MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 758 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 16 octombrie 2002

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 248 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Decizia nr. 258 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãtilor compensatorii si a ajutoarelor care se acordã personalului militar

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.100. - Hotãrâre privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului în domeniul public al municipiului Brãila si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Brãila, judetul Brãila

1.102. - Hotãrâre privind regimul de introducere pe piatã si de exploatare a echipamentelor pentru agreement

1.103. - Hotãrâre privind unele mãsuri de comercializare a produselor alimentare ambalate sau preambalate si a produselor nealimentare în cadrul altor spatii decât cele cu destinatie prestabilitã

REPUBLICÃRI

Ordonanta Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 248

din 17 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicatã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Silex Impex” - S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzãu - Sectia comercialã.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se aratã cã instituirea prin lege a judecãtorului-sindic nu are semnificatia înfiintãrii unei instante extraordinare. Acesta îndeplineste, în fapt si în drept, atributiile presedintelui instantei. Totodatã se aratã cã dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie nu sunt încãlcate, în conditiile în care acest text nu prevede numãrul cãilor de atac.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2001 Tribunalul Buzãu - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. 1, 2 si 3, precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicatã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Silex Impex” - S.R.L. Ostrov într-un dosar având ca obiect solutionarea actiunii introduse de lichidatorul Societatea Comercialã “Expert General” - S.R.L. pentru anularea unui contract de concesiune, în urma declarãrii falite a Societãtii Comerciale “Agroindustriala Piatra-Ostrov” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 125, privind instantele judecãtoresti, ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se aratã cã prevederile legale criticate “creeazã tertilor aflati în relatii juridice cu societãtile comerciale si persoanele fizice împotriva cãrora s-a deschis procedura falimentului o situatie discriminatorie în ceea ce priveste accesul la justitie, compunerea completului de judecatã, privarea de cãile de atac, în cazul când o asemenea cerere s-ar solutiona pe calea dreptului comun, fãcând inoperant controlul exercitat prin instantele superioare”. În conceptia autorului exceptiei, prin stabilirea în competenta judecãtorului-sindic a procedurilor prevãzute de Legea nr. 64/1995, republicatã, “s-a creat o instantã extraordinarã cu competentã ce excede dreptului comun, încãlcându-se prevederile art. 125 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie”. În ceea ce priveste art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicatã, autorul exceptiei considerã cã textul acestuia contravine drepturilor si libertãtilor prevãzute de art. 21 din Constitutie. De asemenea, este contrar si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia privind apãrarea drepturilor omului si libertãtilor fundamentale, “prin instituirea unui singur grad de jurisdictie si a unei singure cãi de atac, desi în mod obisnuit un asemenea litigiu suportã jurisdictia normalã”.

Totodatã, se aratã în motivarea exceptiei, “prin art. 11 din aceeasi lege se instituie încã o barierã artificialã în exercitarea drepturilor prevãzute” [...], întrucât judecãtorul-sindic pronuntã o hotãrâre definitivã si executorie “a cãrei suspendare de cãtre instanta de recurs este interzisã, în mod discriminatoriu, de dispozitiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 64/1995, republicatã”.

Tribunalul Buzãu - Sectia comercialã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã “prevederile art. 6 din Legea nr. 64/1995 se referã la competenta judecãtorului-sindic desemnat într-o cauzã de faliment, în ceea ce priveste toatã procedura nu numai cu referire la hotãrârile pe care aceasta le pronuntã la solutionarea diverselor cereri legate de aceastã procedurã”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. În fundamentarea acestui punct de vedere se aratã cã instituirea prin lege a judecãtorului-sindic nu are semnificatia înfiintãrii unei instante extraordinare, competenta sa reprezentând, în fapt si în drept, competenta tribunalului. În ceea ce priveste extinderea competentei judecãtorului-sindic la solutionarea altor cereri si actiuni incidente decât cele de judecare a procedurii propriu-zise, se considerã cã aceasta este justificatã de necesitatea solutionãrii cu eficientã si celeritate a actiunii principale.

Conform aprecierii Guvernului, dreptul la apãrare nu este afectat de aceastã extindere a competentei judecãtorului-sindic, întrucât solutionarea cererilor incidente se face în conformitate cu regulile generale de procedurã.

Lipsa cãii de atac a apelului nu constituie o încãlcare a dreptului la apãrare, deoarece .în materie comercialã regula o constituie dublul grad de jurisdictie (fond si recurs)”. Pe de altã parte, considerã Guvernul, reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti se face prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie. În acest sens se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a stabilit cã nici Constitutia, nici Conventia privind apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale nu impun existenta mai multor grade de jurisdictie în solutionarea cauzelor de naturã civilã.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6, ale art. 7 alin. (1), (2) si (3) si ale art. 11 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 [art. 7 alin. (2) si (3), precum si art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicatã, au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002], care au urmãtorul continut:

- Art. 6: “Toate procedurile prevãzute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevãzut la art. 7, sunt de competenta exclusivã a tribunalului în jurisdictia cãruia se aflã sediul debitorului, care figureazã în registrul comertului, si sunt exercitate de un judecãtor-sindic desemnat de cãtre presedintele tribunalului, în conditiile art. 8.”;

- Art. 7 alin. (1), (2) si (3): “(1) Curtea de apel va fi instantã de recurs, pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic, în baza art. 10.

(2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) si (3) din Codul de procedurã civilã, hotãrârile judecãtorului-sindic, cu exceptia celei de respingere a contestatiei debitorului – fãcutã în temeiul art. 31 alin. (5) - si a celei prin care se decide intrarea în faliment - pronuntatã în conditiile art. 77 -, nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.”;

- Art. 11: “Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive si executorii. În conditiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs.”

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei, în sustinerea acesteia, au urmãtorul cuprins:

- Art. 15 alin. (1): “Cetãtenii beneficiazã de drepturile si de libertãtile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevãzute de acestea.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 125: “(1) Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisã înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege.”

A fost, de asemenea, invocatã si încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1, cu privire la “dreptul la un proces echitabil”, din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, text care are urmãtorul continut:

“Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instantã independentã si impartialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate împotriva sa.

Hotãrârea trebuie sã fie pronuntatã în mod public, dar accesul în sala de sedintã poate fi interzis presei si publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrti a acestuia în interesul moralitãtii, al ordinii publice ori al securitãtii nationale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a pãrtilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instantã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justitiei.”

Critica de neconstitutionalitate a textelor de lege mentionate se bazeazã, în esentã, pe sustinerea potrivit cãreia instituirea judecãtorului-sindic are semnificatia înfiintãrii unei instante extraordinare, iar prin reglementarea numai a cãii de atac a recursului se încalcã principiul liberului acces la justitie, pãrtile fiind private de calea de atac ordinarã a apelului, ceea ce contravine si dreptului la un proces echitabil înscris în paragraful 1 al art. 6 din Conventia privind apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã Legea nr. 64/1995, republicatã, instituie o procedurã specialã aplicabilã comerciantilor - persoane fizice si societãti comerciale - aflati în insolventã.

Faptul cã între organele care aplicã procedura reorganizãrii si lichidãrii judiciare (conform cap. II din lege) este prevãzut, alãturi de instantele judecãtoresti, si judecãtorul-sindic, cu rol important în aplicarea acestei proceduri, nu poate avea semnificatia instituirii unor instante extraordinare interzise de art. 125 alin. (2) din Constitutie. În conceptia Legii nr. 64/1995, republicatã, precum si a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, judecãtorul-sindic - numit în aceastã calitate de presedintele tribunalului - are statutul juridic al unui judecãtor al tribunalului, care îndeplineste si alte atributii decât cele privind activitatea de judecatã. De altfel, asa cum prevede alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicatã, curtea de apel este instanta de recurs pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic în executarea atributiilor sale prevãzute de art. 10.

În ceea ce priveste critica privind pretinsa încãlcare a accesului liber la justitie, prin aceea cã legea stabileste aceastã procedurã specialã fãrã sã prevadã si calea de atac ordinarã a apelului împotriva hotãrârilor date de judecãtorul-sindic, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Sub acest aspect, prevederile legale criticate nu numai cã nu contravin dispozitiilor constitutionale, ci sunt în conformitate cu acestea, care, de altfel, lasã la latitudinea legiuitorului stabilirea competentei instantelor, a procedurii de judecatã, precum si a cãilor de atac, asa cum prevãd dispozitiile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie.

De asemenea, nu sunt încãlcate nici dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, din continutul acestui text nu rezultã obligativitatea existentei mai multor grade de jurisdictie sau a mai multor cãi de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti pronuntate. Jurisprudenta constantã a Curtii Constitutionale a stabilit, prin mai multe decizii, cã accesul liber la justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoresti si la toate cãile de atac prevãzute de lege.

În ceea ce priveste invocarea încãlcãrii dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, Curtea retine cã si aceasta este neîntemeiatã. În realitate, textul invocat al conventiei nu prevede necesitatea unei cãi de atac în fata unei instante superioare.

Dispozitiile art. 6 si 7 din Legea nr. 64/1995, republicatã, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constitutionalã a respins exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicatã, iar prin Decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2002, a respins exceptia privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicatã. Solutia si considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse în discutie elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

În legãturã cu sustinerile autorului exceptiei privind încãlcarea dispozitiilor art. 15 din Constitutie, Curtea constatã cã aceste prevederi constitutionale nu sunt incidente în cauzã, întrucât, asa cum s-a arãtat, nu se pune problema încãlcãrii unui drept constitutional sau a principiului neretroactivitãtii legii civile.

