MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 835 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 20 noiembrie 2002

SUMAR

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

236. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

1.417. - Decizie a directorului general al Directiei Generale a Vãmilor privind aplicarea deciziilor Comitetului Sistemului armonizat referitoare la interpretarea Sistemului armonizat de denumire si codificare a mãrfurilor

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PÃDURILOR

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 362/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor,

vãzând Referatul de aprobare nr. 155.064 din 16 aprilie 2002, întocmit de Agentia Nationalã Sanitarã Veterinarã,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Norma sanitarã veterinarã privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Agentia Nationalã Sanitarã Veterinarã va controla modul de aducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicãrii lui.

p. Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Petre Daea,

secretar de stat

Bucuresti, 5 iunie 2002.

Nr. 236.

ANEXÃ

NORMÃ SANITARÃ VETERINARÃ

privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comertul României cu statele membre

ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

Art. 1. - Prezenta normã sanitarã veterinarã se aplicã comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, cu exceptia porcinelor sãlbatice definite de legislatia comunitarã specificã prin introducerea mãsurilor comunitare de combatere a pestei porcine clasice, transpusã în legislatia nationalã prin Norma sanitarã veterinarã privind mãsurile de supraveghere, profilaxie si combatere a pestei porcine clasice, aprobatã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 144/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001.

Art. 2. - (1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplicã definitiile date de Norma sanitarã veterinarã referitoare la controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animalã si de Norma sanitarã veterinarã privind protectia si bunãstarea animalelor în timpul transportului.

(2) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplicã si urmãtoarele definitii:

a) efectiv: un animal sau un grup de animale tinute într-o exploatatie, ca unitate epidemiologicã în întelesul Normei sanitare veterinare privind identificarea si înregistrarea animalelor; dacã într-o exploatatie sunt tinute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formeazã o unitate distinctã si trebuie sã aibã acelasi status de sãnãtate;

b) animal pentru tãiere: un animal din speciile bovine, incluzând speciile Bison bison si Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;

c) animal pentru reproductie sau productie: animale din speciile bovine (incluzând speciile Bison bison si Bubalus bubalus) si porcine, altele decât cele mentionate la lit. b), inclusiv cele destinate pentru reproductie, productia de lapte sau de carne, tractiune, târguri sau expozitii, cu exceptia animalelor care participã la evenimentele culturale sau sportive;

d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculozã: un efectiv de bovine care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I pct. 1 si 2 din anexa nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

e) stat sau regiune a unui stat oficial liberã de tuberculozã: un stat sau parte a unui stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I pct. 5 si 6 din anexa nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

f) efectiv de bovine oficial liber de brucelozã: un efectiv de bovine care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 1 si 2 din anexa nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

g) regiune oficial liberã de brucelozã: o regiune a unui stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 9, 10 si 11 din anexa nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

h) stat oficial liber de brucelozã: un stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 7, 8 si 9 din anexa nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

i) efectiv de bovine liber de brucelozã: un efectiv de bovine care îndeplineste conditiile mentionate în cap. II pct. 4 si 5 din anexa nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

j) efectiv oficial liber de leucozã enzooticã bovinã: un efectiv care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I lit. A si B din anexa nr. 4 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

k) stat sau regiune oficial liberã de leucozã enzooticã bovinã: o regiune sau un stat care îndeplineste conditiile mentionate în cap. I lit. E si F din anexa nr. 4 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

l) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinarã competentã;

m) medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinarã competentã conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. B;

n) boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

o) centru de colectare: exploatatii, centre si piete de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploatatii sunt grupate laolaltã pentru a alcãtui loturi de animale destinate comertului. Aceste centre de colectare trebuie sã fie autorizate pentru scopuri comerciale si sã îndeplineascã cerintele mentionate la art. 11 alin. (1);

p) regiune: acea parte a teritoriului unui stat membru care are o suprafatã de cel putin 2.000 km2, care este supusã inspectiei de cãtre autoritãtile competente si include cel putin una dintre urmãtoarele regiuni administrative:

1. Belgia: province/provincie;

2. Germania: Regierungsbezirk;

3. Danemarca: amt sau insulã;

4. Franta: d.partement;

5. Italia: provincia;

6. Luxemburg: -;

7. Olanda: rvv-kring;

8. Regatul Unit: Anglia, Tara Galilor si Irlanda: county; Scotia: district sau zonã insularã;

9. Irlanda: county;

10. Grecia: <=: H-;

11. Spania: provincia;

12. Portugalia: continente: distrito si alte pãrti ale

Portugaliei: regiâo autonoma;

13. Austria: Bezirk;

14. Suedia: I.n;

15. Finlanda: I..ni/I.n;

16. România: judet;

q) comerciant: orice persoanã fizicã sau juridicã care cumpãrã si vinde animale pe cale comercialã fie direct, fie indirect, care are un venit periodic din aceste tranzactii si care într-o perioadã maximã de 30 de zile de la cumpãrarea animalelor le vinde sau le mutã din primele adãposturi în alte adãposturi care nu sunt proprietatea sa si care întruneste conditiile mentionate la art. 13.

Art. 3. - (1) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã numai animalele care îndeplinesc conditiile mentionate în prezenta normã sanitarã veterinarã sunt expediate de pe teritoriul României cãtre cel al unui stat membru al Uniunii Europene.

(2) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normã sanitarã veterinarã trebuie:

a) sã fie supuse unui control al identitãtii si unei ins pectii clinice efectuate de un medic veterinar oficial cu24 de ore înainte de plecare si sã nu prezinte nici un semn clinic de boalã;

b) sã nu fi fost obtinute dintr-o exploatatie sau dintr-o zonã care, din motive de sãnãtate, este supusã prohibitiei ori restrictiei ce afecteazã specia în cauzã, conform legislatiei comunitare si/sau celei nationale;

c) sã fie identificate conform legislatiei în vigoare;

d) sã nu fie animale care trebuie sã fie tãiate si sã nu fie restrictionate de vreun program de eradicare a unei boli infectioase sau contagioase, aplicat în România sau într-o parte a teritoriului României;

e) sã fie conforme cu prevederile art. 4 si 5.

Art. 4. - (1) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normã sanitarã veterinarã trebuie ca, între plecarea din exploatatia de origine si sosirea la destinatie, sã nu intre în contact cu animale paricopitate, altele decât animalele care au acelasi status de sãnãtate.

(2) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normã sanitarã veterinarã trebuie sã fie transportate în mijloace de transport care îndeplinesc cerintele “Normei sanitare veterinare privind protectia si bunãstarea animalelor în timpul transportului” si cerintele art. 12.

(3) Regulile pentru aprobarea locurilor în care pot fi efectuate curãtarea si dezinfectia mijloacelor de transport pentru animale vor fi emise conform procedurii nationale.

Art. 5. - (1) Animalele din speciile bovine si porcine la care face referire prezenta normã sanitarã veterinarã trebuie sã fie însotite în timpul transportului pânã la destinatie de un certificat de sãnãtate care este conform modelului 1 sau 2, dupã caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta normã sanitarã veterinarã. Certificatul trebuie sã constea într-o singurã paginã sau, dacã sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de formã încât fiecare douã sau mai multe pagini sã facã parte dintr-un întreg integrat si indivizibil si va contine un numãr serial. Acesta trebuie sã fie întocmit în ziua efectuãrii inspectiei de sãnãtate, în una dintre limbile oficiale ale tãrii de origine si într-o limbã oficialã a tãrii de destinatie. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinãrii stãrii de sãnãtate.

(2) Inspectia stãrii de sãnãtate efectuatã pentru eliberarea certificatului de sãnãtate sincluzând garantii suplimentare”, pentru un transport de animale, poate fi efectuatã în exploatatia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã orice certificat este întocmit de cãtre medicul veterinar oficial dupã inspectii, vizite si controale, conform prezentei norme sanitare veterinare, iar în ceea ce priveste:

a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este fãcutã:

1. pe baza unui document oficial care contine informatiile necesare, completat de medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine; sau

2. sub forma unui certificat de sãnãtate, conform modelului 1 sau 2, dupã caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta normã sanitarã veterinarã, cu sectiunile A si B completate în mod corespunzãtor si semnate de cãtre medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine;

b) animalele ce provin dintr-o exploatatie autorizatã care participã la reteaua de supraveghere prevãzutã la art. 14, o astfel de certificare este fãcutã:

1. pe baza unui document oficial care contine informatiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine; sau

2. sub forma unui certificat de sãnãtate, conform modelului 1 sau 2, dupã caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta normã sanitarã veterinarã, cu sectiunile A si B completate în mod corespunzãtor si certificate de cãtre medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine. În acest scop medicul veterinar oficial se asigurã, când este cazul, cã sunt îndeplinite garantiile suplimentare prevãzute de legislatia nationalã.

(3) Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectueazã toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.

(4) Medicul veterinar oficial care completeazã sectiunea C a certificatelor de sãnãtate prevãzute în anexa nr. 6 la prezenta normã sanitarã veterinarã trebuie sã se asigure cã miscarea animalelor este înregistratã în ziua în care este emis certificatul în sistemul ANIMO sau, pânã la introducerea acestui sistem, printr-o procedurã nationalã de monitorizare a miscãrii animalelor.

(5) Animalele la care face referire prezenta normã sanitarã veterinarã pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în România, înainte de a fi transportate cãtre destinatia dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În acest caz certificatul de sãnãtate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta nomã sanitarã veterinarã (incluzând sectiunea C), trebuie sã fie completat de cãtre medicul veterinar oficial din România, ca tarã de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie sã completeze un al doilea certificat de sãnãtate, conform anexei nr. 6 la prezenta normã sanitarã veterinarã, cu acelasi numãr de serie cu al primului certificat de sãnãtate, care va fi atasat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobatã de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sãnãtate nu trebuie sã depãseascã valabilitatea prevãzutã la alin. (1).

Art. 6. - (1) Animalele pentru reproductie si productie, suplimentar conditiilor prevãzute la art. 3, 4 si 5:

a) trebuie sã fi rãmas într-o singurã exploatatie de origine pentru o perioadã de 30 de zile înainte de încãrcare sau, atunci când animalele sunt în vârstã de mai putin de 30 de zile, de la fãtare. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificãrii si a evidentelor oficiale, sã se asigure cã animalele sunt identificate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) si cã au fost originare din Comunitatea Europeanã sau din România ori au fost importate dintr-o tarã tertã conform “Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tãri terte”. În cazul animalelor care tranziteazã printr-un centru de colectare autorizat din România, perioada de stationare în afara exploatatiei de origine nu va depãsi 6 zile;

b) în cazul în care animalele importate dintr-o tarã tertã în România tranziteazã un stat membru al Uniunii Europene care nu este tara destinatiei lor finale, trebuie sã fie transportate în statul membru al Uniunii Europene de destinatie cât mai repede posibil si sã fie însotite de un certificat de sãnãtate eliberat conform “Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tãri terte”;

c) în cazul în care animalele sunt importate dintr-o tarã tertã, la sosirea la destinatie si înainte de orice miscãri ulterioare, trebuie sã îndeplineascã cerintele prezentei norme sanitare veterinare si nu pot fi introduse în efectiv pânã când medicul veterinar responsabil de aceastã exploatatie nu s-a asigurat cã animalele în cauzã nu pericliteazã statusul de sãnãtate al exploatatiei. Dacã un animal dintr-o tarã tertã a fost introdus într-o exploatatie, nici un animal din acea exploatatie nu poate fi comercializat pe o perioadã de 30 de zile de la introducere, în afarã de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

(2) Bovinele pentru reproductie si productie, suplimentar prevederilor art. 3, 4 si 5:

a) trebuie sã provinã dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculozã, iar în cazul animalelor în vârstã de peste 6 sãptãmâni, sã fi reactionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de pãrãsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacã animalele sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, România sau pãrti ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculozã, sau dintr-un stat membru, România sau pãrti ale teritoriilor lor cu o retea de supraveghere aprobatã;

b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de brucelozã si în vârstã de peste 12 luni trebuie sã fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unitãti internationale (UI) aglutinare/ml în momentul testãrii prin testul de seroaglutinare “sau orice test aprobat de procedura nationalã în urma adoptãrii protocoalelor”, efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea pãrãsirii efectivului de origine si respectând prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã. Acest test de seroaglutinare “sau orice test aprobat de procedura nationalã în urma adoptãrii protocoalelor” nu este solicitat dacã animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de brucelozã sau dacã acestea au o retea de supraveghere aprobatã;

c) trebuie sã provinã dintr-un efectiv oficial liber de leucozã enzooticã bovinã si, dacã sunt în vârstã de peste 12 luni, sã fi reactionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de pãrãsirea efectivului de origine si respectând prevederile anexei nr. 4 la prezenta normã sanitarã veterinarã. Testul nu este solicitat dacã animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o parte din teritoriile acestora recunoscutã ca oficial liberã de leucozã enzooticã bovinã sau dacã acestea au o retea de supraveghere aprobatã;

d) între plecarea din exploatatia de origine si sosirea la destinatie, nu trebuie sã intre în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleasi conditii de sãnãtate.

(3) Bovinele pentru tãiere, suplimentar cerintelor art. 3, 4 si 5, trebuie sã provinã din efective care sunt official libere de tuberculozã, de leucozã enzooticã bovinã si de brucelozã.

Art. 7. - Animalele pentru tãiere care, la sosirea în tara de destinatie, au fost duse la:

a) un abator trebuie sã fie tãiate în cel mult 72 de ore de la sosire, conform prevederilor legale în vigoare; sau

b) un centru de colectare aprobat trebuie sã fie livrate, dupã comercializare, direct la un abator, pentru a fi tãiate cât de repede posibil, dar cel mai târziu în 3 zile lucrãtoare de la sosirea în centrul de colectare, conform prevederilor legale în vigoare. Între sosirea lor la centrul de colectare si sosirea lor la abator, ele nu trebuie sã vinã în contact cu animale paricopitate, altele decât cele care îndeplinesc conditiile stabilite prin prezenta normã sanitarã veterinarã.

Art. 8. - Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã prezenta unei suspiciuni a oricãreia dintre bolile mentionate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta normã sanitarã veterinarã îi este notificatã obligatoriu si imediat. România va trimite la Comisia Europeanã, pânã la data de 31 mai a fiecãrui an, detalii despre aparitia pe teritoriul sãu, în anul calendaristic anterior, a bolilor enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta normã sanitarã veterinarã si a oricãror alte boli pentru care existã garantii suplimentare prevãzute de legislatia comunitarã, precum si detalii ale programelor operationale de monitorizare si de eradicare a acestor boli. Aceste informatii trebuie sã se bazeze pe criterii uniforme ce vor fi stabilite conform procedurii nationale.

Art. 9. - (1) Atunci când autoritatea veterinarã centralã a României elaboreazã un program national obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta normã sanitarã veterinarã, pentru tot teritoriul tãrii sau o parte a acestuia, poate trimite acest program la Comisia Europeanã, mentionând:

a) rãspândirea bolii în România;

b) motivele programului, luându-se în considerare importanta bolii si probabilitatea beneficiului programului în relatie cu costul sãu;

c) zona geograficã în care va fi aplicat programul;

d) categoriile de status ce trebuie aplicate unitãtilor de animale, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare categorie si procedurile de testare ce urmeazã sã fie utilizate;

e) procedurile de monitorizare a programului, ale cãrui rezultate trebuie furnizate Comisiei Europene cel putin anual;

f) actiunea ce va fi întreprinsã dacã o unitate îsi pierde statutul;

g) mãsurile ce vor fi luate dacã rezultatele testelor efectuate conform prevederilor programului sunt pozitive.

