MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 226 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 3 aprilie 2003
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 42 din 4 februarie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11
alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia
chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte,
aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 241/2001
Decizia nr. 69 din 18 februarie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
19. - Ordonantă de urgentă
privind organizarea si functionarea Corpului consilierilor de integrare
365. - Hotărâre privind
stabilirea datei pentru alegerea primarilor si consiliilor locale în unele circumscriptii
electorale
369. - Hotărâre pentru aprobarea
compensării timpului de muncă aferent zilelor stabilite ca zile libere din
perioada 28 aprilie - 2 mai 2003
ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
10. - Circulară privind nivelul
ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României valabil în luna
aprilie 2003
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 4 februarie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 241/2001
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Dumitru Sibian în
Dosarul nr. 16.056/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La apelul nominal sunt prezenti Maria Rădulescu, Ana
Florina Rădulescu, Luminita Rădulescu si Bogdan Rădulescu, lipsind autorul
exceptiei, precum si primarul general al municipiului Bucuresti, Societatea
Comercială “Apolodor” - S.A. din Bucuresti si Ministerul Finantelor Publice,
fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr.
324C/2002, având în vedere că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este
identic cu cel al cauzei mentionate.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea
dosarelor.
Părtile prezente nu se opun conexării.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite conditiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr.
47/1992, republicată, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 324C/2002 la Dosarul nr. 287C/2002,
care este primul înregistrat.
Părtile prezente solicită respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei, ca neîntemeiată, arătând că asupra constitutionalitătii
textului legal criticat Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, statuând
că dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 sunt constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 30 aprilie 2002 si din 20 iunie
2002, pronuntate în dosarele nr. 16.056/2001 si nr. 6.480/2002, Judecătoria
Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Dumitru Sibian si
Sevastita Sulica.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se
sustine că dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 40/1999 contravin prevederilor art. 24 si art. 41 alin. (1) si (2) din
Constitutie, întrucât “reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de apărare
pe cale comună”. Potrivit opiniei autorilor exceptiei, în acest fel “se acordă
unei persoane posibilitatea de a formula cerere de evacuare pe cale de
ordonantă presedintială”.
Instanta de judecată apreciază
exceptia de neconstitutionalitate ca fiind nefondată. Astfel cum se precizează
în Încheierea din 30 aprilie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 16.056/2001,
“chiriasul nu poate avea, în acelasi timp, si calitatea de proprietar al
imobilului, iar în spetă pârâtul - fost chirias - a avut această calitate, dar
a pierdut-o, întrucât contractul său de vânzare-cumpărare încheiat cu
încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 a fost desfiintat prin hotărâre
judecătorească”. În opinia instantei, aceasta este explicatia criticii de
neconstitutionalitate a textului în baza art. 41 alin. (1) si (2) din
Constitutie, deoarece autorul exceptiei pretinde ocrotirea dreptului său de
proprietate asupra locuintei fără a tine seama de faptul că acest drept nu-i
mai apartine, fiind pierdut în justitie.
Instanta consideră, tot astfel, că nici critica
privind violarea dreptului la apărare nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea
nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul arată că textul legal criticat nu
contravine prevederilor constitutionale. Textul art. 11 alin. (2) din ordonanta
de urgentă nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate, dar permite, în egală
măsură, atât proprietarului să intervină în justitie pentru apărarea dreptului
său, cât si locatarului să îsi facă apărările corespunzătoare fată de cererile
proprietarului. Se arată că prin intermediul art. 11 alin. (2) este sanctionată
atitudinea chiriasului sau a fostului chirias care, prin refuzul nejustificat
de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a
restituit imobilul, foloseste în mod abuziv locuinta.
De asemenea, Guvernul arată că nu poate fi sustinută
nici opinia autorului exceptiei potrivit căreia folosirea procedurii ordonantei
presedintiale ar încălca dreptul la apărare, deoarece, în realitate, aceasta
face parte din ansamblul procedurii judiciare stabilite prin lege.
Avocatul Poporului arată că instituirea unei proceduri
speciale, derogatorii de la dreptul comun, nu creează privilegii si
discriminări între cetăteni, ci pur si simplu, contrar celor sustinute de
autorul exceptiei, confirmă intentia legiuitorului de a întări dreptul de
proprietate privată.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile
cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
241/2001, potrivit cărora: “Lipsa unui răspuns scris sau refuzul
nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a încheia un nou
contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl
îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a
locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.”
