MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 835         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 20 noiembrie 2002

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

236. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

 

1.417. - Decizie a directorului general al Directiei Generale a Vămilor privind aplicarea deciziilor Comitetului Sistemului armonizat referitoare la interpretarea Sistemului armonizat de denumire si codificare a mărfurilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor,

văzând Referatul de aprobare nr. 155.064 din 16 aprilie 2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

 

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicării lui.

 

p. Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Petre Daea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 5 iunie 2002.

Nr. 236.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre

ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

 

Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară se aplică comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, cu exceptia porcinelor sălbatice definite de legislatia comunitară specifică prin introducerea măsurilor comunitare de combatere a pestei porcine clasice, transpusă în legislatia natională prin Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere, profilaxie si combatere a pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 144/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001.

Art. 2. - (1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică definitiile date de Norma sanitară veterinară referitoare la controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animală si de Norma sanitară veterinară privind protectia si bunăstarea animalelor în timpul transportului.

(2) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică si următoarele definitii:

a) efectiv: un animal sau un grup de animale tinute într-o exploatatie, ca unitate epidemiologică în întelesul Normei sanitare veterinare privind identificarea si înregistrarea animalelor; dacă într-o exploatatie sunt tinute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formează o unitate distinctă si trebuie să aibă acelasi status de sănătate;

b) animal pentru tăiere: un animal din speciile bovine, incluzând speciile Bison bison si Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;

c) animal pentru reproductie sau productie: animale din speciile bovine (incluzând speciile Bison bison si Bubalus bubalus) si porcine, altele decât cele mentionate la lit. b), inclusiv cele destinate pentru reproductie, productia de lapte sau de carne, tractiune, târguri sau expozitii, cu exceptia animalelor care participă la evenimentele culturale sau sportive;

d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculoză: un efectiv de bovine care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I pct. 1 si 2 din anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;

e) stat sau regiune a unui stat oficial liberă de tuberculoză: un stat sau parte a unui stat care îndeplineste conditiile  mentionate în cap. I pct. 5 si 6 din anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;

f) efectiv de bovine oficial liber de bruceloză: un efectiv de bovine care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II  pct. 1 si 2 din anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;

g) regiune oficial liberă de bruceloză: o regiune a unui stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 9, 10 si 11 din anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;

h) stat oficial liber de bruceloză: un stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 7, 8 si 9 din anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;

i) efectiv de bovine liber de bruceloză: un efectiv de bovine care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 4 si 5 din anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;

j) efectiv oficial liber de leucoză enzootică bovină: un efectiv care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I lit. A si B din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară;

k) stat sau regiune oficial liberă de leucoză enzootică bovină: o regiune sau un stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I lit. E si F din anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară;

l) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinară competentă;

m) medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinară competentă conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. B;

n) boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta normă sanitară veterinară;

o) centru de colectare: exploatatii, centre si piete de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploatatii sunt grupate laolaltă pentru a alcătui loturi de animale destinate comertului. Aceste centre de colectare trebuie să fie autorizate pentru scopuri comerciale si să îndeplinească cerintele mentionate la art. 11 alin. (1);

p) regiune: acea parte a teritoriului unui stat membru care are o suprafată de cel putin 2.000 km2, care este supusă inspectiei de către autoritătile competente si include cel putin una dintre următoarele regiuni administrative:

1. Belgia: province/provincie;

2. Germania: Regierungsbezirk;

3. Danemarca: amt sau insulă;

4. Franta: d.partement;

5. Italia: provincia;

6. Luxemburg: -;

7. Olanda: rvv-kring;

8. Regatul Unit: Anglia, Tara Galilor si Irlanda: county; Scotia: district sau zonă insulară;

9. Irlanda: county;

10. Grecia: <=: H-;

11. Spania: provincia;

12. Portugalia: continente: distrito si alte părti ale

Portugaliei: regiâo autonoma;

13. Austria: Bezirk;

14. Suedia: I.n;

15. Finlanda: I..ni/I.n;

16. România: judet;

q) comerciant: orice persoană fizică sau juridică care cumpără si vinde animale pe cale comercială fie direct, fie indirect, care are un venit periodic din aceste tranzactii si care într-o perioadă maximă de 30 de zile de la cumpărarea animalelor le vinde sau le mută din primele adăposturi în alte adăposturi care nu sunt proprietatea sa si care întruneste conditiile mentionate la art. 13.

Art. 3. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că numai animalele care îndeplinesc conditiile mentionate în prezenta normă sanitară veterinară sunt expediate de pe teritoriul României către cel al unui stat membru al Uniunii Europene.

(2) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normă sanitară veterinară trebuie:

a) să fie supuse unui control al identitătii si unei ins pectii clinice efectuate de un medic veterinar oficial cu24 de ore înainte de plecare si să nu prezinte nici un semn clinic de boală;

b) să nu fi fost obtinute dintr-o exploatatie sau dintr-o zonă care, din motive de sănătate, este supusă prohibitiei ori restrictiei ce afectează specia în cauză, conform legislatiei comunitare si/sau celei nationale;

c) să fie identificate conform legislatiei în vigoare;

d) să nu fie animale care trebuie să fie tăiate si să nu fie restrictionate de vreun program de eradicare a unei boli infectioase sau contagioase, aplicat în România sau într-o parte a teritoriului României;

e) să fie conforme cu prevederile art. 4 si 5.

Art. 4. - (1) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normă sanitară veterinară trebuie ca, între plecarea din exploatatia de origine si sosirea la destinatie, să nu intre în contact cu animale paricopitate, altele decât animalele care au acelasi status de sănătate.

(2) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normă sanitară veterinară trebuie să fie transportate în mijloace de transport care îndeplinesc cerintele “Normei sanitare veterinare privind protectia si bunăstarea animalelor în timpul transportului” si cerintele art. 12.

(3) Regulile pentru aprobarea locurilor în care pot fi efectuate curătarea si dezinfectia mijloacelor de transport pentru animale vor fi emise conform procedurii nationale.

Art. 5. - (1) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normă sanitară veterinară trebuie să fie însotite în timpul transportului până la destinatie de un certificat de sănătate care este conform modelului 1 sau 2, după caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară. Certificatul trebuie să constea  într-o singură pagină sau, dacă sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de formă încât fiecare două sau mai multe pagini să facă parte dintr-un întreg integrat si indivizibil si va contine un număr serial. Acesta trebuie să fie întocmit în ziua efectuării inspectiei de sănătate, în una dintre limbile oficiale ale tării de origine si într-o limbă oficială a tării de destinatie. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinării stării de sănătate.

(2) Inspectia stării de sănătate efectuată pentru eliberarea certificatului de sănătate sincluzând garantii suplimentare”, pentru un transport de animale, poate fi efectuată în exploatatia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că orice certificat este întocmit de către medicul veterinar oficial după inspectii, vizite si controale, conform prezentei norme sanitare veterinare, iar în ceea ce priveste:

a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este făcută:

1. pe baza unui document oficial care contine informatiile necesare, completat de medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine; sau

2. sub forma unui certificat de sănătate, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, cu sectiunile A si B completate în mod corespunzător si semnate de către medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine;

b) animalele ce provin dintr-o exploatatie autorizată care participă la reteaua de supraveghere prevăzută la art. 14, o astfel de certificare este făcută:

1. pe baza unui document oficial care contine informatiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine; sau

2. sub forma unui certificat de sănătate, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, cu sectiunile A si B completate în mod corespunzător si certificate de către medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine. În acest scop medicul veterinar oficial se asigură, când este cazul, că sunt îndeplinite garantiile suplimentare prevăzute de legislatia natională.

(3) Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectuează toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.

(4) Medicul veterinar oficial care completează sectiunea C a certificatelor de sănătate prevăzute în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară trebuie să se asigure că miscarea animalelor este înregistrată în ziua în care este emis certificatul în sistemul ANIMO sau, până la introducerea acestui sistem, printr-o procedură natională de monitorizare a miscării animalelor.

(5) Animalele la care face referire prezenta normă sanitară veterinară pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în România, înainte de a fi transportate către destinatia dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În acest caz certificatul de sănătate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta nomă sanitară veterinară (incluzând sectiunea C), trebuie să fie completat de către medicul veterinar oficial din România, ca tară de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie să completeze un al doilea certificat de sănătate, conform anexei nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară, cu acelasi număr de serie cu al primului certificat de sănătate, care va fi atasat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobată de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sănătate nu trebuie să depăsească valabilitatea prevăzută la alin. (1).

Art. 6. - (1) Animalele pentru reproductie si productie, suplimentar conditiilor prevăzute la art. 3, 4 si 5:

a) trebuie să fi rămas într-o singură exploatatie de origine pentru o perioadă de 30 de zile înainte de încărcare sau, atunci când animalele sunt în vârstă de mai putin de 30 de zile, de la fătare. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificării si a evidentelor oficiale, să se asigure că animalele sunt identificate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) si că au fost originare din Comunitatea Europeană sau din România ori au fost importate dintr-o tară tertă conform “Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tări terte”. În cazul animalelor care tranzitează printr-un centru de colectare autorizat din România, perioada de stationare în afara exploatatiei de origine nu va depăsi 6 zile;

b) în cazul în care animalele importate dintr-o tară tertă în România tranzitează un stat membru al Uniunii Europene care nu este tara destinatiei lor finale, trebuie să fie transportate în statul membru al Uniunii Europene de destinatie cât mai repede posibil si să fie însotite de un certificat de sănătate eliberat conform “Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tări terte”;

c) în cazul în care animalele sunt importate dintr-o tară tertă, la sosirea la destinatie si înainte de orice miscări ulterioare, trebuie să îndeplinească cerintele prezentei norme sanitare veterinare si nu pot fi introduse în efectiv până când medicul veterinar responsabil de această exploatatie nu s-a asigurat că animalele în cauză nu periclitează statusul de sănătate al exploatatiei. Dacă un animal dintr-o tară tertă a fost introdus într-o exploatatie, nici un animal din acea exploatatie nu poate fi comercializat pe o perioadă de 30 de zile de la introducere, în afară de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

(2) Bovinele pentru reproductie si productie, suplimentar prevederilor art. 3, 4 si 5:

a) trebuie să provină dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoză, iar în cazul animalelor în vârstă de peste 6 săptămâni, să fi reactionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacă animalele sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, România sau părti ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculoză, sau dintr-un stat membru, România sau părti ale teritoriilor lor cu o retea de supraveghere aprobată;

b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloză si în vârstă de peste 12 luni trebuie să fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unităti internationale (UI) aglutinare/ml în momentul testării prin testul de seroaglutinare “sau orice test aprobat de procedura natională în urma adoptării protocoalelor”, efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea părăsirii efectivului de origine si respectând prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară. Acest test de seroaglutinare “sau orice test aprobat de procedura natională în urma adoptării protocoalelor” nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de bruceloză sau dacă acestea au o retea de supraveghere aprobată;

c) trebuie să provină dintr-un efectiv oficial liber de leucoză enzootică bovină si, dacă sunt în vârstă de peste 12 luni, să fi reactionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine si respectând prevederile anexei nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară. Testul nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o parte din teritoriile acestora recunoscută ca oficial liberă de leucoză enzootică bovină sau dacă acestea au o retea de supraveghere aprobată;

d) între plecarea din exploatatia de origine si sosirea la destinatie, nu trebuie să intre în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleasi conditii de sănătate.

(3) Bovinele pentru tăiere, suplimentar cerintelor art. 3, 4 si 5, trebuie să provină din efective care sunt official libere de tuberculoză, de leucoză enzootică bovină si de bruceloză.

Art. 7. - Animalele pentru tăiere care, la sosirea în tara de destinatie, au fost duse la:

a) un abator trebuie să fie tăiate în cel mult 72 de ore de la sosire, conform prevederilor legale în vigoare;  sau

b) un centru de colectare aprobat trebuie să fie livrate, după comercializare, direct la un abator, pentru a fi tăiate cât de repede posibil, dar cel mai târziu în 3 zile lucrătoare de la sosirea în centrul de colectare, conform prevederilor legale în vigoare. Între sosirea lor la centrul de colectare si sosirea lor la abator, ele nu trebuie să vină în contact cu animale paricopitate, altele decât cele care îndeplinesc conditiile stabilite prin prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 8. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că prezenta unei suspiciuni a oricăreia dintre bolile mentionate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta normă sanitară veterinară îi este notificată obligatoriu si imediat. România va trimite la Comisia Europeană, până la data de 31 mai a fiecărui an, detalii despre aparitia pe teritoriul său, în anul calendaristic anterior, a bolilor enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta normă sanitară veterinară si a oricăror alte boli pentru care există garantii suplimentare prevăzute de legislatia comunitară, precum si detalii ale programelor operationale de monitorizare si de eradicare a acestor boli. Aceste informatii trebuie să se bazeze pe criterii uniforme ce vor fi stabilite conform procedurii nationale.

Art. 9. - (1) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României elaborează un program national obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta normă sanitară veterinară, pentru tot teritoriul tării sau o parte a acestuia, poate trimite acest program la Comisia Europeană, mentionând:

a) răspândirea bolii în România;

b) motivele programului, luându-se în considerare importanta bolii si probabilitatea beneficiului programului în relatie cu costul său;

c) zona geografică în care va fi aplicat programul;

d) categoriile de status ce trebuie aplicate unitătilor de animale, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare categorie si procedurile de testare ce urmează să fie utilizate;

e) procedurile de monitorizare a programului, ale cărui rezultate trebuie furnizate Comisiei Europene cel putin anual;

f) actiunea ce va fi întreprinsă dacă o unitate îsi pierde statutul;

g) măsurile ce vor fi luate dacă rezultatele testelor efectuate conform prevederilor programului sunt pozitive.

(2) Comisia Europeană va examina programul aprobat, prezentat de România, conform procedurii comunitare.

Garantiile suplimentare, generale sau limitate, care pot fi solicitate în comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene, vor fi definite în acelasi timp sau la cel târziu 3 luni de la aprobarea programului. Astfel de garantii nu trebuie să le depăsească pe cele pe care România le implementează la nivel national.

(3) Programul prezentat de România poate fi modificat sau completat. Pot fi aprobate modificări sau completări ale programului care a fost deja aprobat sau ale garantiilor care au fost definite conform alin. (2).

