MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 275         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 18 aprilie 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

125. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică, semnat la Bucuresti la 14 mai 2002

 

Acord între România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică

 

199. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică, semnat la Bucuresti la 14 mai 2002

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 124 din 27 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni

 

Decizia nr. 127 din 27 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului  Finantelor Publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

172. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor privind normele de bonitare si certificare a hameiului

 

211. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei pentru aprobarea Reglementărilor privind conditiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulatie pe drumurile publice din România - RNTR 2

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

16. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare pentru aprobarea Instructiunilor nr. 2/2003 de modificare a Instructiunilor nr. 4/1999 privind calculul activului net al societătilor de investitii financiare

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică, semnat la Bucuresti la 14 mai 2002

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică, semnat la Bucuresti la 14 mai 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 25 martie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 11 aprilie 2003.

Nr. 125.

 

ACORD

între România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică

 

România si Bosnia si Hertegovina, denumite în continuare părti contractante, tinând cont de intentia României si a Bosniei si Hertegovinei de a participa activ la procesul de integrare economică în Europa,

dorind să promoveze si să dezvolte relatiile economice si comerciale dintre ele, ferm convinse de necesitatea unei cooperări permanente si efectiv avantajoase pentru ambele părti contractante, si  tinând cont de principiile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), au stabilit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

Părtile contractante vor întreprinde toate măsurile corespunzătoare, în baza legilor si reglementărilor în vigoare în fiecare dintre tările respective, pentru intensificarea si dezvoltarea relatiilor comerciale si cooperarea economică dintre ele.

 

ARTICOLUL 2

 

Părtile contractante îsi vor acorda reciproc tratamentul natiunii cele mai favorizate în toate situatiile ce privesc comertul cu produse originare din teritoriile celor două tări.

 

ARTICOLUL 3

 

Prevederile art. 2 nu se vor aplica totusi asupra:

1. avantajelor pe care părtile contractante le acordă sau le vor acorda în viitor tărilor vecine în scopul facilitării traficului la frontieră;

2. avantajelor pe care părtile contractante le acordă sau le vor acorda în viitor tărilor terte în baza acordurilor privind stabilirea unei uniuni vamale sau zone de comert liber ori în baza unor eventuale acorduri interimare ce ar conduce la formarea de uniuni vamale sau zone de comert liber, pe care partea contractantă respectivă le va încheia.

 

ARTICOLUL 4

 

Importul si exportul produselor se vor desfăsura în conformitate cu legile si reglementările în vigoare în fiecare tară, cu practicile de comert international si în baza contractelor încheiate între persoane fizice si/sau juridice din cele două tări.

 

ARTICOLUL 5

 

În vederea atingerii obiectivelor acestui acord, părtile contractante vor încuraja si vor facilita următoarele activităti ale organizatiilor si societătilor din cele două tări:

a) organizarea de întâlniri de afaceri, de misiuni economice, târguri si expozitii comerciale si industriale, seminarii si colocvii;

b) schimbul de informatii si de experientă privind comertul lor exterior;

c) cooperarea pentru identificarea posibilitătii de lărgire a accesului pe terte piete;

d) identificarea problemelor ce stânjenesc cooperarea comercială bilaterală si recomandarea de solutii care ar putea ajuta la lărgirea accesului pe pietele tărilor respective.

 

ARTICOLUL 6

 

Sub rezerva propriilor legi si reglementări în vigoare, fiecare parte contractantă poate scuti de la plata taxelor vamale si a altor taxe următoarele articole:

a) mărfuri si materiale pentru târguri si expozitii, care nu sunt pentru vânzare;

b) mostre fără valoare comercială, care urmează a fi folosite ca atare;

c) materiale publicitare fără valoare comercială.

 

ARTICOLUL 7

 

Toate plătile ce au loc în baza acestui acord vor fi efectuate în valută liber convertibilă, în conformitate cu reglementările de schimb valutar în vigoare în fiecare tară.

 

ARTICOLUL 8

 

Tinând cont de importanta sectorului bancar în dezvoltarea activitătilor bilaterale economice si comerciale, părtile contractante sunt de acord să promoveze cooperarea dintre băncile din tările lor, în spiritul legilor si reglementărilor în vigoare în fiecare dintre cele două tări.

