MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 740 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 10 octombrie 2002

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 229 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice

Decizia nr. 250 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurãri sociale ale avocatilor si ale art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

124. - Ordonantã de urgentã pentru modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru somaj si stimularea ocupãrii fortei de muncã

1.082. - Hotãrâre privind aprobarea finantãrii proiectului “Expeditia româneascã - Everest 2003”

1.084. - Hotãrâre privind trecerea din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în domeniul public al municipiului Alba Iulia si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, judetul Alba, a lucrãrii de artã monumentalã “Mihai Eminescu” – bust

1.092. - Hotãrâre pentru modificarea anexei la Hotãrârea Guvernului nr. 1.133/2001 privind aprobarea Strategiei de privatizare a Societãtii Comerciale “Alro” - S.A. Slatina

1.094. - Hotãrâre pentru aprobarea cheltuielilor ocazionate de prezenta în România, în perioada 2 iulie-31 decembrie 2002, în calitate de consilier al ministrului afacerilor externe, a domnului Johann Dreher, ambasador în Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federalã Germania

1.096. - Hotãrâre privind trecerea imobilelor în care îsi desfãsoarã activitatea unele unitãti sanitare de interes local din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei în domeniul public al municipiului Bucuresti si în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR

8. - Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind mãsurile prudentiale pentru practicarea asigurãrii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde)

REPUBLICÃRI

Legea nr. 108/1999 pentru înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 229

din 10 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Romarta” - S.A. Bucuresti (în calitate de succesor universal al Societãtii Comerciale “Optimex” - S.A.) în Dosarul nr. 1.830/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se aratã cã dispozitiile art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 186/2001 Curtea Constitutionalã a statuat cã prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 41 si de art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2002 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Romarta” - S.A. Bucuresti (în calitate de succesor universal al Societãtii Comerciale “Optimex” - S.A.) în Dosarul nr. 1.830/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã textul criticat prevede posibilitatea înstrãinãrii unui bun împotriva vointei proprietarului, desi, potrivit Constitutiei, singurul caz în care acest lucru este posibil este exproprierea pentru utilitate publicã. Se considerã de cãtre autorul exceptiei cã sunt astfel încãlcate dispozitiile art. 41 alin. (1) si (3), precum si ale art. 135 alin. (1) din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, “deoarece dispozitiile art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale nu stabilesc o obligatie în sarcina societãtilor comerciale la care statul este actionar de a vinde activele cãtre cei care au efectuat investitii, prevãzând doar posibilitatea acestora de a le vinde cãtre investitori”, astfel cã nu se poate “retine cã au fost încãlcate dispozitiile art. 41 alin. (1) si (3) si ale art. 135 din Constitutia României”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Guvernul considerã, de asemenea, cã exceptia este neîntemeiatã. În fundamentarea acestui punct de vedere se aratã cã textul criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionalã stabilind prin mai multe decizii cã acesta nu contravine dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), precum si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobatã prin Legea nr. 44/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, si modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, text care are urmãtorul cuprins:

“(1) Societãtile comerciale si regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participatiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare, prin negociere directã cu locatarii sau asociatii în situatiile în care acestia au efectuat investitii în activele pe care le utilizeazã reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din pretul de vânzare se scade valoarea investitiilor pe bazã de raport de evaluare acceptat de pãrti.

(2) Vânzarea se desfãsoarã cu acordul institutiei publice implicate.”

Critica de neconstitutionalitate se bazeazã pe sustinerea potrivit cãreia textul în cauzã contravine dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (3), precum si ale art. 135 alin. (1) din Constitutie, întrucât stabileste înstrãinarea unui bun împotriva vointei proprietarului sãu.

Textele constitutionale invocate au urmãtorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1) si (3): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire.”;

- Art. 135 alin. (1): “Statul ocroteste proprietatea.”

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 186 din 19 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999. Pentru a pronunta aceastã solutie Curtea, referindu-se si la solutia pronuntatã prin Decizia nr. 8 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, a retinut, în esentã, cã textul în cauzã “reglementeazã un segment din procesul de privatizare, component esential al reformei economice si inevitabil în creara unei adevãrate economii de piatã”. S-a mai retinut cã “este firesc ca statul sã stabileascã prin acte normative situatia pãrtii sale din patrimoniu si sã dea mandat în acest sens institutiei care îl reprezintã, pentru apãrarea intereselor sociale si economice generale, fãrã ca prin acestea sã se aducã atingere dreptului de proprietate al altor persoane”. Curtea a retinut, de asemenea, cã “utilizarea de cãtre legiuitor în continutul art. 27 a cuvântului «pot», atunci când se referã la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar, creeazã o posibilitate, iar nu o obligatie fermã, de naturã sã aducã atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societãtilor comerciale la care se referã textul”.

Întrucât în cauza de fatã nu se invocã elemente noi, de naturã sã conducã la reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia de respingere a exceptiei urmeazã a fi mentinutã de Curte.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã .Romarta” - S.A. Bucuresti (în calitate de succesor universal al Societãtii Comerciale “Optimex” - S.A.) în Dosarul nr. 1.830/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 septembrie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 250

din 17 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentã

a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurãri sociale ale avocatilor

si ale art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurãri sociale ale Avocatilor si ale art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor, exceptie ridicatã de Petrache Codreanu în Dosarul nr. 1.729/C/2002 al Tribunalului Neamt într-un litigiu privind acordarea pensiei pentru retragere definitivã din profesia de avocat.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public aratã cã art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000 nu prevede nici o discriminare privind stabilirea sau acordarea pensiei pentru avocati, alin. (1) stabilind categoriile de pensii de care pot beneficia avocatii, iar alin. (2), conditiile si procedura de acordare a acestora. Dispozitiile art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor, nefãcând parte din categoria actelor normative de nivelul legii, nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate. Solicitã respingerea exceptiei ca fiind inadmisibilã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 1.729/C/2002, Tribunalul Neamt a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000 si ale art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor, exceptie ridicatã de Petrache Codreanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia aratã cã i s-a refuzat recalcularea pensiei pentru limitã de vârstã, pentru perioada lucratã dupã pensionare, pe motivul cã dispozitiile legale criticate conditioneazã aceasta de retragerea definitivã din exercitarea profesiei de avocat si de radierea de pe tabloul avocatilor. Astfel, considerã cã i se face o nedreptate, instituindu-se o discrimi- nare fatã de alte categorii de cetãteni, cãrora legea le permite atât continuarea activitãtii si dupã pensionare, cât si cumulul pensiei cu venitul realizat din activitatea desfãsuratã, si cã astfel îi este îngrãdit dreptul la muncã, fiind încãlcate prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie.

