MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 781         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 octombrie 2002

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.115. - Hotărâre privind accesul liber la informatia privind mediul

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

725/12.709. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei si al secretarului de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie privind criteriile pe baza cărora se stabileste gradul de handicap pentru copii si se aplică măsurile de protectie specială a acestora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind accesul liber la informatia privind mediul

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 4 lit. f), art. 5 lit. a) si al art. 14 alin. 1 din Legea protectiei mediului nr. 137/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileste conditiile în care informatiile privind mediul, detinute de către autoritătile publice, se pun la dispozitia publicului cu scopul de a asigura liberul acces si diseminarea acestor informatii.

Art. 2. - În întelesul prezentei hotărâri, termenii si notiunile sunt definite după cum urmează:

1. informatia privind mediul - orice informatie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială privind:

a) starea elementelor de mediu, cum ar fi: aerul si atmosfera, apa, solul, suprafata terestră, peisajul si ariile naturale, diversitatea biologică si componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic si interactiunea dintre aceste elemente;

b) factori, cum ar fi: substantele, energia, zgomotul, radiatia, deseurile si activitătile ori măsurile, inclusive măsurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislatia, planurile si programele care afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a), analizele cost-beneficiu sau alte analize si prognoze economice folosite în luarea deciziei de mediu;

c) starea sănătătii si sigurantei populatiei, conditiile de viată, zonele culturale si constructiile, modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu si/sau de factorii, activitătile ori măsurile cuprinse la lit. a) si b);

2. autoritătii publice - Guvernul sau orice alt organ al administratiei publice, orice institutie publică de interes national si local, precum si orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice si îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României si care au responsabilităti sau detin informatii privind mediul;

3. solicitant - orice persoană fizică sau juridică care solicită informatii privind mediul.

 

CAPITOLUL II

Accesul la informatia de mediu

 

Art. 3. - (1) Solicitarea si furnizarea informatiei privind mediul se fac cu respectarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.

(2) Primirea cererilor de informatii privind mediul si furnizarea răspunsurilor se realizează de către compartimentele specializate de informare si relatii publice organizate în cadrul autoritătilor publice.

(3) Autoritătile publice pun la dispozitie informatiile privind mediul pe care le detin, din oficiu sau la cererea solicitantului, fără justificarea scopului în care au fost cerute.

(4) Toate autoritătile publice întocmesc registre publice cu tipurile de informatii privind mediul pe care le detin.

Lista autoritătilor publice, tipul si domeniul informatiilor privind mediul, precum si datele de identificare a compartimentelor specializate de informatii si relatii publice cărora li se poate solicita informatia se centralizează de către autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si se distribuie, la cerere si periodic, prin mijloacele de informare în masă.

Art. 4. - (1) Autoritătile publice pot refuza accesul publicului la informatia privind mediul, în cazul în care furnizarea acesteia afectează:

a) confidentialitatea procedurilor autoritătilor publice, dacă este prevăzută de legislatia în vigoare;

b) relatiile internationale;

c) apărarea, ordinea publică si siguranta natională;

d) subiecte care fac ori au făcut obiectul unei actiuni judecătoresti sau anchete penale ori disciplinare sau care fac obiectul unor proceduri de investigatii preliminare;

e) activităti comerciale sau industriale pentru care sunt prevăzute clauze de confidentialitate, care asigură protejarea unui interes economic legitim, inclusiv proprietatea intelectuală;

f) confidentialitatea unor date pesonale;

g) interesele unei terte părti care a oferit informatia cerută, fără ca acea parte să aibă obligatia legală de a furniza informatia si fără să fi consimtit la publicarea informatiei;

h) mediul înconjurător, dacă informatia solicitată se referă la documente a căror răspândire ar putea duce la cresterea posibilitătii de risc asupra mediului;

i) informatiile clasificate ca secrete de serviciu.

(2) Autoritătile publice nu pot refuza o cerere de informatii care se referă la emisii, descărcări sau alte evacuări de poluanti, invocând clauza de confidentialitate prevăzută de alin. (1) lit. e).

(3) Informatiile privind mediul, detinute de autoritătile publice, pot fi furnizate partial, când este posibilă separarea acestora de cele prevăzute la alin. (1).

(4) O solicitare de informatii privind mediul poate fi respinsă motivat, dacă aceasta implică furnizarea unor materiale neterminate sau dacă cererea este evident nerezolvabilă în forma ori formatul solicitat, este neclară sau nu permite identificarea informatiei solicitate.

Art. 5. - (1) Autoritatea publică are obligatia de a răspunde în scris în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii de furnizare a informatiei privind mediul.

(2) În cazul în care volumul si complexitatea informatiei necesită o perioadă mai îndelungată de pregătire, răspunsul la o cerere de informatii privind mediul poate fi dat în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În astfel de cazuri solicitantul este informat înaintea expirării perioadei de 10 zile despre prelungirea termenului de răspuns.

(3) Respingerea cererii de furnizare a informatiilor privind mediul se motivează si se comunică solicitantului în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii.

Art. 6. - (1) Orice solicitant care consideră că cererea sa pentru furnizarea unor informatii privind mediul a fost respinsă nejustificat, nerezolvată sau rezolvată cu un răspuns necorespunzător din partea unei autorităti publice, se poate adresa cu reclamatie administrativă conducătorului respectivei autorităti publice, potrivit prevederilor art. 32-34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002.

(2) Solicitantul care, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1), se consideră lezat în drepturile sale prevăzute de lege sau care nu a primit răspuns în termenul legal stabilit poate depune o plângere la sectia de contencios administrativ a tribunalului, conform prevederilor art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002.

Art. 7. - (1) Pentru a facilita accesul oricărei persoane la informatia privind mediul, autoritătile publice asigură informarea publicului despre: tipul si domeniul informatiei  de mediu detinute, termenii de bază si conditiile în care oasemenea informatie este disponibilă si accesibilă si cum poate fi obtinută.

(2) Pentru ca informatia privind mediul să fie efectiv accesibilă publicului, autoritătile publice aplică unele măsuri practice, cum ar fi:

a) sprijină publicul în exercitarea dreptului de acces la informatia privind mediul în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri;

b) înfiintează si/sau mentin liste, registre sau dosare accesibile publicului;

c) organizează compartimente specializate de informare si relatii publice si/sau desemnează persoane pentru primirea solicitării si furnizarea informatiei privind mediul.

(3) Autoritătile publice asigură accesul publicului la informatiile privind mediul, continute în listele, registrele sau dosarele prevăzute la alin. (2) lit. b), si examinarea acestora pe loc în mod gratuit.

