul CS aplicat produselor reprezintã o declaratie conform cãreia:

- produsul este conform cu toate cerintele esentiale aplicabile;

- procedurile de evaluare a conformitãtii au fost îndeplinite.

Marcajul CS reprezintã o declaratie a persoanei care aplicã sau este responsabilã pentru aplicarea marcajului CS, din care rezultã cã produsul în cauzã este conform cu toate prevederile aplicabile si cã a fost supus procedurilor adecvate de evaluare a conformitãtii.

4.2. Produse marcate CS

Marcajul CS este obligatoriu si trebuie aplicat înainte de punerea pe piatã a produselor si de punerea în functiune, cu exceptia cazurilor specifice când reglementãrile tehnice prevãd altceva.

Marcajul CS se aplicã:

- tuturor produselor noi fabricate în tarã sau importate din tãri, altele decât cele din Uniunea Europeanã;

- tuturor produselor uzate si second-hand, fabricate în tarã sau importate din tãri, altele decât cele din Uniunea Europeanã;

- tuturor produselor modificate substantial si care fac obiectul reglementãrilor tehnice ca produse noi fabricate în tarã sau importate din tãri, altele decât cele din Uniunea Europeanã.

4.3. Aplicarea marcajului CS

- Marcajul CS trebuie aplicat de cãtre producãtor sau de cãtre reprezentantul sãu autorizat cu sediul în România.

- Marcajul CS trebuie sã aibã forma de mai jos, prevãzutãîn anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001. Dacã marcajul se reduce sau se mãreste, proportiile acestuia trebuie respectate.

- Marcajul CS trebuie aplicat vizibil, lizibil si într-un mod care sã nu permitã îndepãrtarea de pe produs sau de pe placa deidentificare a acestuia. Acolo unde nu este posibil de aplicat sau nu poate fi garantat, acesta trebuie sã fie aplicat pe ambalaj ori pe documentele însotitoare, în cazul în care reglementarea tehnicã prevede acest lucru.

CS

Schema simplificatã a procedurilor de evaluare a conformitãtii

- În cazul în care un organism notificat este implicat în faza de control al productiei, în conformitate cu prevederile reglementãrilor tehnice aplicabile, marcajul CS va fi însotit de numãrul de identificare al organismului. Numãrul de identificare al organismului notificat se aplicã de cãtre producãtor sau de reprezentantul sãu autorizat cu sediul în România, sub responsabilitatea organismului notificat.

În principiu marcajul CS nu poate fi aplicat pânã când procedura de evaluare a conformitãtii nu a fost finalizatã pentru a se asigura cã produsul satisface toate prevederile reglementãrilor tehnice aplicabile.

Marcajul CS aplicat pe un produs:

- poate sã nu fie urmat de un numãr de identificare, ceea ce înseamnã cã organismul notificat nu a intervenit în faza de productie;

- poate fi urmat de un numãr de identificare, în cazul în care organismul notificat a intervenit în anumite faze; numãrul de identificare este aplicat sub responsabilitatea acestuia, în urmãtoarele cazuri:

- în cazul încercãrilor asupra aspectelor specifice ale produsului (modulele Aa1 si C bis 1);

- în cazul verificãrilor produsului (modulele Aa2 si C bis 2);

- în cazul examinãrilor si încercãrilor derulate pentru evaluarea conformitãtii produsului pe durata fazei de control al productiei (modulele F, F bis si G);

- în cazul evaluãrii productiei, asigurãrii calitãtii produsului sau asigurãrii calitãtii totale (modulele D, E, H si variantele lor).

4.4. Marcajul CS si alte mãrci de conformitate

Marcajul CS este singurul marcaj care simbolizeazã conformitatea cu toate cerintele esentiale prevãzute de reglementãrile tehnice aplicabile acestuia.

Un produs poate sã aibã si alte marcaje sau mãrci suplimentare, cu conditia ca:

- sã îndeplineascã o functie diferitã de cea a marcajului CS;

- sã nu fie susceptibile de a cauza confuzie cu acesta;

- sã nu reducã vizibilitatea si lizibilitatea acestuia.

Marcajele si mãrcile suplimentare marcajului CS trebuie sã îndeplineascã o functie diferitã de cea a marcajului CS, sã furnizeze o valoare adãugatã în declararea conformitãtii cu obiective diferite de cele la care se referã marcajul CS (de exemplu, aspecte de mediu).