Tribunalul Neamt apreciazã cã exceptia ridicatã este întemeiatã, întrucât dispozitiile legale criticate, conditionând posibilitatea transformãrii pensiei pentru limitã de vârstã în pensie de retragere de emiterea deciziei de încetare a activitãtii si de radiere din tabloul avocatilor, încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciazã cã exceptia referitoare la art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor este inadmisibilã. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat prevede doar categoriile de pensii ale avocatilor, urmând ca procedura si conditiile de acordare a pensiilor, precum si cumulul pensiei cu alte venituri sã fie reglementate prin Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor. Astfel, textul de lege nu contine prevederi de naturã sã contravinã dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 16, art. 38 si ale art. 49 din Constitutie.

Avocatul Poporului considerã cã prin “art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor se încalcã principiul egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice si se îngrãdeste dreptul la muncã al unor categorii de cetãteni, întrucât si avocatii trebuie sã aibã posibilitatea de a solicita recalcularea pensiei dupã fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni, astfel cum este prevãzut de Legea nr. 19/2000 si nu conditionat de încetarea activitãtii”.

Considerã exceptia întemeiatã.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurãri sociale ale avocatilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 452/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 25 iulie 2001, dispozitii care au urmãtorul continut:

“(1) Avocatii au dreptul la urmãtoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limitã de vârstã;

b) pensia de retragere definitivã din profesie;

c) pensia de retragere anticipatã definitivã din profesie;

d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmas.

(2) Conditiile si procedura de acordare a acestor pensii, precum si conditiile de reglementare a cumulului pensiei din alte sisteme de asigurare cu veniturile din exercitarea profesiei de avocat vor fi stabilite prin Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor.”

Autorul exceptiei, în principal, a sustinut neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor, aceste dispozitii fiind retinute si de cãtre instanta judecãtoreascã în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale.

În opinia autorului exceptiei dispozitiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constitutionale: art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept; art. 16 alin. (1), care consacrã principiul egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri; art. 38 alin. (1), care garanteazã dreptul la muncã si libertatea alegerii locului de muncã si a profesiei; si art. 49, referitoare la conditiile în care poate fi restrâns prin lege exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti.

Examinând textul art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000, Curtea retine cã acesta nu prevede nici o conditionare pentru stabilirea si acordarea pensiei ori pentru transformarea unei categorii de pensie în alta. Alin. (1) al acestui text de lege stabileste cele cinci categorii de pensii de care pot beneficia avocatii, iar alin. (2) prevede competenta Casei de Asigurãri a Avocatilor ca, prin statut, sã stabileascã “conditiile si procedura de acordare a acestor pensii, precum si conditiile de reglementare a cumulului pensiei din alte sisteme de asigurare cu veniturile din exercitarea profesiei de avocat”. Prin urmare, aceste dispozitii nu au cum sã contravinã nici uneia dintre prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei, iar solutionarea cauzei nu depinde de ele.

Curtea constatã cã obiectul cauzei în care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate îl constituie anularea unei decizii privind acordarea pensiei pentru retragere definitivã din profesia de avocat, care are ca temei legal de solutionare art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor, si nu art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000, astfel cã solutionarea litigiului nu depinde de aceastã prevedere, exceptia fiind, în acest sens, inadmisibilã potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã.

Conform dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000, “Casa de Asigurãri a Avocatilor are statut de organizare si functionare aprobat de Consiliul Uniunii Avocatilor din România”. Rezultã deci cã acest statut nu este un act normativ de nivelul legii sau al ordonantei Guvernului si, prin urmare, în sensul prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, potrivit cãrora “Curtea Constitutionalã [...] c) hotãrãste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor”, nu poate constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionalã.

Asadar, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã, este inadmisibilã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurãri sociale ale avocatilor si ale art. 36 din Statutul Casei de Asigurãri a Avocatilor, exceptie ridicatã de Petrache Codreanu în Dosarul nr. 1.729/C/2002 al Tribunalului Neamt.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 17 septembrie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor

pentru somaj si stimularea ocupãrii fortei de muncã

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

Art. I. - Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru somaj si stimularea ocupãrii fortei de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Litera d) a alineatului (1) al articolului 17 va avea urmãtorul cuprins:

“d) a expirat durata pentru care militarii au fost angajati pe bazã de contract sau li s-a desfãcut contractul din motive neimputabile lor;”

2. Litera a) a alineatului (2) al articolului 18 va avea urmãtorul cuprins:

“a) cetãtenii români care sunt încadrati în muncã sau realizeazã venituri în România, în conditiile legii, cu exceptia persoanelor care au calitatea de pensionari;”

3. Litera d) a alineatului (1) al articolului 38 va avea urmãtorul cuprins:

“d) expirãrii duratei sau desfacerii contractului militarilor angajati pe bazã de contract.”

4. Articolul 72 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 72. - Persoanele cãrora li s-a stabilit dreptul la indemnizatia de somaj potrivit legii si care se angajeazã pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, beneficiazã, din momentul angajãrii pânã la sfârsitul perioadei pentru care erau îndreptãtite sã primeascã indemnizatia de somaj, de o sumã lunarã, neimpozabilã, acordatã din bugetul asigurãrilor pentru somaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizatiei de somaj, stabilitã si, dupã caz, recalculatã conform legii.”

5. Alineatul (2) al articolului 79 va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Cuantumul lunar al subventiei acordate pentru fiecare persoanã încadratã cu contract individual de muncã din rândul somerilor este:

a) în perioada 1 aprilie-31 octombrie, 70% din salariul de bazã minim brut pe tarã;

b) în perioada 1 noiembrie-31 martie, un salariu de bazã minim brut pe tarã, la care se adaugã contributiile de asigurãri sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.”

