MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 770         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 23 octombrie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

561. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 47/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finantare dintre Guvernul României si Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România si Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucuresti la 4 decembrie 2001

 

819. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 47/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finantare dintre Guvernul României si Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România si Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucuresti la 4 decembrie 2001

 

562. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundatiilor judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti si al Fundatiei Nationale pentru Tineret

 

820. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundatiilor judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti si al Fundatiei Nationale pentru Tineret

 

563. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală

 

821. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală

 

564. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comert exterior si promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum si a aparatului de lucru al Guvernului

 

822. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comert exterior si promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum si a aparatului de lucru al Guvernului

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 259 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409, 410, art. 411 alin. 4 si ale art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală

- Opinie separată

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI

ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

132. - Ordonantă de urgentă pentru punerea în aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

 

133. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea numărului maxim de posturi pe anul 2002 la Ministerul Justitiei, Ministerul de Interne si Ministerul Public

 

134. - Ordonantă de urgentă pentru completarea art. 6 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor  Statului

 

1.120. - Hotărâre privind acordarea unui ajutor umanitar Republicii Albania

 

1.122. - Hotărâre pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localităti ca statiuni turistice de interes national, respectiv local

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 47/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finantare dintre Guvernul României si Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România si Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucuresti la 4 decembrie 2001

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 47 din 25 iulie 2002 pentru ratificarea Memorandumului de finantare dintre Guvernul României si Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România si Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucuresti la 4 decembrie 2001, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.3 din Legea nr. 411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 21 august 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 9 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 30 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Bucuresti, 16 octombrie 2002.

Nr. 561.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 47/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finantare dintre Guvernul României si Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România si Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucuresti la 4 decembrie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 47/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finantare dintre Guvernul României si Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România si Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucuresti la 4 decembrie 2001, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 octombrie 2002.

Nr. 819.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundatiilor judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti si al Fundatiei Nationale pentru Tineret

 

Parlamentul României adoptă pezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 41 din 11 iulie 2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundatiilor judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti si al Fundatiei Nationale pentru Tineret, adoptată în temeiul art. 1 pct. IV poz. 8 din Legea nr. 411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 12 iulie 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 30 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Bucuresti, 16 octombrie 2002.

Nr. 562.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundatiilor judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti si al Fundatiei Nationale pentru Tineret

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundatiilor judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti si al Fundatiei Nationale pentru Tineret si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 octombrie 2002.

Nr. 820.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90 din 20 iunie 2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 28 iunie 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 30 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

 

Bucuresti, 16 octombrie 2002.

Nr. 563.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002,  pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 octombrie 2002.

Nr. 821.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comert exterior si promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum si a aparatului de lucru al Guvernului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic.-Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75 din 13 iunie 2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comert exterior si promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum si a aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 26 iunie 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 1 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucuresti, 16 octombrie 2002.

Nr. 564.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comert exterior si promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum si a aparatului de lucru al Guvernului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comert exterior si promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum si a aparatului de lucru al Guvernului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 octombrie 2002.

Nr. 822.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 259

din 24 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409, 410, art. 411 alin. 4

si ale art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409, 410, art. 411 alin. 4 si ale art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 2.301/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 12 septembrie 2002 si au fost consemnate în încheierea de la aceeasi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 24 septembrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.301/2001,

Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409, 410, art. 411 alin. 4 si ale art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală,

exceptie ridicată de Pompiliu Bota în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 409 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 21 din Constitutie referitoare la accesul liber la justitie, deoarece conferă numai procurorului general dreptul de a promova recurs în anulare, precum si prevederilor art. 131 alin. (1) din Constitutie referitoare la impartialitatea procurorilor, întrucât Ministerul Public se subordonează Guvernului, iar procurorii îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea ministrului justitiei, fiind astfel lipsiti de independentă fată de puterea executivă. Se arată că aceleasi dispozitii sunt contrare si prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la apărare.

Dispozitiile art. 410 contravin, în opinia autorului exceptiei, prevederilor art. 4 pct. 1 si 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeasi faptă.

Dispozitiile art. 411 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă, în opinia autorului exceptiei, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, prevăzute în art. 6 pct. 1 si 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Cu privire la dispozitiile art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul exceptiei invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat că posibilitatea procurorului general de a dispune suspendarea executării unei hotărâri judecătoresti încalcă principiul separatiei puterilor în stat.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală arată că, potrivit art. 128 din Constitutie, împotriva hotărârilor judecătoresti părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac în conditiile legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege. Se apreciază că dispozitiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 4 pct. 1 si 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece aceste dispozitii instituie o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti, iar nu un nou proces în aceeasi cauză.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite în scris punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză.

Presedintele Camerei Deputatilor arată că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, întrucât căile de atac pot fi exercitate în conditiile legii, iar legea a încredintat Ministerului Public dreptul si îndatorirea de a promova recursul în anulare, atunci când există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 410 din Codul de procedură penală. Recursul în anulare are un caracter exceptional si, prin urmare, nu poate fi lăsat la dispozitia părtilor, deoarece s-ar periclita stabilitatea si siguranta ordinii de drept stabilite prin justitie. Dispozitiile art. 409, 410 si 412 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Constitutie, întrucât acestea statuează posibilitatea exercitării căilor de atac si de către Ministerul Public, în conditiile stabilite de lege. Se mai apreciază că nu sunt încălcate prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece în cauză se exercită o cale de atac în cadrul aceluiasi proces penal, pornit împotriva inculpatului, iar nu în cadrul unui nou proces penal. În concluzie, se arată că dispozitiile art. 409, 410, art. 411 alin. 4 si ale art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constitutionale si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409, 410 si ale art. 411 alin. 4 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 21 si 11 din Constitutie, ca fiind neîntemeiată. În motivarea acestei opinii se arată că dispozitiile art. 409 nu pot fi considerate ca fiind contrare prevederilor art. 21 din Constitutie, deoarece recursul în anulare reprezintă o procedură cu caracter exceptional, având o sferă restrânsă în ceea ce priveste titularii, o astfel de limitare existând în multe legislatii europene. Pe de altă parte, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, legea este cea care stabileste procedura de judecată.

