MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 751          LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE          Marti, 15 octombrie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 204 din 4 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase

 

Opinie concurentă

 

Decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor  produse supuse accizelor

 

Decizia nr. 225 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.219. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei privind certificarea unor categorii de tehnică aeronautică si autorizarea Aeroclubului României pentru atestarea unor categorii de personal aeronautic civil navigant

 

1.346. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei pentru aprobarea Editiei nr. 2/2002 a Reglementării aeronautice civile române privind înmatricularea aeronavelor civile/RACR – 47

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 129/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

Rectificări la:- Hotărârea Guvernului nr. 465/2000;

- Hotărârea Guvernului nr. 775/2002 ;

- Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 257/2002.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTIT U TIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 204

din 4 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d)

din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978, exceptie ridicată de Alin-Constantin Putan în Dosarul nr. 38/2002 al Judecătoriei Giurgiu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin Constitutiei.

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 38/2002, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase, exceptie ridicată de Alin-Constantin Putan în dosarul acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (9) din Constitutie, referitoare la legalitatea pedepsei, întrucât Decretul nr. 244/1978 a fost abrogat prin dispozitiile art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190 din 9 noiembrie 2000 privind regimul metalelor pretioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000. Se arată că, desi prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 295 din 30 decembrie 2000 pentru suspendarea aplicării sau abrogarea unor ordonante si ordonante de urgentă ale Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000, s-a prevăzut că pe data de 1 ianuarie 2001 se suspendă, între altele, si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, dispozitia privind abrogarea Decretului nr. 244/1978 (art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000) nu poate fi suspendată deoarece este un text de imediată aplicare. În consecintă, afirmă autorul exceptiei la data de 16 noiembrie 2000, când a fost publicată Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, Decretul nr. 244/1978 a fost abrogat. În opinia autorului exceptiei suspendarea aplicării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 nu înseamnă implicit reintrarea în vigoare a Decretului nr. 244/1978. Se invocă în sprijinul afirmatiei făcute Decizia Curtii Constitutionale nr. 269 din 19 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, exceptie respinsă ca devenită inadmisibilă, deoarece după sesizarea Curtii Constitutionale, la 5 iunie 2000, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,  Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, Decretul nr. 244/1978 a fost abrogat.

Autorul exceptiei sustine contrarietatea art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 prin raportare si la dispozitiile constitutionale ale art. 15, ale art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 din Constitutie.

În opinia Judecătoriei Giurgiu dispozitiile art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 nu contravin prevederilor art. 23 alin. (9) din Constitutie, deoarece la data de 26 aprilie 2001 când s-a săvârsit fapta Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, prin care se abrogase initial Decretul nr. 244/1978, era suspendată prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 295/2000, intrată în vigoare la 30 decembrie 2000. De altfel, ratiunea suspendării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 295/2000 a fost tocmai aceea ca Decretul nr. 244/1978 să îsi producă în continuare efectele. Instanta mai arată că textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile constitutionale privitoare la dreptul de proprietate, consacrate în art. 41 alin. (1) si (2) si în art. 135, întrucât, potrivit acestor norme, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Or, tocmai în cuprinsul art. 50 din Decretul nr. 244/1978 sunt prevăzute aceste limite. În consecintă, instanta apreciază că exceptia este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere se arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 295/2000 a suspendat cu începere de la 1 ianuarie 2001 aplicarea, printre altele, a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 până la “adoptarea legilor de aprobare sau de respingere de către Parlament”, indicând că “pe perioada suspendării […] se aplică reglementările în materie existente la data intrării în vigoare a acestor ordonante”. În această situatie se poate constata faptul că, în lipsa unei legi de aprobare sau de respingere a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, suspendarea acesteia prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 295/2000 îsi produce încă efectele si deci Decretul nr. 244/1978 este în vigoare. Asa fiind, controlul de constitutionalitate trebuie aplicat legii în vigoare în materie, si anume Decretului nr. 244/1978, respectiv dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d).

Sub acest aspect, invocarea prevederilor art. 23 alin. (9) din Constitutie este neîntemeiată.

Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile constitutionale privitoare la dreptul de proprietate, întrucât potrivit acestor norme constitutionale “continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”. Or, tocmai în cuprinsul art. 50 din decret sunt prevăzute aceste limite, iar, potrivit art. 41 alin. (8) din Constitutie, confiscarea specială a bunurilor are loc numai în conditiile legii.

Referindu-se la Decizia Curtii Constitutionale nr. 269 din 19 decembrie 2000, Guvernul arată că această decizie a fost adoptată în intervalul 16 decembrie 2000 - 1 ianuarie 2001, adică în perioada în care Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, prin care s-a abrogat Decretul nr. 244/1978, era în vigoare, suspendarea sa aplicându-se începând cu 1 ianuarie 2001.

Concluzia acestui punct de vedere este aceea că prevederile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244 din 10 iulie 1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 63 din 15 iulie 1978, care au următorul continut: “Constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit legii penale: […]

d) ascunderea, în scopul sustragerii de la controlul vamal, a metalelor pretioase sub orice forme, precum si a pietrelor pretioase si semipretioase, naturale, dacă valoarea lor depăseste 1.000 lei;”

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încălcate au următoarea redactare:

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 23 alin. (9): “Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii.” ;

- Art. 41 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;

- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogătiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978, Curtea constată următoarele:

Decretul nr. 244/1978 a fost abrogat la data de 16 decembrie 2000 prin Ordonanta de urgentă a  Guvernului nr. 190 din 9 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, intrată în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării [art. 35 alin. (1) din ordonantă].

Abrogarea decretului a fost constatată si de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 269 din 19 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001.

Ulterior, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 295 din 30 decembrie 2000 s-a dispus suspendarea aplicării, cu începere de la data de 1 ianuarie 2001, printre alte ordonante si ordonante de urgentă ale Guvernului, si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000.

Ordonanta de suspendare prevede la art. 1 că îsi produce efectele până la adoptarea legilor de aprobare sau de respingere de către Parlament a ordonantelor suspendate, iar pe perioada suspendării respectivelor ordonante se aplică reglementările în materie existente la data intrării în vigoare a acestora. Prin urmare, sunt repuse în vigoare, începând cu data de 1 ianuarie 2001, dispozitiile Decretului nr. 244/1978.

La data de 13 mai 2002, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, s-a aprobat Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 prin Legea nr. 261 din 29 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,  nr. 313 din 13 mai 2002; astfel, de la acea dată ordonantaa reînceput să îsi producă efectele, iar Decretul nr. 244/1978 si-a încetat aplicabilitatea.

În sfârsit, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 67 din 13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2002, s-a prorogat termenul de intrare în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 pentru data de 1 ianuarie 2003.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că în realitate se solicită instantei constitutionale să se pronunte asupra aplicării în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstitutionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat în mod constant că nu intră în competenta Curtii controlul aplicării dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă, sub aspectul retroactivitătii, aceste dispozitii sunt în concordantă cu Constitutia. Competenta rezolvării conflictului de legi în timp revine instantei judecătoresti, care este singura îndrituită să constate textele de lege aplicabile în spetă. De altfel, tot instanta judecătorească este chemată să respecte principiul constitutional consacrat de art. 15 alin. (2), conform căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”, iar în cazul în care constată că, pe parcursul procesului, a intervenit o lege penală mai favora- bilă inculpatului să facă aplicarea principiului “mitior lex”.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase, exceptie ridicată de Alin-Constantin Putan în Dosarul nr. 38/2002 al Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 iulie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

OPINIE CONCURENTĂ

 

Neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă constituie o stare intrinsecă a actului sau textului dedus controlului, concluzie ce rezultă din art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia “[…] Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei”.

Altfel si mai transant spus, Curtea nu este abilitată să deducă neconstitutionalitatea unui sau unor texte legale dintr-o interpretare si aplicare a acestora, contrară unor dispozitii din Legea fundamentală, ci, exclusiv, ca urmare a sesizării, în cadrul unei examinări nemijlocite a literei si spiritului lor, a unor contradictii cu textele constitutionale de referintă.