6. Alineatul (2) al articolului 86 va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Creditele se acordã în baza unor proiecte de fezabilitate, proportional cu numãrul de locuri de muncã ce vor fi înfiintate, pentru o perioadã de cel mult 3 ani, pentru investitii, inclusiv perioada de gratie de maximum 6 luni si, respectiv, un an pentru asigurarea productiei, cu o dobândã de 50% din dobânda de referintã a Bãncii Nationale a României.”

7. Dupã alineatul (2) al articolului 86 se introduc alineatele (21) si (22) cu urmãtorul cuprins:

“(21) În judetele în care rata medie anualã a somajului s-a situat peste rata medie anualã a somajului pe tarã, comunicatã de Agentia Nationalã pentru Ocuparea Fortei de Muncã, creditele se acordã în anul calendaristic urmãtor cu o dobândã de 25% din dobânda de referintã a Bãncii Nationale a României.

(22) În trimestrul IV al anului 2002 se acordã credite în conditiile prevãzute la alin. (21) în judetele care au înregistrat în perioada 1 octombrie 2001-30 septembrie 2002 o ratã medie a somajului peste rata medie a somajului pe tarã, înregistratã în aceastã perioadã.”

8. Alineatul (3) al articolului 86 va avea urmãtorul cuprins:

“(3) Beneficiarii de credite acordate în conditiile prevãzute la alin. (2), (21) si (22) trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a) sã aibã cel mult 250 de angajati si/sau membri cooperatori cu raporturi de muncã sau de serviciu;

b) activitatea de bazã sã se realizeze în productie, servicii sau în turism;

c) pe cel putin 50% din numãrul locurilor de muncã nou-create prin înfiintarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici si mijlocii sau de unitãti cooperatiste sã fie încadrat personal provenind din rândul somerilor înregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de muncã;

d) personalul încadrat în conditiile prevãzute la lit. c) sã fie mentinut în activitate cel putin 3 ani;

e) locurile de muncã avute în vedere la acordarea de credite în conditiile alin. (2), (21) si (22) sã nu fie locurile de muncã vacante, rezultate în urma disponibilizãrilor de personal în ultimele 12 luni premergãtoare încheierii contractului de creditare.”

9. Dupã alineatul (3) al articolului 86 se introduce alineatul (31) cu urmãtorul cuprins:

“(31) Asociatiile familiale pot primi credite proportional cu numãrul membrilor acestora, iar persoanele fizice autorizate care desfãsoarã în mod independent activitãti economice pot primi credite pentru finantarea propriului loc de muncã,cu respectarea prevederilor alin. (2), (21) si (22).”

10. Alineatul (4) al articolului 86 va avea urmãtorul cuprins:

“(4) Somerii care se obligã sã înfiinteze întreprinderi mici si mijlocii, unitãti cooperatiste, asociatii familiale sau care desfãsoarã în mod independent o activitate economicã în calitate de persoane fizice autorizate au prioritate la obtinerea creditelor.”

Art. II. - Dupã aprobarea prin lege a prezentei ordonante de urgentã, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru somaj si stimularea ocupãrii fortei de muncã, cu modificãrile si completãrile aduse prin prezenta ordonantã de urgentã, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Ministrul apãrãrii nationale,

Ioan Mircea Pascu

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 124.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind aprobarea finantãrii proiectului “Expeditia româneascã - Everest 2003”

În temeiul art. 107 din Constitutie,

având în vedere prevederile art. III alin. (11) lit. a) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 163/2001 privind reglementarea unor mãsuri financiare, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 364/2002,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã finantarea proiectului “Expeditia româneascã - Everest 2003” în limita sumei de 6,8 miliarde lei.

Art. 2. - Finantarea proiectului prevãzut la art. 1, aprobat prin Hotãrârea Consiliului interministerial pentru imagine externã nr. 48 din 1 octombrie 2002, se asigurã partial în anul 2002 prin suplimentarea bugetului Ministerului Tineretului si Sportului cu suma de 3,4 miliarde lei si diminuarea corespunzãtoare a bugetului Secretariatului General al Guvernului, de la capitolul 72.01 “Alte actiuni”, subcapitolul 13 “Programe de informare si prezentare a imaginii României”, titlul “Transferuri”.

Art. 3. - Cu sumele rãmase neutilizate se diminueazã bugetul Ministerului Tineretului si Sportului si se suplimenteazã bugetul Secretariatului General al Guvernului la capitolul 72.01 “Alte actiuni”, subcapitolul 13 “Programe de informare si prezentare a imaginii României”, titlul “Transferuri”, pânã la data de 25 decembrie 2002.

Art. 4. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã introducã modificãrile ce rezultã din aplicarea prevederilor prezentei hotãrâri în bugetele Secretariatului General al Guvernului si Ministerului Tineretului si Sportului pe anul 2002.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul tineretului si sportului,

Georgiu Gingãras

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihãilescu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina

secretar de stat

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.082.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind trecerea din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în domeniul public al municipiului Alba Iulia si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, judetul Alba, a lucrãrii de artã monumentalã “Mihai Eminescu” - bust

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã trecerea din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în domeniul public al municipiului Alba Iulia si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, judetul Alba, a lucrãrii de artã monumentalã “Mihai Eminescu” - bust, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - Predarea-preluarea lucrãrii prevãzute la art. 1 se va face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, la valoarea de inventar, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul culturii si cultelor,

Laurentiu Tãnase,

secretar de stat

p. Ministrul administratiei publice,

Ionel Flesariu,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.084.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a lucrãrii de artã monumentalã transmise din domeniul public al statului si din administrarea

Ministerului Culturii si Cultelor în domeniul public al municipiului Alba Iulia si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, judetul Alba

Denumirea bunului	Caracteristicile bunului	Amplasamentul bunului	Valoarea bunului (lei)	Persoana juridicã de la care se transmite bunul	Persoana juridicã la care se transmite bunul	Numãrul de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice
Lucrare de artã monumentalã “Mihai Eminescu” - bust	- autor: Nicolae Pascu Goia - bronz - scara: 1:1	Municipiul Alba Iulia, judetul Alba	75.000.000	Ministerul Culturi si Cultelor	Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia	101.463

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotãrârea Guvernului nr. 1.133/2001 privind aprobarea Strategiei de privatizare

a Societãtii Comerciale “Alro” - S.A. Slatina

În temeiul art. 107 din Constitutie,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 1.133/2001 privind aprobarea Strategiei de privatizare a Societãtii Comerciale “Alro” - S.A. Slatina, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 21 noiembrie 2001, cu modificãrile ulterioare, se modificã potrivit anexei*) care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul Autoritãtii pentru Privatizare

si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.092.

