MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 705         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 27 septembrie 2002

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

212/145. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor si al ministrului administratiei publice pentru aprobarea Normelor tehnice de întocmire a proiectelor de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole

           

419. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

Nr. 212 din 15 mai 2002

MINISTERUL ADMINISTRATIEI PUBLICE

Nr. 145 din 3 iunie 2002

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor tehnice de întocmire a proiectelor de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor si ministrul administratiei publice,

având în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 166/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 8/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei Publice,

emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice de întocmire a proiectelor de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Institutiile de specialitate de la nivel central, judetean si local sunt obligate să respecte si să aplice întocmai prevederile normelor tehnice prevăzute la art. 1. Art. 3. - Directiile de specialitate din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si Ministerul Administratiei Publice vor urmări aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

 

ANEXĂ

 

NORME TEHNICE

de întocmire a proiectelor de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole

Consideratii generale cu privire la programul de întocmire a documentatiilor si contractarea acestora

 

Documentatiile de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole se întocmesc de institutiile de specialitate de la nivel central, judetean si local, la cererea consiliilor locale si a consiliilor judetene, cu acordul proprietarilor. Acestea se elaborează în două etape, urmărindu-se în acest mod si esalonarea decontării cheltuielilor. Ca urmare, costurile necesare întocmirii documentatiilor se tarifează pe etape si se decontează separat la termenele stabilite prin contractul de proiectare cu beneficiarul.

 

ETAPA I - PLANUL CADASTRAL SI FISA FONDUL FUNCIAR

În această etapă se obtine planul topografic al teritoriului administrativ la scara 1:5000-1:10000, completat cu toate datele tehnice rezultate în urma aplicării prevederilor legilor fondului funciar.

Planul cadastral pe baza căruia se elaborează documentatia de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole, echipat cu elementele ce au rezultat în urma aplicării legilor fondului funciar, se va obtine de la oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie (OJCGC).

Pentru fiecare exploatatie agricolă se va completa o fisă care să cuprindă:

- suprafetele terenurilor pe tarlale si parcele;

- numele si prenumele/denumirea proprietarilor (persoană fizică/juridică);

- domiciliul/sediul proprietarilor;

- actele de proprietate în baza cărora sunt detinute terenurile;

- date referitoare la amplasamentul exploatatiei agricole;

- tipul de proprietate;

- modul de detinere;

- mentiuni (arendări, concesionări etc.).

Planul cadastral va cuprinde si reteaua lucrărilor hidroameliorative, precum si lucrările de combatere a eroziunii solului (CES). Potrivit planului cadastral se întocmeste situatia centralizatoare a fondului funciar, conform tabelului nr. 1 anexat la prezentele norme tehnice. Planul cadastral si tabelul nr. 1 cu situatia fondului funciar, pe baza cărora se elaborează documentatia de organizare a teritoriului, trebuie să fie avizate de consiliul local si de OJCGC. Documentatia astfel întocmită rămâne la dispozitia proiectantului coordonator de proiect până la finalizarea acesteia. Datele obtinute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, nu vor putea fi preluate si utilizate ulterior în circuitul civil decât în cazul în care corespund din punct de vedere tehnic cu normativele elaborate de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie (ONCGC) în acest sens. Cheltuielile aferente întocmirii documentatiei, pe bază de documente justificative, se decontează la beneficiar, conform contractului.

 

ETAPA a II-a - DOCUMENTATIA PROPRIU-ZISĂ DE ORGANIZARE A TERITORIULUI AGRICOL

În această etapă se realizează documentatia privitoare la restul tematicii, inclusiv multiplicarea pieselor scrise si desenate, cu respectarea prezentelor norme tehnice.

Documentatia întocmită în etapa a II-a este structurată în două părti:

- bonitarea terenurilor agricole si încadrarea acestora în clase de calitate;

- organizarea teritoriului exploatatiilor agricole si a categoriilor de folosintă.

Această etapă se încheie o dată cu predarea documentatiei, corespunzător termenului stabilit prin contractul de proiectare. Proiectele de organizare a teritoriului exploatatiilor agricole servesc si ca documentatii pentru acordarea de sprijin producătorilor agricoli care le detin.

Partea I - BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI ÎNCADRAREA ÎN CLASE DE CALITATE A ACESTORA

1. Asezarea geografică

La acest punct se vor face referiri la localizarea terenului studiat în cadrul judetului, asezarea fată de resedinta acestuia sau fată de alte localităti mai importante si la căile de comunicatie (sosele, drumuri judetene, căi ferate) care înlesnesc accesul în zonă. De asemenea, se vor evidentia vecinii teritoriului comunal, în ordinea punctelor cardinale.

2. Caracterizarea conditiilor fizico-geografice

Acest punct va cuprinde consideratii de ordin general asupra conditiilor de relief, climă si vegetatie din zonă.

2.1. Geomorfologia teritoriului se va prezenta pe scurt, tinându-se seama de roca subiacentă, materialul parental al solului, de formele de macrorelief (deal, câmpie, terasă, luncă) si de formele de microrelief (suprafată plană, versant, crov, fund de vale etc.). Acolo unde este cazul se vor specifica altitudinile maxime, medii, minime, panta generală si gradul de fragmentare a reliefului, precum si elemente de hidrografie si hidrogeologie.

2.2. Clima, unul dintre principalii factori care conditionează geneza si repartitia solurilor, va fi tratată din punct de vedere al valorii temperaturilor medii anuale multianuale, temperaturii medii a lunii cele mai calde si a lunii cele mai reci, precum si din punct de vedere al amplitudinilor termice pentru încadrarea climatică a zonei. De asemenea, vor fi prezentate cantitatea medie multianuală a precipitatiilor si repartitia lor sezonieră. Regimul eolian va fi tratat în functie de frecventa si intensitatea vânturilor pe directii.

2.3. Vegetatia, sursă de bază a resturilor organice care participă la formarea humusului, va fi prezentată după următoarea structură:

- vegetatia lemnoasă;

- vegetatia ierboasă;

- vegetatia cultivată.

3. Solurile si caracteristicile acestora

Vor fi prezentate în raport cu conditiile naturale si repartitia teritorială a acestora. Se vor mentiona particularitătile solurilor determinate de conditiile, factorii si procesele pedogenetice.

În lista de soluri (Legenda unitătilor de sol si caracterizarea lor - tabelul nr. 4) se vor prezenta unitătile de sol preluate din studiile pedologice, clasificarea solurilor făcându-se atât la nivel superior, cât si în categorii de nivel inferior conform Sistemului român de clasificare a solurilor, elaborat de Institutul de Cercetări Pedologice si Agrochimice (I.C.P.A.) în anul 1980.

Principalele caracteristici ale unitătilor de sol din tabel se referă la: relief, pantă si expozitie, textura solului în orizontul de suprafată (primii 20 cm) si în sectiunea de control, roca mamă si roca subiacentă, dacă aceasta influentează conditiile de solificare, adâncimea la care apare roca dură, adâncimea apei freatice, grosimea orizontului cu humus, reactia solului (pH în primii 20 cm), continutul de CaCO3, starea de aprovizionare în principalele elemente nutritive (humus, azot, potasiu si fosfor), continutul de săruri, gradul de saturatie în baze V%. Legenda unitătilor de sol trebuie completată, unde este cazul, cu date privind alunecările sau alte forme de relief, inundabilitatea terenului prin revărsare, excesul de umiditate de suprafată, poluarea solului, preluate din studiul pedologic sau observatiile directe la teren.

Elaborarea bonitării terenurilor agricole se face pe baza instructiunilor de lucru editate de I.C.P.A. în anul 1987. Pentru caracterizarea învelisului de sol al teritoriului trebuie parcurse următoarele faze:

- faza de documentare care cuprinde procurarea studiilor pedologice executate până la data întocmirii lucrării, indiferent de scară, precum si alte materiale cu caracter naturalistic privitoare la teritoriul studiat. De asemenea, se va apela la informatiile oferite de studiile de cadastru calitativ cu privire la panta terenului, alunecări de teren, exces de umiditate, grade de eroziune sau alte elemente necesare.