Art. 10. - (1) Atunci când România consideră că teritoriul sau o parte din teritoriul său este liberă de una dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta normă sanitară veterinară, va prezenta Comisiei Europene documentatia de sustinere corespunzătoare, precizând:

 a) natura bolii si istoricul aparitiei sale pe teritoriul României;

b) rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigatii serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice si pe faptul că boala trebuie, conform legii, să fie notificată autoritătilor competente;

c) perioada pentru care a fost practicată supravegherea;

d) când este cazul, perioada în cursul căreia vaccinarea împotriva bolii a fost interzisă, precum si zona geografică avută în vedere de interdictie;

e) planurile pentru verificarea absentei bolii.

 (2) Comisia Europeană va examina documentatia trimisă de România. Garantiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene, pot fi definite conform procedurii nationale. Astfel de garantii nu trebuie să le depăsească pe cele pe care România le implementează la nivel national.

(3) România va notifica Comisiei Europene orice modificare a detaliilor specificate la alin. (1) referitoare la boală, în special în ceea ce priveste orice noi focare de boală.

Garantiile definite conform alin. (2) pot fi amendate sau retrase conform procedurii nationale.

Art. 11. - (1) Pentru a fi autorizate de către autoritatea veterinară centrală a României centrele de colectare trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie sub controlul unui medic veterinar oficial care să se asigure că sunt respectate în special prevederile art. 4 alin. (1) si (2);

b) să fie situate într-o zonă care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor conform legislatiei nationale;

c) să fie curătate si dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicită medicul veterinar oficial;

d) să aibă, în functie de capacitatea de cazare a centrului de colectare:

1. o amenajare destinată exclusiv acestui scop;

2. instalatii corespunzătoare pentru încărcarea, descărcarea si cazarea adecvată a animalelor, la un standard corespunzător, pentru adăparea si furajarea lor si pentru a le administra orice tratament necesar; aceste instalatii trebuie să fie usor de curătat si dezinfectat;

3. utilităti corespunzătoare pentru inspectie;

4. utilităti corespunzătoare pentru izolare;

5. echipament corespunzător pentru curătarea si dezinfectia încăperilor, precum si a camioanelor;

6. o zonă corespunzătoare de depozitare pentru furaje, asternut si gunoi de grajd;

7. un sistem corespunzător pentru colectarea apei reziduale;

8. un birou pentru medicul veterinar oficial;

e) să admită numai animale care sunt identificate si care provin din efective oficial libere de tuberculoză, bruceloză si leucoză enzootică bovină, însotite de documente de sănătate sau certificate corespunzătoare pentru speciile si categoriile implicate;

f) să fie inspectate periodic pentru a se verifica dacă conditiile pentru autorizare continuă să fie îndeplinite.

(2) Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de colectare trebuie să păstreze într-un registru sau într-o bază de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, următoarele informatii:

a) numele proprietarului, originea, data de intrare si de iesire, numărul de identificare a bovinelor, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intră în centru si destinatia lor;

b) numărul de înregistrare a transportatorului si numărul de autorizatie a camionului care livrează sau colectează animalele din centru.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să acorde un număr fiecărui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare poate fi limitată pentru o anumită specie, pentru animale destinate reproductiei si productiei sau pentru animale pentru tăiere. Autoritatea veterinară centrală a României va notifica Comisiei Europene lista centrelor de colectare autorizate si orice reactualizări ale acesteia.

(4) Autoritatea veterinară centrală a României poate suspenda sau retrage autorizatia când nu mai sunt respectate prevederile acestui articol, dispozitiile corespunzătoare ale prezentei norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restrictiile privind sănătatea animalelor.

Autorizatia poate fi reacordată atunci când autoritatea veterinară centrală a României constată că centrul de colectare îndeplineste prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(5) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că în momentul functionării centrele de colectare au un număr suficient de medici veterinari autorizati pentru a-si îndeplini toate obligatiile.

Art. 12. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României se asigură că transportatorii la care face referire

“Norma sanitară veterinară privind protectia si bunăstarea animalelor în timpul transportului” întrunesc următoarele conditii suplimentare:

a) pentru transportul animalelor trebuie să se folosească mijloace de transport care sunt:

1. construite astfel încât fecalele animalelor, asternutul sau furajele să nu se poată scurge sau să cadă din vehicul;

2. curătate si dezinfectate imediat după fiecare operatiune de transport de animale sau de orice produs care ar  putea afecta starea de sănătate a animalelor si, dacă este necesar, înaintea oricărei noi încărcări de animale, folosindu-se dezinfectante oficial autorizate de autoritatea veterinară centrală a României;

b) trebuie să aibă mijloace corespunzătoare de curătare si dezinfectie aprobate de autoritatea veterinară centrală a României, incluzând mijloace de stocare a asternutului si gunoiului, sau să furnizeze documente prin care se dovedeste că aceste operatiuni sunt efectuate de către o parte tertă autorizată de autoritatea veterinară centrală a României.

(2) Transportatorul trebuie să se asigure că pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este tinut un registru care se păstrează pentru o perioadă minimă de 3 ani, continând cel putin următoarele informatii:

a) locurile si datele de preluare, denumirea societătii comerciale si adresa exploatatiei sau a centrului de colectare de unde sunt preluate animalele;

b) locurile si datele de livrare, denumirea societătii comerciale si adresa destinatarului (destinatarilor);

c) specia si numărul de animale transportate;

d) data si locul dezinfectiei;

e) detalii ale numărului documentatiei de însotire etc.

(3) Transportatorii trebuie să se asigure că animalele nu vin în contact, din momentul părăsirii exploatatiilor sau a centrului de colectare de origine până la sosirea la destinatie, cu animale care nu au acelasi status de sănătate.

(4) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că transportatorii dau o declaratie în scris, prin care precizează că:

a) sunt luate toate măsurile necesare conform prezentei norme sanitare veterinare, sunt respectate prevederile mentionate în acest articol, precum si documentatia corespunzătoare care trebuie să însotească animalele;

b) transportul animalelor este efectuat de personal care posedă abilitatea, competenta si cunostintele profesionale necesare.

(5) În cazul neconformării cu prevederile acestui articol, se aplică mutatis mutandis cerintele legislatiei specifice cu privire la protectia animalelor în timpul transportului si la sănătatea animalelor.

Art. 13. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că toti comerciantii de animale sunt înregistrati, autorizati si înregistrati cu un număr de autorizare de către autoritatea veterinară centrală a României si că respectă cel putin următoarele conditii:

a) comercializează doar animale care sunt identificate corespunzător, provin din efective care sunt oficial libere de tuberculoză, bruceloză si leucoză enzootică bovină, îndeplinesc conditiile mentionate în prezenta normă sanitară veterinară si sunt însotite de certificate de sănătate. Autoritatea veterinară competentă poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc conditiile mentionate mai sus, atunci când ele sunt duse direct la un abator din tara de origine, pentru tăiere, cât de curând posibil, fără să treacă prin alte adăposturi de animale, în scopul prevenirii răspândirii bolilor, sunt luate măsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci când ajung la abator si sunt tăiate în partidă separată fată de alte animale;

b) trebuie să tină o evidentă sau o bază de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minimă de 3 ani, cu următoarele informatii:

1. numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul de identificare a bovinelor sau numărul de înregistrare a exploatatiei de origine ori a efectivului de origine a porcilor cumpărati;

2. numărul de înregistrare a transportatorului si/sau numărul de autorizatie a camionului cu care sunt colectate sau livrate animalele;

3. numele si adresa cumpărătorului si destinatia animalului;

4. copiile planurilor de rută si/sau numărul de serie a certificatelor de sănătate, după caz;

c) atunci când comerciantul tine animale în adăposturile sale, el trebuie să se asigure că:

1. personalul responsabil cu animalele are o pregătire specifică pentru aplicarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, precum si pentru îngrijirea si protectia animalelor;

2. dacă este cazul, controalele si testările animalelor sunt efectuate periodic de către medicul veterinar oficial si sunt luate toate măsurile pentru a preveni răspândirea bolii.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că toate clădirile utilizate de un comerciant pentru comertul cu animale sunt identificate si înregistrate cu un număr de înregistrare acordat de autoritatea veterinară centrală a României si că sunt respectate cel putin următoarele conditii:

a) sunt sub controlul unui medic veterinar oficial;

b) sunt situate într-o zonă care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor, conform legislatiei nationale;

c) detin:

1. incinte corespunzătoare cu capacitate suficientă si în special incinte de inspectie si de izolare, astfel încât toate animalele să poată fi izolate în cazul izbucnirii unei boli contagioase;

2. utilităti corespunzătoare pentru descărcarea si, atunci când este necesar, pentru cazarea adecvată a animalelor, pentru adăparea si furajarea lor si pentru a le administra orice tratament necesar. Aceste facilităti trebuie să fie usor de curătat si dezinfectat;

3. o zonă de receptie corespunzătoare pentru asternut si gunoiul de grajd;

4. un sistem corespunzător de colectare a apelor reziduale;

d) sunt curătate si dezinfectate înainte de folosire, după cum solicită medicul veterinar oficial.

(3) Autoritatea veterinară competentă poate suspenda sau retrage autorizatia dacă nu sunt respectate prevederile prezentului articol, dispozitiile prezentei norme sanitare  veterinare sau alte prevederi cu privire la restrictiile de sănătate. Autorizatia poate fi reacordată atunci când toate  prevederile acestei norme sanitare veterinare sunt pe deplin respectate de comerciant.

(4) Autoritatea veterinară competentă trebuie să efectueze inspectii periodice pentru a verifica dacă prevederile acestui articol sunt îndeplinite.

Art. 14. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României va putea introduce un sistem de retea de  supraveghere. Sistemul de retea de supraveghere trebuie să cuprindă cel putin următoarele elemente:

a) efectivele de animale;

b) proprietarul sau oricare altă persoană fizică sau juridică responsabilă pentru exploatatie;

c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatie, medicii veterinari oficiali ai unitătilor de tăiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sunt asociati sistemului de retea;

d) serviciul veterinar oficial;

e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinară centrală a României;

f) o bază de date computerizată.

(2) Principalele obiective ale sistemului de retea de supraveghere sunt de a efectua clasificarea oficială a exploatatiilor, de a mentine această clasificare prin inspectii periodice, de a colecta date epidemiologice si de a efectua monitorizarea bolii, astfel încât să se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare si cu alte prevederi referitoare la sănătatea animalelor. Acest sistem de retea de supraveghere va fi obligatoriu pentru

toate exploatatiile de pe teritoriul României. Totusi autoritatea veterinară centrală a României poate autoriza realizarea unei astfel de retele într-o parte a teritoriului alcătuită din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la art. 2 alin. (2) lit. p). Atunci când se acordă această derogare, miscarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de retea trebuie supusă prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinară centrală a României va stabili obligatiile si drepturile medicilor veterinari autorizati, ale persoanelor responsabile pentru exploatatii sau ale proprietarilor lor si ale oricăror alti participanti la sistem, incluzând persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sănătate.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că obligatiile la care se referă alin. (2) include cel putin următoarele:

A. Fiecare proprietar sau persoană responsabilă pentru o exploatatie trebuie:

a) să angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinară competentă;

b) să solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploatatiei, atunci când suspectează aparitia unei boli infectioase sau a oricărei boli notificabile;

c) să notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploatatia sa;

d) să izoleze animalele înainte de a le introduce în exploatatie pentru a permite medicului veterinar autorizat să controleze, când se consideră necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacă statusul exploatatiei poate fi mentinut.

B. Medicii veterinari autorizati conform art. 2 alin. (2) lit. m) vor fi sub controlul autoritătii veterinare centrale a României si trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:

a) să întrunească conditiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;

b) să nu aibă nici un interes financiar sau legături familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilă de exploatatie;

c) să posede cunostinte în domeniul sănătătii animalelor care se aplică animalelor din speciile în cauză si:

1. să îsi înnoiască periodic cunostintele, în special în ceea ce priveste reglementările de sănătate;

2. să întrunească cerintele stabilite de autoritatea veterinară centrală a României pentru a se asigura functionarea corespunzătoare a retelei;

3. să pună la dispozitie proprietarului sau persoanei responsabile cu exploatatia respectivă informatii si asistentă pentru a fi luate toate măsurile care asigură mentinerea statusului de sănătate al exploatatiei, în special pe baza programelor aprobate de autoritatea veterinară centrală a României;

4. să asigure respectarea cerintelor privind:

a) identificarea si certificarea sănătătii animalelor din efectiv, a animalelor introduse si a celor comercializate;

b) raportarea obligatorie a bolilor infectioase ale animalelor si a oricărui alt factor de risc pentru sănătatea sau bunăstarea animalelor si pentru sănătatea oamenilor;

c) stabilirea cât mai precis posibil a cauzei mortii animalelor si atunci când ele urmează să fie transportate;

d) conditiile de igienă ale efectivului si ale fermelor de productie. Dacă pentru functionarea adecvată a sistemului este necesar, autoritatea veterinară competentă poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un număr specific de exploatatii sau la o zonă geografică specifică.

Autoritatea veterinară centrală a României va întocmi liste cu medicii veterinari autorizati si cu exploatatiile aprobate care participă la retea. Dacă autoritatea veterinară centrală a României constată că un participant la retea nu mai îndeplineste conditiile mentionate anterior, va suspenda ori  va retrage autorizatia, aplicându-se sanctiuni conform legislatiei în vigoare.

C. Baza de date computerizată trebuie să contină cel putin următoarele informatii:

1. Pentru fiecare animal:

a) codul de identificare;

b) data nasterii;

c) sexul;

d) rasa sau culoarea părului;

e) codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o tară tertă, numărul de identificare dat după inspectie, care va corespunde numărului de identificare de origine;

f) numărul de identificare a exploatatiei în care a fost născut;

g) numerele de identificare ale tuturor exploatatiilor în care animalul a fost tinut si datele fiecărei schimbări a exploatatiei;

h) data mortii sau tăierii;

2. Pentru fiecare exploatatie:

a) un număr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul de tară);

b) numele si adresa detinătorului.