Analizând critica de neconstitutionalitate a art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978, prin prisma celor arătate, urmează să constatăm că, în realitate, aceasta nu are în vedere si, deci, nu evidentiază nici o contradictie între textul legal dedus controlului, în substanta sa, si art. 23 alin. (9) din Constitutie, ci priveste, exclusiv, împrejurarea că, desi art. 50 alin. 1 lit. d) nu mai era în vigoare, ca urmare a abrogării Decretului nr. 244/1978, fapta săvârsită de autorul exceptiei, a primit, totusi, încadrare juridică, în temeiul prevederilor sale.

Ceea ce se critică nu este, deci, textul în sine, ci modul deficitar de aplicare a acestuia, consecintă a unei solutionări gresite a conflictului de legi în timp.

O atare opinie nu este arbitrară, ci este întemeiată pe chiar sustinerile autorului exceptiei, din care cităm, “prin trimiterea în judecată în baza textului mentionat [art. 50 alin. 1 lit. d) n.n.] se solicită condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Decretul nr. 244/1978 fiind abrogat expres prin Ordonanta de urgentă nr. 190/2000”.

Fată de această precizare, care evidentiază în ce constă obiectul criticii, este fără relevantă faptul că, în prealabil, acelasi autor arată că, “prin prevederile art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978 sunt încălcate dispozitiile art. 23 alin. 9 din Constitutie, potrivit cărora nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii”.

Între aceste două sustineri există o evidentă contradictie, întrucât modul de aplicare a textului criticat - căci, evident, trimiterea în judecată si solicitarea condamnării, în baza acestuia, sunt chestiuni care tin de aplicare – este cu totul altceva decât constitutionalitatea sa, decurgând din conformitatea cu art. 23 alin. (9) din Constitutie.

Urmărind să implice Curtea Constitutională în solutionarea unei probleme - în opinia sa - incorect rezolvată de organele de urmărire penală si de instanta ordinară -, aceea a aplicării, în cazul faptei săvârsite de el, a unui text incriminator care fusese abrogat, autorul exceptiei a conferit, aparent, criticii sale, o altă finalitate decât cea reală, invocând o pretinsă neconcordantă a textului legal cu dispozitiile constitutionale, desi, ceea ce urmărea era, exclusiv, confirmarea faptului că art. 50 alin. 1 lit. d) nu mai era în vigoare la data săvârsirii faptei.

A admite că, în spetă, ne găsim, într-adevăr, în prezenta unei critici de neconstitutionalitate este de natură să confrunte Curtea cu o veritabilă dilemă. Astfel, dacă se constată că textul legal dedus controlului este abrogat, se impune respingerea exceptiei ca inadmisibilă, iar dacă se constată că este în vigoare, exceptia urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Asadar, în nici o situatie, această exceptie nu poate fi admisă. Insolitul situatiei se explică tocmai prin aceea că solutionarea exceptiei nu presupune raportarea textului legal criticat, în sine, la dispozitiile de referintă din Constitutie, neconstitutionalitatea acestuia decurgând, în opinia autorului exceptiei, din aplicarea sa, în conditiile în care îsi încetase incidenta, ca urmare a abrogării.

Cele arătate impun concluzia univocă că obiectul sesizării Curtii îl constituie nu neconstitutionalitatea art. 50 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 244/1978, ci modul de aplicare a acestuia, problema de competentă exclusivă a instantelor ordinare.

Desigur că, pentru a se putea pronunta asupra faptului dacă încadrarea faptei în prevederile textului mentionat este legală, aceste instante urmează să verifice dacă respectivul text era în vigoare, la data săvârsirii faptei si ulterior, pe întreg parcursul derulării procesului, în raport cu prevederile actelor normative care au reglementat, succesiv si în mod diferit, aplicabilitatea Decretului nr. 244/1978 si tinând seama de dispozitiile art. 10-13 din Codul penal, privitoare la aplicarea legii penale în timp.

Nici cercetarea cu un atare obiect si nici constatarea ce rezultă nu intră în competenta Curtii Constitutionale care, fată de obiectul exceptiei, urma să o respingă ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind, în opinia subsemnatului, solutia ce se impunea.

 

Judecător,

Serban Viorel Stănoiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 224

din 10 septembrie 2002

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. z) si alin. (2) liniuta a 16-a din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Carbom Class” - S.R.L. din Câmpia Turzii în Dosarul nr. 3.057/2001 al Judecătoriei Turda.

La apelul nominal răspunde avocatul Vasile Gheorghe Ratiu, pentru Societatea Comercială “Carbom Class” - S.R.L. din Câmpia Turzii. Lipseste Garda Financiară - Sectia Cluj, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate deoarece consideră că prin norma criticată legiuitorul a permis ca organul constatator să aplice direct măsura confiscării unor bunuri, în mod neîngrădit, fără să creeze cadrul normativ necesar verificării dacă aceste venituri sunt sau nu dobândite legitim.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că dispozitiile legale supuse controlului nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1), (7) si (8), deoarece veniturile dobândite prin săvârsirea activitătii prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 nu constituie avere dobândită licit.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 3.057/2001, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. z) si alin. (2) liniuta a 16-a din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Carbom Class” - S.R.L. din Câmpia Turzii într-o cauză ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor încheiat de comisarii Gărzii Financiare – Sectia Cluj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 51 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000, dispozitii prin care se sanctionează contraventia prevăzută la art. 51 alin. (1) lit. z) din aceeasi ordonantă, contravin prevederilor art. 41 alin. (1), (7) si (8) din Constitutie, întrucât dispun “nu numai confiscarea beneficiilor, ci si a încasărilor din vânzarea mărfurilor fără autorizatie”. Autorul exceptiei consideră că în acest fel “se confiscă sumele de bani investite pentru achizitionarea mărfurilor, precum si beneficiul obtinut din vânzare (adaosul comercial)”.

Instanta de judecată consideră că textele criticate sunt constitutionale, deoarece aplicarea măsurii confiscării, desi determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sanctionat, nu constituie o încălcare a dispozitiilor constitutionale privind ocrotirea proprietătii private, atât timp cât confiscarea bunurilor este prevăzută de legea care califică fapta, după caz, infractiune sau contraventie.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece sunt supuse confiscării numai veniturile dobândite prin săvârsirea activitătii ilicite prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000. Or, aceste venituri nu constituie .avere dobândită licit”, astfel că nu cad sub interdictia prevăzută de art. 41 alin. (7) din Constitutie.

În punctul de vedere al Guvernului se arată că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1), (7) si (8) din Constitutie, deoarece confiscarea operează în conditiile legii, în acord cu aceste prevederi constitutionale care sanctionează dobândirea de bunuri prin săvârsirea unei contraventii.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. z) si alin. (2) liniuta a 16-a din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000.

Aceste dispozitii legale au următorul cuprins:

- Art. 51 alin. (1) lit. z) si alin. (2): “(1) Constituie contraventie următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni: [...]

z) comercializarea de produse supuse autorizării, fără autorizatie de comercializare; [...]

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor destinate comercializării si/sau confiscarea veniturilor realizate din vânzarea produselor comercializate fără autorizatie de comercializare si cu ridicarea licentei de fabricatie, cea prevăzută la lit. z).”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale, reglementând măsura confiscării veniturilor realizate din vânzarea produselor fără autorizatie de comercializare, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1), (7) si (8) din Constitutie, potrivit cărora:

- Art. 41 alin. (1), (7) si (8): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...];

(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin dispozitiile art. 64 din Legea nr. 521 din 17 iulie 2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, se abrogă dispozitiile art. 51 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, cu modificările si completările ulterioare. De asemenea, Curtea constată că exceptia poate fi retinută, deoarece solutia legislativă de principiu a fost preluată în actul normativ abrogator. În aceste conditii, potrivit jurisprudentei sale, Curtea Constitutională urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f): “(1) Constituie contraventii următoarele fapte: [...]

u) comercializarea de produse supuse autorizării fără autorizatie sau fără aprobarea Ministerului Finantelor Publice, după caz; [...]