Înainte de a începe faza de lucru în teren este necesară organizarea unei discutii cu cadrele de specialitate din comună sau cu administratorii exploatatiilor agricole, în care să se facă un schimb de idei asupra obiectivelor urmărite;

- faza de lucru în teren va consta în completarea datelor culese în faza de documentare, cu elementele necesare bonitării, o atentie deosebită acordându-se acelor indicatori care servesc la încadrarea corectă a solurilor în lista de soluri si la delimitarea teritoriilor ecologic omogene (T.E.O.);

- faza de birou este rezervată prelucrării materialelor si datelor obtinute în fazele precedente, pe baza cărora se va întocmi harta cu unitătile de T.E.O., precum si tabelele necesare definitivării lucrării.

4. Gruparea terenurilor în clase de calitate (fertilitate)

Se va face pe baza notelor de bonitare în conditii naturale, calculate cu ajutorul indicatorilor de bonitare pentru fiecare unitate de T.E.O.

Unitătile de T.E.O. derivate din unitătile de sol (preluate din studiile pedologice) sunt reprezentate grafic pe harta de T.E.O. prin suprapunerea hărtii de soluri, cu caracter de lucru, cu unitătile cartografice delimitate pe baza tuturor indicatorilor mentionati în tabelul nr. 5 [(Legenda teritoriilor ecologic omogene (T.E.O.)]. Numerotarea unitătilor de T.E.O. se va face separat pentru fiecare unitate studiată, iar ordinea numerotării va fi dată de numărul curent din lista de soluri. Desi în tabel este prezentat un număr mai mare de indicatori, în mod obligatoriu vor fi completate coloanele cu indicatorii care vor servi la delimitarea si constituirea unitătilor de T.E.O. (indicatori divizori de T.E.O.), precum si coloanele rezervate indicatorilor care vor servi la bonitarea si caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole. Principalii indicatori folositi pentru calculul notelor de bonitare si care caracterizează fiecare unitate de T.E.O. sunt următorii:

- ind. 3c - temperatura medie anuală multianuală (valori corectate);

- ind. 4c - precipitatii medii anuale multianuale (valori corectate);

- ind. 14 - gleizarea;

- ind. 15 - pseudogleizarea;

- ind. 16 sau 17 - salinizarea sau alcalizarea;

- ind. 23A - textura în Ap sau în primii 20 cm;

- ind. 29 - poluarea;

- ind. 33 - panta;

- ind. 38 - alunecări;

- ind. 39 - adâncimea apei freactice;

- ind. 40 - inundabilitatea;

- ind. 44 - porozitatea totală în orizontul restrictiv;

- ind. 61 - continutul de CaCO3 total pe - 0-50 cm;

- ind. 63 - reactia în Ap sau în primii 20 cm;

- ind. 69 - gradul de saturatie cu baze în Ap (indicator ajutător);

- ind. 133 - volumul edafic;

- ind. 144 - rezerva de humus în stratul - 0-50 cm;

- ind. 181 - excesul de umiditate la suprafată.

În afara indicatorilor mentionati, în tabelul nr. 4 se vor completa coloanele următorilor indicatori ajutători:

- II b - tipul de sol;

- III b - subtipul de sol;

- IVb - familia de sol;

- V b - varietatea de sol;

- ind. 3 - temperatura medie anuală (valori reale);

- ind. 4 - precipitatii medii anuale (valori reale);

- ind. 23 - textura în sectiunea de control;

- ind. 31-32 - elemente sau forme minore de relief;

- ind. 34 - expozitia terenului;

- ind. 50 - permeabilitatea;

- ind. 271 - amenajări de îmbunătătiri funciare.

La bonitarea terenurilor pentru conditii naturale fiecare dintre indicatorii care participă direct (17 indicatori), cu exceptia indicatorului 69 care intervine indirect, contribuie la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient care variază între 0 si 1, după cum însusirea respectivă este total nefavorabilă sau optimă pentru exigentele folosintei sau culturii luate în considerare.

Nota de bonitare pe folosinte si culturi se va obtine înmultindu-se cu 100 produsul coeficientilor celor 17 indicatori care participă direct la stabilirea notei de bonitare.

Nota de bonitare pentru arabil se calculează ca medie aritmetică a notelor pentru 4 culturi agricole, care prezintă cea mai mare favorabilitate (notă de bonitare).

Notele de bonitare la nivel de T.E.O. pentru principalele folosinte si culturi se pot calcula pe fisa de calcul a notei de bonitare (ce se va anexa numai la manuscris).

Notele obtinute sunt evidentiate în tabelul nr. 7.1, care cuprinde: numărul unitătii de T.E.O. si simbolul acesteia, suprafata ocupată, precum si clasa de fertilitate în care se încadrează (conform tabelului nr. 7.4). Tabelele nr. 7.2 si 7.3 contin gruparea terenurilor în clase de calitate (fertilitate) în regim natural, la nivel de parcelă pe posesor si, respectiv, la nivel de posesori si pe teritoriu administrativ.

Tabelul nr. 6 cuprinde date de evidentă funciară, respectiv suprafetele pe parcele (în ordinea numerotării firesti), cu unităti de T.E.O. pe categorii de folosintă. Pentru obtinerea datelor de evidentă funciară se vor planimetra suprafetele unitătilor de T.E.O. la nivel de parcelă cadastrală, în conditiile în care bonitarea se execută la nivel de parcelă. Se planimetrează suprafetele la nivel de T.E.O. când bonitarea se execută la nivel de exploatatie agricolă.

În cazul bonitării la nivel de parcelă, în tabel se vor înscrie suprafetele planimetrate pe T.E.O. cu parcelele componente ale posesorului respectiv, iar la sfârsitul tabelului se va face o însumare a suprafetelor ce apartin fiecărui T.E.O.

Datele prezentate în tabelul nr. 6 cu evidenta suprafetelor pe T.E.O. si în tabelul centralizator cu notele de bonitare la nivel de T.E.O. sunt utilizate pentru calculul notei medii ponderate la nivel de parcelă, posesor si teritoriu administrativ pentru principalele folosinte si culturi.

Punctele obtinute prin înmultirea suprafetelor T.E.O. din cadrul unei parcele cu nota sa de bonitare, pentru principalele culturi, însumate si împărtite la suprafata totală a parcelei, reprezintă nota medie ponderată. Modul de calcul va fi prezentat în tabelul nr. 5, iar notele centralizate la nivel de parcelă, posesori si teritoriu administrativ, pentru principalele folosinte si culturi, în tabelul nr. 7.2 si, respectiv, nr. 7.3.

Îndrumările prezentate în cadrul acestui capitol folosesc la întocmirea lucrărilor de profil, lucrări care trebuie executate numai de personal de specialitate cu experientă în domeniul pedologiei. Pentru un punct de vedere unitar, în executia lucrării se va folosi în mod obligatoriu lucrarea “Metodologia elaborării studiilor pedologice”, vol. I, II si III, întocmită de I.C.P.A. în anul 1987. Mai poate fi consultată (pentru documentare) lucrarea “Instructiuni de lucru pentru bonitarea terenurilor agricole”, elaborată în anul 1978 de I.C.P.A.

5. Analiza factorilor limitativi ai productiei si stabilirea măsurilor agropedoameliorative

Sunt două aspecte distincte: unul referitor la factorii limitativi (aciditate pronuntată, salinizare si/sau alcalizare, tasări ale solului, elemente nutritive deficitare, volum edafic scăzut, exces de umiditate, eroziunea solurilor în diferite grade) si altul referitor la cerinte si măsuri de amenajare si ameliorare.

Conform instructiunilor I.C.P.A., prin lucrare agropedoameliorativă se întelege o lucrare din categoria lucrărilor de ameliorare a solurilor care are ca scop principal îmbunătătirea însusirilor intrinseci în vederea ridicării capacitătii de productie a solurilor slab productive.