În ceea ce priveste critica art. 410 pct. I.71, care reprezintă temeiul juridic al promovării recursului în anulare în speta dedusă controlului de constitutionalitate, în sensul că acesta ar contraveni dispozitiilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care prevăd că nici o persoană nu poate fi judecată sau condamnată pentru o infractiune pentru care a fost achitată sau condamnată, Guvernul arată că principiul non bis in idem are în vedere neînceperea unui nou proces penal cu privire la aceeasi faptă si la acelasi făptuitor. Sub acest aspect se arată că recursul în anulare nu poate fi asimilat unui nou proces în aceeasi cauză. Aceasta este o cale extraordinară de atac al cărei scop este remedierea unor eventuale erori în activitatea jurisdictională într-o anumită cauză si reprezintă reluarea procesului penal care a epuizat faza judecătii. Această cale extraordinară de atac nu reprezintă rezolvarea unei noi cauze, ci o modalitate de readucere a aceleiasi cauze la stadiul de judecată.

În legătură cu critica adusă art. 411 alin. 4 din Codul de procedură penală, se precizează că textul de lege prevede obligatia instantelor de judecată de a trimite dosarele spre examinare sau de a comunica situatia juridică a acestora către Parchet, în vederea formulării recursului în anulare. O dată promovat recursul în anulare, Curtea Supremă de Justitie este învestită cu solutionarea lui, iar dosarul aflat pe rolul acestei instante stă la dispozitia părtilor interesate. Prin urmare, pe întreg parcursul desfăsurării activitătii de judecată părtile au aces liber la dosar. Se apreciază că în acest mod se respectă art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd că procurorul general poate dispune suspendarea executării înainte de introducerea recursului în anulare, Guvernul consideră aceste dispozitii ca fiind neconstitutionale. Se arată că suspendarea executării unei hotărâri judecătoresti poate fi dispusă numai de către o instantă judecătorească mai mare în grad sau cel putin egală în grad cu aceea care a pronuntat hotărârea, iar nu de către un reprezentant al Ministerului Public. În acest sens se invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, cu privire la o reglementare similară din Codul de procedură civilă, statuând că “sunt neconstitutionale prevederile art. 3302 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executării hotărârilor judecătoresti înainte de introducerea recursului în anulare”. Prin aceste prevederi este afectat principiul separatiei puterilor în stat, principiu care, desi nu este consacrat expres, poate fi dedus din ansamblul reglementărilor constitutionale si, îndeosebi, al celor având ca obiect stabilirea functiilor autoritătilor publice si a raporturilor dintre acestea.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 409, 410, art. 411 alin. 4 si ale art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 409: “Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justitie orice hotărâre definitivă.”;

- Art. 410: “Hotărârile definitive de condamnare, achitare si încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri:

I. Cazurile în care recursul are efect cu privire la situatia părtilor din proces:

1. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare;

2. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau când instanta a pronuntat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 334-337;

3. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

4. când s-au aplicat pedepse gresit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;

5. când persoana condamnată a fost mai înainte judecată în mod definitiv pentru aceeasi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost gratiată ori a intervenit decesul inculpatului;

6. când, în mod gresit, inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârsită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod gresit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului;

7. când faptei săvârsite i s-a dat o gresită încadrare juridică;

71. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o gresită aplicare a legii de natură să influenteze solutia procesului;

8. când s-a comis o eroare gravă de fapt;

9. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.

II. Cazurile în care recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:

1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta după materie sau după calitatea persoanei;

2. instanta nu a fost sesizată legal;

3. instanta nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. sedinta de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

51. judecata a avut loc fără citarea legală a părtilor sau cu procedura de citare neîndeplinită;

6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenta acestuia era obligatorie;

7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale, în cauzele cu infractori minori;

8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile si în conditiile prevăzute în art. 117 alin. 1 si 2;

9. instanta a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv.

Hotărârile definitive, altele decât cele prevăzute în alin. 1, pot fi atacate cu recurs în anulare numai dacă sunt contrare legii.

Instanta, solutionând recursul în anulare, verifică hotărârile atacate sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute în alineatele precedente, punându-le în prealabil în discutia părtilor.”;

- Art. 411 alin. 4: “Instantele de judecată sunt obligate ca în termen de 10 zile de la primirea cererii parchetului să trimită spre examinare dosarele în care hotărârile sunt definitive sau,după caz, să comunice, în acelasi termen, situatia judiciară a acestora.”;

- Art. 412 alin. 1: “Procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare.”

Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind încălcate sunt următoarele:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 23 alin. (1): “Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile.”;

- Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.”;

- Art. 123: “(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.”;

- Art. 131 alin. (1): “Procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.”

Invocând art. 11 din Constitutie, autorul exceptiei sustine că au fost încălcate si dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ratificată de România, text care are următorul continut:

“Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei”, precum si dispozitiile art. 4 pct. 1 si 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care prevăd: “1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdictiile aceluiasi stat pentru săvârsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii si procedurii penale ale acestui stat.

2. Dispozitiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronuntată.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Dispozitiile art. 409, 410 si 411 din Codul de procedură penală reglementează calea extraordinară de atac a recursului în anulare. Potrivit art. 125 alin. (3) coroborat cu art. 128 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate abilitată să reglementeze competenta si procedura de judecată, precum si căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti si conditiile în care acestea pot fi exercitate. În virtutea acestor prevederi constitutionale, recursul în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, având următoarele particularităti: legitimarea procesuală apartine numai procurorului general, care poate actiona din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, competenta de solutionare apartine Curtii Supreme de Justitie, obiectul recursului în anulare îl constituie numai hotărâri judecătoresti definitive, iar motivele pentru care se poate exercita calea de atac sunt expres si limitativ prevăzute de art. 410 din Codul de procedură penală. Curtea retine că dispozitiile criticate sunt în concordantă cu prevederile art. 21 si 24 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, si cu prevederile art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la conventie, referitoare la dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru aceeasi faptă. Fiind o cale de atac ce se exercită împotriva hotărârilor judecătoresti definitive, legea a dat dreptul de a exercita recursul în anulare numai procurorului general al României, în considerarea dispozitiilor art. 130 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor. Nu poate fi pusă în discutie nici încălcarea dreptului constitutional la apărare, deoarece, potrivit prevederilor art. 413 din Codul de procedură penală, la judecarea recursului în anulare declarat în defavoarea celui condamnat, a celui achitat sau fată de care s-a încetat procesul penal, părtile se citează si pot să îsi exercite nestingherit acest drept.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea constată că, în sensul practicii instantei europene, conceptul de “proces echitabil” nu implică în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, nici, pe cale de consecintă, posibilitatea exercitării acestor căi de atac - inclusiv a celor extraordinare - de către toate părtile din proces. Curtea retine, de asemenea, că recursul în anulare nu poate fi considerat un nou

proces în aceeasi cauză, ci o cale de atac prin care se urmăreste remedierea erorilor care au stat la baza unor hotărâri definitive si, implicit, restabilirea ordinii de drept. Sub acest aspect nu se poate retine încălcarea principiului non bis in idem la care se referă prevederile art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la conventie.

II. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd posibilitatea procurorului general de a dispune suspendarea executării hotărârii judecătoresti definitive înainte de introducerea recursului în anulare, Curtea retine că textele de lege criticate sunt contrare Constitutiei, încălcând principiul separatiei puterilor în stat. Cu privire la acest aspect, dar în materia procedurii civile, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996. Cu acel prilej Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3302 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora .Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executării hotărârilor judecătoresti înainte de introducerea recursului în anulare”. Curtea a statuat că prin aceste prevederi este afectat principiul separatiei puterilor în stat, principiu care, desi nu este explicit consacrat, poate fi dedus din ansamblul reglementărilor constitutionale, în special din cele care se referă la functiile autoritătilor publice si la raporturile dintre acestea. Ministerul Public, desi face parte, potrivit Constitutiei, din autoritatea judecătorească, reprezintă o magistratură specială, care nu îndeplineste atributii de natură jurisdictională. Asa cum se prevede în art. 131 alin. (1) din Constitutie, procurorii îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea ministrului justitiei, organ esentialmente executiv, fiind, pe cale de consecintă, ei însisi agenti ai autoritătii executive. De altfel, dacă procurorul general introduce recursul în anulare, potrivit art. 412 alin. 2, instanta poate să dispună suspendarea executării hotărârii atacate. Suspendarea executării hotărârii judecătoresti de către procurorul general pe considerente de oportunitate, înainte de a sesiza instanta, nu poate avea, în sensul celor arătate, un temei constitutional.

Curtea constată că solutia si considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iulie 1996 sunt valabile si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveste prevederile art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală si cu unanimitate în ceea ce priveste celelalte texte de lege,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 2.301/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală si constată că prevederile art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 409, 410 si ale art. 411 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu solutia adoptată cu majoritatea voturilor

membrilor Curtii, considerăm că exceptia de neconstitutionali-

tate a dispozitiilor art. 412 alin. 1 din Codul de procedură

penală este neîntemeiată si că trebuia să fie respinsă în

acest sens. Motivele sunt următoarele:

1. Desi recunoaste că Ministerul Public “face parte, potrivit Constitutiei, din autoritatea judecătorească”, solutia majoritară statuează că procurorii sunt “agenti ai autoritătii executive”, deoarece “îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea ministrului justitiei”. De aici, concluzia că atributia acordată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie de a suspenda executarea hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare constituie o încălcare a principiului separatiei puterilor în stat, “dedus din ansamblul reglementărilor constitutionale”.

1.1. Solutia nu poate fi împărtăsită mai întâi pentru că se întemeiază pe constatarea unei incompatibilităti între executarea hotărârilor judecătoresti care, în opinia majoritară, este o activitate de resortul puterii judecătoresti si suspendarea executării unei hotărâri de către un agent al puterii executive.

Or, constatarea că executarea hotărârilor judecătoresti constituie o atributie inerentă si exclusivă a puterii judecătoresti nu este exactă.

Atributia inerentă si exclusivă a puterii judecătoresti o constituie - în limitele principiului separatiei puterilor în stat - activitatea de judecată, adică solutionarea litigiilor dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective. În materie penală atributiile inerente si inalienabile ale puterii judecătoresti se rezumă la judecarea infractiunilor si la aplicarea pedepselor.

