MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 250         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 11 aprilie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 100 din 6 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare

 

Decizia nr. 106 din 11 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002  privind colectarea creantelor bugetare

 

Decizia nr. 121 din 25 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

580/2002. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animală

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 100

din 6 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Vadim Tighiev în Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocând în acest sens jurisprundenta constantă a Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 3.237/2002, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Vadim Tighiev într-o cauză având ca obiect plângerea introdusă de acesta împotriva hotărârii prin care Oficiul National pentru Refugiati i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că dispozitiile criticate îngrădesc accesul liber la justitie prin limitarea la o singură cale de atac împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati, prin care i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat. Prin aceasta, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, se creează o discriminare fată de persoanele care “nu au statut juridic asimilat cetătenilor români”.

Tribunalul Bihor opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece acestea au fost instituite “tocmai pentru a asigura un acces lărgit la justitie persoanelor ce solicită una din formele de protectie prevăzute de lege si care au beneficiat deja, în cadrul primei cereri analizate de Oficiul National pentru Refugiati, de drepturile recunoscute de Constitutia României privind accesul liber la justitie si dreptul la apărare, interpretate prin prisma art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”. Reglementarea unei singure căi de atac în această materie nu a fost instituită, asa cum, fără temei, sustine autorul exceptiei, în considerarea lipsei calitătii de cetătean român, ci în considerarea unor situatii deosebite si pentru asigurarea celeritătii judecării cauzei. Dispozitiile criticate sunt în concordantă si

cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 261/2000).

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie (de exemplu, deciziile nr. 60/1993, 38/1998, 146/2001, 56/2002 si nr. 175/2002), prin care s-a statuat că accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenta si procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000), aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001), cu modificările si completările ulterioare, având următorul continut: “În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 21: . (1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate prevăd procedura de solutionare a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat, depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Potrivit alin. (3) al art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârii de respingere a cererii străinul poate depune plângere în termen de două zile de la comunicare, solutionarea acesteia fiind de competenta judecătoriei în a cărei rază teritorială îsi are sediul Oficiul National pentru Refugiati. În felul acesta străinului căruia i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat i se asigură accesul la justitie, fiind deci nefondată sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constitutie.

Faptul că legea nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii pronuntate de instantă nu constituie o încălcare a prevederilor art. 16 din Constitutie si nici a altei prevederi constitutionale, întrucât dispozitia legală criticată nu face distinctie între persoanele cărora li se aplică, ci urmăreste asigurarea celeritătii procedurii, având în vedere urgenta impusă de natura cauzelor care fac obiectul dispozitiilor criticate. De altfel, dispozitia legală ce face obiectul exceptiei este de natură procedurală, iar, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecată se stabileste prin lege.

Totodată, Curtea constată că s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile criticate prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 330 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate invocată. Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare, ridicată de Vadim Tighiev în Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 martie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 106

din 11 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, exceptie ridicată de Societatea comercială “Galmopan” - S.A. din Galati în Dosarul nr. 771/COM/2002 al Tribunalului Galati - Sectia comercială. La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Arată că dispozitiile criticate din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 au fost preluate de Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, iar acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 771/COM/2002, Tribunalul Galati – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea comercială “Galmopan” - S.A. din Galati într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare introduse de autoarea exceptiei împotriva intimatei Casa de Asigurări de Sănătate a Judetului Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 74 si 107 referitoare la adoptarea legilor si a hotărârilor, respectiv la actele Guvernului, deoarece cota majorărilor de întârziere pentru neplata creantelor bugetare nu este fixată prin legea de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 11/1996, asa cum ar trebui, ci printr-o hotărâre a Guvernului care nu are aceeasi fortă juridică ca cea a legii. De asemenea, sustine că “în acest context, Casa de Asigurări de Sănătate a Judetului Galati ne-a calculat majorări si penalităti folosind cote exagerat de mari si fără ca acestea să fi avut fortă juridică dată de o lege, chiar si de o ordonantă de urgentă si nicidecum de o hotărâre de Guvern. Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 trebuia să contină cota de majorare încă de la adoptarea sa ori Parlamentul să fi adus corectia atunci când s-a aprobat textul ordonantei prin Legea nr. 108/1996”.

Tribunalul Galati - Sectia comercială apreciază că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile constitutionale, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligatiilor bugetare intră în sfera răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât atribuirea competentei Guvernului de a stabili prin hotărâre cotele majorărilor de întârziere nu contravine prevederilor art. 74 din Constitutie, atâta timp cât hotărârea Guvernului nu se referă la sistemul legal de impuneri, ci priveste întinderea răspunderii judiciare pentru neîndeplinirea obligatiilor bugetare. Mai mult, criteriul legal de stabilire a acestor cote este determinat de corelarea lor cu taxa oficială a scontului. Având în vedere că prin hotărârea Guvernului sunt stabilite doar cotele majorărilor de întârziere si nu cuantumul impozitelor si taxelor, reglementarea acestora din urmă fiind de competenta exclusivă a legiuitorului, dispozitiile criticate sunt constitutionale, dând expresie competentei Guvernului de a emite acte normative în vederea organizării executării legilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare si din sustinerile autoarei exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 13 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002), care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, au fost abrogate. În noua reglementare privind colectarea creantelor bugetare dispozitiile criticate au fost preluate, solutia legislativă rămânând aceeasi, cu următorul continut:

- Art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002: “Nivelul dobânzii se stabileste prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.”