5.1. Lucrările agropedoameliorative propriu-zise sunt următoarele:

Ac - amendare cu calcar;

Ag - amendare cu gips;

As - spălarea sărurilor;

Aa - afânare adâncă, scarificare;

At - subsolaj;

Ao - omogenizarea profilului de sol;

Ap - aport de material pământos;

Af - fertilizare ameliorativă;

Av - crearea si stabilizarea structurii.

5.2. Lucrări care contribuie indirect la îmbunătătirea unor însusiri intrinseci ale solului

Sunt asimilate lucrărilor agropedoameliorative propriuzise si se execută în practică separat sau în complex cu acestea. Aceste lucrări sunt grupate astfel:

5.2.1. lucrări de drenaj de suprafată:

Ws - amenajarea de santuri de scurgere si rigole nesistematice sau sistematice;

Wn - nivelarea de exploatare;

Wc - drenaj cârtită;

Wb - modelare în benzi cu coame;

Wo - sens obligatoriu de lucru (directia de scurgere a apei);

5.2.2. lucrări de agrotehnică antierozională:

Ea - arături pe curbele de nivel;

Et - culturi în fâsii;

Ei - benzi înierbate;

Ep - asolamente de protectie;

C2 - amenajare de terase continue si întretinerea acestora pentru plantatii de vii si pomi;

5.2.3. lucrări de tehnologie culturală cu caracter ameliorativ:

- culturi tolerante la însusirile nefavorabile ale solului;

- culturi protectoare;

- culturi amelioratoare;

5.2.4. lucrări specifice cu caracter ameliorativ:

- lucrări pentru recuperarea terenurilor degradate prin activităti social-economice;

- lucrări pentru aducerea unor terenuri în circuitul agricol;

- lucrări specifice în pajisti;

- lucrări specifice în plantatii;

- prevenirea si combaterea poluării solului, cu privire în special la deseurile, reziduurile solide, apele uzate si substantele purtate de aer.

Lucrările agropedoameliorative sunt de regulă specifice solurilor slab productive, inclusiv celor recent luate în cultură sau supuse unor schimbări de folosintă.

Lucrările agropedoameliorative se aplică în corelatie cu lucrările de agrotehnică curente, cu structura culturilor si cu tehnologiile de cultură ale acestora.

Pe o categorie dată de teren slab productiv se poate aplica fie o singură lucrare agropedoameliorativă, fie un complex de mai multe lucrări. În cazul asocierii pe acelasi teren a mai multor factori limitativi, în afara lucrărilor agropedoameliorative specifice categoriei respective de teren se aplică si lucrări agropedoameliorative asociate, specifice celorlalti factori limitativi ai fertilitătii solului, tinându-se seama de caracteristicile solului si ale terenului, precum si de gradul de amenajare a teritoriului cu lucrări de irigatii, desecare, drenaj, combatere a eroziunii solului. Identificarea terenurilor care necesită lucrări

agropedo-ameliorative se va face pe baza unor criterii de stabilire a oportunitătii lucrării, specifice pentru fiecare factor limitativ al productiei. Datele referitoare la clasificarea lucrărilor agropedoameliorative, criteriile de stabilire a oportunitătii acestora, precum si recomandările privind executia sunt prezentate detaliat în brosura “Îndrumător privind lucrările agropedoameliorative”, editată de I.C.P.A. în anul 1985, care trebuie consultată în primul rând, alături de alte lucrări de specialitate.

Pornind de la aceste considerente, în lucrarea “Organizarea teritoriului exploatatiilor agricole”, la acest punct se vor analiza factorii limitativi pe fiecare T.E.O., pentru stabilirea măsurilor agropedoameliorative aferente. Prezentarea lucrărilor agropedoameliorative se va face în tabelul nr. 10, pe categorii de lucrări si în cadrul acestora pe unităti de T.E.O. Grafic lucrările  agropedoameliorative se regăsesc sub formă de simboluri pe planul cu unitătile de T.E.O. si clasele de fertilitate, care va fi anexat la lucrare.

6. Elemente de pedologie specifice elaborării proiectelor de organizare a terenului plantatiilor pomicole, viticole si de hamei

6.1. Caracterizarea conditiilor fizico-geografice (conform celor prevăzute la pct. 2)

6.2. Solurile si caracteristicile acestora (conform celor prevăzute la pct. 3)

6.3. Gruparea pedoameliorativă a terenurilor, analiza factorilor limitativi, sinteza cerintelor si măsurilor de amenajare

6.4. Clase de calitate a terenului în conditiile premergătoare amenajării (conform celor prevăzute la pct. 4).

6.5. Gruparea terenurilor după pretabilitate si/sau favorabilitate, în conditiile de după amenajare. Criteriile de grupare sunt cele prezentate în lucrarea “Metodologia elaborării studiilor pedologice”, vol. II, editată de I.C.P.A. în 1987.

7. Elemente de pedologie specifice elaborării proiectelor de amenajare, organizare si exploatare a păsunilor

7.1. Caracterizarea conditiilor fizico-geografice (conform celor prevăzute la pct. 2)

7.2. Solurile si caracteristicile acestora (conform celor prevăzute la pct. 3)

7.3. Gruparea pedoameliorativă a terenurilor în vederea amenajării, organizării si exploatării păsunilor

7.4. Gruparea terenurilor în clase de calitate în situatia:

- premergătoare amenajării (numai în cazul în care prin amenajare se scot din circuitul agricol unele suprafete);

- ulterioară amenajării; consideratii asupra efectului măsurilor ameliorative cu privire la randament. Această grupare porneste atât de la restrictii ameliorabile, cât si de la cele neameliorabile, conform lucrării “Metodologia elaborării studiilor pedologice”, vol. II, editată de I.C.P.A. în 1987.

Partea a II-a - ORGANIZAREA TERENURILOR AGRICOLE

1. Situatia fondului funciar ca urmare a aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare

Datele analitice privitoare la fondul funciar, centralizate în tabelul nr. 1, se referă la:

- categoria de folosintă a terenurilor;

- suprafata;

- proprietarii terenurilor.

Tabelul nr. 1 - Fondul funciar pe categorii de folosintă din anul (etapa) întocmirii documentatiei este astfel structurat încât coloana a doua cuprinde situatia centralizată pe total teritoriu administrativ, iar începând cu coloana a treia, totalul se desfăsoară pe exploatatii agricole în ordinea următoare:

- exploatatii agricole cu personalitate juridică (denumirea acestora);

- exploatatii comerciale agricole;

- exploatatii mixte;

- exploatatii familiale;

- proprietari individuali.

Pe verticală tabelul cuprinde de la nr. crt. 1 la 5 grupa folosintelor agricole cu totalul acestora, iar de la nr. crt. 6 la 12 inclusiv, grupa folosintelor neagricole.

Tabelul nr. 2 - Dinamica transformării categoriilor de folosintă a terenurilor

Tabelul se întocmeste separat pentru toate exploatatiile agricole care au terenuri ale căror folosinte se modifică pe bază de acte emise de administratia publică sau în mod justificat, potrivit studiilor cu privire la calitatea terenurilor si a factorilor limitativi pentru productia agricolă.

Pe baza tabelelor de dinamica transformării folosintelor pe exploatatii se întocmeste situatia centralizată pe teritoriul comunal.

Analizele si datele care se înscriu în tabelul privitor la transformarea folosintelor se fac pentru perioade certe prevăzute în documentatii aprobate sau pe durata a cel mult 5 ani pentru trecerile de la o folosintă agricolă la alta, tot agricolă sau neagricolă (eliminări de ape în exces, defrisări, împăduriri).

Tabelul nr. 3 - identic ca structură cu tabelul nr. 1, cuprinde transformările analizate si incluse în tabelul nr. 2, reprezentând situatia fondului funciar la sfârsitul perioadei de referintă.

