MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 677         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 12 septembrie 2002

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

127. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor de securitate radiologică privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor de securitate radiological privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului nr. 86/2002, precum si ale art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de securitate radiologică privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele mentionate la art. 1 vor intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.

Art. 4. - Directia securitate nucleară, Directia asigurarea calitătii si autorizare operatori, Directia aplicatii surse cu radiatii ionizante, Directia supraveghere CNE Cernavodă, Directia dezvoltare si resurse si serviciile independente din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Lucian Biro

 

Bucuresti, 27 mai 2002.

Nr. 127.

 

ANEXĂ

 

NORME

de securitate radiologică privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu

 

CAPITOLUL I

Consideratii generale, scop, definitii

 

Art. 1. - Normele de securitate radiologică privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu sunt emise de Autoritate în baza prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Scopul prezentelor norme este de a completa prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 14/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 si 404 bis din 29 august 2000, cu cerintele privind asigurarea si optimizarea radioprotectiei operationale pentru lucrătorii expusi profesional, pentru populatie si mediul înconjurător, în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu.

Art. 3. - Termenii si expresiile utilizate în prezentele norme sunt definite în anexa nr. 1.

 

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicabilitate. Exceptări

 

Art. 4. - Prevederile prezentelor norme se aplică următoarelor activităti din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu:

a) prospectarea, explorarea, exploatarea, prepararea în laborator, în statii-pilot si în instalatii industriale a minereurilor de uraniu si de toriu, inclusiv amplasarea si constructia acestora;

b) conversia concentratelor de uraniu natural în combustibil nuclear;

c) conservarea si dezafectarea minelor si instalatiilor în care au fost desfăsurate activitătile mentionate la lit. a) si b), inclusiv a celor abandonate fără a fi dezafectate în baza unui plan de dezafectare si de remediere a mediului înconjurător afectat;

d) gospodărirea deseurilor radioactive rezultate de la desfăsurarea activitătilor descrise la lit. a), b) si c);

e) determinarea, înregistrarea, metodica de lucru si sistemul de raportare a nivelurilor de expunere la radiatii ionizante a personalului expus profesional, precum si urmărirea nivelului de contaminare radioactivă a spatiilor de lucru si a mediului înconjurător din incintele de lucru ale titularilor de autorizatii care desfăsoară activitătile specificate la lit. a), b), c) si d).

Art. 5. - Se supun prevederilor prezentelor norme si următoarele activităti, dacă evaluările efectuate conform prevederilor art. 90 din Normele fundamentale de securitate radiologică demonstrează că expunerea lucrătorilor si/sau a mediului are valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotectiei:

a) lucrări similare cu cele mentionate la art. 4 lit. a), care se execută pentru alte substante minerale utile în cazul în care aceste substante sunt asociate cu uraniu sau toriu în continuturi ce depăsesc limitele de exceptare;

b) lucrări cu materiale care în mod obisnuit nu sunt considerate radioactive, dar care contin radionuclizi naturali, care prin concentrare în produse intermediare sau în reziduuri conduc la cresterea semnificativă a expunerii populatiei sau a lucrătorilor;

c) lucrările de la locurile de muncă de tipul celor descrise la lit. a), în atmosfera cărora se constată prezenta radonului, toronului sau descendentilor acestora, în concentratii ce generează expuneri ce depăsesc limita dozei efective pentru populatie, prevăzută în Normele fundamentale de securitate radiologică.

Art. 6. - Prevederile prezentelor norme se aplică de asemenea activitătilor de detinere, depozitare, stocare, utilizare, transport, aprovizionare, desfacere, transfer, import si export de minereuri si concentrate de uraniu sau toriu ori instalatiilor si aparatelor ce contin asemenea materiale radioactive.

Art. 7. - Limitele de doză, criteriile si prevederile prezentelor norme se utilizează obligatoriu la proiectarea instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu, la elaborarea proiectelor tehnice de dezafectare (închidere) a instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu si la fundamentarea concluziilor analizelor de securitate radiologică privind activitătile de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si de toriu.

Art. 8. - (1) Sunt exceptate de la prevederile prezentelor norme:

a) activitătile care implică surse si materiale a căror radioactivitate este dată de elemente radioactive naturale din seriile radioactive ale uraniului si toriului si a căror activitate totală nu depăseste nivelul de exceptare prevăzut în coloana 5 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică sau, în cazuri speciale, alt nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile fundamentale prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică;

b) activitătile care implică surse radioactive si materiale radioactive continând radionuclizi naturali din seria uraniului si toriului, a căror concentratie a activitătii pe unitatea de masă nu depăseste nivelul de exceptare prevăzut în coloana 4 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică sau, în cazuri speciale, alt nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile fundamentale prevăzute în anexa nr. 2 la aceleasi norme;

c) activitătile cu materiale care în mod obisnuit nu sunt considerate radioactive, dar provin din practici autorizate si prezintă o contaminare superficială cu radionuclizi naturali din seriile uraniului si toriului, care nu depăseste următoarele niveluri de eliberare:

(i) 0,4 Bq/cm2 pentru emitătorii beta si gama si emitătorii alfa cu toxicitate scăzută;

(ii) 0,04 Bq/cm2 pentru toti ceilalti emitători alfa.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică practicilor care implică importul, furnizarea, repararea si montarea-instalarea de surse radioactive si materiale radioactive continând radionuclizi naturali din seria uraniului si toriului, dacă concentratia activitătii pe unitatea de masă este mai mare de 0,2 Bq/g pentru cel putin un radionuclid natural din seriile radioactive mentionate.

Art. 9. - Prevederile prezentelor norme nu se aplică la depozitarea temporară si finală, la reciclarea si reutilizarea materialelor rezultate în urma dezafectării instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu, dacă îndeplinesc conditiile privind nivelurile de eliberare stabilite prin normele de conservare si dezafectare a instalatiilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu.

Art. 10. - Aplicarea prezentelor norme nu exonerează titularii de autorizatie care desfăsoară activitătile mentionate la art. 4, 5 si 6 de respectarea normelor de securitate radiologică privind lucrul cu surse de radiatii, în cazul în care utilizează dispozitive generatoare de radiatii ionizante, surse, instalatii sau aparate care contin alte materiale radioactive decât radionuclizi naturali din seria uraniului si toriului.

 

CAPITOLUL III

Justificarea, optimizarea si limitarea dozelor pentru activitătile din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu

 

Art. 11. - (1) Toate activitătile nominalizate în cap. II trebuie justificate în scris de către initiatorul acestora, precizându-se avantajele economice, sociale sau de altă natură în comparatie cu detrimental pe care ar putea să îl producă stării de sănătate si daunele pe care ar putea să le provoace mediului înconjurător.

(2) La justificarea scrisă a initiatorului se va anexa analiza preliminară de securitate radiologică privind consecintele radiologice ce se estimează a fi generate de activitatea respectivă. Analiza preliminară de securitate radiologică trebuie să fie elaborată de un expert acreditat sau de un organism acreditat de protectie radiologică.

(3) Autoritatea va autoriza conform legii oricare dintre activitătile nominalizate în cap. II numai dacă consideră justificarea ca fiind temeinică.

Art. 12. - Persoana legal constituită care solicită sau detine autorizatie pentru desfăsurarea activitătilor de minerit sau preparare a minereurilor de uraniu si toriu este obligată să demonstreze că sunt întreprinse toate actiunile pentru a asigura optimizarea radioprotectiei, în sensul de a asigura ca expunerile pe toate căile, inclusiv cele potentiale, din cadrul activitătii desfăsurate să fie mentinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luând în considerare factori economici si sociali - principiul ALARA.

Art. 13. - Expunerea lucrătorilor se restrictionează astfel încât doza totală dată de combinarea expunerilor pe toate căile specifice activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu să nu depăsească limitele de doză specificate la art. 22, 27, 28 si 29 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

Art. 14. - (1) Doza efectivă pentru populatia apartinând grupului critic existent în zona de influentă a instalatiei operationale de minerit sau de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu se restrictionează la 0,3 mSv/an, cu conditia ca doza colectivă pentru grupul critic să nu depăsească 0,2 Sv/om/an.

(2) Limita dozei efective pentru persoanele din rândul populatiei de pe amplasamentele de pe care s-au dezafectat instalatii de minerit sau preparare a minereurilor de uraniu sau toriu nu va depăsi, din toate sursele si căile de expunere, valoarea de 1 mSv/an.

(3) Valorile de doză efectivă de 0,3 mSv/an si de 1 mSv/an, precizate la alin. (1) si (2), nu includ doza efectivă generată de fondul natural local.

Art. 15. - (1) În procesul de optimizare se vor analiza numai variantele care asigură conformarea cu limitele de doză efectivă pentru personalul expus profesional, precum si cu limitele de doză efectivă pentru populatie si constrângerile de doză precizate la art. 14.

(2) Constrângerile de doză prevăzute prin art. 14 se utilizează ca limite superioare în procesul de optimizare a radioprotectiei.

(3) În procesul de optimizare este obligatoriu să se ia în calcul si expunerile potentiale.

Art. 16. - Limitele de doză specificate la art. 13 si 14 se aplică sumei dozelor date de expunerea externă si celei date de încorporarea radionuclizilor naturali.

Art. 17. - Îndeplinirea cerintelor privind limita de doză se verifică prin una dintre următoarele metode:

a) prin compararea dozei efective E, încasată de o persoană din grupul de vârstă g cu limita de doză, în care doza efectivă încasată este estimată prin formula următoare:

 

E=Eexternă + h(g)j,ingJj,ing/j + h(g)j,inhJj,inh/j,

 

în care: Eexternă reprezintă doza efectivă de interes din expunerea externă; h(g)j,ing si h(g)j,inh sunt dozele efective angajate pe unitatea de activitate de încorporare a unui radionuclid, j, (Sv/Bq), prin inhalare, respectiv prin ingestie, de o persoană din grupul de vârstă g; Jj,ing si Jj,inh reprezintă încorporarea de radionuclid j, (Bq), prin ingestie, respectiv inhalare;

b) prin îndeplinirea următoarei conditii:

 

Hp(d)DL+jIj,ing/lj,ing,L+ jIj,inh/Ij,inh,L<1,

 

în care: Hp(d) este echivalentul de doză de la expunerea la radiatii penetrante, DL este limita de doză efectivă, Ij,ing. si Ij,inh. sunt preluările prin ingestie si inhalare a radionuclidului j, iar Ij,ing.L si Ij,inh,L sunt limitele anuale admise pentru ingestia, respectiv inhalarea radionuclidului j.

Art. 18. - Pentru expunerile la descendentii radonului si toronului limitele de doză pentru persoanele expuse profesional pot fi interpretate astfel:

- pentru descendentii radonului (222Rn): 20 mSv corespund la 14 mJ h m-3 (4 WLM);

- pentru descendentii toronului (220Rn): 20 mSv corespund la 42 mJ h m-3 (12 WLM).

Art. 19. - Alternativ limitele pot fi exprimate în termeni de energie alfa potentială încorporată:

- pentru descendentii radonului (222Rn): 20 mSv corespund la 17 mJ;

- pentru descendentii toronului (220Rn): 20 mSv corespund la 51 mJ.

Art. 20. - (1) În termeni de concentratie echivalentă de echilibru limita dozei efective pentru personalul expus profesional, de 20 mSv/an, este dată de o concentratie a radonului de 1.110 Bq/m3, aflat în echilibru cu descendentii săi.

(2) Similar, limita dozei efective pentru populatie, de 1 mSv/an, este dată de o concentratie a radonului de 55 Bq/m3, aflat în echilibru cu descendentii săi.

Art. 21. - În cazul pulberilor de minereu de uraniu cu diametrul aerodinamic median al activitătii (AMAD) de 5 microni, între limita de doză efectivă de 20 mSv si activitatea alfa totală încorporată, considerând că 238U si 235U sunt în echilibru cu descendentii lor, există următoarea relatie: 20 mSv corespund cu 3.600 Bq activitate alfa totală măsurată si încorporată, presupunând că nuclizii din minereu sunt de tipul S, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.

Art. 22. - În cazul pulberilor de minereu de toriu cu diametrul aerodinamic median al activitătii (AMAD) de 5 microni, între doza efectivă si activitatea alfa totală încorporată, considerând că Th-232 este în echilibru cu descendentii săi, există următoarea relatie: 20 mSv corespund cu 1.200 Bq activitate alfa totală măsurată si încorporată.

Art. 23. - Dacă în corpul de minereu echilibrul este perturbat, limitele pentru ingerare trebuie calculate utilizându-se raporturile actuale dintre radionuclizi.

Art. 24. - (1) Limitele de încorporare pentru concentratele de uraniu si de toriu se calculează pe baza factorilor de conversie de doză derivati, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.

(2) Dacă concentratul de toriu este obtinut dintr-un minereu continând uraniu si toriu, limitele de încorporare pentru toriu se reduc tinându-se seama de prezenta uraniului.

Art. 25. - Limitele de încorporare pentru compusii de uraniu cu o solubilitate de tip F sau M sunt date de toxicitatea chimică care este mai importantă decât efectul radiologic. În baza concentratiei de prag de 900 mg uraniu în rinichi se poate tolera o încorporare acută prin inhalare de 30 mg uraniu de tip F sau o inhalare de 200 mg uraniu de tip M. În cazul expunerilor prelungite se poate tolera pentru multi ani o încorporare zilnică de 1 mg uraniu de tip F sau de 2 mg pe zi pentru uraniul de tip M.

 

CAPITOLUL IV

Responsabilităti

 

Autorizarea

Art. 26. - Autorizarea se realizează prin una dintre cele două componente:

a) înregistrarea;

b) autorizarea.