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează după cum urmează: [...]

f) cu amendă de la 1 miliard lei la 5 miliarde lei si confiscarea produselor, iar în cazul în care acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din această vânzare si, după caz, anularea autorizatiilor, pentru cele prevăzute la lit. f), i), j) si u);”

Analizând acest text de lege, Curtea constată că nu sunt înfrânte prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1), (7) si (8). Dimpotrivă, aceste dispozitii legale constituie o aplicare legală a normelor constitutionale invocate, care prevăd că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii pot fi confiscate în conditiile legii. Astfel, legiuitorul poate să instituie sanctiuni pentru ipoteza în care desfăsurarea activitătii de comercializare a unor produse contravine legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521 din 17 iulie 2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Carbom Class” - S.R.L. din Câmpia Turzii în Dosarul nr. 3.057/2001 al Judecătoriei Turda.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 225

din 10 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsok.r G.bor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Aurel Baciu în Dosarul nr. 1.228/2001 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 49C/2002, având în vedere că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Ion Trifan în Dosarul nr. 5.958/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă este identic cu cel al cauzei mentionate.

La apelul nominal răspunde Casa de pensii a municipiului Bucuresti, reprezentată prin consilier juridic Corneliu Horia Frătilă. Lipseste autorul exceptiei, fată de care proce- dura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul părtii prezente, precum si cel al Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si al art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 49C/2002 la Dosarul nr. 47C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Casei de pensii a municipiului Bucuresti sustine că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si art. 43 alin. (1) si solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că legiuitorul are dreptul să stabilească norme de calcul al pensiilor, asa cum a făcut si atunci când a adoptat Legea nr. 19/2000.

Mai arată că pensionarii, ale căror drepturi salariale nu au fost identice în timpul activitătii, nu pot beneficia de pensii identice. Consideră că exceptia este neîntemeiată si solicită respingerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.228/2001 al Curtii de Apel Brasov – Sectia comercială si de contencios administrativ, respectiv prin Încheierea din 1 noiembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 5.958/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000.

Exceptia a fost ridicată de Aurel Baciu si, respectiv, de Ion Trifan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Aurel Baciu se sustine că dispozitiile art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 .încalcă prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, în care se recunoaste că demnitatea omului [...], dreptatea [...] reprezintă valori supreme si sunt garantate”, considerând că prin aplicarea acestor dispozitii legale ‘sunt afectate persoanele pensionate pe baza legislatiei anterioare”. În opinia autorului exceptiei dispozitiile legale criticate încalcă si prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia României, “creând pentru o categorie de cetăteni (pensionabili după intrarea în vigoare a legii) un sistem privilegiat si discriminator, fată de pensionarii aflati în plată la data intrării în vigoare a legii”. Mai arată că pentru persoanele pensionate anterior programul de recorelare a pensiilor, “care se va derula într-un interval de timp nedefinit de legiuitor, este de natură să le lipsească de o protectie socială adecvată”, contravenindu-se astfel dispozitiilor art. 43 alin. (1) din Constitutia României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Ion Trifan se arată că prevederile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia României, deoarece “persoanele pensionate pe baza legislatiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 sunt dezavantajate în raport cu cei pensionati după intrarea în vigoare a acestei legi”.

Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că “prin modalitatea de calcul a cuantumului pensiilor conform art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece referirile din textul constitutional la garantarea demnitătii omului si a drepturilor cetătenilor au fost respectate”. De asemenea, se arată că dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si art. 43 alin. (1) nu au fost încălcate, întrucât egalitatea în drepturi a cetătenilor si dreptul la protectie socială “nu au semnificatia interzicerii schimbării modalitătii de calcul a pensiilor, iar prin recorelarea pensiilor se va asigura egalitatea în drepturi a cetătenilor, în raport cu prevederile legii”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens se sustine că “egalitatea în drepturi a cetătenilor nu este stirbită în nici un fel, întrucât prin aplicarea dispozitiilor de lege invocate ca neconstitutionale cetătenii rămân egali în fata legii si autoritătilor publice, fără privilegii si discriminări”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, întrucât “legiuitorul, prin noua reglementare, urmăreste să asigure persoanelor pensionate pe baza legislatiei anterioare, cât si celor ce cad sub incidenta Legii nr. 19/2000, pensii care să reflecte întreaga activitate salarială depusă de acestea, exprimată în contributia la asigurări sociale de stat, de la data angajării si până la pensionare, prin această abordare demnitatea garantată de Constitutie fiind fără îndoială respectată”. Nici critica privind încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu este întemeiată, deoarece trebuie făcută distinctie între persoanele pensionate, unele în baza Legii nr. 3/1977, altele potrivit noii legi, date fiind conditiile economice diferite în care evenimentul s-a produs. Acest fapt “obligă la uniformitate din partea statului fată de cele două categorii, el fiind singurul autorizat, în virtutea caracterului suveran, să determine modalitatea de stabilire a măsurilor de protectie socială”. În acest sens se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 si Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000). Se mai arată că nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 43 alin. (1) din Constitutie, deoarece “prin modificarea Legii nr. 19/2000 pe calea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, reglementându-se posibilitatea recorelării pensiilor, se asigură cetătenilor un trai decent”.

Guvernul apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, exceptia fiind neîntemeiată. Se arată, în esentă, că “dispozitia potrivit căreia toate categoriile de pensii în plată la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se vor recorela este o măsură de natură să înlăture discrepantele create prin aplicarea unor sisteme diferite de pensii si să asigure egalitatea în drepturi a cetătenilor”. De asemenea, se apreciază că “prevederile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu contravin art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece legiuitorul este liber să determine criteriile cele mai adecvate în raport cu care se calculează punctajul mediu pentru cei pensionati înainte de data de 1 aprilie 2001”.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 168 alin. (3) si (4): “(3) După intrarea în vigoare a prezentei legi, pe baza analizei rezultatelor recorelării aplicate conform prevederilor alin. (1) si (2) Guvernul poate adopta măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor stabilite pe baza legislatiei anterioare.

(4) Programul si metodologia de recorelare a pensiilor, potrivit prevederilor alin. (3), se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.”;

- Art. 180 alin. (2), (5) si (6): “(2) CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi să determine punctajul mediu anual al fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislatiei anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care s-a dedus contributia pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform legii, la valoarea unui punct de pensie stabilită în conditiile art. 80.[...]

(5) Punctajul mediu anual, calculat conform alin. (2), se poate corecta corespunzător recorelării prevăzute la art. 168 alin. (3), (4) si (5).

(6) Cuantumul pensiilor se stabileste în baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual stabilit conform alin. (2), (3), (4) si (5).”

Potrivit sustinerilor autorilor exceptiei, dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate.” ;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.” ;

- Art. 43 alin. (1): “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale nu numai că nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei, ci, dimpotrivă, le dau expresie. În conditiile în care legiuitorul a instituit un alt sistem de calcul al pensiilor - ceea ce era îndreptătit să facă, potrivit competentei sale - a apărut necesitatea înlăturării discrepantelor inerente, apărute între pensiile stabilite anterior si cele stabilite potrivit actualei reglementări, necesitate în considerarea căreia au fost adoptate - prin chiar textele de lege criticate - o serie de reglementări de natură să asigure generalizarea actualului sistem de calcul al pensiilor, prin extinderea lui si cu privire la pensiile stabilite anterior.

Instituirea unui sistem unitar de calcul al pensiilor nu constituie - în economia legii - un scop în sine, ci o premisă indispensabilă pentru recorelarea pensiilor stabilite pe baza legislatiei anterioare cu pensiile stabilite potrivit noii reglementări. Este de la sine înteles că o asemenea operatie, atât datorită complexitătii sale, cât si datorită resurselor financiare pe care le presupune, constituie un proces de durată, care însă nu îndreptăteste critica de neconstitutionalitate formulată de autorul exceptiei.