În consecintã, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicatã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Silex Impex” - S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzãu - Sectia comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 17 septembrie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 258

din 24 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãtilor compensatorii si a ajutoarelor care se acordã personalului militar

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000, exceptie ridicatã de Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 396/2002, de Ionel Plevet în Dosarul nr. 401/2002, de Niculai Mihai în Dosarul nr. 403/2002, de Candid-Nicolae Moise în Dosarul nr. 404/2002, de Gabriel Gãlãteanu în Dosarul nr. 405/2002, de Sorin-Doru Olaru în Dosarul nr. 406/2002 si de Ioan Popovici în Dosarul nr. 407/2002, toate ale Curtii de Apel Galati, în litigii privind pretentii bãnesti.

La apelul nominal rãspunde, pentru Ministerul Apãrãrii Nationale, consilier juridic Dan Cimpoieru, lipsind autorii exceptiei, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Curtea, având în vedere cã exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 294C/2002, nr. 295C/2002, nr. 296C/2002, nr. 297C/2002, nr. 298C/2002 si nr. 299C/2002 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 294C/2002, nr. 295C/2002, nr. 296C/2002, nr. 297C/2002, nr. 298C/2002 si nr. 299C/2002 la Dosarul nr. 293C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Apãrãrii Nationale considerã cã mãrirea sau micsorarea de cãtre legiuitor, prin acte normative diferite, a cuantumului unor drepturi sau a unor obligatii bãnesti nu duce la încãlcarea principiului egalitãtii si al nediscriminãrii. S-ar putea discuta de încãlcarea principiului mentionat dacã diferentierile ar rezulta din continutul aceluiasi act normativ, nu din acte normative diferite. Critica potrivit cãreia art. 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 ar încãlca principiul neretroactivitãtii legii statuat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie nu este întemeiatã, deoarece aceastã normã legalã nu reprezintã decât o aplicare a globalizãrii veniturilor, în vederea impozitãrii, globalizare care a fost reglementatã prin Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 si se aplicã veniturilor dobândite dupã 1 ianuarie 2000. Mai aratã cã celelalte texte din Constitutie invocate de autorii exceptiei nu au incidentã în cauzã. Solicitã respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.

Reprezentantul Ministerului Public aratã cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionalã statuând cã acest act normativ nu încalcã nici o dispozitie constitutionalã. Stabilirea prin acte normative, în perioade diferite, a unor drepturi sau obligatii bãnesti nu este de naturã sã creeze discriminãri. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea practicii Curtii Constitutionale, solutia si considerentele din acele cauze rãmân valabile si în cauza de fatã. Solicitã respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin încheierile din 18 aprilie 2002, pronuntate în dosarele nr. 396/2002, nr. 401/2002, nr. 403/2002, nr. 404/2002, nr. 405/2002, nr. 406/2002 si nr. 407/2002, Curtea de Apel Galati - Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 136/2000, exceptie ridicatã de Constantin Dumitrescu, Ionel Plevet, Niculai Mihai, Candid-Nicolae Moise, Gabriel Gãlãteanu, Sorin-Doru Olaru si de Ioan Popovici.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia aratã cã au fost trecuti în rezervã la 30 iunie 2001, dar la achitarea plãtilor compensatorii si a ajutoarelor prevãzute de art. 31 din Legea nr. 138/1999, datoritã aplicãrii dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000, drepturile lor au fost impozitate, desi acestea, potrivit dispozitiilor legale anterioare si neabrogate, au fost scutite de plata impozitului pe venit. Considerã cã ordonanta criticatã “nu numai cã a creat inegalitãti între cadrele militare, dar a încãlcat alte prevederi legale, în vigoare si astãzi, care nu au fost abrogate nici expres si nici tacit”. Sustin, de asemenea, cã “prevederile acestei ordonante nu se supun textului constitutional si retroactiveazã, efectele sale fãcând inoperante revederile Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venitul global”. Apreciazã astfel cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), precum si cele ale art. 38, 43, 49 si 50 din Constitutie.

Curtea de Apel Galati - Sectia civilã apreciazã cã nici una dintre dispozitiile legale criticate nu încalcã prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei care au fost trecuti în rezervã la 29 iunie 2001, fiindu-le aplicabile dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000, intratã în vigoare la 22 septembrie 2000. Instanta mai retine cã “Statul este în drept sã-si stabileascã politica fiscalã, fãrã ca prin aceasta sã se considere cã sunt încãlcate dispozitiile constitutionale”, precum si faptul cã “dispozitiile art. 38, 43, 49 si 50 din Constitutie, invocate ca fiind încãlcate, nu au nici o legãturã cu problema în discutie: deducerea sau nu a impozitului din plãtile compensatorii si ajutoarele acordate”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã nu este întemeiatã. Aratã în acest sens cã nici una dintre dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 nu încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, nu au efecte retroactive, ci “urmãresc aplicarea principiului general [...] potrivit cãruia impozitul pe venit are caracter global si anual. Ca urmare, în cursul anului fiscal (care corespunde anului calendaristic) modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice ale cetãtenilor poate fi modificat pentru întregul an, urmând ca dupã expirarea anului sã se facã regularizarea prin compararea impozitului plãtit cu cel global datorat, tinându-se seama si de eventualele venituri realizate din alte surse”. Realizându-se punerea de acord a modului de impozitare a veniturilor de naturã salarialã realizate de toate categoriile de cetãteni, se respectã principiul egalitãtii în drepturi a cetãtenilor.

Invocã si solutia din Decizia Curtii Constitutionale nr. 27/2002.

Avocatul Poporului apreciazã cã, pentru considerentele retinute si în Decizia Curtii Constitutionale nr. 27/2002, sunt neîntemeiate sustinerile autorilor exceptiei potrivit cãrora dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 ar avea caracter retroactiv. Nu este încãlcat nici principiul constitutional al egalitãtii în drepturi, întrucât, “Dupã cum în mod constant a statuat Curtea Constitutionalã, principiul egalitãtii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu înseamnã uniformitate, asa încât la situatii diferite trebuie sã corespundã un tratament juridic diferentiat”. Dispozitiile legale criticate garanteazã tocmai dreptul la protectia socialã a muncii si dreptul la un nivel de trai decent, în acord cu prevederile art. 38 alin. (2) si ale art. 43 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile art. 49 alin. (1) si ale art. 50 din Constitutie nu au nici o legãturã cu dispozitiile legale considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si cele ale Avocatului Poporului, rapoartele judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Autorii exceptiei criticã pentru neconstitutionalitate dispozitiile art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãtilor compensatorii si a ajutoarelor care se acordã personalului militar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie 2000, aprobatã prin Legea nr. 130/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001. În realitate, obiectul exceptiei îl constituie ordonanta în ansamblu, întrucât aceasta are doar trei articole. Aceste dispozitii au urmãtorul continut:

- Art. 1: “Sumele reprezentând plãtile compensatorii prevãzute la art. 7, 8 si 11 din Ordonanta Guvernului nr. 7/1998, la art. 6 si 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 100/1998, precum si ajutoarele prevãzute la art. 31 si la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunarã netã.”;

- Art. 2: “Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunarã brutã din ultima lunã de activitate, din care se scade o sumã calculatã prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.

Baremul lunar de impozitare este cel prevãzut de Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.”;

- Art. 3: “Plãtile compensatorii si ajutoarele prevãzute la art. 1, plãtite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizãrii.”

În opinia autorilor exceptiei aceste dispozitii legale sunt contrare urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 15: “(1) Cetãtenii beneficiazã de drepturile si de libertãtile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevãzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Totodatã autorii sustin cã dispozitiile criticate încalcã si prevederile constitutionale ale art. 38 alin. (2), privind dreptul salariatilor la protectia socialã a muncii, ale art. 43 alin. (1), referitoare la obligatia statului de a asigura cetãtenilor un nivel de trai decent, ale art. 49 alin. (1), privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti, precum si ale art. 50, referitoare la fidelitatea fatã de tarã.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:

Plãtile compensatorii si ajutoarele ce se acordã de stat cadrelor militare trecute în rezervã sau direct în retragere au fost reglementate prin acte normative succesive.

Aplicarea acestor acte normative se face pe baza regulilor generale ale actiunii în timp a normelor juridice, iar aceasta nu constituie o problemã de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii, care este de competenta exclusivã a instantelor judecãtoresti. Eventualele neconcordante dintre reglementãrile juridice cuprinse în mai multe acte normative în vigoare nu pot fi considerate probleme de constitutionalitate, problema corelãrii normative urmând a fi rezolvatã de legiuitor.

Actele normative anterioare au reglementat în mod diferit cuantumul plãtilor compensatorii si al ajutoarelor acordate, precum si baza de calcul a acestora, prevãzând si scutirea de la plata impozitului pe venit a acestor drepturi.

Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 prevede, în mod unitar, pentru toate plãtile compensatorii si ajutoarele acordate cadrelor militare, stabilirea lor în raport cu solda lunarã netã, calculatã pe baza soldei brute din ultima lunã de activitate, din care se deduce impozitul datorat potrivit baremului de impozitare în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.

Stabilirea în cuantum diferit, în perioade diferite si prin acte normative diferite a drepturilor materiale si a altor ajutoare de aceeasi naturã, acordate acelorasi categorii de cetãteni, nu este de naturã sã creeze nici privilegii si nici discriminãri. Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 se aplicã deopotrivã tuturor cetãtenilor care se aflã într-o situatie identicã si care urmeazã sã beneficieze de drepturile respective dupã intrarea în vigoare a acelui act normativ.