Aplicarea altor marcaje si mãrci este permisã numai în mãsura în care acestea nu creeazã confuzie cu marcajul CS si nu diminueazã lizibilitatea si vizibilitatea acestuia.

4.5. Marcajul european de conformitate CE

Conform legislatiei în vigoare, în perioada de tranzitie, pânã în momentul semnãrii Acordului european privind evaluarea conformitãtii, marcajul national de conformitate a produselor cu cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice specifice, aplicabile, este marcajul de conformitate CS. În aceastã perioadã de tranzitie, în conditiile prevãzute de reglementãrile tehnice aplicabile, se recunoaste si marcajul european de conformitate CE pentru produsele fabricate în statele membre ale Uniunii Europene.

5. Responsabilitãti

5.1. Producãtorul:

- este persoana responsabilã pentru proiectarea si fabricarea unui produs cu scopul de a-l introduce pe piatã în nume propriu;

- este responsabil pentru proiectarea si fabricarea produsului în conformitate cu cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile;

- are obligatia de a asigura cã produsul care urmeazã sã fie introdus pe piatã este proiectat si fabricat, iar conformitatea acestuia este evaluatã fatã de cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile;

- poartã responsabilitatea generalã a produsului, în cazul în care acesta încorporeazã produse finite, pãrti sau prefabricate finite;

- rãspunde pentru realizarea evaluãrii conformitãtii, în conformitate cu procedurile prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile;

- întocmeste si detine documentatia tehnicã.

5.2. Importatorul

Importatorul este persoana responsabilã pentru introducerea pe piatã a produselor fabricate în afara tãrii si este persoanã juridicã cu sediul în România.

Importatorul trebuie sã ofere autoritãtii de supraveghere a pietei informatiile necesare referitoare la produs, în cazul în care producãtorul nu are reprezentant autorizat în România.

Importatorul va prelua toate obligatiile care îi revin producãtorului si care decurg din aplicarea reglementãrii în cauzã care transpune o directivã din “Noua abordare”.

5.3. Reprezentantul autorizat

Producãtorul poate desemna orice persoanã juridicã cu sediul în România sã actioneze în numele sãu ca reprezentant autorizat.

Reprezentantul autorizat este desemnat explicit de cãtre producãtor si preia toate obligatiile producãtorului care decurg din aplicarea reglementãrii tehnice în cauzã.

Producãtorul rãmâne în general responsabil pentru activitãtile desfãsurate de reprezentantul sãu. Delegarea sarcinilor de la producãtor la reprezentantul sãu autorizat trebuie sã fie explicitã si ar trebui fãcutã în scris, în special definirea continutului sarcinilor si a limitelor de împuternicire a reprezentantului. În functie de evaluarea conformitãtii si de reglementarea tehnicã în cauzã, reprezentantul autorizat poate fi, de exemplu, desemnat sã asigure si sã declare cã produsul corespunde cerintelor, sã aplice pe produs marcajul CS si numãrul de identificare al organismului notificat, sã redacteze si sã semneze declaratia CS de conformitate sau sã tinã documentatia tehnicã la dispozitia autoritãtilor de supraveghere a pietei.

Sarcinile care se pot delega reprezentantului autorizat sunt de naturã administrativã. Producãtorul nu poate delega responsabilitatea referitoare la garantia cã procesul de fabricatie asigurã conformitatea cu cerintele esentiale, nici întocmirea documentatiei tehnice. Reprezentantul autorizat nu poate modifica produsul din proprie initiativã în scopul alinierii acestuia la reglementãrile aplicabile.

5.4. Distribuitorul

Reglementãrile tehnice care transpun directivele din “Noua abordare” nu includ prevederi referitoare la distributie.

Distribuitorul poate fi considerat ca fiind orice persoanã juridicã din lantul de distributie, care desfãsoarã actiuni ulterioare introducerii produsului pe piatã.

Distribuitorul trebuie sã actioneze cu responsabilitate pentru a nu promova pe piatã produse neconforme cu cerintele esentiale prevãzute de reglementãrile tehnice. Acesta trebuie sã poatã demonstra autoritãtii de supraveghere a pietei cã are cunostinte despre legislatia aplicabilã pentru a minimiza riscurile promovãrii pe piatã a produselor neconforme.