(2) Comisia Europeanã va examina programul aprobat, prezentat de România, conform procedurii comunitare.

Garantiile suplimentare, generale sau limitate, care pot fi solicitate în comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene, vor fi definite în acelasi timp sau la cel târziu 3 luni de la aprobarea programului. Astfel de garantii nu trebuie sã le depãseascã pe cele pe care România le implementeazã la nivel national.

(3) Programul prezentat de România poate fi modificat sau completat. Pot fi aprobate modificãri sau completãri ale programului care a fost deja aprobat sau ale garantiilor care au fost definite conform alin. (2).

Art. 10. - (1) Atunci când România considerã cã teritoriul sau o parte din teritoriul sãu este liberã de una dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta normã sanitarã veterinarã, va prezenta Comisiei Europene documentatia de sustinere corespunzãtoare, precizând:

a) natura bolii si istoricul aparitiei sale pe teritoriul României;

b) rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigatii serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice si pe faptul cã boala trebuie, conform legii, sã fie notificatã autoritãtilor competente;

c) perioada pentru care a fost practicatã supravegherea;

d) când este cazul, perioada în cursul cãreia vaccinarea împotriva bolii a fost interzisã, precum si zona geograficã avutã în vedere de interdictie;

e) planurile pentru verificarea absentei bolii.

(2) Comisia Europeanã va examina documentatia trimisã de România. Garantiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene, pot fi definite conform procedurii nationale. Astfel de garantii nu trebuie sã le depãseascã pe cele pe care România le implementeazã la nivel national.

(3) România va notifica Comisiei Europene orice modificare a detaliilor specificate la alin. (1) referitoare la boalã, în special în ceea ce priveste orice noi focare de boalã.

Garantiile definite conform alin. (2) pot fi amendate sau retrase conform procedurii nationale.

Art. 11. - (1) Pentru a fi autorizate de cãtre autoritatea veterinarã centralã a României centrele de colectare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a) sã fie sub controlul unui medic veterinar oficial care sã se asigure cã sunt respectate în special prevederile art. 4 alin. (1) si (2);

b) sã fie situate într-o zonã care nu este supusã prohibitiei sau restrictiilor conform legislatiei nationale;

c) sã fie curãtate si dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicitã medicul veterinar oficial;

d) sã aibã, în functie de capacitatea de cazare a centrului de colectare:

1. o amenajare destinatã exclusiv acestui scop;

2. instalatii corespunzãtoare pentru încãrcarea, descãrcarea si cazarea adecvatã a animalelor, la un standard corespunzãtor, pentru adãparea si furajarea lor si pentru a le administra orice tratament necesar; aceste instalatii trebuie sã fie usor de curãtat si dezinfectat;

3. utilitãti corespunzãtoare pentru inspectie;

4. utilitãti corespunzãtoare pentru izolare;

5. echipament corespunzãtor pentru curãtarea si dezinfectia încãperilor, precum si a camioanelor;

6. o zonã corespunzãtoare de depozitare pentru furaje, asternut si gunoi de grajd;

7. un sistem corespunzãtor pentru colectarea apei reziduale;

8. un birou pentru medicul veterinar oficial;

e) sã admitã numai animale care sunt identificate si care provin din efective oficial libere de tuberculozã, brucelozã si leucozã enzooticã bovinã, însotite de documente de sãnãtate sau certificate corespunzãtoare pentru speciile si categoriile implicate;

f) sã fie inspectate periodic pentru a se verifica dacã conditiile pentru autorizare continuã sã fie îndeplinite.

(2) Proprietarul sau persoana responsabilã de centrul de colectare trebuie sã pãstreze într-un registru sau într-o bazã de date, care va fi pãstratã pentru o perioadã minima de 3 ani, urmãtoarele informatii:

a) numele proprietarului, originea, data de intrare si de iesire, numãrul de identificare a bovinelor, numãrul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intrã în centru si destinatia lor;

b) numãrul de înregistrare a transportatorului si numãrul de autorizatie a camionului care livreazã sau colecteazã animalele din centru.

(3) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã acorde un numãr fiecãrui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare poate fi limitatã pentru o anumitã specie, pentru animale destinate reproductiei si productiei sau pentru animale pentru tãiere. Autoritatea veterinarã centralã a României va notifica Comisiei Europene lista centrelor de colectare autorizate si orice reactualizãri ale acesteia.

(4) Autoritatea veterinarã centralã a României poate suspenda sau retrage autorizatia când nu mai sunt respectate prevederile acestui articol, dispozitiile corespunzãtoare ale prezentei norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restrictiile privind sãnãtatea animalelor.

Autorizatia poate fi reacordatã atunci când autoritatea veterinarã centralã a României constatã cã centrul de colectare îndeplineste prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(5) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã în momentul functionãrii centrele de colectare au un numãr suficient de medici veterinari autorizati pentru a-si îndeplini toate obligatiile.

Art. 12. - (1) Autoritatea veterinarã centralã a României se asigurã cã transportatorii la care face referire

“Norma sanitarã veterinarã privind protectia si bunãstarea animalelor în timpul transportului” întrunesc urmãtoarele conditii suplimentare:

a) pentru transportul animalelor trebuie sã se foloseascã mijloace de transport care sunt:

1. construite astfel încât fecalele animalelor, asternutul sau furajele sã nu se poatã scurge sau sã cadã din vehicul;

2. curãtate si dezinfectate imediat dupã fiecare operatiune de transport de animale sau de orice produs care ar putea afecta starea de sãnãtate a animalelor si, dacã este necesar, înaintea oricãrei noi încãrcãri de animale, folosindu-se dezinfectante oficial autorizate de autoritatea veterinarã centralã a României;

b) trebuie sã aibã mijloace corespunzãtoare de curãtare si dezinfectie aprobate de autoritatea veterinarã centralã a României, incluzând mijloace de stocare a asternutului si gunoiului, sau sã furnizeze documente prin care se dovedeste cã aceste operatiuni sunt efectuate de cãtre o parte tertã autorizatã de autoritatea veterinarã centralã a României.

(2) Transportatorul trebuie sã se asigure cã pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este tinut un registru care se pãstreazã pentru o perioadã minimã de 3 ani, continând cel putin urmãtoarele informatii:

a) locurile si datele de preluare, denumirea societãtii comerciale si adresa exploatatiei sau a centrului de colectare de unde sunt preluate animalele;

b) locurile si datele de livrare, denumirea societãtii comerciale si adresa destinatarului (destinatarilor);

c) specia si numãrul de animale transportate;

d) data si locul dezinfectiei;

e) detalii ale numãrului documentatiei de însotire etc.

(3) Transportatorii trebuie sã se asigure cã animalele nu vin în contact, din momentul pãrãsirii exploatatiilor sau a centrului de colectare de origine pânã la sosirea la destinatie, cu animale care nu au acelasi status de sãnãtate.

(4) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã transportatorii dau o declaratie în scris, prin care precizeazã cã:

a) sunt luate toate mãsurile necesare conform prezentei norme sanitare veterinare, sunt respectate prevederile mentionate în acest articol, precum si documentatia corespunzãtoare care trebuie sã însoteascã animalele;

b) transportul animalelor este efectuat de personal care posedã abilitatea, competenta si cunostintele profesionale necesare.

(5) În cazul neconformãrii cu prevederile acestui articol, se aplicã mutatis mutandis cerintele legislatiei specifice cu privire la protectia animalelor în timpul transportului si la sãnãtatea animalelor.

Art. 13. - (1) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã toti comerciantii de animale sunt înregistrati, autorizati si înregistrati cu un numãr de autorizare de cãtre autoritatea veterinarã centralã a României si cã respectã cel putin urmãtoarele conditii:

a) comercializeazã doar animale care sunt identificate corespunzãtor, provin din efective care sunt oficial libere de tuberculozã, brucelozã si leucozã enzooticã bovinã, îndeplinesc conditiile mentionate în prezenta normã sanitarã veterinarã si sunt însotite de certificate de sãnãtate. Autoritatea veterinarã competentã poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc conditiile mentionate mai sus, atunci când ele sunt duse direct la un abator din tara de origine, pentru tãiere, cât de curând posibil, fãrã sã treacã prin alte adãposturi de animale, în scopul prevenirii rãspândirii bolilor, sunt luate mãsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci când ajung la abator si sunt tãiate în partidã separatã fatã de alte animale;

b) trebuie sã tinã o evidentã sau o bazã de date, care va fi pãstratã pentru o perioadã minimã de 3 ani, cu urmãtoarele informatii:

1. numele proprietarului, originea, data cumpãrãrii, categoriile, numãrul de identificare a bovinelor sau numãrul de înregistrare a exploatatiei de origine ori a efectivului de origine a porcilor cumpãrati;

2. numãrul de înregistrare a transportatorului si/sau numãrul de autorizatie a camionului cu care sunt colectate sau livrate animalele;

3. numele si adresa cumpãrãtorului si destinatia animalului;

4. copiile planurilor de rutã si/sau numãrul de serie a certificatelor de sãnãtate, dupã caz;

c) atunci când comerciantul tine animale în adãposturile sale, el trebuie sã se asigure cã:

1. personalul responsabil cu animalele are o pregãtire specificã pentru aplicarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, precum si pentru îngrijirea si protectia animalelor;

2. dacã este cazul, controalele si testãrile animalelor sunt efectuate periodic de cãtre medicul veterinar oficial si sunt luate toate mãsurile pentru a preveni rãspândirea bolii.

(2) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã toate clãdirile utilizate de un comerciant pentru comertul cu animale sunt identificate si înregistrate cu un numãr de înregistrare acordat de autoritatea veterinarã centralã a României si cã sunt respectate cel putin urmãtoarele conditii:

a) sunt sub controlul unui medic veterinar oficial;

b) sunt situate într-o zonã care nu este supusã prohibitiei sau restrictiilor, conform legislatiei nationale;

c) detin:

1. incinte corespunzãtoare cu capacitate suficientã si în special incinte de inspectie si de izolare, astfel încât toate animalele sã poatã fi izolate în cazul izbucnirii unei boli contagioase;

2. utilitãti corespunzãtoare pentru descãrcarea si, atunci când este necesar, pentru cazarea adecvatã a animalelor, pentru adãparea si furajarea lor si pentru a le administra orice tratament necesar. Aceste facilitãti trebuie sã fie usor de curãtat si dezinfectat;

3. o zonã de receptie corespunzãtoare pentru asternut si gunoiul de grajd;

4. un sistem corespunzãtor de colectare a apelor reziduale;

d) sunt curãtate si dezinfectate înainte de folosire, dupã cum solicitã medicul veterinar oficial.

(3) Autoritatea veterinarã competentã poate suspenda sau retrage autorizatia dacã nu sunt respectate prevederile prezentului articol, dispozitiile prezentei norme sanitare veterinare sau alte prevederi cu privire la restrictiile de sãnãtate. Autorizatia poate fi reacordatã atunci când toate prevederile acestei norme sanitare veterinare sunt pe deplin respectate de comerciant.

(4) Autoritatea veterinarã competentã trebuie sã efectueze inspectii periodice pentru a verifica dacã prevederile acestui articol sunt îndeplinite.

Art. 14. - (1) Autoritatea veterinarã centralã a României va putea introduce un sistem de retea de supraveghere. Sistemul de retea de supraveghere trebuie sã cuprindã cel putin urmãtoarele elemente:

a) efectivele de animale;

b) proprietarul sau oricare altã persoanã fizicã sau juridicã responsabilã pentru exploatatie;

c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatie, medicii veterinari oficiali ai unitãtilor de tãiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sunt asociati sistemului de retea;

d) serviciul veterinar oficial;

e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinarã centralã a României;

f) o bazã de date computerizatã.

(2) Principalele obiective ale sistemului de retea de supraveghere sunt de a efectua clasificarea oficialã a exploatatiilor, de a mentine aceastã clasificare prin inspectii periodice, de a colecta date epidemiologice si de a efectua monitorizarea bolii, astfel încât sã se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare si cu alte prevederi referitoare la sãnãtatea animalelor. Acest sistem de retea de supraveghere va fi obligatoriu pentru

toate exploatatiile de pe teritoriul României. Totusi autoritatea veterinarã centralã a României poate autoriza realizarea unei astfel de retele într-o parte a teritoriului alcãtuitã din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la art. 2 alin. (2) lit. p). Atunci când se acordã aceastã derogare, miscarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de retea trebuie supusã prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinarã centralã a României va stabili obligatiile si drepturile medicilor veterinari autorizati, ale persoanelor responsabile pentru exploatatii sau ale proprietarilor lor si ale oricãror alti participanti la sistem, incluzând persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sãnãtate.

(3) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã obligatiile la care se referã alin. (2) include cel putin urmãtoarele:

A. Fiecare proprietar sau persoanã responsabilã pentru o exploatatie trebuie:

a) sã angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinarã competentã;

b) sã solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploatatiei, atunci când suspecteazã aparitia unei boli infectioase sau a oricãrei boli notificabile;

c) sã notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploatatia sa;

d) sã izoleze animalele înainte de a le introduce în exploatatie pentru a permite medicului veterinar autorizat sã controleze, când se considerã necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacã statusul exploatatiei poate fi mentinut.

B. Medicii veterinari autorizati conform art. 2 alin. (2) lit. m) vor fi sub controlul autoritãtii veterinare centrale a României si trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinte:

a) sã întruneascã conditiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;

b) sã nu aibã nici un interes financiar sau legãturi familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilã de exploatatie;

c) sã posede cunostinte în domeniul sãnãtãtii animalelor care se aplicã animalelor din speciile în cauzã si:

1. sã îsi înnoiascã periodic cunostintele, în special în ceea ce priveste reglementãrile de sãnãtate;

2. sã întruneascã cerintele stabilite de autoritatea veterinarã centralã a României pentru a se asigura functionarea corespunzãtoare a retelei;

3. sã punã la dispozitie proprietarului sau persoanei responsabile cu exploatatia respectivã informatii si asistentã pentru a fi luate toate mãsurile care asigurã mentinerea statusului de sãnãtate al exploatatiei, în special pe baza programelor aprobate de autoritatea veterinarã centralã a României;

4. sã asigure respectarea cerintelor privind:

a) identificarea si certificarea sãnãtãtii animalelor din efectiv, a animalelor introduse si a celor comercializate;

b) raportarea obligatorie a bolilor infectioase ale animalelor si a oricãrui alt factor de risc pentru sãnãtatea sau bunãstarea animalelor si pentru sãnãtatea oamenilor;

c) stabilirea cât mai precis posibil a cauzei mortii animalelor si atunci când ele urmeazã sã fie transportate;

d) conditiile de igienã ale efectivului si ale fermelor de productie. Dacã pentru functionarea adecvatã a sistemului este necesar, autoritatea veterinarã competentã poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un numãr specific de exploatatii sau la o zonã geograficã specificã.