Deosebit de aceste atributii, instantele judecătoresti mai au, atât în procesul penal, cât si în procesul civil, si atributii care prin natura lor sunt de domeniul executiv, cum este luarea de către instanta de judecată a măsurilor preventive prevăzute de art. 136 din Codul penal sau punerea în executare a hotărârilor judecătoresti. Acestea nu sunt, prin natura lor, atributii de judecată, pentru că în efectuarea lor judecătorul nu este chemat să spună dreptul (juris dico) si să transeze, prin hotărâri cu putere de lege, litigii cu privire la drepturile subiective ori să aplice pedepse pentru comiterea de infractiuni. Ele sunt, prin vointa legiuitorului, atributii judiciare - pentru că sunt intim legate de procedurile judiciare si pentru că exercitarea lor implică independentă si impartialitate, calităti inerente functiei de magistrat.

Activitatea de executare a hotărârilor judecătoresti, neconstituind o activitate de judecată, ci, prin natura ei, o activitate executivă (cum este si denumită), nu se exercită în exclusivitate de către judecători, ci si de alte organe, dintre care unele - cum sunt organele de politie, administratia si aparatul penitenciarelor, executorii judecătoresti - apartin în mod necontestat puterii executive.

În rezumat spus, limitele puterii judiciare încep cu învestirea instantei de judecată si se termină cu pronuntarea hotărârii judecătoresti executorii. Dincolo de aceste limite este domeniul executivului, chiar dacă, asa cum am arătat, unele atributii de natură executivă sunt date, prin lege, în puterea magistratului.

Interferentele semnalate nu constituie încălcări ale principiului separatiei puterilor, ci reflectă modul nerestrictiv în care sistemele de drept moderne, între care si cel consacrat prin Constitutia României din 1991, înteleg acest principiu.

Asadar, si în situatia în care procurorul ar fi un agent al autoritătii executive, cum se sustine în opinia majoritară, atributiile conferite acestuia prin lege în domeniul executării hotărârilor judecătoresti, inclusiv atributia prevăzută de art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, nu încalcă principiul separatiei puterilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât procurorul nu actionează din afara sistemului, ci din interiorul autoritătii judecătoresti, în calitate de magistrat.

1.2. Procurorul nu este însă un agent al puterii executive.

Această teză, traditională, se întemeia pe legile de organizare judecătorească anterioare guvernării comuniste, care, în consonantă cu toate sistemele de drept în care functiona institutia procurorilor, plasau în mod explicit Ministerul Public în puterea executivă, iar ministrul justitiei era învestit expres cu functia de “cap al Ministerului Public”.

În lumea contemporană, cu deosebire după 1990, conceptia privind calitatea procurorului de “agent al puterii executive” este tot mai mult fie abandonată, fie atenuată, înregistrându-se o tendintă certă de deplasare a Ministerului Public din puterea executivă în puterea judecătorească.

În acest sens, în art. 222 din legea organică a Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) se prevede că procurorul care participă la activitatea Curtii de Justitie “are rolul de a prezenta public, în deplină impartialitate si în deplină independentă, concluzii motivate asupra cauzei supuse Curtii de Justitie”. Or, este evident, impartialitatea si independenta sunt atribute ale magistratului, component al puterii judecătoresti, iar nu ale agentului puterii executive. Tot astfel, în Italia, pe baza prevederilor constitutionale si a legilor de organizare judecătorească se recunoaste că .În sistemul justitiei italiene ministerul public face parte din puterea judecătorească, iar procurorul nu se deosebeste de judecător decât prin functiile sale” (citat din Gianni Tinebra, The Role of the Publico Ministerio in Italy, în Revue Internationale de Droit Penal, trim. III si IV 1992). În sfârsit, în Franta, desi ministerul public nu este încadrat în autoritatea judiciară, membrii institutiei sunt magistrati si fac parte din corpul judiciar. Si în această tară (creatoare a institutiei) deplasarea ministerului public spre puterea judecătorească este evidentă, căci prin reforma constitutională din 1993 s-a modificat, între altele, art. 65 din Constitutie, în sensul instituirii în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a unei sectiuni pentru magistratii parchetului, iar din componenta Consiliului face parte si un procuror.

În tara noastră reforma judiciară începută prin Constitutia României din 1991 a asezat Ministerul Public în sfera autoritătii judecătoresti. Ministerului Public i s-au consacrat în Constitutie două articole, art. 130 si 131, în cap. VI, intitulat Autoritatea judecătorească, fiind definit astfel ca una dintrecele trei institutii ale puterii judecătoresti, alături de instantele judecătoresti si de Consiliul Superior al Magistraturii. Din economia textelor Constitutiei rezultă cu evidentă vointa categorică a legiuitorului-constituant de a desprinde Ministerul Public din Executiv (acolo unde îl plasase traditia istorică) si de a-i recunoaste statutul de organ al statului care “reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor” [art. 130 alin. (1) din Constitutie].

Prin urmare, functiile Ministerului Public, stabilite expres prin Constitutie, sunt următoarele: a) reprezentarea intereselor generale ale societătii; b) apărarea ordinii de drept; c) apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor.

În calitate de reprezentant al sintereselor generale ale societătii”, procurorul nu numai că nu este un agent al Executivului, dar se poate afla pe o pozitie contrară celei exprimate de Guvern în actele individuale, de administratie sau chiar în actele cu caracter normativ, care încalcă legea.