Criticile de neconstitutionalitate vizează încălcarea,
prin textul de lege criticat, a prevederilor cuprinse în art. 24 si art. 41
alin. (1) si (2) din Legea fundamentală. Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea
observă că textul legal criticat recunoaste
proprietarului dreptul de a cere în justitie evacuarea neconditionată, pe calea
ordonantei presedintiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacă
acestia din urmă nu răspund sau refuză nejustificat solicitarea ce le este
adresată de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât, prin ipoteză,
este vorba despre exercitarea de către proprietar a dreptului său de
proprietate asupra locuintei - drept atestat printr-o hotărâre judecătorească
definitivă -, dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 40/1999 reprezintă, neîndoielnic, o formă de protectie a
proprietătii private, iar nu o violare a acestei proprietăti, astfel cum
pretind autorii exceptiei.
De altfel, examinând dosarele cauzei, Curtea observă
că problema dreptului de proprietate al pârâtului (în spetă, chirias) asupra
locuintei a făcut obiectul unui proces anterior, pe care acesta l-a pierdut.
Asa fiind, invocarea art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie ca temei al
criticii având ca obiect art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 40/1999 nu are nici o concludentă.
Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa,
de exemplu în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, si Decizia nr. 224 din
7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76
din 21 februarie 2000, că reglementarea contractului de închiriere nu priveste
regimul proprietătii.
Pe de altă parte, nici o prevedere constitutională nu
se împotriveste completării unor dispozitii de procedură civilă cuprinse în lege
cu o nouă ipoteză, referitoare la ordonanta presedintială.
Fiind vorba despre o ordonantă de urgentă a
Guvernului, chestiunea de a sti dacă normele de procedură civilă tin de
domeniul legii organice nu are importantă. În acest sens Curtea Constitutională,
prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat că interdictia
reglementării prin ordonantă în domenii rezervate legii organice nu este
aplicabilă ordonantei de urgentă a Guvernului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
241/2001, exceptie ridicată de Dumitru Sibian în Dosarul nr. 16.056/2001 si de
Sevastita Sulica în Dosarul nr. 6.480/2002 ale Judecătoriei Sectorului 2
Bucuresti.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 4 februarie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 18 februarie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv
în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. art. 46 alin. (1) si (2) din Legea
nr. 10/2001, exceptie ridicată de Maria Tomulescu si Ileana Jecu în Dosarul nr.
5.760/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, arătând că nu sunt încălcate dispozitiile art. 41 din Constitutie
referitoare la ocrotirea proprietătii private, întrucât textele de lege
criticate consacră protectia dobânditorului de bună-credintă, justificată din
ratiuni de echitate socială, care reprezintă o exceptie de la regula “resoluto
iure dantis resolvitur ius accipientis”.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2002, pronuntată în
Dosarul nr. 5.760/2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicată de Maria
Tomulescu si Ileana Jecu.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se
sustine că art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 contravine textelor
constitutionale ale art. 41 alin. (1), (2) si (3), întrucât buna-credintă a
dobânditorilor unui imobil preluat de stat fără titlu înlătură titlul de
proprietate al adevăratului proprietar, ceea ce echivalează cu o preluare
abuzivă.
Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti,
exprimându-si punctul de vedere, consideră exceptia de neconstitutionalitate ca
fiind neîntemeiată. Se apreciază că “din redactarea textului criticat rezultă
că, de regulă, actele de înstrăinare încheiate asupra imobilelor preluate fără
titlu sunt lovite de nulitate absolută, cazul în care actul de înstrăinare a
fost încheiat cu bună-credintă fiind o exceptie de la această regulă. Asadar,
potrivit acestei interpretări, actele de înstrăinare asupra imobilelor preluate
fără titlu încheiate de stat sunt lovite de nulitate absolută, întrucât statul,
în urma deposedării ilegale a proprietarului, nu poate pretinde că a stăpânit
cu bună-credintă imobilul astfel preluat si nici că a fost de bună-credintă la
înstrăinarea acestuia. Este o solutie ce derogă partial de la principiile
dreptului comun aplicabil vânzării lucrului altuia, în sensul că, în ipoteza în
care înstrăinătorul este de rea-credintă, iar dobânditorul este de
bună-credintă, contractul este lovit de nulitate absolută, iar nu de nulitate
relativă”.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De
asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu
modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul arată că, în ceea ce priveste art.