---

*) Anexa se comunicã Autoritãtii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si Ministerului Finantelor Publice.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea cheltuielilor ocazionate de prezenta în România, în perioada 2 iulie-31 decembrie 2002, în calitate de consilier al ministrului afacerilor externe, a domnului Johann Dreher, ambasador în Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federalã Germania

În temeiul art. 107 din Constitutie,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã finantarea cheltuielilor ocazionate de prezenta în România, în perioada 2 iulie-31 decembrie 2002, în calitate de consilier al ministrului afacerilor externe, a domnului Johann Dreher, ambasador în Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federalã Germania.

Art. 2. - (1) Finantarea cheltuielilor aferente desfãsurãrii activitãtii prevãzute la art. 1, în sumã de 198.000 mii lei, se asigurã din bugetul Ministerului Afacerilor Externe pe anul în curs, conform devizului cuprins în anexa*) care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

(2) În situatia în care domnul ambasador Johann Dreher, consilier al ministrului afacerilor externe, va efectua si deplasãri în strãinãtate în interesul Ministerului Afacerilor Externe, cheltuielile aferente, respectiv transport, cazare si diurnã, vor fi suportate din bugetul Ministerului Afacerilor Externe potrivit prevederilor legale în vigoare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoanã

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.094.

---

*) Anexa se comunicã Ministerului Afacerilor Externe.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind trecerea imobilelor în care îsi desfãsoarã activitatea unele unitãti sanitare de interes local din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei în domeniul public al municipiului Bucuresti si în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 8 alin. (1) si al art. 12 alin. (1)-(3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile ulterioare, precum si al art. 14 alin. (4) din Legea nr. 146/1999 privind organizarea, functionarea si finantarea spitalelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã trecerea imobilelor, compuse din constructii si terenuri aferente, în care îsi desfãsoarã activitatea unitãtile sanitare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei în domeniul public al municipiului Bucuresti si în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Art. 2. - Darea în administrare, concesionarea, închirierea si schimbarea destinatiei imobilelor transmise potrivit art. 1 se pot realiza numai în conditiile legii si cu acordul Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si al Ministerului Administratiei Publice.

Art. 3. - Unitãtile sanitare care îsi desfãsoarã activitatea în imobilele transmise potrivit art. 1 sunt de interes public local. Structura activitãtilor acestor unitãti sanitare se stabileste conform prevederilor legale, cu aprobarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, la propunerea Directiei de sãnãtate publicã a municipiului Bucuresti.

Art. 4. - Predarea-preluarea imobilelor care se transmit potrivit art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 5. - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2003.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul sãnãtãtii si familiei,

Daniela Bartos

p. Ministrul administratiei publice,

Ionel Flesariu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.096.

ANEXÃ1)

---

1) Anexa este reprodusã în facsimil.*) Anexele n

---

*) Anexele nr. 1-48 privind imobilele care se transmit se comunicã unitãtilor interesate.

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Normelor privind mãsurile prudentiale pentru practicarea asigurãrii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

în afara teritoriului României (Carte Verde)

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) si ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor,

potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din 24 septembrie 2002, prin care s-au adoptat Normele privind mãsurile prudentiale pentru practicarea asigurãrii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde),

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se pun în aplicare Normele privind mãsurile prudentiale pentru practicarea asigurãrii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde), cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia generalã asigurãri obligatorii din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor va asigura aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor,

Nicolae Eugen Crisan

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 8.

ANEXÃ

NORME

privind mãsurile prudentiale pentru practicarea asigurãrii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor

prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde)

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27), art. 5 lit. a) si h), art. 8 alin. (1), art. 20 si ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor adoptã prezentele norme prin care se prevãd principalele functii ale Biroului Român Carte Verde, dispozitiile privind constituirea, administrarea si gestionarea Fondului Comun Carte Verde, forma si continutul rapoartelor referitoare la asigurarea de rãspundere civilã a autovehiculelor Carte Verde.

Art. 1. - (1) Asigurãtorii autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor pentru practicarea asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România, modificate potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000 privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor, tinând seama de prevederile Normelor privind clasele care pot fi practicate de societãtile de asigurãri si ale Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurãrilor obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, membri ai Biroului Român Carte Verde, pot elibera documente internationale de asigurare Carte Verde în baza unui mandat acordat de cãtre acesta.

(2) Asigurãtorii emitenti de documente internationale de asigurare Carte Verde îsi desfãsoarã activitatea prin asociatia profesionalã Biroul Român Carte Verde, în baza propriului statut, cu conducere executivã proprie, sub denumirea Biroul Asigurãtorilor de Autovehicule din România, birou constituit cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.

(3) Asigurãtorii mandatati de Biroul Asigurãtorilor de Autovehicule din România, denumit în continuare BAAR, pentru practicarea asigurãrilor de rãspundere civilã pentru autovehicule Carte Verde sunt obligati sã respecte prevederile Conventiei Tip Inter Birouri Carte Verde si dispozitiile cuprinse în Statutul BAAR avizat de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor.