5.5. Autoritatea competentã

Autoritatea competentã este organ al administratiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui domeniu.

Fiecare reglementare tehnicã, ce transpune directive din “Noua abordare”, prevede autoritatea competentã a domeniului, conform tabelului nr. 1.

Ministerele nominalizate ca autoritãti competente pentru domeniile specifice, reglementate prin directivele din “Noua abordare”, trebuie sã stabileascã structura administratorului de directivã, care are urmãtoarele responsabilitãti:

- sã asigure transpunerea completã a directivei, inclusiv amendamentele, prin reglementãri tehnice, cu respectarea prevederilor Legii nr. 608/2001;

- sã elaboreze toate reglementãrile necesare în aplicarea directivei;

- sã asigure elaborarea si furnizarea, dupã caz, a ghidului de implementare a directivei;

- sã colaboreze cu organismul national de acreditare RENAR pentru stabilirea criteriilor de evaluare a laboratoarelor si organismelor care solicitã desemnarea si a listei expertilor tehnici implicati în evaluare;

- sã participe la desemnarea laboratoarelor si organismelor de evaluare a conformitãtii pentru grupele de produse cãrora le sunt aplicabile procedurile directivei, în baza procedurii specifice de evaluare;

- sã actioneze si sã urmãreascã înregistrarea organismelor desemnate în vederea notificãrii nationale în Registrul organismelor notificate gestionat de Ministerul Industriei si Resurselor;

- sã sustinã si sã urmãreascã colaborarea dintre organismele desemnate, atât între ele, cât si cu alti actori interesati;

- sã colaboreze cu organismul national de standardizare ASRO pentru adoptarea ca standarde nationale a standardelor armonizate pentru asigurarea conditiilor de aplicare a directivei;

- sã identifice surse de finantare pentru adoptarea standardelor europene armonizate ca standarde nationale pentru domeniul reglementat de directivã;

- sã colaboreze cu autoritatea de supraveghere a pietei pentru îmbunãtãtirea aplicãrii directivei;

- sã stabileascã un sistem de comunicare cu persoanele responsabile de introducerea pe piatã a produselor cãrora le sunt aplicabile prevederile directivei;

- sã asigure diseminarea informatiilor legate de directivã cãtre toti factorii interesati;

- sã colaboreze cu ceilalti administratori de directivã atunci când produselor le sunt aplicabile mai multe directive;

- sã informeze structura de coordonare a domeniului infrastructurii calitãtii si evaluãrii conformitãtii din cadrul Ministerului Industriei si Resurselor - Directia acreditãri, calitate, protectia mediului cu privire la aspectele semnificative ale activitãtii organismelor desemnate si a autoritãtilor de supraveghere a pietei;

- sã participe în cadrul retelei informationale Info-Prod la schimbul de informatii în domeniul specific directivei;

- sã asigure legãtura cu administratorul de directivã din cadrul Comisiei Europene si cu administratorii de directivã din statele membre ale Uniunii Europene si statele candidate;

- sã participe la lucrãrile comitetului de lucru de pe lângã Comisia Europeanã, dezvoltat pentru domeniul reglementat de directivã;

- sã promoveze programe de instruire si specializare în domeniul specific.

6. Organisme desemnate

6.1. Principiile acreditãrii si desemnãrii

Organismele desemnate îndeplinesc sarcinile legate de procedurile de evaluare a conformitãtii la care se face referire în reglementãrile tehnice aplicabile, atunci când este necesarã implicarea unei terte pãrti.

Autoritãtile competente sunt responsabile pentru desemnarea organismelor ca urmare a unei evaluãri. Acestea vor publica lista organismelor desemnate/notificate.

Evaluarea organismelor are în vedere dacã acestea sunt competente din punct de vedere tehnic sã deruleze procedurile de evaluare a conformitãtii în cauzã si dacã pot demonstra un nivel adecvat de independentã, impartialitate si integritate. Competenta organismelor desemnate trebuie sã facã obiectul activitãtii de supraveghere care se realizeazã în general la intervale regulate si conform practicilor stabilite de organizatia europeanã de acreditare.