1.1. Folosinta terenurilor

În partea scrisă a documentatiei se face mai întâi o scurtă analiză cu privire la raportul dintre terenul agricol si cel neagricol. Se evidentiază factorii care au influentat acest raport care trebuie să fie cât mai favorabil agriculturii si pădurilor. Se prezintă propunerile făcute pentru cresterea suprafetelor la categoriile superioare de folosintă, precum si perioadele de realizare a acestora.

1.2. Regimul juridic al terenurilor

Analiza regimului juridic al terenurilor se face tinându-se seama de persoanele care detin suprafete agricole si înfiintează exploatatii agricole conform art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 108/2001 privind explotatiile agricole, aprobată si modificată prin Legea nr. 400/2002, după cum urmează:

- terenurile dobândite în proprietate de persoane fizice sau juridice conform prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare;

- terenurile dobândite prin acte juridice între vii si pentru cauză de moarte;

- terenurile rezultate în urma schimburilor effectuate conform prevederilor art. 12 si 13 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridică a terenurilor;

- terenurile rezultate prin asocierea liber-consimtită a proprietarilor individuali;

- terenurile arendate;

- terenurile concesionate;

- terenurile în proprietate comună detinute în devălmăsie;

- terenurile în proprietate comună, pe cote-părti (indiviziune);

- animale de productie si reproductie si alt capital agricol.

Pentru fiecare exploatatie agricolă, indiferent de natura si forma de proprietate, se vor anexa documentele de dobândire în proprietate, dobândire prin acte juridice între vii si pentru cauză de moarte, rezultate în urma schimburilor, asocierii, arendării, concesionării, detinerii în proprietate comună (în devălmăsie) si pe cote-părti (indiviziune). Se va face apoi o analiză atentă cu privire la stabilitatea teritorială a acestora. În acest sens se va prezenta numărul trupurilor de teren pentru fiecare exploatatie agricolă, dispersarea în limitele teritoriului administrativ sau în afara acestuia, cu cine se întrepătrunde, ordinul de mărime ca suprafete si folosinte dominante, precum si distantele medii fată de localităti si centrele de productie.

Aici se vor evidentia toate propunerile justificate, desprinse în perioada elaborării documentatiei, referitoare la posibilitătile reale de grupare - unificare a exploatatiilor, de arondare -, comasare a trupurilor de teren dispersate între unitătile de exploatare sau în cadrul acestora. Aceste propuneri temeinic argumentate trebuie să caracterizeze documentatia si trebuie să rămână ca element tehnic de urmărit în etapa imediată sau cea următoare atât pentru specialistii de la centrul agricol, cât si pentru consiliul local.

2. Organizarea terenului arabil

Documentatiile de organizare a exploatatiilor agricole pe teritorii administrative au ca scop punerea în evidentă a principalilor factori care să asigure cadrul de dezvoltare si organizare în productia agricolă vegetală si animală, urmărindu-se:

- cunoasterea situatiei fondului funciar si a categoriilor de folosintă;

- identificarea si delimitarea exploatatiilor agricole din cadrul teritoriului administrativ;

- identificarea si delimitarea celorlalti detinători de terenuri;

- cunoasterea conditiilor si a resurselor naturale, cu privire în special la învelisul de soluri, potentialul acestora, stadiul lor de degradare si măsurile pentru amenajare si ameliorare;

- folosirea economică a resurselor naturale prin analiza posibilitătilor de transformare eficientă a folosintelor;

- identificarea lucrărilor de îmbunătătiri funciare existente (irigatii, desecări, combaterea eroziunii solului);

- optimizarea grupării terenurilor pe masive si tarlale compacte, amplasarea si trasarea hotarelor pe limite obligate;

- stabilirea structurii si rotatiei culturilor în cadrul unor asolamente adaptate conditiilor naturale si în egală măsură criteriilor economice specifice pietei concurentiale.

2.1. Constituirea, dimensionarea, natura activitătii, amplasarea si delimitarea exploatatiilor agricole (comerciale sau familiale, pentru sectorul vegetal si/sau sectorul animalier)

Planul cadastral la scara 1:5.000 sau 1:10.000 al teritoriului administrativ, obtinut în etapa I, reprezintă documentul de bază pe care sunt evidentiate elementele definitorii pentru realizarea proiectelor. Datele referitoare la terenurile agricole si proprietari reprezintă elemente principale în cadrul acestora.

Prin semne conventionale si culori se delimitează:

- intravilanele localitătilor de pe raza teritoriului administrativ - perimetre actuale si de perspectivă – conform planului de urbanism general (PUG) sau conform delimitării cadastrale a teritoriilor administrative si a intravilanelor componente;

- exploatatiile comerciale agricole;

- exploatatiile agricole familiale;

- tarlalele si parcelele proprietarilor individuali;

- alti detinători de terenuri agricole;

- izlazurile;

- pădurile.

Se înscrie pe spatiul liber din cadrul planului legenda culorilor si semnelor conventionale folosite în documentatie.

Planul de situatie al teritoriului administrativ rezultat, cu delimitarea tuturor proprietarilor de terenuri, va fi avizat de consiliul local si OJCGC.

2.2. Stabilirea masivelor de asolamente ale exploatatiilor agricole

 Analizele care se fac cu privire la masivele de asolamente au caracter de sinteză. Esenta acestor analize constă în departajarea terenurilor pe masive, tinându-se seama mai întâi de formele de relief:

- masivele terenurilor pe lunci;

- masivele terenurilor pe terase si platouri;

- masivele terenurilor pe versanti.

Se vor avea în vedere următoarele lucrări hidroameliorative existente:

- terenuri neirigate;

- terenuri irigate;

- terenuri cu lucrări de desecare;

- terenuri cu lucrări de CES.

La delimitarea masivelor de asolamente un rol deosebit se acordă limitelor obligate determinate de elemente naturale, construite sau conventionale.

Limite naturale:

- cursuri de ape;

- fire de văi;

- versanti;

- păduri în masive.

Limite construite:

- reteaua drumurilor;

- căile ferate;

- canalele;

- folosintele agricole perene (plantatii viticole si pomicole);

- perdelele de protectie;

- limitele sectoarelor de udare;

Limite conventionale: - hotarele dintre teritoriile cadastrale;

- hotarele dintre exploatatiile

agricole si societătile agricole

pe actiuni.

2.3. Amplasarea si dimensionarea retelei de drumuri agricole

Reteaua de drumuri agricole se integrează retelei generale de drumuri din zonă, care asigură circulatia si transporturile din toate domeniile activitătii sociale si economice.

Rolul principal al retelei de drumuri agricole constă în asigurarea accesului la toate obiectivele si terenurile agricole, pentru efectuarea transporturilor de materiale si produse, deplasarea uneltelor, utilajelor si tractoarelor, pentru executarea lucrărilor de orice natură prevăzute în tehnologiile pe culturi.

La proiectarea retelei de drumuri agricole în cadrul teritoriilor administrative trebuie tinut seama de normativele tehnice în vigoare. Se obtine o retea fluentă si economică dacă aceasta se realizează concomitent cu organizarea teritoriului exploatatiilor agricole.

În acest scop se va urmări respectarea criteriilor cu privire la:

- optimizarea accesului retelei drumurilor agricole la reteaua drumurilor publice;

- reducerea la un indice minim de ocupare a suprafetelor, folosindu-se cu prioritate drumurile existente, deschizându-se altele numai în situatiile în care acestea se justifică;

- accesul direct al tractoarelor, masinilor agricole si al mijloacelor de transport la fiecare tarla, solă sau parcelă;

- prevenirea si combaterea eroziunii sau a alunecărilor de teren;

- asigurarea exploatării si a întretinerii sistemelor de irigatii si desecări pentru folosirea agregatelor si echipamentelor de udare;

- scurtarea distantelor de transport pentru reducerea cheltuielilor aferente;

- operativitate în transportul personalului activ la executarea lucrărilor tehnologice, transportul materialelor si al productiei vegetale obtinute.

Reteaua drumurilor agricole se clasifică astfel:

a) Drumuri de exploatare agricolă (D.e.)