(4) Autoritătile publice sunt obligate să asigure în mod gratuit mediatizarea imediată si fără întârziere a informatiei privind mediul, în cazul unor amenintări iminente asupra sănătătii populatiei si mediului, datorate unor activităti umane sau unor cauze naturale, astfel încât să permită luarea unor măsuri de prevenire si/sau ameliorare a daunelor provocate.

Art. 8. - Autoritatea publică centrală pentru protectia mediului asigură punerea la dispozitia publicului a informatiei privind mediul, conform prevederilor art. 7, si prin intermediul unor baze electronice de date care sunt usor accesibile prin retele de telecomunicatii publice.

Informatia accesibilă în această formă include:

a) rapoarte asupra stării mediului;

b) extrase din legislatia internă privind mediul sau în legătură cu mediul ori din tratatele internationale la care România este parte, acorduri internationale bilaterale sau multilaterale privind protectia mediului;

c) politici, planuri si programe privind mediul sau în legătură cu mediul;

d) alte informatii care facilitează aplicarea legislatiei privind mediul, cu conditia ca aceste informatii să fie deja disponibile sub formă electronică;

e) registrul poluantilor eliberati si transferati în mediu.

Art. 9. - (1) Cererile pentru furnizarea informatiilor privind mediul si modalitatea/termenul de rezolvare a acestora se înscriu într-un registru de evidentă la nivelul fiecărei autorităti publice.

(2) Autoritătile publice raportează lunar evidenta cererilor prevăzute la alin. (1), până la data de 10 a lunii ulterioare celei pentru care se face raportarea, la autoritatea publică centrală în a cărei subordine, coordonare sau autoritate se află, precum si la autoritatea publică teritorială pentru protectia mediului în a cărei rază fiintează.

(3) Autoritătile publice teritoriale pentru protectia mediului centralizează rapoartele prevăzute la alin. (2) si transmit autoritătii publice centrale pentru protectia mediului situatia centralizată a rapoartelor, până la data de 20 a lunii ulterioare celei pentru care se face raportarea.

(4) Autoritătile publice centrale controlează si răspund de furnizarea informatiilor privind mediul, detinute de unitătile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea acestora, la termenele si în conditiile prevăzute de prezenta hotărâre.

(5) Informatia privind mediul aflată în posesia autoritătilor publice este furnizată de către autoritatea publică centrală respectivă sau, după caz, de către unitătile sale mentionate la alin. (4).

Art. 10. - Autoritătile publice pentru protectia mediului furnizează publicului informatii generale privind starea mediului, prin anunturi, publicatii periodice si rapoarte descriptive. Frecventa anunturilor de maximă importantă pentru populatie este zilnică, iar a rapoartelor, anuală.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

 

Art. 11. - (1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri toate autoritătile publice care detin si gestionează informatii privind mediul întocmesc si transmit, prin compartimentele proprii de informare si relatii publice, lista informatiilor de mediu detinute si datele proprii de identificare prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 544/2001. Listele care contin date privind tipurile, domeniile, modalitătile de acces al publicului si furnizare a informatiei privind mediul se transmit autoritătii publice centrale în a cărei subordine, coordonare sau autoritate se află, precum si autoritătii publice teritoriale pentru protectia mediului în a cărei rază fiintează.

(2) În termen de 30 de zile de la primirea listelor autoritătile publice centrale care au în subordine, în coordonare sau sub autoritate alte autorităti publice, precum si autoritătile publice teritoriale pentru protectia mediului sunt obligate să centralizeze listele primite si să transmită autoritătii publice centrale pentru protectia mediului listele centralizate.

(3) În termen de 30 de zile de la primirea listelor centralizate prevăzute la alin. (2) autoritatea publică centrală pentru protectia mediului, prin Directia relatii publice, aduce la cunostintă publicului lista autoritătilor publice cu tipurile si domeniile de informatii privind mediul, detinute de acestea.

Art. 12. - În cazul în care solicitarea de informatii implică realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant.

Art. 13. - În termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se aprobă prin ordin al conducătorului autoritătii publice centrale pentru protectia mediului metodologia de colectare si punere la dispozitia publicului a informatiei privind mediul pentru autoritătile publice aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.

Art. 14. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul apelor si protectiei mediului,

Petru Lificiu

Ministrul informatiilor publice,

Vasile Dîncu

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul integrării europene,

Hildegard Carola Puwak

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 10 octombrie 2002.

Nr. 1.115.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

Nr. 725 din 1 octombrie 2002

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA COPILULUI SI ADOPTIE

Nr. 12.709 din 1 octombrie 2002

 

ORDIN

privind criteriile pe baza cărora se stabileste gradul de handicap pentru copii si se aplică măsurile de protectie specială a acestora

 

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată si modificată prin Legea nr. 519/2002, ale art. 4 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, aprobată si modificată prin Legea nr. 252/2001, si ale art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 216/2001 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie,

ministrul sănătătii si familiei si secretarul de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă criteriile pe baza cărora se stabileste gradul de handicap pentru copii si se aplică măsurile de protectie specială a acestora, prevăzute în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Comisiile pentru protectia copilului din cadrul consiliilor judetene si locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si serviciile de evaluare complexă din cadrul serviciilor publice specializate pentru protectia copilului din subordinea consiliilor judetene si locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie

Gabriela Coman,

secretar de stat

 

ANEXA Nr. 1

 

CRITERII GENERALE

medico-psihosociale de identificare si încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficiente si handicap (dizabilităti)

 

Conventia cu privire la drepturile copilului si Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap (Rezolutia ONU din 1993), precum si alte documente internationale mentionează cu claritate nevoia de participare socială si de egalizare a sanselor pentru copiii si persoanele cu handicap, ca mijloace de promovare a drepturilor umane. O conditie importantă în acest sens, pentru care militează comunitatea internatională, este depăsirea modelului predominant medical în conceptia si practica cu privire la acesti copii si acceptarea complementară a modelului social.

În prezentul ordin al ministrului sănătătii si familiei si al secretarului de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie se determină criteriile medico-psihosociale de identificare si de încadrare într-o categorie de handicap, pentru copii, pe baza cărora se stabilesc măsurile de protectie specială, serviciile de interventie (reabilitare-recuperare) si sprijin necesare, pentru asigurarea conditiilor de dezvoltare optimă (bio-psihosocială) în raport cu nevoile individuale si particularitătile contextuale, pentru fiecare copil.