Seria de standarde EN 45000 si activitatea de acreditare sunt instrumente importante care ajutã la desemnarea organismelor conform procedurilor prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor (vezi anexa).

Organismele care solicitã desemnarea trebuie sã fie în prealabil acreditate de organismul national de acreditare, persoanã juridicã de drept privat, de utilitate publicã, având statut juridic de asociatie fãrã scop patrimonial, care functioneazã conform prevederilor Legii nr. 245/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea si infrastructura pentru evaluarea conformitãtii (vezi anexa).

Criteriile de competentã pe care trebuie sã le îndeplineascã organismele sunt:

- existenta personalului corespunzãtor si a echipamentelor adecvate;

- independenta si impartialitatea în relatia cu cei implicati direct sau indirect în activitãti legate de produs;

- competenta tehnicã a personalului, relevanta pentru produsele si procedurile de evaluare a conformitãtii în cauzã;

- mentinerea confidentialitãtii si integritatea profesionalã;

- încheierea unei asigurãri de rãspundere civilã, în afara cazului în care aceasta este acoperitã de stat conform legislatiei în vigoare.

Autoritãtile competente sunt responsabile pentru a asigura cã organismele desemnate îsi mentin competenta si cã sunt capabile sã realizeze activitatea pentru care au fost desemnate.

Procedura de desemnare este reglementatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002 (vezi anexa).

6.2. Procedura de desemnare

Reglementãrile tehnice prevãd, dupã caz, organisme desemnate sau notificate. Pentru notificarea organismelor autoritatea competentã care a evaluat si apoi a desemnat un organism solicitã înregistrarea organismului în Registrul organismelor notificate si primeste numãrul de identificare pentru organismul notificat.

6.3. Responsabilitãtile organismelor desemnate

Organismele desemnate trebuie sã furnizeze informatii relevante autoritãtii de desemnare, autoritãtilor de supraveghere a pietei si altor organisme desemnate.

Organismele desemnate trebuie sã opereze într-o manierãcompetentã, nediscriminatorie, transparentã, neutrã, independentã si impartialã.

Organismele desemnate trebuie sã utilizeze personalul necesar care are cunostinte si experientã suficiente si relevante pentru a realiza evaluarea conformitãtii în cauzã.

Organismele desemnate trebuie sã asigure confidentialitatea informatiilor primite în cursul activitãtii de evaluare a conformitãtii.

Organismele desemnate au obligatia de a informa celelalte organisme si autoritatea competentã despre toate certificatele emise, retrase sau suspendate.

Organismele desemnate trebuie sã rãmânã terte pãrti, independente de clientii lor sau de alte pãrti interesate. Ele trebuie sã aibã proceduri documentate pentru identificarea, revizuirea si tratarea tuturor cazurilor în care se dovedeste un conflict de interese.

6.4. Coordonare si cooperare

Aplicarea coerentã a procedurilor de evaluare a conformitãtii necesitã o cooperare strânsã între organismele desemnate si autoritãtile competente.

Coordonarea infrastructurii de evaluare a conformitãtii este realizatã de Directia acreditãri, calitate, protectia mediului din cadrul Ministerului Industriei si Resurselor.

Aceastã structurã de coordonare functioneazã conform prevederilor Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 149 din 7 mai 2002 privind înfiintarea Structurii de coordonare a domeniului infrastructurii calitãtii si evaluãrii conformitãtii (vezi anexa) si are urmãtoarele atributii principale:

a) elaboreazã si promoveazã politici si strategii în domeniul infrastructurii calitãtii si evaluãrii conformitãtii, în scopul asigurãrii liberei circulatii a mãrfurilor;

b) elaboreazã/participã la elaborarea de reglementãri în scopul armonizãrii legislatiei nationale cu reglementãrile orizontale si specifice europene sau cu celelalte reglementãri nationale, dupã caz;

c) urmãreste si asigurã respectarea angajamentelor asumate prin Documentul de pozitie pentru capitolul “Libera circulatie a mãrfurilor”;

d) elaboreazã propuneri pentru Planul national de aderare a României la Uniunea Europeanã, urmãreste si actioneazã în scopul realizãrii sarcinilor ce îi revin în domeniul sãu de activitate;

e) asigurã coordonarea si urmãreste respectarea conditiilor de recunoastere a organismului national de standardizare si sustine activitatea de standardizare nationalã;