 

ARTICOLUL 9

 

Persoanele fizice si juridice ale unei părti contractante vor fi libere să importe si/sau să exporte produse din/pe teritoriul celeilalte părti contractante, în baza oricăror forme de cooperare în afaceri recunoscute pe plan international, în conformitate cu legile si reglementările în vigoare în fiecare dintre cele două tări.

 

ARTICOLUL 10

 

Tranzitul pe teritoriul fiecăreia dintre cele două părti contractante va fi liber, utilizându-se cea mai convenabilă rută pentru tranzitul international, pentru traficul în tranzit spre/sau din teritoriul celeilalte părti contractante, în conformitate cu legile si reglementările în vigoare în fiecare tară.

 

ARTICOLUL 11

 

1. Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului acord, părtile contractante au stabilit crearea unei comisii mixte cuprinzând reprezentanti ai autoritătilor din cele două tări. Comisia mixtă se va întruni alternativ, în România si în Bosnia si Hertegovina, în perioada stabilită de cele două părti contractante.

2. Comisia mixtă:

a) va analiza aplicarea prezentului acord;

b) va identifica posibilităti de crestere si diversificare a relatiilor comerciale bilaterale între cele două tări;

c) va transmite si va studia propuneri adecvate, în scopul de a recomanda părtilor contractante măsuri pentru dezvoltarea dinamică a cooperării comerciale;

d) va discuta orice alte probleme rezultând din prezentul acord.

3. Sub rezerva aprobării ambelor autorităti, reprezentantii companiilor, organizatiilor economice sau financiare pot participa la lucrările Comisiei mixte. Comisia mixtă va stabili regulile si procedurile unei asemenea participări.

 

ARTICOLUL 12

 

1. Prezentul acord poate fi modificat sau amendat prin negocieri directe, care se pot organiza la propunerea oricăreia dintre părtile contractante.

2. Amendamentele astfel convenite vor intra în vigoare potrivit procedurilor prevăzute la art. 14 paragraful 1.

3. Amendamentele sau modificările prezentului acord nu vor aduce atingere contractelor încheiate anterior între persoanele fizice si/sau juridice din cele două tări în baza prevederilor acestuia.

 

ARTICOLUL 13

 

Orice divergentă între părtile contractante referitor la interpretarea punerii în aplicare a prezentului acord va fi rezolvată pe cale amicală, prin consultări si negocieri, într-o perioadă rezonabilă.

 

ARTICOLUL 14

 

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care cele două părti contractante se informează reciproc despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare intrării în vigoare a acestuia.

2. Prezentul acord se încheie pentru o perioadă de 5 ani si va fi prelungit, în mod tacit, pe noi perioade de câte un an, dacă nici una dintre părtile contractante nu îl denuntă potrivit procedurilor prevăzute la paragraful 3.

3. Oricare parte contractantă poate denunta prezentul acord printr-o notificare scrisă, adresată celeilalte părti contractante. În acest caz efectele acordului încetează după trecerea a 6 luni de la data primirii notificării de către cealaltă parte contractantă, cu conditia ca notificarea respectivă să nu fi fost retrasă înainte de expirarea acestei perioade.

4. Prevederile prezentului acord nu vor afecta contractele încheiate între persoanele fizice si/sau juridice din cele două tări înainte de data intrării în vigoare a acestuia.

 

ARTICOLUL 15

 

Semnat la Bucuresti la data de 14 mai 2002, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, bosniacă/croată/sârbă si engleză, toate textele fiind egal autentice. În situatia în care există diferente de interpretare a textelor prezentului acord, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru România,

Adrian Năstase,

prim-ministru

Pentru Bosnia si Hertegovina,

Dragan Mikerevic,

presedintele Consiliului de Ministri

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică, semnat la Bucuresti la 14 mai 2002

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre România si Bosnia si Hertegovina privind comertul si colaborarea economică, semnat la Bucuresti la 14 mai 2002, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 10 aprilie 2003.