Aceste drumuri asigură legătura dintre masivele de terenuri agricole, deplasarea spre centrele de productie si unitătile prestatoare de servicii si acced în reteaua drumurilor comunale si judetene. Potrivit Legii nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea si modernizarea drumurilor, cu modificările ulterioare, drumurile de exploatare agricolă se clasifică în 3 categorii:

- categoria I - drumuri care au ca functionalitate legătura dintre masivele de terenuri cu suprafete de peste 10.000 ha sau pentru un trafic de peste 50.000 tone anual;

- categoria a II-a - drumuri care asigură legătura dintre masivele de terenuri agricole cu suprafete de peste 1.000 ha sau pentru un trafic mai mare de 5.000 tone anual;

- categoria a III-a - drumuri pentru masive de terenuri agricole cu suprafete sub 1.000 ha sau pentru un trafic mai mic de 5.000 tone anual.

b) Drumuri tehnologice agricole (D.e.t.)

Aceste drumuri asigură procesul de productie agricolă în cadrul fiecărei categorii de folosintă (arabil, păsuni, plantatii viticole si pomicole), în centre sau în complexuri agrozootehnice si industriale, precum si în perimetrele sistemelor de îmbunătătiri funciare pentru exploatarea si întretinerea acestora.

În continuare se prezintă unele elemente tehnice de sinteză referitoare la reteaua drumurilor agricole.

 

Lătimea drumurilor agricole

Categoria drumurilor de exploatare agricolă

Lătimea (m)

Partea carosabilă

Acostament

Totală

I

5,50

0,750

7,00

II

4,00

0,500

5,00

III

2,75

0,375

3,50

2.4. Organizarea terenului arabil în asolamente în corelare cu clasele de calitate ale terenurilor si factorii limitativi ai productiei agricole (tabelul nr. 8)

După amplasarea si delimitarea masivelor de asolamente si a retelei principale de drumuri, în cadrul masivelor de arabil se organizează masivele de asolamente.

Asolamentele asigură o distribuire ratională a culturilor pe teritoriu în strânsă corelare cu factorii limitativi ai productiei agricole vegetale, pretabilitatea terenurilor pentru culturi si, respectiv, clasele de calitate ale solurilor.

Organizarea si introducerea în practica productiei a asolamentelor asigură păstrarea si cresterea capacitătii de productie a terenurilor prin ameliorarea solurilor slab productive, prevenirea proceselor de degradare a solurilor prin eroziune, înmlăstinire, salinizare, acidifiere sau compactare. Se reduce mult efectul negativ al factorilor naturali limitativi ai productiei agricole.

Introducerea asolamentelor în cadrul exploatatiilor agricole creează cadrul teritorial si tehnic de aplicare a celor mai bune tehnologii de culturi, folosind eficient lucrările de îmbunătătiri funciare.

Tinându-se seama de conditiile teritoriale, configuratia, mărimea si dispersarea suprafetelor cu restrictii, acestea se repartizează, de regulă, într-un singur asolament special - de protectie sau de ameliorare -, evitând fragmentarea excesivă a terenului si dispersarea culturilor.

Prin asolare se realizează o bună corelare a conditiilor teritoriale cu potentialul de productie al diferitelor masive de teren, cu structura culturilor, rotatia acestora si cu folosirea eficientă în exploatare a tractoarelor, masinilor, utilajelor agricole si a sistemelor hidroameliorative.

2.4.1. Tipuri de asolamente

2.4.1.1. Asolamente pentru culturi de câmp. În aceastăgrupă de asolamente se includ următoarele culturi: cereale, păioase, prăsitoare, plante tehnice si leguminoase. Durata asolamentelor de câmp este de 3-6 ani si se diferentiază în raport cu sistemele de amenajare în:

- asolamente pe terenuri arabile irigate, în care culturile prăsitoare si culturile cu plante tehnice sunt preponderente: se dimensionează în corelare directă cu metoda de amenajare si cu schemele folosite la mutarea aripilor de udare;

- asolamente pe terenuri arabile cu pante mici si neirigate, în care se includ si terenurile irigate din surse locale, pentru care se stabilesc tehnologii si niveluri de productie diferentiate;

- asolamente pe terenuri în pantă, din zonele de dealuri, podisuri si coline, diferentiate în functie de specificul climei pentru zone secetoase, semiumede sau umede: au rolul de a păstra mai bine apa în sol prin eliminarea scurgerilor de suprafată, prevenirea proceselor de eroziune a solurilor sau dirijarea controlată a excesului de precipitatii.

2.4.1.2. Asolamente pentru legume. Se amplasează pe terenuri uniforme, amenajate pentru irigat, aproape de sursa de apă sau de statia de pompare. Se dimensionează la nivelul unei unităti de profil, iar în cazul în care mărimea acestora este apropiată sau egală cu una dintre solele asolamentului de câmp limitrof, se poate propune o schimbare de amplasament într-o rotatie de 4-6 ani.

2.4.1.3. Asolamente pentru culturi furajere. Se amplasează în apropierea fermelor zootehnice pentru care se asigură necesarul de furaj într-o structură în care nu trebuie să lipsească lucerna sau trifoiul într-o rotatie de 4-6 ani.

2.4.1.4. Asolamente pentru orez. Se organizează pe terenuri amenajate pentru irigat prin inundare. Asolamentul de tip orizicol se dimensionează la 6 sole, din care 4 sole cu orez, o solă cu orz si una cu floarea-soarelui.

2.4.1.5. Asolamente specializate. Se organizează pentru plantele tehnice, respectiv sfeclă de zahăr si cartofi. Aceste culturi se amplasează cu precădere în zonele consacrate, pe terenuri cu favorabilitate ridicată.

2.4.1.6. Asolamente mixte. În unele cazuri se impune organizarea de asolamente mixte care includ mai multe grupe de culturi.

2.4.2. Dimensionarea si delimitarea parcelelor de lucru si a solelor

Asolamentul, indiferent de tip, este alcătuit din parcele de lucru grupate într-un număr de sole stabilit pentru fiecare asolament.

Parcela de lucru reprezintă suprafata de teren arabil în cadrul solei, care întruneste conditiile de uniformitate pentru aplicarea mecanizată a lucrărilor potrivit tehnologiilor pe culturi, normelor tehnice specifice lucrărilor de îmbunătătiri funciare, precum si măsurilor agropedoameliorative necesare ridicării capacitătii de productie a solurilor.

În sistemele de irigatii cu conducte îngropate (udarea prin aspersiune) parcelele de lucru se delimitează pe latura lungă, perpendicular pe directia antenelor. În acest caz lungimea parcelelor de lucru este egală cu distanta pe care sunt trasate 1 până la 3 antene, iar mărimea este dată de intervalul dintre acestea. Capetele parcelelor de lucru corespund cu limitele de udare dintre două antene.

3. Structura si rotatia culturilor (tabelele nr. 9.1 si 9.2)

Pentru stabilirea judicioasă a structurii culturilor se analizează factorii naturali care pot influenta productiile, în corelare cu amenajările hidroameliorative existente si cu posibilitătile de valorificare a produselor. 

Împreună cu unitătile de exploatare si de prelucrare a produselor si cu consumatorii se stabileste lista de culturi.

După cunoasterea listei de culturi se procedează la gruparea acestora si repartizarea pe asolamente, urmărindu-se ca:

- terenurile cu cel mai ridicat potential de productie săfie destinate culturilor de la care se pot obtine cele mai mari productii;

- sfecla de zahăr, porumbul si soia să fie prioritare în asolamente organizate pe terenurile irigate;

- în zonele favorabile cartoful să se cultive în asolamente speciale, precum asolamentele de câmp; în rest cartoful să se amplaseze în asolamente pentru legume (la irigat);

- în asolamentele pentru legume să se delimiteze sole pentru mazăre, tomate, ardei, bulboase, rădăcinoase etc.

si sole pentru culturile cu suprafete mici;

- cultura căpsunilor să se includă în asolamentele pentru legume.