f) asigurã coordonarea si urmãreste respectarea conditiilor de recunoastere a organismului national de acreditare si sustine activitatea de acreditare;

g) asigurã coordonarea si sustine activitatea de metrologie legalã;

h) asigurã coordonarea si promoveazã mãsuri pentru dezvoltarea sistemului informational în domeniul reglementãrilor tehnice, infrastructurii calitãtii si evaluãrii conformitãtii;

i) asigurã coordonarea activitãtilor de supraveghere a pietei în scopul armonizãrii cu prevederile reglementãrilor orizontale si realizãrii sarcinilor din acest domeniu, conform reglementãrilor tehnice;

j) promoveazã si monitorizeazã din punct de vedere tehnic programe cu finantare nerambursabilã externã ori cu finantare de la bugetul de stat pentru domeniul sãu de activitate;

k) asigurã coordonarea activitãtilor de instruire/specializare în domeniul evaluãrii conformitãtii;

l) asigurã gestionarea Registrului organismelor notificate;

m) asigurã secretariatul Consiliului pentru infrastructura calitãtii si armonizarea reglementãrilor tehnice;

n) asigurã coordonarea activitãtilor pentru pregãtirea negocierilor Protocolului european pentru evaluarea conformitãtii si a protocoalelor de recunoastere bilateralã a rezultatelor încercãrilor si certificãrilor la nivelul tãrilor membre CEFTA sau cu alte tãri.

7. Supravegherea pietei

7.1. Principiile supravegherii pietei

Supravegherea pietei reprezintã o obligatie a autoritãtilor competente de a aplica prevederile reglementãrilor tehnice. Prin intermediul activitãtii de supraveghere a pietei autoritãtile competente controleazã dacã produsele îndeplinesc cerintele reglementãrilor tehnice aplicabile, dacã se actioneazã pentru a aduce produsele neconforme la conformitate si mai ales dacã sunt aplicate sanctiuni atunci când produsele sunt neconforme cu cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice.

Supravegherea pietei este responsabilitatea autoritãtilor competente, datoritã faptului cã aceastã activitate trebuie sã garanteze impartialitatea operatiunilor de supraveghere. O cerintã esentialã în vederea unei bune functionãri a activitãtii de supraveghere a pietei o reprezintã comunicarea si cooperarea administrativã eficientã dintre autoritãtile competente, astfel încât sã se asigure un nivel înalt de protectie.

7.2. Autoritãtile de supraveghere a pietei

Supravegherea pietei reprezintã instrumentul autoritãtilor competente pentru punerea în aplicare a reglementãrilor tehnice care preiau directivele din “Noua abordare”.

Scopul supravegherii pietei este de a se asigura cã prevederile reglementãrilor tehnice sunt uniform aplicate. Supravegherea pietei este un instrument important pentru interesele agentilor economici, deoarece îi ajutã sã elimine competitia neloialã.

Supravegherea pietei este responsabilitatea autoritãtilor competente. Organismele desemnate sunt excluse de la activitãtile de supraveghere a pietei pentru a se evita conflictele de interese.

Autoritãtile de supraveghere a pietei trebuie sã dispunã de resursele necesare si de competenta tehnicã necesarã derulãrii activitãtilor de supraveghere. Pentru a garanta calitatea rezultatelor încercãrilor, facilitãtile de încercare utilizate de autoritãtile de supraveghere a pietei se recomandã sã corespundã criteriilor relevante ale standardului SR ISO EN 17025:2000.

Reglementãrile tehnice care transpun directivele din “Noua abordare” prevãd autoritãtile de supraveghere a pietei pentru domeniile specifice.

Autoritãtile de supraveghere a pietei sunt prezentate în tabelul nr. 5.

