MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 759          LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE          Joi, 17 octombrie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

549. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului

 

798. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului

 

805. - Decret privind acordarea unor gratieri individuale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 237 din 12 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 245 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

139. - Ordin de sanctionare a Societătii Comerciale “Marikass Exchange” - S.R.L., cu retragerea autorizatiei de functionare

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie

2001, cu completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judetene, comisiilor locale.”

2. La articolul 4 alineatul (1), după litera e) se introduce litera f) cu următorul cuprins:

“f) cumpărarea sau schimbul de terenuri cu destinatie agricolă, în vederea concesionării sau arendării acestora, pentru realizarea de exploatatii agricole optime; schimbul de terenuri cu destinatie agricolă se admite numai în cadrul aceluiasi judet.”

3. La articolul 6, alineatele (1) si (3) vor avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Veniturile realizate de Agentia Domeniilor Statului se păstrează în conturi purtătoare de dobânzi deschise la bănci comerciale sau la Trezoreria statului.

.............................................................................................

(3) Sumele colectate în fondul «Dezvoltarea agriculturii românesti» sunt destinate programelor de dezvoltare a pietelor interne si externe, programelor de cercetare, programelor de dezvoltare a fermelor private si altor programe, inclusiv cele de restructurare a societătilor comerciale din domeniul de activitate al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, în scopul privatizării eficiente a acestora, precum si cumpărării de terenuri cu destinatie agricolă.”

4. La articolul 7, alineatele (1), (7) si (8) vor avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi Agentia Domeniilor Statului va inventaria terenurile cu destinatie agricolă aflate în exploatarea societătilor comerciale prevăzute la art. 1 si 2 si terenurile detinute în administrare de institutele si statiunile de cercetare si productie agricolă, de universităti si de unitătile de învătământ agricol si silvic, prevăzute în anexa nr. 2, si a societătilor nationale care functionează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 4.

.............................................................................................

(7) Agentia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si Legii nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, si le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptătiti.

(8) În situatia în care Agentia Domeniilor Statului constată că au fost săvârsite abuzuri comise prin acte administrative în aplicarea Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, aceasta se poate prevala de prevederile art. 60-62 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau poate sesiza instantele judecătoresti în a căror rază teritorială este situat terenul.”

5. La articolul 14 alineatul (1), după litera b) se introduc literele c) si d) cu următorul cuprins:

“c) negociere directă;

d) licitatie publică cu strigare.”

6. La articolul 14, după alineatul (3) se introduc alineatele (31) si (32) cu următorul cuprins:

“(31) În cazul vânzării prin negociere directă, asociatia salariatilor, constituită conform art. 16 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, precum si societătile agricole, asociatiile agricole si alte forme asociative din agricultură, cu personalitate juridică, au dreptul să cumpere actiuni scoase la vânzare, conform prevederilor alin. (3).

(32) În cazul vânzării de actiuni prin licitatie publică cu strigare, membrii conducerii societătii comerciale au dreptul să cumpere actiuni scoase la privatizare, conform prevederilor alin. (2).”

7. La articolul 14, după alineatul (5) se introduce alineatul (6) cu următorul cuprins:

“(6) Criteriul de departajare a ofertantilor în cadrul vânzării actiunilor prin metoda de licitatie cu strigare este pret/actiune, iar în cadrul vânzării prin negociere directă, criteriile sunt pret/actiune, cuantumul redeventei oferite, pregătirea de specialitate pentru persoanele fizice, respectiv capacitatea tehnică si financiară si experienta în exploatarea terenului, pentru persoanele juridice, precum si alte criterii stabilite prin caietul de sarcini. În cadrul negocierii se vor stabili clauze pentru păstrarea obiectului de activitate si protectia salariatilor.”

8. La articolul 18 alineatul (4), după litera b) se introduc literele c) si d) cu următorul cuprins:

“c) negociere directă;

d) licitatie publică cu strigare.”

9. La articolul 23, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 23. - (1) Dacă în urma ofertării unei societăti comerciale si a oferirii de facilităti, conform art. 15 din prezenta lege, nu au fost înregistrate cereri de cumpărare de actiuni, se poate proceda la divizarea societătii comerciale pe ferme si centre de profil, în baza unui studiu de fezabilitate si cu aprobarea adunării generale a actionarilor, potrivit mandatului special acordat de Agentia Domeniilor Statului, sau la restructurarea societătii, prin vânzare de active, concesionare ori arendare de terenuri, în conformitate cu prevederile prezentului capitol.”