46 alin. (1), acesta consacră principiul constitutional al neretroactivitătii,
încheierea actelor juridice si regimul juridic al nulitătii acestora fiind
reglementate de legea în vigoare la acel moment.
Astfel, regimul juridic al proprietătii - continutul
juridic, limitele si mijloacele de apărare - este acelasi pentru toti
proprietarii, acestia fiind egal ocrotiti de legea civilă în vigoare, la acel
moment. Referitor la art. 46 alin. (2), se apreciază că protejarea
dobânditorului de bună-credintă este justificată de consideratiuni de echitate
si utilitate socială si constituie una dintre exceptiile de la principiul “resoluto
iure dantis, resolvitur ius accipientis”. În concluzie, exceptia de
neconstitutionalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale
criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 41,
referitoare la protectia proprietătii private, întrucât nu instituie un
tratament inegal în ocrotirea dreptului de proprietate, ci se reglementează
conditiile de valabilitate a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor
preluate de stat cu titlu sau fără titlu. Se mai arată că există o motivare
obiectivă si rezonabilă a instituirii exceptiei bunei-credinte si nu există o
disproportie între scopul urmărit de lege - stabilirea unor măsuri reparatorii
pentru fostii proprietari sau mostenitorii acestora - si mijloacele folosite.
Pe de altă parte, art. 41 din Constitutie statuează că legea stabileste
continutul si limitele dreptului de proprietate si, prin urmare, legiuitorul,
determinând aceste limite, are în vedere ocrotirea unor valori politice,
sociale sau juridice deosebite. Prin urmare, exceptia este considerată ca fiind
neîntemeiată.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75
din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul continut:
- Art. 46 alin. (1) si (2): “(1) Actele juridice de
înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca
obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt
valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data
înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care
actul a fost încheiat cu bună-credintă.”
Textul constitutional invocat de autoarele exceptiei
ca fiind încălcat are următoarea redactare:
- Art. 41 alin. (1), (2) si (3): “(1) Dreptul de
proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi
dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză
de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă
despăgubire.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că, prin coroborare cu alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001,
primul alineat al acestui articol are în vedere actele juridice de înstrăinare
a imobilelor preluate cu titlu valabil. Prin efectul acestei preluări,
proprietarul initial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea
statului, care, în această calitate, este îndreptătit să exercite toate
prerogativele dreptului său asupra bunului. Statul poate dispune de bunul său,
înstrăinându-l în mod valabil, cu respectarea legilor în vigoare la data
vânzării, fără să încalce dreptul proprietarului initial, care, în urma
preluării, a încetat să mai existe. Altfel spus, titularul initial al dreptului
de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data înstrăinării bunului
de către cel care îl detine în proprietate, recte statul, nu are cum să invoce
încălcarea - pe calea reglementării care recunoaste validitatea actului de
înstrăinare - a unui drept pe care nu-l mai are. Nu există, asadar, nici o
contradictie între reglementarea prevăzută de alin. (1) al art. 46 si
principiul constitutional al garantării dreptului de proprietate consacrat de
art. 41 din Legea fundamentală, motiv pentru care Curtea constată că, sub acest
aspect, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Cu privire la alin. (2) al art. 46 din Legea nr.
10/2001, Curtea retine că, potrivit celor ce rezultă din motivarea exceptiei,
critica de neconstitutionalitate vizează teza a doua a alineatului, potrivit
căreia - prin exceptie de la regula instituită prin teza întâi care
sanctionează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare având ca
obiect imobilele preluate fără titlu valabil - asemenea acte sunt valabile dacă
au fost încheiate cu bună-credintă.
Curtea consideră că, prin consacrarea bunei-credinte
ca o cauză de asanare a nulitătii absolute a actelor de înstrăinare a
imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înteles ca în conflictul
de interese legitime dintre adevăratul proprietar si subdobânditorul de
bună-credintă al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă.
Recunoasterea prevalentei interesului
subdobânditorului de bună-credintă a fost impusă de ratiuni care vizează
asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea raporturilor juridice.