TABELUL Nr. 5

Nr. crt.	Reglementarea tehnicã	Nr. directivei/ nr. reglementãrii tehnice	Autoritãtile de surpaveghere a pietei
1.	Echipamente electrice de joasã tensiune	73/23/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 567/2002	Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor; Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale - Inspectoratul de Protectie a Muncii
	2. Recipiente simple sub presiune	87/404/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 571/2001	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
	3. Jucãrii	88/378/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 710/1999/ Hotãrârea Guvernului nr. 1.275/2001	Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor
	4. Produse pentru constructii	89/106/EEC	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei
	5. Compatibilitate electromagneticã	89/336/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 1.032/2001	Ministerul Industriei si Resurselor; Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei; Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor
6.	Masini	98/37/EC/Legea nr. 90/1996	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale - Inspectoratul de Protectie a Muncii
7.	Echipament de protectie individualã	89/686/EEC/Legea nr. 90/1996	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale - Inspectoratul de Protectie a Muncii
8.	Aparate de cântãrit cu functionare neautomatã	90/384/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 749/2001	Biroul Român de Metrologie Legalã Bucuresti
9.	Dispozitive medicale implantabile	90/385/EEC/Legea nr. 176/2000	Ministerul Sãnãtãtii si Familiei
10.	Arzãtoare cu combustibili gazosi	90/396/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 761/2001	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
11.	Boilere pentru apã caldã	92/42/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 270/2002	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
12.	Dispozitive medicale	93/42/EEC/Legea nr. 176/2000	Ministerul Sãnãtãtii si Familiei
13.	Ambarcatiuni de agrement	94/25/EEC/ Hotãrârea Guvernului nr. 312/2002	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei - Inspectoratul Navigatiei Civile
14.	Atmosfere potential explozive	94/9/EEC/ Legea nr. 90/1996	Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale - Inspectoratul de Protectie a Muncii
15.	Ascensoare	95/16/EC/Hotãrârea Guvernului nr. 225/2002	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
16.	Aparaturã de refrigerare	96/57/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 573/2001	Agentia Românã pentru Conservarea Energiei; Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor
17.	Echipamente sub presiune	97/23/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 752/2002	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
18.	Echipament terminal pentru telecomunicatii	98/13/EEC/Ordinul ministrului comunicatiilor nr. 8/1998	Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
19.	Dispozitive medicale pentru diagnosticare in vitro	98/79/EEC/Legea nr. 176/2000	Ministerul Sãnãtãtii si Familiei
20.	Instalatii pentru transportul pasagerilor pe cablu	2000/9/EC/Hotãrârea Guvernului nr. 433/2002	Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)
21.	Ambalaje si deseuri de ambalaje	94/62/EEC/Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002	Ministerul Apelor si Protectiei Mediului; Ministerul Industriei si Resurselor - Comisia Nationalã pentru Reciclarea Materialelor; Ministerul Finantelor Publice; Ministerul de Interne; Ministerul Administratiei Publice; Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor; autoritãtile administratiei publice locale
22.	Echipament maritim	96/98/EEC/ Ordinul ministrului nr. 216/2000	Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei - Registrul Naval transporturilor

7.3. Activitatea de supraveghere a pietei

Activitatea de supraveghere a pietei presupune douã etape principale:

- monitorizarea produselor introduse pe piatã, prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile;

- derularea de mãsuri pentru îndeplinirea conformitãtii, dacã este cazul.

Pentru ca activitatea de supraveghere a pietei sã fie eficientã este necesarã concentrarea resurselor în zonele cu grad ridicat de risc si în zonele în care probabilitatea de obtinere a unor produse neconforme este mare. Pentru a putea monitoriza eficient produsele introduse pe piatã autoritãtile competente de supraveghere a pietei trebuie sã aibã autoritatea, competenta si resursele pentru:

- a vizita locurile de fabricatie si locurile în care produsele sunt depozitate sau puse în functiune;

- a preleva esantioane si a le examina/încerca;

- a cere toate informatiile relevante pentru produs.

Documentatia tehnicã a produselor introduse pe piatã sau puse în functiune trebuie sã fie pusã la dispozitie autoritãtii de supraveghere a pietei pentru o perioadã prevãzutã în reglementãrile tehnice. Autoritatea de supraveghere a pietei trebuie sã asigure confidentialitatea informatiilor incluse în documentatia tehnicã a produsului supus monitorizãrii.

În cazul în care autoritatea de supraveghere a pietei constatã abateri de la cerintele esentiale prevãzute în reglementãrile tehnice aplicabile, înainte de luarea unei decizii sau a unor mãsuri, aceasta trebuie sã informeze partea responsabilã pentru neconformitate si sã îi ofere posibilitatea de a fi consultatã.