Legiuitorul este în drept sã reglementeze în mod diferit, în perioade diferite si în functie de posibilitãtile existente în privinta mãsurilor de protectie socialã drepturile ce se acordã unor categorii de cetãteni, fãrã sã aducã atingere drepturilor anterior stabilite, precum si sã determine veniturile supuse impozitãrii, cu conditia sã nu contravinã dispozitiilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, referitoare la asezarea justã a sarcinilor fiscale, ceea ce nu este cazul si nici nu se sustine în cauza de fatã.

Nu se poate retine caracterul retroactiv al nici uneia dintre dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000, întrucât acestea se aplicã exclusiv în privinta plãtilor compensatorii si a ajutoarelor ce se acordã dupã data intrãrii în vigoare a ordonantei. Nici dispozitiile art. 3 din ordonantã, care prevãd neglobalizarea plãtilor compensatorii si a ajutoarelor plãtite începând cu data de 1 ianuarie 2000, nu au efecte retroactive. Aceastã reglementare a fost necesarã, deoarece de la data de 1 ianuarie 2000 se aplicau dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venitul global. Globalizarea priveste totalitatea veniturilor dintr-un an, or, dispozitia legalã referitoare la neglobalizarea plãtilor compensatorii si a ajutoarelor plãtite militarilor disponibilizati începând cu data de 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare înainte de expirarea anului fiscal. De altfel, reglementarea neglobalizãrii este în avantajul evident al beneficiarilor plãtilor compensatorii si a ajutoarelor.

Prevederile art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1) si ale art. 50 din Constitutie nu au nici o legãturã cu dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãtilor compensatorii si a ajutoarelor care se acordã personalului militar, exceptie ridicatã de Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 396/2002, de Ionel Plevet în Dosarul nr. 401/2002, de Niculai Mihai în Dosarul nr. 403/2002, de Candid-Nicolae Moise în Dosarul nr. 404/2002, de Gabriel Gãlãteanu în Dosarul nr. 405/2002, de Sorin-Doru Olaru în Dosarul nr. 406/2002 si de Ioan Popovici în Dosarul nr. 407/2002, toate ale Curtii de Apel Galati.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 24 septembrie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului în domeniul public al Municipiului Brãila si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Brãila, judetul Brãila

În temeiul art. 107 din Constitutie, precum si al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã transmiterea unor imobile situate în municipiul Brãila, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului în domeniul public al Municipiului Brãila si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Brãila, judetul Brãila.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul tineretului si sportului,

Georgiu Gingãras

p. Ministrul administratiei publice,

Ionel Flesariu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.100.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului în domeniul public al Municipiului Brãila si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Brãila, judetul Brãila

Denumirea imobilelor care se transmit	Locul unde sunt situate imobilele	Persoana juridicã de la care se transmit imobilele	Persoana juridicã la care se transmit imobilele	Caracteristicile tehnice ale imobilelor
I. Arenã de box-acoperitã --1.500 de locuri	Municipiul Brãila, str. Mihai Eminescu, judetul Brãila	Ministerul Tineretului si Sportului - Clubul Sportiv Municipal Brãila	Consiliul Local al Municipiului Brãila	Constructie: - aria desfãsuratã = 807,83 m2 Teren: - suprafata = 1.105,42 m2 Nr. de cod : 61.973
II. Patinoar artificial descoperit	Municipiul Brãila, str. Vadul Schelei, judetul Brãila	Ministerul Tineretului si Sportului - Clubul Sportiv Municipal Brãila	Consiliul Local al Municipiului Brãila	Constructie: - aria desfãsuratã = 2.596,44 m2 Teren: - suprafata = 5.439,37 m2 Nr. de cod : 61.970

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind regimul de introducere pe piatã si de exploatare a echipamentelor pentru agreement

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 6 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Prezenta hotãrâre reglementeazã regimul de ntroducere pe piatã si de exploatare a echipamentelor pentru agrement.

Art. 2. - În sensul prezentei hotãrâri, termenii si expresiile de mai jos semnificã dupã cum urmeazã:

a) echipament pentru agrement - orice utilaj, instalatie sau dispozitiv actionat prin forta sau greutatea omului, electric, pneumatic, hidraulic, mecanic, precum si prin orice alte surse de energie, pe un amplasament temporar sau definitiv, destinat agrementului, jocului sau destinderii persoanelor fizice;

b) echipament pentru spatiile de joacã - acel echipament pentru agrement, conceput sau destinat pentru a fi utilizat în special de copii, la care intervine exclusiv greutatea sau forta fizicã a fiintei umane, si destinat folosirii pe un spatiu colectiv de joacã, temporar sau permanent;

c) spatiu de joacã - perimetrul delimitat si amenajat în scopul agrementului, în care este instalat cel putin un echipament pentru spatiile de joacã;

d) echipament pentru parcurile de distractii - acel echipament pentru agrement care nu este un echipament pentru spatiile de joacã;

e) parc de distractii - perimetrul delimitat si amenajat în scopul agrementului, în care este instalat cel putin un echipament pentru parcurile de distractii, temporar sau definitiv;

f) distractie extremã - o activitate oferitã de un organizator, prin intermediul unui echipament pentru agrement, unuia sau mai multor consumatori în scop de distractie sau de recreere si la care senzatia de pericol sau de provocare pe care o resimte consumatorul îl incitã în principal sã participe;

g) explotarea echipamentului pentru agrement – punerea la dispozitie consumatorilor a unui echipament pentru agrement;

h) exploatantul echipamentului pentru agrement - persoana fizicã sau juridicã, detinãtoare cu orice titlu a unui echipament pentru agrement, pe care îl pune la dispozitie consumatorilor;

i) exploatantul parcului de distractii sau spatiului de joacã - persoana fizicã sau juridicã ce are în administrare un parc de distractii sau un spatiu de joacã. În cazul în care exploatantul echipamentului nu poate fi identificat, exploatantul spatiului de distractii sau exploatantul spatiului de joacã preia rãspunderea exploatantului echipamentului;

j) organizator de distractii extreme - orice producãtor, distribuitor sau prestator de servicii care organizeazã o distractie extremã;

k) coordonator de securitate - persoana angajatã, calificatã si autorizatã, desemnatã de organizator pentru a veghea la securitatea echipamentului, a consumatorilor, pre- cum si a tertelor persoane în timpul distractiei extreme;

l) produs pentru agrement - bun material destinat utilizãrii individuale sau colective, în scopul agrementului;

m) locator - orice persoanã fizicã sau juridicã ce oferã spre închiriere consumatorilor produse pentru agrement;

n) echipament de protectie individualã – echipamentul sau accesoriile oferite o datã cu produsul pentru agrement închiriat, de cãtre locator sau exploatant, în scopul protejãrii vietii, sãnãtãtii si securitãtii consumatorului fatã de pericole ce pot apãrea ca urmare a utilizãrii normale si previzibile a produsului respectiv;

o) personal tehnic de deservire - persoana angajatã, calificatã si autorizatã, desemnatã de exploatant în vederea întretinerii echipamentului pentru agrement, în scopul mentinerii acestuia în parametrii tehnici de functionare declarati sau specificati de producãtor;

p) autorizatie de functionare a echipamentului pentru agrement - documentul emis de un organism desemnat, pe baza unei metodologii, prin care se certificã faptul cã echipamentul pentru agrement satisface cerintele esentiale de securitate;

q) accident grav - un accident mortal sau un accident care produce o vãtãmare corporalã gravã a consumatorului;

r) incident grav - un incident care ar putea da nastere unui accident grav.

Art. 3. - (1) În vederea introducerii pe piatã, orice echipament pentru agrement trebuie sã îndeplineascã cerintele esentiale de securitate prevãzute în anexa nr. 1.

(2) Pentru a se certifica îndeplinirea acestor cerinte esentiale de securitate, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România, va obtine un certificat de conformitate de tip, eliberat de organismul desemnat.

(3) Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România, asigurã si declarã cã echipamentele pentru agrement sunt conforme cu tipul de echipament descris în certificatul de conformitate de tip si cã satisfac cerintele esentiale de securitate prevãzute în anexa nr. 1. Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat în România întocmeste în scris o declaratie de conformitate.

(4) Declaratia de conformitate trebuie pãstratã timp de 10 ani de la realizarea ultimului echipament de acelasi tip si pusã la dispozitie autoritãtilor competente, la solicitarea acestora.

(5) Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România, furnizeazã, o datã cu echipamentul pentru agrement, recomandãri si instructiuni privind amplasarea, montarea, instalarea, exploatarea, întretinerea, evaluarea riscurilor si a categoriilor de utilizatori, sub forma unor documente însotitoare ale echipamentului, redactate în limba românã, fãrã a exclude prezentarea si în alte limbi.

(6) Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România, inscriptioneazã pe echipament, lizibil si durabil, denumirea echipamentului, datele de identificare a producãtorului, anul de fabricatie al echipamentului si caracteristicile tehnice ale acestuia.

(7) În cazul în care producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat nu are sediul în România, obligatiile prevãzute la alin. (1)-(6) revin importatorului.