Nr. 199.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 124

din 27 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoară - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, exceptie ridicată de Romeo Sălceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocat Mircea Stănculescu, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca devenită inadmisibilă, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea Constitutională s-a pronuntat prin deciziile nr. 86 si nr. 89*), ambele din 27 februarie 2003, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, decizii nepublicate încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar care sunt obligatorii pentru Curtea Constitutională.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 4.802/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, ridicată de Romeo Sălceanu, inculpat în dosarul mentionat, pentru săvârsirea infractiunii de coruptie sexuală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se consideră că dispozitia legală criticată contravine prevederilor art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) si ale art. 20 din Constitutie, precum si ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În acest sens, se arată că între o persoană care, din cauze neimputabile ei nu fusese judecată definitiv până la data intrării în vigoare a legii, si o altă persoană care a săvârsit aceeasi infractiune în acelasi moment, dar care, datorită celeritătii judecării cauzei sale, a fost judecată definitiv până la data intrării în vigoare a legii se creează o inegalitate de tratament “fără un motiv obiectiv si rezonabil”. Se conchide că “violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă”.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei ridicate. În temeiul dispozitiilor legale mentionate, precum si în conformitate cu art. 15 din Regulamentul său de organizare si functionare, Curtea Constitutională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instantei de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronuntării prezentei decizii.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu creează privilegii sau discriminări, neîncălcându-se nici unul dintre criteriile egalitătii în drepturi enumerate în art. 4 alin. (2) din Constitutie si în art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. De asemenea, se arată că interpretarea dată de autorul exceptiei principiului egalitătii în fata legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este în vădită contradictie cu jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie. În acest sens se citează Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 în care s-a statuat că “principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite”. Se mai apreciază că gratierea colectivă constituie un act de clementă al Parlamentului, conditiile de acordare si de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organică în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constitutie. Destinatarii legii prin care se acordă gratierea colectivă au vocatia de a beneficia de prevederile sale numai dacă îndeplinesc conditiile prevăzute în continutul acesteia, iar conditia continută de art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu încalcă principiul egalitătii în fata legii.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitia legală criticată este neconstitutională. Se arată că Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni este atât un act de vointă politică, cât si un act de clementă ce apartine Parlamentului.

Criteriile pe baza cărora se acordă gratierea colectivă se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligatia de a respecta principiile Constitutiei. Continutul art. 8 din lege încalcă însă principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si principiul aplicării legii penale mai favorabile, reflectat la rândul său de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, se sustine că “legea mai favorabilă se exprimă printr-un tratament mai blând, inclusiv prin acte de clementă ale statului”. Textul de lege supus controlului de constitutionalitate lipseste de tratamentul juridic mentionat persoanele care nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă. Se consideră că art. 8 “ar putea fi constitutional numai dacă se referea la data săvârsirii faptei si nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti”. Se apreciază că sustinerile autorului exceptiei, referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 4 alin. (2), art. 11 si ale art. 20 din Constitutie, sunt nerelevante, ele neavând legătură cu prevederile legale supuse controlului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispozitii care au următorul cuprins: “Dispozitiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate prin hotărâri judecătoresti definitive pronuntate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raportul cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) si ale art. 20 din Constitutie, precum si ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Textele constitutionale invocate au următorul continut:

- Art. 4 alin. (2): “România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.”;

- Art. 11: “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”

Potrivit dispozitiilor art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, de asemenea invocat în sustinerea exceptiei, “Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privintă legea trebuie să interzică orice discriminare si să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală si eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine natională sau socială, avere, nastere sau întemeiată pe orice altă împrejurare”.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 86 si 89 din data de 27 februarie 2003, decizii prin care s-a constatat că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât “limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri si sanctiuni aplicate prin hotărâri judecătoresti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârsite până la această dată”.

Pentru a pronunta această solutie, Curtea a retinut următoarele:

- criteriul de acordare a gratierii colective instituit prin art. 8 din Legea nr. 543/2002, si anume existenta unei “hotărâri judecătoresti definitive pronuntate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I”, este determinat de o serie de elemente neprevăzute si neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, durata procesului penal si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege si alte împrejurări care pot să întârzie solutionarea cauzei;

- stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este în contradictie cu principiul egalitătii în fata legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform căruia, în situatii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acordă gratierea trebuie să se aplice tuturor persoanelor care, aflate în aceeasi situatie, pot beneficia de iertarea pedepsei;

- sub aspectul incidentei actului de clementă colectivă, toti infractorii care au comis infractiuni de aceeasi categorie, anterior datei intrării în vigoare a legii, se află într-o situatie identică, data condamnării lor definitive neavând nici o semnificatie în ceea ce priveste stabilirea unui tratament juridic diferentiat, întrucât aceasta depinde de factori străini conduitei procesuale a infractorilor;