Autoritatea veterinarã centralã a României va întocmi liste cu medicii veterinari autorizati si cu exploatatiile aprobate care participã la retea. Dacã autoritatea veterinarã centralã a României constatã cã un participant la retea nu mai îndeplineste conditiile mentionate anterior, va suspenda ori va retrage autorizatia, aplicându-se sanctiuni conform legislatiei în vigoare.

C. Baza de date computerizatã trebuie sã continã cel putin urmãtoarele informatii:

1. Pentru fiecare animal:

a) codul de identificare;

b) data nasterii;

c) sexul;

d) rasa sau culoarea pãrului;

e) codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o tarã tertã, numãrul de identificare dat dupã inspectie, care va corespunde numãrului de identificare de origine;

f) numãrul de identificare a exploatatiei în care a fost nãscut;

g) numerele de identificare ale tuturor exploatatiilor în care animalul a fost tinut si datele fiecãrei schimbãri a exploatatiei;

h) data mortii sau tãierii;

2. Pentru fiecare exploatatie:

a) un numãr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul de tarã);

b) numele si adresa detinãtorului.

3. Informatiile trebuie pãstrate 3 ani consecutivi de la moartea animalului din specia bovine sau 3 ani consecutiv din momentul înregistrãrii, în cazul evidentelor pentru porci, iar baza de date trebuie sã poatã furniza în orice moment urmãtoarele informatii privind:

a) numãrul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploatatie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numãrul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine si

numãrul certificatului de sãnãtate, dacã este cazul;

b) o listã a tuturor schimbãrilor din exploatatie pentru fiecare animal din specia bovine, începând cu exploatatia de nastere sau exploatatia de import, în cazul animalelor importate din tãri terte; pentru grupurile de porcine se va mentiona numãrul de înregistrare a ultimei exploatatii sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din tãri terte, exploatatia de import. Pentru porcine se aplicã doar prevederile pct. 2, 3 si 4.

4. Pentru a se asigura functionarea bazei de date computerizate nationale cu privire la porcine trebuie adoptate reguli corespunzãtoare de aplicare, incluzând informatiile pe care trebuie sã le continã baza nationalã de date.

(4) Toti participantii la reteaua de supraveghere, altii decât cei prevãzuti la alin. (3) lit. A si B, vor fi tinuti în evidenta autoritãtii veterinare centrale a României, care este responsabilã de înfiintarea retelei si care va efectua controale periodice pentru a se asigura cã aceasta functioneazã corect.

(5) Dacã România introduce un sistem de retele de supraveghere conform celor mentionate la alin. (1)-(4), operational pentru o perioadã de cel putin 12 luni, se va solicita evaluarea Comisiei Europene, care va examina documentatia trimisã de România pentru validare, conform procedurii comunitare.

(6) Dacã România a implementat pe întregul sãu teritoriu un sistem de retea de supraveghere conform prezentului articol, va putea fi autorizatã sã nu aplice prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) cu privire la miscãrile animalelor pe teritoriul sãu, la care se referã prezenta normã sanitarã veterinarã.

Art. 15. - (1) Autoritatea veterinarã centralã a României va lua mãsurile specifice corespunzãtoare pentru a sanctiona orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã.

(2) Dacã se confirmã cã prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea veterinarã competentã de la locul unde se face aceastã constatare va lua toate mãsurile necesare pentru a proteja sãnãtatea animalelor si pentru a preveni rãspândirea bolii, care, în functie de circumstante, pot fi:

a) completarea planului de cãlãtorie sau returnarea animalelor cãtre locul lor de plecare pe cea mai directã rutã, cu conditia ca aceasta sã nu punã în pericol ulterior sãnãtatea sau bunãstarea animalelor;

b) dispunerea ca animalele sã fie cazate în locuri adecvate, cu îngrijire corespunzãtoare, în cazul întreruperiicãlãtoriei;

c) adoptarea mãsurilor pentru tãierea animalelor, destinatia si utilizarea produselor obtinute dupã tãiere va fi reglementatã:

1. conform prevederilor legislatiei nationale referitoare la conditiile sanitare veterinare de producere si punere pe piatã a cãrnii proaspete;

2. conform Normei sanitare veterinare privind stabilirea conditiilor sanitare veterinare pentru înlãturarea si prelucrarea deseurilor animale, comercializarea lor si prevenirea agentilor patogeni din furajele care contin produse de origine animalã sau peste, aprobatã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 504/2001, atunci când statusul de sãnãtate al animalelor nu poate fi stability sau atunci când ele pot constitui un risc pentru sãnãtatea animalelor sau sãnãtatea publicã. Atunci când trebuie sã se aplice prevederile normei sanitare veterinare mentionate, poate fi acordatã proprietarului sau agentului sãu o perioadã înainte ca mãsurile sã fie aplicate. În acest caz se aplicã prevederile alin. (3).

(3) Autoritatea veterinarã competentã a statului de destinatie va notifica imediat autoritãtii veterinare centrale a statului de origine orice încãlcare a prezentei norme sanitare veterinare. Conform prevederilor legislatiei comunitare specifice cu privire la asistenta mutualã dintre autoritãtile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene si cooperarea dintre acestea din urmã si Comisia Europeanã, pentru a se asigura aplicarea corectã a legislatiei referitoare la problemele veterinare si zootehnice, se considerã util ca statele membre ale Uniunii Europene si România sã îsi acorde asistentã mutualã în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura, în special, conformitatea cu prevederile stabilite în prezentul articol.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere regulilor nationale aplicabile în caz de sanctiuni penale.

Art. 16. - Pentru a se sprijini aplicarea noilor prevederi stabilite de prezenta normã sanitarã veterinarã, se poate acorda posibilitatea adoptãrii de mãsuri tranzitorii aplicabile pentru o perioadã nu mai mare de 2 ani.

Art. 17. - (1) Deoarece România nu a introdus un sistem aprobat de retea de supraveghere, autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã în scurt timp va fi pe deplin operationalã o bazã de date computerizatã conform prevederilor art. 14, dupã cum urmeazã:

a) pentru bovine, la o datã ce trebuie stabilitã de autoritatea veterinarã centralã a României;

b) pentru registrul exploatatiilor de porcine, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2;

c) pentru miscãrile de porcine din exploatatia lor de nastere sau din toate celelalte exploatatii, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2.

(2) Trebuie sã se efectueze introducerea în baza de date a fiecãrei miscãri de porcine, care va cuprinde cel putin urmãtoarele: numãrul de porcine mutate, numãrul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de plecare,numãrul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de sosire si datele de plecare si de sosire.

Art. 18. - Mãsurile stabilite de “Norma sanitarã veterinarã referitoare la controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animalã” se aplicã în special controalelor la origine, organizãrii si urmãririi controalelor ce urmeazã sã fie efectuate de tara de destinatie si mãsurilor de protectie ce trebuie implementate.

Art. 19. - (1) Autoritatea veterinarã centralã a României poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinarã centralã a României va lua mãsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea veterinarã centralã a României poate modifica, completa sau abroga total ori partial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Atunci când autoritatea veterinarã centralã a României adoptã cele mentionate anterior, trebuie sã facã o referire expresã la prezenta normã sanitarã veterinarã.

ANEXA Nr. 1

la norma sanitarã veterinarã

CAPITOLUL I

Efectiv de bovine oficial indemn de tuberculozã

În sensul prezentului capitol, prin bovine se întelege toate bovinele, cu exceptia animalelor care iau parte la activitãti culturale sau sportive.

1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de tuberculozã dacã:

a) toate animalele nu prezintã semne clinice de tuberculozã;

b) toate bovinele în vârstã de peste 6 sãptãmâni au reactionat negativ la cel putin douã teste intradermice de tuberculinare oficiale, efectuate conform anexei nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã, primul la 6 luni de la eliminarea oricãrei infectii din efectiv, iar cel de-al doilea 6 luni mai târziu sau, atunci când efectivul a fost alcãtuit doar din animale originare din efective oficial indemne de tuberculozã, primul test va fi efectuat la cel putin 60 de zile de la alcãtuire, iar cel de-al doilea test nu va mai fi solicitat;

c) dupã efectuarea primului test la care se face referire la lit. b), în efectiv nu a fost introdus nici un animal din specia bovine în vârstã de peste 6 sãptãmâni, în afarã de cazul în care a reactionat negativ la un test intradermic de tuberculinare efectuat si interpretat conform anexei nr. 2 la prezen ta normã sanitarã veterinarã si efectuat fie în cele30 de zile anterioare, fie în cele 30 de zile ulterioare datei introducerii sale în efectiv. În ultimul caz animalul sau animalele trebuie sã fie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât sã se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale pânã când acestea sunt dovedite negative. Autoritatea veterinarã centralã a României poate sã nu solicite ca acest test sã fie efectuat pentru miscãrile animalelor pe teritoriul propriu, dacã animalul provine dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculozã.

2. Un efectiv de bovine îsi mentine statusul de official indemn de tuberculozã dacã:

a) conditiile specificate la pct. 1 lit. a) si c) sunt respectate;

b) toate animalele care intrã în exploatatie provin din efective cu statusul de oficial indemn de tuberculozã;

c) toate animalele din exploatatie, cu exceptia viteilor în vârstã de sub 6 sãptãmâni si care au fost nãscuti în exploatatie, sunt supuse testelor de tuberculinare de rutinã, conform anexei nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã.

Autoritatea veterinarã centralã a României poate modifica frecventa testelor de rutinã pentru întreaga tarã sau pentru o parte a teritoriului acesteia în care toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a tuberculozei dupã cum urmeazã:

A. dacã media, determinatã la 31 decembrie a fiecãrui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculozã nu este mai mare de 1% din totalul efectivelor dintr-o zonã definitã în cursul ultimelor douã perioade de supraveghere anualã, intervalul dintre testele de rutinã pentru efectiv poate fi crescut la 2 ani, iar masculii pentru îngrãsare dintr-o unitate epidemiologicã izolatã pot fi exceptati de la testul de tuberculinare, cu conditia ca ei sã provinã din efective oficial indemne de tuberculozã si ca autoritatea veterinarã competentã sã garanteze cã masculii pentru îngrãsare nu sunt folositi pentru reproductie si sunt dusi direct pentru tãiere;

B. dacã media, determinatã la 31 decembrie a fiecãrui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculozã nu este mai mare de 0,2% din totalul efectivelor din regiunea definitã în cursul ultimelor douã perioade de supraveghere bienale, intervalul dintre testele de rutinã poate fi crescut la 3 ani, iar vârsta la care animalele trebuie sã fie supuse acestor teste poate fi crescutã la 24 de luni;

C. dacã media, determinatã la 31 decembrie a fiecãrui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculozã nu este mai mare de 0,1% din totalul efectivelor din regiunea definitã în cursul ultimelor douã perioade de supraveghere trienale, intervalul dintre testele de rutinã poate fi crescut la 4 ani sau autoritatea veterinarã centralã a României poate renunta la testarea prin tuberculinare a efectivelor, dacã urmãtoarele conditii sunt întrunite:

1. înainte de introducerea în efectiv, toate bovinele sunt supuse unui test de tuberculinare intradermicã, cu rezultate negative;

2. toate bovinele tãiate sunt examinate pentru depistarea leziunilor de tuberculozã si orice asemenea leziune este supusã unei examinãri histopatologice si bacteriologice pentru evidentierea tuberculozei. Autoritatea veterinarã centralã a României poate, de asemenea, pentru toatã tara sau pentru o parte a acesteia, sã mãreascã frecventa testelor de tuberculinare dacã nivelul bolii a crescut.

3. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculozã trebuie suspendat dacã:

a) conditiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite; sau

b) unul sau mai multe animale prezintã o reactie pozitivã la un test de tuberculinare sau este suspectat un caz de tuberculozã la examinarea post-mortem. Atunci când un animal este considerat ca prezentând reactie pozitivã, el va fi îndepãrtat din efectiv si tãiat. Sunt efectuate apoi examinãri post-mortem corespunzãtoare, examene de laborator si epidemiologice animalului care a reactionat pozitiv sau carcasei animalului suspect. Statusul efectivului va rãmâne suspendat pânã când au fost efectuate toate examenele de laborator. Dacã prezenta tuberculozei nu este confirmatã, suspendarea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculozã poate fi ridicatã în urma unei testãri a tuturor animalelor în vârstã de peste 6 sãptãmâni, cu rezultate negative, la cel putin 42 de zile dupã îndepãrtarea animalului sau a animalelor care au reactionat pozitiv; sau

c) efectivul contine animale cu status incert descris în anexa nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã. În acest caz statusul efectivului trebuie sã rãmânã suspendat pânã ce statusul animalelor în cauzã a fost clarificat. Asemenea animale trebuie sã fie izolate de celelalte animale ale efectivului pânã la clarificarea statusului lor, fie printr-un test ulterior efectuat dupã 42 de zile, fie prin examen postmortem si de laborator;

d) prin derogare de la cerintele pct. 3 lit. c), autoritatea veterinarã centralã a României efectueazã testãri de rutinã în efective, utilizând testul comparativ de tuberculinare descris în anexa nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã, si, în cazul unui efectiv în care nu au fost depistate animale care au reactionat pozitiv, confirmate de cel putin 3 ani, autoritatea veterinarã competentã poate decide sã nu restrictioneze miscarea altor animale din efectiv, cu conditia ca statusul oricãror animale care au reactionat neconclu dent sã fie clarificat printr-un test ulterior, efectuatdupã 42 de zile si ca nici un animal din exploatatie sã nu poatã lua parte la comertul României cu statele member ale Uniunii Europene pânã ce statusul animalelor care au reactionat neconcludent nu a fost clarificat. Dacã la acest test ulterior oricare animal reactioneazã pozitiv sau continuã sã prezinte o reactie neconcludentã, se aplicã conditiile prevãzute la lit. b). Dacã prezenta bolii este ulterior confirmatã, trebuie identificate si testate toate animalele care pãrãsesc exploatatia, din momentul ultimei testãri negative a efectivului.

4.1. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculozã trebuie sã fie retras dacã prezenta tuberculozei este confirmatã prin izolarea Mycobacterium bovis la examinarea de laborator sau dacã:

a) conditiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite;

sau

b) la examinarea post-mortem se evidentiazã leziuni clasice de tuberculozã; sau

c) o anchetã epidemiologicã stabileste probabilitatea infectiei; sau

d) din orice alte motive considerate necesare pentru controlul tuberculozei bovine.

4.2. Efectuarea trasabilitãtii si verificarea ei trebuie sã fie realizate de autoritatea veterinarã competentã pentru orice efectiv considerat ca având legãturã cu boala din punct de vedere epidemiologic.

4.3. Statusul de oficial indemn de tuberculozã al unui efectiv trebuie sã rãmânã anulat pânã ce sunt effectuate curãtarea si dezinfectia incintelor si a ustensilelor, iar toate animalele cu vârsta mai mare de 6 sãptãmâni au reactionat negativ la ultimele douã teste consecutive de tuberculinare, primul efectuat nu mai devreme de 60 de zile, iar cel de-al doilea la nu mai putin de 4 luni si nu mai mult de 12 luni de la eliminarea ultimului animal care a reactionat pozitiv.