Art. 27. - (1) Toate persoanele legal constituite care intentionează să desfăsoare sau desfăsoară activităti de tipul celor prevăzute la art. 5 au obligatia să solicite Autoritătii înregistrarea.

(2) Activitătile prevăzute la art. 4 si 6 pot fi desfăsurate de persoane legal constituite numai dacă sunt autorizate de Autoritate, conform prevederilor art. 5 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(3) Cererile de înregistrare, cererile de autorizare si documentatiile tehnice suport se întocmesc conform prevederilor normei specifice referitoare la procedurile de autorizare a activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si de toriu.

Art. 28. - (1) Toate persoanele legal constituite, înregistrate conform art. 27 alin. (1), au obligatia să identifice prin măsurare si verificare expunerea lucrătorilor de la locurile de muncă.

(2) Verificarea si evaluarea expunerii se fac de un expert acreditat sau de un organism acreditat de protectie radiologică.

(3) Persoana legal constituită are obligatia să raporteze Autoritătii rezultatele verificărilor efectuate conform alin. (1).

Art. 29. - Dacă rezultatul evaluării efectuate conform prevederilor art. 28 alin. (1) stabileste cresterea expunerii lucrătorilor si/sau populatiei la valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotectiei, adică sunt mai mari decât limita dozei efective pentru populatie, persoana legal constituită are următoarele obligatii:

a) de a solicita autorizarea conform art. 27 alin. (2), dacă expunerea lucrătorilor depăseste limita dozei pentru populatie;

b) de a apela la experti calificati sau organisme acreditate de protectie radiologică pentru a elabora un program de măsuri tehnice, cu termene de conformare, care să reducă expunerea lucrătorilor la valorile admise pentru populatie;

c) de a aplica programul de măsuri tehnice de reducere a dozelor, după aprobarea acestuia de Autoritate.

Responsabilitătile persoanelor legal constituite înregistrate

Art. 30. - Persoana legal constituită înregistrată are următoarele responsabilităti:

a) să verifice anual, printr-un expert acreditat sau organism acreditat de radioprotectie, nivelul expunerii lucrătorilor;

b) să desemneze si să împuternicească cu autoritate o persoană responsabilă cu implementarea programului de verificare periodică a expunerii si a programului de măsuri tehnice de reducere a expunerii; aceasta trebuie să detină permis de exercitare de nivel 2;

c) să aplice întocmai programul de măsuri tehnice de mentinere a expunerii în domeniul admis pentru populatie;

d) să raporteze Autoritătii anual rezultatul verificării;

e) să păstreze o perioadă de minimum 10 ani toate documentele referitoare la verificările expunerii si programele de măsuri tehnice de mentinere a expunerii în domeniul admis pentru populatie.

Responsabilitătile titularilor de autorizatii

Art. 31. - Titularul de autorizatie este responsabil pentru controlul expunerii lucrătorilor la radiatii ionizante, controlul încorporării de materiale radioactive si pentru starea de sănătate a lucrătorilor expusi profesional.

Art. 32. - Titularul de autorizatie are următoarele obligatii:

a) să asigure protectia stării de sănătate si sigurantei lucrătorilor în toate stadiile de proiectare, constructie, operare, conservare si dezafectare a instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu sau de toriu;

b) să asigure toate resursele materiale si financiare pentru a pune în aplicare cerintele prezentelor norme;

c) să utilizeze în activitătile autorizate numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activităti, eliberat conform prevederilor normelor specifice emise de Autoritate;

d) să stabilească un program de radioprotectie, corelat cu mărimea riscurilor radiologice;

e) să demonstreze că expunerea la radiatii ionizante si încorporarea prin ingestie si inhalare a substantelor radioactive sunt controlate pentru fiecare lucrător si că nu este depăsită limita dozei efective pentru personalul expus profesional;

f) să asigure echipamentele tehnice de protectie a personalului, echipamentul individual de radioprotectie, aparatura de măsură si control al parametrilor fizici, aparatura de măsură si control dozimetric, instalatiile de decontaminare si acordare a primului ajutor;

g) să doteze conform cerintelor Autoritătii laboratoarele care functionează în cadrul programului de radioprotectie si să asigure pregătirea de specialitate a personalului care lucrează în aceste laboratoare;

h) să mentină performantele programului de radioprotectie la nivelul cerut de prezentele norme;

i) să întretină si să inspecteze conform procedurilor instalatiile, echipamentele, aparatura si amenajările mentionate la lit. g) si h);

j) să se asigure prin supraveghere că lucrătorii îsi desfăsoară activitatea respectând instructiunile specifice de operare de la locul de muncă;

k) să se asigure că fiecare lucrător si supraveghetor expus profesional este instruit corespunzător asupra practicilor de radioprotectie si că este informat în scris despre natura, sursa si efectele potentiale ale expunerii la radiatii ionizante asupra stării de sănătate, precum si asupra modului de asigurare a controlului concentratiilor de gaze si pulberi radioactive din atmosfera locurilor de muncă prin ventilatie adecvată, functionarea corectă a sistemelor de protectie si radioprotectie, igienă personală si utilizarea corectă a echipamentului individual de radioprotectie;

l) să stabilească niveluri de referintă ale concentratiei de gaze si pulberi radioactive, la depăsirea cărora se va interveni prin intensificarea ventilatiei sau alte măsuri tehnice, în vederea reducerii sub nivelurile de referintă;

m) să informeze lucrătorii că fumatul asociat cu expunerea la radon creste riscurile pentru starea de sănătate si să îi sfătuiască să renunte la fumat;

n) să transmită Autoritătii, la termenele stabilite de aceasta, informatii privind mărimea dozelor si concentratiilor de gaze si pulberi radioactive măsurate la locurile de muncă;

o) să asigure informarea lucrătorilor privind rezultatele monitorizării individuale si radiologice a mediului de lucru;

p) să întretină si să dezvolte un sistem care:

(i) să încurajeze o atitudine de interes si învătare fată de radioprotectie;

(ii) să descurajeze o atitudine de nerespectare a politicilor si procedurilor;

(iii) să identifice problemele ce afectează protectia si securitatea;

(iv) să identifice în mod clar responsabilitătile individuale;

i(v) să asigure calificarea, instruirea si reinstruirea lucrătorilor expusi profesional, conform cerintelor prezentelor norme;

(vi) să stabilească limite clare ale nivelurilor administrative la care se iau deciziile;

(vii) să asigure consultarea si cooperarea lucrătorilor, după caz;

q) să stabilească programe de asigurare a calitătii privind respectarea cerintelor de radioprotectie si proceduri de evaluare a eficacitătii măsurilor de radioprotectie, în conformitate cu prevederile normelor de asigurare a calitătii si standardelor ISO 9002;

r) să raporteze Autoritătii orice eliberare accidentală sau neprogramată de contaminanti radioactivi din ori în interiorul instalatiei de minerit, de preparare sau de gospodărire a deseurilor, precum si să informeze Autoritatea despre degradarea, slăbirea anormală ori căderea iminentă a oricăror componente sau sisteme, acolo unde o astfel de eliberare, degradare, slăbire ori cădere poate constitui sau contribui la un risc radiologic semnificativ pentru starea de sănătate si securitatea lucrătorilor ori ar putea avea un impact radiologic semnificativ asupra mediului;

s) să implementeze numai cu acordul prealabil în scris al Autoritătii orice modificare în structura sa organizatorică si orice alte modificări care pot afecta direct sau indirect capacitatea sa de a îndeplini responsabilitătile privind radioprotectia personalului expus profesional, a populatiei si a mediului înconjurător;

t) să asigure supravegherea medicală a personalului expus profesional la radiatii ionizante, prin servicii de medicina muncii acreditate de Ministerul Sănătătii si Familiei.

Art. 33. - (1) Titularul de autorizatie întocmeste instructiuni practice de operare locală, scrise, pentru fiecare loc de muncă.

(2) Instructiunile de operare locală vor include nivelurile de referintă relevante si măsurile de control al expunerilor, debitelor de doză si concentratiilor contaminantilor.

(3) Pentru situatiile de depăsire a fiecărui nivel de referintă se stabilesc actiuni corective ce se efectuează într-un interval de timp prestabilit.

(4) Instructiunile de operare locală vor include prevederi din diverse componente ale programului de radioprotectie, după caz, cum sunt:

a) monitorizarea expunerii si contaminării;

b) mentinerea calitătii si cantitătii adecvate de aer ventilat;

c) controlul ventilatiei, incluzând prevederile actiunilor alternative pentru situatia de cădere a sistemului de ventilatie;

d) folosirea echipamentului individual de protectie;

e) igiena personală;

f) supravegherea stării de sănătate;

g) gospodărirea deseurilor radioactive;

h) monitorizarea mediului;

i) controlul calitătii;

j) pregătirea personalului si asigurarea cunostintelor de securitate radiologică;

k) păstrarea înregistrărilor, dosarelor si rapoartelor;

l) raportări.

Art. 34. - (1) Titularul de autorizatie este obligat să instituie un sistem propriu de control care trebuie:

a) să asigure examinarea echipamentelor noi sau modificate semnificativ, înainte de a deveni operationale, si supravegherea instalării acestora, în scopul asigurării integritătii si functionării corecte a sistemelor de securitate si avertizare;

b) să verifice eficacitatea controalelor tehnice si să asigure evaluarea consecintelor oricăror modificări;

c) să verifice dacă există o repartizare scrisă a sarcinilor pe diverse niveluri de conducere, corelate cu structurile organizatorice corespunzătoare;

d) să verifice dacă toti lucrătorii beneficiază periodic de reinstruire si dacă detin permis de exercitare valabil pentru activitatea respectivă;

e) să verifice dacă toti lucrătorii înteleg responsabilitătile individuale si de grup privind controlul expunerii la radiatii, la gaze si la pulberi radioactive si dacă sunt supravegheati adecvat;

f) să verifice dacă la toate locurile de muncă există copii ale instructiunilor practice de operare relevante, lizibile si usor accesibile lucrătorilor;

g) să verifice dacă continutul instructiunilor practice de operare este cunoscut de toti lucrătorii interesati si dacă prevederile acestora sunt integral respectate;

h) să facă evaluări periodice ale programelor de radioprotectie cu scopul identificării deficientelor si redundantelor; intervalul dintre evaluări depinde de amploarea activitătilor, de mărimea dozelor încasate obisnuit, de mărimea riscului si de alti parametri de operare;

i) să identifice tendintele si să aplice măsuri de corectare;

j) să tină sub supraveghere posturi si locuri de muncă în vederea reducerii dozelor cât mai mult, rational, posibil;

k) să verifice dacă supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor este asigurată conform prevederilor reglementărilor specifice emise de Ministerul Sănătătii si Familiei.

(2) Toate controalele prevăzute la alin. (1) se înregistrează si se includ într-un sistem de evidentă ce va contine si modul de remediere a deficientelor constatate.

Art. 35. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să numească una sau mai multe persoane cu autoritatea de a dispune măsuri imediate de corectie, atunci când o lucrare sau o activitate devine nesigură din punct de vedere al radioprotectiei.

(2) Persoana numită conform alin. (1) trebuie învestită cu autoritatea de a opri o lucrare sau o activitate dacă nu se pot aplica măsuri imediate de corectie sau dacă măsurile imediate aplicate nu remediază în totalitate deficientele de radioprotectie.

Responsabilitătile lucrătorilor

Art. 36. - Lucrătorii au următoarele obligatii:

a) să respecte toate regulile, procedurile si reglementările pentru controlul expunerii la radiatii ionizante si substante radioactive, stabilite de titular;

b) să utilizeze conform instructiunilor de lucru:

(i) dispozitivele, utilitătile si echipamentele de protectie colectivă si individuală destinate limitării expunerii la radiatii ionizante si substante radioactive;

(ii) dozimetrele individuale si alte dispozitive de monitorizare destinate evaluării expunerii la radiatii si substante radioactive;

c) să coopereze cu titularul de autorizatie în domeniile securitătii radiologice, supravegherii stării de sănătate si programelor de evaluare a dozelor;

d) să raporteze administratiei orice situatie de care a luat cunostintă si despre care crede că poate contribui sau cauza o crestere a riscului pentru starea lor de sănătate ori a oricăror alti lucrători sau care ar putea provoca o eliberare accidentală ori neprogramată de contaminanti radioactivi;

e) să se abtină de la orice manipulări neatente sau nechibzuite de materiale, utilaje ori dispozitive sau de la orice actiuni intentionate care pot produce riscuri ori expuneri inutile pentru ei si  ceilalti lucrători;

f) să accepte sfaturile, instructiunile si pregătirea privind securitatea radiologică, care îi vor ajuta să efectueze lucrul în acord cu recomandările prezentelor norme;

g) să aplice întocmai procedurile concepute pentru înlăturarea generării si eliberării de pulberi continând uraniu si toriu si procedurile privind verificarea nivelurilor expunerii si a concentratiilor de materiale radioactive în atmosfera locurilor de muncă;

h) să evite eliberarea accidentală si neprogramată de substante radioactive în exteriorul sau în interiorul instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si de toriu sau al instalatiilor de gospodărire a deseurilor radioactive asociate acestora;

i) să raporteze orice inhalare accidentală sau suspiciune de inhalare accidentală de substante radioactive;

j) să respecte semnificatia tuturor avertismentelor, semnelor si semnalelor de avertizare;

k) să respecte regulile de igienă personală cum sunt: spălarea mâinilor înainte de masă, utilizarea de haine de lucru curate si îmbăierea sub dus la sfârsitul programului de lucru;

l) să fumeze numai în zonele în care fumatul este permis si numai după spălarea temeinică a mâinilor;

m) să dea curs solicitării de a participa la monitorizarea biologică în vederea evaluării contaminării interne;

n) să informeze responsabilul cu radioprotectia si administratia despre orice afectiune medicală aflată în incompatibilitate cu cerintele privind starea de sănătate, specifice locului de muncă;

o) femeile trebuie să informeze de îndată responsabilul cu radioprotectia si administratia în caz că alăptează sau în caz de sarcină.