- criteriul obiectiv în baza căruia se acordă beneficiul gratierii colective poate fi determinat numai de săvârsirea faptei penale până la data intrării în vigoare a actului normativ de gratiere ori până la o altă dată anterioră, stabilită de lege, cum ar fi, spre exemplu, data initierii proiectului de lege. Această concluzie se impune si din aplicarea principiului activitătii legii penale, reglementat prin art. 10 din Codul penal, atât incriminarea, cât si aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infractiunii. Or, art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respectă aceste principii;

- referirea la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti de condamnare, prevăzută în textul criticat, creează premisele unei discriminări între persoane care, desi se găsesc în situatii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Curtea constată că, la momentul pronuntării prezentei decizii, deciziile nr. 86 si 89 din 27 martie 2003 nu fuseseră încă publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, republicată, “Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României si produc efecte numai pentru viitor”, iar în cauză sunt aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd că “Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”. Sub acest aspect, împrejurarea că decizia anterioară nu a fost încă publicată până la momentul pronuntării prezentei decizii nu are relevantă fată de Curte, solutia prin care s-a constatat neconstitutionalitatea art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind

gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni fiindu-i opozabilă.

Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate (opozabil Curtii Constitutionale de la data pronuntării deciziei de admitere a exceptiei, respectiv 27 februarie 2003, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I) a intervenit după sesizarea Curtii, urmează ca exceptia să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, exceptie ridicată de Romeo Sălceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 martie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

*) Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003. Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 127

din 27 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Stefania Diaconu - magistrat asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, exceptie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosarul nr. 6.538/1999 al acelei instante.

La apelul nominal se prezintă partea Răzvan Mihai Moraru, prin avocat Alexandru Udrea, lipsind cealaltă parte, Eugenia Moraru, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părtii prezente pune concluzii de admitere a exceptiei ridicate, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, arătând că textul criticat pentru neconstitutionalitate încalcă art. 125 alin. (1) din Constitutie si principiul separatiei puterilor în stat. Art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 instituie calea contestatiei împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care va fi solutionată, potrivit dispozitiilor acestei ordonante, de către organele Ministerului Finantelor Publice. Aceasta echivalează cu instituirea unei căi de atac administrative împotriva unei încheieri a instantei de judecată, ceea ce contravine principiului separatiei puterilor în stat. Mai mult, deciziile date de organele Ministerului Finantelor Publice sunt, potrivit art. 11 alin. (3) din ordonantă, definitive, impunându-se instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de admitere a exceptiei ridicate, arătând că textul criticat pentru neconstitutionalitate încalcă dispozitiile art. 125 alin. (1) din Constitutie, precum si principiul separatiei puterilor în stat. Cu toate că nu reprezintă un act de înfăptuire a justitiei propriu-zis, stabilirea taxei judiciare de timbru, prin încheiere, este un act strâns legat de realizarea justitiei. În consecintă, judecarea contestatiei împotriva modului de stabilire a acestei taxe este o prerogativă a puterii judecătoresti, iar nu o atributie a organelor Ministerului Finantelor Publice, care sunt autorităti administrative.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 6.538/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, exceptie ridicată, din oficiu, de instanta judecătorească în cadrul judecării unei actiuni de partaj.

În motivarea exceptiei, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră că dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 încalcă prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora justitia se realizează prin instantele judecătoresti. Taxele judiciare de timbru datorate în diverse litigii deduse judecătii se stabilesc de instanta judecătorească prin încheiere, care, potrivit art. 255 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezintă o hotărâre judecătorească si nu poate fi supusă decât controlului judiciar. Prevăzând că “se solutionează potrivit dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă si contestatiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru”, textul de lege criticat încalcă atributia constitutională exclusivă a instantelor judecătoresti. În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecătoresti nu depinde de dispozitiile legale criticate. În acest sens, arată că stabilirea taxei judiciare de timbru nu reprezintă, în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, o “actiune care să vizeze înfăptuirea actului de justitie, ci o simplă operatiune tehnică prealabilă acestuia”. De altfel, potrivit art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, “deciziile date în solutionarea căilor administrative de atac pot fi atacate la instantele de contencios administrativ competente, fiind astfel supuse controlului judiciar.” În concluzie, apreciază ca fiind nefondate criticile de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră, de asemenea, că exceptia ridicată este neîntemeiată. Arată că “prin dispozitiile legale criticate nu se încalcă, în nici un caz, principiul accesului liber la justitie, acest acces fiind în mod expres prevăzut în continutul actului normativ criticat, Curtea Constitutională pronuntându-se în repetate rânduri asupra constitutionalitătii exercitării si a unor căi de atac pe cale administrativă, prealabile solutionării jurisdictionale”. Pe de altă parte, art. 125 alin. (1) din Constitutie “nu are relevantă asupra fondului problemei în cauză, această dispozitie din Constitutie referindu-se la structura organizatorică a sistemului judiciar din România, deci la institutiile puterii judecătoresti, nu la competentele date de lege în sarcina lor”.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 constată următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, potrivit cărora:

- Art. 1 alin. (2): “Se solutionează potrivit dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă si contestatiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum si cele formulate împotriva actelor de constatare în cazul rambursării taxei pe valoarea adăugată”.

Din motivarea exceptiei rezultă că autorul acesteia consideră ca fiind neconstitutională numai teza întâi a textului de lege citat, prin urmare numai aceasta constituie obiect al controlului de constitutionalitate.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 a fost aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 506/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001. Modificările aduse nu vizează dispozitia ce constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, conform cărora:

- Art. 125 alin. (1): “Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

I. În ceea ce priveste admisibilitatea exceptiei ridicate, Curtea retine că dispozitia legală criticată este determinantă în solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecătoresti si poate fi examinată pe fond. Modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, plata sau contestarea acesteia constituie chestiuni prejudiciale, care trebuie solutionate de instantă prin încheiere, fără de care nu poate fi continuată judecata si nu poate fi solutionat litigiul. În acest sens, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, prevede că “Neîndeplinirea obligatiei de plată până la termenul stabilit se sanctionează cu anularea actiunii sau a cererii”.

II. Examinând pe fond exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este întemeiată si urmează să o admită.

Conform dispozitiilor art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 146/1997, “Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării actiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.”

Cuantumul si modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sunt prevăzute de Legea nr. 146/1997, iar respectarea acestor prevederi legale se verifică de instanta judecătorească la primirea actiunii, ca o măsură administrativă, si de completul de judecată, prin încheiere, după înregistrarea actiunii.

Cu toate că stabilirea cuantumului si verificarea plătii taxelor judiciare de timbru nu sunt acte propriu-zise de înfăptuire a justitiei, acestea sunt strâns legate de actul de justitie, fiind chestiuni prejudiciale care tin pe loc ori chiar împiedică înfăptuirea actului de justitie. Solutionarea unei eventuale contestatii privind modul de stabilire de către instanta judecătorească a obligatiei de plată si a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie fără îndoială un act de înfăptuire a justitiei.

Mai mult, aplicarea in concreto a textului de lege criticat poate duce la situatii în care organul administrativ învestit cu solutionarea contestatiei să exercite anumite atributii care tin de competenta exclusivă a instantei de judecată.

Spre exemplu, este posibil ca instanta judecătorească să stabilească prin încheiere un anumit cuantum al taxei de timbru, în considerarea calificării pe care o dă actiunii cu care este sesizată (actiune în constatare, în realizare sau în constituire). Pe calea contestatiei prevăzute de textul criticat organele Ministerului Finantelor Publice ar putea considera că taxa judiciară de timbru nu a fost corect stabilită, deoarece actiunea respectivă în justitie trebuia calificată altfel decât a făcut-o instanta de judecată. O astfel de posibilitate, deschisă de textul criticat, este în contradictie cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie.

Curtea retine că art. 125 alin. (1) din Legea fundamentală nu se referă, asa cum se apreciază în punctul de vedere comunicat de Guvern, “la structura organizatorică a sistemului judiciar din România”, ci acesta statuează asupra principiului separatiei puterilor în stat, din care rezultă că justitia se realizează exclusiv prin autoritatea judecătorească, în a cărei componentă intră Curtea Supremă de Justitie si celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

Prerogativa legiuitorului de a stabili competenta si procedura de judecată este prevăzută de art. 125 alin. (3).

Prin nici o lege însă nu se poate stabili ori înlătura, prin extindere sau restrângere, o competentă a unei autorităti, dacă o asemenea actiune este contrară dispozitiilor ori principiilor Constitutiei.

Nici o autoritate a administratiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instante judecătoresti sau o măsură dispusă de instantă ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată. Prin urmare, darea în competenta organelor Ministerului Finantelor Publice a solutionării contestatiilor împotriva modului de stabilire, de către instanta judecătorească, a taxei judiciare de timbru, este contrară principiului separatiei puterilor în stat si, în mod direct, dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie.

În jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant că stabilirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdictionale, prealabilă sesizării instantelor judecătoresti, nu este contrară Constitutiei. În speta examinată însă nu se poate vorbi de o procedură administrativ-jurisdictională prealabilă, întrucât, pe de o parte, textul de lege criticat reglementează o cale de atac administrativă împotriva unei hotărâri sau măsuri a instantei judecătoresti, luată în legătură cu activitatea de judecată, iar, pe de altă parte, această procedură este, prin definitie, ulterioară sesizării instantei de judecată si începerii procesului.

De altfel, dispozitiile art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 sunt contrare si obiectului de reglementare definit prin titlul ordonantei, respectiv, “solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice”. Asadar, obiectul de reglementare al ordonantei de urgentă îl constituie contestatiile împotriva actelor si măsurilor dispuse de organele administratiei publice, iar nu împotriva celor ale instantelor judecătoresti.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art.23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice si constată că acest text este neconstitutional în măsura în care se referă si la taxele judiciare de timbru stabilite de instantele judecătoresti. Exceptia a fost ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosarul nr. 6.538/1999 al acelei instante.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 martie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind normele de bonitare si certificare a hameiului

 

Având în vedere prevederile art. 27 din Legea nr. 627/2002 privind producerea si comercializarea hameiului,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale de implementare, reglementare si de management al resurselor biotehnologice nr. 124.671 din 20 februarie 2003,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Produsele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 627/2002 privind producerea si comercializarea hameiului, pentru a fi comercializate, sunt supuse certificării.

(2) Sunt exceptate de la procedurile de certificare următoarele:

a) hameiul recoltat din exploatatiile proprii ale producătorilor de bere si utilizat de acestia în stare naturală sau prelucrat partial;

b) extractele izomerizate ale hameiului;

c) produsele derivate din hamei, prelucrate ca urmare a unui contract în beneficiul producătorului de bere, cu conditia ca aceste produse să fie utilizate în cadrul acestei unităti producătoare de bere;

d) hameiul si produsele derivate din hamei, ambalate pentru vânzare către persoane fizice pentru uz propriu.

(3) Produsele la care s-a făcut referire la alin. (2) lit. a)-d) urmează procedura de control, pentru a fi determinate.

(4) Procedura de certificare include emiterea certificatelor, marcarea si sigilarea ambalajelor.

(5) Certificarea se efectuează sub supravegherea oficială a persoanelor împuternicite de stat în acest scop, în prima fază de comercializare, înainte ca produsul să fie oferit spre vânzare sau prelucrare. În cazul conurilor de hamei, certificarea are loc nu mai târziu de 31 martie următor anului de recoltă. Totusi, când apar probleme pentru o anumită recoltă, termenul de mai sus va fi extins până cel mai târziu la 31 iulie următor anului de recoltă, la recomandarea Consiliului consultativ pentru hamei.

(6) Procedurile de certificare se efectuează la ferme sau în locuri aprobate de certificatori, cunoscute ca “centre de certificare” sau “depozite de certificare”.

(7) Dacă după certificare s-a modificat ambalarea unuia dintre produsele specificate la alin. (1), produsul se supune unei noi proceduri de certificare.

(8) Certificarea produselor prevăzute la art. 1 se realizează de cadre de specialitate ale directiilor generale pentru agricultură si industrie alimentară judetene, împuternicite pentru activitatea de certificare. Lista persoanelor împuternicite pentru activitatea de certificare este aprobată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(9) Organismele autorizate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor pentru controlul activitătii de certificare sunt: Laboratorul de chimie a hameiului din cadrul Universitătii de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Laboratorul fermentative din cadrul Institutului de Cercetări Alimentare Bucuresti si Laboratorul bere din cadrul Universitătii Dunărea de Jos, Galati.

Art. 2. - (1) Faza de certificare prevăzută la art. 1 alin. (4) este faza în care produsele răspund exigentelor minime de comercializare si se eliberează certificatele.

(2) Exigentele minime de calitate, mentionate la alin. (1), se referă la umiditate, corpuri străine, care se determină pentru fiecare produs.

(3) Pentru clasificarea conurilor de hamei pe clase de calitate, după proprietătile organoleptice si fizico-chimice, Consiliul consultativ pentru hamei elaborează norma tehnică internă.