În jurisprudenta sa Curtea Constitutională a statuat că, atunci când dispozitia legală criticată a fost modificată sau preluată în noul act normativ, exceptia poate să fie examinată, dacă textul legal, în noua sa redactare, păstrează solutia legislativă initială (de exemplu, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995). Ca atare, Curtea urmează să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor art. 74 si ale art. 107 alin. (1) si (2) din Constitutia României, al căror continut este următorul:

- Art. 74: “(1) Legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie initiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgentă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.”;

- Art. 107 alin. (1) si (2): “(1) Guvernul adoptă hotărâri si ordonante.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate reglementează conditiile de stabilire a nivelului dobânzilor percepute pentru achitarea cu întârziere a obligatiilor bugetare.

Din textele constitutionale mentionate nu rezultă obligativitatea stabilirii prin lege a nivelului dobânzilor, al majorărilor de întârziere sau al penalitătilor pentru neexecutarea în termen a unor obligatii de plată.

În consecintă, legiuitorul este liber să delege Executivul cu reglementarea acestei chestiuni, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 107 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Hotărârea Guvernului la care se referă dispozitiile criticate, prin care se stabileste nivelul dobânzii, nu este un act de legiferare, care, potrivit dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, este în competenta exclusivă a

Parlamentului, ci este un act de organizare a executării legii (în cauză, a Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare), în deplină concordantă cu prevederile art. 107 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală.

Pe de altă parte, Curtea nu poate retine că, prin delegarea Guvernului de a stabili nivelul dobânzii pentru neplata la termenul scadent a obligatiilor bugetare, se creează cadrul de stabilire abuzivă a unor obligatii exorbitante în sarcina debitorilor. Criteriul pe baza căruia se stabileste, prin hotărâre a Guvernului, nivelul dobânzilor este un criteriu obiectiv determinat de nivelul dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, iar nu de liberul arbitru al Guvernului.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, exceptie ridicată de Societatea comercială “Galmopan” - S.A. din  Galati în Dosarul nr. 771/COM/2002 al Tribunalului Galati - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 martie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 121

din 25 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, exceptie ridicată de Asociatia Uzitex PAS Bucuresti în Dosarul nr. 941/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 nu contravin prevederilor art. 41 din Constitutie. De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate având acelas obiect, pe care le-a respins ca nefondate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 941/2002, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, exceptie ridicată de Asociatia Uzitex PAS Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, care prevede scutirea de plata taxei de timbru a cererilor, actiunilor si căilor de atac formulate de institutiile publice când au ca obiect venituri publice, creează un regim privilegiat pentru institutiile publice titulare ale unor drepturi de proprietate privată, ceea ce contravine dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că “în cauză nu sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, întrucât ratiunea pentru care anumite autorităti publice sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru este aceea că actiunile si cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, considerând că “legiuitorul este suveran în a acorda scutiri de plata taxelor de timbru în considerarea anumitor situatii determinate”.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată exceptia, arătând că “sumele provenite din taxa judiciară de timbru se fac venit la bugetul de stat, iar plata de către institutii a taxelor judiciare ar determina scoaterea temporară si nejustificată a unor sume de bani din bugetul statului, pentru a fi recuperate în momentul încasării acestei taxe”. Se apreciază, în concluzie, că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum a fost modificată si completată prin art. I pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 30 din 29 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, text care are următorul cuprins: “Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile si actiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia României, Guvernul României, Curtea Constitutională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.”

Critica de neconstitutionalitate a acestui text se bazează pe invocarea unei discriminări între ocrotirea proprietătii private a statului si cea a particularilor si, deci, a încălcării dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, potrivit cărora “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, exceptiile ridicate fiind respinse ca neîntemeiate prin mai multe decizii ale Curtii Constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, si prin Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 26 aprilie 2002, s-a stabilit că introducerea scutirii de plata taxei de timbru a institutiilor publice bugetare nu este neîntemeiată, nefiind vorba de o încălcare a principiului egalitătii în drepturi si nediscriminării prevăzut de art. 16 din Constitutie. În esentă, Curtea Constitutională a retinut că pentru institutiile publice bugetare s-a avut în vedere că sumele provenite din taxele judiciare de timbru se fac venit la bugetul de stat de la care sunt finantate aceste institutii. Astfel fiind, scutirea de la plata taxei de timbru este justificată de statutul institutiilor respective si de natura litigiilor.

Aceste considerente sunt valabile si în cauza de fată.

Invocarea de către autorul exceptiei a deosebirii de tratament juridic între proprietatea privată a statului si cea a particularilor nu poate fi primită, întrucât scutirea prin lege de la plata taxei judiciare de timbru nu are în vedere calitatea de titular al dreptului de proprietate a autoritătilor si institutiilor publice, ci, asa cum s-a arătat mai sus, de sursa de finantare a acestora, precum si de natura litigiilor.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Asociatia Uzitex PAS Bucuresti în Dosarul nr. 941/2002 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animală

 

Având în vedere prevederile art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 161.081 din 11 noiembrie 2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va lua măsuri pentru modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicării.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 10 decembrie 2002.

Nr. 580.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animală

 

Art. 1. - (1) România se va asigura că, fără a aduce atingere art. 7, începând cu 1 ianuarie 2007 controalele veterinare care se efectuează asupra animalelor vii si produselor mentionate în legislatia natională, conform anexei nr. 1, sau cele la care face referire alin. (1) al art. 16 si sunt destinate comertului nu se mai aplică la frontieră, ci sunt efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(2) De asemenea, autoritătile veterinare competente ale României se vor asigura că efectuarea controalelor documentelor zootehnice se aplică conform regulilor de control stabilite de prezenta normă sanitară veterinară.