Art. 37. - Nici un lucrător, cu exceptia celor împuterniciti, nu trebuie să actioneze, să schimbe locul, să avarieze sau să îndepărteze semnele de avertizare, dispozitivele de sigurantă, echipamentele de ventilatie ori alte echipamente de radioprotectie individuală sau colectivă ori să intervină în orice metodă sau proces tehnic de măsură sau control al expunerii la radiatii si substante radioactive.

 

CAPITOLUL V

Programul de radioprotectie în instalatiile de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu

 

Scopul si structura programului de radioprotectie

Art. 38. - Programul de radioprotectie reprezintă documentul de referintă (factorul-cheie) pentru dezvoltarea si implementarea unei culturi de securitate radiologică, care încurajează atitudinea de învătare în domeniul protectiei si securitătii radiologice.

Art. 39. - Programul de radioprotectie are următoarea structură:

a) atribuirea responsabilitătilor la diferite niveluri de conducere, luând în considerare toate aranjamentele de organizare (de exemplu, cazul lucrătorilor externi);

b) desemnarea zonelor controlate si supravegheate;

c) reglementări locale pentru lucrători si supraveghetori;

d) organizarea supravegherii lucrătorilor si locurilor de muncă, incluzând achizitionarea, calibrarea si întretinerea instrumentelor utilizate în radioprotectie;

e) sistemul pentru înregistrarea si raportarea tuturor informatiilor legate de controlul expunerii, deciziile privind măsurile pentru protectia si securitatea radiologică si supravegherea indivizilor;

f) programele de instruire privind riscurile, protectia si securitatea radiologică;

g) metodele de analizare periodică si de audit al programelor de radioprotectie;

h) planificarea în cazul actiunilor de remediere;

i) supravegherea stării de sănătate a personalului expus la radiatii ionizante;

j) recomandările pentru asigurarea calitătii si îmbunătătirea programului de radioprotectie.

Art. 40. - Structura si continutul programului de radioprotectie se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare.

Atribuirea responsabilitătilor

Art. 41. - Responsabilitatea pentru implementarea programului de radioprotectie revine titularului de autorizatie si persoanei legal constituite si înregistrate.

Art. 42. - Titularul de autorizatie are obligatia să utilizeze la conceperea si aplicarea programului de radioprotectie experti acreditati sau organisme acreditate de protectie radiologică, în conformitate cu prevederile art. 80 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

Art. 43. - Expertii acreditati sau organismele acreditate care concep si implementează programul de radioprotectie conform art. 42 pot fi si din afara persoanei legal constituite care solicită autorizarea sau este titular de autorizatie, dar aceasta păstrează responsabilitatea pentru actiunile întreprinse în domeniul asigurării securitătii radiologice.

Art. 44. - Programul de radioprotectie trebuie să definească în mod clar responsabilitătile fiecărui nivel ierarhic al conducerii, pornind de sus în jos, si al fiecărui lucrător pentru fiecare aspect al programului de radioprotectie.

Art. 45. - Programul de radioprotectie trebuie conceput astfel încât să asigure cooperarea dintre persoanele implicate.

Art. 46. - (1) Titularul de autorizatie, în functie de amploarea activitătilor desfăsurate în domeniul nuclear, poate constitui cu acordul Autoritătii un consiliu de reprezentanti din diferite departamente preocupate de expunerea profesională, cu rolul de a aviza conducerea executivă a programului de radioprotectie.

(2) Consiliul constituit conform alin. (1) are numai atributii administrative si nu preia sub nici o formă atributiile sau sarcinile expertilor în radioprotectie si ale organismului acreditat de protectie radiologică.

Gestionarea surselor si materialelor radioactive

Art. 47. - (1) Titularii de autorizatie si persoanele legal constituite înregistrate trebuie să conceapă si să mentină un sistem de evidentă a surselor.

(2) Sistemul de evidentă mentionat la alin. (1) este parte a programului de radioprotectie si constituie conditie de autorizare.

Art. 48. - Pentru minereurile de uraniu si toriu si pentru concentratele obtinute din prepararea acestora si de la statiile de tratare a apelor de mină sistemul mentionat la art. 47 alin. (1) trebuie să asigure evidenta scrisă, strictă si la zi a:

a) cantitătilor de minereu scoase la gura fiecărei mine;

b) tuturor locatiilor de depozitare si a cantitătilor depozitate în fiecare locatie;

c) cantitătilor de minereu transportate si expediate, pentru analize, cercetări sau preparare, pentru fiecare destinatar;

d) minereurilor intrate în zona controlată pentru analize fizico-chimice, cercetări tehnologice sau preparare;

e) cantitătilor de minereuri preparate, a concentratelor de uraniu si toriu produse, pe tipuri de concentrate, a tuturor locatiilor de depozitare a acestora si a cantitătilor depozitate în fiecare locatie;

f) cantitătilor de concentrate expediate, pentru fiecare destinatar.

Art. 49. - Pentru toate celelalte surse, inclusiv pentru dispozitivele generatoare de radiatii ionizante, sistemul trebuie să asigure evidenta scrisă, strictă si la zi a intrărilor, a iesirilor, a circulatiei si a consumului de astfel de surse, precizând următoarele:

a) localizarea si descrierea fiecărei surse de radiatii pentru care este responsabil;

b) activitatea si forma fizică a fiecărei surse pentru care este responsabil;

c) instructiunile de manipulare a acestora si toate detaliile privind eliminarea sau casarea acestora.

Cerinte privind zonarea

Art. 50. - (1) La toate locurile de muncă la care există posibilitatea unei expuneri la radiatii ionizante, superioară limitelor de doză pentru populatie prevăzute la art. 25 si 26 din Normele fundamentale de securitate radiologică, titularul de autorizatie trebuie să ia măsuri în scop de radioprotectie, care vor fi adaptate căilor specifice de expunere si naturii instalatiilor si surselor.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) vor fi clasificate în zone controlate si zone supravegheate conform următoarelor criterii:

a) existenta sau probabilitatea aparitiei unor câmpuri semnificative de radiatii gama;

b) existenta sau probabilitatea aparitiei unor concentratii semnificative de gaze si pulberi radioactive;

c) existenta pericolului de contaminare prin împrăstierea materialelor radioactive sau prin deversări necontrolate de efluenti radioactivi.

Zonele controlate

Art. 51. - Titularul de autorizatie desemnează ca zonă controlată orice zonă în care sunt necesare măsuri specifice de radioprotectie pentru:

a) controlarea expunerilor normale sau prevenirea împrăstierii contaminării în timpul conditiilor normale de lucru;

b) prevenirea sau limitarea pericolului de expunere la radiatii.

Art. 52. - Din motive practice este recomandabil ca minele de uraniu sau toriu si instalatiile de preparare să fie desemnate în totalitate ca zone controlate.

Art. 53. - La delimitarea zonei controlate titularul de autorizatie va lua în calcul mărimea expunerii normale din zonă, probabilitatea si mărimea potentialului de expunere si necesitatea unor proceduri operationale pentru atingerea unor niveluri optime de radioprotectie.

Art. 54. - Referitor la zonele controlate titularul de autorizatie, în functie de tipul instalatiei (minerit subteran, minerit de suprafată, instalatie de preparare), are următoarele obligatii:

a) să delimiteze zona controlată prin mijloace fizice;

b) să instaleze panouri de avertizare cu simbolul pericolului de radiatii în toate punctele de acces în zona controlată si în toate locurile de interes din interiorul zonei controlate;

c) să stabilească măsuri de radioprotectie, incluzând practici si proceduri adecvate riscurilor de iradiere si de expunere la substante radioactive;

d) să impună restrictii de acces;

e) să minimizeze riscul de extindere a contaminărilor radioactive prin confinarea si izolarea materialelor radioactive în interiorul zonei controlate;

f) să doteze orice persoană, înainte de a intra în zona controlată, cu echipament de radioprotectie individuală si instrumente de monitorizare si totodată să asigure locuri de depozitare si păstrare a obiectelor personale si a hainelor curate până la terminarea programului de lucru;

g) să organizeze colectarea echipamentelor de radioprotectie contaminate în spatii separate, astfel încât să fie eliminată orice posibilitate de contaminare a hainelor curate;

h) să amenajeze si să pună la dispozitie tuturor celor care îsi desfăsoară activitatea în zona controlată instalatii de decontaminare prin spălare si instrumente de măsură a contaminării atât pentru personal, cât si pentru echipamentul individual de radioprotectie;

i) să organizeze măsurarea contaminării oricărui obiect sau material ce urmează să fie scos din zona controlată;

j) să evalueze periodic conditiile din zona controlată în vederea revizuirii si îmbunătătirii măsurilor de radioprotectie sau a restrângerii limitelor zonei controlate.

Zonele supravegheate

Art. 55. - Titularul de autorizatie desemnează ca zonă supravegheată acea zonă care nu este desemnată ca zonă controlată, dar în care expunerile trebuie tinute sub observatie, chiar dacă măsurile specifice de radioprotectie nu sunt necesare în conditiile functionării normale a instalatiilor.

Art. 56. - Referitor la zonele supravegheate titularul de autorizatie, în functie de natura si mărimea riscului de iradiere, are următoarele obligatii:

a) să delimiteze zona supravegheată prin metode adecvate;

b) să asigure monitorizarea radiologică a mediului de lucru;

c) să instaleze la toate punctele de acces în zona supravegheată panouri de avertizare cu indicatii privind tipul zonei, natura surselor si a riscurilor asociate;

d) să evalueze periodic conditiile din zona supravegheată, în vederea revizuirii si îmbunătătirii programului de monitorizare sau a modificării limitelor zonei supravegheate.

Controlul accesului

Art. 57. - Titularul de autorizatie are obligatia să restrictioneze accesul lucrătorilor în zonele controlate si în zonele supravegheate strict la intervalul de timp aprobat, în scopul atribuirii corecte a dozei pe baza monitorizării locului de muncă.

Art. 58. - Restrictionarea accesului în zonele controlate se realizează prin oricare dintre sistemele bazate pe: utilizarea cartelelor magnetice, utilizarea etichetelor sau supravegherea directă si înregistrarea intrărilor si iesirilor de persoane, combinate cu amplasarea barierelor fizice prevăzute în Normele de protectie fizică în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 382/2001.

Expertii acreditati

Art. 59. - La alcătuirea si implementarea programelor de radioprotectie în instalatiile de minerit si preparare a minereurilor de uranium si toriu titularii de autorizatie vor utiliza experti în următoarele domenii:

a) radioprotectie si dozimetrie;

b) ventilatie;

c) medicina muncii;

d) securitate industrială.

Art. 60. - Expertii în radioprotectie si dozimetrie trebuie să fie acreditati de Autoritate conform reglementărilor specifice.

Art. 61. - Expertii acreditati în radioprotectie si dozimetrie sau organismele acreditate de radioprotectie din afara structurii titularului de autorizatie vor fi angajate de acesta prin contract de consultantă.

Art. 62. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia să se asigure că expertii acreditati angajati pentru radioprotectie cooperează strâns cu persoanele responsabile pentru controlul riscurilor neradiologice specifice acestor activităti.

(2) Titularul de autorizatie are obligatia de a asigura expertilor acreditati autoritatea necesară aducerii la îndeplinire a prevederilor art. 35.

Responsabilul cu securitatea radiologică

Art. 63. - Titularul de autorizatie are obligatia să desemneze în scris, în conditiile art. 42 din Normele fundamentale de securitate radiologică, cel putin câte un responsabil cu securitatea radiological pentru fiecare zonă controlată/supravegheată din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu, care va răspunde de aplicarea prezentelor norme.

Art. 64. - Responsabilul cu securitatea radiologică are următoarele atributii:

a) să coordoneze elaborarea si implementarea programului de radioprotectie;

b) să informeze în scris conducerea executivă a titularului de autorizatie despre toate aspectele radioprotectiei, incluzând monitorizarea individuală, echipamentele individuale de radioprotectie si procedurile administrative;

c) să identifice toate sursele si materialele radioactive din mediul de lucru;

d) să coordoneze întocmirea procedurilor în baza cărora să se desfăsoare activitătile de radioprotectie;

e) să conducă activitătile de monitorizare individuală, de monitorizare a locurilor de muncă si orice alt program special de monitorizare;

f) să conducă, după caz, împreună cu responsabilul cu ventilatia, programele de combatere, prelevare si monitorizare a pulberilor;

g) să conducă programele de calibrare a tuturor dozimetrelor si instrumentelor folosite la monitorizarea individuală si la monitorizarea locurilor de muncă;

h) să se asigure că dozele sunt evaluate corect;

i) să organizeze păstrarea tuturor înregistrărilor referitoare la expuneri, să se asigure că înregistrările sunt bine păstrate si periodic să elaboreze rezumate privind mărimea expunerilor;

j) să analizeze înregistrările expunerilor pentru a depista orice date anormale, depăsiri ale nivelurilor de referintă sau orice alte expuneri accidentale, să investigheze aceste date, să elaboreze si să transmită conducerii administrative rapoarte scrise cu recomandări adecvate;

k) să colaboreze si să informeze medicul abilitat despre conditiile de mediu de la locurile de muncă;

l) să se asigure că protectia respiratorie, atunci când este necesară, este în concordantă cu prevederile prezentelor norme;

m) să evalueze periodic programul de radioprotectie;

n) să conducă partea de radioprotectie a oricărui program de monitorizare;

o) să participe la programele de instruire a lucrătorilor; să dezvolte si să aprobe toate materialele de instruire legate de radioprotectie;

p) semestrial să elaboreze rapoarte complete de radioprotectie;

q) să transmită conducerii administrative a titularului de autorizatie informările si rapoartele de radioprotectie;

r) să transmită Autoritătii prin titularul de autorizatie informările si rapoartele de radioprotectie.