Art. 4. - (1) Exploatantul parcului de distractii, indiferent dacã parcul de distractii se aflã pe un amplasament temporar sau definitiv, trebuie:

a) sã obtinã autorizatia de functionare a parcului de distractii;

b) sã efectueze bransamentele necesare în vederea punerii în exploatare a echipamentelor pentru agrement în conformitate cu normativele tehnice în vigoare;

c) sã încheie cu exploatantul echipamentului pentru agrement un document în formã scrisã din care sã rezulte cel putin acceptul sãu pentru amplasarea echipamentului pentru agrement si perimetrul pentru amplasare, în cazul în care exploatantul echipamentului pentru agrement nu este si exploatantul parcului de distractii;

d) sã informeze consumatorii, printr-un panou de avertizare, amplasat la intrarea în parc, despre:

- denumirea parcului si numãrul autorizatiei de functionare a parcului de distractii, emisã de autoritãtile administratiei publice locale;

- datele de identificare a exploatantului parcului, inclusiv adresa/sediul acestuia;

- numerele de telefon, în caz de urgentã, ale salvãrii, pompierilor, politiei si al protectiei consumatorilor;

- amplasarea echipamentelor pentru agrement, scop în care va expune harta parcului de distractii;

e) sã asigure o supraveghere autorizatã si sã împrejmuiascã parcul de distractii;

f) sã asigure dotarea parcului de distractii cu alimentare cu apã curentã, toalete, WC-uri publice, canalizare corespunzãtoare si instalatii de iluminat pe timpul noptii;

g) sã delimiteze aleile de acces la echipamentele pentru agrement din parcurile de distractii, astfel încât sã se evite intrarea consumatorilor în raza de actiune a echipamentelor aflate în miscare sau în alte zone care pot prezenta pericol pentru viata, sãnãtatea sau securitatea acestora;

h) sã anunte imediat producerea oricãrui accident sau incident grav autoritãtilor competente;

i) sã aibã în dotare o trusã de prim ajutor pentru cazuri de urgentã, iar locul unde este amplasatã aceasta sã fie vizibil consumatorilor, prin afisare.

(2) Prevederile alin. (1) lit. a), c), lit. d) liniutele 1-3, lit. g) si h) sunt aplicabile în mod corespunzãtor si exploatantilor spatiilor de joacã.

Art. 5. - Înainte de fiecare punere în exploatare a echipamentului pentru agrement pe un nou amplasament exploatantul echipamentului trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinte:

a) sã se asigure cã echipamentul pentru agrement ce urmeazã a fi exploatat îndeplineste cerintele esentiale de securitate prevãzute în anexa nr. 1;

b) sã încheie un document în formã scrisã cu exploatantul parcului de distractii sau al spatiului de joacã, din care sã rezulte cel putin acceptul acestuia pentru amplasarea echipamentului pentru agrement si perimetrul pentru amplasare, în cazul în care exploatantul echipamentului pentru agrement nu este si exploatantul parcului de distractii;

c) sã efectueze o analizã de risc în exploatare, luându-se în considerare cel putin prevederile anexei nr. 2;

d) sã se asigure cã pe fiecare echipament sunt inscriptionate lizibil, durabil si vizibil denumirea acestuia, datele de identificare a producãtorului, anul de fabricatie si caracteristicile tehnice ale echipamentului;

e) sã obtinã autorizatia de functionare a echipamentului de la organismul desemnat.

Art. 6. - Pe toatã durata exploatãrii exploatantul echipamentului pentru agrement trebuie:

a) sã exploateze echipamentul pentru agrement conform instructiunilor de exploatare furnizate de producãtor;

b) sã întocmeascã si sã respecte o procedurã de inspectie si întretinere a echipamentului, care sã cuprindã cel putin:

- gradul de calificare a personalului tehnic de deservire folosit;

- verificãri periodice;

-mãsuri de întretinere;

- controale periodice, efectuate de un organism autorizat de organismul desemnat;

c) sã informeze consumatorii, printr-un panou de avertizare amplasat în imediata apropiere a echipamentelor, cu privire la:

- denumirea echipamentului si datele de identificare a exploatantului;

- modul corect de utilizare si comportamentul adecvat;

- potentialele pericole, asa cum au fost ele identificate în cadrul analizei de risc în exploatare, inclusiv asupra vârstei minime, limitei de greutate sau stãrii de sãnãtate a consumatorilor, dupã caz.

Art. 7. - (1) Informarea consumatorilor se face în mod obligatoriu în limba românã, fãrã a fi exclusã si prezentarea în alte limbi, pe un panou de avertizare durabil, amplasat vizibil si inscriptionat cu caractere lizibile.

(2) În cazul echipamentelor din statiunile si zonele turistice, informarea consumatorilor se va face în mod obligatoriu si în cel putin douã limbi de circulatie internationalã.

(3) Este interzisã atentionarea: “Utilizare si pericol pe riscul dumneavoastrã” sau orice atentionare similarã.

Art. 8. - (1) Pentru organizarea unei distractii extreme organizatorul acesteia desemneazã, pe toatã durata de desfãsurare, un coordonator de securitate. Dacã organizatorul nu desemneazã un coordonator de securitate, actioneazã el însusi în calitate de coordonator de securitate, fiind necesarã autorizarea sa. Coordonatorul de securitate trebuie sã fie prezent pe toatã durata distractiei extreme.

(2) Organizatorul ia mãsurile necesare în scopul evitãrii pericolului pentru securitatea utilizatorilor sau a tertilor în timpul distractiei extreme, în conditii normale sau în alte conditii previzibile de cãtre acesta. Aceste mãsuri se referã în special la:

a) montaj, verificãri periodice, mãsuri de întretinere a echipamentelor prezente;

b) verificãri periodice si mãsuri de întretinere a produselor pentru agrement utilizate;

c) desemnarea numai a coordonatorilor de securitate autorizati;

d) instruirea coordonatorului de securitate si la instructiunile necesare desfãsurãrii atributiilor;

e) avertismente si inscriptionãri.

(3) Organizatorul trebuie sã dispunã de urmãtoarele date pentru distractia extremã:

a) lista de produse pentru agrement necesare distractiei extreme ce pot avea un impact asupra securitãtii, o descriere, o identificare a acestor produse si o definire a caracteristicilor lor;

b) schema distractiei extreme.

(4) Prevederile art. 5 si 6, aplicabile exploatantului echipamentului pentru agrement, se aplicã în mod corespunzãtor si organizatorului distractiei extreme.

(5) Produsele prevãzute la alin. (3) lit. a), utilizate în cadrul distractiei extreme, trebuie certificate în acest scop de cãtre organismul desemnat.

Art. 9. - (1) La momentul închirierii de cãtre consumator a unui produs pentru agrement locatorul trebuie sã ofere consumatorului informatii în limba românã, fãrã a exclude prezentarea lor si în alte limbi, cu privire la:

a) modul de folosintã a produsului închiriat;

b) mãsurile de securitate ce trebuie luate cu ocazia utilizãrii produsului închiriat.

(2) Dacã produsul pentru agrement închiriat nu este destinat sã fie utilizat în localurile, clãdirile sau pe terenurile locatorului, informatiile prevãzute la alin. (1) sunt furnizate de cãtre locator consumatorului printr-o comunicare verbalã si prin înmânarea unui document continând aceste informatii, o datã cu produsul închiriat.

(3) Dacã produsul pentru agrement închiriat este destinat sã fie utilizat în localurile, clãdirile sau pe terenurile locatorului, informatiile prevãzute la alin. (1) sunt furnizate de cãtre locator consumatorului printr-o comunicare verbalã si cel putin sub una dintre urmãtoarele forme:

a) înmânarea unui document cãtre consumator;

b) un anunt de manierã lizibilã, pe un suport durabil si aplicat într-un loc vizibil pentru consumator.

(4) Locatorul este obligat sã punã la dispozitie consumatorului, cu titlu gratuit, echipamentele de protectie individualã adecvate, care sunt recomandate sau impuse în modul de utilizare a produsului pentru agrement închiriat.

Este interzis locatorilor sã punã la dispozitie consumatorilor produse pentru agrement în lipsa echipamentelor de protectie individualã impuse de producãtor.

Art. 10. - Consumatorii trebuie sã respecte modul corect de utilizare si sã se informeze asupra potentialelor riscuri, asa cum au fost furnizate de exploatantul echipamentului, precum si sã utilizeze echipamentele de protectie individualã care le sunt puse la dispozitie de cãtre locator.

Art. 11. - (1) Organismul desemnat în sensul prezentei hotãrâri este Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, denumitã în continuarea ISCIR.

(2) Metodologia pentru emiterea autorizatiei de functionare a parcului de distractii si a spatiului de joacã se stabileste prin ordin comun al ministrului administratiei publice, ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei, ministrului sãnãtãtii si familiei si al ministrului turismului, pânã la data de 31 decembrie 2002.

(3) Metodologia pentru emiterea certificatului de conformitate de tip se elaboreazã de cãtre ISCIR CERT si se aprobã prin ordin al ministrului industriei si resurselor, pânã la data de 31 martie 2003.

(4) Metodologia pentru emiterea autorizatiei de functionare a echipamentului pentru agrement se elaboreazã de cãtre ISCIR INSPECT si se aprobã prin ordin al ministrului industriei si resurselor, pânã la data de 31 martie 2003.

(5) Metodologia pentru efectuarea analizei de risc în exploatare se elaboreazã de cãtre ISCIR INSPECT si se aprobã prin ordin comun al ministrului industriei si resurselor si al ministrului sãnãtãtii si familiei, pânã la data de 31 martie 2003.

(6) Metodologia pentru certificarea produselor utilizate în cadrul distractiei extreme se elaboreazã de cãtre ISCIR CERT si se aprobã prin ordin al ministrului industriei si resurselor, pânã la data de 31 martie 2003.

(7) Normativul referitor la autorizarea, gradul de calificare a personalului tehnic de deservire si a coordonatorului de securitate pentru distractia extremã se elaboreazã de cãtre ISCIR INSPECT si se aprobã prin ordin comun al ministrului industriei si resurselor si al ministrului sãnãtãtii si familiei, pânã la data de 31 martie 2003.