(3) Prezenta normă sanitară veterinară nu va afecta controalele privind bunăstarea animalelor în timpul transportului si nici controalele efectuate ca parte a sarcinilor realizate într-o manieră nediscriminatorie de autoritătile responsabile pentru aplicarea generală a legii în România.

(4) Prezenta normă sanitară veterinară nu se va aplica controalelor veterinare asupra miscării animalelor de companie între România si statele membre ale Uniunii Europene, însotite de si sub responsabilitatea unei persoane fizice, atunci când aceste miscări nu sunt destinate unei tranzactii comerciale.

Art. 2. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare se întelege prin:

1. control veterinar - orice control fizic si/sau formalitate administrativă care se aplică animalelor sau produselor la care se referă art. 1, care sunt destinate protejării directe sau altfel a sănătătii publice ori a animalelor;

2. control zootehnic - orice control fizic si/sau formalitate administrativă care se aplică animalelor la care se referă legislatia mentionată în sectiunea a II-a a anexei nr. 1 si care sunt destinate, direct sau indirect, ameliorării raselor;

3. comert - schimburile comerciale dintre statele membre ale Uniunii Europene si România conform legislatiei nationale;

4. exploatatie - o unitate agricolă sau o clădire a unui comerciant, după cum este definită de legislatia natională în vigoare, situată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al României si în care animalele prevăzute de legislatia natională mentionată în anexele nr. 1 si 2, cu exceptia ecvideelor, sunt cazate sau tinute în mod obisnuit, precum si exploatatiile definite de legislatia veterinară specifică privind conditiile de sănătate a animalelor care reglementează miscarea si importul de ecvidee din tări terte;

5. centru sau organizatie - orice întreprindere care produce, depozitează, prelucrează sau manipulează produsele la care face referire art. 1;

6. autoritate veterinară competentă - autoritatea veterinară centrală a României, competentă să efectuează controale veterinare ori zootehnice, sau orice autoritate căreia aceasta i-a delegat competenta respectivă;

7. medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinară competentă.

 

CAPITOLUL I

Controale la origine

 

Art. 3. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că pot face obiectul comertului între statele membre ale Uniunii Europene si România numai animalele si produsele mentionate la art. 1, care îndeplinesc următoarele conditii:

a) animalele si produsele la care se referă anexa nr. 1 trebuie să îndeplinească cerintele legislatiei veterinare specifice mentionate în respectiva anexă, iar animalele si produsele la care se referă anexa nr. 2 trebuie să îndeplinească cerintele nationale de sănătate a animalelor din statele membre ale Uniunii Europene sau din România, ca tări de destinatie;

b) ele trebuie să provină din exploatatii, centre sau organizatii care sunt supuse controalelor veterinare oficiale în conformitate cu alin. (3);

c) ele trebuie, pe de o parte, să fie identificate în conformitate cu cerintele legislatiei veterinare nationale, iar pe de altă parte, să fie înregistrate astfel încât să poată fi identificată exploatatia de origine ori de tranzit, centrul sau organizatia de origine. Sistemele nationale de identificare sau de înregistrare trebuie să fie notificate Comisiei Europene. Înainte de 1 ianuarie 2007 autoritatea veterinară centrală a României trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta că sistemele de identificare si înregistrare aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene sunt aplicate si pentru miscarea animalelor pe teritoriul national;

d) atunci când sunt transportate, animalele si produsele mentionate în anexa nr. 1 trebuie să fie însotite de certificate de sănătate si/sau de orice alte documente prevăzute în legislatia veterinară specifică, iar pentru alte animale si produse, de certificate de sănătate si/sau de orice alte documente stabilite de regulile tării de destinatie.

Certificatele de sănătate sau documentele emise de medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatia, centrul sau organizatia de origine, în cazul documentelor solicitate de legislatia zootehnică la care se face referire în cap. II al anexei nr. 1, sau de autoritatea veterinară competentă trebuie să însotească animalul, animalele si produsele până la destinatie;

e) animalele susceptibile sau produsele animalelor susceptibile nu trebuie să provină:

1. din exploatatii, centre sau organizatii, zone ori regiuni care fac obiectul restrictiilor impuse conform regulilor nationale, după caz, fie din pricina animalelor afectate sau produselor provenite de la animalele afectate, datorită unor suspiciuni, focar, sau de existenta unei boli la care se referă anexa nr. 3, fie datorită aplicării măsurilor de protectie;

2. dintr-o exploatatie, centru, organizatie, zonă sau regiune care este supusă restrictiilor oficiale datorită unor suspiciuni, focar sau existentei unei alte boli decât cele la care se referă anexa nr. 3 sau din cauza aplicării măsurilor de protectie;

3. în cazurile în care ele sunt destinate pentru exploatatii, centre sau organizatii situate în România ori în state membre ale Uniunii Europene care au obtinut garantii, conform legislatiei veterinare specifice privind pro-

blemele de sănătate a animalelor, care reglementează comertul cu animale din speciile bovine si suine, sau altor reguli conform legislatiei nationale, ca liber de o anume boală, pe tot teritoriul sau pe o parte a acestuia, dintr-o exploatatie care nu furnizează garantiile ce pot fi solicitate de statul membru al Uniunii Europene sau de România, cu referire la alte boli decât cele mentionate în anexa nr. 3;