Responsabilul cu ventilatia

Art. 65. - Responsabilul cu ventilatia trebuie să fie posesor de permis de exercitare de nivel 2.

Art. 66. - Responsabilul cu ventilatia are următoarele atributii si responsabilităti:

a) să informeze conducerea administrativă asupra tuturor problemelor legate de sistemele de ventilatie si purificare a aerului;

b) să asigure buna functionare a sistemelor de ventilatie, conform proiectării, si să initieze modificarea si dezvoltarea acestora în functie de necesităti;

c) să certifice că măsurătorile de debite si viteze ale aerului sunt făcute corect;

d) să se asigure că toate instrumentele utilizate în ventilatie sunt calibrate;

e) să conducă împreună cu responsabilul cu radioprotectia programul de măsurare si control al concentratiei de pulberi;

f) să participe la programele de instruire a lucrătorilor; să dezvolte si să aprobe toate materialele de instruire legate de ventilatie si controlul concentratiilor de pulberi;

g) să cunoască proprietătile radonului, toronului si ale descendentilor acestora.

Art. 67. - Titularul de autorizatie, cu acordul prealabil al autoritătii, poate încredinta exercitarea atributiilor responsabilului cu radioprotectia si ale responsabilului cu ventilatia unei singure persoane.

Medicul abilitat

Art. 68. - Responsabilitătile medicului abilitat, la care se face referire la art. 59, sunt stabilite în reglementările specifice emise de Ministerul Sănătătii si Familiei.

Art. 69. - Persoana care a fost scoasă din motive medicale de la un loc de muncă cu expunere profesională se poate întoarce în mediul radioactiv numai cu avizul medicului abilitat.

Art. 70. - Lucrătorul expus profesional, descoperit inapt din punct de vedere medical în raport cu cerintele stării de sănătate specifice locului său de muncă, trebuie să fie transferat la un alt loc de  muncă compatibil cu starea sa de sănătate, la propunerea medicului abilitat.

Monitorizarea si evaluarea dozei

Art. 71. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia să asigure monitorizarea corespunzătoare a tuturor lucrătorilor care lucrează permanent sau ocazional în zona controlată a instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu.

(2) Este obligatorie asigurarea dozimetriei individuale pentru toti lucrătorii din categoria A, care pot fi expusi la o doză totală rezultată pe toate căile de expunere de cel putin 6 mSv/an, conform art. 48 si 55 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(3) În acest scop toti lucrătorii din categoria A de expunere la radiatii ionizante trebuie să poarte în mod obligatoriu dozimetre individuale.

Art. 72. - În anumite cazuri bine fundamentate, în care monitorizarea individuală este nepotrivită sau inadecvată, prin exceptie de la prevederile art. 71 si cu acordul prealabil al Autoritătii, doza se poate calcula si atribui de un organism dozimetric acreditat, pe baza rezultatelor monitorizării locului de muncă si a informatiilor privind localizarea si durata expunerii lucrătorului.

Art. 73. - În toate cazurile dozele se atribuie de un organism dozimetric acreditat care tine si evidenta acestora.

Art. 74. - Pentru orice lucrător care lucrează în zona supravegheată sau care intră ocazional într-o zonă controlată, dar care nu poate încasa pe toate căile de expunere o doză efectivă însumată de cel putin 6 mSv/an, cu acordul Autoritătii se poate renunta la monitorizarea individuală, dar expunerea profesională a acestuia se evaluează pe baza monitorizării locurilor de muncă, în conditiile art. 72.

Măsurarea debitelor dozei date de expunerea externă

Art. 75. - (1) Măsurarea debitelor dozei date de expunerea externă se face la toate locurile de muncă din zonele controlate si supravegheate, precum si pe traseele principale de circulatie a personalului, cu dispozitive de însumare a dozei pe perioada fiecărui schimb sau pe perioade mai lungi.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cu acordul Autoritătii, monitorizarea unor locuri de muncă din zona controlată si a locurilor de muncă din zona supravegheată se poate efectua prin determinarea debitului dozei date de expunerea externă, cu o frecventă de măsurare stabilită în procesul de autorizare si consemnată în procedurile de operare locală.

(3) La fiecare loc de muncă măsurătorile se efectuează în zona în care lucrătorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.

Măsurătorile concentratiei radonului si a descendentilor săi

Art. 76. - (1) Măsurarea concentratiei radonului si a descendentilor săi si, după caz, a toronului se face la toate locurile de muncă din zonele controlate, precum si pe traseele principale de circulatie a personalului, cu dispozitive de măsurare si înregistrare continuă pe perioada fiecărui schimb sau pe perioade mai lungi.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cu acordul Autoritătii, monitorizarea unor locuri de muncă din zona controlată si a locurilor de muncă din zona supravegheată se poate efectua prin  măsurarea discontinuă a concentratiei radonului si a descendentilor acestuia si, după caz, a toronului, cu o frecventă de măsurare stabilită în procesul de autorizare si consemnată în procedurile de operare locală.

(3) La fiecare loc de muncă măsurătorile se efectuează în zona în care lucrătorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.

Art. 77. - În cazul măsurătorilor discontinue, efectuate conform art. 76 alin. (2), factorul de echilibru se determină cel putin trimestrial.

Art. 78. - Frecventa de măsurare a concentratiei radonului si a descendentilor acestuia si, după caz, a toronului se măreste dacă:

a) concentratia măsurată depăseste valoarea măsurată în mod obisnuit în acel loc de muncă;

b) au loc schimbări majore în sistemul de ventilatie, în planul minei sau în metoda de extragere a minereului;

c) nivelul de referintă al concentratiei radonului în aer, de 370 Bq/m3, este depăsit, radonul fiind considerat în echilibru de 100% cu descendentii săi de viată scurtă;

d) este suspectată o crestere a concentratiei de radon;

e) se verifică eficacitatea unor măsuri corective.

Măsurarea concentratiei si activitătii pulberilor

Art. 79. - Activitatea alfa a pulberilor aeropurtate se monitorizează printr-o metodă de măsurare continuă, pe perioada de functionare a instalatiilor de ventilatie, la locurile de muncă unde expunerea datorată inhalării pulberilor radioactive aeropurtate este mai mare de 1/10 din limita dozei efective pentru personalul expus profesional.

Art. 80. - Pentru celelalte locuri de muncă frecventa măsurării activitătii alfa a pulberilor atmosferice aeropurtate se stabileste în procesul de autorizare si se consemnează în procedurile de operare locală.

Art. 81. - Mărimea expunerii generate de nivelul concentratiei pulberilor radioactive aeropurtate este factorul determinant în stabilirea tipului si continutului oricărui program de monitorizare individuală.

Măsurarea contaminării nefixate de suprafată

Art. 82. - (1) Contaminarea nefixată de suprafată a lucrătorilor si a echipamentului individual de protectie se măsoară la orice părăsire a zonei controlate, ce trebuie să coincidă cu intrarea dinspre zona controlată în grupul social ce include vestiarele speciale de păstrare a echipamentului de radioprotectie si instalatiile de decontaminare a personalului.

(2) Persoanele declarate contaminate extern după efectuarea măsurătorilor conform alin. (1) se remăsoară după decontaminarea prin îmbăiere.

(3) Contaminarea nefixată a suprafetelor structurilor instalatiilor si a echipamentelor de la locurile de muncă din zona controlată si supravegheată se măsoară cu o frecventă ce se stabileste în procesul de autorizare si se consemnează în procedurile de operare locală.

Art. 83. - (1) Nivelurile contaminării maxime admise pentru suprafetele de lucru si echipamentul individual de protectie la radiatii sunt cele prevăzute în coloana 3 a tabelului nr. 2-B din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(2) Nivelurile maxime ale contaminării nefixate, admise pentru suprafetele echipamentelor individuale de lucru, sunt de 0,4 Bq/cm2 pentru emitătorii beta, emitătorii gama si emitătorii alfa de toxicitate scăzută si de 0,04 Bq/cm2 pentru toti ceilalti emitători alfa.

Controlul sistemului de ventilatie

Art. 84. - (1) La proiectarea sistemului de aeraj se utilizează cel mai mare debit de aer proaspăt rezultat din calculele în care se ia în considerare potentialul de emanare al gazelor radioactive.

(2) Suplimentar, în cazul minelor declarate grizutoase, la proiectarea sistemului de aeraj trebuie îndeplinite si cerintele specifice impuse de pericolul de explozie a metanului.

(3) Este recomandabil ca lucrările miniere subterane destinate dirijării curentilor de aer proaspăt să fie săpate în steril, iar acolo unde conditiile locale nu permit acest lucru, zonele mineralizate traversate să fie acoperite cu materiale care împiedică difuzia radonului si toronului.

Art. 85. - Măsurătorile debitelor la intrarea si la iesirea canalelor de circulatie a aerului trebuie să demonstreze că scurgerile si pierderile de aer sunt sub control si că sistemul de aeraj în ansamblu functionează la parametrii proiectati.

Art. 86. - Întretinerea si controlul sistemului de aeraj se asigură în baza unui program astfel conceput încât să detecteze imediat orice deteriorări sau deficiente si să asigure remedierea rapidă a acestora.

Art. 87. - La locurile de muncă în care sistemul primar de ventilatie nu asigură reducerea concentratiilor de pulberi si de gaze radioactive sub limitele stabilite prin programul de radioprotectie se introduce suplimentar un sistem auxiliar de aeraj, alcătuit din conducte flexibile. Sistemul auxiliar de aeraj se pozitionează astfel încât să evite orice recirculare a aerului contaminat la locurile de muncă.

Art. 88. - (1) Valorile debitelor de aer se verifică si se înregistrează periodic la toate locurile de muncă si statiile fixe cu frecventa stabilită în procedura de operare locală.

(2) Valorile măsurate se compară cu cele asteptate din modelarea termenilor sursă pe tipuri de contaminanti.

(3) Sursele parazite de contaminare a aerului, reprezentate de aerul recirculat din vechile zone de lucru sau din zonele în care temporar nu se mai lucrează, se elimină prin izolarea acestora prin îndiguire.

Art. 89. - Aerajul în serie al locurilor de muncă se admite numai în cazuri bine justificate si numai cu acordul Autoritătii, cu conditia ca în ultimul loc de muncă doza efectivă încasată pe toate căile să nu depăsească limita de doză efectivă pentru personalul expus profesional.

Art. 90. - Orice lucrare minieră subterană care depăseste lungimea de 6 m se asigură cu aeraj mecanizat.

Art. 91. - La puturile si santurile de prospectiuni pentru minereuri de uraniu si toriu, la care se măsoară concentratii de gaze radioactive care generează o doză efectivă mai mare de 6 mSv/an, se vor lua măsuri de reducere a concentratiilor acestora prin instalarea si punerea în functiune a unor sisteme mecanice de aeraj.

Art. 92. - După orice întrerupere a functionării instalatiilor principale de aeraj, precum si după puscare accesul lucrătorilor la locurile de muncă se va admite numai după un timp de functionare neîntreruptă a sistemului de ventilatie, stabilit prin procedura locală de operare, astfel încât să se asigure situarea nivelurilor concentratiilor de activitate din atmosfera locurilor de muncă sub limitele de referintă stabilite conform art. 32 lit. l).

Sistemul de evaluare a expunerii profesionale si de atribuire a dozelor

Art. 93. - Sistemul de evaluare a expunerii profesionale si de atribuire a dozelor este parte a programului de radioprotectie si conditie prealabilă de autorizare.

Art. 94. - Sistemul de evaluare a expunerii profesionale si de calculare si atribuire a dozelor trebuie să demonstreze că dozele efective sunt suficient de mici si se încadrează în limitele admise si totodată trebuie să asigure informatii complete pentru înregistrarea expunerilor profesionale individuale.

Art. 95. - Sistemul de evaluare a expunerii profesionale si de calculare si atribuire a dozelor trebuie să asigure utilizarea tuturor datelor provenite din monitorizarea individuală si din monitorizarea locurilor de muncă.

Art. 96. - Acolo unde dozele rezultate din expunerea internă sunt calculate numai pe baza monitorizării locului de muncă conform prevederilor art. 72, pentru comparare si verificare este obligatoriu ca cel putin un lucrător pe schimb si loc de muncă si cel putin 10% din totalul lucrătorilor să fie dotati cu:

a) dozimetre alfa individuale de tipul celor prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme, pentru măsurarea concentratiei descendentilor radonului, si instrumente individuale de măsurare a concentratiei si radioactivitătii pulberilor aeropurtate, în activitătile de minerit si numai în anumite faze ale activitătii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare;

b) dozimetre alfa individuale pentru măsurarea concentratiei si radioactivitătii pulberilor aeropurtate, în anumite faze ale activitătii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare.

Art. 97. - Expunerea profesională individuală poate fi estimată pe baza monitorizării locurilor de muncă si a cunoasterii timpului de lucru numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) instrumentele folosite pentru determinarea debitelor dozei si concentratiilor contaminantilor trebuie întretinute si calibrate periodic conform programului de asigurare a calitătii definit în procedura de operare;

b) locatiile în care sunt instalate instrumentele de monitorizare a locurilor de muncă trebuie alese cu grijă pentru ca înregistrările să fie semnificative;

c) conditiile ambientale de temperatură si umiditate de la locul de instalare a instrumentelor trebuie monitorizate cu grijă pentru a estima influenta lor asupra înregistrărilor;

d) probele recoltate în scopul monitorizării locurilor de muncă trebuie să reprezinte conditiile medii specifice;

e) perioadele de stationare la locurile de muncă trebuie înregistrate detaliat conform procedurii de operare.