Art. 2. - (1) Potrivit dispozitiilor Conventiei Tip Inter Birouri Carte Verde si în conformitate cu prevederile cuprinse în Statutul BAAR avizat de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, BAAR îndeplineste urmãtoarele functii:

- mandateazã, dintre asigurãtorii autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor sã practice asigurãrile obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, pe cei care vor putea elibera documente internationale de asigurare Carte Verde, în baza prevederilor legale în vigoare, potrivit criteriilor stabilite de Adunarea generalã a BAAR si avizate de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor;

- emite documente internationale de asigurare Carte Verde si le distribuie membrilor sãi;

- stabileste nivelul minim al tarifelor de prime si limita maximã a cheltuielilor de achizitionare pentru asigurarea Carte Verde, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor;

- urmãreste modul de respectare a prevederilor privind drepturile si obligatiile stipulate în conventiile Tip Inter Birouri Carte Verde;

- reprezintã membrii BAAR în relatiile interne si cu strãinãtatea privind asigurarea de rãspundere civilã a autovehiculelor Carte Verde, inclusiv în cadrul Consiliului Birourilor;

- încheie, semneazã si denuntã conventii bilaterale cu celelalte birouri nationale din tãrile care au aderat la Conventia internationalã Carte Verde sau conventii bilaterale cu birourile nationale de compensatie care nu au aderat la aceastã conventie, dar care emit documente de asigurare similare;

- instrumenteazã si lichideazã, direct sau prin corespondent, daunele cauzate prin accidente de autovehicule produse pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile Conventiei Tip Inter Birouri Carte Verde;

- reprezintã în fata autoritãtilor si instantelor de judecatã din România, direct sau prin corespondent nominalizat, societãtile strãine de asigurare emitente ale documentelor internationale Carte Verde, în vederea apãrãrii drepturilor si intereselor acestora;

- poate revoca mandatul de membru al BAAR pentru asigurãtorii care încalcã prevederile legale din domeniu si actele proprii;

- stabileste si aplicã sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor conventiilor Tip Inter Birouri Carte Verde si a reglementãrilor interne BAAR, cu informarea prealabilã a Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.

(2) BAAR va informa periodic Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor cu privire la eliberarea/retragerea mandatelor, aplicarea de sanctiuni, reclamatiile si sesizãrile primite din partea altor birouri nationale si fraudele depistate.

Art. 3. - (1) BAAR are obligatia de a mentine Fondul Comun Carte Verde, fond deja constituit, destinat garantãrii rambursãrii cãtre birourile gestionare din strãinãtate a sumelor plãtite de acestea cu titlu de despãgubiri pentru pagube produse de asiguratii de rãspundere civilã Carte Verde ai societãtilor de asigurare membre ale BAAR, si în calitate de birou gestionar national, de a plãti sumele datorate cãtre terte persoane pãgubite, în România, precum si de a garanta deconturile corespondentilor nominalizati, neonorate în termen de douã luni de cãtre societãtile de asigurare din strãinãtate, respectiv de birourile emitente care au eliberat documentele internationale de asigurare Carte Verde.

De asemenea, BAAR are obligatia de a pãstra Fondul Comun Carte Verde la o bancã autorizatã de Banca Nationalã a României.

(2) Fondul Comun Carte Verde va avea urmãtoarele resurse financiare:

a) contributia initialã a asigurãtorilor emitenti de documente internationale Carte Verde;

b) contributii lunare si speciale ale asigurãtorilor emitenti de documente internationale Carte Verde.

(3) Contributia initialã si contributiile lunare, precum si termenele de platã a acestora vor fi stabilite prin Normele privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului Comun Carte Verde, emise de BAAR; pentru îndeplinirea obiectivului fondului prevãzut la alin. (1) se stabileste contributia initialã, care nu poate fi mai micã de 1,5% din volumul total de prime încasate pe polita Carte Verde în anul 2001 de cãtre fiecare societate membrã a BAAR, si contributia lunarã procentualã, care nu poate fi mai micã de 6% din total volum lunar de prime brute încasate pentru polite Carte Verde încheiate în perioada de raportare de cãtre fiecare societate membrã a BAAR.

(4) În cazul în care resursele Fondului Comun Carte Verde sunt insuficiente pentru garantarea rambursãrii cãtre birourile gestionare din strãinãtate a sumelor plãtite de acestea cu titlu de despãgubiri pentru pagube produse de asiguratii de rãspundere civilã Carte Verde ai societãtilor de asigurare membre ale BAAR, Adunarea generalã a BAAR poate dispune plata de cãtre societãtile membre a unei contributii speciale cu titlu de garantie, în functie de necesitãti, stabilind cuantumul efectiv, precum si termenul de platã a acesteia.

(5) Asigurãtorii emitenti de documente internationale Carte Verde plãtesc contributia initialã si contributiile lunare la termenele stabilite în Normele privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului Comun Carte Verde, emise de BAAR.

(6) Pentru nevirarea la termen a contributiilor prevãzute la alin. (2) BAAR va calcula majorãri de întârziere, în conformitate cu reglementãrile în vigoare referitoare la sumele nevirate la termen la bugetul de stat.

(7) Asigurãtorii mandatati de BAAR sã emitã documente internationale Carte Verde sunt obligati sã depunã pânã la sfârsitul anului 2002, la Fondul Comun Carte Verde – conform esalonãrii stabilite de Adunarea generalã a BAAR din 22 aprilie 2002 -, o contributie specialã în sumã de 225.000 euro, cu titlu de garantie pentru rãspunderile asumate în practicarea asigurãrilor Carte Verde. Începând cu anul 2003 cuantumul garantiei poate fi modificat de Adunarea generalã a BAAR.

Sumele depuse în Fondul Comun Carte Verde cu titlu de garantie, pe mãsura reîntregirii acestora, vor fi returnate societãtii care a contribuit, în cazul în care aceasta se retrage din BAAR, dar nu înainte de lichidarea fãrã datorii a propriului portofoliu Carte Verde.

În cazul în care resursele Fondului Comun Carte Verde vor deveni insuficiente dupã retragerea sumelor depuse cu titlu de garantie, Adunarea generalã a BAAR este obligatã sã dispunã în baza alin. (4) plata de cãtre societãtile membre a unei contributii speciale cu titlu de garantie care sã acopere în proportie de 100% sumele retrase.

Cererea retragerii din BAAR a unei societãti, precum si fundamentarea lichidãrii fãrã datorii a propriului portofoliu Carte Verde vor fi prezentate într-o notã de fundamentare care se va supune aprobãrii în Adunarea generalã a BAAR.