Actiunile corective depind de gradul de neconformitate, care trebuie stabilit de la caz la caz. Producãtorul sau persoana responsabilã pentru introducerea pe piatã a produsului trebuie sã realizeze produsul conform cu cerintele esentiale si sã ia mãsuri de remediere a abaterilor.

Dacã autoritatea de supraveghere a pietei considerã cã mãsurile întreprinse nu sunt suficiente, trebuie luate toate mãsurile pentru a restrictiona sau a interzice introducerea pe piatã ori punerea în functiune a produsului respectiv sau pentru a asigura retragerea acestuia de pe piatã.

Actiunile corective depind de gradul de neconformitate si, în general, neconformitatea cu cerintele esentiale trebuie considerate ca o neconformitate substantialã care poate prezenta un risc potential ori real pentru sãnãtatea si securitatea utilizatorilor.

Autoritatea de supraveghere a pietei trebuie sã oblige producãtorul sau reprezentantul autorizat al acestuia sã realizeze conformitatea cu cerintele esentiale. În cazul în care producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat nu remediazã neconformitatea, autoritatea de supraveghere a pietei va restrictiona sau va interzice introducerea pe piatã a produsului ori va retrage produsul de pe piatã.

Actiunea de restrictionare sau de interzicere a introducerii pe piatã poate fi temporarã pentru a permite autoritãtii de supraveghere a pietei sã obtinã dovezile necesare cu privire la gradul de periculozitate pe care îl prezintã produsul respectiv.

Deciziile autoritãtii de supraveghere a pietei trebuie sã fie justificate si partea responsabilã pentru introducerea pe piatã sau punerea în functiune trebuie informatã cu privire la remedierile pe care trebuie sã le întreprindã si la perioada în care aceste remedieri pot fi fãcute.

Aplicarea efectivã a reglementãrilor tehnice care preiau directivele din “Noua abordare” presupune ca autoritãtile de supraveghere a pietei:

- sã colaboreze cu producãtorii si furnizorii;

- sã ia mãsurile necesare împotriva persoanelor care au aplicat marcajul CS pe un produs neconform sau împotriva celor rãspunzãtori de neconformitatea produsului;

- sã aibã posibilitatea de a preveni persoanele care ar putea fi expuse riscurilor, sã distrugã produsele periculoase si sã împiedice exportul lor, sã interzicã folosirea unor astfel de produse si sã cearã retragerea certificatelor.

7.4. Schimbul de informatii

Autoritãtile de supraveghere a pietei dezvoltã sisteme de schimb de informatii pe trei niveluri, si anume:

- între structura de supraveghere a pietei din punct de vedere administrativ si structura de supraveghere a pietei din punct de vedere tehnic, din cadrul aceleiasi autoritãti;

- cu celelalte autoritãti de supraveghere a pietei pentru directivele aplicabile acelorasi produse sau grupe de produse;

- cu autoritãtile competente din domeniul pentru care se asigurã supravegherea pietei, precum si cu structura de coordonare din cadrul Ministerului Industriei si Resurselor - Directia acreditãri, calitate, protectia mediului.

Schimbul de informatii are în vedere îmbunãtãtirea aplicãrii directivei prin asigurarea cã toate produsele din domeniile reglementate la introducerea pe piatã sau punerea în functiune sunt conforme cu cerintele esentiale prevãzute în directivele aplicabile acestora.

Autoritãtile de supraveghere a pietei pot stabili sisteme de colaborare si schimb de informatii cu autoritãtile de supraveghere a pietei echivalente din statele membre sau candidate la Uniunea Europeanã.

ANEXÃ

la Cartea alba

Legislatia orizontalã

- Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 712 din 8 noiembrie 2001

- Hotãrârea Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce se utilizeazã în procesul de evaluare a conformitãtii produselor din domeniile reglementate, prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, si a regulilor de aplicare si utilizare a marcajului national de conformitate CS, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 14 februarie 2002

- Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002

- Legea nr. 245/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea si infrastructura pentru evaluarea conformitãtii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002

- Legea nr. 355/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare nationalã în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002

- Legea nr. 322/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 146/2001 pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 12 iunie 2002

- Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 149/2002 privind înfiintarea Structurii de coordonare a domeniului infrastructurii calitãtii si evaluãrii conformitãtii.