Art. 98. - Pentru un anumit grup de lucrători care îsi desfăsoară activitatea în conditii de lucru similare se poate stabili o expunere medie cu ajutorul monitorizării individuale a unui subgrup reprezentativ de lucrători.

Art. 99. - În situatia în care se suspectează că un lucrător a încorporat cantităti semnificative de material radioactiv este obligatory monitorizarea individuală a lucrătorului prin recoltarea si analizarea produselor biologice (urină si fecale).

Art. 100. - Lucrătorii care au încasat pe toate căile, conform rezultatelor monitorizării, în ultimii 10 ani o doză egală sau mai mare de 200 mSv se măsoară cu un contor pentru corpul uman.

Înregistrarea rezultatelor monitorizării expunerii

Art. 101. - (1) Titularul de autorizatie va păstra în conditiile si pe perioadele mentionate la art. 64 din Normele fundamentale de securitate radiologică, atât în format electronic, cât si în formulare tipizate, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, înregistrările privind expunerea profesională a lucrătorilor, obtinute prin monitorizarea locurilor de muncă si prin monitorizare individuală.

(2) Înregistrările privind întretinerea si calibrarea echipamentelor de monitorizare personală se păstrează până când lucrătorul împlineste 75 de ani, dar nu mai putin de 30 de ani de la încetarea lucrului ca persoană expusă profesional.

(3) Înregistrările cu valorile debitului dozei si concentratiile gazelor si pulberilor radioactive, pe locuri de muncă, se păstrează conform alin. (2).

(4) Înregistrările privind întretinerea si calibrarea echipamentelor de monitorizare a locurilor de muncă se păstrează cel putin 10 ani.

Instruirea personalului

Art. 102. - Programul general de pregătire si instruire periodică a lucrătorilor expusi profesional privind bazele securitătii radiologice si implicatiile expunerii la radiatii ionizante asupra stării de sănătate trebuie să cuprindă cel putin următoarele:

a) principiile radioprotectiei (limite, optimizare);

b) mărimile de bază si unitătile de măsură în radioprotectie;

c) proprietătile uraniului, toriului, descendentilor acestora si pulberilor;

d) scopul si metodele de estimare a dozelor efective încasate de lucrători, incluzând monitorizarea individuală si monitorizarea locurilor de muncă, măsurarea concentratiilor de pulberi, măsurarea uraniului si toriului din pulberi, măsurarea concentratiilor radonului, toronului si descendentilor acestora, măsurarea nivelurilor radiatiilor beta si gama si a altor mărimi de interes;

e) practici de eliminare, limitare sau control al dozei încasate de lucrător, incluzând igiena personală si tehnicile de bază de reducere a dozei, cum sunt ecranarea, distanta fată de sursă si timpul de expunere;

f) persoanele care trebuie contactate în problemele de medicina muncii, igiena radiatiilor si securitate radiologică;

g) obligatiile lucrătorilor conform prevederilor legale emise de Autoritate;

h) efectele expunerii la radiatii asupra stării de sănătate si riscul suplimentar reprezentat de asocierea expunerii la radon si descendenti cu fumatul;

i) semnificatia semnelor de avertizare.

Art. 103. - Programul specific de pregătire si instruire periodică a lucrătorilor privind riscul pentru starea de sănătate, reprezentat de specificul locurilor de muncă din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu, trebuie să cuprindă cel putin următoarele:

a) locul de muncă si riscul reprezentat de acesta pentru starea

de sănătate;

b) metode si tehnici de lucru în sigurantă; ce este indicat si ce este contraindicat în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu;

c) măsurile care trebuie luate după contactul fizic accidental cu o substantă radioactivă sau după ingestia acută a unor radionuclizi;

d) selectia, folosirea atentă si întretinerea instrumentelor, echipamentelor si dozimetrelor individuale pentru radioprotectie;

e) scopul si modul de functionare a sistemului de ventilatie, importanta respectării recomandărilor responsabilului cu ventilatia si a necesitătii ca sistemul de ventilatie să functioneze în permanentă;

f) necesitatea raportării imediate a oricăror probleme privind sistemul de ventilatie către seful direct sau responsabilul cu ventilatia;

g) scopul si metodele de control si de diminuare a concentratiilor pulberilor radioactive în instalatiile de minerit si de preparare;

h) cerinte de autorizare, instructiuni de operare si modul specific de aplicare în instalatiile de minerit si de preparare;

i) calea de contactare a responsabilului cu radioprotectia, a responsabilului cu ventilatia, a medicului abilitat, a Autoritătii si a reprezentantilor lucrătorilor;

j) localizarea si modul de functionare a sistemelor de avertizare, alarmare si comunicare;

k) cunoasterea planurilor de evacuare si localizarea iesirilor de urgentă;

l) localizarea punctului de prim ajutor.

Art. 104. - Supraveghetorii trebuie să fie instruiti suplimentar în următoarele domenii:

a) radioprotectie si securitatea muncii;

b) analizarea dozelor si cunoasterea detaliată a tipurilor de expuneri specifice mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu;

c) moduri si tehnici de supraveghere a factorilor conditiilor de muncă.

Art. 105. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să păstreze înregistrările fiecărei instruiri a fiecărui lucrător.

(2) Înregistrările trebuie să contină data la care a avut loc instruirea, tipul instruirii, certificările si programările reinstruirii.

Art. 106. - (1) Programele de instruire, materialele si metodele de instruire se avizează de expertul acreditat sau de organismul acreditat de protectie radiologică.

(2) Toate înregistrările privind instruirea trebuie puse la dispozitia Autoritătii, la cererea acesteia.

Art. 107. - Titularul de autorizatie este obligat să asigure pregătirea si reciclarea persoanelor expuse profesional în conformitate cu prevederile art. 50 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

 

CAPITOLUL VI

Măsuri tehnice si administrative de radioprotectie

 

Sistemul de ventilatie în instalatiile de minerit si preparare

Art. 108. - (1) Metodele cele mai eficiente pentru minimizarea expunerii la aerosoli radioactivi în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu sunt:

a) proiectarea adecvată a sistemului de aeraj;

b) montarea, întretinerea si operarea sistemului de aeraj în cele mai bune conditii;

c) izolarea cu diguri etanse a tuturor lucrărilor miniere în care nu se mai lucrează, în scopul reducerii suprafetei de emanare a gazelor radioactive;

d) o structură administrativă cu niveluri de decizie bine stabilite si instruirea corespunzătoare a personalului care operează sistemele de ventilatie.

(2) Măsurile tehnice mentionate la alin. (1) trebuie aplicate cu prioritate fată de utilizarea echipamentului individual de radioprotectie în scopul minimizării expunerii la aerosoli radioactivi si pulberi aeropurtate.

Art. 109. - Sistemele primare si auxiliare de ventilatie trebuie astfel proiectate încât să îndeplinească următoarele conditii:

a) să tină seama de planurile de dezvoltare ale minei radioactive;

b) să separe eficient circuitele de aer proaspăt de circuitele de aer uzat;

c) să asigure o cantitate suficientă de aer proaspăt pentru a prezerva starea de sănătate a lucrătorilor si pentru a minimiza expunerea la pulberi si gaze radioactive la toate locurile de muncă;

d) să mentină la cel mai mic nivel rezonabil posibil factorul de echilibru între radon, toron si descendentii de viată scurtă ai acestora.

Art. 110. - (1) Sistemele primare si auxiliare de ventilatie si sistemele de măsurare a concentratiilor pulberilor trebuie să functioneze în mod continuu pe perioadele de lucru.

(2) Lucrătorii trebuie să părăsească locul de muncă la oprirea sau defectarea sistemului de ventilatie, cu exceptia celor implicati în lucrările de reparatii ale acestui sistem de ventilatie.

(3) În perioadele în care în sistemul de ventilatie se operează schimbări, este defect sau este oprit se interzice reîntoarcerea lucrătorilor la locul de muncă până la repornirea acestuia si reducerea concentratiilor de contaminanti din atmosfera locurilor de muncă la nivelurile stabilite prin procedurile de operare.

Art. 111. - Titularul de autorizatie trebuie să conceapă si să implementeze un program de inspectie si de întretinere a echipamentelor de ventilatie, incluzând ventilatoarele principale si auxiliare, sistemele de răcire, sistemele de încălzire si sistemele de conducte utilizate la transportul aerului.

Art. 112. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica intrarea neautorizată în orice zonă subterană neventilată a minei.

(2) Lucrările de întretinere, de modificare sau reparare a unui sistem de ventilatie care nu functionează se vor efectua numai în conditiile îndeplinirii în totalitate a prevederilor art. 30, 31 si 32 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

Art. 113. - Procedurile de operare a sistemului de ventilatie trebuie să contină toate măsurile ce trebuie luate în cazul în care sistemul de ventilatie se defectează.

Art. 114. - (1) Este necesar să se evite plasarea oricăror statii de lucru fixe în curentii de aer uzat evacuat sau în zone în care debitul dozei expunerii externe este semnificativ.

(2) Statiile de lucru fixe pot fi amplasate în conditiile de mediu mentionate la alin. (1) numai dacă operatorul actionează din cabine de protectie alimentate cu aer filtrat.

Art. 115. - (1) Trebuie să fie monitorizate conditiile atmosferice speciale provocate de inversiunile de temperatură, întrucât în cazul carierelor acestea conduc la mărirea concentratiilor de gaze radioactive.

(2) Atunci când prin măsurătorile de monitorizare mentionate la alin. (1) se constată că din cauza conditiilor atmosferice speciale concentratia gazelor radioactive depăseste nivelul de referintă stabilit, titularul de autorizatie trebuie să dispună măsuri tehnice pentru scăderea concentratiilor sub limita de referintă sau să limiteze timpul de stationare a lucrătorilor în zona controlată.

Art. 116. - În instalatiile de preparare a minereurilor de uraniu si toriu sistemul de ventilatie trebuie să realizeze următoarele:

a) să mentină fiecare zonă în depresiune;

b) să împrospăteze aerul incintelor deservite pentru a împiedica depăsirea contaminării admise;

c) să împiedice dispersia contaminării radioactive pe calea aerului;

d) să asigure minimum 5 schimburi de aer pe oră;

e) deplasarea aerului între zonele de lucru se face de la cele mai putin contaminate spre cele mai intens contaminate;

f) gurile de introducere si cele de aspiratie vor fi plasate în asa fel încât să se asigure eliminarea eficace si omogenă a aerului din încăperi, respectiv din zonele de interes;

g) gurile de aspiratie vor fi prevăzute cu prefiltre pentru a împiedica colmatarea prea rapidă a filtrelor principale, permitând fixarea pulberilor la nivelul sursei de formare si retinerea aerosolilor lichizi;

h) aerul evacuat în atmosferă va fi filtrat si, după caz, trecut prin capcane de retinere a particulelor radioactive. Filtrele si capcanele vor fi situate cât mai aproape de sursele de contaminare si instalate în asa fel încât să poată fi manipulate usor si fără a produce contaminări;

i) cosul de evacuare si priza de aer se plasează astfel încât să se evite recircularea aerului uzat;

j) ventilatoarele de introducere si cele de aspiratie vor fi prevăzute cu dispozitive care să împiedice inversarea sensului de circulatie a aerului în caz de defectare;

k) în locurile unde este necesar trebuie să se prevadă ventilatoare de rezervă pentru ventilatia de absorbtie;

l) conductele de aer proaspăt trebuie să se amplaseze astfel încât să nu treacă prin încăperi sau spatii contaminate;

m) coloana de aspiratie a aerului din încăperile contaminate va fi amplasată astfel încât conducta de evacuare să nu treacă prin încăperi sau spatii de lucru a căror contaminare trebuie evitată.

Metode de diminuare a cantitătii de pulberi

Art. 117. - Titularul de autorizatie trebuie să conceapă si să aplice un program unitar de prelevare a probelor de pulberi aeropurtate în vederea verificării măsurilor tehnice aplicate pentru minimizarea cantitătii acestora.

Art. 118. - (1) În scopul reducerii concentratiilor pulberilor aeropurtate titularul de autorizatie are obligatia să aplice cel putin următoarele măsuri:

a) să minimizeze generarea pulberilor prin utilizarea unor tehnici miniere adecvate, cum sunt: utilizarea de scheme de împuscare adecvate, perforajul umed, utilizarea altor mecanisme si tehnici specifice de reducere a pulberilor;

b) pulberile vor fi retinute în imediata apropiere a sursei de generare prin încasetare, reducerea presiunii aerului în zona sursei si eliberarea acestuia numai după filtrare;

c) concentratia de pulberi ce nu a putut fi retinută la sursă se va dilua până la niveluri acceptate prin introducerea în zona de lucru a aerului proaspăt la debitul necesar;

d) se vor optimiza vitezele de curgere a aerului astfel ca acesta să nu recircule pulberile depuse;

e) dacă măsurile tehnice mentionate nu asigură reducerea concentratiilor de pulberi la nivelul admis, lucrătorii vor opera din cabine închise alimentate cu aer filtrat.

(2) În instalatiile de preparare a minereurilor de uraniu si toriu se aplică în plus următoarele măsuri specifice de reducere a concentratiilor de pulberi si gaze radioactive:

a) la toate locurile de muncă cu degajare de pulberi, radon, vapori si gaze toxice sau iritante se va asigura o ventilatie locală aspirantă, viteza de aspiratie fiind de minimum 0,5 m/s în spatiul dintre hote si suprafetele de lucru;

b) este interzisă evacuarea în atmosferă a aerului aspirat prin reteaua de ventilatie fără o prealabilă epurare. Distanta dintre capătul de evacuare al coloanei de ventilatie si cea mai apropiată clădire nu va fi mai mică de 20 m;

c) la toate locurile de muncă cu degajare de pulberi se va face curătarea pulberilor depuse pe suprafetele de lucru la terminarea fiecărui schimb si cel putin o dată pe săptămână se va face curătarea generală. Curătarea se face cu apă din abundentă, după aspirarea prealabilă a pulberilor;

d) măturarea sau stergerea uscată a pulberilor este interzisă.