(8) BAAR are autoritatea sã administreze si sã gestioneze Fondul Comun Carte Verde, în calitate de birou plãtitor, si obligatia de a efectua plãti din acest fond în conformitate cu prevederile sectiunii V art. 11 lit. g) din Conventia Tip Inter Birouri Carte Verde.

(9) Normele privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului Comun Carte Verde, emise de BAAR, vor fi revizuite si adaptate conform prezentelor norme si vor fi supuse avizãrii Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.

(10) BAAR va comunica lunar Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor situatia încasãrilor si plãtilor efectuate din acest fond, în forma prevãzutã în anexa nr. 1.

(11) BAAR recupereazã de la asigurãtorii emitenti de documente internationale Carte Verde sumele plãtite din fond în numele si pentru contul acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar la propunerea Consiliului director, Adunarea generalã a BAAR poate stabili împotriva respectivilor asigurãtori:

- suspendarea temporarã a mandatului privind dreptul de a elibera documente de asigurare internationalã Carte Verde, perioadã în care societãtii în cauzã îi este interzis sã încheie asigurãri Carte Verde direct sau prin intermediari;

- excluderea din BAAR si retragerea mandatului privind dreptul de a elibera documente de asigurare internationalã Carte Verde.

Sumele recuperate vor reîntregi Fondul Comun Carte Verde.

Art. 4. - (1) Asigurãtorii emitenti de documente internationale Carte Verde, potrivit prevederilor art. 5 lit. h) din Legea nr. 32/2000, sunt obligati sã prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor toate documentele si informatiile solicitate care privesc asigurarea de rãspundere civilã a autovehiculelor Carte Verde.

(2) Asigurãtorii emitenti de documente internationale Carte Verde vor tine evidente lunare care privesc contractele încheiate pentru aceastã asigurare, care sã continã informatii referitoare la numãrul de cãrti verzi încheiate, numãrul si volumul despãgubirilor avizate, numãrul si valoarea daunelor lichidate, numãrul si volumul despãgubirilor nelichidate, separat pentru persoane fizice si juridice, volumul total al obligatiilor la care este expus asigurãtorul, programul de reasigurare, sumele virate la Fondul Comun Carte Verde.

În contabilitatea asigurãtorului autorizat si mandatat pentru practicarea asigurãrii de rãspundere civilã pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde) se vor efectua urmãtoarele înregistrãri contabile pentru contributiile la Fondul Comun Carte Verde:

- contributiile initiale si lunare destinate constituirii Fondului Comun Carte Verde se evidentiazã astfel:

643 “Cheltuielile cu alte vãrsãminte asimilate”	= 477 “Fonduri speciale - impozite, taxe si taxe si vãrsãminte asimilate”
- analitic distinct	- analitic distinct
- contributiile speciale cu titlu de garantie la Fondul Comun Carte Verde se evidentiazã astfel:
267 “Creante imobilizate si alte plasamente financiare” - analitic distinct	= 544 “Conturi curente la bãnci” - analitic distinct

(3) Asigurãtorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor rapoarte trimestriale, întocmite în baza informatiilor si datelor cuprinse în evidentele lunare, precizate la alin. (2), în forma prevãzutã în anexa nr. 2, pânã la data de 30 a lunii urmãtoare trimestrului expirat.

(4) Programul de reasigurare mentionat la alin. (2) va cuprinde copia contractelor de reasigurare, notele de acoperire a brokerilor de asigurare, lista reasigurãtorilor, cu mentionarea cotei de participare a fiecãruia, precum si alte documente sau informatii solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor. Aceste documente vor fi transmise în termen de o lunã de la publicarea prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I, si se vor retransmite obligatoriu în momentul reînnoirii contractelor de reasigurare.

(5) Raportarea privind virarea contributiei la Fondul Comun Carte Verde va fi prezentatã lunar pânã la data de 30 a lunii urmãtoare, în forma prevãzutã în anexa nr. 3.

Art. 5. - (1) Emiterea documentelor internationale de asigurare Carte Verde fãrã ca asigurãtorii emitenti sã fie autorizati de cãtre Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor sã practice asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si clasa 10 aferentã asigurãrilor generale din Normele nr. 3/2001 privind clasele de asigurãri care pot fi practicate de societãtile de asigurare, precum si fãrã mandatul BAAR este interzisã.

(2) Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de cãtre societãtile de asigurare se sanctioneazã potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000.

(3) Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de cãtre BAAR se sanctioneazã, potrivit art. 8 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Legea nr. 32/2000, cu revocarea sau modificarea avizului acordat conform art. 25 alin. (3) din aceeasi lege.

Art. 6. - Documentele internationale Carte Verde emise pânã la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme produc efecte depline asupra celor care au emis si emit documente Carte Verde cu acordul BAAR, precum si asupra acestuia, având în continuare drepturile si obligatiile instituite de prevederile Conventiei Tip Inter Birouri Carte Verde.

Art. 7. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantã din prezentele norme.

---

*) Anexele la norme nr. 1, 2 si 3 sunt reproduse in facsimil.

REPUBLICÃRI

LEGEA Nr. 108/1999*)

pentru înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii

---

*) Republicatã în temeiul art. II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 137/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999.

Legea nr. 108/1999 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999, si a fost modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 137/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999 (aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 320/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 28 iunie 2001) si prin Hotãrârea Guvernului nr. 238/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002.

**) A se vedea Hotãrârea Guvernului nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 24 septembrie 1999, cu modificãrile ulterioare.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Se înfiinteazã Inspectia Muncii, organ de specialitate al administratiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale, cu sediul în municipiul Bucuresti.

(2) Inspectia Muncii are personalitate juridicã si este finantatã de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare.

Art. 2. - Inspectia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncã, unitãti cu personalitate juridicã, care se organizeazã în fiecare judet si în municipiul Bucuresti.

Art. 3. - Inspectia Muncii, prin Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale, poate propune Guvernului înfiintarea în subordinea sa, în conditiile prevãzute de regulamentul de organizare si functionare, a unor unitãti cu personalitate juridicã, prin intermediul cãrora sã se asigure pregãtirea sau perfectionarea pregãtirii personalului propriu, precum si efectuarea unor prestatii legate de specificul activitãtii.