De altfel Curtea a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale, si, prin Decizia nr. 103 din 26 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, a respins exceptia ca neîntemeiată. Solutia si considerentele deciziei mentionate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. (3) si (4) si ale art. 180 alin. (2), (5) si (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări  sociale, exceptie ridicată de Aurel Baciu în Dosarul nr. 1.228/2001 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ si de Ion

Trifan în Dosarul nr. 5.958/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE,

TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

privind certificarea unor categorii de tehnică aeronautică si autorizarea Aeroclubului României pentru atestarea unor categorii de personal aeronautic civil navigant

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (2) si (3) din Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 284/2002 pentru delegarea de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei a unor competente în domeniul certificării tehnicii de aviatie, înmatriculării si identificării aeronavelor civile, precum si al atestării personalului aeronautic civil,

în temeiul art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 197/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, al art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (2) si al art. 74 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 130/2000, republicată, al art. 4 pct. 4.1, 4.2, 4.4, 4.5, 4.15, 4.16 si 4.17 din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Aeronautice Civile Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiintarea Autoritătii Aeronautice Civile Române, al art. 3 lit. c), j), k), l) si r) din Hotărârea Guvernului nr. 567/1991 privind organizarea si functionarea Aeroclubului României, republicată, precum si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, pentru îndeplinirea atributiilor ce revin Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei ca autoritate de stat în domeniul transporturilor,

ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei emite următorul ordin:

Art. 1. - Aeronavele ultrausoare, definite în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, pot efectua zboruri în spatiul aerian national, cu respectarea prevederilor prezentului ordin, fără a detine certificate de tip si navigabilitate si fără a fi înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile.

Art. 2. - (1) Pentru a fi admisă la zbor, o aeronavă ultrausoară motorizată sau nemotorizată trebuie să posede un certificat de identificare.

(2) În functie de clasa aeronavei si de categoriile de zboruri efectuate, o aeronavă ultrausoară motorizată trebuie să posede, pe lângă certificatul de identificare, si o autorizatie de zbor în termen de valabilitate.

Art. 3. - (1) Utilizarea aeronavelor ultrausoare prevăzute la art. 1 este limitată la efectuarea zborurilor în interes propriu, particulare si sportive, asa cum sunt definite acestea la art. 51 din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997, republicată, precum si a zborurilor de instruire, cu respectarea reglementărilor aeronatice si a legislatiei specifice în vigoare.

(2) Pentru orice alte categorii de zboruri, în afara celor prevăzute la alin. (1), operatorul aeronavei trebuie să detină autorizatiile si/sau certificatele specifice, conform legislatiei si reglementărilor în vigoare.

(3) Întreaga responsabilitate, precum si asumarea tuturor riscurilor legate de întretinerea si zborul cu aceste categorii de aeronave revin persoanelor fizice angajate în astfel de zboruri.

Art. 4. - (1) Certificatele de identificare si autorizatiile de zbor prevăzute la art. 2 se eliberează de către Aeroclubul României, în numele Regiei Autonome “‘Autoritatea Aeronautică Civilă Română”.

(2) Activitătile de certificare si autorizare a aeronavelor ultrausoare se efectuează sub supravegherea si controlul Regiei Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”. 

(3) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin vor fi elaborate de Aeroclubul României si aprobate de Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” normele procedurale si tehnice de emitere a autorizatiilor de zbor si a certificatelor de identificare prevăzute la art. 2. Până la aprobarea acestor norme se vor utiliza procedurile actuale aplicate de Aeroclubul României.

(4) În cazul constatării nerespectării normelor procedurale si tehnice prevăzute la alin. (3) Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” poate decide suspendarea desfăsurării de către Aeroclubul României a activitătilor prevăzute la alin. (2).

Art. 5. - (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin vor fi elaborate de Aeroclubul României si aprobate de Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” normele procedurale si tehnice de emitere a certificatelor de navigabilitate a autorizatiilor de zbor, precum si procedurile de certificare/autorizare de functionare pentru următoarele categorii de tehnică aeronautică: aerostate, planoare si motoplanoare, aparate de lansare la zbor, turnuri de parasitism si parasute. Până la aprobarea acestor norme si proceduri se vor utiliza procedurile actuale aplicate de Aeroclubul României.

(2) Normele si procedurile prevăzute la alin. (1) vor fi aplicate de Aeroclubul României, în numele Regiei Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”, sub supravegherea si controlul acestei regii.

(3) În cazul constatării nerespectării normelor si procedurilor prevăzute la alin. (1) Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” poate decide suspendarea desfăsurării de către Aeroclubul României a activitătilor decertificare/autorizare a categoriilor de tehnică aeronautică prevăzute la alin. (1).

Art. 6. - Se autorizează Aeroclubul României în vederea atestării, în numele Regiei Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”, a următoarelor categorii de personal aeronautic civil navigant:

a) personal care desfăsoară activităti de sport aeronautic;

b) personal care utilizează una dintre categoriile de aeronave ultrausoare definite în anexa la prezentul ordin, pentru efectuarea zborurilor în interes propriu, particulare si sportive, precum si a oricăror alte categorii de zboruri pentru care există autorizatiile specifice necesare, conform reglementărilor în vigoare;

c) parasutisti.

Art. 7. - (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin Aeroclubul României va elabora si va supune spre avizare Regiei Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” si spre aprobare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei reglementările aeronautice aplicabile pentru atestarea categoriilor de personal aeronautic civil prevăzute la art. 6.

(2) Până la intrarea în vigoare a reglementărilor aeronautice prevăzute la alin. (1), atestarea categoriilor de personal aeronautic civil prevăzute la art. 6 se va efectua de Aeroclubul României în baza “Metodologiei de licentiere a personalului aeronavigant al Aeroclubului României”, editia 1996.

Art. 8. - (1) Activitătile de atestare a categoriilor de personal aeronautic civil prevăzute la art. 6 se efectuează sub supravegherea si controlul Regiei Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”.

(2) În cazul constatării nerespectării reglementărilor aeronautice aplicabile prevăzute la art. 7, Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” propune Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei suspendarea autorizării acordate Aeroclubului României conform art. 6.

Art. 9. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin Aeroclubul României va prezenta Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, spre aprobare, tarifele aplicate pentru atestarea categoriilor de personal aeronautic civil prevăzute la art. 6.

Art. 10. - Normele procedurale si tehnice prevăzute la art. 4 si 5, precum si reglementările aeronautice prevăzute la art. 7 se pun la dispozitie celor interesati, la cerere, de către Aeroclubul României.

Art. 11. - (1) Directia generală de servicii transport aerian si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va supraveghea modul de îndeplinire a sarcinilor rezultate din prezentul ordin.

(2) Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” si Aeroclubul României vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 12. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Tudor Florescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 august 2002.

Nr. 1.219.

 

 ANEXĂ

 

AERONAVE ULTRAUSOARE

- Definitii -

 

1. Aeronavele ultrausoare motorizate (denumite prescurtat ULM)

1.1. Aeronavele ultrausoare motorizate sunt: avioanele ultrausoare, motodeltaplanele, motoparapantele, elicopterele ultrausoare, autogirele ultrausoare si dirijabilele ultrausoare.

1.2. Cu exceptia dirijabilelor ultrausoare, aeronavele ultrausoare motorizate sunt definite după cum urmează:

1.2.1. Aeronavele ultrausoare motorizate primare

Aeronavele ultrausoare motorizate primare sunt definite ca fiind una dintre următoarele variante:

a) o aeronavă cu un singur loc, care are o masă maximă echipată si pregătită pentru zbor nu mai mare de 165 kg si o suprafată a aripii (numai pentru avioane ultrausoare si motodeltaplane) nu mai mică de 10 m2;

b) o aeronavă cu două locuri, care are o masă maximă echipată si pregătită pentru zbor nu mai mare de 195 kg, o suprafată a aripii (numai pentru avioane ultrausoare si motodeltaplane) nu mai mică de 10 m2 si o încărcare nu mai mare de 25 kg/m2.

Notă:

Masa maximă echipată si pregătită pentru zbor a aeronavei include orice echipament, instrumente, carburant si lubrifiant, dar nu include flotoarele a căror masă maximă per flotor nu este mai mare de 35 kg, nu include masa oricărei parasute balistice instalate si nu include ocupantii.