Art. 3. - Certificarea prevede aplicarea informatiilor particulare pe fiecare unitate de ambalaj si eliberarea certificatului care însoteste produsul.

Art. 4. - Fiecare unitate de ambalaj prezintă în scris, în limba română si cel putin în una dintre limbile comunitare, următoarele semne particulare:

a) descrierea produsului incluzând, în cazul hameiului, cu sau fără seminte, mentiunile, după caz, “hamei conditionat”, “hamei neconditionat”;

b) soiul sau soiurile;

c) numărul de identificare a certificatului;

d) originea;

e) continutul în acizi alfa, acizi amari.

Aceste semne particulare vor fi scrise cu caractere vizibile, de dimensiune uniformă si care nu pot fi înlăturate.

Art. 5. - Certificatul prevede cel putin următoarele particularităti:

1. Pentru hamei:

a) descrierea produsului;

b) numărul certificatului;

c) greutatea netă;

d) localitatea si suprafata de producere a hameiului;

e) anul recoltării;

f) soiul.

2. În cazul produselor preparate din hamei:

- suplimentar, la semnele particulare mentionate la pct. 1 se înscriu locul si data preluării si perioada de valabilitate a produsului.

Art. 6. - Suprafetele de producere a hameiului sunt zonele si regiunile de productie prevăzute la art. 1 din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 623/2002, privind stabilirea zonelor de cultură a hameiului, recunoscute pentru certificarea denumirii de origine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 24 decembrie 2002.

Art. 7. - Cu exceptia cazului mentionat la art. 1 alin. (2) lit. a), hameiul certificat în cadrul Comunitătii Europene si hameiul importat din tări terte, care este însotit de atestate de echivalentă a calitătii, pot fi utilizate

pentru obtinerea produselor preparate din hamei.

Art. 8. - (1) Produsele la care se face referire în prezentul ordin pot fi combinate numai sub supraveghere în centrele de certificare sau în depozitele de certificare pe perioada cât sunt în circulatie.

(2) Hameiul folosit pentru amestec trebuie să fie din aceeasi suprafată de productie, din aceeasi recoltă si din acelasi soi.

(3) Pentru obtinerea extractelor poate fi amestecat si hameiul certificat de origine din aceeasi recoltă, dar din soiuri diferite si din suprafete diferite, iar în certificatul care însoteste produsul se precizează:

a) soiurile folosite, suprafetele de productie si anul recoltării;

b) ponderea fiecărui soi utilizat în amestec;

c) numărul certificatelor emise pentru soiurile de hamei folosite la amestec (combinatie).

Art. 9. - (1) Normele de certificare sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 3 martie 2003.

Nr. 172.

 

ANEXA Nr. 1

 

NORME DE CERTIFICARE

 

Art. 1. - În sensul prevederilor prezentului ordin, se definesc următoarele:

a) hamei neconditionat reprezintă hameiul care a fost supus unei proceduri de uscare si de ambalare;

b) hamei conditionat reprezintă hameiul supus operatiunii de uscare finală si de ambalare finală;

c) hamei cu seminte reprezintă hameiul cu un continut de seminte mai mare de 2% din greutate;

d) hamei fără seminte reprezintă hameiul cu un continut de seminte până la 2% din greutate;

e) extract izomerizat de hamei reprezintă extractul al cărui continut în acizi alfa a suferit o izomerizare aproape totală;

f) sigilarea ambalajelor reprezintă închiderea ambalajului sub supravegherea oficială, astfel încât la deschidere sigiliul ambalajului se deteriorează;

g) circuit închis de operare reprezintă un proces de preparare sau de transformare a hameiului, efectuat sub supraveghere oficială, care să garanteze că nu se utilizeză decât produsele certificate si bonitate din care rezultă produsele preparate sau transformate, fără a exista, în timpul operatiilor de procesare, posibilitatea de adăugare sau de sustragere a hameiului ori produselor derivate din hamei;

h) lot - un număr de baloturi de hamei sau de produse derivate din hamei cu aceleasi caracteristici, care s-au prezentat în acelasi timp pentru certificare de acelasi producător individual sau asociat.

Art. 2. - Lotul de conuri de hamei prezentat pentru certificare trebuie să fie însotit de o declaratie semnată de producător, care cuprinde:

- anul de recoltă;

- soiul;

- locul de producere;

- informatiile cadastrale sau o indicare oficială echivalentă;

- numărul de baloturi care fac parte din lot.