10. La articolul 29, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Contraventiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002.”

Art. II. - Procedurile din cadrul procesului de privatizare si/sau concesionare, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, respectiv cele pentru care s-au publicat deja ofertele de privatizare/concesionare, rămân valabile si se vor derula până la finalizarea acestuia, potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul declansării lui.

Art. III. - Legea nr. 268/2001, cu completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. IV. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucuresti, 14 octombrie 2002.

Nr. 549.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 798.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea unor gratieri individuale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. d) si ale art. 99 din Constitutia României, din motive umanitare si pentru ca acest act de clementă să conducă la integrarea socială a celor cărora le-a fost acordat,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se gratiază pedeapsa cu închisoarea aplicată următorilor condamnati:

- Brînzan Ionel, născut la data de 20 aprilie 1970, condamnat la 2 luni închisoare, prin Sentinta penală nr. 1.392/2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitive prin Decizia penală nr. 299/R/2002 a Curtii de Apel Pitesti, pentru săvârsirea, în concurs, a infractiunilor de vătămare corporală gravă si purtare abuzivă;

- Cazan Constantin, născut la data de 10 februarie 1977, condamnat la 2 luni închisoare, prin Sentinta penală nr. 1.392/2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitive prin Decizia penală nr. 299/R/2002 a Curtii de Apel Pitesti, pentru săvârsirea, în concurs, a infractiunilor de vătămare corporală gravă si purtare abuzivă;

- Popescu Eduard, născut la data de 24 mai 1974, condamnat la 3 luni închisoare, prin Sentinta penală nr. 1.501/2000 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 449/2001 a Curtii de Apel Ploiesti, pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporală gravă.

Art. 2. - Se gratiază restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea aplicată următorilor condamnati:

- Cuzuban Gheorghe Vasile, născut la data de 16 ianuarie 1969, condamnat la 3 ani închisoare, prin Decizia nr. 217/2001 a Curtii Militare de Apel, pentru săvârsirea a două infractiuni de complicitate la furt calificat;

- Rădulescu Iulian, născut la data de 30 iulie 1963, condamnat la 2 ani închisoare, prin Sentinta penală nr. 115/1997 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 4.104/1999 a Curtii Supreme de Justitie, pentru săvârsirea, în concurs, a infractiunilor de furt calificat si falsificare de monedă sau alte valori;

- Revnic Cornel, născut la data de 10 august 1968, condamnat la 3 ani închisoare, prin Decizia penală nr. 2.180/2002 a Curtii Supreme de Justitie, pentru săvârsirea infractiunii de tâlhărie.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României, contrasemnăm

acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 14 octombrie 2002.

Nr. 805.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 237

din 12 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Catrinar în Dosarul nr. 3.300/2001 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, că accesul la justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate căile de atac prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2002, Tribunalul Suceava - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Catrinar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că “prin judecarea cauzei pe fondul ei, adică prin administrarea tuturor probelor ce le implică o succesiune, privind activul si pasivul ei, hotărârea ce se va da de tribunal este definitivă în conditiile art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă”. În acest fel, arată autorul exceptiei, “singura cale de atac este recursul, în care se vor putea invoca doar motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 de la pct. 1-10, nemaiputând uza si de netemeinicie”. Se consideră, în consecintă, că, prin lipsirea posibilitătii instantei de apel de a casa cu trimitere un proces în care s-a pronuntat sentinta pe exceptie, si nu prin judecarea fondului cauzei, nu mai este garantat dreptul la apărare al părtii nemultumite, prevăzut de art. 24 din Constitutie - asigurat de folosirea celor două căi de atac - apel si recurs.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se apreciază, totodată, că dispozitia de lege criticată încalcă si competenta materială a instantelor judecătoresti, prevăzută la art. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât tribunalului i se dă în competentă si judecarea în fond a altor cauze decât cele prevăzute la art. 2 pct. 1 lit. a)-j) din Codul de procedură civilă.