Identificarea si aprecierea gradului de handicap se fac prin raportare la Clasificarea internatională a functionării, dizabilitătilor si sănătătii, ICF 2001, adoptată de Organizatia Mondială a Sănătătii. Aceasta ia în considerare deficienta (afectarea), limitarea activitătii si restrictiile de participare socială ale persoanei respective.

Prezenta unei conditii de sănătate (boli, afectiuni etc.) este o premisă, dar aceasta nu conduce obligatoriu la handicap (dizabilitate). Diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psiho-socială. La evaluarea eventualului handicap sau dizabilităti, alături de stabilirea gradului de disfunctionalitate a organismului, se vor lua în considerare si factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educatiei, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum si factorii personali. În absenta familiei se evaluează particularitătile mediului substitutiv. Ponderea acestor factori în constituirea handicapului va fi evaluată prin criterii de facilitare si/sau bariere, identificate prin raportul de anchetă psihosocială.

Atât în procesul evaluării medico-psihosociale, cât si în luarea deciziilor privitoare la copil trebuie să se respecte principiile parteneriatului cu familia si cu copilul, în raport cu vârsta si gradul său de dezvoltare.

Evaluarea si încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine, ele trebuie să ducă la cresterea calitătii vietii copilului, prin îmbunătătirea îngrijirii si interventii personalizate cu scop recuperator si de facilitare a integrării sociale.

Ele se vor concretiza în planul de servicii personalizat, elaborat pe baza raportului de evaluare complexă, validat pe baze contractuale ferme, ceea ce va asigura o conduită activă, pozitivă a comunitătii fată de persoana cu handicap sau dizabilitate. Planul de servicii personalizat va fi pus în practică de familie si de institutiile competente, furnizoare de servicii, cu implicarea activă a copilului. Serviciile sunt asigurate sau facilitate de autoritătile locale, iar planul personalizat va fi monitorizat de institutia abilitată.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, dosarul copilului cu handicap sau dizabilităti este unic si cuprinde următoarele sectiuni: fisa personală, fisa medicală, ancheta socială, fisa psihologică, fisa educatională, raportul de evaluare complexă, certificatul de încadrare într-un grad de handicap, certificatul de orientare scolară, hotărârea privind măsurile de protectie a copilului, planul de servicii personalizat, contractele cu familia si cu institutiile furnizoare de servicii si documente privind monitorizarea evolutiei cazului.

Pentru aplicarea instrumentelor precizate în acest ordin, în termen de 60 de zile de la publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I, va fi pus la dispozitie un ghid metodologic aprobat prin ordin comun al ministrului sănătătii si familiei, al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, al secretarului de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie si al ministrului educatiei si cercetării.

Măsurile si serviciile de protectie specială, de interventie si spirijin sunt variate si au ca finalitate:

a) supravietuirea copilului;

b) reducerea sau minimalizarea unor consecinte invalidante ale afectiunilor sau bolilor;

c) ameliorarea conditiilor de viată individuală si socială pentru a asigura si a sprijini dezvoltarea maximală a potentialului copilului.

La baza aprecierii severitătii handicapului (dizabilitătii) stau, în principal, următoarele criterii generale:

a) gradul, stadiul, eventualele complicatii si posibila asociere de afectiuni derivate din afectări/deficiente structurale sau functionale, stabilite pe baza explorărilor corespunzătoare;

b) răspunsul la tratament si efectul măsurilor recuperatorii (protezare, reeducare functională etc.) si serviciilor de interventie si sprijin;

c) posibile limitări în activitate si restrictii în participarea socială, ca efecte ale afectării sau deficientei;

d) influenta pozitivă, de facilitare sau negativă, de bariere, exercitată de factorii de mediu;

e) influenta pozitivă sau negativă a criteriilor sus-mentionale cu factorii personali.

Aplicarea combinată a criteriilor medicale si psihosociale se face diferentiat si adaptat particularitătilor de vârstă ale copiilor în cauză.

Copiii din grupa de vârstă 0-3 ani ridică probleme speciale si necesită o atentie specială în identificarea si determinarea gradului de handicap. Acesti copii sunt, pe de o parte, dependenti de îngrijirea si supravegherea permanentă din partea adultului. Pentru aprecierea severitătii handicapului trebuie avute în vedere nu numai efectul tulburărilor structurale si functionale, ci si implicarea si conditiile asigurate de mediul familial apropiat. Pe de altă parte, la această vârstă dezvoltarea bio-psihosocială a copiilor este foarte complexă, ceea ce impune o analiză foarte serioasă si circumspectie în decizia de încadrare.

Grade de handicap (dizabilitate)

Încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului functional individual si prin corelare cu functionarea psihosocială corespunzătoare vârstei.

Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entităti nozologice se va tine seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor functionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evolutie, de complicatii în activitatea si participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeasi boală - ca premisă a identificării si încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul usor la gradul grav.

Măsurile de protectie specială si serviciile de interventie si sprijin sunt, în cadrul legal existent, foarte variate; pentru viitor, în functie de nevoile individuale si disponibilitătile comunitătii, ele vor fi dezvoltate în mod corespunzător.

Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependentă ridicat fizic si psihic. În această situatie autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restrictii multiple în participarea socială a copilului. Drept urmare, copilul necesită îngrijire specială si supraveghere permanentă din partea altei persoane.

Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfăsura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării si vârstei se datorează unor limitări functionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afectiuni severe, în stadii înaintate, cu complicatii ale unor aparate si sisteme. În această situatie participarea socială a copilului este substantial restrictionată.

Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestatie fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficiente functionale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu asteptările corespunzătoare vârstei. În această situatie ele se reflectă în restrictii relativ semnificative ale participării sociale a copilului.

Gradul usor de handicap se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activitătii, si nu necesită măsuri de protectie specială, participarea socială fiind în limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate si înregistrate statistic.