Pe terenurile în pantă, în cadrul complexului de măsuri si lucrări antierozionale trebuie stabilit un raport optim între culturile cu un grad ridicat de protectie si cele slab protectoare. În raport cu panta terenurilor proportia diferitelor culturi trebuie să contribuie la prevenirea si combaterea eroziunii solului si păstrarea sau refacerea fertilitătii acestuia.

Pentru stabilirea structurii culturilor în raport cu înclinarea terenurilor se prezintă în continuare culturile care asigură cea mai bună protectie a solurilor:

 

Grupa de culturi

Înclinarea terenului

sub 5%

5-10%

10-18%

18-25%

Foarte bune protectoare

5

10

10

35

Bune protectoare

15

20

40

35

Medii protectoare

20

20

20

15

Slab protectoare

60

50

30

15

 

4. Indicatorii rezultati din organizarea teritoriului exploatatiilor agricole

Datele cu privire la indicatorii sintetici rezultati din organizarea teritoriului exploatatiilor agricole pe teritorii administrative (tabelul nr. 11) se referă la:

4.1. Numărul trupurilor de teren

Se identifică numărul trupurilor de teren pe categorii de folosintă pentru fiecare exploatatie agricolă si apoi se grupează în functie de ordinul de mărime, după cum urmează:

- sub 10 ha

- 10- 50 ha

- 51- 110 ha

- 110- 200 ha

- 201- 300 ha

- 301-400 ha

- 401-500 ha

- peste 500 ha.

Documentatia trebuie să cuprindă si numărul trupurilor de teren al tuturor exploatatiilor agricole din cadrul teritoriului administrativ.

4.2. Caracterizarea asolamentelor

Pentru fiecare exploatatie agricolă si pe total teritoriu administrativ se centralizează numărul asolamentelor si al solelor, din care se departajează pe:

- asolamente de câmp

- asolamente furajere

- asolamente de protectie

- asolamente de legume

- alte asolamente.

Cu privire la mărimea solelor, acestea se grupează în raport de mărime astfel:

- sub 5 ha

- 5- 10 ha

- 10- 25 ha

- 25- 50 ha

- 50-110 ha.

Numărul total al solelor se prezintă pentru fiecare dintre tipurile de asolamente mentionate si se calculează suprafata medie.

Pentru terenurile aflate în exploatare individuală se vor face recomandări în cadrul documentatiei pentru gruparea culturilor pe trupuri sau tarlale, în vederea aplicării unitare a tehnologiilor de cultură, si pentru realizarea unei rotatii de 2-3 ani.

5. Organizarea terenului plantatiilor pomicole, viticole si de hamei

Organizarea terenului plantatiilor pomicole, viticole si de hamei are ca scop crearea conditiilor de organizare teritorială pentru folosirea eficientă a terenurilor, desfăsurarea optimă a proceselor de productie si aplicarea lucrărilor de îmbunătătiri funciare.

Dimensiunile minime pentru exploatatiile agricole comerciale de acest tip sunt:

- plantatii de pomi si pepiniere 5 ha

- căpsunerii, arbusti fructiferi 1 ha

- plantatii de vii nobile, pepiniere si hamei 5 ha.

Organizarea terenului plantatiilor pomicole, viticole si de hamei cuprinde următoarele elemente principale:

5.1. Amplasarea si dimensionarea elementelor teritoriale - se diferentiază în functie de orografia terenului, sol, eroziune, conditiile de exploatare a plantatiilor, agrotehnica aplicată pe terenuri irigate sau neirigate, de gradul de mecanizare etc.

Elementele teritoriale de lucru în plantatiile pomicole, viticole si de hamei sunt:

- masiv;

- tarla;

- parcelă.

Masivul trebuie să aibă în general forme compacte, care să se sprijine pe limite obligate.

Tarlaua este unitatea teritorială delimitată de zone de întoarcere pe linia de cea mai mare pantă si de drumuri pe curbele de nivel, în raport cu conditiile de relief, pentru executia mecanizată a lucrărilor, fiind formată din mai multe parcele.

Parcela este unitatea teritorială de bază, delimitată de linia de cea mai mare pantă, de poteci, iar pe directia curbelor de nivel, de drumuri corespunzătoare conditiilor de relief, amplasate la distante variabile în raport cu înclinarea terenului.

În ceea ce priveste mărimea si configuratia parcelelor, acestea sunt conditionate de configuratia terenului, panta, mijloacele de sustinere, limitele obligate, măsurile si lucrările de combatere a eroziunii solului.

Astfel, pe terenurile plane sau pe pante usoare până la 5% suprafata poate ajunge până la 5-6 ha.

Pe terenurile cu pante de 5-10% suprafata poate avea o mărime de 3-5 ha.

Pe terenurile cu pantă de peste 10% mărimea suprafetei variază de la 1 la 3 ha.

Lungimea parcelelor variază între 100-500 m, iar lătimea, între 50-250 m.

Formele cele mai frecvente sunt cele de dreptunghi, pătrat sau trapez, având întotdeauna două laturi paralele. 

5.2. Stabilirea si amplasarea retelei de drumuri, a zonelor de întoarcere, umbrire si influentă

Reteaua de drumuri trebuie să asigure legături bune cu toate tarlalele si parcelele de lucru, să fie practicabilă în tot cursul anului si să deservească o suprafată cât mai mare.

În functie de zona pe care o deservesc si de volumul transporturilor, drumurile pot fi:

- principale - cu lătimea de 5-6 m;

- secundare - cu lătimea de 3-4 m;

- poteci cu lătimea de 2 m.

Zonele de întoarcere se amplasează la capetele tarlalei, servind la întoarcerea agregatelor, având lătimi care variază între 3-8 m, în functie de mijloacele de lucru folosite.

Zonele de umbrire si influentă se amplasează în imediata apropiere a plantatiilor de protectie sau a masivelor de pădure pentru a feri primele rânduri, în special de vie, de influenta negativă a umbrei, având lătimea variabilă de 3-8 m, în functie de speciile componente din perdelele de protectie si de orientarea terenului.

5.3. Amplasarea lucrărilor de îmbunătătiri funciare (combaterea eroziunii solului si irigatii)

După natura lor, lucrările de combatere a eroziunii solului se clasifică în:

- lucrări pentru combaterea eroziunii de suprafată (lucrări si măsuri agrotehnice, lucrări si măsuri biologice, lucrări de modificare a pantei terenului si lucrări de amenajare a terenului);

- lucrări pentru combaterea eroziunii de adâncime (lucrări hidrotehnice si lucrări si măsuri biologice).

5.4. Alegerea speciilor sau soiurilor, repartizarea lor pe teren

Alegerea speciilor si soiurilor si amplasarea lor pe teren se fac în functie de conditiile pedoclimatice optime cerute de speciile si soiurile ce urmează a fi plantate, în principal dictate de factorii limitativi: temperatură, umiditate, grindină, îngheturi timpurii sau târzii, brume, inundatii, profunzimea si reactia solului, expozitia terenului, panta terenului etc. 

5.5. Amplasarea punctelor construite

Amplasarea constructiilor de lungă durată (crame, pivnite, depozite etc.) se realizează cât mai central fată de exploatatia pomicolă sau viticolă, în apropierea căilor de comunicatii.

Constructiile de scurtă durată (soproane, cantoane etc.) servesc pentru depozitarea si sortarea productiei, precum si pentru păstrarea inventarului de lucru; se amplasează la sediul fiecărei exploatatii.

6. Organizarea terenului păsunilor

Dimensiunile minime pentru exploatarea păsunilor naturale cultivate si culturilor furajere sunt de 25 ha.

Organizarea terenului păsunilor are ca scop asigurarea unui păsunat rational si o folosire completă a fondului funciar prin:

6.1. Repartizarea păsunilor pe specii si categorii (vârstă, productivitate) de animale - se realizează în functie de calitatea păsunii si a ierbii, precum si în functie de sediul exploatatiei.