Art. 4. - (1) Functionarea Inspectiei Muncii se reglementeazã prin regulamentul de organizare si functionare, aprobat prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii va fi adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I**).

CAPITOLUL II

Atributiile Inspectiei Muncii

Art. 5. - Obiectivele principale ale activitãtii Inspectiei Muncii sunt urmãtoarele:

a) controlul aplicãrii prevederilor legale referitoare la relatiile de muncã, la securitatea si sãnãtatea în muncã, la protectia salariatilor care lucreazã în conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurãrile sociale;

b) informarea autoritãtilor competente despre deficientele legate de aplicarea corectã a dispozitiilor legale în vigoare;

c) furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii;

d) asistarea tehnicã a angajatorilor si angajatilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;

e) initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale pentru îmbunãtãtirea legislatiei existente si elaborarea de noi acte legislative în domeniu.

Art. 6. - (1) În îndeplinirea obiectivelor prevãzute la art. 5, Inspectia Muncii are urmãtoarele atributii:

a) în domeniul stabilirii relatiilor de muncã controleazã:

- încadrarea în muncã si încetarea activitãtii persoanelor care desfãsoarã orice activitate în temeiul unui contract individual de muncã sau al unei conventii civile de prestãri de servicii;

- stabilirea si respectarea duratei timpului de lucru;

- stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgând din munca prestatã;

- accesul fãrã nici o discriminare pe piata muncii al tuturor persoanelor apte de muncã, respectarea normelor specifice privind conditiile de muncã ale tinerilor, femeilor, precum si ale unor categorii de persoane defavorizate;

- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislatia muncii si a clauzelor contractelor colective de muncã;

b) în domeniul securitãtii si al sãnãtãtii în muncã:

- acordã asistentã tehnicã persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale si controleazã realizarea acestora;

- efectueazã sau solicitã mãsurãtori si determinãri, examineazã probe de produse si de materiale în unitãti si în afara acestora, pentru clarificarea unor situatii de pericol;

- dispune sistarea activitãtii sau scoaterea din functiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constatã o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnãvire profesionalã, si sesizeazã, dupã caz, organele de urmãrire penalã;

- acordã angajatorilor, persoane juridice si fizice, autorizatia de functionare din punct de vedere al securitãtii în muncã;

- retrage autorizatia de functionare din punct de vedere al securitãtii în muncã, dacã constatã cã prin modificarea conditiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectã prevederile legislatiei în vigoare;

- cerceteazã accidentele de muncã conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de muncã;

- coordoneazã activitatea de instruire si informare a angajatilor în domeniul securitãtii, sãnãtãtii si al relatiilor de muncã si urmãreste activitatea de formare a specialistilor în domeniu;

- controleazã aplicarea dispozitiilor legale referitoare la certificarea produselor, masinilor, utilajelor si a echipamentelor de protectie din punct de vedere al securitãtii în muncã, la intrarea acestora pe teritoriul national, prin inspectorii de muncã sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale;

- controleazã respectarea îndeplinirii cerintelor legale referitoare la sãnãtatea în muncã si la înlãturarea riscurilor de îmbolnãviri profesionale.

(2) Inspectia Muncii furnizeazã, la cerere, celor interesati, contra cost, asistentã de specialitate.

Art. 7. - (1) Contravaloarea unor prestatii prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. b), precum si a asistentei acordate în conditiile prevãzute la art. 6 alin. (2) se suportã de cãtre beneficiarii acestora si constituie venituri ce se gestioneazã în regim extrabugetar de cãtre Inspectia Muncii si, dupã caz, de cãtre unitãtile subordonate acesteia si se utilizeazã pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital si de personal.

(2) Prestatiile prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru care se percep tarife, cuantumul acestora, precum si tarifele pentru asistenta acordatã în conditiile prevãzute la art. 6 alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii si solidaritãtii sociale.

Art. 8. - În realizarea atributiilor sale Inspectia Muncii coopereazã cu ministere, inspectii din alte domenii, institutii publice sau private, cu reprezentantii partenerilor sociali si poate apela la serviciile unor experti sau ale unor organisme specializate, în conditiile stabilite de regulamentul de organizare si functionare propriu.

Art. 9. - Ministerul Apãrãrii Nationale, Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei - Directia Generalã a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Pazã organizeazã activitãtile de inspectie a muncii prin serviciile proprii de specialitate, care au competentã exclusivã numai pentru structurile respective.

CAPITOLUL III

Organizarea Inspectiei Muncii

Art. 10. - (1) Inspectia Muncii este condusã de un inspector general de stat.

(2) În exercitarea atributiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncti.

(3) Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului muncii si solidaritãtii sociale.

(4) Atributiile inspectorilor generali de stat adjuncti sunt stabilite prin regulamentul de organizare si functionare propriu.

Art. 11. - Inspectoratele teritoriale de muncã sunt conduse de câte un inspector sef, numit de ministrul muncii si solidaritãtii sociale la propunerea inspectorului general de stat.

Art. 12. - Personalul Inspectiei Muncii este alcãtuit din inspectori de muncã si din alte categorii de personal.

Art. 13. - Structura organizatoricã a Inspectiei Muncii si a inspectoratelor teritoriale de muncã, precum si numãrul maxim al personalului acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii si solidaritãtii sociale, pe baza si în limita numãrului de posturi aprobate pentru Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 14. - (1) Salarizarea personalului încadrat la Inspectia Muncii se stabileste prin lege. Pânã la adoptarea unei legi proprii salarizarea se va realiza astfel:

a) pentru Inspectia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale;

b) pentru inspectoratele teritoriale de muncã, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale.

(2) Echivalarea functiilor specifice de conducere si de executie din Inspectia Muncii se face prin hotãrâre a Guvernului, pânã la adoptarea unei legi proprii privind salarizarea personalului Inspectiei Muncii.