 

ANEXA Nr. 2

 

CATEGORII DE AFECTĂRI (DEFICIENTE )

structurale si functionale ale organismului, care pot determina starea de handicap (dizabilitate)

 

I. Afectări (deficiente) ale sistemului nervos si functiilor mentale globale

Afectiuni neurologice:

- malformatii congenitale invalidante (de exemplu: mielomeningocel, porencefalia, hidrocefalia, microcefalia vera, craniostenoza);

- facomatoze (Bourneville, Sturge-Weber-Krabe);

- boli demielinizante (de exemplu: leuconevraxită cu tulburări motorii si senzoriale în evolutie sau cu recăderi frecvente);

- boli heredo-degenerative (ataxiile, coreea cronică);

- leziuni traumatice ale sistemului nervos central si/sau periferic cu sechele tip pareză sau plegie mono-, hemi-, para-, tetra- paralizii de plex, leziuni radiculare, de nervi periferici în stadiu sechelar, producând tulburări de tonus si motricitate, afectând deplasarea si gestualitatea, tulburări de tip epileptic sau alte tulburări de focar;

- sechele după un sindrom ischemic medular sau accident vascular cerebral cu consecinte invalidante;

- sechele postencefalitice, meningitice si mielitice (de exemplu: poliomielită anterioară cu tulburări de gestualitate cronice severe, tulburări piramidale);

- tumori cerebrale benigne - cu leziuni sechelare postoperatorii;

- paralizii cerebrale congenitale si dobândite (de exemplu: Boala Little, ataxia congenitală coreo-atetozică etc.).

a) Deficiente functionale medii: se apreciază în functie de prezenta obligatorie a uneia sau mai multor categorii (1, 2, 3, 5) si facultativă (4, 6):

1. deficiente posturale, de statică si coordonare unilaterală, în care forta, precizia, viteza miscărilor de statică si mers sunt în permanentă scăzute;

2. deficientă de manipulatie unilaterală permanentă sau bilaterală usoară ori intermitentă, cu realizarea dificilă a gestualitătii ca fortă, precizie, viteză;

3. deficientă de fonatie, deglutitie, masticatie, associate cu deficiente usoare ale altor functii neurologice;

4. deficiente cronice ale controlului sfincterian de tipul mictiunilor imperioase, incontinentă de efort, asociate cu alte semne neurologice;

5. crize epileptice generalizate convulsive tonico-clonice si de alte tipuri cu frecventă mai mare de 1 până la 3 pe lună, cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic;

6. dureri continue sau crize, cu frecventă medie, hiperkinezia, cauzalgia, dureri fulgurante, dureri talamice, rezistente la tratament.

Copiii cu aceste deficiente se pot încadra în gradul mediu de handicap, dar corelat si cu evaluarea psiho-socială.

b) Deficiente functionale accentuate:

7. deficiente în statică si mers care fac ca bolnavul să se poată deplasa cu mare dificultate prin fortă proprie, nesprijinit sau cu baston ori cârje;

8. deficiente de manipulatie bilaterală, cu imposibilitatea efectuării eficiente a gestualitătii;

9. deficiente de masticatie, deglutitie, fonatie si/sau respiratie, cu realizarea cu mare dificultate a alimentatiei, vorbirii sau respiratiei în context neurologic;

10. deficiente cronice ale controlului sfincterian care împiedică încadrarea într-un mediu social;

11. deficiente ale limbajului care fac imposibilă stabilirea relatiilor interumane;

12. tulburări trofice cronice sau recidivante musculare cutanate sau/si osteoarticulare, asociate cu deficite motorii medii;

13. crize epileptice convulsive generalizate tonico-clonice si alte tipuri de crize epileptice grave, ca sindromul West, sindromul Lennox-Gastaut, de cel putin una pe săptămână sub tratament, cu/fără tulburări psihice intercritice.

Aceste deficiente sunt asimilabile gradului accentuat de handicap, dar prin corelare cu evaluarea psihosocială.

c) Deficiente functionale grave:

14. deficientă locomotorie de statică si mers care face bolnavul nedeplasabil prin fortă proprie, mobilizarea fiind posibilă numai cu ajutorul altei persoane;

15. deficiente de manipulatie bilaterală totală;

16. deficiente de limbaj cu/fără tulburări expresive, care fac imposibilă stabilirea relatiilor cu mediul înconjurător, în context neurologic, obiectivate clinic si paraclinic;

17. deficiente de deglutitie si respiratie care necesită asistentă din partea altei persoane.

Copiii care prezintă asemenea deficiente au nevoie, de regulă, de îngrijire si/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane, ca atare se recomandă încadrarea în gradul grav de handicap.

Tulburări psihice:

a) întârzierile (dizabilitătile) mintale, certificate prin încadrarea în criteriile clasificărilor internationale (ICD 10):

1. întârziere mintală usoară cu QI - 50-65 dacă este asociată cu o altă deficientă: senzorială, somatică, psihică (de limbaj si comunicare, hiperactivitate, emotional, conduită); poate fi asimilată gradului mediu de handicap;

2. întârziere mintală cu QI - 35-49 fără altă asociere - se poate asimila gradului accentuat de handicap;

3. întârziere mintală severă si profundă (QI sub 35) - poate fi asimilată cu gradul grav de handicap;

b) tulburările pervazive de dezvoltare: autism, sindromul Rett, sindromul Asperger, în raport cu gradul de afectare a intelectului, afectivitătii si activitătii, pot fi încadrate în diferite grade de handicap;

c) stările dementiale de diferite etiologii, în raport cu severitatea afectării, pot fi încadrate în diferite grade de handicap;

d) psihozele cu evolutie cronică defectuală (schizofrenia, boala afectivă primară) sunt încadrabile în gradul grav de handicap.

II. Afectări ale structurilor si functiilor senzoriale

a) Afectări ale structurii ochiului si ale functiilor vizuale si functiilor anexelor ochiului

Afectiuni oculare

I. Conform orientărilor E.M.R.C.M. în vigoare, prin notiunea de nevăzător se întelege acea categorie de deficienti vizuali care au capacitatea de autoservire pierdută si dreptul la însotitor permanent.

În cadrul acestei categorii se disting:

A. cecitate absolută, în care valorile acuitătii vizuale la AO sunt cuprinse între următoarele limite:

1. VAO = zero = p.m.m. (percepe miscarea mâinii) - n.c. (nu corectează);

2. VAO = zero = p.l. (percepe lumina);

3. VAO = zero = f.p.l. (fără perceptie luminoasă);

4. anoftalmie bilaterală congenitală; operatorie;

B. cecitate relativă (practică sau socială) în care valorile acuitătii vizuale la AO sunt cuprinse între limitele următoare: VAO = 1/200 (n.d. la 25 cm - numără degetele) si la 1/25 (n.d. la 2 m - numără degetele).

II. Deficientii vizuali care au valorile acuitătii vizuale la AO cuprinse între 0,04 (n.d. 1/25 la 2 m - numără degetele) - 0,1 (1/10 n.d. la 5 m - numără degetele) se încadrează în grupa ambliopilor (ambliopii mari sau forte) si nu sunt încadrabili în gradul grav de handicap.

III. Aceste categorii se pot încadra în gradul accentuat de handicap, cu valori ale acuitătii vizuale între 0,04-0,1 la AO.