Calitatea curăteniei se controlează zilnic de către personalul responsabil cu securitatea radiologică;

e) la toate locurile de muncă la care există posibilitatea aparitiei unor concentratii periculoase de radon sau a cresterii nivelului expunerii externe peste nivelurile de referintă stabilite se vor instala dispozitive automate de avertizare si semnalizare;

f) punctele de transbordare si încărcare a minereului si concentratelor trebuie construite astfel încât să se împiedice dispersia pulberilor în aer, inclusiv prin utilizarea procedeelor umede pentru îndepărtarea pulberilor produse;

g) benzile transportoare trebuie construite astfel încât la functionarea lor să se reducă cât mai mult posibil riscul de producere si de dispersare accidentală a pulberilor;

h) pulberile fine care aderă de benzile transportoare trebuie îndepărtate în mod continuu printr-un sistem adecvat.

Eliberarea materialelor si echipamentelor de sub regimul de autorizare

Art. 119. - Titularul de autorizatie va întocmi si va aplica proceduri de decontaminare si de măsurare a contaminării pentru toate tipurile de materiale si echipamente pe care intentionează să le elibereze de sub regimul de autorizare si să le scoată din zonele controlate sau supravegheate.

Art. 120. - Materialele si echipamentele se scot din zonele controlate ale instalatiilor autorizate de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu numai dacă sunt respectate cumulativ următoarele conditii:

a) expertul acreditat a certificat că nivelurile de contaminare a materialelor si echipamentelor ce se intentionează să fie eliberate de sub regimul de autorizare si scoase din zona controlată sunt mai mici decât limitele de eliberare prevăzute de prezentele norme;

b) titularul de autorizatie tine evidenta strictă si la zi a tuturor materialelor si echipamentelor scoase, inclusiv a datelor de eliberare si a destinatiei acestora;

c) titularul de autorizatie notifică de fiecare dată Autoritătii intentia de eliberare si de scoatere a materialelor cu cel putin 20 de zile înainte de data efectivă de scoatere;

d) în notificare titularul de autorizatie va preciza tipurile si cantitătile de materiale ce urmează a fi eliberate si scoase din zona controlată, precum si destinatiile acestora pe tipuri si cantităti.

Art. 121. - Materialele si echipamentele care după decontaminare prezintă o activitate mai mare decât limitele de eliberare prevăzute de legislatia în vigoare se gestionează ca deseuri radioactive.

Echipamentul individual de protectie la radiatii ionizante si asigurarea igienei personale

Art. 122. - În functie de riscul de contaminare titularul de autorizatie are obligatia să doteze lucrătorii expusi profesional cu echipament individual de protectie la radiatii ionizante, alcătuit, după caz, din: haine de lucru cu rol de radioprotectie, căsti, mănusi de protectie, ochelari de protectie, costume etanse, încăltăminte impermeabilă de protectie, bonete, lenjerie, ciorapi si sorturi de protectie.

Art. 123. - Lucrătorii care utilizează echipamentele individuale de protectie la radiatii ionizante, în functie de complexitatea acestora, trebuie instruiti asupra modului de folosire, de verificare si întretinere, precum si asupra limitelor acestora.

Art. 124. - Echipamentul individual de protectie la radiatii ionizante trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să corespundă tuturor cerintelor prevăzute în Normativul de acordare si de utilizare a echipamentului individual de protectie la radiatii ionizante RP06/1997, aprobat prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor si protectiei mediului nr. 318/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 bis din 4 iunie 1997;

b) să fie certificat prin autorizatie de securitate radiologică si aprobat de Ministerul Sănătătii si Familiei;

c) să fie confortabil si usor de utilizat.

Art. 125. - (1) Titularul de autorizatie nu va distribui echipament de protectie respiratorie doar pentru a se încadra în limita de doză efectivă pentru personalul expus profesional, exceptând cazurile de urgentă, pentru reparare si întretinere, în conditiile art. 30-32 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(2) Echipamentul de protectie respiratorie trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute în anexa nr. 4 la prezentele norme.

Art. 126. - (1) Îmbrăcămintea de stradă si echipamentul individual de radioprotectie se păstrează în vestiare speciale separate, amenajate în grupul social amplasat la limita dintre zona controlată si zona supravegheată.

(2) În grupurile sociale mentionate la alin. (1) se organizează trasee care împiedică răspândirea contaminării la schimbarea hainelor de stradă cu cele de lucru si invers si se amenajează obligatoriu dusuri pentru decontaminarea lucrătorilor.

Art. 127. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să asigure serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protectie la radiatii ionizante prin sisteme cu vacuum si prin spălare, după caz.

(2) Eficienta decontaminării se verifică prin măsurarea adecvată a echipamentului care a fost decontaminat conform alin. (1).

(3) Echipamentele individuale care după aspirarea contaminării nefixate, prin vacuumare si spălare, prezintă niveluri ale contaminării mai ridicate decât limitele admise se tratează ca deseuri radioactive.

(4) Serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protectie la radiatii ionizante pot fi efectuate si de alte persoane legal constituite, altele decât cele care operează în domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu, cu conditia ca acestea să detină autorizatie eliberată de Autoritate conform legii.

Art. 128. - În vederea asigurării igienei personale a lucrătorilor expusi profesional titularul de autorizatie trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să amenajeze grupuri sociale disponibile pentru toti lucrătorii la limita dintre zonele controlate si supravegheate, conform art. 126;

b) să amenajeze în interiorul zonei controlate grupuri sanitare disponibile pentru toti lucrătorii;

c) să aloce un timp suficient pentru ca fiecare lucrător să se poată spăla înainte de pauza de masă si la sfârsitul programului de lucru;

d) să asigure în zona supravegheată amenajări curate, usor accesibile fiecărui lucrător pentru servirea mesei, dotate cu apă potabilă, aer curat si instalatii de spălare a mâinilor;

e) toate amenajările de asigurare a igienei personale trebuie să fie proiectate, supravegheate si întretinute într-o manieră corespunzătoare normelor specifice de asigurare a sănătătii publice.

Primul ajutor

Art. 129. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia să amplaseze si să amenajeze corespunzător cel putin câte un punct de prim ajutor în fiecare zonă controlată.

(2) Titularul de autorizatie trebuie să organizeze instruirea lucrătorilor în acordarea primului ajutor si să se asigure că punctele de prim ajutor sunt cunoscute de toti lucrătorii.

(3) Titularul de autorizatie elaborează împreună cu alte organisme specializate planul de actiune în caz de accident.

(4) Titularul de autorizatie are obligatia de a organiza verificarea periodică a integritătii dotării si functionalitătii punctelor de prim ajutor si a truselor de urgentă.

(5) Titularul de autorizatie are obligatia de a afisa la loc vizibil instructiunile privind functionalitatea punctelor de prim ajutor si de a organiza împreună cu organisme specializate simulări de interventii în caz de accident.

Rotatia personalului expus profesional

Art. 130. - (1) Rotatia personalului expus profesional nu constituie o solutie de înlocuire a mijloacelor si măsurilor tehnice de tinere sub control a expunerii la radiatii ionizante.

(2) Titularul de autorizatie poate apela la rotatia personalului numai pentru perioade limitate si numai la acele locuri de muncă la care, desi se aplică toate măsurile tehnice de tinere sub control, se înregistrează niveluri înalte ale expunerii, cu conditia să fie respec- tate limitele de doză prevăzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

 

CAPITOLUL VII

Supravegherea stării de sănătate

 

Art. 131. - Titularul de autorizatie are obligatia să asigure examenul medical la angajarea în muncă si cel de adaptare, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea muncii, precum si la sfârsitul angajării, conform reglementărilor Ministerului Sănătătii si Familiei.

Art. 132. - Activitatea de supraveghere a stării de sănătate trebuie astfel organizată încât să permită în orice moment următoarele:

a) evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor;

b) asigurarea compatibilitătii initiale si pe parcurs dintre starea de sănătate a lucrătorilor si conditiile de la locul de muncă;

c) accesul rapid la informatii utile în caz de:

(i) expunere accidentală sau boală profesională;

(ii) efectuarea studiilor epidemiologice;

(iii) alte necesităti medico-legale;

d) consilierea competentă în caz de contaminare sau supraexpunere.

Art. 133. - Evaluarea medicală la angajare trebuie să aibă în vedere si abilitătile persoanei de a purta echipament de protectie, de a auzi si de a răspunde în mod adecvat la alarma declansată de depăsirea unor limite ale concentratiilor activitătii în atmosfera locurilor de muncă sau la depăsirea nivelului prestabilit al debitului iradierii externe, precum si de a lucra cu echipamente si instrumente specializate.

Art. 134. - (1) La stabilirea continutului controlului medical periodic în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu se vor avea în vedere următoarele conditii de lucru specifice acestor activităti:

a) lucrătorii sunt expusi profesional si la zgomot, precum si la alte pulberi, gaze si substante chimice nocive;

b) riscurile asupra stării de sănătate reprezentate de expunerile la radon si descendenti se cumulează cu riscurile asupra stării de sănătate legate de obiceiul de a fuma.

(2) În functie de natura, de nivelul si durata expunerilor, controlul medical trebuie să includă investigatii speciale conform reglementărilor Ministerului Sănătătii si Familiei.

Art. 135. - Înregistrările medicale sunt confidentiale si trebuie să includă toate evaluările medicale la angajare, periodice, speciale, postîmbolnăvire si la părăsirea locului de muncă, rezultatele analizelor de laborator, ale foilor medicale de observatie din timpul îmbolnăvirilor si anamneza, dar exclud informatiile privind expunerea la radiatii.

Art. 136. - Înregistrările medicale se păstrează pe durata si în conditiile prevăzute în reglementările specifice emise de Ministerul Sănătătii si Familiei.

 

CAPITOLUL VIII

Transferarea în mediu a deseurilor radioactive rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu

 

Art. 137. - (1) Deseurile radioactive rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu pot fi transferate în mediu numai în conditiile respectării în totalitate a prevederilor cap. IX din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(2) Deseurile radioactive solide continând numai radionuclizi naturali, proveniti de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu, pot fi depozitate definitiv de către titularul de autorizatie de minerit sau de preparare numai dacă titularul însusi este autorizat pentru tratarea, conditionarea si depozitarea finală a deseurilor proprii.

(3) Deseurile radioactive solide se depozitează final de către titularii autorizati, conform alin. (2), la termenele si cu ritmicitatea impuse prin autorizatie si numai dacă activitătile totale, concentratiile activitătii si contaminările de suprafată sunt inferioare valorilor stabilite de Autoritate prin reglementări specifice.

Art. 138. - Toate sursele radioactive care nu mai sunt utilizate în practicile de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, precum si toate deseurile radioactive rezultate de la aceste practici, pentru care titularul de autorizatie nu este autorizat el însusi să le depoziteze temporar sau final, trebuie transferate, conform reglementărilor specifice, la organizatiile autorizate să colecteze, să trateze, să conditioneze sau să depoziteze final astfel de materiale radioactive.

Art. 139. - Titularul de autorizatie are obligatia să optimizeze eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi si gazosi.

Art. 140. - (1) Eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi sau gazosi se poate face numai dacă sunt respectate în totalitate limitele derivate de eliberare aprobate de Autoritate în cadrul procesului de autorizare si conditiile privind evidentele, raportările si anuntările prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologică.

(2) Pentru eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi trebuie îndeplinite cumulativ si următoarele conditii:

(i) să fie sub formă de solutii neutre si perfect miscibile cu apa;

(ii) să fie deversati în ape curgătoare;

(iii) să nu contină suspensii radioactive solide;

(iv) concentratiile activitătii pe unitatea de volum în apa receptoare, după dilutie, să fie în limitele stabilite în procesul de autorizare.

(3) Efluentii radioactivi gazosi trebuie filtrati înainte de evacuarea în atmosferă în vederea retinerii pulberilor radioactive aeropurtate cu continut de uraniu si/sau de toriu.

Art. 141. - Eliminarea efluentilor radioactivi în canalizarea publică se poate face numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) efluentii radioactivi lichizi să fie sub formă de solutii neutre si perfect miscibile cu apa;

b) să nu contină suspensii radioactive solide;

c) activitătile totale si concentratiile activitătii să fie inferioare limitelor derivate de evacuare în canalizarea publică a efluentilor radioactivi lichizi, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare;

d) eliberarea să fie prevăzută expres în autorizatia emisă de Autoritate.

Art. 142. - Dacă deseurile radioactive lichide si gazoase nu îndeplinesc conditiile de eliminare prevăzute la art. 140 sau, după caz, la art. 141, titularul de autorizatie are obligatia de a asigura depozitarea temporară si tratarea acestora astfel încât să fie îndeplinite conditiile de eliminare sau de a le transfera către un organism autorizat pentru tratare.

Art. 143. - Eliminarea efluentilor radioactivi lichizi după tratare se poate face numai dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 140 sau, după caz, la art. 141.

Art. 144. - Titularul de autorizatie are obligatia de a limita emisiile de radon în atmosferă, inclusiv pe cele provenite de la depozitarea deseurilor radioactive solide si lichide, astfel ca la marginea zoneicontrolate radonul din atmosferă să nu depăsească acea concentratie care generează o doză efectivă la nivelul limitei admise pentru populatie, respectiv de 0,03 x 10-10 Ci/l (111 Bq/m3), cu un factor de echilibru de 0,4.