Astfel, în conformitate cu art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutională are, între celelalte atributii, si pe aceea de a hotărî asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea ordonantelor emise de Guvern, iar potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate este citat si Ministerul Public. Participând la judecarea unui asemenea caz, procurorul nu este obligat să pună concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate si de constatare a validitătii ordonantei - cum ar fi obligat să facă dacă ar fi agent al Executivului -, ci are libertatea să prezinte în instanta constitutională concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii (art. 28 alin. 4 din Legea nr. 92/1992, republicată). În oricare alt litigiu în fata instantelor judecătoresti, în care este parte statul, Guvernul sau o institutie a administratiei publice, procurorul este de asemenea liber să prezinte concluziile sale, întemeindu-se pe lege si pe probatoriul administrat în cauză.

Constitutia României nu lasă nici o îndoială asupra faptului că întreaga competentă a Ministerului Public izvorăste din lege, iar nu din mandatul pe care l-ar avea de la vreuna dintre autoritătile statului din sfera executivă sau din puterea legiuitoare. Iar pentru ca acest mandat legal, de reprezentant al întregii societăti, să poată fi îndeplinit, Constitutia asază la baza functionării Ministerului Public principiul simpartialitătii” specific organelor puterii judecătoresti.

1.3. Teza că procurorii sunt agenti ai puterii executive, deoarece îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea ministrului justitiei, este, de asemenea, contrară literei si spiritului Constitutiei României. Constitutia stabileste, într-adevăr, că procurorii îsi desfăsoară activitatea “sub autoritatea ministrului justitiei”, dispozitie care, în contextul celorlalte precizări continute de art. 131 si 132, nu semnifică însă un raport de subordonare, ci o relatie administrativă, organizatorică, similară cu aceea existentă între ministrul justitiei si instantele judecătoresti.  

Dispozitiile date de ministrul justitiei procurorilor nu sunt măsuri decizionale, de rezultat, întrucât, chiar actionând din dispozitia ministrului, procurorul nu este obligat să ajungă la rezultatul cerut sau dorit de acesta, ci îsi păstrează întreaga independentă de a da solutia pe care o consideră temeinică si legală, adică bazată pe adevăr si pe ordinea normativă în vigoare. Pe de altă parte, legea prevede expres că ministrul justitiei nu poate da procurorului dispozitii să oprească urmărirea penală legal deschisă (art. 34 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, republicată). De asemenea, ministrul justitiei nefiind organ superior ierarhic, el nu poate suspenda, infirma sau modifica actele si dispozitiile procurorilor.

În sistemul nostru judiciar ierarhia din sânul Ministerului Public nu-l implică asadar si pe ministrul justitiei. El are atributii de administrare a sistemului, iar nu de dirijare a  exercitării atributiilor procurorului care rămâne, în relatia sa cu ministrul justitiei, sub protectia principiilor legalitătii si impartialitătii.

2. Suspendarea executării hotărârii, în cazul prevăzut de art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, constituie un mijloc de apărare a libertătii persoanei, în aplicarea principiului consacrat prin art. 23 din Constitutia României si art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În acest sens trebuie observat că problema suspendării executării hotărârii nu se pune niciodată în situatia în care instanta de judecată a stabilit - fie si gresit - că nu sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să răspundă penal. În asemenea cazuri instanta pronuntă fie achitarea inculpatului, fie încetarea procesului penal, iar hotărârile pronuntate în acest sens nu pot fi, prin natura lor, suspendate.

Problema suspendării executării hotărârii se pune numai atunci când, printr-o gravă eroare judiciară, o persoană a fost condamnată ilegal pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, pentru o faptă pe care nu a săvârsit-o sau nu a săvârsit-o cu vinovătie ori atunci când instanta a aplicat o pedeapsă neprevăzută de lege sau care depăseste limitele prevăzute de lege.

În toate aceste cazuri executarea hotărârii judecătoresti implică lipsirea de libertate a persoanei, prin încălcarea legii si a Constitutiei, iar suspendarea executării se impune ca un remediu necesar si imediat.

În sistemul Codului de procedură penală în vigoare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie este singura autoritate competentă să suspende executarea unei hotărâri penale înainte de declararea recursului în anulare. Astfel, dat fiind că legea nu prevede nici competenta instantelor judecătoresti de a lua această măsură si nici procedura care ar trebui urmată, prin declararea ca neconstitutionale a dispozitiilor art. 412 alin. 1 din Codul de procedură penală, se ajunge la rezultatul cu totul inacceptabil al înlăturării din legislatie a uneia dintre cele mai importante garantii ale libertătii persoanei.

3. Nici Constitutia României, nici Declaratia Universală a Drepturilor Omului - la care face trimitere art. 20 alin. (1) din Constitutie -, nici Conventia europeană a drepturilor omului si nici un alt pact sau tratat international la care România este parte nu interzic luarea unor măsuri de apărare a drepturilor omului, suplimentare fată de cele prevăzute expres de aceste surse primare ale ordinii de drept.

Or, asa cum am arătat, suspendarea de către procurorul general a executării unei hotărâri penale prin care o persoană a fost condamnată ilegal la pedeapsă privativă de libertate constituia o măsură legală de garantare a libertătii persoanei.

Scoaterea acestei dispozitii din ordinea normativă, fără ca functia ei să poată fi îndeplinită de o altă reglementare în vigoare, este, pentru considerentele arătate, contrară nu numai securitătii juridice, dar si imperativului apărării drepturilor omului.

 

Judecători,

Nicolae Cochinescu

Serban Viorel Stănoiu

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru punerea în aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - Termenul de intrare în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2003, în vederea modificării si completării.