4. atunci când ele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene sau României ori unei părti a teritoriului acestora, care a beneficiat de garantiile suplimentare conforme cu legislatia veterinară specifică privind problemele de sănătate a animalelor, care reglementează comertul cu bovine si porcine, dintr-o exploatatie, centru sau organizatie si, când este cazul, de pe teritoriul care nu oferă garantiile suplimentare prevăzute. Autoritatea veterinară competentă a tării de origine se va asigura, înaintea emiterii certificatului de sănătate sau documentului de însotire, că exploatatiile, centrele sau organizatiile sunt conforme cu cerintele prevăzute la acest punct;

f) atunci când operatiunea de transport implică mai multe locuri de destinatie, animalele si produsele trebuie grupate împreună în tot atâtea loturi câte locuri de destinatii sunt. Fiecare lot trebuie să fie însotit de certificate de sănătate si/sau de documente conform lit. d);

g) când animalele si produsele la care se face referire în anexa nr. 1, care se supun legislatiei nationale, sunt destinate exportului pentru o tară tertă prin traversarea teritoriului altui stat membru al Uniunii Europene, operatiunile de transport trebuie, cu exceptia cazurilor de urgentă autorizate de către autoritatea veterinară competentă pentru asigurarea bunăstării animalelor, să rămână sub supraveghere vamală până la punctul de iesire, în conformitate cu aranjamentele ulterioare ce trebuie să fie stabilite de autoritatea veterinară centrală a României, actionând conform procedurii nationale. Mai mult, în cazul animalelor si produselor care nu sunt conforme cu legislatia natională sau al animalelor si produselor la care se referă anexa nr. 2, tranzitul poate avea loc numai dacă acesta a fost autorizat expres de autoritatea veterinară competentă a tării de tranzit.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că:

a) animalele si produsele la care se referă art. 1, care ar putea fi tăiate în baza unui program national pentru eradicarea unor boli la care nu se face referire în anexa nr. 3, nu sunt expediate către teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau din aceasta către teritoriul României;

b) animalele si produsele la care fac referire anexele nr. 1 si 2 nu sunt expediate către teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al României dacă ele nu pot fi comercializate pe propriul teritoriu din motive de sănătate a oamenilor sau a animalelor.

(3) Fără a aduce atingere responsabilitătii încredintate în baza legislatiei nationale medicului veterinar oficial privind monitorizarea, autoritatea veterinară competentă va efectua controale în exploatatii, piete si centre de colectare autorizate, alte centre sau organizatii, pentru a se convinge că animalele si produsele destinate comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene corespund cerintelor legislatiei specifice si în special că îndeplinesc conditiile stabilite la alin. (1) lit. c) si d) cu privire la identificare. Atunci când există motive pentru suspectarea faptului că cerintele nationale nu sunt îndeplinite, autoritatea veterinară competentă va efectua controalele necesare si dacă suspiciunea se confirmă, va lua măsuri corespunzătoare care pot include izolarea exploatatiei, a centrului sau a organizatiei respective.

(4) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în special pentru a se tine seama de specia în cauză, conform procedurii nationale.

Art. 4. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României, ca reprezentant al statului de expediere, va lua măsurile necesare pentru a se asigura că:

a) detinătorii de animale si produse la care se referă art. 1 se conformează cerintelor de sănătate a animalelor sau cerintelor zootehnice nationale la care se referă prezenta normă sanitară veterinară, în toate etapele de productie si comercializare;

b) animalele si produsele la care se referă anexa nr. 1 sunt controlate din punct de vedere veterinar la fel de atent ca si când ar fi destinate pietei nationale, exceptând cazul în care este altfel prevăzut de regulile nationale;

c) animalele sunt transportate în mijloace de transport corespunzătoare care îndeplinesc conditiile de igienă.

(2) Autoritatea veterinară competentă a tării de origine care a emis certificatul de sănătate sau documentul care însoteste animalele ori produsele, va comunica, în ziua în care ele sunt emise si prin mijlocul unui sistem computerizat prevăzut de art. 15, autoritătii veterinare centrale a statului membru al Uniunii Europene de destinatie si autoritătii veterinare competente a locului de destinatie data de expediere care urmează să fie stabilită de autoritatea veterinară centrală a României, conform procedurii nationale.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României, ca tară de expediere, va lua măsuri corespunzătoare pentru a sanctiona încălcarea legislatiei zootehnice si veterinare de către persoane fizice sau juridice, atunci când se constată că regulile legislatiei veterinare nationale au fost încălcate si în special atunci când se constată că certificatele de sănătate, documentele sau mărcile de identificare nu corespund statutului animalelor sau exploatatiilor lor de origine ori caracteristicilor actuale ale produselor.

 

CAPITOLUL II

Controale la sosirea la destinatie

 

Art. 5. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României, ca reprezentant al statului de destinatie, va implementa următoarele măsuri de inspectie:

a) autoritatea veterinară competentă poate stabili la locul de destinatie a animalelor si produselor, prin intermediul unor controale veterinare nediscriminatorii efectuate la fata locului, ca cerintele art. 3 să fie respectate si, în acelasi timp, aceasta poate recolta probe. Suplimentar pot fi efectuate, de asemenea, controale în timpul transportului animalelor si produselor în teritoriu atunci când autoritatea veterinară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene de tranzit sau a tării de destinatie detine informatii care conduc la suspiciunea unei neregularităti;

b) în plus, atunci când animalele la care se referă art. 1 si care sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt destinate:

1. unei piete autorizate sau unui centru de colectare, asa cum este definit de legislatia veterinară natională, operatorul din acele locuri va fi responsabil pentru admiterea animalelor care nu îndeplinesc conditiile art. 3 alin. (1).