Din punct de vedere juridic solutia se fundamentează pe principiul validitătii
aparentei în drept, a cărui esentă este exprimată prin adagiul “error
communis facit jus”. Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra
aplicabilitătii acestui principiu de drept în materia care face obiectul
controlului de constitutionalitate (de exemplu, prin Decizia nr. 191/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002),
retinând cu acel prilej că sincidenta principiului validitătii aparentei în
drept este însă subsecventă întrunirii cumulative a două conditii privind
eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului - eroare care
trebuie să fie comună sau unanimă si, de asemenea, invincibilă - si a unei
conditii privind buna-credintă a subdobânditorului, care trebuie să fie
perfectă, adică lipsită de orice culpă sau chiar îndoială imputabilă acestuia”.
De altfel, optiunea legiuitorului de a-l prefera pe
subdobânditorul de bună-credintă nu vine în contradictie cu spiritul Legii nr.
10/2001, si anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât în
situatia în care restituirea în natură nu mai poate opera devin aplicabile
dispozitiile art. 1 alin. (2) din legea mentionată, potrivit cărora: “(2) În
cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri
reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în
compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de detinător, cu
acordul persoanei îndreptătite, în acordare de actiuni la societăti comerciale tranzactionate
pe piata de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în
procesul de privatizare sau de despăgubiri bănesti.”
În consecintă, Curtea constată că art. 46 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 nu contravine prevederilor constitutionale privind
protectia proprietătii private, fiind în deplină concordantă cu art. 41 alin.
(1) teza a doua, potrivit căreia continutul si limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicată
de Maria Tomulescu si Ileana Jecu în Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 18 februarie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
organizarea si functionarea Corpului consilierilor de integrare
În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,
Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de
urgentă.
Art. 1. - (1) În cadrul Ministerului Integrării
Europene se organizează Corpul consilierilor de integrare, în coordonarea
directă a ministrului integrării europene, cu atributii în domeniul realizării
programelor si reformelor necesare în procesul pregătirii aderării României la
Uniunea Europeană.
(2) Corpul consilierilor de integrare prevăzut la
alin. (1) se organizează în limita unui număr total de 500 de posturi.
Art. 2. - (1) În Corpul consilierilor de integrare pot
fi încadrati specialisti în afaceri europene care au absolvit universităti de
prestigiu din tară si/sau din străinătate, cu experientă si specializări
postuniversitare si/sau titlu stiintific de doctor, cu diplome echivalate în
conditiile legii, în domeniile care fac obiectul procesului de pregătire pentru
aderarea la Uniunea Europeană, specifice ministerului în care se organizează
colectivul.
(2) Încadrarea specialistilor se realizează pe bază de
concurs sau examen, în conditiile legii, de către Ministerul Integrării
Europene, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului si cu participarea
ministerului interesat.
(3) Repartizarea numărului de consilieri de integrare
pe ministere se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Integrării Europene.
(4) Consilierii de integrare îsi desfăsoară efectiv
activitatea în cadrul unor colective organizate pe lângă ministri.
Atributiile consilierilor de integrare se stabilesc
prin ordin comun al ministrului integrării europene si ministrului pe lângă
care sunt repartizati.
Art. 3. - (1) Consilierii de integrare sunt salariati
cu contract individual de muncă. Salariile de bază si celelalte drepturi
salariale sunt cele stabilite, potrivit legii, pentru functia de consilier
diplomatic. Salariile de bază pot fi majorate cu până la 50% pe baza unor criterii
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Cuantumul drepturilor salariale ale persoanelor
încadrate în Corpul consilierilor de integrare prevăzut la art. 1 se stabileste
prin ordin al ministrului integrării europene, fără a depăsi nivelul salariului
de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister.
(3) Drepturile de delegare în tară si în străinătate,
stabilite în conditiile legii, pentru consilierii de integrare se suportă din
bugetele institutiilor publice în cadrul cărora acestia îsi desfăsoară efectiv
activitatea.
Art. 4. - (1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei
ordonante de urgentă se suplimentează cu 500 numărul maxim de posturi aprobat
Ministerului Integrării Europene.
(2) În anul 2003 cheltuielile de personal aprobate
Ministerului Integrării Europene se completează cu sume alocate cu această
destinatie din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, potrivit
legii.
Art. 5. - Se autorizează Ministerul Integrării
Europene să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor
prezentei ordonante de urgentă în structura posturilor si a cheltuielilor cu
salariile pe alineate, aprobate pentru anul 2003, cu avizul Ministerului
Finantelor Publice.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul integrării europene,
Hildegard Carola Puwak
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul muncii si solidaritătii sociale,
Marian Sârbu
Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General
al
Guvernului,
Petru Serban Mihăilescu
Bucuresti,
2 aprilie 2003.