Art. 2. - Până la data prevăzută la art. 1 salariatii încadrati cu contract de muncă pe durată nedeterminată la agentii economici din industria de apărare, a căror activitate este întreruptă temporar din lipsă de comenzi sau contracte, vor desfăsura activităti de întretinere, conservare, reparatii, pază, activităti administrative si alte activităti specifice. Sumele necesare pentru plata drepturilor salariale se suportă din prevederile bugetare aprobate Ministerului Industriei si Resurselor pe anul 2002.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 132.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea numărului maxim de posturi pentru anul 2002 la Ministerul Justitiei, Ministerul de Interne si Ministerul Public

 

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - Numărul maxim de posturi prevăzut pe anul 2002 în bugetul Ministerului Justitiei se suplimentează cu 23 de posturi pentru Institutul National de Criminologie, prin diminuarea cu 15 posturi si, respectiv, 8 posturi a numărului maxim de posturi prevăzut pe anul 2002 în bugetele Ministerului de Interne si Ministerului Public.

Art. 2. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă ordonatorii principali de credite vor introduce modificările corespunzătoare în structura posturilor si a cheltuielilor cu salariile, aprobate pe anul 2002.

Art. 3. - Fondurile necesare aplicării prevederilor prezentei ordonante de urgentă se asigură prin diminuarea bugetelor Ministerului de Interne si Ministerului Public si suplimentarea cu sumele respective a bugetului Ministerului Justitiei.

Art. 4. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la solicitarea ministerelor implicate, modificările ce decurg din aplicarea prevederilor art. 3 în structura bugetului de stat si a bugetelor Ministerului Justitiei, Ministerului de Interne si Ministerului Public.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul justitiei,

Alexe Ivanov Costache,

secretar de stat

Ministru de interne,

Ioan Rus

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 133.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru completarea art. 6 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului

 

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Articol unic. - După alineatul (4) al articolului 6 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, cu modificările si completările ulterioare, se introduce alineatul (41) având următorul cuprins:

“(41) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si Societatea Natională «Îmbunătătiri Funciare» - S.A. vor proceda la compensarea debitelor reprezentând sumele datorate si neachitate de către agentii economici agricoli pentru prestatiile de irigatii efectuate de Societatea Natională «Îmbunătătiri Funciare» - S.A. cu sumele cuvenite acestora cu titlu de sustinere financiară a agriculturii de către stat, prevăzute anual cu această destinatie în bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.”

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 134.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unui ajutor umanitar Republicii Albania

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 8 alin. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se acordă un ajutor umanitar gratuit Republicii Albania, constând în alimente, produse parafarmaceutice si dezinfectante, lenjerie de pat si încăltăminte, în limita sumei de 4,5 miliarde lei, exclusiv transportul.

Art. 2. - În temeiul art. 8 alin. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se aprobă scoaterea din rezervele de stat, în mod gratuit, a cantitătilor de produse prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - (1) Ministerul Afacerilor Externe va întreprinde pe cale diplomatică demersurile necesare în vederea preluării ajutorului la destinatie.

(2) Produsele care fac obiectul prezentei hotărâri vor fi predate de către reprezentantii Ministerului Afacerilor Externe si ai Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat autoritătilor abilitate de Guvernul Republicii Albania, pe bază de proces-verbal de predare-primire.

Art. 4. - (1) Administratia Natională a Rezervelor de Stat va scădea din gestiune, prin contul de finantare privind anii precedenti si alte surse, la pretul de înregistrare, cantitătile de produse aprobate a fi scoase din rezervele de stat conform prezentei hotărâri, pe baza avizelor de însotire a mărfurilor si a procesului-verbal de predareprimire semnat de împuternicitii desemnati, conform art. 3 alin. (2).

(2) Finantarea reîntregirii acestor stocuri se asigură în anul 2003 din veniturile proprii ale Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat.

Art. 5. - (1) Transportul se va asigura cu mijloace adecvate de către societăti de transport ce vor fi stabilite în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 212/2002.

(2) Cheltuielile de ambalare, de transport pe parcurs intern si extern, precum si alte cheltuieli ocazionate de îndeplinirea acestei actiuni se suportă de către Administratia Natională a Rezervelor de Stat din disponibilul creat conform prevederilor art. 5 alin. 4 si ale art. 8 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Presedintele Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat,

Adrian Gurău

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 1.120.

 

ANEXĂ

 

LISTA

produselor care se scot cu titlu gratuit din rezervele de stat ca ajutor umanitar pentru Republica Albania

 

Nr. crt.

Denumirea produsului

U.M.

Cantitatea

Produse alimentare

1.

Conserve de carne

tone

10

2.

Lapte praf

tone

5

3.

Ulei de floarea-soarelui

tone

5

4.

Zahăr

tone

5

Produse parafarmaceutice si dezinfectante

1.

Vată

tone

5

2.

Comprese din tifon

pachete

32.000

3.

Fesi din tifon

bucăti

20.000

4.

Pungi pentru solutii perfuzabile

bucăti

2.500

5.

Dezinfectant cationic

flacoane

10.000

Lenjerie de pat si încăltăminte

1.

Cearsafuri

bucăti

2.000

2.

Fete de pernă

bucăti

1.000

3.

Pături

bucăti

1.000

4.

Bocanci

perechi

500

5.

Ciorapi

perechi

1.000

 

NOTĂ:

Cantitătile de produse pot fi diminuate în functie de capacitatea mijlocului de transport.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice,

precum si pentru declararea unor localităti ca statiuni turistice de interes national, respectiv local

 

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 9 si 10 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfăsurarea activitătii de turism în România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 755/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre reglementează conditiile si procedura de atestare a statiunilor turistice în scopul îmbunătătirii cadrului de protejare, conservare si valorificare a resurselor turistice.