Autoritatea veterinară competentă trebuie să controleze, prin intermediul unor inspectii nediscriminatorii ale certificatelor de sănătate sau ale documentelor care însotesc animalele, că acestea îndeplinesc conditiile mentionate;

2. unui abator plasat sub supravegherea unui medic veterinar, acesta din urmă trebuie să se asigure, în special pe baza certificatului de sănătate sau a documentului de însotire, că sunt tăiate numai animale care îndeplinesc conditiile art. 3 alin. (1). Operatorul abatorului va fi responsabil pentru tăierea animalelor care nu îndeplinesc conditiile art. 3 alin. (1) lit. c) si d);

3. pentru un comerciant înregistrat care divizează transporturile sau pentru orice unitate care nu face obiectul unei supravegheri permanente, un astfel de comerciant sau unitate va fi considerată de către autoritatea veterinară competentă drept destinatarul animalelor si se vor aplica conditiile stabilite la art. 5 alin. (2);

4. unor exploatatii, centre sau organizatii, atunci când lotul transportat este partial descărcat în timpul transportului, fiecare animal sau grup de animale trebuie să fie însotit, în conformitate cu art. 3, de originalul certificatului de sănătate sau al documentului de însotire până când ajunge la destinatarul mentionat în acestea. Destinatarii la care se referă pct. 3 si 4 trebuie să controleze, înainte ca transportul să fie divizat sau vândut spre mai multe destinatii, că marcările de identificare, certificatele de sănătate sau documentele însotitoare la care se referă art. 3 alin. (1) lit. c) si d) sunt prezente, să notifice autoritătii veterinare competente orice neregularitate sau anomalie si, în acest ultim caz, să izoleze animalele vizate înainte ca autoritatea veterinară competentă să fi luat o decizie cu privire la acestea. Garantiile care trebuie să fie furnizate de destinatarii la care se referă pct. 3 si 4 trebuie să fie specificate într-o conventie cu autoritatea veterinară competentă, ce va fi semnată anterior înregistrării prevăzute la art. 12. Autoritatea veterinară competentă va efectua controale la fata locului pentru a verifica respectarea si conformitatea acelor garantii. Acest punct se va aplica mutatis mutandis destinatarilor produselor la care se referă art. 1.

(2) Toti destinatarii care apar pe certificatul de sănătate sau pe documentul prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. d) trebuie:

a) să raporteze în avans, la cererea autoritătii veterinare competente si pentru a se putea continua efectuarea controalelor la care se referă alin. (1), date privind sosirea animalelor si produselor dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, în special privind natura transportului si data anticipată de sosire. Totusi limita de timp pentru notificare nu va fi, ca o regulă generală, mai mare de o zi desi, în circumstante exceptionale, statele membre ale Uniunii Europene si România, ca tări de destinatie, pot solicita ca notificarea să se facă cu două zile înainte. Această notificare nu este solicitată pentru caii înregistrati care posedă un document de identificare prevăzut de legislatia veterinară specifică privind conditiile zootehnice si genealogice care reglementează comertul cu ecvidee;

b) să păstreze, pentru o perioadă de cel putin 6 luni, care urmează să fie specificată de către autoritatea veterinară competentă, certificatele de sănătate sau documentele la care se referă art. 3, pentru a le prezenta autoritătii veterinare competente, dacă aceasta din urmă le solicită.

(3) Reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu procedura natională.

Art. 6. - (1) Atunci când legislatia natională solicită ca animalele să fie puse în carantină, aceasta va avea loc în mod obisnuit în exploatatia de destinatie.

(2) Poate să fie folosită o statie de carantină dacă aceasta se justifică din punct de vedere veterinar. O astfel de statie va fi evaluată ca loc de destinatie a lotului.

Autoritatea veterinară centrală a României va notifica Comisiei Europene faptul că toate animalele importate în România trebuie să fie tinute în carantină o perioadă de 60 de zile, în conformitate cu procedura natională mentionată în Ordinul ministrului agriculturii si industriei alimentare nr. 114/1975, partea a II-a, cap. III, art. 115 si 120, si motivele aplicării unor astfel de actiuni.

(3) Obligatiile referitoare la carantină si localizarea acesteia din urmă vor fi specificate conform cerintelor veterinare la care se referă art. 16 alin. (2).

Art. 7. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că pe parcursul controalelor efectuate în locurile unde animalele si produsele la care se referă anexa nr. 1, care provin din tări terte si pot fi introduse în România, cum ar fi: porturi, aeroporturi si posturi de inspectie de frontieră cu tările terte, se vor lua următoarele măsuri:

a) sunt controlate certificatele de sănătate si documentele care însotesc animalele si produsele;

b) animalele si produsele de origine animală din Comunitatea Europeană vor fi supuse regulilor de control stabilite în art. 5;

c) produsele din tările terte vor fi supuse regulilor stabilite de legislatia veterinară specifică care stabileste principiile ce guvernează organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intră în Comunitatea Europeană din tări terte;

d) animalele din tările terte vor fi supuse regulilor stabilite în legislatia specifică referitoare la stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare asupra animalelor care intră în Comunitatea Europeană din tări terte.

(2) Prin derogare de la alin. (1), toate animalele si produsele transportate prin mijloace de transport care asigură o legătură permanentă si directă între două puncte geografice din Comunitatea Europeană si România vor fi supuse regulilor de control prevăzute la art. 5.