3. Informatiile trebuie păstrate 3 ani consecutivi de la moartea animalului din specia bovine sau 3 ani consecutiv din momentul înregistrării, în cazul evidentelor pentru porci, iar baza de date trebuie să poată furniza în orice moment următoarele informatii privind:

a) numărul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploatatie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine si

numărul certificatului de sănătate, dacă este cazul;

b) o listă a tuturor schimbărilor din exploatatie pentru fiecare animal din specia bovine, începând cu exploatatia de nastere sau exploatatia de import, în cazul animalelor importate din tări terte; pentru grupurile de porcine se va mentiona numărul de înregistrare a ultimei exploatatii sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din tări terte, exploatatia de import. Pentru porcine se aplică doar prevederile pct. 2, 3 si 4.

4. Pentru a se asigura functionarea bazei de date computerizate nationale cu privire la porcine trebuie adoptate reguli corespunzătoare de aplicare, incluzând informatiile pe care trebuie să le contină baza natională de date.

(4) Toti participantii la reteaua de supraveghere, altii decât cei prevăzuti la alin. (3) lit. A si B, vor fi tinuti în evidenta autoritătii veterinare centrale a României, care este responsabilă de înfiintarea retelei si care va efectua controale periodice pentru a se asigura că aceasta functionează corect.

(5) Dacă România introduce un sistem de retele de supraveghere conform celor mentionate la alin. (1)-(4), operational pentru o perioadă de cel putin 12 luni, se va solicita evaluarea Comisiei Europene, care va examina documentatia trimisă de România pentru validare, conform procedurii comunitare.

(6) Dacă România a implementat pe întregul său teritoriu un sistem de retea de supraveghere conform  prezentului articol, va putea fi autorizată să nu aplice prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) cu privire la miscările animalelor pe teritoriul său, la care se referă prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 15. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României va lua măsurile specifice corespunzătoare pentru a  sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare de către o persoană fizică sau juridică.

(2) Dacă se confirmă că prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea veterinară competentă de la locul unde se face această constatare va lua toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea animalelor si pentru a preveni răspândirea bolii, care, în functie de circumstante, pot fi:

a) completarea planului de călătorie sau returnarea animalelor către locul lor de plecare pe cea mai directă rută, cu conditia ca aceasta să nu pună în pericol ulterior sănătatea sau bunăstarea animalelor;

b) dispunerea ca animalele să fie cazate în locuri  adecvate, cu îngrijire corespunzătoare, în cazul întreruperiicălătoriei;

c) adoptarea măsurilor pentru tăierea animalelor, destinatia si utilizarea produselor obtinute după tăiere va fi reglementată:

1. conform prevederilor legislatiei nationale referitoare la conditiile sanitare veterinare de producere si punere pe piată a cărnii proaspete;

2. conform Normei sanitare veterinare privind stabilirea conditiilor sanitare veterinare pentru înlăturarea si prelucrarea deseurilor animale, comercializarea lor si prevenirea agentilor patogeni din furajele care contin produse de origine animală sau peste, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 504/2001, atunci când statusul de sănătate al animalelor nu poate fi stability sau atunci când ele pot constitui un risc pentru sănătatea animalelor sau sănătatea publică. Atunci când trebuie să se aplice prevederile normei sanitare veterinare mentionate, poate fi acordată proprietarului sau agentului său o perioadă înainte ca măsurile să fie aplicate. În acest caz se aplică prevederile alin. (3).

(3) Autoritatea veterinară competentă a statului de destinatie va notifica imediat autoritătii veterinare centrale a statului de origine orice încălcare a prezentei norme sanitare veterinare. Conform prevederilor legislatiei comunitare specifice cu privire la asistenta mutuală dintre autoritătile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene si cooperarea dintre acestea din urmă si Comisia Europeană, pentru a se asigura aplicarea corectă a legislatiei referitoare la problemele veterinare si zootehnice, se consideră util ca statele membre ale Uniunii Europene si România să îsi acorde asistentă mutuală în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura, în special, conformitatea cu prevederile stabilite în prezentul articol.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere regulilor nationale aplicabile în caz de sanctiuni penale.

Art. 16. - Pentru a se sprijini aplicarea noilor prevederi stabilite de prezenta normă sanitară veterinară, se poate acorda posibilitatea adoptării de măsuri tranzitorii aplicabile pentru o perioadă nu mai mare de 2 ani.

Art. 17. - (1) Deoarece România nu a introdus un sistem aprobat de retea de supraveghere, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că în scurt timp va fi pe deplin operatională o bază de date computerizată conform prevederilor art. 14, după cum urmează:

a) pentru bovine, la o dată ce trebuie stabilită de autoritatea veterinară centrală a României;

b) pentru registrul exploatatiilor de porcine, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2;

c) pentru miscările de porcine din exploatatia lor de nastere sau din toate celelalte exploatatii, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2.

(2) Trebuie să se efectueze introducerea în baza de date a fiecărei miscări de porcine, care va cuprinde cel  putin următoarele: numărul de porcine mutate, numărul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de plecare,numărul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de sosire si datele de plecare si de sosire.

Art. 18. - Măsurile stabilite de “Norma sanitară veterinară referitoare la controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animal㔠se aplică în special controalelor la origine, organizării si urmăririi controalelor ce urmează să fie efectuate de tara de destinatie si măsurilor de protectie ce trebuie implementate.

Art. 19. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României va lua măsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României poate modifica, completa sau abroga total ori partial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă cele mentionate anterior, trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 1

la norma sanitară veterinară

 

CAPITOLUL I

Efectiv de bovine oficial indemn de tuberculoză

 

În sensul prezentului capitol, prin bovine se întelege toate bovinele, cu exceptia animalelor care iau parte la activităti culturale sau sportive.

1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de tuberculoză dacă:

a) toate animalele nu prezintă semne clinice de tuberculoză;

b) toate bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni au reactionat negativ la cel putin două teste intradermice de tuberculinare oficiale, efectuate conform anexei nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară, primul la 6 luni de la eliminarea oricărei infectii din efectiv, iar cel de-al doilea 6 luni mai târziu sau, atunci când efectivul a fost alcătuit doar din animale originare din efective oficial indemne de tuberculoză, primul test va fi efectuat la cel putin 60 de zile de la alcătuire, iar cel de-al doilea test nu va mai fi solicitat;

c) după efectuarea primului test la care se face referire la lit. b), în efectiv nu a fost introdus nici un animal din specia bovine în vârstă de peste 6 săptămâni, în afară de cazul în care a reactionat negativ la un test intradermic de tuberculinare efectuat si interpretat conform anexei nr. 2 la prezen ta normă sanitară veterinară si efectuat fie în cele30 de zile anterioare, fie în cele 30 de zile ulterioare datei introducerii sale în efectiv. În ultimul caz animalul sau animalele trebuie să fie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale până când acestea sunt dovedite negative. Autoritatea veterinară centrală a României poate să nu solicite ca acest test să fie efectuat pentru miscările animalelor pe teritoriul propriu, dacă animalul provine dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoză.

2. Un efectiv de bovine îsi mentine statusul de official indemn de tuberculoză dacă:

a) conditiile specificate la pct. 1 lit. a) si c) sunt respectate;

b) toate animalele care intră în exploatatie provin din efective cu statusul de oficial indemn de tuberculoză;

c) toate animalele din exploatatie, cu exceptia viteilor în vârstă de sub 6 săptămâni si care au fost născuti în exploatatie, sunt supuse testelor de tuberculinare de rutină, conform anexei nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară.

Autoritatea veterinară centrală a României poate modifica frecventa testelor de rutină pentru întreaga tară sau pentru o parte a teritoriului acesteia în care toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a tuberculozei după cum urmează:

A. dacă media, determinată la 31 decembrie a fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu este mai mare de 1% din totalul efectivelor dintr-o zonă definită în cursul ultimelor două perioade de supraveghere anuală, intervalul dintre testele de rutină pentru efectiv poate fi crescut la 2 ani, iar masculii pentru îngrăsare dintr-o unitate epidemiologică izolată pot fi exceptati de la testul de tuberculinare, cu conditia ca ei să provină din efective oficial indemne de tuberculoză si ca autoritatea veterinară competentă să garanteze că masculii pentru îngrăsare nu sunt folositi pentru reproductie si sunt dusi direct pentru tăiere;

B. dacă media, determinată la 31 decembrie a fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu este mai mare de 0,2% din totalul efectivelor din regiunea definită în cursul ultimelor două perioade de supraveghere bienale, intervalul dintre testele de rutină poate fi crescut la 3 ani, iar vârsta la care animalele trebuie să fie supuse acestor teste poate fi crescută la 24 de luni;

C. dacă media, determinată la 31 decembrie a fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu este mai mare de 0,1% din totalul efectivelor din regiunea definită în cursul ultimelor două perioade de supraveghere trienale, intervalul dintre testele de rutină poate fi crescut la 4 ani sau autoritatea veterinară centrală a României poate renunta la testarea prin tuberculinare a efectivelor, dacă următoarele conditii sunt întrunite:

1. înainte de introducerea în efectiv, toate bovinele sunt supuse unui test de tuberculinare intradermică, cu rezultate negative;

2. toate bovinele tăiate sunt examinate pentru depistarea leziunilor de tuberculoză si orice asemenea leziune este supusă unei examinări histopatologice si bacteriologice pentru evidentierea tuberculozei. Autoritatea veterinară centrală a României poate, de asemenea, pentru toată tara sau pentru o parte a acesteia, să mărească frecventa testelor de tuberculinare dacă nivelul bolii a crescut.

3. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoză trebuie suspendat dacă:

a) conditiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite; sau

b) unul sau mai multe animale prezintă o reactie pozitivă la un test de tuberculinare sau este suspectat un caz de tuberculoză la examinarea post-mortem. Atunci când un animal este considerat ca prezentând reactie pozitivă, el va fi îndepărtat din efectiv si tăiat. Sunt efectuate apoi examinări post-mortem corespunzătoare, examene de laborator si epidemiologice animalului care a reactionat pozitiv sau carcasei animalului suspect. Statusul efectivului va rămâne suspendat până când au fost efectuate toate examenele de laborator. Dacă prezenta tuberculozei nu este confirmată, suspendarea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoză poate fi ridicată în urma unei testări a tuturor animalelor în vârstă de peste 6 săptămâni, cu rezultate negative, la cel putin 42 de zile după îndepărtarea animalului sau a animalelor care au reactionat pozitiv; sau

c) efectivul contine animale cu status incert descris în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară. În acest caz statusul efectivului trebuie să rămână suspendat până ce statusul animalelor în cauză a fost clarificat. Asemenea animale trebuie să fie izolate de celelalte animale ale efectivului până la clarificarea statusului lor, fie printr-un test ulterior efectuat după 42 de zile, fie prin examen postmortem si de laborator;

d) prin derogare de la cerintele pct. 3 lit. c), autoritatea veterinară centrală a României efectuează testări de rutină în efective, utilizând testul comparativ de tuberculinare descris în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară, si, în cazul unui efectiv în care nu au fost depistate animale care au reactionat pozitiv, confirmate de cel putin 3 ani, autoritatea veterinară competentă poate decide să nu restrictioneze miscarea altor animale din efectiv, cu conditia ca statusul oricăror animale care au reactionat neconclu dent să fie clarificat printr-un test ulterior, efectuatdupă 42 de zile si ca nici un animal din exploatatie să nu poată lua parte la comertul României cu statele member ale Uniunii Europene până ce statusul animalelor care au reactionat neconcludent nu a fost clarificat. Dacă la acest test ulterior oricare animal reactionează pozitiv sau continuă să prezinte o reactie neconcludentă, se aplică conditiile prevăzute la lit. b). Dacă prezenta bolii este ulterior confirmată, trebuie identificate si testate toate animalele care părăsesc exploatatia, din momentul ultimei testări negative a efectivului.

4.1. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoză trebuie să fie retras dacă prezenta tuberculozei este confirmată prin izolarea Mycobacterium bovis la examinarea de laborator sau dacă:

a) conditiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite;

sau

b) la examinarea post-mortem se evidentiază leziuni clasice de tuberculoză; sau

c) o anchetă epidemiologică stabileste probabilitatea infectiei; sau

d) din orice alte motive considerate necesare pentru controlul tuberculozei bovine.

4.2. Efectuarea trasabilitătii si verificarea ei trebuie să fie realizate de autoritatea veterinară competentă pentru orice efectiv considerat ca având legătură cu boala din punct de vedere epidemiologic.

4.3. Statusul de oficial indemn de tuberculoză al unui efectiv trebuie să rămână anulat până ce sunt effectuate curătarea si dezinfectia incintelor si a ustensilelor, iar toate animalele cu vârsta mai mare de 6 săptămâni au reactionat negativ la ultimele două teste consecutive de tuberculinare, primul efectuat nu mai devreme de 60 de zile, iar cel de-al doilea la nu mai putin de 4 luni si nu mai mult de 12 luni de la eliminarea ultimului animal care a reactionat pozitiv.

5. Pe baza informatiilor furnizate conform art. 8 din prezenta normă sanitară veterinară, România sau o parte din teritoriul ei poate fi declarată oficial indemnă de tuberculoză, conform procedurii nationale, dacă îndeplineste următoarele conditii:

a) procentul de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu a depăsit 0,1% pe an pentru toate efectivele, timp de 6 ani consecutivi, si cel putin 99,9% din efective au obtinut statusul de oficial indemn de tuberculoză în fiecare an, timp de 6 ani consecutivi, calcularea acestui ultim procentaj fiind făcută la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic;

b) fiecare bovină este identificată conform legislatiei nationale;

c) toate bovinele tăiate sunt supuse unei examinări oficiale post-mortem;

d) sunt respectate procedurile de suspendare si retragere a statusului de oficial indemn de tuberculoză.

6. România sau o parte a teritoriului ei îsi mentine statusul de oficial indemn de tuberculoză dacă sunt îndeplinite în continuare conditiile stipulate la pct. 5 lit. a)-d). Dacă există dovezi ale unei schimbări semnificative a situatiei în ceea ce priveste tuberculoza în România sau o parte a teritoriului ei, care a fost recunoscută ca indemnă oficial de tuberculoză, autoritatea veterinară centrală a României poate suspenda sau revoca statutul până când vor fi îndeplinite conditiile prezentei norme sanitare veterinare.