Nr. 19.
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
stabilirea datei pentru alegerea primarilor si consiliilor locale în unele
circumscriptii electorale
În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 7 din
Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si
completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se stabileste data de 11 mai 2003 pentru
organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru primari si consilii locale în
circumscriptiile electorale prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 2. - Scrutinul pentru alegerile locale partiale
pentru primari si consilii locale din data de 11 mai 2003 are numărul de ordine
9 în cartea de alegător.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Bucuresti,
2 aprilie 2003.
Nr. 365.
ANEXĂ
LISTA
cuprinzând circumscriptiile electorale în care se
organizează alegeri locale partiale pentru primari si consilii locale
I. Circumscriptii electorale în care se organizează
alegeri locale partiale pentru primari si consilii locale
1. Comuna Paleu, judetul Bihor
2. Comuna Tămăseu, judetul Bihor
3. Comuna Dumitrita, judetul Bistrita-Năsăud
4. Comuna Negrilesti, judetul Bistrita-Năsăud
5. Comuna Crizbav, judetul Brasov
6. Comuna Bărăganu, judetul Constanta
7. Comuna Cămin, judetul Satu Mare
8. Comuna Simisna, judetul Sălaj
9. Comuna Titesti, judetul Vâlcea
II. Circumscriptii electorale în care se
organizează alegeri locale partiale pentru consilii locale
1. Comuna Ilieni, judetul Covasna
2. Comuna Piscolt, judetul Satu Mare
III. Circumscriptii electorale în care se
organizează alegeri locale partiale pentru primari
1. Comuna Bârsănesti, judetul Bacău
2. Comuna Lungasu de Jos, judetul Bihor
3. Comuna Rebra, judetul Bistrita-Năsăud
4. Comuna Stăuceni, judetul Botosani
5. Comuna Năeni, judetul Buzău
6. Comuna Naidăs, judetul Caras-Severin
7. Comuna Pietrosita, judetul Dâmbovita
8. Comuna Aninoasa, judetul Gorj
9. Comuna Scoarta, judetul Gorj
10. Comuna Avrămesti, judetul Harghita
11. Comuna Dridu, judetul Ialomita
12. Comuna Denta, judetul Timis
13. Comuna Izvoarele, judetul Tulcea
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru
aprobarea compensării timpului de muncă aferent zilelor stabilite ca zile
libere din perioada 28 aprilie-2 mai 2003
În temeiul art. 107 din Constitutie,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - (1) Se stabilesc ca zile libere zilele de
29, 30 aprilie si, respectiv, 2 mai 2003.
(2) Timpul de muncă neefectuat în zilele stabilite ca
zile libere prevăzute la alin. (1) se compensează în zilele de 5, 12 si 19
aprilie 2003.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) pot fi aplicate si
sectorului privat în măsura în care partenerii sociali nu stabilesc altfel.
(4) Prestarea muncii în zilele de sâmbătă, potrivit
alin. (2), nu conferă dreptul la salarizare suplimentară sau la acordarea de
timp liber corespunzător.
Art. 2. - Salariatii din unitătile cu foc continuu,
precum si alte unităti a căror activitate nu poate fi întreruptă vor beneficia
de zile libere potrivit art. 1, cu conditia de a asigura continuitatea
functionării acestor unităti.
Art. 3. - Autoritătile administratiei publice locale
vor lua măsuri pentru ca agentii economici cu profil de alimentatie publică sau
de desfacere a carburantilor să asigure aprovizionarea populatiei, iar
unitătile sanitare să asigure asistenta medicală.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul muncii si solidaritătii sociale,
Marian Sârbu
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Bucuresti,
2 aprilie 2003.
Nr. 369.
ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
BANCA
NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind
nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României valabil în
luna aprilie 2003
Având în vedere prevederile Legii nr. 101/1998 privind
Statutul Băncii Nationale a României si tinând seama de evolutiile macroeconomice
si monetare recente,
Banca Natională a României hotărăste:
Pentru luna aprilie 2003 nivelul ratei dobânzii de
referintă a Băncii Nationale a României este de 17,4% pe an.
GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,
MUGUR ISĂRESCU
Bucuresti,
1 aprilie 2003.
Nr. 10.