5. Pe baza informatiilor furnizate conform art. 8 din prezenta normã sanitarã veterinarã, România sau o parte din teritoriul ei poate fi declaratã oficial indemnã de tuberculozã, conform procedurii nationale, dacã îndeplineste urmãtoarele conditii:

a) procentul de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculozã nu a depãsit 0,1% pe an pentru toate efectivele, timp de 6 ani consecutivi, si cel putin 99,9% din efective au obtinut statusul de oficial indemn de tuberculozã în fiecare an, timp de 6 ani consecutivi, calcularea acestui ultim procentaj fiind fãcutã la data de 31 decembrie a fiecãrui an calendaristic;

b) fiecare bovinã este identificatã conform legislatiei nationale;

c) toate bovinele tãiate sunt supuse unei examinãri oficiale post-mortem;

d) sunt respectate procedurile de suspendare si retragere a statusului de oficial indemn de tuberculozã.

6. România sau o parte a teritoriului ei îsi mentine statusul de oficial indemn de tuberculozã dacã sunt îndeplinite în continuare conditiile stipulate la pct. 5 lit. a)-d). Dacã existã dovezi ale unei schimbãri semnificative a situatiei în ceea ce priveste tuberculoza în România sau o parte a teritoriului ei, care a fost recunoscutã ca indemnã oficial de tuberculozã, autoritatea veterinarã centralã a României poate suspenda sau revoca statutul pânã când vor fi îndeplinite conditiile prezentei norme sanitare veterinare.

CAPITOLUL II

Efective de bovine oficial indemne de brucelozã si efective de bovine indemne de brucelozã

În sensul prezentului capitol, prin bovine se întelege toate animalele din specia bovine, cu exceptia masculilor pentru îngrãsare, cu conditia ca ele sã provinã din efective oficial indemne de brucelozã, iar autoritatea veterinarã competentã sã garanteze cã masculii pentru îngrãsare nu vor fi folositi pentru reproductie, ci vor merge direct la abator.

1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de brucelozã dacã:

a) nu contine bovine care au fost vaccinate împotriva brucelozei, cu exceptia femelelor care au fost vaccinate cu cel putin 3 ani înainte;

b) nici unul dintre animalele din specia bovine nu a prezentat semne clinice de brucelozã de cel putin 6 luni;

c) toate bovinele în vârstã mai mare de 12 luni au fost supuse, cu rezultate negative, uneia dintre procedurile de testare conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã, dupã cum urmeazã:

1. douã dintre testele serologice specificate la pct. 12 din prezentul capitol, efectuate la un interval mai mare de 3 luni si mai mic de 12 luni; sau

2. 3 dintre testele efectuate, la interval de 3 luni, pe probe de lapte, urmate la cel putin 6 sãptãmâni de un test serologic specificat la pct. 12 din prezentul capitol;

d) orice animal din specia bovine intrat în efectiv provine dintr-un efectiv cu status de oficial indemn de brucelozã si, în cazul bovinelor în vârstã mai mare de 12 luni, a relevat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã sau a reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii nationale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile dupã data introducerii în efectiv. În cel din urmã caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale dinefectiv, astfel încât sã se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, pânã când se dovedesc a fi negative.

2.1. Un efectiv de bovine îsi pãstreazã statusul de efectiv oficial indemn de brucelozã dacã:

a) una dintre urmãtoarele proceduri de testare se efectueazã anual, iar rezultatele sunt negative; aceste teste trebuie efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã:

1. 3 teste inelare efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel putin 3 luni;

2. 3 teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel putin 3 luni;

3. douã teste inelare efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel putin 3 luni, urmate la cel putin 6 sãptãmâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;

4. douã teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel putin 3 luni, urmate la cel putin 6 sãptãmâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;

5. douã teste serologice efectuate la un interval de cel putin 3 luni si nu la mai mult de 12 luni.

2.2. Autoritatea veterinarã centralã a României poate modifica frecventa testelor de rutinã, pentru tara noastrã sau pentru o parte a teritoriului acesteia care nu este oficial indemnã de brucelozã, dar unde toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a brucelozei, dupã cum urmeazã:

1. atunci când nu sunt infectate mai mult de 1% din efectivele de bovine, poate fi suficient sã se efectueze douã teste inelare pe probe de lapte în fiecare an sau douã teste ELISA pe probe de lapte la un interval de cel putin 3 luni sau un singur test serologic;

2. atunci când cel putin 99,8% din efectivele de bovine au fost recunoscute ca fiind oficial indemne de brucelozã de cel putin 4 ani, intervalul dintre controale poate fi extins la 2 ani, dacã sunt testate toate animalele cu vârsta mai mare de 12 luni, sau testarea poate fi limitatã la animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni, dacã efectivele continua sã fie testate anual. Controalele trebuie efectuate folosindu-se unul dintre testele serologice la care se face referire la pct. 12;

b) toate animalele din specia bovine care intrã în efectiv provin din efective cu status oficial indemn de brucelozã si, în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã sau au reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii nationale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile dupã data introducerii lor în efectiv. În cel din urmã caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât sã se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, pânã când testele se dovedesc negative. Testele descrise la lit. b) nu trebuie sã fie solicitate pentru regiuni ale României în care procentajul efectivelor de bovine infectate cu brucelozã nu a depãsit 0,2% de cel putin 2 ani si în care animalul provine dintr-un efectiv de bovine oficial indemn de brucelozã din interiorul regiunii respective si nu a venit în contact în timpul transportului cu bovine cu alt status de sãnãtate;

c) fãrã a aduce atingere prevederilor lit. b), bovinele provenite dintr-un efectiv indemn de brucelozã pot fi introduse într-un efectiv oficial indemn de brucelozã dacã au vârsta de cel putin 18 luni si dacã au fost vaccinate împotriva brucelozei cu mai mult de un an în urmã. Asemenea animale trebuie sã fi prezentat, în cele 30 de zile anterioare introducerii, un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml si un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la orice alt test aprobat conform procedurii nationale. Dacã o femelã din specia bovine dintr-un efectiv indemn de brucelozã este introdusã într-un efectiv oficial indemn de brucelozã, în baza prevederilor it. c) de mai sus, acel efectiv va fi considerat indemn de brucelozã pentru 2 ani de la data la care a fost introdus ultimul animal vaccinat.

3. Statusul de efectiv oficial indemn de brucelozã trebuie suspendat dacã:

a) conditiile specificate la pct. 1 si 2 nu mai sunt îndeplinite; sau

b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice una sau mai multe bovine sunt suspicionate de a avea brucelozã, iar animalele suspecte au fost tãiate sau izolate, astfel încât sã se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale. Atunci când animalul a fost tãiat si nu mai este disponibil pentru testare, suspendarea poate fi ridicatã dacã douã teste de seroaglutinare efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã, la toate bovinele din efectiv cu vârsta mai mare de 12 luni, prezintã un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test va fi efectuat la cel putin 30 de zile dupã eliminarea animalului, iar al doilea cu cel putin 60 de zile mai târziu. Atunci când animalul a fost izolat de animalele din efectiv, el poate fi reintrodus în efectiv si statusul efectivului poate fi restabilit dupã:

1. o reactie de seroaglutinare care a indicat un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml si a dat un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului; sau

2. un rezultat negativ la orice altã combinatie de teste aprobatã în acest scop în baza procedurii nationale.

4. Statusul de efectiv oficial indemn de brucelozã trebuie sã fie retras dacã, în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice, infectia brucelicã a fost confirmatã în efectiv. Statusul efectivului nu trebuie sã fie restabilit pânã când fie toate bovinele aflate în efectiv în momentul confirmãrii infectiei au fost tãiate, fie efectivul a fost supus unei testãri de verificare si toate animalele în vârstã mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la douã teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul fiind efectuat la nu mai putin de 30 de zile dupã eliminarea animalelor pozitive. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmãrii, controlul final trebuie efectuat la cel putin 12 zile dupã ce ultimul animal gestant a fãtat.

5. Un efectiv de bovine este indemn de brucelozã dacã respectã conditiile de la pct. 1 lit. b) si c) si atunci când vaccinarea a fost efectuatã dupã cum urmeazã:

a) femelele din specia bovine au fost vaccinate:

1. înaintea vârstei de 6 luni, cu tulpina de vaccin viu 19; sau

2. înaintea vârstei de 15 luni, cu vaccin inactivat adjuvant 45/20 care a fost controlat si aprobat oficial;

3. cu alte vaccinuri aprobate în baza procedurii nationale;

b) bovinele cu vârsta mai micã de 30 de luni care au fost v accinate cu tulpina de vaccin viu 19 pot prezenta la testul de seroaglutinare un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului sã aibã un rezultat mai mic de 30 de unitãti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni în urmã, sau un rezultat mai mic de 20 de unitãti CEE, în toate celelalte cazuri.

6. Un efectiv de bovine îsi pãstreazã statusul de indemn de brucelozã dacã:

a) este supus uneia dintre procedurile de testare prezentate la pct. 2 lit. a);

b) bovinele care intrã în efectiv respectã cerintele pct. 2 lit. b) sau:

1. provin din efective cu status indemn de brucelozã, iar în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat în cele 30 de zile anterioare introducerii în efectiv sau la izolarea ulterioarã introducerii mai putin de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare si un rezultat negativ la reactia de fixare a complementului, testele fiind efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã; sau

2. provin din efective cu status de indemn de brucelozã, au vârsta mai micã de 30 de luni si au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, iar la reactia de seroaglutinare prezintã un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului sã prezinte un rezultat mai mic de 30 de unitãti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni înainte, sau un rezultat mai mic de 20 de unitãti CEE, în toate celelalte cazuri.

7.1. Statusul de indemn de brucelozã al unui efectiv trebuie suspendat dacã:

a) conditiile specificate la pct. 5 si 6 nu au fost respectate; sau

b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau investigatiilor clinice una sau mai multe bovine cu vârsta mai mare de 30 de luni sunt suspectate de brucelozã, iar animalele suspecte au fost tãiate sau izolate, astfel încât sã se evite orice contact direct sau indirect cu alte animale.

Atunci când animalul a fost izolat, el poate fi reintrodus în efectiv si statusul acestuia poate fi restabilit, dacã prezintã ulterior un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare si a avut un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la alt test aprobat conform procedurii nationale. Atunci când animalele au fost tãiate si nu mai sunt disponibile pentru testare, suspendarea poate fi ridicatã dacã douã reactii de seroaglutinare, efectuate conform procedurii stabilite în anexa nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã, la toate bovinele din exploatatie cu vârsta mai mare de 12 luni, indicã un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test trebuie efectuat la cel putin 30 de zile dupã eliminarea animalului, iar al doilea cu cel putin 60 de zile mai târziu.

7.2. Dacã animalele care trebuie testate, mentionate la lit. a) si b) de mai sus, au vârstã mai micã de 30 de luni si au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacã la testul de seroaglutinare prezintã un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului sã aibã un rezultat mai mic de 30 de unitãti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni înainte, sau rezultate mai mici de 20 de unitãti CEE, în toate celelalte cazuri.

8. Statusul de indemn de brucelozã al efectivului trebuie retras dacã în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice infectia brucelicã a fost confirmatã într-un efectiv. Statusul efectivului nu trebuie restabilit pânã când fie au fost tãiate toate bovinele prezente în efectiv în momentul confirmãrii, fie efectivul a fost supus testãrii de control si toate animalele nevaccinate cu vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative a douã teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul la nu mai putin de 30 de zile de la eliminarea animalelor pozitive. Dacã toate animalele care trebuie testate au vârsta mai micã de 30 de luni si au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacã prezintã un titru brucelic mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu conditia ca la reactia de fixare a complementului ele sã prezinte un titru mai mic de 30 de unitãti CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai putin de 12 luni înainte, sau un titru mai mic de 20 de unitãti CEE, în toate celelalte cazuri. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmãrii infectiei, controlul final trebuie sã fi fost efectuat la cel putin 21 de zile dupã ce ultimul animal gestant a fãtat.

9. România sau o parte a teritoriului ei poate fi declaratã oficial indemnã de brucelozã conform procedurii nationale, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) nici un caz de avort datorat infectiei cu Brucella si nici o culturã de Brucella abortus nu au fost înregistrate de cel putin 3 ani si cel putin 99,8% din efective au obtinut statusul de efectiv oficial indemn de brucelozã, calcularea acestui procent fiind fãcutã la 31 decembrie a fiecãrui an calendaristic.

Atunci când autoritatea veterinarã competentã adoptã o politicã de tãiere a întregului efectiv, incidentele isolate datorate introducerii de animale din afara României sau a unei pãrti a acesteia si efectivele al cãror status de official indemn de brucelozã a fost suspendat sau retras din alte motive decât suspiciunea de boalã, nu trebuie luate în considerare, cu conditia ca autoritatea veterinarã centralã a României sã facã o înregistrare anualã a acestora si sã o trimitã Comisiei Europene conform art. 8 din prezenta normã sanitarã veterinarã; si

b) fiecare bovinã este identificatã conform legislatiei nationale; si

c) notificarea cazurilor de avort este obligatorie si ele sunt investigate de cãtre autoritatea veterinarã competentã.

10. România sau o regiune a acesteia declaratã official indemnã de brucelozã îsi pãstreazã statusul dacã:

a) conditiile prevãzute la pct. 9 lit. a) si b) sunt respectate, iar notificarea cazurilor de avort suspectate a fi datorate brucelozei este obligatorie si sunt investigate de cãtre autoritatea competentã;

b) în fiecare an din primii 5 ani dupã obtinerea statusului, toate bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni din cel putin 20% din efective au fost testate si au reactionat negativ la un test serologic efectuat conform anexei nr. 3la prezenta normã sanitarã veterinarã sau, în cazul efectivelor de vaci de lapte, la examinarea probelor de lapte conform anexei nr. 3 la norma sanitarã veterinarã;

c) fiecare animal din specia bovinã suspectat de a fi infectat cu brucelozã este notificat autoritãtii competente si supus investigatiei epidemiologice oficiale pentru brucelozã, cuprinzând cel putin douã teste serologice efectuate pe probe de sânge, inclusiv reactia de fixare a complementului si o examinare microbiologicã a probelor corespunzãtoare;

d) în cursul perioadei de suspiciune, care dureazã pânã la obtinerea rezultatelor negative la testele prevãzute la lit. c), trebuie suspendat statusul de oficial indemn de brucelozã al efectivului de origine sau tranzit al bovinei suspectate si al efectivelor legate epidemiologic de aceasta;

e) la aparitia unui focar de brucelozã în care boala s-a rãspândit, toate bovinele au fost tãiate. Animalele din speciile susceptibile rãmase sunt supuse testelor corespunzãtoare, iar incintele si echipamentele sunt curãtate si dezinfectate.

11. Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã raporteze Comisiei Europene aparitia tuturor cazurilor de brucelozã din România sau dintr-o regiune a ei declaratã oficial indemnã de brucelozã. Dacã existã dovezi ale unei schimbãri semnificative a situatiei în ceea ce priveste bruceloza în România sau o parte din teritoriul ei care a fost recunoscutã ca indemnã oficial de brucelozã, autoritatea veterinarã centralã a României, conform procedurii nationale, poate lua o decizie de suspendare sau de revocare a statutului pânã când sunt îndeplinite conditiile prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã.