IV. Pentru gradul mediu de handicap se pot lua în discutie valorile:

a) VAO = 1/3-1/8 inclusiv;

b) vedere la un ochi = 1;

vedere la celălalt ochi 1/2 - zero f.p.

b) Afectări ale structurii si functiilor auzului

Afectiuni ORL:

- hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă (poate fi asimilată gradului mediu de handicap);

- tulburări de auz bilateral cu pierdere peste 70 db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, sau asociate cu tulburări psihice si de limbaj (se poate acorda gradul mediu de handicap).

III. Afectări ale structurii laringelui si functiilor sale:

- laringectomizare partială, cu tulburări de fonatie si deglutitie sau cu gastrostomă permanentă, care reprezintă o infirmitate mare ce marchează psihicul bolnavului (se poate asimila cu gradul accentuat de handicap);

- laringectomizare totală sau cu traheostomă permanentă (se va aprecia în functie de recomandarea medicului de specialitate).

La această categorie de afectare se iau în considerare si malformatiile congenitale ale gurii (keilo-palato-skizis etc.).

IV. a) Afectări ale structurii sistemului cardiovascular si ale functiilor sale

Afectiuni cardiovasculare:

- cardiopatii cu insuficientă cardiacă cronică clinic manifestă (de exemplu: tetrada Fallot, transpozitia de vase mari, stenoză de arteră pulmonară asociată cu DSV, atrezia de tricuspidă, maladia Ebstein, defect septal ventricular, persistenta canalului arterial, coarctatie de aortă);

- miocardiopatii primitive (de exemplu: fibroelastoză endomiocardică);

- HTA stadiul II, III cu complicatii;

- pericardite cronice cu semne de insuficientă cardiacă;

- cordul pulmonar cronic cu semne importante de hipertensiune în mica circulatie;

- tulburările de ritm si conducere severe (de exemplu: extrasistole ventriculare, fibrilatie, flutter atrial, tahicardia paroxistică repetitivă, bloc major de ramură stângă, blocurile AV - gradele II si III si blocurile bi- si trifasciculare);

- polimalformatii cardiovasculare sau/si ale altor organe;

- afectiuni vasculare periferice (arteriale, venoase, limfatice) care determină impotenta functională a segmentelor subiacente, tulburări trofice marcate la două sau mai multe membre;

- purtători de pacemaker si protezati valvulari;

- valvulopatii reumatismale cu insuficientă cardiacă.

Pentru asimilarea pe grade de handicap se vor lua în considerare:

- natura afectiunii si stadiul ei evolutiv;

- răspunsurile la demersurile terapeutice;

- răsunetul afectiunii cardiovasculare asupra altor organe si sisteme;

- asocieri patologice;

- existenta insuficientei cardiace exprimate în grade NYHA.

Pot fi încadrati în categoria de persoane cu handicap prin afectiuni cardiovasculare exprimate în grade NYHA după cum urmează:

a) gradul II (bolnavi care nu prezintă tulburări functionale la eforturi mici, dar prezintă astfel de tulburări  la eforturi de o intensitate sau durată mare, apărând, de asemenea, o limitare a capacitătii de efort) - este asimilat cu gradul mediu de handicap;

b) gradul III (bolnavi fără simptome în repaus, dar cu tulburări functionale chiar la eforturi mici; de asemenea, apare si o limitare a capacitătii de efort) - poate fi asimilat cu gradul accentuat de handicap;

c) gradul IV (bolnavi cu dispnee chiar în repaus, tulburările functionale accentuându-se la orice efort). Se pot lua în considerare, după caz, si valorile gazometriei sanguine, si anume:

- hipoxemie usoară PaO2 60-70 mmHg;

- hipoxemie medie PaO2 50-60 mmHg;

- hipoxemie accentuată PaO2 sub 50 mmHg.

Pentru grupele de vârstă pentru care nu se pot evalua gradele NYHA se va lua în considerare gradul de deficientă functională.

În cazul interventiilor chirurgicale din sfera cardiacă gradul de handicap se apreciază în functie de amploarea interventiei si de rezultatul postoperator. Gradul grav se acordă pe o perioadă de 6-12 luni. Ulterior aprecierea se face în functie de evolutie si de recomandările medicale.

b) Afectări ale structurii aparatului respirator si ale functiilor sale

Afectiuni respiratorii:

a) afectiuni pulmonare cronice evolutive:

- tuberculoză bronhopulmonară si pleurală activă sau activ regresivă;

- supuratie bronhopulmonară permanentă sau cu pusee frecvente (bronsectazii cu pusee supurative si tulburări de nutritie, pleurezie purulentă).

În aceste cazuri se apreciază o deficientă functională respiratorie ce afectează semnificativ activitatea si participarea, care poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap.

Formele severe cu casexie, deperditie proteică, cord pulmonar cronic decompensat se apreciază ca fiind o deficientă functională respiratorie gravă, care poate fi asimilată cu gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane;

b) afectiuni bronhopulmonare cronice, cu tulburări functionale intermitente sau permanente (astm bronsic infantil, bronsită obstructivă cronică):

- forma clinică moderată (o criză de astm/săptămână sau fenomene bronsitice relativ rare, cu pusee la 2-3 luni) se apreciază că este o deficientă functională medie (disfunctie ventilatorie decelată spirografic, cu intensitate medie) si poate fi asimilată cu încadrarea în gradul mediu de handicap;

- forma clinică severă (o criză de astm/zi sau mai frecvente, rebelă la tratament bronhodilatator si/sau corticodependentă sau forme de bronsită cronică cu acutizări frecvente, semne clinice severe, cu disfunctie ventilatorie accentuată si/sau semne de insuficientă pulmonară manifestă si/sau cord pulmonar cronic compensat) se apreciază ca deficientă functională accentuată si poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap;

- formele clinico-functionale grave, cu insuficientă cardiorespiratorie severă ireductibilă - casexie, deperditie proteică - se apreciază că au deficientă functională gravă si pot fi asimilate cu gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane;

c) sechelele după tuberculoză pulmonară sau după interventii chirurgicale ori traumatism toracic; la acesti bolnavi handicapul, deci deficienta functională respiratorie, se apreciază în functie de aspectul functional detectat prin teste spirografice sau gazometrie sanguină;

d) anomaliile congenitale (agenezie pulmonară, fibroză pulmonară idiopatică) cu tulburări functionale si/sau insuficientă respiratorie cronică si efectele lor asupra activitătii si participării pot conduce la un handicap ce este apreciat în baza testelor spirografice sau gazometriei sanguine.

c) Afectări ale structurii sistemului imunitar si ale functiilor sale:

- boli cu deficit imunitar cronic: boala SIDA, hipogamaglobulinemia, agranulocitoza - asimilabile cu gradul grav de handicap.