 

CAPITOLUL II

Efective de bovine oficial indemne de bruceloză si efective de bovine indemne de bruceloză

 

În sensul prezentului capitol, prin bovine se întelege toate animalele din specia bovine, cu exceptia masculilor pentru îngrăsare, cu conditia ca ele să provină din efective oficial indemne de bruceloză, iar autoritatea veterinară competentă să garanteze că masculii pentru îngrăsare nu vor fi folositi pentru reproductie, ci vor merge direct la abator.

1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de bruceloză dacă:

a) nu contine bovine care au fost vaccinate împotriva brucelozei, cu exceptia femelelor care au fost vaccinate cu cel putin 3 ani înainte;

b) nici unul dintre animalele din specia bovine nu a prezentat semne clinice de bruceloză de cel putin 6 luni;

c) toate bovinele în vârstă mai mare de 12 luni au fost supuse, cu rezultate negative, uneia dintre procedurile de testare conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară, după cum urmează:

1. două dintre testele serologice specificate la pct. 12 din prezentul capitol, efectuate la un interval mai mare de 3 luni si mai mic de 12 luni; sau

2. 3 dintre testele efectuate, la interval de 3 luni, pe probe de lapte, urmate la cel putin 6 săptămâni de un test serologic specificat la pct. 12 din prezentul capitol;

d) orice animal din specia bovine intrat în efectiv provine dintr-un efectiv cu status de oficial indemn de bruceloză si, în cazul bovinelor în vârstă mai mare de 12 luni, a relevat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară sau a reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii nationale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile după data introducerii în efectiv. În cel din urmă  caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale dinefectiv, astfel încât să se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, până când se dovedesc a fi negative.

2.1. Un efectiv de bovine îsi păstrează statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză dacă:

a) una dintre următoarele proceduri de testare se efectuează anual, iar rezultatele sunt negative; aceste teste trebuie efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară:

1. 3 teste inelare efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel putin 3 luni;

2. 3 teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel putin 3 luni;

3. două teste inelare efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel putin 3 luni, urmate la cel putin 6 săptămâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;

4. două teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel putin 3 luni, urmate la cel putin 6 săptămâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;

5. două teste serologice efectuate la un interval de cel putin 3 luni si nu la mai mult de 12 luni.

2.2. Autoritatea veterinară centrală a României poate modifica frecventa testelor de rutină, pentru tara noastră sau pentru o parte a teritoriului acesteia care nu este oficial indemnă de bruceloză, dar unde toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a brucelozei, după cum urmează:

1. atunci când nu sunt infectate mai mult de 1% din efectivele de bovine, poate fi suficient să se efectueze două teste inelare pe probe de lapte în fiecare an sau două teste ELISA pe probe de lapte la un interval de cel putin 3 luni sau un singur test serologic;

2. atunci când cel putin 99,8% din efectivele de bovine au fost recunoscute ca fiind oficial indemne de bruceloză de cel putin 4 ani, intervalul dintre controale poate fi extins la 2 ani, dacă sunt testate toate animalele cu vârsta mai  mare de 12 luni, sau testarea poate fi limitată la animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni, dacă efectivele continua să fie testate anual. Controalele trebuie efectuate folosindu-se unul dintre testele serologice la care  se face referire la pct. 12;

b) toate animalele din specia bovine care intră în efectiv provin din efective cu status oficial indemn de bruceloză si, în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară sau au reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii nationale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile după data introducerii lor în efectiv. În cel din urmă caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât să se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, până când testele se dovedesc negative. Testele descrise la lit. b) nu trebuie să fie solicitate pentru regiuni ale României în care procentajul efectivelor de bovine infectate cu bruceloză nu a depăsit 0,2% de cel putin 2 ani si în care animalul provine dintr-un efectiv de bovine oficial indemn de bruceloză din interiorul regiunii respective si nu a venit în contact în timpul transportului cu bovine cu alt status de sănătate;

c) fără a aduce atingere prevederilor lit. b), bovinele provenite dintr-un efectiv indemn de bruceloză pot fi introduse într-un efectiv oficial indemn de bruceloză dacă au vârsta de cel putin 18 luni si dacă au fost vaccinate împotriva brucelozei cu mai mult de un an în urmă. Asemenea animale trebuie să fi prezentat, în cele 30 de zile anterioare introducerii, un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml si un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la orice alt test aprobat conform procedurii nationale. Dacă o femelă din specia bovine dintr-un efectiv indemn de bruceloză este introdusă într-un efectiv oficial indemn de bruceloză, în baza prevederilor it. c) de mai sus, acel efectiv va fi considerat indemn de bruceloză pentru 2 ani de la data la care a fost introdus ultimul animal vaccinat.

3. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză trebuie suspendat dacă:

a) conditiile specificate la pct. 1 si 2 nu mai sunt îndeplinite; sau

b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice una sau mai multe bovine sunt suspicionate de a avea bruceloză, iar animalele suspecte au fost tăiate sau izolate, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale. Atunci când animalul a fost tăiat si nu mai este disponibil pentru testare, suspendarea poate fi ridicată dacă două teste de seroaglutinare efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară, la toate bovinele din efectiv cu vârsta mai mare de 12 luni, prezintă un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test va fi efectuat la cel putin 30 de zile după eliminarea animalului, iar al doilea cu cel putin 60 de zile mai târziu. Atunci când animalul a fost izolat de animalele din efectiv, el poate fi reintrodus în efectiv si statusul efectivului poate fi restabilit după:

1. o reactie de seroaglutinare care a indicat un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml si a dat un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului; sau

2. un rezultat negativ la orice altă combinatie de teste aprobată în acest scop în baza procedurii nationale.

4. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză trebuie să fie retras dacă, în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice, infectia brucelică a fost confirmată în efectiv. Statusul efectivului nu trebuie să fie restabilit până când fie toate bovinele aflate în efectiv în momentul confirmării infectiei au fost tăiate, fie efectivul a fost supus unei testări de verificare si toate animalele în vârstă mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la două teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul fiind efectuat la nu mai putin de 30 de zile după eliminarea animalelor pozitive. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmării, controlul final trebuie efectuat la cel putin 12 zile după ce ultimul animal gestant a fătat.

5. Un efectiv de bovine este indemn de bruceloză dacă respectă conditiile de la pct. 1 lit. b) si c) si atunci când vaccinarea a fost efectuată după cum urmează:

a) femelele din specia bovine au fost vaccinate:

1. înaintea vârstei de 6 luni, cu tulpina de vaccin viu 19; sau

2. înaintea vârstei de 15 luni, cu vaccin inactivat adjuvant 45/20 care a fost controlat si aprobat oficial;

3. cu alte vaccinuri aprobate în baza procedurii nationale;

b) bovinele cu vârsta mai mică de 30 de luni care au fost v accinate cu tulpina de vaccin viu 19 pot prezenta la testul de seroaglutinare un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului să aibă un rezultat mai mic de 30 de unităti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni în urmă, sau un rezultat mai mic de 20 de unităti CEE, în toate celelalte cazuri.

6. Un efectiv de bovine îsi păstrează statusul de indemn de bruceloză dacă:

a) este supus uneia dintre procedurile de testare prezentate la pct. 2 lit. a);

b) bovinele care intră în efectiv respectă cerintele pct. 2 lit. b) sau:

1. provin din efective cu status indemn de bruceloză, iar în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat în cele 30 de zile anterioare introducerii în efectiv sau la izolarea ulterioară introducerii mai putin de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare si un rezultat negativ la reactia de fixare a complementului, testele fiind  efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară; sau

2. provin din efective cu status de indemn de bruceloză, au vârsta mai mică de 30 de luni si au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, iar la reactia de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului să prezinte un rezultat mai mic de 30 de unităti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni înainte, sau un rezultat mai mic de 20 de unităti CEE, în toate celelalte cazuri.

7.1. Statusul de indemn de bruceloză al unui efectiv trebuie suspendat dacă:

a) conditiile specificate la pct. 5 si 6 nu au fost respectate; sau

b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau investigatiilor clinice una sau mai multe bovine cu vârsta mai mare de 30 de luni sunt suspectate de bruceloză, iar animalele suspecte au fost tăiate sau izolate, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu alte animale.

Atunci când animalul a fost izolat, el poate fi reintrodus în efectiv si statusul acestuia poate fi restabilit, dacă prezintă ulterior un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare si a avut un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la alt test aprobat conform procedurii nationale. Atunci când animalele au fost tăiate si nu mai sunt disponibile pentru testare, suspendarea poate fi ridicată dacă două reactii de seroaglutinare, efectuate conform procedurii stabilite în anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară, la toate bovinele din exploatatie cu vârsta mai mare de 12 luni, indică un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test trebuie efectuat la cel putin 30 de zile după eliminarea animalului, iar al doilea cu cel putin 60 de zile mai târziu.

7.2. Dacă animalele care trebuie testate, mentionate la lit. a) si b) de mai sus, au vârstă mai mică de 30 de luni si au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacă la testul de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului să aibă un rezultat mai mic de 30 de unităti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni înainte, sau rezultate mai mici de 20 de unităti CEE, în toate celelalte cazuri.

8. Statusul de indemn de bruceloză al efectivului trebuie retras dacă în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice infectia brucelică a fost confirmată într-un efectiv. Statusul efectivului nu trebuie restabilit  până când fie au fost tăiate toate bovinele prezente în efectiv în momentul confirmării, fie efectivul a fost supus testării de control si toate animalele nevaccinate cu vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative a două teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul la nu mai putin de 30 de zile de la eliminarea  animalelor pozitive. Dacă toate animalele care trebuie testate au vârsta mai mică de 30 de luni si au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacă prezintă un titru brucelic mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului ele să prezinte un titru mai mic de 30 de unităti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni înainte, sau un titru mai mic de 20 de unităti CEE, în toate celelalte cazuri. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmării infectiei, controlul final trebuie să fi fost efectuat la cel putin 21 de zile după ce ultimul animal gestant a fătat.

9. România sau o parte a teritoriului ei poate fi declarată oficial indemnă de bruceloză conform procedurii nationale, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) nici un caz de avort datorat infectiei cu Brucella si nici o cultură de Brucella abortus nu au fost înregistrate de  cel putin 3 ani si cel putin 99,8% din efective au obtinut statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză, calcularea acestui procent fiind făcută la 31 decembrie a fiecărui an calendaristic.

Atunci când autoritatea veterinară competentă adoptă o politică de tăiere a întregului efectiv, incidentele isolate datorate introducerii de animale din afara României sau a unei părti a acesteia si efectivele al căror status de official indemn de bruceloză a fost suspendat sau retras din alte motive decât suspiciunea de boală, nu trebuie luate în considerare, cu conditia ca autoritatea veterinară centrală a României să facă o înregistrare anuală a acestora si să o trimită Comisiei Europene conform art. 8 din prezenta normă sanitară veterinară; si

b) fiecare bovină este identificată conform legislatiei nationale; si

c) notificarea cazurilor de avort este obligatorie si ele sunt investigate de către autoritatea veterinară competentă.

10. România sau o regiune a acesteia declarată official indemnă de bruceloză îsi păstrează statusul dacă:

a) conditiile prevăzute la pct. 9 lit. a) si b) sunt respectate, iar notificarea cazurilor de avort suspectate a fi datorate brucelozei este obligatorie si sunt investigate de către autoritatea competentă;

b) în fiecare an din primii 5 ani după obtinerea statusului, toate bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni din cel putin 20% din efective au fost testate si au reactionat  negativ la un test serologic efectuat conform anexei nr. 3la prezenta normă sanitară veterinară sau, în cazul efectivelor de vaci de lapte, la examinarea probelor de lapte conform anexei nr. 3 la norma sanitară veterinară;

c) fiecare animal din specia bovină suspectat de a fi infectat cu bruceloză este notificat autoritătii competente si supus investigatiei epidemiologice oficiale pentru bruceloză, cuprinzând cel putin două teste serologice efectuate pe probe de sânge, inclusiv reactia de fixare a complementului si o examinare microbiologică a probelor corespunzătoare;

d) în cursul perioadei de suspiciune, care durează până la obtinerea rezultatelor negative la testele prevăzute la lit. c), trebuie suspendat statusul de oficial indemn de bruceloză al efectivului de origine sau tranzit al bovinei suspectate si al efectivelor legate epidemiologic de aceasta;

e) la aparitia unui focar de bruceloză în care boala s-a răspândit, toate bovinele au fost tăiate. Animalele din speciile susceptibile rămase sunt supuse testelor corespunzătoare, iar incintele si echipamentele sunt curătate si dezinfectate.

11. Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să raporteze Comisiei Europene aparitia tuturor cazurilor de bruceloză din România sau dintr-o regiune a ei declarată  oficial indemnă de bruceloză. Dacă există dovezi ale unei schimbări semnificative a situatiei în ceea ce priveste bruceloza în România sau o parte din teritoriul ei care a fost recunoscută ca indemnă oficial de bruceloză, autoritatea veterinară centrală a României, conform procedurii nationale, poate lua o decizie de suspendare sau de revocare a statutului până când sunt îndeplinite conditiile prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară.

12. În sensul cap. II, un test serologic înseamnă o reactie de seroaglutinare, un test cu antigen Brucella tamponat, o reactie de fixare a complementului, un test de aglutinare a plasmei, un test inelar pe plasmă, un test de microaglutinare sau test ELISA individual efectuat pe probe de  sânge, conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară. Orice alt test de diagnostic aprobat conform procedurii nationale si descris în anexa nr. 3 este de asemenea acceptat în sensul cap. II. Un test pe probe de lapte înseamnă un test inelar efectuat pe probe de lapte sau un test ELISA efectuat pe probe de lapte, conform anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 2

la norma sanitară veterinară

 

STANDARDE

pentru prepararea si utilizarea tuberculinei bovine si tuberculinei aviare

 

1. Testele de tuberculinare supravegheate oficial trebuie să fie efectuate cu tuberculine PPD sau HCSM.

2. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor bovine PPD si HCSM trebuie să fie calibrate în unităti comunitare de tuberculină (UCT) în urma unei probe biologice fată de tuberculina standard CEE corespunzătoare.

3. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor aviare trebuie să fie calibrate în unităti internationale în urma unei probe biologice fată de standardul CEE pentru tuberculina aviară PPD.

4. Standardul CEE pentru tuberculina bovină PPD este cel furnizat de Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid (IDDLO), Lelystad, Olanda.

5. Standardul CEE pentru tuberculina bovină HCSM este cel furnizat de Institut Pasteur, Paris, Franta.

6. Standardul CEE pentru tuberculina aviară este cel furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.

7. Tuberculinele bovine trebuie să fie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium bovis:

a) AN5;

b) Vallee.

8. Tuberculinele aviare trebuie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium avium:

a) D4ER;

b) TB56.

9. pH-ul tuberculinelor trebuie să fie cuprins între 6,5 si 7,5.

10. Conservantii antimicrobieni sau alte substante care pot fi  adăugate unei tuberculine trebuie să nu afecteze siguranta si eficacitatea produsului. Următoarele concentratii sunt concentratiile maxime permise pentru fenol si glicerol:

a) fenol: 0,5% m/v;

b) glicerol: 10% v/v.

11. Cu conditia ca tuberculinele să fie depozitate la o temperatură cuprinsă între 2șC si 5șC si protejate de lumină, după ultima testare a potentialitătii, ele pot fi folosite:

a) tuberculinele PPD lichide - 2 ani, tuberculinele PPD liofilizate - 8 ani;

b) tuberculinele HCSM diluate - 2 ani.

12. Următoarele institute centrale de stat sunt responsabile de testarea oficială a tuberculinelor în România:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală.

13. Testarea oficială trebuie efectuată pe fiecare lot de tuberculină fiolat, gata de a fi folosit.

14. Tuberculinele sunt testate prin metode biologice si chimice.

15. Tuberculinele trebuie să fie sterile. Testele de sterilitate sunt efectuate conform specificatiilor din Farmacopeea europeană.

16. Trebuie efectuat, conform indicatiilor din Farmacopeea europeană, un test pentru absenta proprietătilor toxice sau iritante.

17. Tuberculinele trebuie să fie analizate chimic pentru a se determina concentratia de glicerol si/sau fenol, precum si concentratia oricărui alt conservant care poate fi adăugat.

18. Un test de nesensibilitate la tuberculină trebuie efectuat conform specificatiilor din Farmacopeea europeană.

19. Puterea de reactie a tuberculinelor trebuie evaluată prin metode biologice. Aceste metode trebuie să fie folosite pentru tuberculinele HCSM si PPD; ele sunt bazate pe compararea tuberculinelor de testat cu tuberculine standard.

20. Continutul proteic al tuberculinei PPD trebuie estimat prin metoda Kjeldahl. Azotul este convertit în continut de tuberculo-proteină prin multiplicarea cu factorul 6,25.

21. Standardul CEE pentru HCSM bovin are o putere de reactie de 65.000 unităti comunitare de tuberculină (UCT) pe ml si este distribuit în fiole continând 5 ml de tuberculină.

22. Standardul CEE pentru PPD bovină are o putere de reactie de 50.000 unităti comunitare de tuberculină (UCT) pe mg de PPD si este distribuit liofilizat, în fiole continând 1,8 mg de PPD, si anume 0,00002 mg PPD au o putere de reactie egală cu o unitate comunitară de tuberculină (UCT).

23. Standardul CEE pentru PPD aviar are o putere de reactie de 50.000 UI pe mg de substantă uscată din derivatul proteic purificat si este distribuit liofilizat, în fiole continând 10 mg de PPD plus 26,3 mg de săruri, si anume 0,0000726 mg din standard au o putere de reactie egală cu o UI.

24. Tuberculinele trimise de producători pentru testarea de către institutele centrale de stat trebuie să fi fost testate pentru puterea de reactie prin probă biologică fată de standardele corespunzătoare prezentate la pct. 2 si 3.

25. Testarea puterii de reactie

A. Testarea puterii de reactie pe cobai

Trebuie utilizati cobai albinosi, cântărind între 400 g si 600 g. Acesti cobai trebuie să fie sănătosi în momentul injectării tuberculinei. Nu se folosesc mai putin de 8 cobai pentru fiecare testare. Testarea trebuie făcută la peste o lună de la sensibilizare.

a) Pentru testarea tuberculinelor bovine cobaii sunt sensibilizati prin una dintre următoarele metode:

1. injectarea cu o tulpină AN5 de Mycobacterium bovis, omorâtă prin căldură, în adjuvant uleios;

2. injectarea unei tulpini vii AN5 de Mycobacterium bovis în ser fiziologic;

3. injectarea de vaccin BCG.

b) Pentru testarea tuberculinelor aviare cobaii sunt sensibilizati prin injectarea a 2 mg de bacili tuberculinici de tip aviar, omorâti prin căldură, suspendati în 0,5 ml parafină lichidă sterilă, sau prin injectare de bacili tuberculinici de tip aviar vii în ser fiziologic. În acest scop trebuie folosită tulpina D4ER de tip aviar.

c) Fiecare tuberculină supusă testării este probată prin raportarea la tuberculina standard corespunzătoare, printr-o testare intradermică, folosindu-se grupuri de cobai sensibilizati corespunzător.

d) Părul va fi tuns pe ambele părti ale fiecărui cobai.

Testarea se efectuează prin compararea reactiilor induse de o serie de injectii intradermice care să nu depăsească 0,2 ml de dilutii de tuberculină standard în solutie salină tamponată izotonică, continând 0,0005% Tween 80, cu o serie corespunzătoare de injectii din tuberculina de testat.

Dilutiile vor fi dispuse în serii geometrice si injectate cobailor conform unui desen randomizat în pătrat latin (sunt utilizate 4 locuri pe fiecare latură a unei aplicatii în 8 puncte).

Diametrele reactiilor din fiecare loc trebuie să fie măsurate si înregistrate după 24-28 de ore.

e) Pentru fiecare probă de tuberculină supusă testării se face o estimare a puterii de reactie relative, comparată cu standardul corespunzător si limitele sale de referintă, prin metode statistice, folosindu-se diametrele reactiilor si valorile logaritmice ale dozelor ca metametri. Tuberculina bovină de testat are o putere de reactie acceptabilă dacă puterea sa de reactie estimată garantează la bovine 2.000 unităti comunitare de tuberculină pe doza bovină (± 25%).

f) Puterea de reactie a fiecărei tuberculine de testat este exprimată, după cum este cazul, în unităti comunitare de tuberculină sau în unităti internationale pe ml.

B. Testarea puterii de reactie pe bovine

Testarea periodică a puterii de reactie a tuberculinelor bovine poate fi efectuată pe bovine infectate cu tuberculoză pe cale naturală sau artificială. Aceste testări ale puterii de reactie, pe grupe de bovine bolnave de tuberculoză, sunt realizate prin injectarea intradermică a tuberculinei de testat, în 4 până la 6 puncte, prin raportare la standardul corespunzător, iar puterea de reactie a tuberculinei este estimată prin metodele statistice prezentate la testarea pe cobai.

26. Pentru etichetarea recipientelor si a ambalajelor pentru tuberculine se aplică următoarele cerinte:

A. Eticheta de pe recipiente si eticheta de pe ambalaj vor specifica:

a) numele preparatului;

b) pentru preparatele lichide, volumul total din recipient;

c) numărul de unităti comunitare sau de unităti internationale pe ml sau pe mg;

d) numele producătorului;

e) numărul lotului;

f) natura si cantitatea lichidului de reconstituire pentru preparatele liofilizate.

B. Eticheta de pe recipient sau eticheta de pe ambalaj va specifica:

a) data expirării;

b) conditiile de depozitare;

c) numele si, dacă este posibil, proportiile oricărei substante adăugate;

d) tulpina de bacil din care a fost făcută tuberculina.

27. Laboratoarele nationale desemnate la pct. 12 sunt răspunzătoare de examinarea suplimentară a tuberculinelor folosite în teren pentru testele de rutină utilizate în România, pentru a se asigura că puterea de reactie a fiecăreia dintre aceste tuberculine este corespunzătoare fată de tuberculina standard comunitară. Aceste examinări trebuie efectuate pe bovine bolnave de tuberculoză, pe cobai sensibilizati corespunzător si prin teste chimice corespunzătoare.

28. Următoarele teste sunt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermică:

a) testul unic intradermic - acest test solicită o singură injectare a tuberculinei bovine;

b) testul comparativ intradermic - acest test solicită o injectare de tuberculină bovină si o injectare de tuberculină aviară, administrate simultan.

29. Doza de tuberculină injectată nu va fi:

a) mai mică de 2.000 UCT de tuberculină bovină;

b) mai mică de 2.000 UI de tuberculină aviară W15.

Volumul fiecărei doze injectate nu va depăsi 0,2 ml.

30. Testele de tuberculinare se efectuează prin injectarea tuberculinei intradermic în pielea gâtului. Locurile de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioară si mijlocie a gâtului. Când se injectează aceluiasi animal atât tuberculină bovină, cât si tuberculină aviară, locul pentru injectarea tuberculinei aviare va fi la aproximativ 10 cm de linia superioară a gâtului, iar locul pentru injectarea tuberculinei bovine va fi cu aproximativ 12,5 cm mai jos, pe o linie paralelă cu linia umărului sau pe părti diferite ale gâtului. La animalele tinere, la care nu există spatiu suficient pentru a separa locurile pe o singură parte a gâtului va fi făcută o injectie pe fiecare parte a gâtului, în locuri identice situate în centrul treimii mijlocii a gâtului.

31. Tehnica tuberculinării si interpretarea reactiilor sunt următoarele:

a) Tehnica

Locurile de injectare se tund si se dezinfectează. Un pliu al pielii din interiorul fiecărei zone tunse este prins între degetul mare si arătător, măsurat cu sublerul si înregistrat. Un ac scurt, steril, tăiat oblic, la care s-a atasat o seringă gradată continând tuberculină, este introdus oblic în straturile mai profunde ale pielii (derm). Doza de tuberculină va fi apoi injectată. O injectare corectă este confirmată prin palparea unui mic nodul asemănător unui bob de mazăre la fiecare loc de injectare. Grosimea pliului pielii din fiecare zonă injectată este măsurată din nou după 72 de ore de la injectare si este înregistrată.

b) Interpretarea reactiilor

Interpretarea reactiilor va fi bazată pe observatiile clinice si pe cresterea sau cresterile grosimii pliului pielii la locurile de injectare, înregistrată(e) la 72 de ore după injectarea tuberculinei, si va fi următoarea:

 1. Reactie negativă: dacă se observă doar o inflamare limitată, cu o crestere de maximum 2 mm a grosimii pliului pielii, fără semne clinice cum ar fi edemul difuz sau extins, exsudatia, necroza, durerea ori inflamatia canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectivă;

2. Reactie neconcludentă: dacă nu este observat nici un semn clinic dintre cele mentionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 si dacă cresterea grosimii pliului pielii este mai mare de 2 mm, dar mai mică de 4 mm;

3. Reactie pozitivă: dacă sunt observate semne clinice dintre cele mentionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 sau există o crestere a grosimii pliului pielii de la locul injectării de 4 mm sau mai mare.

32. Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermică se face după cum urmează:

a) Testul unic intradermic:

1. pozitiv: o reactie pozitivă ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 3;

2. neconcludent: o reactie neconcludentă ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 2;

3. negativ: o reactie negativă ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 1.

Animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile.

Animalele care nu au reactionat negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.

Animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic pot fi supuse unui test comparativ intradermic.

b) Testul comparativ intradermic pentru stabilirea si mentinerea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoză:

1. pozitiv: o reactie pozitivă la tuberculina bovină, care este cu 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviară, sau prezenta semnelor clinice;

2. neconcludent: o reactie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina bovină, care este cu 1 mm până la 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviară, si absenta semnelor clinice;

3. negativ: o reactie negativă la tuberculina bovină sau o reactie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina bovină, dar care este egală sau mai mică decât o reactie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina aviară, precum si absenta semnelor clinice în ambele cazuri.

Animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile. Animalele care nu reactionează negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind positive la testare.

c) Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculoză poate fi suspendat, iar animalele din efectiv nu vor putea să facă obiectul comertului României cu statele member ale Uniunii Europene până la definitivarea statusului următoarelor animale:

1. animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic de tuberculinare;

2. animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic, dar care asteaptă retestarea printr-un test intradermic comparativ;

3. animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic.

d) Atunci când se impune ca animalele să fie supuse unui test intradermic anterior miscării, testul trebuie să fie interpretat astfel încât nici un animal care prezintă o crestere a grosimii pliului pielii mai mare de 2 mm sau care prezintă semne clinice să nu facă obiectul comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene.

 

ANEXA Nr. 3

la norma sanitară veterinară

 

BRUCELOZA

 

A. Testele de seroaglutinare

1. Serul aglutinant standard trebuie să fie conform serului etalon preparat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.

Fiola trebuie să contină 1.000 UI de aglutinare, obtinute prin liofilizarea a 1 ml de ser bovin.

2. Serul standard trebuie furnizat de Bundesgesudheitsamt, Berlin, sau să îndeplinească standardele acestuia.

3. Gradul de aglutinare al serului fată de Brucella trebuie să fie exprimat în unităti internationale pe ml (de exemplu: ser X = 80 UI pe ml).

4. Citirile pentru reactia lentă de seroaglutinare în tuburi trebuie făcute la nivelul de aglutinare de 50% sau 75%, antigenul utilizat fiind titrat în conditii identice fată de serul standard.

5. Valorile aglutinante ale diferitelor antigene fată de serul standard trebuie să se încadreze în următoarele limite:

a) dacă citirea se face la 50% - între 1/600 si 1/1.000;

b) dacă citirea se face la 75% - între 1/500 si 1/750.

6. Tulpinile Weybridge nr. 99 si USDA 1119 sau orice altă tulpină de sensibilitate echivalentă trebuie folosite pentru prepararea antigenului destinat seroaglutinării lente în tuburi.

7. Mediile de cultură folosite pentru întretinerea tulpinii în laborator si pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriană (S-R). Este preferabil de utilizat agarul cu cartof.

8. Emulsia bacteriană trebuie efectuată în solutie salină fiziologică (NaCl 0,85ä, fenolat 5%). Nu trebuie folosit formolul.