Art. 145. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia de a tine sub control eliberarea în mediu sau în canalizarea publică a deseurilor radioactive solide si a efluentilor radioactivi lichizi si gazosi, astfel încât să fie permanent îndeplinite conditiile impuse de Autoritate în procesul de autorizare, privind metodologia, periodicitatea, volumele si activitătile maxime admise.

(2) Titularul de autorizatie are obligatia de a monitoriza deseurile radioactive solide si efluentii radioactivi lichizi si gazosi, conform metodologiei si cu periodicitatea aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, si de a înregistra si păstra pentru o perioadă de cel putin 15 ani înregistrările cu rezultatele monitorizării.

Art. 146. - Deseurile radioactive rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu se gospodăresc conform cerintelor tehnice detaliate, stabilite de Autoritate prin reglementări specifice.

 

CAPITOLUL IX

Asigurarea radioprotectiei populatiei si controlul radioactivitătii mediului înconjurător

 

Art. 147. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să stabilească o zonă de excludere si o zonă cu populatie redusă în jurul instalatiilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, în care să ia măsuri de excludere, respectiv de restrictionare a amplasării resedintelor permanente pentru populatie si a desfăsurării de practici social-economice.

(2) Criteriile pentru stabilirea celor două zone se bazează pe eliberările în mediu de efluenti radioactivi si sunt cele precizate în normele specifice privind amplasarea instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu.

Art. 148. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să organizeze desfăsurarea activitătilor de minerit si preparare în concordantă cu principiile radioprotectiei populatiei si cu cerintele descrise în cap. IV si la art. 102 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(2) Conform prevederilor art. 105 din Normele fundamentale de securitate radiologică, titularul de autorizatie are obligatia să apeleze la serviciile expertilor acreditati sau ale organismelor acreditate de protectie radiologică pentru îndeplinirea obligatiilor ce îi revin referitor la radioprotectia populatiei.

(3) Dozele efective pentru populatie si grupurile critice, provenind de la expunerile pe toate căile, generate de minerit si preparare, se pot estima numai în baza unei metodologii de lucru aprobate de autoritate.

Art. 149. - Titularul de autorizatie are obligatia să asigure prin măsurători controlul nivelului radioactivitătii mediului înconjurător din zona de excludere si din zona cu populatie redusă, stabilite în jurul instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si de toriu.

Art. 150. - Controlul nivelului radioactivitătii mediului înconjurător se realizează conform unui program de monitorizare a radioactivitătii următorilor factori de mediu:

a) sol;

b) vegetatie;

c) ape curgătoare de suprafată;

d) ape subterane;

e) aer (radon, toron, descendentii lor, continut de pulberi radioactive aeropurtate);

f) sedimente;

g) alti factori specifici indicati de Autoritate în procesul de autorizare.

Art. 151. - Programul de monitorizare a radioactivitătii factorilor de mediu, incluzând tipurile de măsurători, periodicitatea de măsurare, metodologia de recoltare a probelor si modul de înregistrare a datelor, este parte a programului de radioprotectie si se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare.

Art. 152. - Titularul de autorizatie poate încredinta unui laborator desemnat de Autoritate realizarea programului de monitorizare a radioactivitătii factorilor de mediu.

 

CAPITOLUL X

Reguli privind transportul minereurilor de uraniu si toriu

 

Art. 153. - Activitatea de transport al minereurilor de uraniu si toriu pe drumurile publice si pe calea ferată se va desfăsura în conformitate cu prevederile normelor specifice elaborate de Autoritate pentru transportul materialelor radioactive.

Art. 154. - La transportul minereurilor de uraniu si toriu cu mijloace auto în incintele instalatiilor de minerit si de preparare, precum si pe drumurile publice se vor respecta suplimentar următoarele reguli:

a) în scopul reducerii cantitătii de pulberi care se formează în timpul transportului minereului cu mijloace auto în zonele controlate si supravegheate, drumurile din aceste zone se vor curăta si stropi sistematic;

b) titularul de autorizatie are obligatia să asigure monitorizarea individuală a expunerii la radiatii pentru toti conducătorii autovehiculelor implicate în transportul minereurilor de uraniu si toriu;

c) cabinele autovehiculelor folosite la transportul minereurilor se dotează cu ecrane de protectie astfel dimensionate încât expunerea în interiorul acestora să fie inferioară limitelor de doză efectivă prevăzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologică;

d) punctele de transbordare si de încărcare a minereului trebuie construite astfel încât să se împiedice dispersia pulberilor în aer sau pulberile produse să poată fi suprimate prin procedeul umed;

e) miscările mijloacelor de transport trebuie astfel planificate încât să fie evitate aglomerările în punctele de transbordare;

f) minereul transportat nu trebuie expus la un curent de aer de mare viteză, cu exceptia cazului în care este bine acoperit si este asigurată împiedicarea degajării de pulberi;

g) transportul ocazional de persoane în vehicule care transportă minereuri ori concentrate de uraniu sau toriu este interzis. Se admite prezenta în cabina vehiculului de transport numai a persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

(i) au calitatea de persoane expuse profesional;

(ii) au sarcini de serviciu în legătură cu transportul;

(iii) sunt înscrise pe foaia de parcurs.

Art. 155. - La transportul minereurilor cu benzi transportoare este obligatoriu să se respecte următoarele reguli:

a) acestea trebuie construite, instalate si folosite astfel încât să se reducă cât mai mult posibil producerea si dispersia accidentală a pulberilor;

b) pulberile fine care aderă de benzile transportoare trebuie în mod continuu îndepărtate cu sisteme special concepute.

Art. 156. - (1) Toate mijloacele de transport folosite la transportarea în vrac a minereurilor pe calea ferată si pe drumurile publice vor fi prevăzute cu sisteme de etansare si de acoperire a minereului pe timpul transportului.

(2) Sistemele de etansare si de acoperire a minereului pe timpul transportului se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare a mijloacelor de transport mentionate la alin. (1).

 

CAPITOLUL XI

Alte dispozitii, evidente, raportări si anuntări

 

Alte dispozitii

Art. 157. - Titularii de autorizatie din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu au obligatia să asigure protectia fizică a tuturor materialelor radioactive conform prevederilor Normelor de protectie fizică în domeniul nuclear.

Art. 158. - Titularii de autorizatie din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu au obligatia de a îndeplini în totalitate prevederile Normelor de control de garantii în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 363/2001.

Art. 159. - Titularul de autorizatie are obligatia să elaboreze planurile de dezafectare si să asigure dezafectarea instalatiilor nucleare de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu, precum si să restaureze si să elibereze terenurile restaurate conform prevederilor si criteriilor din normele specifice emise de Autoritate.

Alte evidente

Art. 160. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia să tină evidenta strictă si la zi a deseurilor radioactive rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si de toriu, a deseurilor radioactive tratate si depozitate definitiv de el însusi, a deseurilor radioactive transferate persoanelor legal constituite, autorizate să le trateze si să le depoziteze final, precum si a efluentilor radioactivi eliminati în mediul înconjurător.

(2) Continutul evidentelor mentionate la alin. (1) este stabilit în normele specifice emise de Autoritate privind modul de gospodărire a deseurilor provenite de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu.

Art. 161. - Titularul de autorizatie trebuie să păstreze evidentele prevăzute la art. 160 si după încetarea activitătilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu, pe o perioadă de cel putin 15 ani.

Raportări

Art. 162. - Titularul de autorizatie trebuie să transmită periodic Autoritătii următoarele rapoarte de securitate radiologică pentru fiecare amplasament în care desfăsoară activităti de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si/sau toriu:

a) raport anual privind activitătile autorizate desfăsurate;

b) raport anual privind aplicarea programului de radioprotectie;

c) raport semestrial privind situatia deseurilor radioactive produse, tratate, depozitate definitiv sau temporar, transferate, precum si a efluentilor radioactivi tratati si eliberati în mediu;

d) raport anual privind rezultatele monitorizării mediului înconjurător si asigurarea radioprotectiei populatiei;

e) alte rapoarte specifice, solicitate de Autoritate;

f) planul anual de dotare si măsuri cu caracter tehnic de îmbunătătire a securitătii radiologice a persoanelor expuse profesional, a populatiei si a mediului înconjurător.

Anuntări

Art. 163. - (1) Titularul de autorizatie va notifica de îndată Autoritătii în caz de:

a) eliberare de efluenti radioactivi lichizi sau gazosi peste limitele derivate de emisie stabilite în documentatia de autorizare si în autorizatie sau dacă concentratiile activitătii pe unitatea de volum în apa receptoare, după dilutie, nu mai îndeplinesc conditiile stabilite în procesul de autorizare;

b) eliberare de efluenti radioactivi sub limitele de emisie, dacă autorizatia si/sau documentatia de autorizare prevăd acest lucru;

c) producere de evenimente care pun în pericol securitatea radiologică în minele si instalatiile de preparare, cum sunt: avarii semnificative ale sistemelor de ventilatie, avarii semnificative ale instalatiilor de evacuare a apelor de mină, incendii;

d) producere de evenimente care pun în pericol stabilitatea depozitelor si haldelor de deseuri radioactive, de minereuri de uraniu si toriu sau de steril ori a iazurilor de depozitare a deseurilor radioactive provenite de la prepararea minereurilor de uraniu si de toriu;

e) nefunctionare pe o perioadă mai mare de 12 ore a instalatiilor de tratare a apelor radioactive de mină si a efluentilor lichizi proveniti de la instalatiile de preparare a minereurilor;

f) producere de evenimente la transportul de materiale radioactive, pe drumuri publice sau calea ferată, care prezintă pericol de contaminare a mediului înconjurător;

g) depăsiri ale limitelor de doză, supraexpuneri si expuneri anormale, în conformitate cu prevederile art. 72-75 din Normele fundamentale de securitate radiologică.

(2) Titularul de autorizatie va notifica de îndată Autoritătii, autoritătii medico-sanitare teritoriale si organelor locale de politie orice pierdere sau furt de instalatii nucleare, de surse de radiatii ionizante sau de materiale radioactive.

 

CAPITOLUL XII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 164. - Cu data prezentelor norme se abrogă dispozitiile cuprinse în cap. I, II, IV, V, VI, VII si X din Normele republicane de securitate nucleară pentru activitătile de cercetare geologică, extractie si prelucrare a materiilor prime nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară nr. 320/1975.

Art. 165. - Autorizatiile emise înaintea intrării în vigoare a prezentelor norme îsi păstrează valabilitatea până la data expirării acestora.

Art. 166. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

 

DEFINITII

 

În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii si expresiile definite în Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si în Normele fundamentale de securitate radiologică, expresiile următoare sunt definite astfel:

1. absorbtie de tip F, M si S - viteza de absorbtie în plămâni; literele F, M si S au semnificatia de viteză de absorbtie rapidă, moderată si lentă;

2. Autoritate - Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare (CNCAN), care, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, reprezintă autoritatea natională competentă în domeniul nuclear, care exercită atributiile de reglementare, autorizare si control prevăzute în lege;

3. căi de expunere - rutele pe care radiatia sau radionuclizii pătrund în corpul uman si produc expuneri;

4. concentratie echivalentă de echilibru - concentratia activitătii radonului în echilibru radioactiv cu descendentii săi de viată scurtă, care ar avea acelasi continut potential de energie alfa ca si amestecul existent la un moment dat, dar aflat în dezechilibru;

5. contaminare radioactivă nefixată - prezenta nedorită, dar care poate fi îndepărtată, a unor radionuclizi naturali pe o suprafată, cu o activitate ce depăseste 0,4 Bq/cm2 pentru emitătorii beta, emitătorii gama si emitătorii alfa de joasă toxicitate sau 0,04 Bq/cm2 pentru toti ceilalti emitători alfa;

6. cultură de securitate radiologică - ansamblu de măsuri si atitudini la nivel de titular de autorizatie si de lucrător, care stabileste că asigurarea radioprotectiei este prioritară si că toate problemele de radioprotectie sunt tratate corespunzător importantei si semnificatiei lor;

7. descendentii radonului - radionuclizii cu viată scurtă rezultati din dezintegrarea radonului;

8. deseuri radioactive rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu:

- orice efluenti gazosi si lichizi proveniti de la practici autorizate de minerit si de preparare, care au volume si activităti pe unitatea de volum superioare limitelor derivate de eliberare în mediu, aprobate de Autoritate în cadrul procesului de autorizare conform prevederilor Normelor fundamentale de securitate radiologică, si pentru care nu se întrevede o altă utilizare în cadrul practicii respective;

- orice materiale solide provenite de la practici autorizate de minerit si de preparare, care în mod obisnuit nu sunt considerate ca radioactive, dar care au un nivel al contaminării superficiale superior nivelurilor de eliberare prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c) din prezentele norme si pentru care nu se întrevede o altă utilizare în cadrul practicii respective;

- orice materiale solide provenite de la practici autorizate de minerit si de preparare, inclusiv minereuri de uraniu si toriu si roci mineralizate cu uraniu si toriu, excavate si scoase la suprafată, care contin cel putin un radionuclid natural din seriile uraniului si toriului cu o concentratie a activitătii pe unitatea de masă mai mare decât nivelul de eliberare în scopul utilizării fără restrictii, respectiv mai mare de 0,2 Bq/g, si pentru care nu se întrevăd alte utilizări în cadrul practicii respective;

9. diametru aerodinamic al unei particule aeropurtate - diametrul pe care o sferă de densitate unitară ar trebui să îl aibă pentru a putea avea aceeasi viteză de depunere ca si particula de interes;

10. diametru aerodinamic median al activitătii (AMAD) – valoarea diametrului aerodinamic al particulelor aeropurtate, astfel încât 50% din activitatea aeropurtată într-un aerosol specific este asociată cu particule mai mici decât AMAD si 50% din activitate este asociată cu particule mai mari decât AMAD;