12. În sensul cap. II, un test serologic înseamnã o reactie de seroaglutinare, un test cu antigen Brucella tamponat, o reactie de fixare a complementului, un test de aglutinare a plasmei, un test inelar pe plasmã, un test de microaglutinare sau test ELISA individual efectuat pe probe de sânge, conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã. Orice alt test de diagnostic aprobat conform procedurii nationale si descris în anexa nr. 3 este de asemenea acceptat în sensul cap. II. Un test pe probe de lapte înseamnã un test inelar efectuat pe probe de lapte sau un test ELISA efectuat pe probe de lapte, conform anexei nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã.

ANEXA Nr. 2

la norma sanitarã veterinarã

STANDARDE

pentru prepararea si utilizarea tuberculinei bovine si tuberculinei aviare

1. Testele de tuberculinare supravegheate oficial trebuie sã fie efectuate cu tuberculine PPD sau HCSM.

2. Standardele de lucru ale producãtorilor pentru controlul tuberculinelor bovine PPD si HCSM trebuie sã fie calibrate în unitãti comunitare de tuberculinã (UCT) în urma unei probe biologice fatã de tuberculina standard CEE corespunzãtoare.

3. Standardele de lucru ale producãtorilor pentru controlul tuberculinelor aviare trebuie sã fie calibrate în unitãti internationale în urma unei probe biologice fatã de standardul CEE pentru tuberculina aviarã PPD.

4. Standardul CEE pentru tuberculina bovinã PPD este cel furnizat de Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid (IDDLO), Lelystad, Olanda.

5. Standardul CEE pentru tuberculina bovinã HCSM este cel furnizat de Institut Pasteur, Paris, Franta.

6. Standardul CEE pentru tuberculina aviarã este cel furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.

7. Tuberculinele bovine trebuie sã fie preparate cu una dintre urmãtoarele tulpini de Mycobacterium bovis:

a) AN5;

b) Vallee.

8. Tuberculinele aviare trebuie preparate cu una dintre urmãtoarele tulpini de Mycobacterium avium:

a) D4ER;

b) TB56.

9. pH-ul tuberculinelor trebuie sã fie cuprins între 6,5 si 7,5.

10. Conservantii antimicrobieni sau alte substante care pot fi adãugate unei tuberculine trebuie sã nu afecteze siguranta si eficacitatea produsului. Urmãtoarele concentratii sunt concentratiile maxime permise pentru fenol si glicerol:

a) fenol: 0,5% m/v;

b) glicerol: 10% v/v.

11. Cu conditia ca tuberculinele sã fie depozitate la o temperaturã cuprinsã între 2ºC si 5ºC si protejate de luminã, dupã ultima testare a potentialitãtii, ele pot fi folosite:

a) tuberculinele PPD lichide - 2 ani, tuberculinele PPD liofilizate - 8 ani;

b) tuberculinele HCSM diluate - 2 ani.

12. Urmãtoarele institute centrale de stat sunt responsabile de testarea oficialã a tuberculinelor în România:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic si Sãnãtate Animalã.

13. Testarea oficialã trebuie efectuatã pe fiecare lot de tuberculinã fiolat, gata de a fi folosit.

14. Tuberculinele sunt testate prin metode biologice si chimice.

15. Tuberculinele trebuie sã fie sterile. Testele de sterilitate sunt efectuate conform specificatiilor din Farmacopeea europeanã.

16. Trebuie efectuat, conform indicatiilor din Farmacopeea europeanã, un test pentru absenta proprietãtilor toxice sau iritante.

17. Tuberculinele trebuie sã fie analizate chimic pentru a se determina concentratia de glicerol si/sau fenol, precum si concentratia oricãrui alt conservant care poate fi adãugat.

18. Un test de nesensibilitate la tuberculinã trebuie efectuat conform specificatiilor din Farmacopeea europeanã.

19. Puterea de reactie a tuberculinelor trebuie evaluatã prin metode biologice. Aceste metode trebuie sã fie folosite pentru tuberculinele HCSM si PPD; ele sunt bazate pe compararea tuberculinelor de testat cu tuberculine standard.

20. Continutul proteic al tuberculinei PPD trebuie estimat prin metoda Kjeldahl. Azotul este convertit în continut de tuberculo-proteinã prin multiplicarea cu factorul 6,25.

21. Standardul CEE pentru HCSM bovin are o putere de reactie de 65.000 unitãti comunitare de tuberculinã (UCT) pe ml si este distribuit în fiole continând 5 ml de tuberculinã.

22. Standardul CEE pentru PPD bovinã are o putere de reactie de 50.000 unitãti comunitare de tuberculinã (UCT) pe mg de PPD si este distribuit liofilizat, în fiole continând 1,8 mg de PPD, si anume 0,00002 mg PPD au o putere de reactie egalã cu o unitate comunitarã de tuberculinã (UCT).

23. Standardul CEE pentru PPD aviar are o putere de reactie de 50.000 UI pe mg de substantã uscatã din derivatul proteic purificat si este distribuit liofilizat, în fiole continând 10 mg de PPD plus 26,3 mg de sãruri, si anume 0,0000726 mg din standard au o putere de reactie egalã cu o UI.

24. Tuberculinele trimise de producãtori pentru testarea de cãtre institutele centrale de stat trebuie sã fi fost testate pentru puterea de reactie prin probã biologicã fatã de standardele corespunzãtoare prezentate la pct. 2 si 3.

25. Testarea puterii de reactie

A. Testarea puterii de reactie pe cobai

Trebuie utilizati cobai albinosi, cântãrind între 400 g si 600 g. Acesti cobai trebuie sã fie sãnãtosi în momentul injectãrii tuberculinei. Nu se folosesc mai putin de 8 cobai pentru fiecare testare. Testarea trebuie fãcutã la peste o lunã de la sensibilizare.

a) Pentru testarea tuberculinelor bovine cobaii sunt sensibilizati prin una dintre urmãtoarele metode:

1. injectarea cu o tulpinã AN5 de Mycobacterium bovis, omorâtã prin cãldurã, în adjuvant uleios;

2. injectarea unei tulpini vii AN5 de Mycobacterium bovis în ser fiziologic;

3. injectarea de vaccin BCG.

b) Pentru testarea tuberculinelor aviare cobaii sunt sensibilizati prin injectarea a 2 mg de bacili tuberculinici de tip aviar, omorâti prin cãldurã, suspendati în 0,5 ml parafinã lichidã sterilã, sau prin injectare de bacili tuberculinici de tip aviar vii în ser fiziologic. În acest scop trebuie folositã tulpina D4ER de tip aviar.

c) Fiecare tuberculinã supusã testãrii este probatã prin raportarea la tuberculina standard corespunzãtoare, printr-o testare intradermicã, folosindu-se grupuri de cobai sensibilizati corespunzãtor.

d) Pãrul va fi tuns pe ambele pãrti ale fiecãrui cobai.

Testarea se efectueazã prin compararea reactiilor induse de o serie de injectii intradermice care sã nu depãseascã 0,2 ml de dilutii de tuberculinã standard în solutie salinã tamponatã izotonicã, continând 0,0005% Tween 80, cu o serie corespunzãtoare de injectii din tuberculina de testat.

Dilutiile vor fi dispuse în serii geometrice si injectate cobailor conform unui desen randomizat în pãtrat latin (sunt utilizate 4 locuri pe fiecare laturã a unei aplicatii în 8 puncte).

Diametrele reactiilor din fiecare loc trebuie sã fie mãsurate si înregistrate dupã 24-28 de ore.

e) Pentru fiecare probã de tuberculinã supusã testãrii se face o estimare a puterii de reactie relative, comparatã cu standardul corespunzãtor si limitele sale de referintã, prin metode statistice, folosindu-se diametrele reactiilor si valorile logaritmice ale dozelor ca metametri. Tuberculina bovinã de testat are o putere de reactie acceptabilã dacã puterea sa de reactie estimatã garanteazã la bovine 2.000 unitãti comunitare de tuberculinã pe doza bovinã (± 25%).

f) Puterea de reactie a fiecãrei tuberculine de testat este exprimatã, dupã cum este cazul, în unitãti comunitare de tuberculinã sau în unitãti internationale pe ml.

B. Testarea puterii de reactie pe bovine

Testarea periodicã a puterii de reactie a tuberculinelor bovine poate fi efectuatã pe bovine infectate cu tuberculozã pe cale naturalã sau artificialã. Aceste testãri ale puterii de reactie, pe grupe de bovine bolnave de tuberculozã, sunt realizate prin injectarea intradermicã a tuberculinei de testat, în 4 pânã la 6 puncte, prin raportare la standardul corespunzãtor, iar puterea de reactie a tuberculinei este estimatã prin metodele statistice prezentate la testarea pe cobai.

26. Pentru etichetarea recipientelor si a ambalajelor pentru tuberculine se aplicã urmãtoarele cerinte:

A. Eticheta de pe recipiente si eticheta de pe ambalaj vor specifica:

a) numele preparatului;

b) pentru preparatele lichide, volumul total din recipient;

c) numãrul de unitãti comunitare sau de unitãti internationale pe ml sau pe mg;

d) numele producãtorului;

e) numãrul lotului;

f) natura si cantitatea lichidului de reconstituire pentru preparatele liofilizate.

B. Eticheta de pe recipient sau eticheta de pe ambalaj va specifica:

a) data expirãrii;

b) conditiile de depozitare;

c) numele si, dacã este posibil, proportiile oricãrei substante adãugate;

d) tulpina de bacil din care a fost fãcutã tuberculina.

27. Laboratoarele nationale desemnate la pct. 12 sunt rãspunzãtoare de examinarea suplimentarã a tuberculinelor folosite în teren pentru testele de rutinã utilizate în România, pentru a se asigura cã puterea de reactie a fiecãreia dintre aceste tuberculine este corespunzãtoare fatã de tuberculina standard comunitarã. Aceste examinãri trebuie efectuate pe bovine bolnave de tuberculozã, pe cobai sensibilizati corespunzãtor si prin teste chimice corespunzãtoare.

28. Urmãtoarele teste sunt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermicã:

a) testul unic intradermic - acest test solicitã o singurã injectare a tuberculinei bovine;

b) testul comparativ intradermic - acest test solicitã o injectare de tuberculinã bovinã si o injectare de tuberculinã aviarã, administrate simultan.

29. Doza de tuberculinã injectatã nu va fi:

a) mai micã de 2.000 UCT de tuberculinã bovinã;

b) mai micã de 2.000 UI de tuberculinã aviarã W15.

Volumul fiecãrei doze injectate nu va depãsi 0,2 ml.

30. Testele de tuberculinare se efectueazã prin injectarea tuberculinei intradermic în pielea gâtului. Locurile de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioarã si mijlocie a gâtului. Când se injecteazã aceluiasi animal atât tuberculinã bovinã, cât si tuberculinã aviarã, locul pentru injectarea tuberculinei aviare va fi la aproximativ 10 cm de linia superioarã a gâtului, iar locul pentru injectarea tuberculinei bovine va fi cu aproximativ 12,5 cm mai jos, pe o linie paralelã cu linia umãrului sau pe pãrti diferite ale gâtului. La animalele tinere, la care nu existã spatiu suficient pentru a separa locurile pe o singurã parte a gâtului va fi fãcutã o injectie pe fiecare parte a gâtului, în locuri identice situate în centrul treimii mijlocii a gâtului.

31. Tehnica tuberculinãrii si interpretarea reactiilor sunt urmãtoarele:

a) Tehnica

Locurile de injectare se tund si se dezinfecteazã. Un pliu al pielii din interiorul fiecãrei zone tunse este prins între degetul mare si arãtãtor, mãsurat cu sublerul si înregistrat. Un ac scurt, steril, tãiat oblic, la care s-a atasat o seringã gradatã continând tuberculinã, este introdus oblic în straturile mai profunde ale pielii (derm). Doza de tuberculinã va fi apoi injectatã. O injectare corectã este confirmatã prin palparea unui mic nodul asemãnãtor unui bob de mazãre la fiecare loc de injectare. Grosimea pliului pielii din fiecare zonã injectatã este mãsuratã din nou dupã 72 de ore de la injectare si este înregistratã.

b) Interpretarea reactiilor

Interpretarea reactiilor va fi bazatã pe observatiile clinice si pe cresterea sau cresterile grosimii pliului pielii la locurile de injectare, înregistratã(e) la 72 de ore dupã injectarea tuberculinei, si va fi urmãtoarea:

1. Reactie negativã: dacã se observã doar o inflamare limitatã, cu o crestere de maximum 2 mm a grosimii pliului pielii, fãrã semne clinice cum ar fi edemul difuz sau extins, exsudatia, necroza, durerea ori inflamatia canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectivã;

2. Reactie neconcludentã: dacã nu este observat nici un semn clinic dintre cele mentionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 si dacã cresterea grosimii pliului pielii este mai mare de 2 mm, dar mai micã de 4 mm;

3. Reactie pozitivã: dacã sunt observate semne clinice dintre cele mentionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 sau existã o crestere a grosimii pliului pielii de la locul injectãrii de 4 mm sau mai mare.

32. Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermicã se face dupã cum urmeazã:

a) Testul unic intradermic:

1. pozitiv: o reactie pozitivã ca cea definitã la pct. 31 lit. b) pct. 3;

2. neconcludent: o reactie neconcludentã ca cea definitã la pct. 31 lit. b) pct. 2;

3. negativ: o reactie negativã ca cea definitã la pct. 31 lit. b) pct. 1.

Animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic vor fi supuse unui alt test dupã minimum 42 de zile.

Animalele care nu au reactionat negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.

Animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic pot fi supuse unui test comparativ intradermic.

b) Testul comparativ intradermic pentru stabilirea si mentinerea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculozã:

1. pozitiv: o reactie pozitivã la tuberculina bovinã, care este cu 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviarã, sau prezenta semnelor clinice;

2. neconcludent: o reactie pozitivã sau neconcludentã la tuberculina bovinã, care este cu 1 mm pânã la 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviarã, si absenta semnelor clinice;

3. negativ: o reactie negativã la tuberculina bovinã sau o reactie pozitivã sau neconcludentã la tuberculina bovinã, dar care este egalã sau mai micã decât o reactie pozitivã sau neconcludentã la tuberculina aviarã, precum si absenta semnelor clinice în ambele cazuri.

Animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic vor fi supuse unui alt test dupã minimum 42 de zile. Animalele care nu reactioneazã negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind positive la testare.

c) Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculozã poate fi suspendat, iar animalele din efectiv nu vor putea sã facã obiectul comertului României cu statele member ale Uniunii Europene pânã la definitivarea statusului urmãtoarelor animale:

1. animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic de tuberculinare;

2. animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic, dar care asteaptã retestarea printr-un test intradermic comparativ;

3. animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic.

d) Atunci când se impune ca animalele sã fie supuse unui test intradermic anterior miscãrii, testul trebuie sã fie interpretat astfel încât nici un animal care prezintã o crestere a grosimii pliului pielii mai mare de 2 mm sau care prezintã semne clinice sã nu facã obiectul comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene.

ANEXA Nr. 3

la norma sanitarã veterinarã

BRUCELOZA

A. Testele de seroaglutinare

1. Serul aglutinant standard trebuie sã fie conform serului etalon preparat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.

Fiola trebuie sã continã 1.000 UI de aglutinare, obtinute prin liofilizarea a 1 ml de ser bovin.