Art. 12. - (1) Pentru serviciile prestate, precum si pentru eliberarea autorizatiilor de functionare a echipamentelor pentru agrement organismul desemnat va putea percepe tarife.

(2) Lista cuprinzând tarifele se aprobã prin ordin al ministrului industriei si resurselor si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, pânã la data de 31 martie 2003.

Art. 13. - (1) Producãtorul, reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România, sau, în cazul în care acestia nu au sediul în România, importatorul este obligat sã se conformeze dispozitiilor prezentei hotãrâri în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a metodologiei prevãzute la art. 11 alin. (3).

(2) Exploatantii parcurilor de distractii si exploatantii spatiilor de joacã sunt obligati sã se conformeze dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. a) în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a metodologiei prevãzute la art. 11 alin. (2).

(3) În cazul echipamentelor pentru agrement aflate în exploatare la data publicãrii prezentei hotãrâri în Monitorul Oficial al României, Partea I:

a) exploatantii echipamentelor pentru agrement sunt obligati sã se conformeze dispozitiilor art. 5 lit. c) si e) si ale art. 6 lit. c) liniuta a 3-a, în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a metodologiilor prevãzute la art. 11 alin. (4) si (5);

b) respectarea de cãtre exploatantii echipamentelor pentru agrement a prevederilor art. 5 lit. d) si ale art. 6 lit. a) se va face, în cazul imposibilitãtii obtinerii documentatiilor tehnice respective de la producãtor, reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România, sau, în cazul în care acestia nu au sediul în România, de la importator, prin obtinerea de documente tehnice similare, avizate de organismul desemnat, întocmite în prealabil de agenti economici autorizati de acelasi organism.

(4) Organizatorii de distractii extreme sunt obligati sã se conformeze dispozitiilor art. 8 alin. (5), în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a metodologiei prevãzute la art. 11 alin. (6).

(5) Exploatantul echipamentului pentru agrement si organizatorul distractiei extreme sunt obligati sã se conformeze dispozitiilor art. 6 lit. b) prima liniutã, respectiv ale art. 8 alin. (1) si alin. (2) lit. c), în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a normativului prevãzut la art. 11 alin. (7).

Art. 14. - (1) Autoritãtile competente prevãzute la art. 3 alin. (4) si la art. 4 alin. (1) lit. h) sunt Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor si ISCIR.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevãzute de prezenta hotãrâre se fac de cãtre reprezentantii împuterniciti ai autoritãtilor competente mentionate la alin. (1).

Art. 15. - (1) Nerespectarea prevederilor prezentei hotãrâri constituie contraventie si se sanctioneazã dupã cum urmeazã:

a) încãlcarea prevederilor art. 3 alin. (1) si (2), ale art. 5 lit. a), c) si e), ale art. 6 lit. a) si b) si ale art. 8 alin. (2) si (5) se sanctioneazã cu amendã de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei si oprirea temporarã a prestãrilor de servicii pânã la remedierea deficientelor;

b) încãlcarea prevederilor art. 3 alin. (5) si (6), ale art. 4, art. 5 lit. b) si d), art. 6 lit. c), art. 8 alin. (3) si ale art. 9 se sanctioneazã cu amendã de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei si oprirea temporarã a prestãrilor de servicii pânã la remedierea deficientelor;

c) încãlcarea prevederilor art. 7 se sanctioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei si oprirea temporarã a prestãrilor de servicii pânã la remedierea deficientelor.

(2) Sanctiunile prevãzute la alin. (1) sunt aplicabile si persoanelor juridice.

(3) Contraventiilor prevãzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002.

Art. 16. - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la 10 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 17. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihãilescu

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul turismului,

Matei-Agathon Dan

p. Ministrul administratiei publice,

Ionel Flesariu,

secretar de stat

Presedintele Autoritãtii Nationale

pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb,

secretar de stat

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.102.

ANEXA Nr. 1

CERINTE ESENTIALE DE SECURITATE

1. Echipamentul pentru agrement trebuie sã fie fabricat astfel încât sã poatã functiona si sã fie reglat si întretinut fãrã a se expune la pericole din punct de vedere al securitãtii, atunci când aceste actiuni sunt realizate în circumstantele stabilite de producãtor.

2. Mãsurile de precautie luate trebuie sã vegheze la excluderea oricãrui pericol în conditii normale sau previzibile de utilizare, pe durata de viatã scontatã a echipamentului.

3. Gradul de pericol legat de utilizarea echipamentului pentru agrement trebuie sã fie în raport cu aptitudinea utilizatorilor. În scopul punerii acestui principiu în practicã se stabileste, acolo unde este necesar, o vârstã minimã, limitã de greutate sau stare de sãnãtate pentru consumatori.

4. Pentru alegerea celor mai bune solutii producãtorul trebuie sã aplice urmãtoarele principii, în ordinea indicatã:

a) excluderea sau limitarea la maximum a pericolelor prin integrarea în mod optim a cerintelor de securitate în cadrul proiectãrii si fabricãrii echipamentului;

b) luarea mãsurilor necesare de precautie de securitate pentru pericolele ce nu pot fi excluse;

c) informarea despre pericolele rãmase ca urmare a eficacitãtii incomplete a mãsurilor de protectie luate, indicarea, în cazul în care este necesar, a pregãtirii speciale si semnalarea faptului cã trebuie sã fie utilizate anumite echipamente de protectie individualã.

5. În cadrul proiectãrii si fabricatiei unui echipament pentruagrement, precum si al elaborãrii modului de utilizare, producãtorul nu trebuie sã ia în considerare numai o utilizare normalã a echipamentului, dar si o utilizare previzibilã în mod irational.

6. Echipamentul pentru agrement trebuie sã fie conceput astfel încât sã evite o utilizare anormalã, dacã aceasta comportã pericole.

7. În cadrul proiectãrii si fabricatiei unui echipament pentru agrement, precum si al elaborãrii modului de utilizare, producãtorul trebuie sã tinã seama inclusiv de comportamentul specific al minorilor.

8. În cadrul proiectãrii si fabricatiei unui echipament pentru agrement, precum si al elaborãrii modului de utilizare, producãtorul trebuie sã tinã seama de obstacolele pe care cel ce va utiliza echipamentul le va întâmpina prin utilizarea, necesarã sau previzibilã, a echipamentului de protectie individualã.

9. Echipamentul pentru agrement trebuie sã fie livrat împreunã cu toate echipamentele si accesoriile speciale care sunt esentiale pentru a preveni pericolele în cadrul montajului, demontãrii, transportului, reglãrii, întretinerii si utilizãrii.

10. În cadrul proiectãrii si fabricatiei unui echipament pentru agrement, precum si al elaborãrii modului de utilizare, producãtorul trebuie sã ia în considerare urmãtoarele aspecte ale pericolelor:

a) pericole care rezultã din portanta insuficientã a echipamentului, tinându-se seama de rezistenta, de rigiditatea si de capacitatea de deformare a materialelor utilizate;

b) pericole care rezultã din pierderea de echilibru a echipamentului, tinându-se seama de sustinerea echipamentului si solurilor posibile, precum si a încãrcãrilor eventuale ale echipamentului;

c) pericole care rezultã din utilizarea echipamentului, printre care lovirea, tãierea, strivirea, asfixierea, înecul, electrocutarea, socul si supraîncãrcarea corpului;

d) pericole care rezultã din accesibilitatea echipamentului, inclusiv accesibilitatea în caz de panã si stare de urgentã si posibilitatea de evacuare;

e) pericole care rezultã din eventualele interactiuni ale echipamentului si utilizatorilor cu mediul înconjurãtor si cu publicul;

f) pericole care rezultã din mediul ambiant în spatiile închise, inclusiv lipsa de ventilatie si de luminozitate;

g) pericole care rezultã din posibilitãtile defectuoase de întretinere;

h) pericole care rezultã dintr-un incendiu;

i) pericole care rezultã din radiatii fatale.

11. Componentele si pãrtile detasabile ale echipamentelor pentru spatiile de joacã, destinate special copiilor mai mici de 36 de luni, trebuie sã aibã dimensiuni suficiente pentru a nu putea fi înghitite si/sau inhalate.

12. Echipamentele pentru spatiile de joacã, destinate sã tinã sau sã sustinã copilul pe apã, trebuie sã fie concepute si fabricate astfel încât sã reducã cât mai mult posibil pericolul, tinându-se seama de uzura preconizatã a echipamentelor pentru spatiile de joacã, pericolul de pierdere a flotabilitãtii echipamentului pentru spatiile de joacã si de pierdere a sprijinului dat copilului.

13. Echipamentele pentru agrement trebuie sã fie realizate din materiale rezistente care îndeplinesc urmãtoarele caracteristici:

a) fie nu ard sub actiunea directã a unei flãcãri, scântei sau oricãrui alt focar potential de incendiu;

b) fie sunt greu inflamabile;

c) fie, dacã se aprind, ard lent si prezintã o vitezã redusã de propagare a flãcãrii;

d) fie sunt tratate, oricare ar fi compozitia chimicã a echipamentului pentru spatiile de joacã, astfel încât sã întârzie procesul de ardere.

ANEXA Nr. 2

EVALUAREA RISCURILOR

1. Analiza riscurilor în exploatare comportã succesiv:

a) identificarea potentialelor pericole ce pot apãrea la echipamentul pentru agrement în timpul exploatãrii;

b) determinarea si descrierea precisã a riscurilor corespunzãtoare pentru securitatea utilizatorilor si tertilor în timpul exploatãrii echipamentului pentru agrement;

c) evaluarea acestor riscuri.