11. echilibru radioactiv - stare a unei serii naturale de dezintegrare radioactivă (sau parte a acesteia), caracterizată prin faptul că toti radionuclizii seriei (sau ai părtii de interes din serie) au aceeasi activitate;

12. factor de echilibru - raportul dintre concentratia echivalentă de echilibru si concentratia radonului în momentul măsurării;

13. instalatie de minerit - totalitatea lucrărilor si instalatiilor miniere de la suprafată si din subteran, inclusiv instalatiile de gospodărire a deseurilor radioactive asociate, care, împreună, alcătuiesc o mină;

14. instructiuni de operare locală - instructiunile afisate la locul de muncă privind manipularea corectă a echipamentelor si dispozitivelor de la locul de muncă, incluzând nivelurile de referintă relevante si modul de realizare a controlului expunerii externe si al concentratiilor de gaze si pulberi radioactive;

15. încorporare - procesul de pătrundere în corpul uman a radionuclizilor din mediul înconjurător prin inhalare, ingestie sau prin piele;

16. lucrător - o persoană expusă profesional, apartinând titularului de autorizatie, care execută lucrări în zona controlată si supravegheată;

17. minereu de uraniu si/sau toriu - substanta minerală aflată înzăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un continut de uraniu si/sau toriu de minimum 0,004%;

18. mineritul uraniului si toriului - prospectarea, explorarea, deschiderea, pregătirea si exploatarea minereului de uraniu si toriu, conservarea si dezafectarea minelor de uraniu si toriu, inclusiv restaurarea mediului contaminat de mineritul uraniului si toriului;

19. monitorizare - măsurarea dozelor sau a concentratiilor activitătii radionuclizilor si interpretarea rezultatelor în vederea evaluării sau controlului expunerii la radiatii ionizante;

20. monitorizarea locului de muncă - monitorizare utilizând măsurători efectuate în mediul de lucru;

21. monitorizare individuală - monitorizare folosind măsurători cu ajutorul unui echipament individual, purtat de un lucrător, sau măsurători ale activitătii radionuclizilor din sau de pe corpul lui;

22. nivel de lucru (WL) - unitate de măsură pentru concentratia potentială de energie alfa ce rezultă din prezenta descendentilor radonului sau toronului, egală cu 1,3 x 105 MeV/dm3. În unităti SI un nivel de lucru este egal cu 2,1 x 10-5 Jxm-3;

23. nivel de lucru lunar (WLM) - atunci când concentratia radonului este dată în WL, pentru expunerea cumulată într-o lună, considerând că timpul lunar de lucru este de 170 de ore, se utilizează notiunea de nivel de lucru lunar (WLM);

24. nivel de referintă - niveluri ale debitului dozei date de iradierea externă si niveluri ale concentratiilor activitătii gazelor si pulberilor aeropurtate de la locul de muncă, stabilite de titularul de autorizatie, la depăsirea cărora sunt demarate actiuni de remediere prestabilite;

25. persoană legal constituită - entitate cu sau fără personalitate juridică, constituită în baza unei legi, ordonante sau a unei hotărâri a Guvernului;

26. responsabil cu securitatea radiologică - persoană care răspunde de aplicarea prevederilor prezentelor norme într-o zonă controlată si/sau într-o zonă supravegheată;

27. risc radiologic - parametru complex exprimând neprevăzutul, pericolul sau posibilitatea aparitiei unor consecinte dăunătoare asociate expunerilor actuale sau potentiale; se referă la probabilitatea aparitiei anumitor consecinte asupra stării de sănătate si la caracterul si severitatea acestor consecinte;

28. titular de autorizatie - orice persoană legal constituită care a obtinut din partea Autoritătii o autorizatie de a desfăsura o practică sau o altă actiune din domeniul prezentelor norme.

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

FACTORII

de conversie de doză pentru tipurile de absorbtie mixtă

 

Depunerea particulelor inhalate se calculează pentru fiecare zonă a tractului respirator, tinându-se seama atât de inhalare, cât si de exhalare. Depunerea este dependentă de mărimea particulei, de parametrii respiratori si de efortul depus în procesul de muncă si se presupune că este independentă de forma chimică. Coeficientii de doză prin inhalare sunt dati pentru diametrul aerodinamic median al activitătii (AMAD) de 5 microni, care se consideră că este cea mai potrivită mărime pentru aerosolii radioactivi de la locul de muncă.

Când pentru un material specific sunt cunoscute fractiunile componentelor cu absorbtii de tip F, M si S se poate calcula un factor combinat de conversie de doză astfel:

 

h = fFhF + fMhM + fShS,

 

unde fF, fM si fS reprezintă fractia componentelor cu absorbtie rapidă, moderată si lentă, iar hF, hM si hS sunt factorii corespunzători de conversie de doză.

Doza dată de o unitate de activitate încorporată de concentrat de uraniu variază cu un ordin de mărime în functie de tipul de absorbtie (între absorbtia de tip F si cea de tip S), amândouă calculate pentru aerosoli cu AMAD = 5 microni. Compozitia concentratelor de uranium depinde foarte mult de conditiile existente în fazele de extractie si postextractie. În particular, folosirea unei temperaturi ridicate de calcinare are ca rezultat o crestere a fractiunii compusilor uraniului care se dizolvă relativ încet în plămân. Concentratele de toriu care nu implică separare chimică pot fi evaluate în acelasi fel ca pulberile de minereu de toriu. Valorile pentru factorii de conversie în doză, exprimati în termeni de doză pe unitatea de dezintegrare alfa pe secundă, pentru concentratele de uraniu si toriu, sunt date în tabelul următor:

 

 

Tipul de absorbtie

F

M

S

 

Factori de conversie de doză

(AMAD = 5 microni)

(mSv/Bqalfa)

Concentrate de uranium

(238U, 234U si 235U)

6,1x10-4

1,8x10-3

6,2x10-3

Concentrate de toriu (seria de dezintegrare

a 232Th)

-

9,3x10-3

8,0x10-3

 

Dacă nu sunt disponibile informatii suficiente cu privire la comportamentul probabil de solubilitate a concentratelor de uraniu inhalate în plămân, pot fi utilizate tehnici de determinare a solubilitătii in vitro pentru a se determina caracteristicile de solubilitate ale concentratelor de uraniu de la locurile de muncă. În acelasi mod se poate determina factorul de doză pe unitatea de activitate încorporată, când în pulberile de minereu de uraniu sau toriu sunt prezente amestecuri de componente cu absorbtie de tip F, M sau S. În cazul în care nu se poate determina comportamentul probabil de solubilitate a particulelor inhalate se va utiliza factorul de doză ce corespunde tipului S.

 

ANEXA Nr. 3

la norme

 

INSTRUMENTE

de monitorizare individuală a radonului, toronului, descendentilor acestora si a radionuclizilor alfa de viată lungă

 

I. Instrumente de monitorizare individuală a radonului

Instrumentele pentru monitorizarea individuală pot fi dispozitive pasive sau active. Dozimetrele pasive se bazează pe difuzia naturală a activitătii din aer pe zona sensibilă a detectorului, în timp ce dozimetrele active înregistrează activitatea unui volum cunoscut de aer aspirat de o pompă printr-un filtru.

Dozimetre individuale pasive

Aceste echipamente folosesc în general detectori de urme nucleare solide (SSNTDs) ce sunt expusi pentru o perioadă determinată la radiatii ionizante si apoi analizati prin metode chimice sau electrochimice. Numărul urmelor care impresionează filmul poate fi determinat pentru evaluarea nivelului de expunere. Echipamentele sunt operationale pentru măsurători integrate ale concentratiilor aproximative de radon sau de descendenti ai radonului.

Dozimetre individuale active

Aceste dispozitive implică utilizarea unui volum de aer cunoscut trecut printr-un filtru cu ajutorul unei pompe actionate de o baterie.

Particulele alfa emise de descendentii radonului depusi pe filtru sunt înregistrate cu ajutorul următoarelor dispozitive: discuri detectoare tip TLD, detectoare de silicon în stare solidă cu componente electronice asociate sau filme detectoare de urme nucleare. Echipamentele care au încorporate filme pentru detectarea urmelor nucleare au capacitatea de a măsura descendentii individuali ai radonului, nu numai activitatea alfa propriu-zisă.

II. Monitorizarea toronului si a descendentilor săi

Pentru monitorizarea locului de muncă diversele metode de contorizare descrise mai sus pentru radon si descendentii săi pot fi în principiu adaptate si pentru toron si descendentii săi.

Dispozitivele integrate bazate pe principiul impresionării filmului de către radiatiile nucleare au capacitatea de a măsura descendentii individuali ai toronului si expunerea generată de acestia, putând fi utilizate pentru monitorizare individuală.

III. Radionuclizii de viată lungă alfa activi

Cu exceptia zonelor în care nivelul expunerii provenind de la uraniu este în mod semnificativ mai ridicat, emisiile alfa ale radionuclizilor de viată lungă din pulberile de minereu nu sunt în general o sursă serioasă de expunere. Expuneri semnificative pot apărea prin inhalarea concentratelor de uraniu sau de toriu în unele zone din unitătile de preparare. Măsurarea radioactivitătii alfa propriu-zise după dezintegrarea descendentilor de viată scurtă ai radonului si toronului poate fi folosită pentru a evalua probele de pulberi, dar poate conduce la rezultate eronate dacă în corpul de minereu nu este realizat echilibrul radioactiv dintre toti membrii seriei uraniului.

Monitorizarea locului de muncă sau monitorizarea individuală a unui individ reprezentativ poate fi utilizată pentru a se stabili dozele în cazul grupurilor de lucrători aflati în locatii particulare. Prelevatorul personal de probe este alcătuit dintr-un recipient mic pentru filtru si o pompă actionată de o baterie, care asigură un debit nominal de aer de 1-3 l/min. Utilizarea prelevatorului personal de probe poate implica costuri suplimentare si inconveniente. Cu toate acestea, prelevatoarele personale asigură o măsurătoare directă a expunerii unui lucrător, iar decizia de utilizare a acestor echipamente trebuie bazată pe probabilitatea ca un lucrător să fie expus pe această cale la o doză semnificativă.

IV. Calibrarea instrumentelor

Pentru toate metodele de măsurare calibrarea repetată a instrumentelor este importantă si trebuie efectuată în legătură cu standardele nationale recunoscute. Aceasta se poate obtine fie prin utilizarea surselor de referintă ce au fost calibrate prin utilizarea surselor standard primare, fie prin utilizarea instrumentelor de referintă ce au fost antecalibrate cu standardele primare de un laborator national principal sau de un laborator autorizat de referintă care detine standardele potrivite. Pentru majoritatea activitătilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si de toriu prima metodă de calibrare este mai practică.

V. Alte conditii

Orice model de instrument utilizat pentru monitorizarea radonului, toronului, descendentilor acestora si a radionuclizilor alfa de viată lungă poate fi utilizat de titularii de autorizatie în cadrul programului de radioprotectie numai dacă pentru modelul respectiv Autoritatea a eliberat autorizatia de securitate radiologică, conform prevederilor legale.

 

ANEXA Nr. 4

la norme

 

RECOMANDĂRI DE BAZĂ

pentru utilizarea echipamentului de radioprotectie a căilor respiratorii

 

1. Utilizarea echipamentelor de radioprotectie a căilor respiratorii va fi supravegheată atent pentru a se asigura că protectia asteptată este realizată.

2. Titularul de autorizatie trebuie să demonstreze că echipamentele pentru radioprotectia căilor respiratorii sunt adecvate scopului propus si sunt folosite în mod corespunzător.

3. Trebuie evaluată încorporarea reală a radionuclizilor de către lucrători pentru a se defini tipul de protectie.

4. Perioada de utilizare a echipamentelor pentru radioprotectia căilor respiratorii nu trebuie prelungită astfel încât să descurajeze folosirea corectă.

5. Echipamentele de radioprotectie a căilor respiratorii, prevăzute cu filtru, trebuie să aibă o rezistentă scăzută la respiratie si trebuie să asigure o eficientă ridicată de retinere a particulelor de pulberi cu dimensiuni de interes.

6. Când se foloseste echipamentul pentru respirat, aerul furnizat trebuie să fie curat, în cantitate suficientă si să asigure o respiratie lejeră.

7. Echipamentele pentru respirat actionate electric sau căstile cu vizor sunt preferabile altor tipuri, dacă asigură protectie respiratorie efectivă, deoarece oferă confort lucrătorilor.

8. La alegerea echipamentului pentru o operatie specială trebuie avut în vedere si confortul lucrătorilor ca factor de protectie. În acest sens se vor avea în vedere următoarele caracteristici ale echipamentului: greutatea, restrictiile oculare, temperatura si mobilitatea.

9. Echipamentele de radioprotectie a căilor respiratorii trebuie curătate, întretinute si verificate la intervale potrivite de către personal special instruit în unităti echipate corespunzător.

10. Echipamentul de radioprotectie pentru căile respiratorii trebuie examinat, reglat si testat în mod corespunzător de o persoană competentă înainte de a fi dat în folosintă si cel putin trimestrial atunci când este în uz. Rezultatele acestor examinări si teste si orice reparatii trebuie consemnate într-un registru special destinat acestui scop, care se păstrează de titularul de autorizatie cel putin o perioadă de 10 ani.

11. Frecventa testării echipamentelor pentru respirat depinde de tipul de aparat, de mediul în care este folosit si de modul de utilizare.

12. Echipamentele pentru radioprotectia căilor respiratorii trebuie verificate de utilizatori înainte de fiecare utilizare si de personalul responsabil cu întretinerea, după curătare. Totodată aceste echipamente se testează periodic la presiune, în functie de parametrii de utilizare.

13. Programul de utilizare a echipamentelor de radioprotectie a căilor respiratorii se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare, ca parte a programului de radioprotectie.