9. Institutele centrale de stat indicate mai jos sunt responsabile de testarea oficială a antigenelor în România:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală.

10. Antigenele pot fi livrate sub formă concentrată, cu conditia ca factorul de dilutie care trebuie utilizat să fie indicat pe eticheta flaconului.

11. Pentru a efectua o reactie de seroaglutinare trebuie preparate cel putin 3 dilutii pentru fiecare ser. Dilutiile serului suspect trebuie efectuate astfel încât citirea reactiei la limita de infectie să fie făcută în tubul din mijloc. Dacă există o reactie pozitivă în acest tub, serul suspect contine minimum 30 UI aglutinare/ml.

B. Reactia de fixare a complementului

1. Serul standard este acelasi cu cel mentionat la lit. A pct. 1 din prezenta anexă. Pe lângă continutul său în unităti internationale de aglutinare, 1 ml din acest ser bovin liofilizat trebuie să contină 1.000 de unităti sensibilizante fixatoare de complement. Aceste unităti sensibilizante sunt denumite unităti sensibilizante CEE.

2. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o unitate care produce un produs cu caracteristici asemănătoare.

3. Titrul de anticorpi al serului care fixează complementul trebuie să fie exprimat în unităti sensibilizante CEE (de exemplu: serul X = 60 unităti sensibilizante CEE pe ml).

4. Un ser continând 20 sau mai multe unităti sensibilizante CEE (si anume o activitate egală cu 20% din cea a serului standard) pe ml trebuie să fie considerat pozitiv.

5. Serurile trebuie inactivate după cum urmează:

a) serul bovin: 56șC-60șC - timp de 30-50 de minute;

b) serul porcin: 60șC - timp de 30-50 de minute.

6. Tulpina Weybridge nr. 99 sau tulpina USDA 1119 trebuie să fie folosită la prepararea antigenului. Antigenul reprezintă o suspensie bacteriană în ser fiziologic 0,85% NaCl sau în solutie tampon Veronal.

7. Pentru a efectua reactia de fixare a complementului trebuie utilizată o doză complementară superioară dozei minime necesare unei hemolize totale.

8. Pentru realizarea reactiei de fixare a complementului este necesar să se efectueze de fiecare dată următoarele controale:

a) controlul efectului anticomplementar al serului;

b) controlul antigenului;

c) controlul eritrocitelor sensibilizate;

d) controlul complementului;

e) controlul sensibilitătii la declansarea reactiei, utilizând un ser pozitiv;

f) controlul specificitătii reactiei, utilizând un ser negativ.

9. Supravegherea si controlul oficial al serurilor standard si al antigenelor trebuie efectuate de institutele mentionate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe.

10. Antigenele pot fi livrate în stare concentrată, cu conditia ca factorul de dilutie ce trebuie utilizat să fie mentionat pe eticheta flaconului.

C. Testul inelar

1. Testul inelar trebuie efectuat pe probe de lapte prelevate din fiecare bidon sau din continutul fiecărui rezervor de lapte din fermă.

2. Antigenul standard ce urmează să fie utilizat trebuie să provină de la unul dintre institutele mentionate la lit. A pct. 9 lit. a) si b). Se recomandă ca antigenele să fie standardizate conform recomandărilor Organizatiei Mondiale a Sănătătii (O.M.S.)/Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultură (FAO).

3. Antigenul poate fi colorat numai cu hematoxilină sau tetrazolium; se preferă utilizarea hematoxilinei.

4. Dacă nu se folosesc conservanti, reactia trebuie executată în 18-24 de ore de la prelevarea probelor de lapte de vacă. Dacă laptele urmează să fie testat ulterior perioadei de 24 de ore, acesta trebuie conservat. Ca agenti conservanti pot fi folositi formolul si clorura mercurică si dacă este folosit oricare dintre ei, testul trebuie efectuat pe durata a 14 zile de la prelevarea probelor. Formolul poate fi adăugat pentru a realiza o concentratie finală în proba de lapte de 0,2%, iar în aceste cazuri proportia dintre cantitatea de lapte si solutia de formol trebuie să fie de cel putin 10:1. Poate fi utilizată o solutie de clorură mercurică în locul formolului pentru a da o concentratie finală în lapte de 0,2% si în aceste cazuri proportia dintre cantitatea de lapte si solutia de clorură mercurică trebuie să fie de 10:1.

5. Reactia trebuie efectuată folosindu-se una dintre următoarele metode:

a) pe o coloană de lapte de cel putin 25 mm înăltime si pe un volum de lapte de 1 ml la care se adaugă

0,03 ml antigen colorat standardizat;

b) pe o coloană de lapte de cel putin 25 mm înăltime si pe un volum de lapte de 1 ml la care se adaugă 0,05 ml antigen colorat standardizat;

c) pe un volum de lapte de 8 ml la care se adaugă 0,08 ml antigen colorat standardizat;

d) pe o coloană de lapte de cel putin 25 ml înăltime si pe un volum de lapte de 2 ml la care s-au adăugat 0,05 ml antigen colorat standardizat.

6. Amestecul de lapte si antigen trebuie incubat la 37șC timp de minimum 45 de minute si maximum 60 de minute.

Testul trebuie evaluat la 15 minute după scoaterea din termostat.

7. Reactia trebuie evaluată conform următoarelor criterii:

a) reactie negativă: laptele colorat, smântâna necolorată;

b) reactie pozitivă: laptele si smântâna colorate identic sau laptele necolorat si smântâna colorată.

D. Testul cu antigen brucelic tamponat

Testul cu antigen brucelic tamponat poate fi efectuat folosindu-se una dintre următoarele metode:

1. Testul manual:

a) Serul standard este cel de-al doilea ser standard international antibrucella abortus care este furnizat de Veterinary Laboratory Acengy, Addlestone, Weybridge, Anglia.

b) Antigenul trebuie preparat fără a se face referire la concentratia celulară, dar sensibilitatea sa trebuie standardizată fată de-al doilea ser standard international antibrucella abortus, astfel încât antigenul să dea o reactie pozitivă cu o dilutie de ser de 1:47,5 si o reactie negativă la dilutia de 1:55.

c) Antigenul va fi suspendat în diluant pentru antigen brucelic tamponat la un pH de 3,65±0,5 si poate fi colorat prin utilizarea de roz Bengal.

d) Pentru prepararea antigenului trebuie folosită tulpina Weybridge nr. 99 sau USDA 1119 ori orice altă tulpină cu sensibilitate echivalentă.

e) Mediile de cultură folosite pentru păstrarea tulpinii în laborator si pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriană (S-R). Trebuie folosit mediul cu agar - cartof sau metode de cultivare continuă.

f) Antigenul va fi testat fată de 8 seruri liofilizate cunoscute ca fiind pozitive si negative.

g) Supravegherea oficială si controlul serului standard si al antigenului vor fi realizate de institutele centrale mentionate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe sau de institutii recunoscute oficial de acestea.

h) Antigenul va fi livrat gata de utilizare.

i) Testul cu antigen brucelic tamponat se realizează în următorul mod:

A. - o picătură (0,03 ml) de antigen va fi pusă lângă o picătură (0,03 ml) de ser pe o placă albă;

B. - picăturile trebuie amestecate cu un agitator, prima dată în linie dreaptă si apoi circular, pe o zonă cu un diametru de aproximativ 10-12 mm;

C. - placa trebuie apoi înclinată alternativ, înainte si înapoi, timp de 4 minute (de aproximativ 30 de ori/minut);

D. - citirile trebuie efectuate la lumină suficientă. Dacă nu există semne ale aglutinării, testul trebuie considerat negativ. Orice grad de aglutinare este considerat pozitiv, în afară de cazul în care s-a produs o uscare excesivă de jur-împrejur.

2. Metoda automată

Metoda automată trebuie să fie cel putin la fel de sensibilă si precisă ca si metoda manuală.

E. Testul inelar cu plasmă sangvină

1. Separarea plasmei

Tubul continând sânge a cărui coagulare a fost împiedicată prin adăugarea de EDTA este centrifugat timp de 3 minute la 3.000 de rotatii/minut si mentinut apoi la 37șC timp de 12-24 de ore.

2. Evaluarea

Într-un tub care contine 1 ml de lapte netratat se introduc  0,2 ml de plasmă stabilizată. După omogenizaretrebuie adăugată o picătură (0,05 ml) de antigen ABR si apoi întregul amestec trebuie omogenizat. Antigenul trebuie standardizat în raport cu un antigen standard furnizat de institutul la care face referire lit. A pct. 9.

După o perioadă de incubare de 45 de minute la 37șC trebuie realizată o citire într-un interval de 15 minute.

Rezultatul trebuie considerat pozitiv dacă culoarea inelului a devenit identică cu a coloanei de lapte sau mai întunecată.

F. Aglutinarea plasmei

Plasma extrasă conform lit. E pct. 1 poate fi utilizată imediat după centrifugare, nefiind necesară o stabilizare termică. Trebuie amestecate cantităti de 0,05 ml plasmă cu 1 ml antigen, pentru o seroaglutinare de 50%, ceea ce corespunde unei dilutii de 1:20 pentru seroaglutinare.

Trebuie realizată o citire după o incubare de 18-24 de ore la 37șC. Proba este considerată pozitivă dacă aglutinarea este egală sau mai mare de 50%.

G. Testul de microaglutinare

1. Diluantii utilizati sunt alcătuiti dintr-o solutie salină fiziologică de 0,85% fenolată la 0,5%.

2. Antigenul este preparat conform descrierii de la lit. A pct. 6-8 si este titrat conform descrierii de la lit. A pct. 5.

În momentul folosirii antigenului, se adaugă O-safranină până la dilutia de 0,02% (dilutie finală).

3. Serul standard este acelasi cu cel descris la lit. A pct. 1.

4. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o institutie recunoscută oficial de acesta.

5. Testul de microaglutinare se efectuează în plăci cu godeuri cu fundul conic, cu un volum de 0,25 ml. Testul se execută după cum urmează:

a) prediluarea serului: câte 0,050 ml din fiecare ser de testat se adaugă în fiecare godeu continând 0,075 ml de diluant. Amestecul se agită 30 de secunde;

b) diluarea succesivă a serului: se prepară pentru fiecare ser minimum 3 dilutii. În acest scop, plecând de la predilutii (1:2,5) se transferă câte 0,025 ml din fiecare ser într-un godeu continând 0,025 ml diluant. În acest fel prima dilutie atinge valoarea de 1:5, iar următoarele dilutii se realizează prin dublare;

c) adăugarea antigenului: în fiecare godeu continând dilutii de ser diferite se adaugă câte 0,025 ml antigen.

După o agitare timp de 30 de secunde, plăcile se acoperă cu capac si se tin în atmosferă umedă la 37șC timp de 20-24 de ore;

d) citirea rezultatelor: evaluarea aspectului sedimentării antigenului se face prin examinarea fundului godeului reflectat într-o oglindă concavă plasată deasupra lui. Dacă reactia este negativă, antigenul formează un sediment de aspectul unui buton compact cu margini bine delimitate si fiind colorat în rosu intens. Dacă reactia este pozitivă, se formează un buton difuz de culoare roz care este repartizat uniform. Procentele diferite de aglutinare sunt determinate prin compararea cu un martor de antigen, indicând 0,25, 50, 75 si 100% aglutinare. Titrul fiecărui ser este exprimat în unităti internationale de aglutinare pe mililitru.

În acest test se include pentru control martorul de ser negativ si pozitiv, diluat astfel încât să contină 30 UI de aglutinare/ml.

H. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea brucelozei bovine

1. Materialele si reagentii care urmează să fie folositi sunt următorii:

a) microplăci pentru faza solidă, cuvete sau orice altă fază solidă;

b) antigenul este fixat în faza solidă cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali;

c) fluidul biologic care trebuie testat;

d) martori negativi si pozitivi corespondenti;

e) conjugatul;

f) un substrat adaptat enzimei utilizate;

g) o solutie inhibitoare, dacă este necesar;

h) solutii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor si pentru spălare;

i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.

2. Standardizarea si sensibilitatea testului a) Probele de lapte în vrac sunt considerate negative dacă ele dau o reactie mai mică cu 50% decât cea data de o dilutie 1:10.000 a celui de-al doilea ser standard international antibrucelic constituit în lapte negativ.

b) Probele individuale de ser sunt considerate negative dacă ele dau o reactie mai mică cu 10% decât cea data de o dilutie 1:200 a celui de-al doilea ser standard international antibrucelic constituit în solutie salină sau în orice altă dilutie recunoscută.

c) Standardele ELISA pentru bruceloză specificate la lit. A pct. 1 si 2 trebuie folosite la dilutiile indicate pe etichetă.

3. Conditii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea brucelozei bovine

Metoda ELISA poate fi utilizată pe o probă de lapte sau de lactoser obtinut dintr-o fermă în care cel putin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacă se foloseste această metodă, se vor lua măsuri pentru a asigura o  corespondentă între probele recoltate si animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

 

ANEXA Nr. 4

la norma sanitară veterinară

 

CAPITOLUL I

Conditii pentru ca efective de bovine, regiuni sau întreg teritoriul României să fie oficial indemn de leucoză enzootică bovina

 

A. Un efectiv de bovine oficial indemn de leucoză enzootică bovină înseamnă un efectiv în care:

1. nu există nici o dovadă, fie clinică, fie rezultată în urma unui test de laborator, a nici unui caz de leucoză enzootică bovină în efectiv si nici nu a fost confirmat un astfel de caz în ultimii 2 ani; si

2. toate animalele în vârstă de peste 24 de luni au reactionat negativ la două testări efectuate conform prezentei anexe, în cursul ultimelor 12 luni, la un interval de cel putin 4 luni; si

3. sunt întrunite cerintele pct. 1 si este situat în România, dacă România are statut de tară indemnă de leucoză enzootică bovină sau o regiune din România are statut de oficial indemnă de leucoză enzootică bovină.