Art. 2. - Poate fi atestată ca statiune turistică de interes national sau local, după caz, localitatea sau partea unei localităti cu functii turistice specifice, în care activitătile economice sustin exclusiv realizarea produsului turistic, care dispune de resurse turistice naturale si antropice, delimitată pe baza documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, avizate si aprobate conform legii, si care îndeplineste, pentru una dintre categorii, criteriile minime prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 3. - Statiunilor turistice atestate, în cuprinsul cărora se află valori de patrimoniu natural si/sau cultural, le sunt aplicabile reglementările privind zonele protejate, instituite pe baza documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate conform legii.

Art. 4. - Dezvoltarea infrastructurii si facilitătilor în statiunile turistice atestate, care cuprind în interiorul lor sau care se află în interiorul ori în imediata vecinătate a ariilor naturale protejate, se supune reglementărilor privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice.

Art. 5. - Atestarea statiunilor turistice se face de către Ministerul Turismului împreună cu autoritătile administratiei publice locale si se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Atestarea nu schimbă rangul localitătii stabilit în conditiile legii.

Art. 6. - (1) În cazul în care initiativa atestării apartine autoritătilor administratiei publice locale, se transmite Ministerului Turismului o scrisoare de intentie si studiul de oportunitate, din care să rezulte necesitatea atestării statiunii turistice respective.

(2) Ministerul Turismului transmite initiatorului acordul de principiu care reprezintă acceptul pentru întocmirea documentatiei în vederea atestării statiunii sau observatiile sale la studiul de oportunitate transmis.

Art. 7. - (1) Documentatia pentru atestarea statiunii turistice se întocmeste de autoritătile administratiei publice locale si cuprinde:

a) memoriul de prezentare;

b) piese desenate;

c) anexele de specialitate.

(2) Piesele desenate contin încadrarea în planul urbanistic general, harta turistică si altele.

(3) Anexele de specialitate contin:

a) documentatia de urbanism si/sau de amenajare a teritoriului, avizată si aprobată conform anexei nr. 1 la Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul;

b) fisa statiunii turistice, cu prezentarea detaliată a criteriilor minime îndeplinite, conform anexei nr. 1, si, după caz,

a celor suplimentare;

c) studii si documente care să sustină atestarea statutului de statiune turistică si a specificului ei determinat de resursele turistice de care dispune.

Art. 8. - Documentatia pentru atestarea statiunii turistice se depune la Ministerul Turismului care, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, întocmeste proiectul de hotărâre a Guvernului pentru atestarea statiunii turistice. În cazul în care localitatea sau partea din localitate nu întruneste toate conditiile pentru a fi atestată ca statiune turistică, Ministerul Turismului va informa în scris, în acelasi termen, autoritatea interesată.

Art. 9. - Autoritatea administratiei publice locale si agentii economici implicati în administrarea si exploatarea statiunii turistice au obligatia de a respecta criteriile minime prevăzute în anexa nr. 1, care au stat la baza atestării acesteia.

Art. 10. - Ministerul Turismului poate propune retragerea atestării unei statiuni turistice, prin hotărâre a Guvernului, în cazul în care nu mai sunt respectate criteriile minime prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 11. - (1) Statiunea turistică atestată este administrată de consiliul local în a cărui rază teritorială se află.

(2) Consiliul local exercită în acest domeniu următoarele atributii:

a) urmăreste respectarea prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate pentru unitatea administrativ-teritorială din care face parte statiunea turistică atestată, precum si a altor reglementări legale privind reabilitarea, conservarea si protejarea valorilor de patrimoniu natural si construit;

b) urmăreste construirea, amenajarea si administrarea terenurilor sportive, parcurilor de distractii si a spatiilor verzi;

c) urmăreste desfăsurarea activitătii turistice din statiune astfel încât agentii economici din turism să aibă acces nediscriminatoriu la resursele turistice si să respecte normele de punere în valoare si de protectie a acestora;

d) urmăreste ca activitătile economice care se desfăsoară în statiune să nu aducă atingere intereselor dezvoltării turismului în zonă;

e) actionează pentru protectia mediului înconjurător prin măsuri si programe speciale în vederea încurajării si dezvoltării functiei turistice a statiunii si eliminării tuturor surselor de poluare, inclusiv a celor de poluare sonoră.

Art. 12. - Statiunile turistice de interes national sunt incluse cu prioritate în programele anuale de promovare turistică, în cele de dezvoltare a produselor turistice si în cele de dezvoltare a infrastructurii generale.

Art. 13. - Se atestă ca statiuni turistice de interes national, respectiv statiuni turistice de interes local, localitătile prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 14. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 15. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 77/1996 pentru aprobarea Normelor privind atestarea statiunilor turistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 22 februarie 1996.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul turismului,

Matei-Agathon Dan

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

Ministrul apelor si protectiei mediului,

Petru Lificiu

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 1.122.

 

ANEXA Nr. 1

 

CRITERII MINIME

pentru atestarea statiunilor turistice

 

Nr. crt.

Criteriul

Statiuni turistice de interes national

Statiuni turistice de interes local

0

1

2

3

I.

Cadrul natural, factorii naturali de cură si calitatea mediului

 

 

1.

Amplasarea într-un cadru natural pitoresc, fără factori poluanti

x

x

2.

Existenta studiilor si documentelor care atestă prezenta si valoarea factorilor naturali de cură (ape minerale, nămol, gaze terapeutice, bioclimat, lacuri terapeutice, saline) din punct de vedere calitativ si cantitativ

x

x

3.