2. Aspecte ale pericolelor ce trebuie luate în considerare în cadrul evaluãrii riscului în exploatare, dupã caz:

a1) pericole care rezultã din dispunerea echipamentelor pentru agrement instalate;

a2) pericole care rezultã din dispunerea echipamentelor pentru agrement instalate si din alte instalatii prezente;

a3) pericole care rezultã dintr-o administrare si o întretinere defectuoasã;

a4) pericole care rezultã din modificãri substantiale la echipamentele pentru agrement instalate;

a5) pericole care rezultã din materialul abandonat;

a6) pericole care rezultã din amplasarea echipamentului pentru agrement în raport cu cãile de acces;

a7) pericole care rezultã din îngrãdiri/împrejmuiri;

a8) pericole care rezultã din diferentele de înãltime;

a9) pericole care rezultã din vegetatie;

a10) pericole care rezultã din mobilierul urban;

a11) pericole care rezultã dintr-o iluminare naturalã sau artificialã insuficientã a mediului înconjurãtor;

a12) pericole care rezultã din mediul înconjurãtor natural;

a13) pericole care rezultã din lipsa de informare a adultilor care supravegheazã minorii, în ceea ce priveste riscurile;

a14) pericole care rezultã din accesibilitatea echipamentului pentru agrement si din situarea sa, tinându-se seama de necesitãtile de acces la acesta în caz de panã, stare de urgentã si de evacuare;

a15) pericole care rezultã din imposibilitatea de a obtine echipamente de protectie individualã;

a16) pericole care rezultã din aptitudinile limitate ale utilizatorilor;

a17) pericole care rezultã din vandalism;

a18) pericole care rezultã din contaminare biologicã;

a19) pericole care rezultã din portanta insuficientã a echipamentului, tinându-se seama de rezistenta, rigiditatea si capacitatea de deformare a materialelor utilizate;

a20) pericole care rezultã din pierderea echilibrului echipamentului, tinându-se seama de sustinerea echipamentului, solului si de fixarea echipamentului pe acesta, precum si de încãrcãrile eventuale ale echipamentului;

a21) pericole care rezultã din utilizarea echipamentului, printre care tãierea, strivirea, asfixierea, înecul, electrocutarea, socul si supraîncãrcarea corpului;

a22) pericole care rezultã din lovirea utilizatorilor, tinându-se seama de proprietãtile de atenuare la impactul cu solul si de natura suprafetei;

a23) pericole care rezultã din interactiunile eventuale ale echipamentului si utilizatorilor cu mediul înconjurãtor si cu publicul;

a24) pericole care rezultã din mediul ambiant în spatiile închise, inclusiv lipsa de ventilatie si de luminozitate;

a25) pericole care rezultã dintr-un incendiu;

a26) pericole care rezultã din radiatii nefaste;

a27) pericole care rezultã din montaj necorespunzãtor;

a28) pericole care rezultã din posibilitatea insuficientã de supraveghere;

a29) pericole care rezultã dintr-o proastã întretinere si dintr-o administrare defectuoasã;

a30) pericole care rezultã din modificãri considerabile la echipament;

a31) pericole care rezultã dintr-o lipsã de informare a consumatorilor în ceea ce priveste riscurile;

a32) pericole care rezultã din lipsã de cunostinte, de pregãtire si de experientã a personalului tehnic de deservire, inclusiv în acordarea primului ajutor în caz de accident.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind unele mãsuri de comercializare a produselor alimentare ambalate sau preambalate

si a produselor nealimentare în cadrul altor spatii decât cele cu destinatie prestabilitã

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Prezenta hotãrâre reglementeazã modul decomercializare a produselor alimentare sau nealimentare în alte spatii decât cele cu destinatie prestabilitã. Produsele agroalimentare si de uz gospodãresc nu intrã sub incidenta prevederilor prezentei hotãrâri.

Art. 2. - În sensul prezentei hotãrâri, urmãtorii termini se definesc astfel:

a) spatii cu destinatie prestabilitã - spatii de comercializare dotate cu: alimentare cu energie electricã, apã, canalizare, ventilatie, incinte frigorifice; banc de probe pentru aparaturã electronicã si electrocasnicã; spatii de depozitare care sã asigure temperatura de pãstrare cerutã de producãtor; spatii delimitate de depozitare pentru produse alimentare si nealimentare si alte asemenea locuri;

b) alte spatii decât cele cu destinatie prestabilitã – spatii în care sunt expuse produse spre comercializare, amplasate în piete, pe tarabe, mese, trotuare, în autoturisme si autoutilitare, statii ale mijloacelor de transport în comun, în cadrul unor manifestãri expozitionale cu scop comercial, precum si în alte asemenea locuri;

c) produse agroalimentare - legume si fructe proaspete, uscate, afumate sau confiate, lapte si produse lactate neambalate, carne si preparate din carne, miere, peste, flori, seminte nedestinate consumului uman, cereale, pãsãri si animale mici si altele asemenea;

d) produse de uz gospodãresc - articole de uz gospodãresc, realizate de mica industrie sau de micii mestesugari, pentru grãdinãrit, precum si vasele ceramice si produsele de artizanat.

Art. 3. - (1) Este interzisã comercializarea în alte spatii decât cele cu destinatie prestabilitã a produselor alimentare preambalate sau ambalate, altele decât cele agroalimentare, respectiv a produselor de tipul: zahãr, fãinã de grâu, mãlai, orez, seminte comestibile, ulei comestibil, otet alimentar, vinuri, conserve de orice tip, rãcoritoare, siropuri, condimente, precum si orice alte asemenea produse, în spatii în care nu pot fi asigurate conditiile de pãstrare cerute de producãtor pentru a se preveni perisabilitatea acceleratã a produselor.

(2) Este interzisã comercializarea în alte spatii decât cele cu destinatie prestabilitã a produselor nealimentare noi, uzate sau reconditionate, de tipul produselor industriale, electronice, electrocasnice si piese de schimb pentru acestea, jucãrii, produse cosmetice, încãltãminte, textile, detergenti, piese si accesorii auto, ceasuri, aparaturã de mãsurã si control, precum si orice alte asemenea obiecte, în alte conditii decât cele cerute de legislatia în vigoare, fãrã a putea fi probate, verificate sau asigurate conditiile de pãstrare cerute de producãtor pentru a se asigura mentinerea caracteristicilor initiale ale produselor.

Art. 4. - (1) Comercializarea produselor nealimentare noi, uzate ori reconditionate, si a produselor alimentare preambalate sau ambalate se face numai în magazine specializate pentru produse nealimentare, respectiv alimentare, ce pot fi amplasate în zone publice de tipul oboarelor, pietelor agroalimentare, bâlciurilor ori târgurilor sau de tipul statiilor mijloacelor de transport în comun, conform conditiilor de amplasament stabilite de autoritãtile administratiei publice locale, si care îndeplinesc conditiile impuse de normele sanitare.

(2) Pentru a functiona, spatiile prevãzute la alin. (1) vor fi amenajate ca spatii închise, proprii pentru desfãsurarea unui comert civilizat, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.

(3) În cazul în care activitatea de comercializare se desfãsoarã în piete agroalimentare, administratia pietelor nu va admite persoanelor care nu fac dovada îndeplinirii conditiilor prevãzute de legislatia în vigoare accesul în piatã, pentru exercitarea activitãtii de comercializare a altor produse în afara celor agroalimentare sau de uz gospodãresc.

Art. 5. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 3 si 4 constituie contraventie si se sanctioneazã potrivit art. 46 alin. 1 lit. c) si d) si alin. 2, ale art. 501 si 502 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(2) Împiedicarea sub orice formã a reprezentantilor împuterniciti de a exercita atributiile de serviciu referitoare la controlul spatiilor cu destinatie prestabilitã, prevãzute la art. 3 si 4, constituie contraventie si se sanctioneazã potrivit art. 461 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 6. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre reprezentantii împuterniciti ai Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Constatarea contraventiilor privind modul de comercializare a produselor alimentare se face de cãtre autoritãtile competente abilitate prin lege pentru controlul oficial al produselor alimentare.

Art. 7. - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihãilescu

p. Ministrul sãnãtãtii si familiei,

Radu Deac,

secretar de stat

Presedintele Autoritãtii Nationale

pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb,

secretar de stat

Bucuresti, 2 octombrie 2002.

Nr. 1.103.

REPUBLICÃRI

ORDONANTA GUVERNULUI Nr. 66/2000*)

privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã

---

*) Republicatã în temeiul art. III din Legea nr. 437/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 11 iulie 2002, dându-se textelor o nouã numerotare.

Ordonanta Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 23 august 2000, si a fost aprobatã si modificatã prin Legea nr. 437/2002.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Profesia de consilier în proprietate industrialã este liberã si independentã, cu organizare si functionare autonomã, în conditiile prezentei ordonante.

(2) Activitatea de consilier în proprietate industrialã constã în acordarea de asistentã de specialitate în domeniul proprietãtii industriale si reprezentarea persoanelor fizice si juridice române sau strãine interesate în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, precum si fatã de terti, în procedurile reglementate.

(3) Domeniul proprietãtii industriale are ca obiect brevetele de inventie, desenele si modelele industriale, mãrcile de comert si de serviciu, numele comerciale, indicatiile de provenientã, geografice sau denumirile de origine, topografiile de circuite integrate, precum si combaterea concurentei neloiale.

Art. 2. - Consilierul în proprietate industrialã este persoana fizicã atestatã în conditiile prezentei ordonante si înscrisã în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã.