Art. 8. - (1) În timpul unui control efectuat la locul de destinatie a lotului sau pe parcursul transportului autoritatea veterinară competentă stabileste:

a) prezenta agentilor responsabili pentru o boală la care se referă Ordinul ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 23 martie 2000, a unei zoonoze sau boli ori a oricărei alte cauze similare ce poate constitui un risc serios pentru animale sau oameni, ori dacă produsele provin dintr-o regiune contaminată de o boală epizootică, aceasta va ordona ca animalul sau transportul de animale să fie pus în carantină la cea mai apropiată statie de carantină ori să fie tăiat si/sau distrus. Costurile implicate de măsurile prevăzute de lit. a) vor fi suportate de către expeditor sau de către reprezentantul său ori de persoana responsabilă pentru acele produse sau animale. Autoritătile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene si României, ca tări de destinatie, vor notifica reciproc si Comisiei Europene, în scris, prin cele mai corespunzătoare mijloace, despre constatările făcute, deciziile luate si motivele pentru astfel de decizii. Se pot aplica măsurile de protectie prevăzute la art. 10;

b) fără a se aduce atingere prevederilor lit. a), animalele si produsele care nu îndeplinesc conditiile stabilite de legislatia veterinară specifică sau atunci când România obtine garantii suplimentare, conform prevederilor art. 9 din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 236/2002 sau altor reglementări referitoare la sănătatea animalelor, autoritatea veterinară centrală a României poate, cu conditia ca motivele de sănătate publică ori a animalelor să o permită, să ofere exepeditorului sau reprezentantului său posibilitatea de a alege între:

1. mentinerea animalelor si produselor sub supraveghere până când este confirmat acordul cu regulile stabilite, iar în cazul prezentei reziduurilor si în eventualitatea nerespectării acestor reguli, aplicarea măsurilor prevăzute de legislatia specifică;

2. tăierea animalelor sau distrugerea produselor;

3. returnarea animalului sau a transportului, cu autorizarea autoritătii veterinare centrale a României ca reprezentant al statului de expeditie si notificarea prealabilă a statului/statelor membru/membre al/ale Uniunii Europene, ca tări de tranzit. Dacă se constată că documentele sau certificatele de sănătate contin nereguli, proprietarului sau reprezentantului său i se va acorda o perioadă de gratie înaintea recurgerii la această ultimă posibilitate.

(2) În conformitate cu procedura natională, autoritatea veterinară centrală a României va întocmi o listă a bolilor conform alin. (1) si conditii detaliate pentru aplicarea prezentului articol.

Art. 9. - (1) În cazurile prevăzute la art. 8 autoritatea veterinară centrală a României va lua legătura fără întârziere cu autoritatea veterinară centrală a tării de expediere. Aceasta din urmă va lua toate măsurile necesare si va notifica autoritătii veterinare centrale a României natura controalelor efectuate, deciziile luate si motivele acestora.

Dacă autoritatea veterinară centrală a României consideră că aceste măsuri sunt inadecvate, autoritătile veterinare competente ale celor două tări vor căuta împreună căi si mijloace pentru a remedia situatia si, dacă se consideră oportun, aceasta poate implica inspectii la fata locului. Atunci când controalele prevăzute la art. 8 demonstrează nereguli repetate, autoritatea veterinară centrală a României va informa Comisia Europeană. Comisia Europeană, la cererea autoritătii veterinare centrale a României sau din proprie initiativă si tinând cont de natura încălcărilor stabilite, se poate decide de comun acord:

a) trimiterea de inspectori la locul respectiv, împreună cu autoritătile nationale competente;

b) instruirea unui medic veterinar, al cărui nume va fi mentionat pe lista ce urmează să fie pregătită de Comisia Europeană, pentru statele membre ale Uniunii Europene, si de către autoritatea veterinară centrală a României pentru România, care va verifica faptele la fata locului;

c) solicitarea către autoritatea veterinară centrală a tării de origine să intensifice controalele asupra exploatatiei, centrului, organizatiei, pietei autorizate sau centrului de colectare ori asupra regiunii de origine. Inspectorii desemnati vor informa Comisia Europeană si autoritătile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene si, respectiv, autoritatea veterinară centrală a României asupra constatărilor făcute. În functie de constatările rezultate, tara de expediere, la solicitarea autoritătii veterinare centrale a tării de destinatie, trebuie să intensifice controalele asupra animalelor si produselor provenind din exploatatia, centrul, organizatia, piata autorizată sau centrul de colectare ori din regiunea în cauză si, dacă există motive serioase de sănătate publică sau a animalelor, să suspende eliberarea oricăror certificate de sănătate sau miscări de animale. Autoritatea veterinară centrală a României poate, la rândul său, să intensifice controalele pentru animalele care provin din aceeasi exploatatie, centru, organizatie, piată autorizată, centru de colectare sau regiune. La cererea unuia dintre cele două state interesate - atunci când neregularitătile au fost confirmate de opinia expertului - trebuie să fie luate, în conformitate cu procedura prevăzută de legislatia fiecărei părti, măsuri corespunzătoare care pot merge până la interzicerea provizorie a introducerii pe teritoriul României, ca stat de destinatie, a animalelor si produselor ce provin din acea exploatatie, centru, organizatie, piată autorizată, centru de colectare sau regiune. Aceste măsuri trebuie să fie confirmate sau revizuite cât mai curând în conformitate cu procedura fiecărei părti.