Tribunalul Suceava - Sectia civilă consideră că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutie, care garantează accesul liber la justitie, tinându-se seama si de dispozitiile Legii pentru organizarea judecătorească, care prevede trei grade de jurisdictie - fond, apel, recurs.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arată că “această dispozitie legală, prin care se derogă de la principiul dublului grad de jurisdictie, nu reprezintă o încălcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si al art. 24 privind dreptul la apărare”. În realitate, se apreciază în continuare, “dispozitia criticată este destinată să asigure, în primul rând, celeritatea judecării cauzei, scurtând durata procesului si evitând, astfel, tergiversarea judecătii prin reluarea ciclului procesual, iar pentru părti, economie de timp si bani”.

Guvernul face referire, în sustinerea punctului său de vedere, la dispozitiile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie, potrivit cărora a fost lăsată la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei si a procedurii de judecată, precum si a căilor de atac. Se face, de asemenea, referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit că accesul la justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate căile de atac prevăzute de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispozitii care au următorul continut: “În cazul în care prima instantă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului si instanta de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul si va judeca procesul, pronuntând o hotărâre definitivă.”

În esentă, critica de neconstitutionalitate constă în sustinerea că textul mentionat încalcă dreptul la apărare, prevăzut de art. 24 din Constitutie, text având următorul cuprins: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Examinând, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd obligatia instantei, în ipoteza dată, de a evoca fondul, ceea ce, de altfel, este de natura devolutivă a căii de atac ordinare a apelului. Asa cum prevede art. 295 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, “instanta de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de către prima instantă”, având, de asemenea, posibilitatea de a “încuviinta refacerea sau completarea pro belor administrate la prima instantă, precum si administrarea probelor noi propuse în conditiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru solutionarea cauzei”.

În consecintă, Curtea nu poate retine critica privind încălcarea art. 24 din Legea fundamentală. Potrivit reglementării adoptate de legiuitor în art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanta de apel, găsind apelul întemeiat, anulează hotărârea apelată, în acest mod fiind înlăturate orice posibile consecinte prejudiciabile pentru pârât, decurgând din imposibilitatea de a se apăra în fata primei instante. Totodată, în fata instantei de apel care retine cauza spre rejudecare pârâtul are posibilitatea să îsi valorifice dreptul la apărare în concordantă cu prevederile textului constitutional, asa cum ar fi putut să o facă si în situatia în care cauza ar fi fost trimisă pentru rejudecare primei instante. Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3) si art. 128, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată, precum si conditiile în care se exercită căile de atac se stabilesc prin lege, astfel că dispozitiile criticate nu încalcă normele constitutionale.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 21 din Legea fundamentală care reglementează principiul accesului liber la justitie, motiv de neconstitutionalitate care, conform încheierii instantei, este dedus din memoriul autorului exceptiei, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în repetate rânduri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curtii a statuat că “este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti” si că “judecătorul spune dreptul pentru solutionarea unui litigiu, dar numai în formele si în conditiile procedurale instituite de lege”. De asemenea, prin Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, s-a retinut că “Accesul liber la justitie nu înseamnă însă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti, deoarece competenta si căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situatii deosebite”.

În cauza de fată nu se invocă elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.

În legătură cu sustinerea că ar exista o anumită necorelare între dispozitiile criticate si normele de competenta materială a instantelor de judecată, prevăzute de art. 2 din Codul de procedură civilă, afirmată de autorul exceptiei, Curtea retine că această necorelare, chiar dacă ar fi reală, nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate, ci este de resortul exclusiv al autoritătii legiuitoare.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Catrinar în Dosarul nr. 3.300/2001 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 245

din 17 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Pompilia Ghergu în Dosarul nr. 10.873/2001 al Judecătoriei Târgoviste.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că problema ridicată priveste interpretarea si aplicarea legii, iar nu constitutionalitatea acesteia. Precizează, de asemenea, că legea nu distinge, atunci când se referă la titularul cererii, asupra calitătii procesuale a părtilor. Consideră că autorii exceptiei confundă notiunea de “cerere” cu aceea de “cerere de chemare în judecată”, obligatia timbrării fiind în sarcina părtii care emite pretentii. Astfel fiind, părtilor nu le incumbă obligatia de plată a taxei de timbru numai atunci când formulează exceptii si apărări, în sensul art. 115 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 10.873/2001, Judecătoria Târgoviste a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Pompilia Ghergu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 contravin principiului egalitătii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin aceea că, în cauzele privind cereri pentru stabilirea calitătii de mostenitor, a masei succesorale, cereri de raport, de reductiune a liberalitătilor ori de partaj, prevăd ca titularul cererii să achite o taxă de timbru fixă (150.000 lei), iar partea care formulează apărări, prin întâmpinare, contestând pretentiile reclamantului, să plătească o taxă calculată la valoarea contestată.