Art. 3. - În scopul reprezentãrii si ocrotirii la nivel national si international a intereselor consilierilor în proprietate industrialã se înfiinteazã Camera Nationalã a Consilierilor în Proprietate Industrialã din România, denumitã în continuare Camera.

Art. 4. - Profesia de consilier în proprietate industrialã poate fi practicatã numai de persoana fizicã înscrisã în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã si care este membrã a Camerei.

CAPITOLUL II

Dobândirea calitãtii de consilier în proprietate industrialã

Art. 5. - Calitatea de consilier în proprietate industrialã poate fi dobânditã, în urma promovãrii unui examen sustinut în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, în conditiile specificate de prezenta ordonantã, de cãtre persoana care face dovada îndeplinirii cumulative a urmãtoarelor conditii:

a) are cetãtenie românã;

b) are domiciliul sau sediul social în România;

c) are deplinã capacitate de exercitiu;

d) are studii superioare tehnice, stiintifice sau juridice;

e) are o practicã de cel putin 3 ani în domeniul pregãtirii profesionale de bazã si de cel putin 3 ani în domeniul proprietãtii industriale. Cele douã perioade pot fi suprapuse total sau partial;

f) nu a fost condamnatã definitiv pentru o faptã prevãzutã de legea penalã care o face nedemnã de a fi consilier în proprietate industrialã.

Art. 6. - În cazul specialistilor în domeniul proprietãtii industriale care au avut calitatea de salariat al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci o perioadã de cel putin 5 ani, precum si al cadrelor didactice care fac dovada cã au predat disciplina proprietãtii industriale în facultãti de drept acreditate sau autorizate cel putin 5 ani înainte de dobândirea calitãtii de consilier în proprietate industrialã, nu este necesarã sustinerea examenului pentru domeniul de proprietate industrialã în care si-au desfãsurat activitatea.

Art. 7. - (1) Examenul pentru atestarea în profesia de consilier în proprietate industrialã se desfãsoarã pentru urmãtoarele obiecte ale dreptului de proprietate industrialã:

a) brevete de inventie;

b) mãrci si indicatii geografice;

c) desene si modele industriale;

d) topografii de circuite integrate.

(2) Conditiile privind organizarea si promovarea examenului de atestare sunt stabilite în instructiuni aprobate de directorul general al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, la propunerea presedintelui Camerei.

CAPITOLUL III

Înscrierea în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã

Art. 8. - Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci este depozitarul Registrului national al consilierilor în proprietate industrialã.

Art. 9. - (1) În vederea dobândirii calitãtii de consilier în proprietate industrialã Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci organizeazã examenul de atestare care se sustine în fata unei comisii a cãrei componentã nominalã se stabileste prin ordin al directorului general al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci.

(2) Comisia este formatã din 3-7 membri pentru fiecare obiect al dreptului de proprietate industrialã pentru care se organizeazã examenul.

(3) Componenta comisiei este urmãtoarea:

a) presedinte, ales dintre persoanele din structura de conducere a Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, cu atributii în domeniul protectiei proprietãtii industriale;

b) membri, care sunt persoane cu pregãtire tehnicã si/sau juridicã si au experientã în domeniul proprietãtii industriale: specialisti cu vechime de minimum 5 ani în cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, cadre didactice din învãtãmântul superior care au predat dreptul proprietãtii industriale: precum si un membru al Camerei, consilier în proprietate industrialã, propus de presedintele Camerei.

Art. 10. - Rezultatele examenului pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare si sunt reanalizate de o comisie constituitã în acest scop, al cãrei presedinte este directorul general al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci sau împuternicitul acestuia.

Art. 11. - Deciziile comisiei prevãzute la art. 10, de admitere sau de respingere a contestatiei, se comunicã în scris candidatului în termen de 30 de zile de la înregistrarea contestatiei la Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci.

Art. 12. - Înscrierea consilierilor atestati în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã se face de drept, nominal, si trebuie sã fie însotitã de mentionarea profesiei de bazã, conform diplomei de absolvire a unei institutii de învãtãmânt superior, a domeniului de proprietate industrialã în care au fost atestati, respectiv: inventii, mãrci si indicatii geografice, desene si modele industriale, topografii de circuite integrate, precum si a altor date relevante cu privire la activitatea consilierului.

Art. 13. - Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã listele cuprinzând consilierii în proprietate industrialã înregistrati în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã si care sunt membri ai Camerei, pe baza datelor comunicate de cãtre aceasta.

CAPITOLUL IV

Drepturile si îndatoririle consilierilor în proprietate industrialã

Art. 14. - (1) Consilierul în proprietate industrialã cu liberã practicã, înscris în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã si care este membru al Camerei, are dreptul sã asiste si sã reprezinte în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, precum si fatã de terti orice persoanã fizicã si juridicã românã sau strãinã, în temeiul unei procuri de reprezentare însusite în scris de ambele pãrti.

(2) Consilierul în proprietate industrialã, salariat specializat înscris în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã si care este membru al Camerei, are dreptul sã asiste si sã reprezinte în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, precum si fatã de terti doar unitatea sau societatea comercialã la care este salariat.

Art. 15. - Consilierul în proprietate industrialã cu liberã practicã îsi desfãsoarã activitatea pe bazã de contract si are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor fãcute în interesul clientului sãu.

Art. 16. - Consilierul în proprietate industrialã este obligat sã nu divulge datele si informatiile primite de la clientul sãu sau referitoare la acesta decât în limitele mandatului si în conditiile prevãzute de lege.

Art. 17. - Consilierul în proprietate industrialã este obligat sã actioneze cu bunã-credintã si probitate profesionalã si numai în limitele mandatului.

Art. 18. - Consilierul în proprietate industrialã, membru al Camerei, are dreptul la libera aderare la alte forme de asociere profesionalã compatibile cu profesia sa.

CAPITOLUL V

Exercitarea profesiei de consilier

în proprietate industrialã

Art. 19. - (1) Consilierii în proprietate industrialã cu liberã practicã îsi desfãsoarã activitatea în cabinete individuale autorizate, cabinete individuale asociate pe bazã de contract, societãti civile profesionale persoane juridice sau în societãti comerciale având ca unic obiect activitãtile în domeniul proprietãtii industriale.

(2) Societatea civilã profesionalã se poate constitui din 2 sau mai multi consilieri în proprietate industrialã, atestati. În societatea civilã profesionalã respectivã îsi pot exercita profesia consilieri în proprietate industrialã, experti sau alti specialisti, colaboratori sau salariati. Societatea civilã profesionalã si consilierii în proprietate industrialã care profeseazã în cadrul acesteia nu pot acorda asistentã persoanelor cu interese contrare.

(3) Consilierul în proprietate industrialã îsi poate exercita profesia si ca salariat specializat în domeniul protectiei proprietãtii industriale în cadrul unei unitãti sau societãti comerciale cu alt obiect de activitate decât proprietatea industrialã.

Art. 20. - Consilierii în proprietate industrialã, salariati specializati în domeniul protectiei proprietãtii industriale, îsi vor exercita profesia pentru unitãtile sau societãtile comerciale la care sunt încadrati si nominalizati în statele de functii, în limitele de competentã atribuite functiei respective.

Art. 21. - Consilierul în proprietate industrialã nu poate asista sau reprezenta mandanti cu interese contrare în aceeasi spetã sau în spete conexe si nu poate actiona împotriva unui mandant cãruia i-a acordat consultantã în legãturã cu speta respectivã.

Art. 22. - (1) Consilierul în proprietate industrialã, membru al Camerei, nu-si poate exercita profesia de consilier în proprietate industrialã atât timp cât este salariat al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci.

(2) Dacã fostul salariat al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci si-a desfãsurat activitatea în unul dintre urmãtoarele domenii ale proprietãtii industriale: mãrci, desene si modele industriale, topografii de circuite integrate, atunci reprezentarea mandantilor pentru cererile de obtinere a protectiei în domeniile mentionate se face numai pentru cererile depuse la Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci, dupã ce salariatul si-a încetat activitatea în cadrul institutiei.

(3) Dacã fostul salariat al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci si-a desfãsurat activitatea în domeniul brevetelor de inventie, atunci prevederile alin. (2) se aplicã în mod similar, dacã inventiile care fac obiectul acestor cereri sunt în domeniul tehnic de bazã în care fostul salariat si-a desfãsurat activitatea.

Art. 23. - Consilierul în proprietate industrialã, care îsi retrage serviciile în termen de 3 zile lucrãtoare de la împuternicirea sa de cãtre client prin procurã, va informa clientul în legãturã cu aceasta, va lua mãsurile necesare care sã permitã clientului sã evite sã fie prejudiciat si va informa Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci si Camera despre aceasta.

Art. 24. - Exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã este incompatibilã cu:

a) ocupatii care lezeazã demnitatea, bunele moravuri si independenta profesiei de consilier în proprietate industrialã;

b) desfãsurarea de activitãti care genereazã concurentã neloialã;

c) exercitarea nemijlocitã de acte de comert în domeniul proprietãtii industriale;

d) calitatea de salariat al Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci.

CAPITOLUL VI

Reprezentarea

Art. 25. - (1) Reprezentarea solicitantilor, a titularilor de drepturi de proprietate industrialã sau a persoanelor interesate în toate procedurile în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci de cãtre consilierul în proprietate industrialã se face pe baza unei procuri cu caracter general sau a unei procuri pentru fiecare solicitare.