Pentru aprecierea severitătii afectării HIV-SIDA se vor avea în vedere stadiile clinico-imunologice, conform clasificării infectiei HIV pediatrice CDC - Atlanta 1994, după cum urmează:

- handicap accentuat - stadiile clinico-imunologice N2, A1, A2, B1;

- handicap grav - stadiile clinico-imunologice N3, A3, B2, B3, C1, C2, C3;

- anemii hemolitice cronice necompensate;

- afectiuni hematologice:

- anemii cronice (de exemplu: talasemie majoră, sferomicrocitoza necompensată, poliglobulia cronică, siclemia, methemoglobinemia cronică);

- afectiuni hematologice (de exemplu: leucemiile, limfom malign nehodgkinian stadiile I si II, boala Hodgkin, mielom multiplu);

- macroglobulinemia Waldestrom cu alterarea progresivă a stării generale, hepatosplenomegalie si tumori micro- sau macronodulare în amigdale, plămâni, tub digestiv.

Pentru asimilare si evaluare se vor avea în vedere:

- caracterul evolutiv, progresiv al afectiunii;

- alterarea progresivă a stării generale;

- semne de hipogenezie sau agenezie medulară;

- prezenta si frecventa fenomenelor hemoragipare;

- prezenta complicatiilor (hepato-splenice, neurologice, renale, cardiovasculare etc.);

- prezenta sindromului de imunodeficientă;

- hemofilia cu manifestări hemoragice frecvente, tulburări articulare posthemoragice, paralizii nervoase periferice;

- anemiile persistente, sub 8 gr%.

Prezintă deficientă functională medie:

- leucemia acută în remisiune completă mentinută cel putin un an de la încheierea tratamentului;

- leucemia cronică cu numărul de leucocite sub 50.000/mm3, cu adenomegalie sau/si splenomegalie;

- trombocitemiile persistente peste 500.000/mm3, fără complicatii tromboembolice sau hemoragice;

- anemiile între 7-8 gr%, rezistente la tratament;

- hemofilia cu manifestări hemoragice fără gravitate si fără modificări de dinamică articulară;

- boala Hodgkin în stadiile I si II.

Deficienta functională accentuată se manifestă în:

- leucemia acută;

- leucemiile cronice cu leucocitoza marcată peste 100.000/mm3, rezistentă la tratament, cu insuficientă medulară (anemie, granulopenie sau/si trombopenie), adenomegalii si splenomegalii tumorale si infectii cronice;

- leucemiile cronice trecute în stadiul de metamorfozare blastică;

- policitemiile complicate cu hipertensiune arterială, insuficientă cardiacă, mieloscleroză, tromboembolii, transformare în leucemie acută;

- trombocitemiile hemoragice însotite de complicatii tromboembolice;

- anemiile sub 7 gr%, rezistente la tratament, care necesită perfuzii de sânge, precum si cele cu complicatii, respectiv: tromboze, hemoragii repetate, semne de insuficientă medulară, hemocromatoză, transformare în leucemii acute;

- boala Hodgkin în stadiile III si IV;

- mielomul multiplu cu fracturi multiple, cu anemie moderată sau severă, sindrom hemoragic, insuficientă renală;

- trombocitopeniile cu hemoragii frecvente si severe, cu anemie hipocromă medie sau severă.

Deficienta functională gravă apare în:

- formele cu deficiente motorii importante, sechele ale unor complicatii neurologice ca urmare a afectiunilor hemoragice;

- anemiile severe rebele la tratament;

- boala Hodgkin în stadiul IV, cu complicatii severe.

V. Afectări ale structurii si functiilor sistemelor digestiv, metabolic si endocrin

a)      Afectări ale structurii sistemului digestiv si ale functiilor sale

Afectiuni digestive:

- afectiuni de diverse tipuri, cu tulburări importante de nutritie (deficit ponderal peste 20% la adolescenti si 25% la sugari) (de exemplu: diaree cronică cu sindrom de malabsorbtie, celiakie etc.);

- insuficientă hepatică cronică medie si severă (probată prin teste de laborator);

- hepatită cronică activă (hepatită agresivă);

- ciroză hepatică;

- insuficientă pancreatică cronică exocrină; fibroză chistică de pancreas.

Pentru asimilare se vor avea în vedere: afectarea stării de nutritie si a functiilor vitale, precum si testele de laborator.

Pentru insuficienta hepatică cronică forma medie se poate acorda gradul mediu de handicap. Pentru forma severă se poate aprecia gradul accentuat de handicap.

Pentru ciroză se poate aprecia gradul grav de handicap.

b) Afectări ale structurii glandelor endocrine si ale functiilor specifice

Afectiuni endocrine:

- insuficientă hipofizară accentuată gravă, tulburări grave de nutritie, insuficientă corticosuprarenală si tulburări psihice;

- diabet insipid rezistent la tratament;

- hipertiroidism cu visceralizări (cardiace) si tulburări de nutritie;

- hiperparatiroidismul si hipoparatiroidismul documentate;

- mixedemul;

- hiperaldosteronismul primar de evolutie, cu sechelecardiovasculare si renale relativ echilibrate sub tratament.

Pentru asimilare pe grade se vor avea în vedere: stadiul afectiunii si eventuale complicatii, răspunsul terapeutic, eventuale asocieri posibile.

Pentru insuficientă hipofizară accentuată sau gravă se poate asimila gradul grav de handicap.

Pentru mixedem cu răspuns terapeutic se poate asimila gradul accentuat de handicap.

Intoleranta la lactoză - gluten se poate asimila cu gradul accentuat de handicap.

c) Afectări ale structurii si functiilor sistemului metabolic

Tulburări cronice de metabolism si nutritie:

a) acidoză metabolică cronică, fenilcetonurie, glicogenoze, porfirie cu tulburări polinevritice si tulburări psihice severe si semne importante de hepatită cronică (se poate acorda gradul accentuat de handicap);

b) degenerescenta hepatolenticulară (Wilson) – se poate acorda gradul accentuat de handicap;

c) diabet zaharat juvenil cu formele următoare:

- diabet zaharat insulinodependent echilibrat, compensat, necomplicat; se apreciază ca deficientă functională de nutritie medie si poate fi încadrat în gradul mediu de handicap;

- diabet zaharat insulinodependent dezechilibrat, necomplicat, care necesită tratament strict supravegheat ca  si formele insulinorezistente; se apreciază că prezintă o deficientă functională si de nutritie accentuată si poate fi încadrat în gradul accentuat de handicap;

- diabet zaharat decompensat cu comă acidocetozică, hiperosmotică repetată si complicat cu polineuropatie, retinopatie si metropatie; se apreciază că determină o deficientă functională de nutritie accentuată si poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap;

- formele grave de diabet zaharat cu casexie gravă, cu complicatii de tip cecitate si polineuropatii grave, se apreciază că determină o deficientă functională de nutritie gravă si pot fi asimilate cu încadrarea în gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane.

Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentatie si administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale;

d) intolerantă la gluten, lactoză (documentate clinic, plus biopsie intestinală) - se poate încadra în gradul accentuat de handicap;

e) formele de rahitism vitaminorezistent confirmate prin repetate internări în spital se apreciază că determină o deficientă de nutritie accentuată care poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap;

f) stările de casexie gravă si deperditie proteică de diverse etiologii se apreciază că determină o deficientă de nutritie gravă când depăsesc un deficit ponderal de 25% si pot fi asimilate cu încadrarea în gradul grav de handicap, necesitând îngrijiri din partea altei persoane.

VI. Afectări ale structurii functiilor aparatului urinar

Afectiuni renale cu insuficientă renală cronică documentată, indiferent de cauză:

- cauze malformative (de exemplu: agenezia renală unilaterală, hipoplazia renală, rinichi polichistic, rinichi în potcoavă, duplicare ureterală, reflux vezico-ureteral, displazie reno-facială Potter 1);

- cauze tumorale (de exemplu: tumora Wilms);

- hidronefroză de gradul III;

- hipertensiune reno-vasculară severă sau malignă;

- litiază renală sau ureterală aseptică pe rinichi unic, unilaterală dacă rinichiul controlateral este pielonefritic sau bilaterală, complicatii, indiferent dacă complicatia este unisau bilaterală;

- nefrocalcinoza unilaterală cu rinichi controlateral afectat;

- rinichi unic chirurgical, cu afectarea functiei renale a rinichiului restant (creatinemie peste 2 mg%).

Pentru încadrarea în grade de handicap se evaluează stadiul evolutiv al bolii si posibilitătile terapeutice, corelat cu evaluarea psihosocială.

Pentru tumora Wilms în stadiu inoperabil se poate acorda gradul grav de handicap, pentru hipertensiune renovasculară severă sau malignă se poate acorda gradul accentuat de handicap, la fel si pentru rinichi unic chirurgical cu afectarea functiei renale. Hidronefroza de gradul III se poate aprecia ca handicap accentuat.

VII. a) Afectări ale structurii si functiilor aparatului locomotor si corespunzătoare miscării

Afectiuni osteoarticulare:

- boli constitutionale ale oaselor (de exemplu: osteopsatiroza, acondroplazia si osteopetroza);

- malformatii [de exemplu: amielia unui membru, totală sau partială (toracal sau pelvin), de coaste, stern, claviculă, coastă supranumerară cu torticolis permanent]; sindactilie încă două luni după operatie;

- redori si anchiloze; redori strânse mono- sau bilaterale de sold, genunchi sau combinate controlaterale în pozitii vicioase, asociate sau nu cu paralizii nervoase; asocierea lipsei policelui sau a patru degete bilateral cu anchiloze de degete, cot, umăr, în pozitii nefunctionale;

anchiloze bilaterale ale coatelor si umerilor, anchiloze ale pumnului, cotului, umărului, bilateral, în pozitie functională; pierderea gestualitătii unui membru toracal asociată cu reducerea prehensiunii;

- amputatii (de exemplu: amputatiile bilaterale, neprotezabile sau greu protezabile de membre inferioare cu articulatiile supraiacente în redoare sau anchiloze; amputatii unilaterale, indiferent de nivel, cu exceptia celor de degete; amputatia bilaterală a membrelor toracale, indiferent de nivel; amputatia unilaterală, indiferent de nivel, în raport si cu gestualitatea si deservirea necesară; dezarticularea membrului toracal);

- pseudoartroze (de exemplu: gambă, coapsă, antebrat si brat neoperabile);

- proteză totală de sold cu tulburări de statică si mers;

- infectii cronice invalidante (de exemplu: osteomielită cronică, morbul Pott, fistule osoase în evolutie);

- osteonecroze cronice invalidante, indiferent de etiologie (de exemplu: osteonecroză de cap femural);

- leziuni de corpuri vertebrale cu modificări ale artiulatiilor intervertebrale, cu modificări de statică si mobilitate a coloanei (ortostatism si deplasări dificile); cifoscolioze si scolioze deformante ce împiedică capacitatea respiratorie normală (de exemplu: maladia Scheuerman);

- deformări rahitice grave cu tulburări de postură, ocomotie sau respiratie;

- luxatia congenitală de sold (pe perioada imobilizării în aparat gipsat).

Pentru asimilarea pe grade de handicap se vor lua în onsiderare, în plus fată de evaluarea psihosocială:

a) implicatiile asupra realizării posturii ortostatice, mersului, variantelor posturale - în cazul afectării coloanei vertebrale si membrelor pelvine;

b) idem, asupra gestualitătii de prehensiune, asupra amplitudinii deplasărilor gestuale, posibilitătii realizării gesturilor fine si precise - în afectiunile membrelor toracale;

c) caracterul evolutiv sau regresiv al afectiunii;

d) posibilitătile terapeutice, inclusiv ortezare si protezare;

e) asocieri cu afectiuni musculare, neurologice, somatice;

f) asocieri cu tulburări circulatorii loco-regionale;

g) prezenta unor procese supurative acute sau cronice.

Pentru afectiunile locomotorii osteoarticulare:

- deficienta functională medie - reducerea posibilitătii de realizare si mentinere a ortostatismului, mersului, prin  pozitii vicioase ale trunchiului si membrelor, prin limitarea variantelor posturale sau a deplasărilor gestuale;

- deficienta functională accentuată - reducerea marcată sau pierderea posibilitătilor de realizare si mentinere a ortostatismului, mersului, a gestualitătii de prehensiune la un membru, asociată cu reducerea acestor posibilităti la membrul controlateral; prin caracterul evolutiv al afectiunii ori complicatii sau asocieri morbide;

- deficienta functională gravă - pierderea gestualitătii ambelor membre toracale sau a posibilitătilor de mers si ortostatism; prin caracterul diseminat al afectiunii (neoplasme); prin evolutie ireversibilă spre exitus;

- colagenoze:

- boala lupică (LED);

- sclerodermia cu tulburări cutanate specifice, reducând gestualitatea, cu fenomene pulmonare (fibroză pulmonară);

- periarterita nodoasă cu tulburări oculare (hemoragii retiniene), polimiozită, cu manifestări digestive pulmonare, simptome renale, HTA;

- dermatomiozită (polimiozită în evolutie, cu atrofii musculare sau cu modificări ale staticii coloanei si slăbirea fortei musculare a membrelor toracale, când deplasarea devine dificilă);

- poliartrita reumatoidă în evolutie sau cu sechele la nivelul articulatiilor pumnului si degetelor, determinând limitarea gestualitătii.