Încărcarea aripii va fi calculată prin însumarea masei maxime, echipată si pregătită pentru zbor, a aeronavei si a 80 kg per ocupant;

c) o aeronavă care nu are mai mult de două locuri, cu sau fără flotoare si parasute balistice, proiectată si construită pentru a avea o masă maximă la decolare de 550 kg si o viteză limită în configuratia de aterizare nu mai mare de 72 km/h.

1.2.2. Aeronavele ultrausoare motorizate avansate (avioane si motodeltaplane)

Aeronavele ultrausoare motorizate avansate sunt aeronavele care:

a) sunt propulsate de elice;

b) sunt proiectate să transporte maximum două persoane, inclusiv pilotul;

c) au o masă maximă la decolare de:

1. în cazul aeronavelor care decolează si aterizează pe uscat:

(i) 285 kg pentru aeronavele cu un singur loc; sau

(ii) 480 kg pentru aeronavele cu două locuri; sau

2. în cazul aeronavelor cu flotoare, o masă suplimentară admisă de:

(i) 35 kg pentru aeronavele cu un singur loc; sau

(ii) 70 kg pentru aeronavele cu două locuri; si

d) viteza limită în configuratia de aterizare nu mai mare de 72 km/h; si

e) sunt limitate la manevre neacrobatice. Manevrele neacrobatice includ:

1. orice manevră aferentă zborului normal;

2. angajări si vrii (dacă vria este aprobată pentru tipul respectiv de aeronavă);

3. opturi lente, sandele; si

4. viraje strânse, în care unghiul de înclinare laterală nu este mai mare de 60Ľ.

1.3. Dirijabilele ultrausoare

Dirijabilele ultrausoare sunt dirijabilele la care:

a) pentru dirijabilele cu un singur loc, puterea maximă continuă nu este mai mare de 60 kW;

b) pentru dirijabilele cu două locuri, inclusiv pilotul, puterea maximă continuă nu este mai mare de 80 kW, iar volumul anvelopei de heliu nu este mai mare de 900 m3 sau 2.000 m3 pentru anvelopa cu aer cald.

2. Aeronavele ultrausoare nemotorizate

2.1. Aeronavele ultrausoare nemotorizate sunt planoarele ultrausoare si baloanele ultrausoare.

2.2. Planoarele ultrausoare (denumite prescurtat PUU)

Planoarele ultrausoare sunt: deltaplanele, parapantele, planoarele ultrausoare (formula clasică) si giroplanoarele.

Acestea pot fi lansate de pe picioare sau cu ajutorul trenului de aterizare, de pe uscat si/sau de pe apă si pot avea maximum două locuri (inclusiv pilotul).

În cazul planoarelor ultrausoare lansate cu ajutorul trenului de aterizare, încărcarea aripii nu va depăsi 25 kg/m2, iar masa maximă la decolare va fi mai mică de 450 kg pentru cele cu două locuri si de 300 kg pentru cele cu un loc.

2.3. Baloanele ultrausoare

Sunt baloanele cu maximum două locuri, inclusiv pilotul, la care volumul anvelopei de heliu nu este mai mare de 900 m3 sau 2.000 m3 pentru anvelopa cu aer cald.

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE,

TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Editiei 2/2002 a Reglementării aeronautice civile române

privind înmatricularea aeronavelor civile/RACR – 47

 

În temeiul prevederilor art. 12 lit. s) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 5 alin. (1), ale art. 17, 18 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată, ale art. 4 pct. 4.4 din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Aeronautice

Civile Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiintarea Autoritătii Aeronautice Civile Române, precum si ale art. 3 pct. 23 si ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

pentru îndeplinirea atributiilor ce revin Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei ca autoritate de stat în domeniul transporturilor,

ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Editia 2/2002 a Reglementării aeronautice civile române privind înmatricularea aeronavelor civile/RACR - 47, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 286/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 8 septembrie 2000, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Procedurile specifice de aplicare a Reglementării aeronautice civile române privind înmatricularea aeronavelor civile/RACR - 47 se stabilesc de către Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 4. - Directia generală de servicii transport aerian si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei si Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prezentului ordin.

 

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Marius Sorin Bota,

secretar de stat

 

Bucuresti, 18 septembrie 2002.

Nr. 1.346.


*) Anexa se pune la dispozitia celor interesati, de către Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGE A Nr. 129/1998*)

privind înfiintarea, organizarea si functionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale


*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 628/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 noiembrie 2001, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 129/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 30 iunie 1998, si a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 120/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 3 septembrie 2000 (aprobată si modificată prin Legea nr. 628/2001).

 

Art. 1. - (1) Se înfiintează Fondul Român de Dezvoltare Socială, denumit în continuare Fondul, organism de interes public, fără scop lucrativ, cu personalitate juridică si cu sediul în municipiul Bucuresti.

(2) Fondul îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea Guvernului, în conditiile prezentei legi.

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, notiunile de mai jos au următorul înteles:

a) beneficiarii sunt grupuri din comunităti rurale sărace, grupuri dezavantajate si grupuri productive provenind din comunităti sărace;

b) comunitătile rurale sărace sunt acele grupuri de gospodării si familii, trăind într-un sat sau într-o asezare umană izolată, care se confruntă cu aceleasi probleme si obstacole, au interese identice si îndeplinesc caracteristicile prevăzute în Manualul de operare al Fondului;

c) grupurile dezavantajate sunt alcătuite, după caz, din vârstnici săraci, fără sprijin familial, anumite categorii de bolnavi, persoane lipsite de locuinte sau adăpost, femei, victime ale violentei domestice, femei sărace, părinti săraci cu copii în întretinere, copii ai străzii, adolescente sărace gravide si alte asemenea categorii;

d) grupurile productive provenite din comunităti sărace sunt cele ale producătorilor agricoli, mestesugarilor si artizanilor;

e) acordul de grant este acea conventie încheiată între Fond si reprezentantii de drept ai beneficiarilor, în temeiul căreia Fondul transmite beneficiarilor sau, după caz, organizatiilor intermediare, cu titlu gratuit, sume de bani, denumite granturi, în scopul exclusiv al executării proiectelor aprobate;

f) proiectul este o initiativă venită din partea beneficiarilor, în conformitate cu regulamentele Fondului;

g) facilitatorul este o persoană fizică sau o persoană juridică, selectată de Fond, care îsi asumă obligatia să ajute o comunitate rurală săracă, un grup dezavantajat sau un grup productiv dintr-o comunitate rurală săracă, după caz, să se organizeze, să-si identifice necesitătile proprii, să le ierarhizeze si să elaboreze un proiect;

h) reprezentantii beneficiarilor sunt, după caz, comitetele de conducere a proiectelor, în cazul grupurilor din comunităti rurale sărace si al grupurilor productive provenind din comunităti sărace, sau organizatiile intermediare, în cazul grupurilor dezavantajate;

i) comitetul de conducere a proiectului este unitatea de gestiune si conducere a proiectului, alcătuită din 3 persoane: presedinte, secretar, trezorier, din cadrul grupurilor comunitare rurale sărace, al grupurilor productive provenind din comunităti sărace sau al grupurilor dezavantajate si desemnate de acestea printr-o procură specială, certificată de secretarul primăriei locale;

j) comitetul de întretinere a proiectului este unitatea de întretinere a proiectului alcătuită din minimum 3 persoane din cadrul grupului din comunitatea rurală săracă, desemnate de membrii acestuia printr-o procură specială, certificată de secretarul comunei în a cărei rază se află satul sau asezarea umană izolată;

k) organizatiile intermediare sunt organizatii neguvernamentale, persoane juridice de drept privat, fără scop lucrativ, sau autorităti ale administratiei publice locale, după caz, aflate în raporturi contractuale de parteneriat cu organizatii neguvernamentale si grupuri dezavantajate.

(2) Pentru a beneficia de prevederile prezentei legi, grupurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si d) trebuie să dobândească personalitate juridică, pe baza actului de constituire, încheiat de cel putin 10 membri ai comunitătii si înregistrat la primăria comunei în raza căreia se află satul sau asezarea umană izolată. De personalitatea juridică astfel dobândită se poate face uz numai în raporturile juridice născute în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi.