Judecătoria Târgoviste, invocând prevederile art. 16 din Constitutie, opinează pentru o reglementare potrivit căreia “fiecare parte să timbreze cu jumătate din taxa de timbru aferentă valorii bunurilor contestate. În acest fel, nici reclamantul si nici pârâtul nu ar mai fi tentati de a solicita la partaj, respectiv de a contesta, bunuri care nu fac parte din comunitatea de bunuri”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. În acest sens se arată că “exceptia nu priveste, de fapt, prevederile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, ci neconcordanta dintre acestea si Hotărârea Guvernului nr. 752/1999 privind actualizarea taxelor judiciare de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997. Dispozitiile cuprinse în hotărâri ale Guvernului si în ordine ale ministrilor nu pot face însă obiectul controlului de constitutionalitate, întrucât, potrivit art. 114 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutională hotărăste numai asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor. Art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 nu face decât să precizeze că prin titular al cererii trebuie avută în vedere persoana care formulează cereri în contestare si nu în mod obligatoriu titularul cererii principale, ceea ce nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie”.

Guvernul apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, deoarece aceasta priveste aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, iar nu constitutionalitatea lor.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997), dispozitii al căror continut este următorul: “Actiunile si cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c) cereri pentru stabilirea calitătii de mostenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reductiune a liberalitătilor si cereri de partaj 50.000 lei.

Separat de această taxă, dacă părtile contestă bunurile de împărtit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;”

Legea nr. 146/1997, ulterior publicării sale, a fost modificată si completată prin mai multe acte normative, dar nici unul dintre acestea nu priveste dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2, care fac obiectul acestui dosar.

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate încalcă dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

Examinând exceptia, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstitutionalitate nu vizează textul legal dedus controlului, ci interpretarea dată acestuia prin dispozitiile art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al ministrului de stat, ministrul justitiei, si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999), dispozitii care prevăd că “în aplicarea art. 3 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 146/1997, prin titularul cererii se întelege partea care contestă bunurile de împărtit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calitătii de mostenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reductiune a liberalitătilor si cererilor de partaj”.

Astfel fiind, exceptia urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională, exercitând controlul de constitutionalitate, “nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei”. Rezultă că interpretarea legii este atributul guveran al instantei de judecată, în opera de înfăptuire a justitiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Pompilia Ghergu în Dosarul nr. 10.873/2001 al Judecătoriei Târgoviste.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

de sanctionare a Societătii Comerciale “Marikass Exchange” - S.R.L.

cu retragerea autorizatiei de functionare

 

Având în vedere nerespectarea prevederilor pct. 8, 13, 36, 43 si 44 din NRV 2 la Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/1997 privind efectuarea operatiunilor valutare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Autorizatiei de functionare nr. VI/3/770/Dl din 29 ianuarie 2001, emisă de Banca Natională a României, consemnată în Nota nr. 9.445 din 13 septembrie 2002, încheiată de Sucursala Brasov a Băncii Nationale a României,

în baza art. 60 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României,

în temeiul Hotărârii Parlamentului României nr. 50/1998,

viceguvernatorul Băncii Nationale a României emite următorul ordin:

           

Art. 1. - Se sanctionează Casa de schimb valutar “Marikass Exchange” - S.R.L., cu sediul în municipiul Brasov, Str. Jepilor nr. 12, bl. A25, ap. 26, judetul Brasov, având codul de înregistrare fiscală 13629216/2001, înregistrată la Oficiul registrului comertului sub nr. J/08/18/2001, cu retragerea autorizatiei de functionare acordate de Banca Natională a României.

Art. 2. - Autorizatia de functionare nr. VI/3/770/Dl din data de 29 ianuarie 2001 va fi depusă de către Casa de schimb valutar “Marikass Exchange” - S.R.L. la Banca Natională a României - Sucursala Brasov.

Art. 3. - Casa de schimb valutar “Marikass Exchange” - S.R.L. are drept de contestatie în termen de 15 zile de la data comunicării sanctiunii, la Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare începând cu data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

VICEGUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MIHAI BOGZA

 

Bucuresti, 9 octombrie 2002.

Nr. 139.