B. Un efectiv îsi păstrează statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină cu conditia ca:

1. prevederile lit. A pct. 1 să continue să fie îndeplinite;

2. toate animalele introduse în efectiv să provină dintr-un efectiv oficial indemn de leucoză enzootică bovină;

3. toate animalele în vârstă de peste 24 de luni să continue să reactioneze negativ la un test efectuat la intervale de 3 ani, conform cap. II;

4. animalele pentru reproductie introduse în efectiv si provenite dintr-o tară tertă să fi fost importate conform legislatiei comunitare specifice privind conditiile de sănătate si certificarea veterinară pentru importul din tări terte de bovine, porcine, ovine si caprine.

C. Statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină al unui efectiv trebuie să fie suspendat dacă conditiile mentionate la lit. B nu sunt îndeplinite sau atunci când, în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice, una sau mai multe bovine sunt suspecte de leucoză enzootică bovină, iar animalul sau animalele suspecte sunt tăiate imediat.

D. Statusul trebuie să rămână suspendat până când sunt respectate următoarele cerinte:

1. dacă un singur animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoză enzootică bovină a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau atunci când infectia este suspectată la un animal din efectiv din alt motiv:

a) animalul care a reactionat pozitiv si, în cazul unei vaci, orice vitel pe care l-a fătat trebuie să fi fost eliminati din efectiv numai pentru tăiere sub supravegherea autoritătilor veterinare;

b) toate animalele din efectiv în vârstă de peste 12 luni au reactionat negativ la două testări serologice, effectuate la un interval de cel putin 4 luni si de cel mult 12 luni, realizate conform cap. II al prezentei anexe, la cel putin 3 luni după eliminarea din efectiv a animalului care a reactionat pozitiv si a oricăror descendenti ai acestuia;

c) s-a efectuat o anchetă epidemiologică cu rezultate negative si toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse măsurilor stabilite la lit. b).

Totusi autoritatea veterinară centrală a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tăierii vitelului unei vaci infectate atunci când acesta a fost separat de mama lui imediat după fătare. În acest caz vitelul trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la pct. 2 lit. c).

2. Atunci când mai mult de un animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoză enzootică bovină a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau când infectia a fost suspectată la mai mult de un animal din efectiv din alt motiv:

a) toate animalele care au reactionat pozitiv - si, în cazul vacilor, viteii lor - trebuie să fie eliminate din efectiv si tăiate sub supravegherea autoritătilor veterinare;

b) toate animalele din efectiv în vârstă de peste 12 luni trebuie să reactioneze negativ la două testări efectuate la un interval de cel putin 4 luni, dar nu mai mare de 12 luni, conform cap. II al prezentei anexe;

c) toate celelalte animale din efectiv trebuie, după identificare, să rămână în exploatatie până la vârsta de 24 de luni si după împlinirea acestei vârste să fie testate conform cap. II al prezentei anexe, cu exceptia situatiilor în care autoritatea competentă poate permite ca aceste animale să fie transportate direct la abator, sub supraveghere oficială;

d) o anchetă epidemiologică a fost efectuată cu rezultate negative si orice efectiv legat epidemiologic de efectivul infectat a fost supus măsurilor stabilite la lit. b) a prezentului punct.

3. Totusi autoritatea veterinară centrală a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tăierii vitelului provenit dintr-o vacă infectată, dacă acesta a fost separate de mama lui imediat după fătare. În acest caz vitelul trebuie să fie supus cerintelor prevăzute la pct. 2 lit. c).

E. Conform procedurii nationale si pe baza informatiilor furnizate conform art. 8 al prezentei norme sanitare veterinare, România sau o parte a teritoriului ei poate fi considerată oficial indemnă de leucoză enzootică bovină dacă:

a) toate conditiile de la lit. A sunt îndeplinite si cel putin 99,8% din efectivele de bovine sunt oficial indemne de leucoză enzootică bovină; sau

b) nici un caz de leucoză enzootică bovină nu a fost co nfirmat în România sau într-o parte a teritoriului ei în ultimii 3 ani, iar prezenta tumorilor suspectate de a se datora leucozei enzootice bovine este notificată obligatoriu si s-a efectuat o investigare a cauzelor acestora. În cazul României, toate animalele în vârstă de peste 24 de luni, din cel putin 10% din efective, alese în mod aleatoriu, trebuie să fi fost testate în ultimele 24 de luni, conform cap. II, cu rezultate negative, iar în cazul unei părti a teritoriului României, toate animalele în vârstă de peste 24 de luni au fost supuse în ultimele 24 de luni unei testări prevăzute la cap. II al acestei anexe, cu rezultate negative, conform capitolului mentionat; sau

c) orice altă metodă demonstrează, cu un coeficient de precizie de 99%, că sunt infectate mai putin de 0,2% din animalele din efectiv.

F. România sau o regiune a teritoriului său îsi poate păstra statusul de oficial indemnă de leucoză enzootică bovină dacă:

a) toate animalele tăiate pe teritoriul României sau al regiunii respective sunt supuse examinării oficiale post-mortem si toate tumorile care ar putea fi datorate virusului leucozei enzootice bovine sunt trimise pentru examinare de laborator;

b) România raportează Comisiei Europene toate cazurile de leucoză enzootică bovină care apar într-o regiune;

c) toate animalele care reactionează pozitiv la oricare dintre testele prevăzute la cap. II al prezentei anexe sunt tăiate si efectivele din care provin sunt supuse restrictiilor până la restabilirea statusului lor conform lit. D; si

d) toate animalele în vârstă de peste 2 ani au fost testate fie o dată în primii 5 ani după ce statutul s-a acordat conform cap. II al prezentei anexe, fie în cursul primilor 5 ani după acordarea statutului prin orice altă procedură care demonstrează cu certitudine de 99% că mai putin de 0,2% din efectiv este infectat. Totusi, atunci când nici un caz de leucoză enzootică bovină nu s-a înregistrat în România sau într-o regiune a ei în ultimii 3 ani, la proportia unui efectiv de 10.000 de bovine, se poate lua o decizie, conform procedurii nationale, ca testarea serologică uzuală să poată fi redusă, cu conditia ca toate bovinele mai mari de 12 luni din cel putin 1% din efective, alese în mod aleatoriu în fiecare an, să fi fost supuse unui test efectuat conform cap. II al prezentei anexe.

G. Statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină al României sau al unei părti a teritoriului României este suspendat, conform procedurii nationale, dacă în urma investigatiilor efectuate conform lit. F de mai sus există indiciul unei schimbări semnificative în situatia privind leucoza enzootică bovină în România sau într-o parte a teritoriului ei care a fost recunoscută ca fiind oficial indemnă de leucoză enzootică bovină. Statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină poate fi restabilit conform procedurii nationale, atunci când sunt îndeplinite criteriile stabilite prin aceeasi procedură.

 

CAPITOLUL II

Testarea pentru leucoza enzootică bovina

 

Testarea pentru leucoza enzootică bovină se realizează prin reactia de imunodifuzie, în conditiile descrise la lit. A si B ale acestui capitol sau prin testul imunoenzimatic (ELISA), în conditiile descrise la lit. C. Metoda imunodifuziei poate fi utilizată doar pentru testarea individuală. Dacă rezultatele testărilor constituie subiectul unei testări de conformitate, trebuie efectuat un control suplimentar prin intermediul testului de imunodifuzie.

A. Testul de imunodifuzie în gel de agar pentru leucoză enzootică bovină

1. Antigenul care trebuie folosit în testare trebuie să contină glicoproteine ale virusului leucozei enzootice bovine.

Antigenul trebuie să fie standardizat împotriva unui ser standard (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga.

2. Institutele centrale indicate mai jos trebuie să fie răspunz ătoare de calibrarea antigenului standard de lucru din laborator împotriva serului standard oficial CEE (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală.

3. Antigenele standard folosite în laborator trebuie trimise, cel putin o dată pe an, în laboratoarele de referintă CEE, în vederea testării fată de serul standard oficial al CEE. Separat de această standardizare, antigenul de uz poate fi calibrat conform lit. B.

4. Reagentii folositi sunt:

a) antigenul: trebuie să contină glicoproteine specifice ale virusului leucozei enzootice bovine, care a fost standardizat contra serului oficial al CEE;

b) serul de testat;

c) serul de control cunoscut pozitiv;

d) gel de agar: 0,8% agar, 8,5% NaCl, tampon Tris 0,05M cu pH 7,2; 15 ml din acest gel trebuie plasati într-o placă Petri cu diametrul de 85 mm, astfel încât să rezulte o grosime de 2,6 mm a agarului.

5. Modelul după care se realizează testul constă în tăierea în agar a 7 godeuri uscate, până la fundul plăcii; modelul constă într-un godeu central si 6 godeuri plasate circular în jurul acestuia. Diametrul godeului central este de 4 mm. Diametrul godeurilor periferice este de 6 mm.

Distanta dintre godeul central si godeurile periferice este de 3 mm.

6. Godeul central trebuie umplut cu antigen standard.

Godeurile periferice 1 si 4 sunt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 2, 3, 5 si 6, cu serurile de testat. Godeurile trebuie umplute până când dispare meniscul.

7. Aceasta rezultă în următoarele cantităti care au fost obtinute: antigen: 32 ”l; ser pozitiv: 73 ”l, ser de control; ser de testat: 73 ”l, ser care este suspect.

8. Incubatia trebuie să dureze 72 de ore la temperatura camerei, 20-27șC, într-o încăpere închisă si umedă.

9. Testul poate fi citit la 24 si 48 de ore, dar rezultatul final nu poate fi obtinut înainte de 72 de ore.

a) Serul de testat este pozitiv dacă formează o linie specifică de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine si formează o linie completă de identificare cu serul de control.

b) Serul de testat este negativ dacă nu formează o linie specifică de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine si dacă nu curbează linia produsă de serul de control.

c) Reactia nu poate fi considerată concludentă dacă:

1. curbează linia serului de control spre godeul cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine, fără a forma o linie de precipitare vizibilă cu antigenul; sau

2. nu poate fi citită ca negativă sau pozitivă.

În cazul reactiilor neconcludente, testul poate fi repetat folosindu-se un ser concentrat.

10. Orice altă configuratie sau orice alt model poate fi folosit cu conditia ca serul E4 diluat 1:10 în serul negativ să poată fi detectat ca fiind pozitiv.

B. Metoda pentru standardizarea antigenului

a) Solutii si materiale necesare:

1. 40 ml de agar 1,6% în tampon Tris/HCI 0,05% M, cu pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

2. 15 ml ser de la bovine cu leucoză enzootică, continând anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:10 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

3. 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine, având anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:5 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

4. 4 plăci Petri din plastic cu diametrul de 85 mm;

5. un perforator cu un diametru de la 4 până la 6 mm;

6. antigen de referintă;

7. antigenul care urmează să fie standardizat;

8. o baie de apă la 56șC.

b) Mod de lucru

1. Se dizolvă agarul (1,6%) în tampon Tris/HCl, încălzindu-l cu atentie până la 100șC.

2. Se tine pe baia de apă timp de aproximativ o oră.

De asemenea, se pun dilutiile de ser contra virusului leucozei enzootice bovine pe o baie de apă.

3. Se amestecă 15 ml din solutia de agar la 56șC cu 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine (1:10), scuturând rapid si turnând 15 ml în fiecare dintre cele 2 plăci Petri. Se repetă această procedură cu serul contra virusului leucozei enzootice bovine diluat 1:5.

4. Când agarul s-a întărit, se practică godeurile după cum urmează:

c) Adăugarea antigenelor

1. Plăcile Petri 1 si 3:

godeul A - antigen de referintă nediluat;

godeul B - antigen de referintă diluat 1:2;

godeurile C si E - antigen de referintă;

godeul D - antigen de testat nediluat.

2. Plăcile Petri 2 si 4:

godeul A - antigenul de testat nediluat;

godeul B - antigenul de testat diluat 1:2;

godeul C - antigenul de testat diluat 1:4;

godeul D - antigenul de testat diluat 1:8.

d) Instructiuni suplimentare

1. Experimentul trebuie să fie efectuat cu două dilutii de ser (1:5 si 1:10) în scopul obtinerii precipitării optime.

2. Dacă diametrul precipitării este prea mic pentru ambele dilutii, serul trebuie diluat în continuare.

3. Dacă diametrul precipitării este prea mare si neclar pentru ambele dilutii, trebuie aleasă o dilutie mai mică a serului.

4. Concentratia finală a agarozei trebuie să fie de 0,8%, iar cea a serurilor, de 5% si, respectiv, 10%.

5. Se notează diametrele măsurate în următorul sistem de coordonate. Dilutia de lucru este aceea la care s-a înregistrat acelasi diametru pentru antigenul de testat si antigenul de referintă.

C. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea leucozei enzootice bovine

1. Materialele si reagentii care urmează să fie folositi sunt următorii:

a) microplăci pentru faza solidă, cuvete sau orice altă fază solidă;

b) antigenul este fixat în faza solidă cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali. Dacă antigenul este atasat direct la faza solidă, toate probele testate care dau o reactie pozitivă trebuie retestate contra antigenului de control. Antigenul de control trebuie să fie identic cu antigenul examinat, exceptând antigenele virusului leucozei enzootice bovine. Dacă anticorpii fixatori sunt asociati cu faza solidă, anticorpii trebuie să nu reactioneze cu alte antigene decât cu cele ale virusului leucozei enzootice bovine;

c) fluidul biologic care trebuie testat;

d) martori negativi si pozitivi corespondenti;

e) conjugatul;

f) un substrat adaptat enzimei utilizate;

g) o solutie inhibitoare, dacă este necesară;

h) solutii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor si pentru spălare;

i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.

2. Standardizarea si sensibilitatea testului

Sensibilitatea testului ELISA trebuie să fie la un astfel de nivel încât serul E4 să fie evaluat ca prezentând o reactie pozitivă atunci când este diluat de 10 ori (în cazul probelor de ser) sau de 250 de ori (în cazul probelor de lapte) mai mult decât dilutia obtinută plecând de la probele colective. În testările în care probele (de ser si lapte) sunt testate individual serul E4 diluat 1:10 (pentru serul negativ) sau 1:250 (pentru laptele negativ) trebuie să prezinte o reactie pozitivă atunci când este examinat la aceeasi dilutie de lucru ca cea utilizată pentru testarea individuală.

Institutele centrale mentionate la lit. A pct. 2 sunt responsabile pentru verificarea calitătii metodei ELISA, în special pentru determinarea, pentru fiecare lot de productie, a numărului de probe puse în comun în functie de titrul obtinut pentru serul E4. Serul E4 va fi furnizat de Laboratorul Veterinar National din Copenhaga.