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute la lit. b), drepturile de apel existente în baza legislatiei în vigoare din statele membre ale Uniunii Europene sau din România contra deciziilor autoritătilor competente nu vor fi afectate de prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

a) Deciziile luate de către autoritatea veterinară centrală a României, ca tară de destinatie, si motivatiile pentru astfel de decizii vor fi notificate expeditorului sau reprezentantului său si autoritătii veterinare competente a tării de expediere.

b) Dacă expeditorul sau reprezentantul său o solicită, deciziile mentionate si motivatiile acestora îi vor fi înmânate în scris, împreună cu detaliile drepturilor de apel pe care le are la dispozitie conform legislatiei în vigoare în România, procedura si limitele de timp aplicabile.

c) În eventualitatea unei dispute cele două părti interesate pot, dacă sunt de acord, ca într-o perioadă de maximum o lună să supună disputa evaluării unui expert al cărui nume va apărea pe lista expertilor. Costul consultării expertului va fi suportat de către tara care solicită aderarea.

d) Acest expert va elabora opinia sa în cel mult 72 de ore sau după primirea rezultatelor oricăror analize. Părtile se vor supune opiniilor expertului, corespunzătoare legislatiei veterinare nationale.

(3) Costurile returnării transportului, retinerii ori izolării animalelor sau, dacă se consideră corespunzător, ale tăierii ori distrugerii lor vor fi suportate de expeditor, reprezentantul său sau de persoana responsabilă pentru animale ori produse.

(4) Reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu procedura natională.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii comune

 

Art. 10. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României va notifica imediat statelor membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene orice focar de boală de pe teritoriul său, pe lângă focarele de boli la care se referă Ordinul ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 156/1999, orice zoonoze, boli sau alte cauze similare care pot constitui un risc serios pentru sănătatea animalelor sau a oamenilor.

a) Autoritatea veterinară centrală a tării de expediere va implementa imediat măsurile de control si de protectie prevăzute de regulile legislatiei nationale, în special determinarea zonelor tampon prevăzute de acele reguli, sau va adopta orice altă măsură pe care o consideră corespunzătoare.

b) Autoritatea veterinară centrală a României, ca tară de destinatie sau de tranzit, care, în cursul unui control prevăzut la art. 5, a stabilit existenta uneia dintre bolile sau cauzele la care se referă lit. a) alin. (1), poate lua, dacă este necesar, măsuri de precautie prevăzute în regulile legislatiei veterinare nationale, incluzând carantinarea animalelor.

c) Până când vor fi luate măsuri conform lit. b), autoritatea veterinară centrală a României, ca tară de destinatie, poate, pe baza unor motive serioase de sănătate publică sau de sănătate a animalelor, să ia măsuri de protectie interimare cu privire la exploatatiile, centrele sau organizatiile în cauză ori, în cazul unei boli epizootice, cu privire la zona tampon prevăzută de legislatia veterinară natională.

d) Măsurile luate de autoritatea veterinară centrală a României vor fi notificate fără întârziere Comisiei Europene.

(2) La solicitarea României sau la initiativa Comisiei Europene unul sau mai multi reprezentanti ai acesteia se pot deplasa în România pentru a examina, în colaborare cu autoritătile veterinare competente din tara noastră, ce măsuri au fost luate si vor evalua acele măsuri.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României va adopta reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol si, în special, va elabora lista zoonozelor sau cauzele care pot constitui un risc serios pentru sănătatea umană, conform procedurii nationale.

Art. 11. - Autoritatea veterinară centrală a României va desemna structurile veterinare responsabile pentru efectuarea controalelor sanitare veterinare si colaborarea cu departamentele de inspectie ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 12. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că toti comerciantii implicati în comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale si/sau produse la care face referire art. 1:

a) vor fi solicitati, la cererea autoritătii veterinare competente, să se înregistreze anterior într-un registru oficial;

b) vor tine o evidentă a livrărilor, iar pentru destinatarii la care se referă art. 5 alin. (1) lit. b), a destinatiei ulterioare a animalelor si produselor.

(2) Evidenta mentionată va fi păstrată pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită de autoritatea veterinară centrală a României, astfel încât să poată fi prezentată la cererea autoritătilor competente.

Art. 13. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura, de asemenea, că oficialii din structurile sale veterinare, dacă este necesar, în colaborare cu oficialii altor structuri împuternicite în acest scop, pot în special:

a) să efectueze inspectii ale exploatatiilor, instalatiilor, mijloacelor de transport si procedeeleor utilizate pentru marcarea si identificarea animalelor;

b) să controleze dacă, în ceea ce priveste produsele mentionate în anexa nr. 1, personalul corespunde cerintelor specificate în legislatia mentionată în respectiva anexă;

c) să recolteze probe de la:

1. animalele tinute în vederea vânzării, punerii pe piată sau a transportului;

2. produsele tinute în vederea stocării sau vânzării, punerii pe piată ori a transportului;

d) să examineze documentele sau baza de date referitoare la controalele efectuate ca urmare a măsurilor suplimentare luate conform prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să solicite exploatatiilor, centrelor sau organizatiilor care sunt controlate să acorde colaborarea necesară pentru îndeplinirea sarcinilor mentionate anterior.

Art. 14. - Autoritatea veterinară centrală a României poate să amendeze lista bolilor la care face referire anexa nr. 3, în conformitate cu procedura natională.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale si tranzitorii

 

Art. 15. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României va introduce, în conformitate cu procedura natională, un sistem computerizat care va lega autoritătile veterinare, în special pentru a facilita schimbul de informatii între autoritătile veterinare competente ale regiunilor unde au fost eliberate certificate de sănătate sau documente de însotire a animalelor si produselor si autoritatea veterinară centrală a României, precum si între aceasta si autoritătile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(2) În conformitate cu procedura natională, autoritatea veterinară centrală a României va adopta procedura pentru aplicarea prevederilor prezentului articol si în special standardele corespunzătoare pentru schimbul de date si regulile de securitate privind schimburile de date.