Persoana juridică astfel constituită încetează să fiinteze după ce a fost realizat proiectul, potrivit unor proceduri stabilite de Fond.

Art. 3. - Categoriile de proiecte finantate de Fond sunt următoarele:

a) proiecte de mică infrastructură rurală propuse de grupurile din comunitătile rurale sărace, definite la art. 2 alin. (1) lit. b);

b) proiecte de activităti generatoare de venit propuse de grupurile productive provenite din comunităti sărace, definite la art. 2 alin. (1) lit. d);

c) proiecte de servicii sociale comunitare propuse de organizatiile intermediare, definite la art. 2 alin. (1) lit. k).

Art. 4. - (1) Grupul din comunitatea rurală săracă poate face uz de personalitatea juridică dobândită potrivit art. 2 alin. (2) numai în raporturile juridice născute în legătură cu realizarea unui proiect si cu întretinerea acestuia după încetarea finantării Fondului. La închiderea proiectelor finantate de Fond comitetul de întretinere a proiectului preia toate drepturile si este tinut de toate obligatiile comitetului de conducere a proiectului în ceea ce priveste întretinerea bunurilor rezultate din executarea proiectului, executând totodată si ultimele acte de gestiune financiară ce constau în plata garantiei de bună executie a contractelor încheiate, din contul bancar deschis pentru proiectul finantat de Fond.

(2) Proprietatea asupra obiectivelor rezultate din executarea proiectelor de mică infrastructură rurală revine, la data închiderii proiectelor, unitătilor administrativ-teritoriale, cu obligatia întretinerii lor împreună cu comitetul de întretinere a proiectului.

Art. 5. - (1) După aprobarea de către Fond a cererii de finantare membrii grupului productiv provenit dintr-o comunitate săracă, grup care a dobândit personalitate juridică potrivit art. 2 alin. (2), vor constitui, în vederea încheierii acordului de grant, o nouă persoană juridică în una dintre următoarele forme de asociere:

- cooperativă de consum constituită potrivit Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit;

- societate agricolă constituită potrivit prevederilor titlului II din Legea nr. 36/1991 privind societătile agricole si alte forme de asociere în agricultură;

- asociatie sau fundatie constituită potrivit Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1) persoana juridical mentionată la art. 2 alin. (2) încetează să fiinteze, potrivit procedurilor stabilite de Fond.

(3) Proprietatea asupra bunurilor achizitionate în scopul executării proiectelor de activităti generatoare de venit revine, la data închiderii proiectelor, persoanei juridice nou-constituite în conditiile alin. (1).

Art. 6. - Proprietatea asupra bunurilor achizitionate în scopul realizării proiectelor de servicii sociale comunitare revine, la data închiderii lor, organizatiilor intermediare definite la art. 2 alin. (1) lit. k), care au obligatia să le utilizeze pentru aceleasi scopuri pentru care au fost achizitionate.

Art. 7. - În situatia în care nu sunt respectate prevederile acordului de grant Fondul va stabili procedurile ce reglementează retragerea sumelor din grant rămase în conturile bancare.

Art. 8. - (1) Fondul are ca scop contributia la reducerea sărăciei, prin finantarea de proiecte în comunitătile sărace beneficiare si pentru grupurile dezavantajate, cresterea capacitătilor manageriale locale, sustinerea descentralizării administrative, cresterea capacitătii de organizare la nivel local.

(2) În vederea extinderii activitătii sale, utilizării experientei acumulate si completării resurselor financiare Fondul poate desfăsura si alte activităti în domeniul dezvoltării sociale, cum ar fi: instruire, asistentă si consultantă.

(3) Finantarea proiectelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza ierarhizării, în functie de criteriile de selectie si în limita fondurilor disponibile.

(4) Fondul se înfiintează pentru o durată initială de 4 ani si reprezintă un program al Guvernului României, constituit cu sustinerea financiară a organizatiilor financiare internationale si a altor donatori din tară si din străinătate, a bugetului de stat si a bugetelor locale. Fondul îsi va continua activitatea, si după expirarea duratei initiale, pe perioada în care dispune de resurse financiare.

Art. 9. - (1) În realizarea scopului său, Fondul adoptă reglementări proprii, în conditiile prevăzute de prezenta lege, opozabile numai persoanelor cu care intră în raporturi juridice. Aceste reglementări se vor referi la Manualul de operare al Fondului, Manualul procedurilor administrative si financiare, Ghidul pentru utilizarea tehnologiilor adecvate pentru proiectele de infrastructură, Ghidul facilitatorului, procedura de dobândire a personalitătii juridice, potrivit art. 2 alin. (2), precum si la alte asemenea reglementări, în functie de necesităti.

(2) Reglementările prevăzute la alin. (1) intră în vigoare la data publicării, în regim de gratuitate, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) În baza reglementărilor sale, Fondul îsi administrează propriul buget de venituri si cheltuieli.

Art. 10. - Pentru realizarea scopului său, Fondul îsi poate constitui, atunci când este cazul, sucursale fără personalitate juridică, la nivel zonal.

Art. 11. - Organizarea si functionarea Fondului se caracterizează prin:

a) autonomie administrativă, în conditiile prezentei legi;

b) neimplicare politică.

Art. 12. - În activitatea sa Fondul promovează următoarele principii:

a) transparentă în privinta administrării bugetului de venituri si cheltuieli propriu;

b) alocarea de fonduri pe baza evaluării propunerilor de proiecte, în raport cu conditiile impuse de Fond;

c) orientarea resurselor către nevoile si cererile exprimate de grupurile din comunitătile rurale sărace si din grupurile dezavantajate;

d) participarea comunitară si parteneriatul;

e) asigurarea unui raport optim între costurile si eficienta proiectelor;

f) contributia beneficiarilor si a organizatiilor intermediare, după caz, la realizarea proiectelor, prin aporturi în muncă, în natură si/sau în numerar.

 

CAPITOLUL II

Organizarea Fondului

 

Art. 13. - Organul de conducere al Fondului este consiliul director, alcătuit din 9 membri, după cum urmează:

a) un reprezentant desemnat de primul-ministru;

b) câte un reprezentant al Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Administratiei Publice, desemnati de conducătorii institutiilor respective;

c) patru personalităti publice recunoscute, din societatea civilă, care nu fac parte din organizatii neguvernamentale participante la Fond, numite de către Presedintele României.

Art. 14. - (1) Durata mandatului consiliului director este de 4 ani.

(2) Membrii consiliului director, prevăzuti la art. 13 lit. a) si b), sunt numiti prin hotărâre a Guvernului.

(3) În cadrul primei sedinte, membrii consiliului director fac propunerea pentru desemnarea presedintelui acestuia, pe care o înaintează primului-ministru pentru aprobare.

Art. 15. - (1) Membrii consiliului director pot fi revocati de autoritatea care i-a numit, în următoarele situatii:

a) au săvârsit fapte penale pentru care au suferit condamnări definitive sau orice alte fapte de natură să afecteze autoritatea Fondului;

b) se află într-o situatie de conflict de interese cu Fondul;

c) nu promovează principiile prevăzute la art. 12.

(2) De asemenea, pot fi revocati membrii consiliului director desemnati de autoritătile prevăzute la art. 13 lit. a) si b), în cazul în care si-au pierdut calitatea în temeiul căreia au fost propusi de către aceste autorităti.

(3) Existenta uneia dintre situatiile care determină revocarea membrilor consiliului director se constată în baza sesizării acestuia, a autoritătilor prevăzute la art. 13 lit. a) si b) sau prin actul de control al organelor prevăzute la art. 40.

Art. 16. - (1) Consiliul director se întruneste în sedinte de lucru trimestriale si ori de câte ori este nevoie.

(2) Pentru participarea la sedintele consiliului director presedintele si membrii beneficiază de o indemnizatie lunară de cel mult 25% din indemnizatia lunară a secretarului de stat. Pentru deplasările în interesul Fondului presedintele si membrii consiliului director beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, cazare si diurnă în conditiile prevăzute de dispozitiile legale în vigoare pentru personalul din sectorul bugetar.