3. Conditii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea leucozei enzootice bovine Metoda ELISA poate fi utilizată pe o probă de lapte sau de lactoser obtinută dintr-o fermă în care cel putin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacă se foloseste această metodă, trebuie luate măsuri pentru a asigura o corespondentă între probele recoltate si animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

 

ANEXA Nr. 5

la norma sanitară veterinară

 

Partea I

 

A. Bolile bovinelor:

a) febra aftoasă;

b) rabia;

c) tuberculoza;

d) bruceloza;

e) pleuropneumonia contagioasă bovină;

f) leucoza enzootică bovină;

g) antraxul.

B. Bolile porcinelor:

a) rabia;

b) bruceloza;

c) pesta porcină clasică - pesta porcină africană;

d) febra aftoasă;

e) boala veziculoasă a porcului;

f) antrax.

Partea a II-a

a) boala lui Aujeszky;

b) rinotraheita infectioasă bovină;

c) infectia cu Brucella suis;

d) gastroenterita transmisibilă.

 

ANEXA Nr. 6

la norma sanitară veterinară

 

Modelul 1

 

Numărul de referintă al certificatului original8):

Numărul certificatului7):

 

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru animale din specia bovine, destinate tăierii1)/reproductiei1)/productiei1)

 

Statul de origine .......

Regiunea de origine .........

 

SECTIUNEA A

 

Numele si adresa expeditorului .........

Numele si adresa exploatatiei de origine ...... 2)

Numărul de aprobare al comerciantului ........3)

Adresa si numărul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine1) sau de tranzit1)................. 3)

............... 3)

Informatii despre starea de sănătate

Subsemnatul certific că fiecare animal din transportul descris mai jos:

1. provine dintr-o exploatatie de origine si dintr-o zonă care, în conformitate cu legislatia comunitară sau cu legislatia natională, nu constituie subiectul unei interdictii sau al unei restrictii datorate unor boli care afectează bovinele;

2. provine dintr-un efectiv de origine situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau dintro parte a teritoriului acestuia:

a) cu o retea de supraveghere aprobată de:

Decizia Comisiei .../.../CE3);

b) care este recunoscut ca fiind:

1. oficial indemnă de tuberculoză

Decizia Comisiei .../.../CE3);

2. oficial indemnă de bruceloză

Decizia Comisiei .../.../CE3);

3. oficial indemnă de leucoză enzootică bovină

Decizia Comisiei .../.../CE3);

3. 3) este un animal pentru reproductie1) sau productie1) care:

a) a fost rezident, în măsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la nastere, dacă este de vârstă mai mică de 30 de zile, si nici un animal importat dintr-o tară tertă nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu conditia să fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie;

b) provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoză, bruceloză si leucoză enzootică bovină si a fost testat, cu rezultate negative, în cursul celor 30 de zile anterioare îmbarcării din exploatatia de origine, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din Directiva 64/432/CEE, după cum urmează:

 

Testul

Testul nu este solicitat pentru următoarele categorii de animale

Solicitat Da4)/Nu5)

Data testării sau recoltării probelor

Testul de tuberculinare

Animale cu vârsta mai mică de 6 săptămâni

 

 

Reactia de seroaglutinare6)

Animale castrate si

animale cu vârsta

pentru bruceloză mai mică de 12 luni

 

 

Test pentru leucoză

Animale cu vârsta mai mică enzootică bovină de 12 luni

 

 

 

4.3) este un animal pentru tăiere provenit dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoză si oficial indemn de leucoză enzootică bovină si este:

a) castrat3); sau

b) necastrat si provine dintr-un efectiv oficial indemn de bruceloză3);

5.3) este un animal destinat tăierii, originar dintr-un efectiv care nu este oficial indemn de tuberculoză, bruceloză si leucoză enzootică bovină si este expediat în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Directiva 64/432/CEE, cu numărul de licentă ..........., dintr-o exploatatie si a fost testat cu rezultate negative în cursul celor 30 de zile anterioare expedierii din exploatatia de origine, după cum urmează:

 

Testul

Data testării sau a recoltării probelor

Testul de tuberculinare

 

Reactia de seroaglutinare6) pentru bruceloză

 

Testul pentru leucoză enzootică bovină

 

 

6.11) bazat pe informatiile furnizate fie într-un act oficial, fie într-un certficat în care sectiunile A si B au fost completate de către un medic veterinar oficial sau de către medicul veterinar aprobat, responsabil de exploatatia de origine, îndeplineste cerintele de sănătate aplicabile pct. 1-5 ale sectiunii A, care de aceea nu sunt detaliate în acest certificat;

7.3) este un animal în vârstă mai mică de 30 de luni, destinat productiei de carne si care provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoză, bruceloză si leucoză enzootică bovină, si este expediat, conform art. 6 alin. (2) lit. e) din Directiva 64/432/CEE, sub numărul de autorizatie ...... .

 

SECTIUNEA B

Descrierea lotului transportat

 

Data îmbarcării ......

Numărul total de animale .........

Identificarea animalului (animalelor):

Numărul documentului provizoriu

Numărul de pasaport (pentru animale mai mici de 4 săptămâni)

Identificarea oficială

Se va continua, dacă este necesar, pe o listă atasată, semnată si stampilată de medicul veterinar oficial sau aprobat.

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă este diferit de transportatorul mentionat în sectiunea C si/sau dacă distanta pe care se efectuează transportul depăseste 50 km) ...........

Mijlocul de transport ...... Înregistrare .........

 

Certificarea sectiunilor A si B

 

Stampila oficială

Locul

Data

Semnătura*)

 

 

 

 

 


*) Fiecare dintre sectiunile A si B ale certificatului trebuie să fie stampilată si semnată de medicul veterinar official al exploatatiei de origine, dacă este diferit de medicul veterinar oficial care semnează sectiunea C, sau semnată de medicul veterinar aprobat al exploatatiei de origine în care statul membru care efectuează expedierea a introdus sistemul de retele de supraveghere, aprobat prin Decizia Comisiei .../.../CE, sau semnată de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data îmbarcării animalelor.

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

 

SECTIUNEA C9)

 

Numele si adresa destinatarului ............

Numele si adresa exploatatiei de destinatie1) sau ale centrului de colectare aprobat în statul de destinatie1) (completati această portiune prin dactilografiere)

Numele .....

Adresa: .....

Tara/regiunea ......

Codul postal ......

Statul membru .......

Numărul de aprobare al comerciantului ....3)

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă distanta depăseste 50 km) ........10)

Mijloc de transport ........ Înregistrare .......

După inspectie, astfel cum este solicitat de reglementări, certific că:

1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ........., în cursul a 24 de ore înainte de plecarea planificată, si nu au prezentat semne clinice de boli infectioase si contagioase;

2. exploatatia de origine si, unde este cazul, centrul de colectare aprobat si zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unor interdictii sau restrictii din motive de boli care afectează bovinele, în conformitate cu legislatia comunitară sau natională;

3. toate prevederile aplicabile ale Directivei Consiliului 64/432/CEE au fost îndeplinite;

4. 3) animalele de mai sus întrunesc garantii suplimentare pentru:

- boala ......., în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;

5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat3);

6. în momentul inspectiei animalelor de mai sus acestea erau corespunzătoare pentru a fi transportate în călătoria intentionată, conform prevederilor Directivei 91/628/CEE12).

 

Certificarea sectiunii C

 

Stampila oficială

Locul

Data

Semnătura*)

 

 

 

 

 


*) Sectiunea C a certificatului trebuie să fie stampilată si semnată de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completează certificatul pentru expedierea animalelor către statul de destinatie.

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

Informatii suplimentare

1. Certificatul trebuie să fie stampilat si semnat în culori diferite fată de textul tipărit.

2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspectiei de sănătate efectuate în statul de origine la care se face referire în sectiunea C.

3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberării certificatului sau cel putin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

1) Se anulează, după caz.

2) Nu se aplică acolo unde animalele provin din exploatatii diferite.

3) Anulati dacă nu este aplicabil.

4) Nu se solicită dacă un sistem de retele de supraveghere este aprobat prin decizie a Comisiei Europene.

5) Nu se solicită dacă statul de origine sau partea statului unde este situat efectivul este recunoscută ca fiind indemnă de boala la care se face referire.

6) Sau orice alt test aprobat în conformitate cu art. 17 din Directiva 64/432/CEE.

7) Se completează de către medicul veterinar oficial al statului de origine.

8) Se completează de către medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.

9) Tăiati dacă certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine si doar sectiunile A si B sunt completate si semnate.

10) Tăiati dacă transportatorul este cel identificat în sectiunea B.

11) Pct. 6 al sectiunii A trebuie semnat de medicul veterinar al centrului de colectare aprobat, după controlarea documentelor si a identitătii animalelor sosite cu un document oficial sau cu un certificat având sectiunile A si B completate, altfel acest punct trebuie tăiat.

12) Această declaratie nu absolvă transportatorii de obligatiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la disponibilitatea animalelor pentru a fi transportate.

 

Modelul 2

 

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru animale din specia porcine, destinate tăierii1)/reproductiei1)/productiei1)

 

Statul de origine .......

Regiunea de origine .........

 

SECTIUNEA A

 

Numele si adresa expeditorului ..........

Numele si adresa exploatatiei de origine ......2)

Numărul de aprobare al comerciantului ................ ....... 3)

Adresa si numărul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine1) sau de tranzit1).

.............. 3)

.............. 3)

Informatii despre starea de sănătate

Subsemnatul certific că fiecare animal din transportul descris mai jos:

1. provine dintr-o exploatatie de origine si dintr-o zonă care, în conformitate cu legislatia comunitară sau cu legislatia natională, nu constituie subiectul unei interdictii sau al unei restrictii din cauza unor boli care afectează porcinele;

2. 3) este un animal pentru reproductie1) sau productie1) care a fost rezident, în măsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la nastere, dacă este în vârstă mai mică de 30 de zile, si nici un animal importat dintr-o tară tertă nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu conditia să fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

 

SECTIUNEA B

Descrierea lotului transportat

 

Data îmbarcării ......

Numărul total de animale .........

Identificarea animalului (animalelor):

Rasa Data nasterii Identificarea oficială

Se va continua, dacă este necesar, pe o listă atasată, semnată si stampilată de medicul veterinar oficial sau aprobat.

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă este diferit de transportatorul mentionat în sectiunea C si/sau dacă distanta pe care se efectuează transportul depăseste 50 km) .........

Mijlocul de transport ...... Înregistrare .........

 

Certificarea sectiunilor A si B

 

Stampila oficială

Locul

Data

Semnătura*)

 

 

 

 

 


*) Fiecare dintre sectiunile A si B ale certificatului trebuie să fie ori stampilată si semnată de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine, dacă este diferit de medicul veterinar oficial care semnează sectiunea C, ori semnată de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data îmbarcării animalelor.

 

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

Numărul de referintă al certificatului original5):

Reference number to original certificate5):

Numărul certificatului4):

Certificate number4):

 

SECTIUNEA C6)

Numele si adresa destinatarului ............

Numele si adresa exploatatiei de destinatie1) (completati această portiune prin dactilografiere):

Numele .....

Adresa: .....

Tara/regiunea ......

Codul postal ......

Statul .......

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă distanta depăseste 50 km) ......7)

Mijloc de transport ...... Înregistrare .......

După inspectie, astfel cum este solicitat de reglementări, certific că:

1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ......... în cursul a 24 de ore înainte de livrarea planificată, si nu au prezentat semne clinice de boli infectioase si contagioase;

2. exploatatia de origine si, unde este cazul, centrul de colectare aprobat si zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unei interdictii sau restrictii din motive de boli care afectează bovinele, în conformitate cu legislatia comunitară sau natională;

3. toate prevederile aplicabile ale Directivei Consiliului 64/432/CEE au fost îndeplinite;

4. 3) animalele de mai sus întrunesc garantii suplimentare pentru:

- boala ........., în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;

5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat3);

6. în momentul inspectiei animalele de mai sus erau corespunzătoare pentru a fi transportate în călătoria intentionată, conform prevederilor Directivei 91/628/CEE8)

 

Certificarea sectiunii C

 

Stampila oficială

Locul

Data

Semnătura*)

 

 

 

 

 

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

 

Informatii suplimentare

1. Certificatul trebuie să fie stampilat si semnat în culori diferite fată de textul tipărit.

2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspectiei de sănătate efectuate în statul de origine si la care se face referire în Sectiunea C.

3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberării

certificatului sau cel putin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

1) Tăiati după caz.

2) Nu se aplică acolo unde animalele provin din exploatatii diferite.

3) Tăiati dacă nu este aplicabil.

4) Se completează de către medicul veterinar oficial al statului de origine.

5) Se completează de către medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.

6) Tăiati dacă certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine si doar sectiunile A

si B sunt completate si semnate.

7) Tăiati dacă transportatorul este cel identificat în sectiunea B.

8) Această declaratie nu absolvă transportatorii de obligatiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la aptitudinea animalelor de a fi transportate.


*) Sectiunea C a certificatului trebuie să fie stampilată si semnată: de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completează certificatul pentru expedierea animalelor către statul de destinatie.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

DIRECTIA GENERALĂ A VĂMILOR

 

DECIZIE

privind aplicarea deciziilor Comitetului Sistemului armonizat referitoare la interpretarea Sistemului armonizat de denumire si codificare a mărfurilor

 

În temeiul prevederilor art. 104 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.114/2001,

 

directorul general al Directiei Generale a Vămilor emite următoarea decizie:

 

Art. 1. - Deciziile referitoare la interpretarea Sistemului armonizat, emise de Comitetul Sistemului armonizat la sesiunea 28 din anul 2001 si la sesiunea 29 din anul 2002 si aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, conform Conventiei internationale privind Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996, prevăzute în anexele nr. 1 si 2 la prezenta decizie, se aplică de autoritatea vamală în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.114/2001.

Art. 2. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Directiei Generale a Vămilor,

Dinu Mihail Gheorghe

 

Bucuresti, 1 noiembrie 2002.

Nr. 1.417.

 

ANEXA Nr. 1*)


*) Anexele sunt reproduse în facsimil.