Bovinelor, în special celor de lapte, li se repartizează păsunile cu o floră bogată, apropiate de sediu.

Oilor si caprelor li se repartizează păsunile depărtate, dar la o distantă care să permită întoarcerea lor la sediul exploatatiei, în caz contrar fiind necesară organizarea taberelor de vară.

În scopul folosirii mai eficiente a ierburilor de pe păsune, conditionat de particularitătile biologice ale fiecărei specii, este indicat ca păsunatul să se facă pe specii si categorii de vârstă, în următoarea succesiune: vaci de lapte, tineret bovin, animale de muncă si oi.

6.2. Dimensionarea si amplasarea tarlalelor (parcelelor) de păsunat - se fac în scopul coordonării păsunatului astfel încât acesta să respecte calendarul de păsunat. 

Numărul tarlalelor se determină pe baza perioadei necesare refacerii ierbii pe păsune si a numărului de zile în care poate fi păsunată o parcelă. Durata păsunatului, în zile, pe aceeasi parcelă depinde de specie: la ovine - 5-6 zile, la bovine - 5-8 zile, iar la porcine - 10 zile.

Forma parcelelor se recomandă să fie compactă, pe cât posibil rectangulară, reprezentată în special de dreptunghi.

În cazul terenurilor în pantă este indicată, de asemenea, păstrarea acestei forme, cu conditia respectării limitelor obligate.

Amplasarea parcelelor de păsunat se face tinându-se seama ca în cadrul unei parcele să fie realizată o vegetatie uniformă, animalele să aibă acces usor la locurile de adăpare si la tabere, să aibă pe toată lungimea o singură expozitie, iar latura lungă pe terenurile în pantă să fie paralelă cu curbele de nivel.

6.3. Stabilirea măsurilor si lucrărilor pentru combaterea eroziunii solului si refacerea covorului vegetal

Complexul de măsuri si de lucrări pentru prevenirea si combaterea eroziunii solului constă în:

- măsuri pentru refacerea covorului vegetal;

- măsuri agrotehnice si de îngrăsare;

- lucrări pentru ameliorarea regimului hidrologic si regularizarea scurgerilor de suprafată;

- plantatii si perdele antierozionale;

- măsuri de reglementare a păsunatului.

6.4. Dimensionarea si amplasarea retelei de drumuri si hătasuri - se realizează concomitent cu amplasarea tarlalelor si a măsurilor de prevenire si combatere a eroziunii, avându-se în vedere asigurarea unui acces usor, pe trasee cât mai scurte între tarlale, la adăposturi si centrele de productie, cu evitarea terenurilor mlăstinoase, soselelor si căilor ferate.

Drumurile de exploatare au lătimi de 6-8 m, hătasurile vor avea 10-15 m, iar drumurile de deservire a parcelelor vor avea lătimi de 6-12 m, în functie de importanta, gradul de solicitare si mărimea grupelor de animale.

6.5. Amplasarea locurilor de adăpat - se realizează cu folosirea cursurilor naturale de apă, puturilor existente, lacurilor, iazurilor, izvoarelor si prin efectuarea lucrărilor de amenajare în vederea accesului usor al animalelor.

6.6. Amplasarea taberelor de vară - se realizează pe păsunile situate la distante mai mari.



Tabelele sunt reproduse în facsimil.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

în temeiul prevederilor art. 26 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările ulterioare, si a Hotărârii Guvernului nr. 18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările si completările ulterioare,

emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia generală de elaborare si armonizare a politicilor, strategiilor si programelor va aduce la îndeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Petre Daea,

secretar de stat Avizăm favorabil:

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 17 septembrie 2002.

Nr. 419.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Sunt considerate calamităti naturale pierderile cantitative si calitative de recolte, mortalitatea si/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a fenomenelor naturale si a bolilor, pe areale extinse.

Art. 2. - Fenomenele naturale care generează calamităti naturale sunt cele nominalizate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură, care se caracterizează si se încadrează după cum urmează:

a) seceta excesivă complexă, persistentă în timp si care afectează terenurile neirigate, este fenomenul meteorologic care asociază seceta atmosferică cu seceta pedologică, determinând perturbări în starea de vegetatie a plantelor care duc la scăderea cantitativă si calitativă a recoltelor si chiar compromiterea partială sau totală a acestora;

b) inundatiile din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare, determinate de cauze naturale si care produc daune la culturile agricole si la animale;

c) ruperi de baraje produse din cauze naturale si care prin efectul lor distructiv provoacă pagube la culturile agricole si animale;

d) ploile abundente si de durată care determină stresul hidric produs de excesul de umiditate din sol, cu diferite grade de intensitate, provocând stagnarea si dereglarea proceselor de crestere si dezvoltare a plantelor;

e) temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistentă a plantelor, care conduc la încetinirea procesului dezvoltării plantelor si la distrugerea partială sau totală a culturilor agricole;

f) stratul gros de zăpadă ce produce pagube în sectorul vegetal si animal;

g) topirea bruscă a zăpezilor, care provoacă inundatii, revărsări de râuri, băltiri si produce daune la culturile agricole si animale;

h) uraganul - vânt puternic de peste 80 km/oră;

i) dezastrele si alte catastrofe naturale care se produc pe areale extinse si aduc pagube însemnate producătorilor agricoli;

j) bolile plantelor de cultură, care în conditii favorabile generează calamităti naturale: la cultura de grâu - Erysiphe spp; Septoria spp; Puccinia spp; Fusarium spp; la cultura de floarea-soarelui - Sclerotinia sclerotiorum; Phomopsis-Diaporthe helianthi; la vita de vie – Plasmopara viticola; la pomi fructiferi - Erwinia amylovora;

k) bolile animalelor care generează calamităti naturale:

- bolile din lista A a Oficiului International de Epizootii: febra aftoasă, stomatita veziculoasă, boala veziculoasă a porcului, pesta bovină, pesta micilor rumegătoare, pleuropneumonia contagioasă bovină, dermatita virală nodulară, febra văii de Rift, Bluetongue, variola ovină si caprină, pesta africană a calului, pesta porcină africană, pesta porcină clasică, pesta aviară si pseudopesta aviară;

- bolile din lista B a Oficiului International de Epizootii, ca encefalopatia spongiformă bovină si scrapia.

 

CAPITOLUL II

Constituirea sumei destinate despăgubirii producătorilor agricoli

 

Art. 3. - În bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor vor fi prevăzute anual sumele necesare despăgubirii producătorilor agricoli ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale si ale bolilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002 si subventionarea primelor de asigurare pentru riscurile asigurate la culturile si speciile de animale nominalizate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor.

Art. 4. - În cazul producerii fenomenelor naturale si al bolilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor sesizează Guvernul care, în functie de mărimea zonelor afectate, declară stare de calamitate naturală prin hotărâre.

Art. 5. - (1) Administrarea, utilizarea si gestionarea sumelor pentru despăgubirea producătorilor agricoli se fac de către Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor prin directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti.

(2) Se constituie în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, în subordinea Directiei generale de elaborare si armonizare a politicilor, strategiilor si programelor, din personalul existent, un birou compus din 3 persoane, care are ca scop aplicarea Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură.

Art. 6. - (1) Producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, pot beneficia de despăgubiri pentru calamitătile naturale produse de fenomenele naturale si bolile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002 numai pentru culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine si pestii care au fost asigurati de către societătile de asigurare si asigurare-reasigurare pentru fenomene naturale si boli, altele decât cele nominalizate la art. 2 din Legea nr. 381/2002, cu respectarea prevederilor art. 19 din aceeasi lege. Termenul maxim de încheiere a contractelor de asigurare a culturilor agricole este data de 15 decembrie pentru culturile însământate în toamnă si data de 31 mai pentru culturile însământate în primăvară si pentru plantatii.

(2) Agreerea societătilor de asigurare si asigurare-reasigurare se face anual de către Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform legislatiei în vigoare.