(2) În cazul procurii generale se va depune la Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci un exemplar al acesteia, cu conditia ca mandatarul sã indice în fiecare cerere procura în baza cãreia actioneazã.

(3) În procedurile în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci consilierul în proprietate industrialã nu poate reprezenta un client decât pentru domeniul de proprietate industrialã în care a fost atestat.

(4) În cazul reprezentãrii, retragerea, abandonarea cererilor de solicitare a protectiei sau transmiterea drepturilor se poate efectua numai pe baza unei procuri care sã continã mentiuni exprese cu privire la aceste acte.

Art. 26. - (1) Pentru solutionarea contestatiilor si, dupã caz, a cererilor de revocare solicitantul sau titularul poate fi reprezentat si de un avocat sau consilier juridic.

(2) Reprezentarea în fata instantelor judecãtoresti a solicitantilor, a titularilor sau a persoanelor interesate de cãtre consilierii în proprietate industrialã este conditionatã de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic.

CAPITOLUL VII

Suspendarea si încetarea exercitãrii profesiei de consilier

în proprietate industrialã

Art. 27. - Dreptul la exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã se suspendã:

a) în caz de incompatibilitate;

b) în cazul neîndeplinirii obligatiei de platã a cotizatiei fatã de Camerã timp de un an calendaristic;

c) pe perioada interdictiei exercitãrii dreptului de a profesa, dispusã prin sanctiune disciplinarã mentinutã prin efectul unei hotãrâri judecãtoresti.

Art. 28. - Dreptul la exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã înceteazã:

a) prin renuntarea scrisã la exercitarea profesiei, depusã la Camerã;

b) în cazul pierderii sau renuntãrii la cetãtenia românã;

c) în cazul în care nu mai are domiciliul în România;

d) dacã împotriva consilierului în proprietate industrialã s-a luat mãsura interdictiei definitive a dreptului de a profesa;

e) în cazul în care nu mai are capacitate de exercitiu;

f) în cazul în care consilierul în proprietate industrialã a fost condamnat definitiv pentru o faptã prevãzutã de legea penalã si care îl face nedemn de a fi consilier în proprietate industrialã;

g) prin deces.

CAPITOLUL VIII

Rãspunderea disciplinarã

Art. 29. - Sanctiunile disciplinare care se aplicã consilierilor în proprietate industrialã sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) interdictia exercitãrii dreptului de a profesa pe o perioadã de 3-12 luni;

d) interdictia definitivã a exercitãrii dreptului de a profesa.

Art. 30. - Sanctiunile disciplinare prevãzute la art. 29 lit. a)-d) se aplicã de o comisie de disciplinã care functioneazã în cadrul Camerei. Procedura solutionãrii sesizãrilor cu privire la încãlcãri ale Codului deontologiei profesionale si ale obligatiilor profesionale este prevãzutã în statutul Camerei.

Art. 31. - (1) Comisia de disciplinã a Camerei este alcãtuitã din 7 membri, consilieri în proprietate industrialã cu minimum 5 ani vechime, dintre care se aleg un presedinte si un secretar.

(2) Nici unul dintre membrii comisiei de disciplinã nu poate fi membru al consiliului de conducere al Camerei.

(3) Hotãrârile comisiei de disciplinã se iau cu votul majoritãtii membrilor acesteia.

Art. 32. - (1) Împotriva hotãrârii comisiei de disciplinã a Camerei prin care s-a aplicat o sanctiune prevãzutã la art. 29 lit. c) si d) se poate formula contestatie la instanta judecãtoreascã competentã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii hotãrârii.

(2) Competenta de judecatã apartine instantei de contencios administrativ. Procedura prealabilã nu este obligatorie.

(3) Hotãrârile comisiei de disciplinã a Camerei împotriva cãrora nu s-au formulat contestatiile respective în termenul prevãzut la alin. (1) se vor comunica Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci imediat dupã scurgerea acestor termene.

(4) Hotãrârile instantelor judecãtoresti, definitive si irevocabile, prin care s-au aplicat sanctiuni membrilor Camerei se comunicã Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci, pentru a fi mentionate în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã si publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã.

CAPITOLUL IX

Organizarea si functionarea Camerei

Art. 33. - (1) Camera este o organizatie profesionalã, neguvernamentalã, care îsi desfãsoarã activitatea prin autofinantare si fãrã scop lucrativ, cu personalitate juridicã, ai cãrei membri sunt consilieri în proprietate industrialã, persoane fizice.

(2) Camera are sediul în municipiul Bucuresti.

(3) Activitatea Camerei este finantatã din taxele de înscriere, cotizatiile anuale ale membrilor, fonduri rezultate din organizarea de simpozioane, conferinte, activitãti editoriale specifice, precum si din donatii, sponsorizãri sau din alte surse.

Art. 34. - Consilierul în proprietate industrialã are dreptul sã devinã, la cererea sa, membru al Camerei.

Art. 35. - Camera are urmãtoarele atributii:

a) asigurã exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã, în conditiile respectãrii deontologiei;

b) gestioneazã si transmite lunar Oficiului de Stat pentru Inventii si Mãrci evidenta membrilor sãi, cu mentionarea, dupã caz, a societãtii comerciale sau a unitãtii la care acestia îsi desfãsoarã activitatea;

c) asigurã apãrarea intereselor profesionale ale membrilor sãi;

d) contribuie la perfectionarea pregãtirii profesionale a membrilor sãi în domeniul proprietãtii industriale;

e) asigurã respectarea Codului deontologiei profesionale de cãtre membrii sãi;

f) colaboreazã pe linie nationalã si internationalã cu organisme de profil.

Art. 36. - (1) Organele de conducere ale Camerei sunt:

a) conferinta;

b) consiliul de conducere;

c) presedintele Camerei.

(2) Persoanele alese în consiliul de conducere si presedintele Camerei sunt reeligibile, fãrã a putea exercita mai mult de douã mandate consecutive, iar durata mandatului este de 2 ani.

Art. 37. - (1) Conferinta este formatã din totalitatea membrilor Camerei si are urmãtoarele atributii:

a) adoptã si modificã Statutul Camerei si Codul deontologiei profesionale;

b) adoptã organizarea aparatului administrativ al Camerei;

c) alege si revocã presedintele si vicepresedintele Camerei;

d) alege si revocã membrii consiliului de conducere al Camerei;

e) alege membrii comisiilor de specialitate si ai comisiei de disciplinã din cadrul Camerei;

f) adoptã si modificã regulamentul de functionare a Camerei;

g) aprobã bugetul de venituri si cheltuieli, precum si bilantul Camerei.

(2) Conferinta este legal constituitã la prima convocare în prezenta majoritãtii absolute a membrilor Camerei, iar hotãrârile se adoptã cu votul majoritãtii simple a membrilor prezenti.

(3) Dacã la prima convocare conditia de prezentã nu este îndeplinitã, urmãtoarea conferintã este legal constituitã în prezenta unei treimi din numãrul membrilor Camerei si poate adopta hotãrâri.

Art. 38. - (1) Activitatea curentã a Camerei este condusã de consiliul de conducere, care este format din 7-11 membri si adoptã hotãrâri cu votul majoritãtii membrilor sãi.

(2) Consiliul de conducere al Camerei stabileste nivelul onorariilor minimale care urmeazã a fi percepute pentru serviciile prestate de consilierii în proprietate industrialã.

Art. 39. - Modul de convocare, organizare si desfãsurare a reuniunilor, competenta forurilor de conducere, modul de organizare si functionare a comisiilor de specialitate si a comisiei de disciplinã ale Camerei, drepturile si obligatiile membrilor Camerei vor fi stabilite în statutul Camerei.

Art. 40. - Presedintele Camerei are urmãtoarele atributii:

a) reprezintã Camera în relatiile cu persoane fizice si juridice din tarã si din strãinãtate;

b) încheie conventii si contracte în numele Camerei, aprobate de consiliul de conducere;

c) este presedintele consiliului de conducere;

d) convoacã si conduce sedintele consiliului de conducere;

e) ordonanteazã cheltuielile Camerei;

f) alte atributii stabilite de conferintã.

Art. 41. - În cazul în care presedintele este în imposibilitatea temporarã de a-si exercita atributiile, vicepresedintele preia atributiile sale pe aceastã perioadã.

CAPITOLUL X

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 42. - Persoanele fizice care au dobândit calitatea de consilier în proprietate industrialã anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonante vor fi înscrise de drept în Registrul national al consilierilor în proprietate industrialã.

Art. 43. - La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante punctele (4)-(12) din Regula 5 – Reprezentarea prin mandatar autorizat - din Hotãrârea Guvernului nr. 152/1992 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 aprilie 1992, precum si orice dispozitii contrare se abrogã.

Art. 44. - În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante Camera va elabora Codul deontologiei profesionale si va solicita autoritãtii în drept includerea în clasificarea activitãtilor din economia nationalã a activitãtii de protectie a proprietãtii industriale.

Art. 45. - Prezenta ordonantã intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 46. - Pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante, Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci va elabora instructiuni privind aplicarea acesteia, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

NOTÃ:

Reproducem mai jos art. II din Legea nr. 437/2002, care nu este încorporat în textul republicat al Ordonantei Guvernului nr. 66/2000 si care se aplicã, în continuare, ca dispozitii proprii ale Legii nr. 437/2002.

Mentionãm cã trimiterile din cuprinsul acestui articol se referã la textele din Ordonanta Guvernului nr. 66/2000, astfel cum a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 23 august 2000.

“Art. II. - În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Oficiul de Stat pentru Inventii si Mãrci va modifica corespunzãtor instructiunile privind aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 66/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.”