Art. 17. - Consiliul director coordonează si controlează întreaga activitate a Fondului. În acest scop, acesta exercită următoarele atributii:

a) stabileste strategia si politicile Fondului;

b) urmăreste concordanta si complementaritatea strategiei si politicilor Fondului cu strategiile si cu politicile sectoriale ale statului în domeniul combaterii sărăciei;

c) adoptă reglementările Fondului;

d) aprobă bugetul de venituri si cheltuieli si raportul anual de activitate al Fondului, elaborate de directorul executiv, le prezintă primului-ministru si dispune publicarea lor, în regim de gratuitate, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a;

e) urmăreste complementaritatea proiectelor în raport cu proiectele initiate de alte organizatii si evitarea paralelismelor determinate de proiecte similare;

f) desemnează cenzori externi independenti, în vederea verificării situatiilor financiare ale Fondului, si primeste rapoartele acestora;

g) aprobă înfiintarea de sucursale ale Fondului la nivel zonal;

h) desemnează subcomitete pe categorii de proiecte, formate din 3 membri ai consiliului director care fac recomandări privind aprobarea finantării acestora;

i) aprobă finantarea proiectelor rezultate în urma procesului de evaluare, la recomandarea subcomitetelor;

j) adoptă orice alte măsuri necesare pentru realizarea scopului Fondului.

Art. 18. - (1) Consiliul director se întruneste, în conditiile art. 16 alin. (1), la convocarea presedintelui sau a unei treimi din membrii săi.

(2) Sedintele consiliului director sunt conduse de presedinte sau, în absenta acestuia, de către unul dintre membrii desemnati de presedinte.

(3) Consiliul director adoptă hotărâri în prezenta a cel putin 7 membri, dintre care unul trebuie să fie presedintele consiliului sau, după caz, un înlocuitor mandatat de către presedinte.

(4) În situatia în care, cu ocazia adoptării unei hotărâri, unul dintre membrii consiliului director stie că se află într-un conflict de interese, el este obligat să se abtină de la vot. Încălcarea acestei obligatii poate conduce la revocarea sa si la anularea hotărârii adoptate.

(5) La sedintele consiliului director participă, în calitate de invitat, directorul executiv al Fondului.

(6) Consiliul director îsi aprobă propriile reglementări de organizare si functionare.

Art. 19. - Activitatea curentă a Fondului este condusă de directorul executiv, numit de primul-ministru, la propunerea consiliului director si cu conditia îndeplinirii cerintelor de pregătire si de experientă profesională, impuse de natura activitătii Fondului.

Art. 20. - Directorul executiv al Fondului are următoarele atributii:

a) conduce activitatea compartimentelor de specialitate ale Fondului;

b) supraveghează si îndrumă activitatea sucursalelor zonale ale Fondului;

c) asigură colaborarea Fondului cu autoritătile administratiei publice centrale si locale, precum si cu organizatiile neguvernamentale;

d) asigură elaborarea rapoartelor si a oricăror alte materiale, inclusiv a bugetului de venituri si cheltuieli si a raportului anual de activitate, care se supun analizei si aprobării consiliului director;

e) aprobă, în limitele competentei stabilite de prezenta lege, eliberarea de fonduri bănesti către sucursalele zonale ale Fondului;

f) informează periodic consiliul director asupra stadiului de implementare a proiectelor.

Art. 21. - (1) Directorul executiv este reprezentantul legal al Fondului în relatiile cu persoanele fizice si persoanele juridice, precum si în fata autoritătii judecătoresti.

(2) Directorul executiv angajează si concediază, în conditiile legii si ale reglementărilor interne ale Fondului, personalul acestuia. De asemenea, încheie contracte civile cu colaboratori externi, în considerarea termenilor de referintă aprobati de consiliul director, pe o durată determinată.

(3) Directorul executiv încheie orice fel de acte juridice circumscrise scopului Fondului si angajează patrimoniul acestuia, în conformitate cu reglementările aprobate de consiliul director.

Art. 22. - Organigrama Fondului este aprobată de către consiliul director, la propunerea directorului executiv.

Art. 23. - (1) Salariatii Fondului sunt încadrati cu contract de muncă sau, după caz, prin conventie civilă de prestări de servicii.

(2) Structura personalului, drepturile si obligatiile acestuia, inclusiv sub aspectul nivelului salarizării, se stabilesc prin reglementările Fondului. Numărul maxim de posturi care se finantează din sumele alocate de la bugetul de stat este de 32.

(3) În legătură cu gestionarea fondurilor bănesti si a celorlalte bunuri din patrimoniul Fondului, oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) poate fi subiect activ al infractiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

 

CAPITOLUL III

Patrimoniul Fondului

 

Art. 24. - (1) La data constituirii Fondului, patrimoniul acestuia este alcătuit din:

a) dreptul de folosintă asupra bunurilor puse la dispozitie de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, potrivit prezentei legi;

b) dreptul de folosintă asupra echipamentului de birotică si de comunicatii procurat din fonduri nerambursabile, provenite de la organisme financiare internationale.

(2) Resursele financiare ale Fondului provin:

a) de la organisme financiare internationale;

b) din donatii ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, din tară si din străinătate, si din sponsorizări, care pot fi utilizate în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1), precum si pentru extinderea modalitătilor de combatere a sărăciei;

c) din venituri financiare, constând în dobânzi la conturi curente si depozite ale Fondului, care vor fi utilizate exclusiv pentru finantarea proiectelor;

d) din venituri proprii realizate din prestarea de servicii de instruire, asistentă si consultantă în domeniul dezvoltării sociale, care vor fi utilizate pentru completarea fondurilor destinate acoperirii cheltuielilor de organizare si functionare ale Fondului, precum si finantării de proiecte;

e) de la bugetele locale, în limitele aprobate de consiliile locale sau de consiliile judetene, după caz;

f) de la bugetul de stat, în limita echivalentului, în lei, a 12,1 milioane dolari S.U.A.

(3) Sumele care se acordă anual sub formă de transferuri de la bugetul de stat vor fi prevăzute în bugetul Ministerului Administratiei Publice.

(4) Disponibilitătile Fondului se păstrează într-un cont deschis la o bancă si sunt purtătoare de dobândă.

(5) Pentru desfăsurarea activitătii Fondului, în primele 3 luni de la înfiintare finantarea cheltuielilor se asigură din bugetul de stat, pe seama Fondului de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, nivelul sumelor necesare urmând a fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 25. - Patrimoniul Fondului este administrat de directorul executiv, în conformitate cu regulamentul adoptat de consiliul director.

Art. 26. - (1) Resursele financiare ale Fondului sunt utilizate pentru:

a) finantarea de proiecte;

b) acoperirea cheltuielilor proprii, impuse de buna functionare a Fondului.

(2) Alocarea resurselor financiare ale Fondului de proiecte se face numai pe bază de selectie si concurs, potrivit reglementărilor adoptate de consiliul director.

(3) Plafoanele maxime ale contributiei financiare a Fondului la realizarea proiectelor, precum si costurile eligibile sunt stabilite prin reglementări ale Fondului.

(4) Detalierea destinatiilor resurselor financiare ale Fondului este prevăzută în reglementările adoptate de consiliul director.

Art. 27. - Resursele Fondului nu pot fi utilizate pentru:

a) achizitionarea de terenuri si clădiri;

b) operatiuni speculative de orice tip;

c) achizitionarea de valori mobiliare;

d) constructii si amenajări pe terenul unor proprietari, persoane fizice sau persoane juridice cu scop lucrativ, altele decât cele care fac obiectul de preocupare al Fondului;

e) întretinerea si alte costuri ulterioare finantării, necesare bunei functionări a infrastructurilor rezultate ca urmare a executării proiectelor;

f) alte operatiuni prevăzute în reglementările adoptate de consiliul director.