Art. 15. - Inspectia Muncii prezintã anual ministrului muncii si solidaritãtii sociale un raport de activitate privind modul în care si-a îndeplinit atributiile stabilite prin prezenta lege.

CAPITOLUL IV

Inspectorul de muncã

Art. 16. - (1) Inspectorii de muncã sunt functionari publici.

(2) Inspectorii de muncã sunt independenti fatã de orice schimbare guvernamentalã si de orice influentã neprevãzutã din afarã.

Art. 17. - (1) Încadrarea inspectorilor de muncã se face prin concurs sau examen, în raport cu pregãtirea profesionalã si cu aptitudinile candidatilor.

(2) Numirile în functii de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în Regulamentul de organizare si functionare al Inspectiei Muncii.

Art. 18. - Inspectorii de muncã sunt obligati:

a) sã nu aibã nici un interes, direct sau indirect, de orice naturã ar fi acesta, în unitãtile care se aflã sub incidenta controlului lor;

b) sã nu dezvãluie secretele de fabricatie si, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunostintã în exercitarea functiilor lor, nici dupã momentul încetãrii, indiferent de motiv, a contractului lor individual de muncã;

c) sã pãstreze confidentialitatea oricãrei reclamatii care semnaleazã nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege si sã nu dezvãluie conducãtorului persoanei juridice si persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul cã inspectia a fost efectuatã ca urmare a unei reclamatii.

Art. 19. - (1) Inspectorii de muncã au urmãtoarele drepturi:

a) sã aibã acces liber, permanent si fãrã înstiintare prealabilã, în sediul persoanei juridice si în orice alt loc de muncã organizat de aceasta;

b) sã solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetãrii accidentelor de muncã;

c) sã procure dovezi, sã efectueze investigatii sau examene, sã cearã prezentarea documentatiei pe care o considerã necesarã, sã realizeze mãsurãtori sau sã preleveze mostre de substante utilizate în procesul de productie;

d) sã impunã ca abaterile constatate în domeniu sã fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e) sã cearã, acolo unde este cazul, modificarea instalatiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacã acestea nu asigurã securitatea lucrãtorilor la locul de muncã;

f) sã dispunã întreruperea sau suspendarea imediatã a proceselor de muncã atunci când constatã o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnãvire profesionalã pentru lucrãtorii care participã la procesul de productie sau pentru alte persoane;

g) sã apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncã sau a materialelor folosite;

h) sã dispunã mãsuri atunci când conducãtorul persoanei juridice nu îsi îndeplineste obligatiile legale;

i) sã sesizeze organele de urmãrire penalã cu privire la cazurile de abateri considerate infractiuni;

j) sã intre în toate locurile în care se efectueazã lucrãri ce implicã riscuri pentru securitatea si sãnãtatea lucrãtorilor;

k) sã cearã informatii, fie singuri, fie în prezenta martorilor, de la orice persoanã si despre orice problemã care constituie obiectul controlului;

l) sã propunã retragerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al securitãtii în muncã, dacã constatã cã, prin modificarea conditiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectã prevederile legislatiei în vigoare.

(2) Mãsurile luate de inspectorii de muncã pot fi contestate pe cãile judiciare sau administrative prevãzute de lege.

CAPITOLUL V

Sanctiuni

Art. 20. - Împiedicarea, în orice mod, de cãtre un angajator, persoanã fizicã sau juridicã, a inspectorilor de muncã sã îsi exercite controlul în limitele prevãzute la art. 6 si 19 constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.

Art. 21. - Refuzul unui angajator, persoanã fizicã sau juridicã, de a aduce la îndeplinire mãsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncã, la termenele stabilite de acesta, în limitele si cu respectarea prevederilor art. 6 si 19, constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Art. 22. - (1) Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevãzute la art. 20 si 21 se fac de cãtre inspectorii de muncã.

(2) Prevederile prezentei legi referitoare la contraventii se completeazã cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificãrile ulterioare*).

(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, un procent de 15% din sumele încasate cu titlu de amendã constituie venituri extrabugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã si se utilizeazã de Inspectia Muncii.

(4) Veniturile prevãzute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea unei cote-pãrti din cheltuelile curente de capital, precum si pentru constituirea si utilizarea, numai pânã la data aplicãrii prevederilor art. 14, a fondului de stimulare a personalului încadrat la aceastã institutie. Modul de repartizare a stimulentelor se stabileste prin decizie emisã de inspectorul general de stat.

Art. 23. - Inspectorii de muncã sunt competenti sã constate si sã sanctioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contraventii si pentru care se prevede cã agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale, al directiilor generale de muncã si solidaritate socialã si al inspectoratelor teritoriale de muncã.

Art. 24. - În cazul sãvârsirii repetate de cãtre angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislatiei muncii sau de la normele de securitate si sãnãtate în muncã, Inspectia Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comertului.

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

Art. 25. - (1) Inspectia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale, pe bazã de protocol, clãdirile si terenurile aferente, precum si toate celelalte bunuri necesare activitãtilor specifice.

(2) Pentru dezvoltarea activitãtilor proprii autoritãtile publice centrale sau locale vor atribui Inspectiei Muncii, cu prioritate, în conditiile prevãzute de lege, terenuri, clãdiri si spatii.

Art. 26. - (1) Sumele realizate în conditiile art. 7, care se gestioneazã în regim extrabugetar, se pãstreazã la trezoreria statului si sunt purtãtoare de dobândã.

(2) Sumele prevãzute la alin. (1), neutilizate pânã la sfârsitul anului, se reporteazã în anul urmãtor, putând fi utilizate cu aceleasi destinatii.

Art. 27. - Personalul preluat de cãtre Inspectia Muncii de la Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale se considerã transferat în interesul serviciului.

Art. 28. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Hotãrârea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale se modificã în mod corespunzãtor**).

(3) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã art. 181 si 182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum si orice dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.

---

*) Legea nr. 32/1968, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, a fost abrogatã prin Ordonanta Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 (aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002).

La art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se prevede cã ori de câte ori într-o lege specialã sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, aceasta se va socoti fãcutã la dispozitiile corespunzãtoare ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.

**) Hotãrârea Guvernului nr. 188/1999 a fost abrogatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001.