2. Serul standard trebuie furnizat de Bundesgesudheitsamt, Berlin, sau sã îndeplineascã standardele acestuia.

3. Gradul de aglutinare al serului fatã de Brucella trebuie sã fie exprimat în unitãti internationale pe ml (de exemplu: ser X = 80 UI pe ml).

4. Citirile pentru reactia lentã de seroaglutinare în tuburi trebuie fãcute la nivelul de aglutinare de 50% sau 75%, antigenul utilizat fiind titrat în conditii identice fatã de serul standard.

5. Valorile aglutinante ale diferitelor antigene fatã de serul standard trebuie sã se încadreze în urmãtoarele limite:

a) dacã citirea se face la 50% - între 1/600 si 1/1.000;

b) dacã citirea se face la 75% - între 1/500 si 1/750.

6. Tulpinile Weybridge nr. 99 si USDA 1119 sau orice altã tulpinã de sensibilitate echivalentã trebuie folosite pentru prepararea antigenului destinat seroaglutinãrii lente în tuburi.

7. Mediile de culturã folosite pentru întretinerea tulpinii în laborator si pentru producerea antigenului trebuie sã nu producã disociere bacterianã (S-R). Este preferabil de utilizat agarul cu cartof.

8. Emulsia bacterianã trebuie efectuatã în solutie salinã fiziologicã (NaCl 0,85ä, fenolat 5%). Nu trebuie folosit formolul.

9. Institutele centrale de stat indicate mai jos sunt responsabile de testarea oficialã a antigenelor în România:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic si Sãnãtate Animalã.

10. Antigenele pot fi livrate sub formã concentratã, cu conditia ca factorul de dilutie care trebuie utilizat sã fie indicat pe eticheta flaconului.

11. Pentru a efectua o reactie de seroaglutinare trebuie preparate cel putin 3 dilutii pentru fiecare ser. Dilutiile serului suspect trebuie efectuate astfel încât citirea reactiei la limita de infectie sã fie fãcutã în tubul din mijloc. Dacã existã o reactie pozitivã în acest tub, serul suspect contine minimum 30 UI aglutinare/ml.

B. Reactia de fixare a complementului

1. Serul standard este acelasi cu cel mentionat la lit. A pct. 1 din prezenta anexã. Pe lângã continutul sãu în unitãti internationale de aglutinare, 1 ml din acest ser bovin liofilizat trebuie sã continã 1.000 de unitãti sensibilizante fixatoare de complement. Aceste unitãti sensibilizante sunt denumite unitãti sensibilizante CEE.

2. Serul standard trebuie sã fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o unitate care produce un produs cu caracteristici asemãnãtoare.

3. Titrul de anticorpi al serului care fixeazã complementul trebuie sã fie exprimat în unitãti sensibilizante CEE (de exemplu: serul X = 60 unitãti sensibilizante CEE pe ml).

4. Un ser continând 20 sau mai multe unitãti sensibilizante CEE (si anume o activitate egalã cu 20% din cea a serului standard) pe ml trebuie sã fie considerat pozitiv.

5. Serurile trebuie inactivate dupã cum urmeazã:

a) serul bovin: 56ºC-60ºC - timp de 30-50 de minute;

b) serul porcin: 60ºC - timp de 30-50 de minute.

6. Tulpina Weybridge nr. 99 sau tulpina USDA 1119 trebuie sã fie folositã la prepararea antigenului. Antigenul reprezintã o suspensie bacterianã în ser fiziologic 0,85% NaCl sau în solutie tampon Veronal.

7. Pentru a efectua reactia de fixare a complementului trebuie utilizatã o dozã complementarã superioarã dozei minime necesare unei hemolize totale.

8. Pentru realizarea reactiei de fixare a complementului este necesar sã se efectueze de fiecare datã urmãtoarele controale:

a) controlul efectului anticomplementar al serului;

b) controlul antigenului;

c) controlul eritrocitelor sensibilizate;

d) controlul complementului;

e) controlul sensibilitãtii la declansarea reactiei, utilizând un ser pozitiv;

f) controlul specificitãtii reactiei, utilizând un ser negativ.

9. Supravegherea si controlul oficial al serurilor standard si al antigenelor trebuie efectuate de institutele mentionate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe.

10. Antigenele pot fi livrate în stare concentratã, cu conditia ca factorul de dilutie ce trebuie utilizat sã fie mentionat pe eticheta flaconului.

C. Testul inelar

1. Testul inelar trebuie efectuat pe probe de lapte prelevate din fiecare bidon sau din continutul fiecãrui rezervor de lapte din fermã.

2. Antigenul standard ce urmeazã sã fie utilizat trebuie sã provinã de la unul dintre institutele mentionate la lit. A pct. 9 lit. a) si b). Se recomandã ca antigenele sã fie standardizate conform recomandãrilor Organizatiei Mondiale a Sãnãtãtii (O.M.S.)/Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agriculturã (FAO).

3. Antigenul poate fi colorat numai cu hematoxilinã sau tetrazolium; se preferã utilizarea hematoxilinei.

4. Dacã nu se folosesc conservanti, reactia trebuie executatã în 18-24 de ore de la prelevarea probelor de lapte de vacã. Dacã laptele urmeazã sã fie testat ulterior perioadei de 24 de ore, acesta trebuie conservat. Ca agenti conservanti pot fi folositi formolul si clorura mercuricã si dacã este folosit oricare dintre ei, testul trebuie efectuat pe durata a 14 zile de la prelevarea probelor. Formolul poate fi adãugat pentru a realiza o concentratie finalã în proba de lapte de 0,2%, iar în aceste cazuri proportia dintre cantitatea de lapte si solutia de formol trebuie sã fie de cel putin 10:1. Poate fi utilizatã o solutie de clorurã mercuricã în locul formolului pentru a da o concentratie finalã în lapte de 0,2% si în aceste cazuri proportia dintre cantitatea de lapte si solutia de clorurã mercuricã trebuie sã fie de 10:1.

5. Reactia trebuie efectuatã folosindu-se una dintre urmãtoarele metode:

a) pe o coloanã de lapte de cel putin 25 mm înãltime si pe un volum de lapte de 1 ml la care se adaugã

0,03 ml antigen colorat standardizat;

b) pe o coloanã de lapte de cel putin 25 mm înãltime si pe un volum de lapte de 1 ml la care se adaugã 0,05 ml antigen colorat standardizat;

c) pe un volum de lapte de 8 ml la care se adaugã 0,08 ml antigen colorat standardizat;

d) pe o coloanã de lapte de cel putin 25 ml înãltime si pe un volum de lapte de 2 ml la care s-au adãugat 0,05 ml antigen colorat standardizat.

6. Amestecul de lapte si antigen trebuie incubat la 37ºC timp de minimum 45 de minute si maximum 60 de minute.

Testul trebuie evaluat la 15 minute dupã scoaterea din termostat.

7. Reactia trebuie evaluatã conform urmãtoarelor criterii:

a) reactie negativã: laptele colorat, smântâna necoloratã;

b) reactie pozitivã: laptele si smântâna colorate identic sau laptele necolorat si smântâna coloratã.

D. Testul cu antigen brucelic tamponat

Testul cu antigen brucelic tamponat poate fi efectuat folosindu-se una dintre urmãtoarele metode:

1. Testul manual:

a) Serul standard este cel de-al doilea ser standard international antibrucella abortus care este furnizat de Veterinary Laboratory Acengy, Addlestone, Weybridge, Anglia.

b) Antigenul trebuie preparat fãrã a se face referire la concentratia celularã, dar sensibilitatea sa trebuie standardizatã fatã de-al doilea ser standard international antibrucella abortus, astfel încât antigenul sã dea o reactie pozitivã cu o dilutie de ser de 1:47,5 si o reactie negativã la dilutia de 1:55.

c) Antigenul va fi suspendat în diluant pentru antigen brucelic tamponat la un pH de 3,65±0,5 si poate fi colorat prin utilizarea de roz Bengal.

d) Pentru prepararea antigenului trebuie folositã tulpina Weybridge nr. 99 sau USDA 1119 ori orice altã tulpinã cu sensibilitate echivalentã.

e) Mediile de culturã folosite pentru pãstrarea tulpinii în laborator si pentru producerea antigenului trebuie sã nu producã disociere bacterianã (S-R). Trebuie folosit mediul cu agar - cartof sau metode de cultivare continuã.

f) Antigenul va fi testat fatã de 8 seruri liofilizate cunoscute ca fiind pozitive si negative.

g) Supravegherea oficialã si controlul serului standard si al antigenului vor fi realizate de institutele centrale mentionate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe sau de institutii recunoscute oficial de acestea.

h) Antigenul va fi livrat gata de utilizare.

i) Testul cu antigen brucelic tamponat se realizeazã în urmãtorul mod:

A. - o picãturã (0,03 ml) de antigen va fi pusã lângã o picãturã (0,03 ml) de ser pe o placã albã;

B. - picãturile trebuie amestecate cu un agitator, prima datã în linie dreaptã si apoi circular, pe o zonã cu un diametru de aproximativ 10-12 mm;

C. - placa trebuie apoi înclinatã alternativ, înainte si înapoi, timp de 4 minute (de aproximativ 30 de ori/minut);

D. - citirile trebuie efectuate la luminã suficientã. Dacã nu existã semne ale aglutinãrii, testul trebuie considerat negativ. Orice grad de aglutinare este considerat pozitiv, în afarã de cazul în care s-a produs o uscare excesivã de jur-împrejur.

2. Metoda automatã

Metoda automatã trebuie sã fie cel putin la fel de sensibilã si precisã ca si metoda manualã.

E. Testul inelar cu plasmã sangvinã

1. Separarea plasmei

Tubul continând sânge a cãrui coagulare a fost împiedicatã prin adãugarea de EDTA este centrifugat timp de 3 minute la 3.000 de rotatii/minut si mentinut apoi la 37ºC timp de 12-24 de ore.

2. Evaluarea

Într-un tub care contine 1 ml de lapte netratat se introduc 0,2 ml de plasmã stabilizatã. Dupã omogenizaretrebuie adãugatã o picãturã (0,05 ml) de antigen ABR si apoi întregul amestec trebuie omogenizat. Antigenul trebuie standardizat în raport cu un antigen standard furnizat de institutul la care face referire lit. A pct. 9.

Dupã o perioadã de incubare de 45 de minute la 37ºC trebuie realizatã o citire într-un interval de 15 minute.

Rezultatul trebuie considerat pozitiv dacã culoarea inelului a devenit identicã cu a coloanei de lapte sau mai întunecatã.

F. Aglutinarea plasmei

Plasma extrasã conform lit. E pct. 1 poate fi utilizatã imediat dupã centrifugare, nefiind necesarã o stabilizare termicã. Trebuie amestecate cantitãti de 0,05 ml plasmã cu 1 ml antigen, pentru o seroaglutinare de 50%, ceea ce corespunde unei dilutii de 1:20 pentru seroaglutinare.

Trebuie realizatã o citire dupã o incubare de 18-24 de ore la 37ºC. Proba este consideratã pozitivã dacã aglutinarea este egalã sau mai mare de 50%.

G. Testul de microaglutinare

1. Diluantii utilizati sunt alcãtuiti dintr-o solutie salinã fiziologicã de 0,85% fenolatã la 0,5%.

2. Antigenul este preparat conform descrierii de la lit. A pct. 6-8 si este titrat conform descrierii de la lit. A pct. 5.

În momentul folosirii antigenului, se adaugã O-safraninã pânã la dilutia de 0,02% (dilutie finalã).

3. Serul standard este acelasi cu cel descris la lit. A pct. 1.

4. Serul standard trebuie sã fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o institutie recunoscutã oficial de acesta.

5. Testul de microaglutinare se efectueazã în plãci cu godeuri cu fundul conic, cu un volum de 0,25 ml. Testul se executã dupã cum urmeazã:

a) prediluarea serului: câte 0,050 ml din fiecare ser de testat se adaugã în fiecare godeu continând 0,075 ml de diluant. Amestecul se agitã 30 de secunde;

b) diluarea succesivã a serului: se preparã pentru fiecare ser minimum 3 dilutii. În acest scop, plecând de la predilutii (1:2,5) se transferã câte 0,025 ml din fiecare ser într-un godeu continând 0,025 ml diluant. În acest fel prima dilutie atinge valoarea de 1:5, iar urmãtoarele dilutii se realizeazã prin dublare;

c) adãugarea antigenului: în fiecare godeu continând dilutii de ser diferite se adaugã câte 0,025 ml antigen.

Dupã o agitare timp de 30 de secunde, plãcile se acoperã cu capac si se tin în atmosferã umedã la 37ºC timp de 20-24 de ore;

d) citirea rezultatelor: evaluarea aspectului sedimentãrii antigenului se face prin examinarea fundului godeului reflectat într-o oglindã concavã plasatã deasupra lui. Dacã reactia este negativã, antigenul formeazã un sediment de aspectul unui buton compact cu margini bine delimitate si fiind colorat în rosu intens. Dacã reactia este pozitivã, se formeazã un buton difuz de culoare roz care este repartizat uniform. Procentele diferite de aglutinare sunt determinate prin compararea cu un martor de antigen, indicând 0,25, 50, 75 si 100% aglutinare. Titrul fiecãrui ser este exprimat în unitãti internationale de aglutinare pe mililitru.

În acest test se include pentru control martorul de ser negativ si pozitiv, diluat astfel încât sã continã 30 UI de aglutinare/ml.

H. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea brucelozei bovine

1. Materialele si reagentii care urmeazã sã fie folositi sunt urmãtorii:

a) microplãci pentru faza solidã, cuvete sau orice altã fazã solidã;

b) antigenul este fixat în faza solidã cu sau fãrã ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali;

c) fluidul biologic care trebuie testat;

d) martori negativi si pozitivi corespondenti;

e) conjugatul;

f) un substrat adaptat enzimei utilizate;

g) o solutie inhibitoare, dacã este necesar;

h) solutii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor si pentru spãlare;

i) un sistem de citire corespunzãtor substratului folosit.

2. Standardizarea si sensibilitatea testului a) Probele de lapte în vrac sunt considerate negative dacã ele dau o reactie mai micã cu 50% decât cea data de o dilutie 1:10.000 a celui de-al doilea ser standard international antibrucelic constituit în lapte negativ.

b) Probele individuale de ser sunt considerate negative dacã ele dau o reactie mai micã cu 10% decât cea data de o dilutie 1:200 a celui de-al doilea ser standard international antibrucelic constituit în solutie salinã sau în orice altã dilutie recunoscutã.

c) Standardele ELISA pentru brucelozã specificate la lit. A pct. 1 si 2 trebuie folosite la dilutiile indicate pe etichetã.