 

CAPITOLUL IV

Functionarea Fondului

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 28. - (1) În demersul de finantare a proiectelor, Fondul efectuează următoarele operatiuni:

a) promovarea si difuzarea informatiilor către public cu privire la propria activitate si la proiectele pe care le poate finanta, precum si facilitarea, la nivelul beneficiarilor în procesul de identificare si ierarhizare a nevoilor acestora si al elaborării proiectelor;

b) organizarea procesului de evaluare, selectie si aprobare a propunerilor de proiecte primite de la beneficiari;

c) încheierea acordului de grant cu reprezentantii beneficiarilor ori cu organizatiile intermediare, după caz;

d) organizarea programelor de instruire pentru reprezentatii beneficiarilor;

e) plata sumelor afectate realizării proiectelor;

f) monitorizarea, supravegherea si evaluarea executării proiectelor;

4

g) constatarea executării acordului de grant, prin expertiză financiar-contabilă independentă.

(2) Desfăsurarea operatiunilor prevăzute la alin. (1) este stabilită în reglementările Fondului.

Art. 29. - În cursul efectuării operatiunilor prevăzute la art. 28, Fondul intră în raporturi juridice contractuale cu diferiti parteneri, cum sunt: agenti de piată, organizatii neguvernamentale, autorităti ale administratiei publice locale si persoane fizice.

 

SECTIUNEA a 2-a

Încheierea si executarea acordului de grant

 

Art. 30. - (1) Acordul de grant se încheie, în formă scrisă, între Fond, reprezentat de directorul executiv, pe de o parte, si reprezentantii beneficiarilor, în numele si pe seama acestora, pe de altă parte. În cazul grupurilor dezavantajate, acordul de grant se încheie între Fond, reprezentat de directorul executiv, pe de o parte, si organizatia intermediară, în nume propriu si pe seama grupurilor, pe de altă parte.

(2) Continutul-cadru al acordului de grant este stabilit prin reglementări ale Fondului.

Art. 31. - Plata grantului se face în lei, la termenele stabilite în acordul de grant, la cursul dolarului din ziua efectuării licitatiei valutare de către Fond.

Art. 32. - Utilizarea grantului în alte scopuri decât cele prevăzute în acordul de grant este interzisă si atrage desfiintarea acordului de grant, fără interventia instantei judecătoresti sau a celei de arbitraj, după caz.

Art. 33. - (1) Contractele dintre beneficiarii grantului si terti furnizori si prestatori de servicii se încheie în formă scrisă si constituie titluri executorii.

(2) Contractele prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă mentiuni referitoare la acordul de grant, la grant si la implicarea Fondului.

(3) Pe bunurile rezultate din executarea contractelor prevăzute la alin. (1) furnizorul, antreprenorul si prestatorul de servicii au obligatia să aplice, în orice formă si la vedere, emblema si celelalte semne distinctive ale Fondului, stabilite prin reglementările acestuia.

Art. 34. - Dacă în cursul executării acordului de grant se constată încălcări ale obligatiilor contractuale sau nesocotiri ale dispozitiilor prezentei legi si ale prevederilor din reglementările Fondului, acesta poate proceda la rezilierea acordului de grant, fără interventia instantei judecătoresti sau a instantei de arbitraj.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 35. - În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” va pune la dispozitie Fondului un imobil adecvat pentru instalarea sediului acestuia, inclusiv mobilierul necesar.

Art. 36. - Pe toată perioada initierii, elaborării, evaluării, selectiei, aprobării si realizării proiectelor, beneficiarii, respectiv reprezentantii acestora, si facilitatorii ori organizatiile intermediare, după caz, au dreptul la asistentă juridică gratuită din partea autoritătilor administratiei publice locale de pe raza judetului, indiferent de nivelul ierarhic al acestora, pentru pregătirea si încheierea oricăror acte juridice aferente prezentării unui proiect spre finantare de către Fond.

Art. 37. - Comitetul de conducere al proiectului organizează si conduce contabilitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale în partidă simplă, în conformitate cu prevede- rile Legii contabilitătii nr. 82/1991*), cu modificările ulterioare, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

Art. 38. - În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi numiti membrii consiliului director, precum si directorul executiv al Fondului.

Art. 39. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, consiliul director va adopta reglementările Fondului, va aproba organigrama acestuia si va proceda la angajarea personalului necesar desfăsurării activitătii.

Art. 40. - (1) Organele abilitate prin lege efectuează controlul asupra modului în care sunt utilizate sumele corespunzătoare finantării Fondului, provenite de la bugetul de stat, bugetele locale si din împrumuturi acordate statului român de organisme financiare internationale.

(2) Membrii consiliului director, directorul executiv si personalul Fondului nu răspund pentru actiunile sau inactiunile beneficiarilor de granturi care încalcă reglementările Fondului, după probarea respectării de către Fond a prevederilor acordurilor de grant încheiate, respectiv sistarea finantării proiectului si/sau aplicarea legislatiei în materie.

Art. 41. - (1) Sumele provenite din împrumuturi, contractate de statul român cu organisme financiare internationale si utilizate pentru finantarea Fondului, în vederea realizării scopului acestuia, reprezintă angajamente si responsabilităti ale statului român si se rambursează de către Ministerul Finantelor Publice.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se vor pune la dispozitie Fondului, pe transe, la solicitarea consiliului director.

Art. 42. - La încetarea duratei de functionare, resursele financiare neutilizate ale Fondului se fac venit la bugetul de stat.

 

NOTĂ:

Redăm mai jos art. II din Ordonanta Guvernului nr. 120/2000:

“Art. II. - (1) Pentru proiectele de activităti generatoare de venit, aflate în curs de finantare la momentul intrării în vigoare a prezentei ordonante, înaintea închiderii lor, membrii grupului productiv provenit dintr-o comunitate săracă, grup care a dobândit personalitate juridică în baza prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 129/1998, pot constitui, potrivit procedurilor stabilite de Fond, o nouă persoană juridică în una dintre formele de asociere prevăzute la art. 23**) alin. (1) din Legea nr. 129/1998, astfel cum a fost modificată si completată prin prezenta ordonantă.

(2) Proprietatea asupra bunurilor rezultate în urma executării proiectelor de activităti generatoare de venit, finantate de Fond, revine, cu obligatia asigurării întretinerii acestora, persoanei juridice nou-constituite în conditiile alin. (1). În această situatie, persoana juridică prevăzută la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 129/1998 încetează să fiinteze, potrivit procedurilor stabilite de Fond.

(3) În situatia în care membrii grupului productiv provenit dintr-o comunitate săracă nu se constituie într-o nouă persoană juridică potrivit alin. (1), proprietatea asupra bunurilor rezultate în urma executării proiectelor finantate de Fond revine unitătilor administrativ-teritoriale sau unitătilor de interes public local, cu avizul Fondului.”


*) Legea contabilitătii nr. 82/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2000.

**) Art. 23 a devenit în forma republicată art. 5.

 

 

RECTIFICĂRI

 

În Hotărârea Guvernului nr. 465/2000 privind acordarea cetăteniei române unor persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 16 iunie 2000, se face următoarea rectificare:

- la nr. crt. 200 din lista-anexă, în loc de: “...1953...” se va citi: “...1963...”.

 

În Hotărârea Guvernului nr. 775/2002 privind acordarea cetăteniei române unor persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 2 august 2002, se fac următoarele rectificări:

- la nr. crt. 15 din lista-anexă, în loc de: “Hourane” se va citi: “Khalil”;

- la nr. crt. 39 din lista-anexă, în loc de: “Ferahnaz” se va citi: “Farahnaz”;

- la nr. crt. 98 din lista-anexă, în loc de: “Maher” se va citi: “Mahaer”.

 

În anexa la Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 257/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea controlului de calitate si fitosanitar la importul si exportul semintelor si materialului săditor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 23 august 2002, se fac următoarele rectificări:

- la art. 27, în loc de: “...inspectorului de carantină fitosanitară vamală...” se va citi: “...inspectorului de carantină fitosanitară...”;

- la art. 28, în loc de: “...inspectorul de carantină fitosanitară vamală...” se va citi: “...inspectorul de carantină fitosanitară...”.