Art. 7. - (1) Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli pentru culturile agricole si plantatiile afectate de calamităti naturale numai pentru daune ce depăsesc 30% din productie, nivelul maxim al despăgubirilor fiind de 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului.

(2) Nivelul despăgubirilor acordate pe unitatea de suprafată pentru culturile agricole si plantatiile afectate de calamităti, care au înregistrat daune de peste 30% din productie, se stabileste prin aplicarea procentului de dăunare la valoarea cheltuielilor efectuate până la data producerii fenomenului, dar nu mai mult de 70% din valoarea acestora.

(3) Pe suprafetele afectate de calamitătile naturale prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002 cât si de factorii naturali de risc asigurati la societătile de asigurare si asigurare-reasigurare, valoarea despăgubirilor acordate producătorilor agricoli de la bugetul de stat se va diminua cu suma încasată de la societătile de asigurare si asigurare-reasigurare.

(4) În cazul producătorilor agricoli care au beneficiat de alocatii bugetare pentru culturi agricole si animale, valoarea cheltuielilor efectuate se diminuează cu contravaloarea alocatiilor bugetare primite.

(5) Cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului, pentru care se acordă despăgubiri, sunt: sământa, îngrăsămintele chimice, pesticidele, lucrările mecanice si manuale, irigatiile.

(6) Stabilirea procentului de dăunare pentru culturile agricole afectate se face prin raportarea productiei exprimate în unităti fizice, distrusă de calamitătile naturale, la productia exprimată în unităti fizice, înscrisă în polita de asigurare încheiată cu societătile de asigurare si asigurare-reasigurare.

(7) Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor efectuate la culturile agricole si plantatiile care au fost afectate, producătorul agricol trebuie să facă dovada efectuării acestor lucrări.

(8) Documentele care atestă efectuarea cheltuielilor ce se înscriu în devizul-cadru al culturii, conform tehnologiei specifice, vor fi puse la dispozitie comisiei constituite conform art. 9 si vor face parte din dosarul de despăgubiri.

(9) Devizele-cadru si tehnologiile specifice pentru fiecare cultură agricolă sunt cele elaborate de Institutul de Economie Agrară si însusite de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.

 

CAPITOLUL III

Constatarea si evaluarea pagubelor produse de calamităti naturale

 

Art. 8. - (1) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor va încheia o conventie-contract cu Compania Natională “Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodărire a Apelor” - S.A. pentru a obtine informări detaliate privind aria de răspândire si intensitate a fenomenelor naturale prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002.

(2) În baza informatiilor primite de la Compania Natională “Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodărire a Apelor” - S.A. si de la unitătile teritoriale Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor va sesiza Guvernul si va elabora o hotărâre pentru declararea stării de calamitate în zonele afectate.

Art. 9. - (1) Constatarea pagubelor si stabilirea nivelului despăgubirilor acordate se fac în prezenta producătorului agricol afectat, de către o comisie numită de prefectul judetului, la propunerea directorului general al directiei generale pentru agricultură si industrie alimentară judeteană si a municipiului Bucuresti, formată din primarul localitătii pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialisti de la centrul agricol ori, după caz, de la circumscriptia sanitară veterinară zonală în cazul pagubelor produse la animale, un delegat din partea organelor judetene ale Ministerului Finantelor Publice si reprezentantul societătii de asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol are încheiată asigurare potrivit prevederilor Legii nr. 381/2002.

(2) Comisia de constatare a daunelor si de stabilire a valorii despăgubirilor va utiliza devizele-cadru si normele tehnice de constatare, evaluare a pagubelor si stabilire a despăgubirilor, elaborate de societătile de asigurare si asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol a încheiat asigurarea.

(3) Pentru constatarea si evaluarea pagubelor la culturile agricole si animale se vor utiliza procesele-verbale prezentate în anexele nr. 5 si 6.

Art. 10. - Pentru a putea beneficia de prevederile prezentelor norme metodologice, producătorul agricol afectat de calamităti naturale trebuie să depună o înstiintare conform modelului prezentat în anexele nr. 1 si 2, la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele naturale si bolile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002, si să respecte termenele si metodologia de lucru prezentate la art. 19 si 20 din aceeasi lege.

Art. 11. - (1) Expertizarea daunelor în vederea - stabilirii dreptului si volumului despăgubirilor se face de comisia stabilită prin ordin al prefectului, care se convoacă de primarul comunei, orasului sau sectorului în cel târziu 48 de ore de la producerea evenimentului în cazul pieirii animalelor, păsărilor, familiilor de albine si pestilor.

(2) Pentru culturile agricole si plantatii, convocarea comisiei trebuie făcută în cel mult 3 zile de la producerea fenomenului.

Art. 12. - (1) După constatarea pe teren a producerii fenomenelor naturale prevăzute la art. 2 din Legea nr. 381/2002 si a valorii pagubelor, comisia va proceda la întocmirea documentatiei.

(2) Pentru culturile agricole si plantatiile afectate partial se va face o constatare preliminară a pagubelor si a cheltuielilor efectuate la data producerii fenomenului.

(3) La sfârsitul ciclului de productie se va face o constatare definitivă a pagubelor, cu încadrarea în prevederile art. 8 lit. a) din Legea nr. 381/2002 si ale art. 7 din prezentele norme metodologice.

(4) Pentru animale, păsări, familii de albine si pesti constatarea pagubelor si despăgubirea se fac într-o singură fază, cu respectarea prevederilor art. 8 lit. b) din Legea nr. 381/2002.

Art. 13. - Fac exceptie de la prevederile art. 12 producătorii agricoli care se încadrează în prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 381/2002.

Art. 14. - Documentele vor fi întocmite în dublu exemplar si semnate de toti membrii comisiei constituite conform art. 9 alin. (1) si vor fi trimise în termen de 5 zile la directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti în vederea verificării si centralizării, iar o copie de pe centralizator se va transmite si la prefectura judetului.

Art. 15. - (1) Directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti au obligatia preluării, verificării si centralizării actelor de constatare pentru stabilirea sumelor necesare acordării despăgubirilor.

(2) După verificarea documentatiilor de constatare a calamitătilor Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, prin biroul de aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002, aprobă sumele cuvenite pentru despăgubirea producătorilor agricoli, individualizate pe judete, si le comunică directiilor generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti si directiilor sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti.

Art. 16. - Directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti, în termen de 3 zile de la data centralizării documentelor, vor transmite o informare detaliată la Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, biroului de aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002.

Art. 17. - (1) În baza situatiei centralizatoare a documentelor de constatare a calamitătilor, în conformitate cumodelul prezentat în anexa nr. 3, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor va transmite Ministerului Finantelor Publice cererea pentru deschiderea creditelor bugetare.

(2) Cererea pentru deschiderea creditelor bugetare, însotită de situatia centralizatoare pe judete, se întocmeste conform modelului prezentat în anexa nr. 4.

Art. 18. - (1) După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finantelor Publice, din bugetul alocat Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor se alimentează conturile directiilor generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti si directiilor sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti.

(2) Plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli se face de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, prin directiile generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene si a municipiului Bucuresti, după aprobarea hotărârii Guvernului prin care zona respectivă este declarată zonă calamitată în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 381/2002.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Art. 19. - (1) Utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat în alte scopuri decât cele prevăzute în Legea nr. 381/2002 se sanctionează cu restituirea sumelor la bugetul de stat, actualizate cu indicele de inflatie pentru perioada în care au fost folosite în alte scopuri, dacă fapta nu a fost săvârsită în astfel de conditii încât să constituie infractiune.

(2) Organele de control ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor vor verifica permanent modul de întocmire a documentatiei, acordarea si utilizarea fondurilor bugetare pentru despăgubirea producătorilor agricoli.

Art. 20. - Curtea de Conturi controlează modul de acordare a despăgubirilor în conformitate cu prevederile legii.

Art. 21. - Sumele recuperate ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 alin. (1) se virează la bugetul de stat.

Art. 22. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.


*) Anexele sunt reproduse în facsimil.