În cazul acestui capitol se vor avea în vedere implicatiile asupra functiilor vitale si posibilitătile de realizare a gestualitătii, limitările functionale motorii.

b) Afectări ale structurii si functiilor muschilor

Afectiuni musculare:

- anomalii si malformatii congenitale, dacă împiedică statica si locomotia (de exemplu: hipertrofii congenitale, redori si retractii musculare);

- boli degenerative - distrofii musculare progresive (de exemplu: distrofia Duchenne, miopatii în centură, distrofia musculară progresivă congenitală, distrofii miotonice Thomsen-Becher);

- miastenia ce determină fatigabilitatea rapidă, cu tulburări de locomotie, manipulatie, fonatie, respiratie;

- glicogenoze (de exemplu: tip II - boala Pompe).

Pentru asimilare pe grade de handicap se evaluează:

a) implicatiile lor asupra realizării posturii ortostatice, mersului, variantelor posturale: în cazul afectării coloanei vertebrale si membrelor pelvine;

b) idem, asupra gestualitătii de prehensiune, asupra amplitudinii deplasărilor gestuale, posibilitătii realizării gesturilor fine si precise în afectiunile membrelor toracale;

c) caracterul evolutiv sau regresiv al afectiunii;

d) posibilitătile terapeutice, inclusiv ortezare si protezare;

e) asocieri cu afectiuni neurologice osteoarticulare sau somatice;

f) prezenta tulburărilor circulatorii loco-regionale;

g) prezenta sau absenta fenomenelor sfincteriene;

h) prezenta tulburărilor de masticatie, deglutitie, fonatie si respiratie.

VIII. Afectări ale structurii pielii, anexelor si functiilor tegumentului

Afectiuni dermatologice:

- afectiuni cronice ale pielii, cu caracter de boli generale sau fiind expresia unei boli sistemice ori care, prin efectul lor, limitează semnificativ postura si gestualitatea (de exemplu: epidermoliza buloasă, diskeratoza anhidrotică primară; cicatrici postarsură mutilante si invalidante).

Pentru aceste afectiuni, avându-se în vedere si cele enuntate, se poate face asimilarea cu gradul accentuat de handicap.

IX. Afectări legate de boala canceroasă

Boala canceroasă:

- afectiunea într-un stadiu curabil - poate orienta spre asimilare temporară cu gradul accentuat de handicap;

- stadiul avansat/inoperabil, cu tulburări functionale majore determinate de boală - poate orienta spre gradul grav de handicap; în cursul tratamentului intensiv, conform recomandărilor medicului curant, se poate aprecia gradul grav de handicap pe o perioadă de 12 luni, apoi în functie de evolutie;

- postterapeutic, la 2 ani de la întreruperea tratamentului, se poate face încadrarea în gradul mediu de handicap, dacă nu sunt semne de recidivă locală sau regională ori tulburări functionale postterapeutice.

X. Afectări multiple ale organismului legate de boli genetice invalidante

Boli genetice invalidante:

- aberatii cromozomiale - trisomia 18, trisomia 21, trisomia 13 - în raport cu afectarea capacitătii intelectuale, de comunicare, prezenta comorbiditătii si a restrictiilor de participare; pot fi încadrate în grade diferite de handicap.

XI. Afectări ale organismului legate de transplantul de organe

Stările posttransplant

Se apreciază handicap grav în primele 12 luni de la transplant, ulterior gradul de handicap se stabileste în functie de evolutie si de recomandările medicale.

 

ANEXA Nr. 3*)


*) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 4

 

GLOSAR

 

Potrivit clasificării OMS 2001, în identificarea si încadrarea copiilor cu handicap se recomandă utilizarea următorilor termeni de bază:

conditie de sănătate - termen generic pentru boli (acute sau cronice), dezordini/tulburări, răniri sau traume;

functionare - termen generic care se referă la functiile corpului, structurile corpului, activităti si participare; relevă aspectul pozitiv al interactiunii dintre individ si factorii contextuali;

dizabilitate (handicap) - termen generic pentru deficiente (afectări), limitări de activitate si restrictii de participare; relevă aspectul negativ al interactiunii individ-context;

functiunile corpului - functiile fiziologice ale corpului ca sistem/organism uman (inclusiv creierul);

structurile corpului - părtile anatomice, structurale: organe, membre si părtile lor;

deficientă (afectare) - pierdere sau anormalitate în structurile corpului, functiile fiziologice (inclusiv psihice);

activitate - executarea unei sarcini sau actiuni de către un individ; reprezintă perspectiva individuală a functionării;

limitări de activitate - dificultătile pe care un individ le poate avea în executarea activitătilor; pot varia de la usoare la severe în ceea ce priveste calitatea, cantitatea si maniera de executie;

participare - implicarea unei persoane în situatii de viată; semnifică perspectiva societală a functionării;

restrictii de participare - probleme pe care un individ le poate avea în implicarea în situatii de viată;

factori contextuali - factori care împreună (mediul si factorii personali) constituie contextul complet al vietii unui individ;

factori de mediu - toate aspectele externe sau intrinseci ale lumii, care formează contextul vietii unui individ; ei includ: lumea fizică naturală, lumea fizică artificială (făcută de om), ceilalti oameni, în diferite relatii si roluri, atitudini si valori, sisteme si servicii sociale, politici, legi si reguli;

factori personali - factorii contextuali legati de individ, cum ar fi: vârsta, sexul, statutul social, experienta de viată etc.;

facilitatori - factori din mediul unei persoane, care, prin absenta sau prezenta lor, ameliorează functionarea si reduc dizabilitatea;

bariere - factori din mediul unei persoane, care, prin absenta sau prezenta lor, limitează functionarea si creează dizabilitatea;

capacitate - construct care indică nivelul cel mai înalt probabil pe care o persoană l-ar putea atinge într-un domeniu de activitate si participare, la un moment dat.

Capacitatea se măsoară într-un mediu uniform sau standardizat, deci reflectă abilitatea individului adaptată la mediu;

performantă - descrie ce fac indivizii în mediul lor curent, deci se referă la aspectul implicării persoanei în situatii de viată.