3. Conditii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea brucelozei bovine

Metoda ELISA poate fi utilizatã pe o probã de lapte sau de lactoser obtinut dintr-o fermã în care cel putin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacã se foloseste aceastã metodã, se vor lua mãsuri pentru a asigura o corespondentã între probele recoltate si animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

ANEXA Nr. 4

la norma sanitarã veterinarã

CAPITOLUL I

Conditii pentru ca efective de bovine, regiuni sau întreg teritoriul României sã fie oficial indemn de leucozã enzooticã bovina

A. Un efectiv de bovine oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã înseamnã un efectiv în care:

1. nu existã nici o dovadã, fie clinicã, fie rezultatã în urma unui test de laborator, a nici unui caz de leucozã enzooticã bovinã în efectiv si nici nu a fost confirmat un astfel de caz în ultimii 2 ani; si

2. toate animalele în vârstã de peste 24 de luni au reactionat negativ la douã testãri efectuate conform prezentei anexe, în cursul ultimelor 12 luni, la un interval de cel putin 4 luni; si

3. sunt întrunite cerintele pct. 1 si este situat în România, dacã România are statut de tarã indemnã de leucozã enzooticã bovinã sau o regiune din România are statut de oficial indemnã de leucozã enzooticã bovinã.

B. Un efectiv îsi pãstreazã statusul de oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã cu conditia ca:

1. prevederile lit. A pct. 1 sã continue sã fie îndeplinite;

2. toate animalele introduse în efectiv sã provinã dintr-un efectiv oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã;

3. toate animalele în vârstã de peste 24 de luni sã continue sã reactioneze negativ la un test efectuat la intervale de 3 ani, conform cap. II;

4. animalele pentru reproductie introduse în efectiv si provenite dintr-o tarã tertã sã fi fost importate conform legislatiei comunitare specifice privind conditiile de sãnãtate si certificarea veterinarã pentru importul din tãri terte de bovine, porcine, ovine si caprine.

C. Statusul de oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã al unui efectiv trebuie sã fie suspendat dacã conditiile mentionate la lit. B nu sunt îndeplinite sau atunci când, în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice, una sau mai multe bovine sunt suspecte de leucozã enzooticã bovinã, iar animalul sau animalele suspecte sunt tãiate imediat.

D. Statusul trebuie sã rãmânã suspendat pânã când sunt respectate urmãtoarele cerinte:

1. dacã un singur animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau atunci când infectia este suspectatã la un animal din efectiv din alt motiv:

a) animalul care a reactionat pozitiv si, în cazul unei vaci, orice vitel pe care l-a fãtat trebuie sã fi fost eliminati din efectiv numai pentru tãiere sub supravegherea autoritãtilor veterinare;

b) toate animalele din efectiv în vârstã de peste 12 luni au reactionat negativ la douã testãri serologice, effectuate la un interval de cel putin 4 luni si de cel mult 12 luni, realizate conform cap. II al prezentei anexe, la cel putin 3 luni dupã eliminarea din efectiv a animalului care a reactionat pozitiv si a oricãror descendenti ai acestuia;

c) s-a efectuat o anchetã epidemiologicã cu rezultate negative si toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse mãsurilor stabilite la lit. b).

Totusi autoritatea veterinarã centralã a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tãierii vitelului unei vaci infectate atunci când acesta a fost separat de mama lui imediat dupã fãtare. În acest caz vitelul trebuie sã îndeplineascã cerintele prevãzute la pct. 2 lit. c).

2. Atunci când mai mult de un animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau când infectia a fost suspectatã la mai mult de un animal din efectiv din alt motiv:

a) toate animalele care au reactionat pozitiv - si, în cazul vacilor, viteii lor - trebuie sã fie eliminate din efectiv si tãiate sub supravegherea autoritãtilor veterinare;

b) toate animalele din efectiv în vârstã de peste 12 luni trebuie sã reactioneze negativ la douã testãri efectuate la un interval de cel putin 4 luni, dar nu mai mare de 12 luni, conform cap. II al prezentei anexe;

c) toate celelalte animale din efectiv trebuie, dupã identificare, sã rãmânã în exploatatie pânã la vârsta de 24 de luni si dupã împlinirea acestei vârste sã fie testate conform cap. II al prezentei anexe, cu exceptia situatiilor în care autoritatea competentã poate permite ca aceste animale sã fie transportate direct la abator, sub supraveghere oficialã;

d) o anchetã epidemiologicã a fost efectuatã cu rezultate negative si orice efectiv legat epidemiologic de efectivul infectat a fost supus mãsurilor stabilite la lit. b) a prezentului punct.

3. Totusi autoritatea veterinarã centralã a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tãierii vitelului provenit dintr-o vacã infectatã, dacã acesta a fost separate de mama lui imediat dupã fãtare. În acest caz vitelul trebuie sã fie supus cerintelor prevãzute la pct. 2 lit. c).

E. Conform procedurii nationale si pe baza informatiilor furnizate conform art. 8 al prezentei norme sanitare veterinare, România sau o parte a teritoriului ei poate fi consideratã oficial indemnã de leucozã enzooticã bovinã dacã:

a) toate conditiile de la lit. A sunt îndeplinite si cel putin 99,8% din efectivele de bovine sunt oficial indemne de leucozã enzooticã bovinã; sau

b) nici un caz de leucozã enzooticã bovinã nu a fost co nfirmat în România sau într-o parte a teritoriului ei în ultimii 3 ani, iar prezenta tumorilor suspectate de a se datora leucozei enzootice bovine este notificatã obligatoriu si s-a efectuat o investigare a cauzelor acestora. În cazul României, toate animalele în vârstã de peste 24 de luni, din cel putin 10% din efective, alese în mod aleatoriu, trebuie sã fi fost testate în ultimele 24 de luni, conform cap. II, cu rezultate negative, iar în cazul unei pãrti a teritoriului României, toate animalele în vârstã de peste 24 de luni au fost supuse în ultimele 24 de luni unei testãri prevãzute la cap. II al acestei anexe, cu rezultate negative, conform capitolului mentionat; sau

c) orice altã metodã demonstreazã, cu un coeficient de precizie de 99%, cã sunt infectate mai putin de 0,2% din animalele din efectiv.

F. România sau o regiune a teritoriului sãu îsi poate pãstra statusul de oficial indemnã de leucozã enzooticã bovinã dacã:

a) toate animalele tãiate pe teritoriul României sau al regiunii respective sunt supuse examinãrii oficiale post-mortem si toate tumorile care ar putea fi datorate virusului leucozei enzootice bovine sunt trimise pentru examinare de laborator;

b) România raporteazã Comisiei Europene toate cazurile de leucozã enzooticã bovinã care apar într-o regiune;

c) toate animalele care reactioneazã pozitiv la oricare dintre testele prevãzute la cap. II al prezentei anexe sunt tãiate si efectivele din care provin sunt supuse restrictiilor pânã la restabilirea statusului lor conform lit. D; si

d) toate animalele în vârstã de peste 2 ani au fost testate fie o datã în primii 5 ani dupã ce statutul s-a acordat conform cap. II al prezentei anexe, fie în cursul primilor 5 ani dupã acordarea statutului prin orice altã procedurã care demonstreazã cu certitudine de 99% cã mai putin de 0,2% din efectiv este infectat. Totusi, atunci când nici un caz de leucozã enzooticã bovinã nu s-a înregistrat în România sau într-o regiune a ei în ultimii 3 ani, la proportia unui efectiv de 10.000 de bovine, se poate lua o decizie, conform procedurii nationale, ca testarea serologicã uzualã sã poatã fi redusã, cu conditia ca toate bovinele mai mari de 12 luni din cel putin 1% din efective, alese în mod aleatoriu în fiecare an, sã fi fost supuse unui test efectuat conform cap. II al prezentei anexe.

G. Statusul de oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã al României sau al unei pãrti a teritoriului României este suspendat, conform procedurii nationale, dacã în urma investigatiilor efectuate conform lit. F de mai sus existã indiciul unei schimbãri semnificative în situatia privind leucoza enzooticã bovinã în România sau într-o parte a teritoriului ei care a fost recunoscutã ca fiind oficial indemnã de leucozã enzooticã bovinã. Statusul de oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã poate fi restabilit conform procedurii nationale, atunci când sunt îndeplinite criteriile stabilite prin aceeasi procedurã.

CAPITOLUL II

Testarea pentru leucoza enzooticã bovina

Testarea pentru leucoza enzooticã bovinã se realizeazã prin reactia de imunodifuzie, în conditiile descrise la lit. A si B ale acestui capitol sau prin testul imunoenzimatic (ELISA), în conditiile descrise la lit. C. Metoda imunodifuziei poate fi utilizatã doar pentru testarea individualã. Dacã rezultatele testãrilor constituie subiectul unei testãri de conformitate, trebuie efectuat un control suplimentar prin intermediul testului de imunodifuzie.

A. Testul de imunodifuzie în gel de agar pentru leucozã enzooticã bovinã

1. Antigenul care trebuie folosit în testare trebuie sã continã glicoproteine ale virusului leucozei enzootice bovine.

Antigenul trebuie sã fie standardizat împotriva unui ser standard (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga.

2. Institutele centrale indicate mai jos trebuie sã fie rãspunz ãtoare de calibrarea antigenului standard de lucru din laborator împotriva serului standard oficial CEE (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic si Sãnãtate Animalã.

3. Antigenele standard folosite în laborator trebuie trimise, cel putin o datã pe an, în laboratoarele de referintã CEE, în vederea testãrii fatã de serul standard oficial al CEE. Separat de aceastã standardizare, antigenul de uz poate fi calibrat conform lit. B.

4. Reagentii folositi sunt:

a) antigenul: trebuie sã continã glicoproteine specifice ale virusului leucozei enzootice bovine, care a fost standardizat contra serului oficial al CEE;

b) serul de testat;

c) serul de control cunoscut pozitiv;

d) gel de agar: 0,8% agar, 8,5% NaCl, tampon Tris 0,05M cu pH 7,2; 15 ml din acest gel trebuie plasati într-o placã Petri cu diametrul de 85 mm, astfel încât sã rezulte o grosime de 2,6 mm a agarului.

5. Modelul dupã care se realizeazã testul constã în tãierea în agar a 7 godeuri uscate, pânã la fundul plãcii; modelul constã într-un godeu central si 6 godeuri plasate circular în jurul acestuia. Diametrul godeului central este de 4 mm. Diametrul godeurilor periferice este de 6 mm.

Distanta dintre godeul central si godeurile periferice este de 3 mm.

6. Godeul central trebuie umplut cu antigen standard.

Godeurile periferice 1 si 4 sunt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 2, 3, 5 si 6, cu serurile de testat. Godeurile trebuie umplute pânã când dispare meniscul.

7. Aceasta rezultã în urmãtoarele cantitãti care au fost obtinute: antigen: 32 µl; ser pozitiv: 73 µl, ser de control; ser de testat: 73 µl, ser care este suspect.

8. Incubatia trebuie sã dureze 72 de ore la temperatura camerei, 20-27ºC, într-o încãpere închisã si umedã.

9. Testul poate fi citit la 24 si 48 de ore, dar rezultatul final nu poate fi obtinut înainte de 72 de ore.

a) Serul de testat este pozitiv dacã formeazã o linie specificã de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine si formeazã o linie completã de identificare cu serul de control.

b) Serul de testat este negativ dacã nu formeazã o linie specificã de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine si dacã nu curbeazã linia produsã de serul de control.

c) Reactia nu poate fi consideratã concludentã dacã:

1. curbeazã linia serului de control spre godeul cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine, fãrã a forma o linie de precipitare vizibilã cu antigenul; sau

2. nu poate fi cititã ca negativã sau pozitivã.

În cazul reactiilor neconcludente, testul poate fi repetat folosindu-se un ser concentrat.

10. Orice altã configuratie sau orice alt model poate fi folosit cu conditia ca serul E4 diluat 1:10 în serul negativ sã poatã fi detectat ca fiind pozitiv.

B. Metoda pentru standardizarea antigenului

a) Solutii si materiale necesare:

1. 40 ml de agar 1,6% în tampon Tris/HCI 0,05% M, cu pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

2. 15 ml ser de la bovine cu leucozã enzooticã, continând anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:10 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

3. 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine, având anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:5 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

4. 4 plãci Petri din plastic cu diametrul de 85 mm;

5. un perforator cu un diametru de la 4 pânã la 6 mm;

6. antigen de referintã;

7. antigenul care urmeazã sã fie standardizat;

8. o baie de apã la 56ºC.

b) Mod de lucru

1. Se dizolvã agarul (1,6%) în tampon Tris/HCl, încãlzindu-l cu atentie pânã la 100ºC.

2. Se tine pe baia de apã timp de aproximativ o orã.

De asemenea, se pun dilutiile de ser contra virusului leucozei enzootice bovine pe o baie de apã.

3. Se amestecã 15 ml din solutia de agar la 56ºC cu 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine (1:10), scuturând rapid si turnând 15 ml în fiecare dintre cele 2 plãci Petri. Se repetã aceastã procedurã cu serul contra virusului leucozei enzootice bovine diluat 1:5.

4. Când agarul s-a întãrit, se practicã godeurile dupã cum urmeazã:

c) Adãugarea antigenelor

1. Plãcile Petri 1 si 3:

godeul A - antigen de referintã nediluat;

godeul B - antigen de referintã diluat 1:2;

godeurile C si E - antigen de referintã;

godeul D - antigen de testat nediluat.

2. Plãcile Petri 2 si 4:

godeul A - antigenul de testat nediluat;

godeul B - antigenul de testat diluat 1:2;

godeul C - antigenul de testat diluat 1:4;

godeul D - antigenul de testat diluat 1:8.

d) Instructiuni suplimentare

1. Experimentul trebuie sã fie efectuat cu douã dilutii de ser (1:5 si 1:10) în scopul obtinerii precipitãrii optime.

2. Dacã diametrul precipitãrii este prea mic pentru ambele dilutii, serul trebuie diluat în continuare.

3. Dacã diametrul precipitãrii este prea mare si neclar pentru ambele dilutii, trebuie aleasã o dilutie mai micã a serului.

4. Concentratia finalã a agarozei trebuie sã fie de 0,8%, iar cea a serurilor, de 5% si, respectiv, 10%.

5. Se noteazã diametrele mãsurate în urmãtorul sistem de coordonate. Dilutia de lucru este aceea la care s-a înregistrat acelasi diametru pentru antigenul de testat si antigenul de referintã.

C. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea leucozei enzootice bovine

1. Materialele si reagentii care urmeazã sã fie folositi sunt urmãtorii:

a) microplãci pentru faza solidã, cuvete sau orice altã fazã solidã;

b) antigenul este fixat în faza solidã cu sau fãrã ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali. Dacã antigenul este atasat direct la faza solidã, toate probele testate care dau o reactie pozitivã trebuie retestate contra antigenului de control. Antigenul de control trebuie sã fie identic cu antigenul examinat, exceptând antigenele virusului leucozei enzootice bovine. Dacã anticorpii fixatori sunt asociati cu faza solidã, anticorpii trebuie sã nu reactioneze cu alte antigene decât cu cele ale virusului leucozei enzootice bovine;

c) fluidul biologic care trebuie testat;

d) martori negativi si pozitivi corespondenti;

e) conjugatul;

f) un substrat adaptat enzimei utilizate;

g) o solutie inhibitoare, dacã este necesarã;

h) solutii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor si pentru spãlare;

i) un sistem de citire corespunzãtor substratului folosit.