Constituirea perimetrelor de protectie ecologică, hidrogeologică si sanitară a factorilor naturali de cură, în conformitate cu legislatia în vigoare

x

x

II.

Accesul si drumurile spre/în statiune

 

 

4.

Drum rutier modernizat

x

x

5.

Transport în comun între statiunea turistică si gara care o deserveste

x

x

6.

Trenurile cu regim de rezervare a locurilor, inclusiv vagoanele de dormit, trebuie să oprească în gara care deserveste statiunea turistică

x

-

III.

Utilităti urban-edilitare

7.

Spatii comerciale si pentru activităti de prestări de servicii: bancă, schimb valutar, agentie de turism

x

spatii comerciale

8.

Săli de spectacole si de conferinte

x

-

9.

Asistentă medicală permanentă si mijloc de transport pentru urgente

x

-

10.

Asistentă medicală balneară, după caz, acreditată conform normelor legale în vigoare

x

x

11.

Punct de prim ajutor

-

x

12.

Punct farmaceutic

x

x

13.

Amenajarea si iluminarea locurilor de promenadă

x

-

14.

Apă curentă

x

x

15.

Canalizare

x

x

16.

Energie electrică

x

x

17.

Dotări tehnice pentru exploatarea, protectia si utilizarea resurselor minerale terapeutice

x

x

IV.

Structuri de primire turistice si agrement

18.

Număr minim de locuri în structuri de primire turistice clasificate, fără campinguri

300

50

19.

Amenajări si dotări pentru servicii de revigorare în spatii construite, săli pentru întretinere (fitness)

x

-

20.

Amenajări si dotări pentru relaxare în aer liber, inclusiv terenuri sportive

3

1

21.

Terenuri de joacă pentru copii

2

1

22.

Parc amenajat

x

-

23.

Număr minim de trasee turistice montane marcate si afisate, dacă este cazul

3

1

24.

Bază pentru valorificarea resurselor naturale terapeutice, dacă este cazul

x

x

25.

Amenajări si dotări pentru plimbări sau practicarea sporturilor nautice, dacă este cazul

x

-

26.

Localitătile sau părtile de localităti care dispun de conditii pentru practicarea schiului trebuie să aibă amenajată cel putin o pârtie de schi omologată si mijloacele de transport pe cablu corespunzătoare

x

-

27.

Localitătile sau părtile de localităti de pe litoral trebuie să dispună de plajă amenajată

x

x

 

ANEXA Nr. 2

 

STATIUNI TURISTICE DE INTERES NATIONAL

 

1. Amara - judetul Ialomita

2. Busteni - judetul Prahova

3. Buzias - judetul Timis

4. Băile Felix - judetul Bihor

5. Băile Herculane - judetul Caras-Severin

6. Băile Olănesti - judetul Vâlcea

7. Băile Tusnad - judetul Harghita

8. Cap Aurora - judetul Constanta

9. Călimănesti-Căciulata - judetul Vâlcea

10. Costinesti - judetul Constanta

11. Covasna - judetul Covasna

12. Eforie Nord - judetul Constanta

13. Eforie Sud - judetul Constanta

14. Geoagiu-Băi - judetul Hunedoara

15. Jupiter - judetul Constanta

16. Mamaia - judetul Constanta

17. Mangalia - judetul Constanta

18. Moneasa - judetul Arad

19. Neptun-Olimp - judetul Constanta

20. Predeal - judetul Brasov

21. Saturn - judetul Constanta

22. Sinaia - judetul Prahova

23. Sângeorz-Băi - judetul Bistrita-Năsăud

24. Slănic-Moldova - judetul Bacău

25. Sovata - judetul Mures

26. Târgu Ocna - judetul Bacău

27. Techirghiol - judetul Constanta

28. Venus - judetul Constanta

29. Voineasa - judetul Vâlcea

 

STATIUNI TURISTICE DE INTERES LOCAL

 

1. Albestii de Muscel - judetul Arges (Bughea de Sus)

2. Balvanyos - judetul Covasna

3. Bazna - judetul Sibiu

4. Băltătesti - judetul Neamt

5. Băile Homorod - judetul Harghita

6. Băile Turda - judetul Cluj

7. Băile Băita - judetul Cluj

8. Borsec - judetul Harghita

9. Borsa - judetul Maramures

10. Breaza - judetul Prahova

11. Călacea - judetul Timis

12. Câmpulung Moldovenesc - judetul Suceava

13. Crivaia - judetul Caras-Severin

14. Durău - judetul Neamt

15. Harghita-Băi - judetul Harghita

16. Izvoru Muresului - judetul Harghita

17. Lacu Rosu - judetul Harghita

18. Lacu Sărat - judetul Brăila

19. Lipova - judetul Arad

20. Ocna Sugatag - judetul Maramures

21. Păltinis - judetul Sibiu

22. Pârâul Rece - judetul Brasov

23. Praid - judetul Harghita

24. Săcelu - judetul Gorj

25. Sărata Monteoru - judetul Buzău

26. Secu - judetul Caras-Severin

27. Semenic - judetul Caras-Severin

28. Snagov - judetul Ilfov

29. Stâna de Vale - judetul Bihor

30. Straja - judetul Hunedoara

31. Soveja - judetul Vrancea

32. Timisu de Sus - judetul Brasov

33. Tinca - judetul Bihor

34. Trei Ape - judetul Caras-Severin

35. 1 Mai - judetul Bihor

36. Vata de Jos - judetul Hunedoara