Art. 16. - (1) Până la adoptarea regulilor nationale si fără a aduce atingere oricăror reglementări nationale stabilite pentru identificarea loturilor, comertul cu animale si produse mentionate în anexa nr. 2 va fi supus regulilor de control stabilite de prezenta norma sanitară veterinară, în special celor mentionate la art. 3 alin. (1) lit. a).

(2) Autoritatea veterinară centrală a României va comunica Comisiei Europene conditiile si procedurile aplicabile comertului cu animale si produse la care se referă alin. (1).

(3) În conformitate cu procedura natională, autoritatea veterinară centrală a României va stabili măsurile necesare pentru transmiterea computerizată a conditiilor mentionate la alin. (2).

(4) În cazul animalelor si produselor care nu sunt încă acoperite legislativ, până la adoptarea regulilor nationale care reglementează comercializarea lor, vor fi utilizate regulile de control prevăzute pentru animalele si produsele de origine animală.

Art. 17. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României va trimite Comisiei Europene informatiile privind controalele efectuate conform prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în special privind frecventa comunicării informatiilor, modelul ce va fi utilizat si tipul informatiei solicitate vor fi stabilite în conformitate cu procedura natională.

Art. 18. - Pentru a permite implementarea gradată a măsurilor de control stabilite de prezenta normă sanitară veterinară autoritatea veterinară centrală a României poate efectua:

a) controale privind documentele în timpul transportului animalelor si produselor cuprinse în anexele nr. 1 si 2 sau importate din tări terte;

b) controale veterinare la fata locului, de natură nediscriminatorie, în timpul transportului animalelor si produselor cuprinse în anexa nr. 2.

Art. 19. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta documentele legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, va lua măsurile necesare si va sanctiona potrivit legii orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

Art. 20. - Anexele nr. 1, 2 si 3 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 1

la norma sanitară veterinară

 

CAPITOLUL I

Legislatie veterinară

SECTIUNEA 1

 

1. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 65/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate animală ce guvernează miscarea ecvideelor între statele membre si România si importul lor din tări terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iulie 2002.

2. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 66/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate si certificarea veterinară pentru comertul României cu statele membre cu ovine si caprine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 9 mai 2002.

3. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 74/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor ce reglementează comertul României cu statele membre si importul din tări terte de embrioni proveniti de la animalele domestice din specia bovină, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 27 martie 2002.

4. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 236/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002.

5. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 353/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul si comercializarea materialului seminal bovin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2002.

6. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 474/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor, care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte de păsări si ouă de incubatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002.

7. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 494/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor ce reglementează punerea pe piată a animalelor si produselor de acvacultură, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21 martie 2002.

8. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 170/2000 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia si bunăstarea animalelor în timpul transportului.

9. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 353/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul si comercializarea materialului seminal bovin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2002.

10. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 24/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare pentru stabilirea listei tărilor terte si a centrelor de colectare a materialului seminal din care se autorizează importul de material seminal de bovine în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002.

11. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 477/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor si certificarea veterinară pentru comertul României cu statele membre si importul din tările terte de material seminal de la porcine domestice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2002.

12. Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

 

SECTIUNEA a 2-a

 

13. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 159/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea conditiilor de sănătate a animalelor ce reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tările terte de animale, material seminal, ovule si embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislatia specifică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 20 septembrie 2002.

14. Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 88/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile sanitare veterinare pentru producerea, comertul cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tări terte a unor alimente pentru animalele de companie si a unor produse comestibile neprelucrate pentru animalele de companie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 23 iulie 2002.

 

CAPITOLUL II

Legislatie zootehnică

 

1. Legea zootehniei nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002. 2. Hotărârea Guvernului nr. 940/2002 privind normele si măsurile de aplicare a Legii nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 4 septembrie 2002.

3. Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

 

ANEXA Nr. 2

la norma sanitară veterinară

 

ANIMALELE SI PRODUSELE

care nu fac subiectul legislatiei nationale, dar sunt supuse comercializării si fac subiectul controalelor prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară

 

CAPITOLUL I

1. Legislatie veterinară - alte norme sanitare veterinare privind animalele vii, care nu sunt mentionate în cap. I din anexa nr. 1.

 

CAPITOLUL II

 

2. Legislatie veterinară - norme sanitare veterinare privind materialul seminal, ovule si embrioni care nu sunt mentionate în cap. I din anexa nr. 1.

 

ANEXA Nr. 3

la norma sanitară veterinară

 

LISTA

bolilor sau a bolilor epizootice, supuse actiunilor de urgentă obligatorii, cu restrictii teritoriale (state membre, regiuni sau zone)

 

1. Febra aftoasă (FMD)

2. Pesta porcină clasică (CSF)

3. Pesta porcină africană (ASF)

4. Boala veziculară a porcului (SVD)

5. Boala de Newcastle (ND)

6. Pesta bovină

7. Pesta rumegătoarelor mici (PPR)

8. Stomatita veziculară (VS)

9. Boala limbii albastre

10. Pesta africană a calului (AHS)

11. Encefalomielita virală ecvină

12. Boala Teschen

13. Influenta aviară

14. Variola oilor si caprelor

15. Dermatita nodulară

16. Febra văii Rift

17. Pleuropneumonia contagioasă bovină.