2. Standardizarea si sensibilitatea testului

Sensibilitatea testului ELISA trebuie sã fie la un astfel de nivel încât serul E4 sã fie evaluat ca prezentând o reactie pozitivã atunci când este diluat de 10 ori (în cazul probelor de ser) sau de 250 de ori (în cazul probelor de lapte) mai mult decât dilutia obtinutã plecând de la probele colective. În testãrile în care probele (de ser si lapte) sunt testate individual serul E4 diluat 1:10 (pentru serul negativ) sau 1:250 (pentru laptele negativ) trebuie sã prezinte o reactie pozitivã atunci când este examinat la aceeasi dilutie de lucru ca cea utilizatã pentru testarea individualã.

Institutele centrale mentionate la lit. A pct. 2 sunt responsabile pentru verificarea calitãtii metodei ELISA, în special pentru determinarea, pentru fiecare lot de productie, a numãrului de probe puse în comun în functie de titrul obtinut pentru serul E4. Serul E4 va fi furnizat de Laboratorul Veterinar National din Copenhaga.

3. Conditii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea leucozei enzootice bovine Metoda ELISA poate fi utilizatã pe o probã de lapte sau de lactoser obtinutã dintr-o fermã în care cel putin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacã se foloseste aceastã metodã, trebuie luate mãsuri pentru a asigura o corespondentã între probele recoltate si animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

ANEXA Nr. 5

la norma sanitarã veterinarã

Partea I

A. Bolile bovinelor:

a) febra aftoasã;

b) rabia;

c) tuberculoza;

d) bruceloza;

e) pleuropneumonia contagioasã bovinã;

f) leucoza enzooticã bovinã;

g) antraxul.

B. Bolile porcinelor:

a) rabia;

b) bruceloza;

c) pesta porcinã clasicã - pesta porcinã africanã;

d) febra aftoasã;

e) boala veziculoasã a porcului;

f) antrax.

Partea a II-a

a) boala lui Aujeszky;

b) rinotraheita infectioasã bovinã;

c) infectia cu Brucella suis;

d) gastroenterita transmisibilã.

ANEXA Nr. 6

la norma sanitarã veterinarã

Modelul 1

Numãrul de referintã al certificatului original8):

Numãrul certificatului7):

CERTIFICAT DE SÃNÃTATE

pentru animale din specia bovine, destinate tãierii1)/reproductiei1)/productiei1)

Statul de origine .......

Regiunea de origine .........

SECTIUNEA A

Numele si adresa expeditorului .........

Numele si adresa exploatatiei de origine ...... 2)

Numãrul de aprobare al comerciantului ........3)

Adresa si numãrul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine1) sau de tranzit1)................. 3)

............... 3)

Informatii despre starea de sãnãtate

Subsemnatul certific cã fiecare animal din transportul descris mai jos:

1. provine dintr-o exploatatie de origine si dintr-o zonã care, în conformitate cu legislatia comunitarã sau cu legislatia nationalã, nu constituie subiectul unei interdictii sau al unei restrictii datorate unor boli care afecteazã bovinele;

2. provine dintr-un efectiv de origine situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau dintro parte a teritoriului acestuia:

a) cu o retea de supraveghere aprobatã de:

Decizia Comisiei .../.../CE3);

b) care este recunoscut ca fiind:

1. oficial indemnã de tuberculozã

Decizia Comisiei .../.../CE3);

2. oficial indemnã de brucelozã

Decizia Comisiei .../.../CE3);

3. oficial indemnã de leucozã enzooticã bovinã

Decizia Comisiei .../.../CE3);

3. 3) este un animal pentru reproductie1) sau productie1) care:

a) a fost rezident, în mãsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la nastere, dacã este de vârstã mai micã de 30 de zile, si nici un animal importat dintr-o tarã tertã nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu conditia sã fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie;

b) provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculozã, brucelozã si leucozã enzooticã bovinã si a fost testat, cu rezultate negative, în cursul celor 30 de zile anterioare îmbarcãrii din exploatatia de origine, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din Directiva 64/432/CEE, dupã cum urmeazã:

Testul	Testul nu este solicitat pentru urmãtoarele categorii de animale	Solicitat Da4)/Nu5)	Data testãrii sau recoltãrii probelor
Testul de tuberculinare	Animale cu vârsta mai micã de 6 sãptãmâni
Reactia de seroaglutinare6)	Animale castrate si animale cu vârsta pentru brucelozã mai micã de 12 luni
Test pentru leucozã	Animale cu vârsta mai micã enzooticã bovinã de 12 luni

4.3) este un animal pentru tãiere provenit dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculozã si oficial indemn de leucozã enzooticã bovinã si este:

a) castrat3); sau

b) necastrat si provine dintr-un efectiv oficial indemn de brucelozã3);

5.3) este un animal destinat tãierii, originar dintr-un efectiv care nu este oficial indemn de tuberculozã, brucelozã si leucozã enzooticã bovinã si este expediat în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Directiva 64/432/CEE, cu numãrul de licentã ..........., dintr-o exploatatie si a fost testat cu rezultate negative în cursul celor 30 de zile anterioare expedierii din exploatatia de origine, dupã cum urmeazã:

Testul	Data testãrii sau a recoltãrii probelor
Testul de tuberculinare
Reactia de seroaglutinare6) pentru brucelozã
Testul pentru leucozã enzooticã bovinã

6.11) bazat pe informatiile furnizate fie într-un act oficial, fie într-un certficat în care sectiunile A si B au fost completate de cãtre un medic veterinar oficial sau de cãtre medicul veterinar aprobat, responsabil de exploatatia de origine, îndeplineste cerintele de sãnãtate aplicabile pct. 1-5 ale sectiunii A, care de aceea nu sunt detaliate în acest certificat;

7.3) este un animal în vârstã mai micã de 30 de luni, destinat productiei de carne si care provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculozã, brucelozã si leucozã enzooticã bovinã, si este expediat, conform art. 6 alin. (2) lit. e) din Directiva 64/432/CEE, sub numãrul de autorizatie ...... .

SECTIUNEA B

Descrierea lotului transportat

Data îmbarcãrii ......

Numãrul total de animale .........

Identificarea animalului (animalelor):

Numãrul documentului provizoriu

Numãrul de pasaport (pentru animale mai mici de 4 sãptãmâni)

Identificarea oficialã

Se va continua, dacã este necesar, pe o listã atasatã, semnatã si stampilatã de medicul veterinar oficial sau aprobat.

Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã este diferit de transportatorul mentionat în sectiunea C si/sau dacã distanta pe care se efectueazã transportul depãseste 50 km) ...........

Mijlocul de transport ...... Înregistrare .........

Certificarea sectiunilor A si B

Stampila oficialã

Locul

Data

Semnãtura*)

---

*) Fiecare dintre sectiunile A si B ale certificatului trebuie sã fie stampilatã si semnatã de medicul veterinar official al exploatatiei de origine, dacã este diferit de medicul veterinar oficial care semneazã sectiunea C, sau semnatã de medicul veterinar aprobat al exploatatiei de origine în care statul membru care efectueazã expedierea a introdus sistemul de retele de supraveghere, aprobat prin Decizia Comisiei .../.../CE, sau semnatã de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data îmbarcãrii animalelor.

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semneazã

SECTIUNEA C9)

Numele si adresa destinatarului ............

Numele si adresa exploatatiei de destinatie1) sau ale centrului de colectare aprobat în statul de destinatie1) (completati aceastã portiune prin dactilografiere)

Numele .....

Adresa: .....

Tara/regiunea ......

Codul postal ......

Statul membru .......

Numãrul de aprobare al comerciantului ....3)

Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã distanta depãseste 50 km) ........10)

Mijloc de transport ........ Înregistrare .......

Dupã inspectie, astfel cum este solicitat de reglementãri, certific cã:

1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ........., în cursul a 24 de ore înainte de plecarea planificatã, si nu au prezentat semne clinice de boli infectioase si contagioase;

2. exploatatia de origine si, unde este cazul, centrul de colectare aprobat si zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unor interdictii sau restrictii din motive de boli care afecteazã bovinele, în conformitate cu legislatia comunitarã sau nationalã;

3. toate prevederile aplicabile ale Directivei Consiliului 64/432/CEE au fost îndeplinite;

4. 3) animalele de mai sus întrunesc garantii suplimentare pentru:

- boala ......., în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;

5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat3);

6. în momentul inspectiei animalelor de mai sus acestea erau corespunzãtoare pentru a fi transportate în cãlãtoria intentionatã, conform prevederilor Directivei 91/628/CEE12).

Certificarea sectiunii C

Stampila oficialã

Locul

Data

Semnãtura*)

---

*) Sectiunea C a certificatului trebuie sã fie stampilatã si semnatã de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completeazã certificatul pentru expedierea animalelor cãtre statul de destinatie.

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semneazã

Informatii suplimentare

1. Certificatul trebuie sã fie stampilat si semnat în culori diferite fatã de textul tipãrit.

2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspectiei de sãnãtate efectuate în statul de origine la care se face referire în sectiunea C.

3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberãrii certificatului sau cel putin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

1) Se anuleazã, dupã caz.

2) Nu se aplicã acolo unde animalele provin din exploatatii diferite.

3) Anulati dacã nu este aplicabil.

4) Nu se solicitã dacã un sistem de retele de supraveghere este aprobat prin decizie a Comisiei Europene.

5) Nu se solicitã dacã statul de origine sau partea statului unde este situat efectivul este recunoscutã ca fiind indemnã de boala la care se face referire.

6) Sau orice alt test aprobat în conformitate cu art. 17 din Directiva 64/432/CEE.

7) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al statului de origine.

8) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.

9) Tãiati dacã certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine si doar sectiunile A si B sunt completate si semnate.

10) Tãiati dacã transportatorul este cel identificat în sectiunea B.

11) Pct. 6 al sectiunii A trebuie semnat de medicul veterinar al centrului de colectare aprobat, dupã controlarea documentelor si a identitãtii animalelor sosite cu un document oficial sau cu un certificat având sectiunile A si B completate, altfel acest punct trebuie tãiat.

12) Aceastã declaratie nu absolvã transportatorii de obligatiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la disponibilitatea animalelor pentru a fi transportate.

Modelul 2

CERTIFICAT DE SÃNÃTATE

pentru animale din specia porcine, destinate tãierii1)/reproductiei1)/productiei1)

Statul de origine .......

Regiunea de origine .........

SECTIUNEA A

Numele si adresa expeditorului ..........

Numele si adresa exploatatiei de origine ......2)

Numãrul de aprobare al comerciantului ................ ....... 3)

Adresa si numãrul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine1) sau de tranzit1).

.............. 3)

.............. 3)

Informatii despre starea de sãnãtate

Subsemnatul certific cã fiecare animal din transportul descris mai jos:

1. provine dintr-o exploatatie de origine si dintr-o zonã care, în conformitate cu legislatia comunitarã sau cu legislatia nationalã, nu constituie subiectul unei interdictii sau al unei restrictii din cauza unor boli care afecteazã porcinele;

2. 3) este un animal pentru reproductie1) sau productie1) care a fost rezident, în mãsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la nastere, dacã este în vârstã mai micã de 30 de zile, si nici un animal importat dintr-o tarã tertã nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu conditia sã fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

SECTIUNEA B

Descrierea lotului transportat

Data îmbarcãrii ......

Numãrul total de animale .........

Identificarea animalului (animalelor):

Rasa Data nasterii Identificarea oficialã

Se va continua, dacã este necesar, pe o listã atasatã, semnatã si stampilatã de medicul veterinar oficial sau aprobat.

Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã este diferit de transportatorul mentionat în sectiunea C si/sau dacã distanta pe care se efectueazã transportul depãseste 50 km) .........

Mijlocul de transport ...... Înregistrare .........

Certificarea sectiunilor A si B

Stampila oficialã

Locul

Data

Semnãtura*)

---

*) Fiecare dintre sectiunile A si B ale certificatului trebuie sã fie ori stampilatã si semnatã de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine, dacã este diferit de medicul veterinar oficial care semneazã sectiunea C, ori semnatã de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data îmbarcãrii animalelor.

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semneazã

Numãrul de referintã al certificatului original5):

Reference number to original certificate5):

Numãrul certificatului4):

Certificate number4):

SECTIUNEA C6)

Numele si adresa destinatarului ............

Numele si adresa exploatatiei de destinatie1) (completati aceastã portiune prin dactilografiere):

Numele .....

Adresa: .....

Tara/regiunea ......

Codul postal ......

Statul .......

Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã distanta depãseste 50 km) ......7)

Mijloc de transport ...... Înregistrare .......

Dupã inspectie, astfel cum este solicitat de reglementãri, certific cã:

1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ......... în cursul a 24 de ore înainte de livrarea planificatã, si nu au prezentat semne clinice de boli infectioase si contagioase;

2. exploatatia de origine si, unde este cazul, centrul de colectare aprobat si zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unei interdictii sau restrictii din motive de boli care afecteazã bovinele, în conformitate cu legislatia comunitarã sau nationalã;

3. toate prevederile aplicabile ale Directivei Consiliului 64/432/CEE au fost îndeplinite;

4. 3) animalele de mai sus întrunesc garantii suplimentare pentru:

- boala ........., în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;

5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat3);

6. în momentul inspectiei animalele de mai sus erau corespunzãtoare pentru a fi transportate în cãlãtoria intentionatã, conform prevederilor Directivei 91/628/CEE8)

Certificarea sectiunii C

Stampila oficialã

Locul

Data

Semnãtura*)

Numele si functia cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semneazã

Informatii suplimentare

1. Certificatul trebuie sã fie stampilat si semnat în culori diferite fatã de textul tipãrit.

2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspectiei de sãnãtate efectuate în statul de origine si la care se face referire în Sectiunea C.

3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberãrii

certificatului sau cel putin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

1) Tãiati dupã caz.

2) Nu se aplicã acolo unde animalele provin din exploatatii diferite.

3) Tãiati dacã nu este aplicabil.

4) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al statului de origine.

5) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.

6) Tãiati dacã certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine si doar sectiunile A

si B sunt completate si semnate.

7) Tãiati dacã transportatorul este cel identificat în sectiunea B.

8) Aceastã declaratie nu absolvã transportatorii de obligatiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la aptitudinea animalelor de a fi transportate.

---

*) Sectiunea C a certificatului trebuie sã fie stampilatã si semnatã: de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completeazã certificatul pentru expedierea animalelor cãtre statul de destinatie.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

DIRECTIA GENERALÃ A VÃMILOR

DECIZIE

privind aplicarea deciziilor Comitetului Sistemului armonizat referitoare la interpretarea Sistemului armonizat de denumire si codificare a mãrfurilor

În temeiul prevederilor art. 104 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.114/2001,

directorul general al Directiei Generale a Vãmilor emite urmãtoarea decizie:

Art. 1. - Deciziile referitoare la interpretarea Sistemului armonizat, emise de Comitetul Sistemului armonizat la sesiunea 28 din anul 2001 si la sesiunea 29 din anul 2002 si aprobate de Consiliul de Cooperare Vamalã, conform Conventiei internationale privind Sistemul armonizat de denumire si codificare a mãrfurilor, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996, prevãzute în anexele nr. 1 si 2 la prezenta decizie, se aplicã de autoritatea vamalã în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.114/2001.

Art. 2. - Prezenta decizie va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Directorul general al Directiei Generale a Vãmilor,

Dinu Mihail Gheorghe

Bucuresti, 1 noiembrie 2002.

Nr. 1.417.

ANEXA Nr. 1*)

---

*) Anexele sunt reproduse în facsimil.