Art. 3. - (1) Se prezintă spre certificare numai conurile de hamei care îndeplinesc cerintele minime de comercializare. În anexa nr. 2 sunt prevăzute exigentele minime de comercializare.

(2) Controlul efectuat în vederea respectării cerintelor minime de comercializare are în vedere gradul de umiditate a hameiului, determinat conform metodelor agreate de organismul de control, prevăzute în anexa nr. 3, sectiunea B, pct. 2. Prin metodele prevăzute la anexa nr. 3, sectiunea B, pct. 2, agreate de organismul de control, rezultatul dat de scala tipică produsului are valoarea 2. În cazul contestării rezultatelor analizelor de determinare a umiditătii se aplică metodele de determinare a umiditătii prevăzute în anexa nr. 3, sectiunea B, pct. 1.

(3) Controlul respectării exigentelor minime de comercializare, altele decât umiditatea, se realizează conform uzantelor comerciale practicate si cu efectuarea analizelor prevăzute în anexa nr. 3, sectiunea C.

Art. 4. - Pentru efectuarea analizelor necesare activitătii de control, prevăzute la art. 10 si în anexa nr. 3, sectiunea B, pct. 1 si 3, si sectiunea C, recoltarea esantioanelor se realizează astfel:

a) prelevarea se face pentru fiecare lot, cel putin un balot din zece si cel putin două baloturi din lot;

b) prelevarea si tratarea esantioanelor se realizează conform metodelor descrise în anexa nr. 3, sectiunea A.

Art. 5. - Certificatul prevăzut la art. 5 din ordin trebuie să prevadă mentiunile “hamei cu seminte” sau, după caz, “hamei fără seminte”.

Art. 6. - (1) Numărul de referintă al certificatului prevăzut la art. 5 din ordin este format din codificarea elementelor care definesc centrele de certificare, codul României, anul de recoltă si identificarea loturilor, asa cum

sunt indicate în anexa nr. 4.

(2) Numărul de referintă al certificatului este acelasi pentru componentele unui lot.

(3) Lista cuprinzând centrele de certificare si codul atribuit fiecărui centru este întocmită de autoritatea competentă a statului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Lista se actualizează si se publică anual.

Art. 7. - În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din ordin, după sigilare fiecare ambalaj este marcat.

Marcarea pe unitatea de ambalaj în care produsul se comercializează, cu elementele prevăzute la art. 2 si conform indicatiilor prevăzute în anexa nr. 5, este supusă controlului.

Art. 8. - (1) Produsele obtinute prin procesarea hameiului certificat înainte de procesare pot fi certificate dacă procesarea are loc în circuit închis de operare.

(2) Când procesarea hameiului are loc în halele sau centrele de certificare:

a) certificatul este eliberat după procesare;

b) hameiul original, neprocesat, este însotit de declaratia prevăzută la art. 2.

(3) Numărul atribuit lotului de hamei original, înainte de procesare, trebuie să figureze în certificatul hameiului procesat.

(4) Produsele obtinute din hamei, conform art. 7 din ordin, pot fi certificate dacă sunt fabricate în circuit închis de operare.

Art. 9. - (1) Pe filiera de comercializare nu pot fi schimbate ambalajele pulberilor si extractelor din hamei decât sub supravegherea oficială a persoanelor cu atributii de control al produselor certificate.

(2) La schimbarea ambalajelor prevăzută la alin. (1), realizată fără o transformare a produsului, noua procedură de certificare prevede numai:

a) marcarea noului ambalaj;

b) mentionarea actualizării marcării si schimbării ambalajului în certificatul initial.

Art. 10. - Produsele prevăzute la art. 1 din ordin sunt supuse controalelor astfel:

a) pentru hameiul recoltat pe suprafetele proprii ale producătorilor de bere si utilizat de acestia în vederea transformării, producătorul de bere transmite, pentru fiecare recoltă, înainte de 1 noiembrie, organismului de control prevăzut la art. 1 alin. (9) din ordin, o declaratie care cuprinde: soiul, cantitatea recoltată, locul de cultivare, suprafata aferentă, cu indicatiile cadastrale, sau o indicare corespunzătoare oficială echivalentă. Nu se impune un control suplimentar când hameiul este transformat sau utilizat în cadrul unui singur producător de bere. În celelalte cazuri controlul se realizează conform prevederilor lit. c), cu exceptia subpct. 5, mentionate mai jos;

b) pentru extractele izomerizate de hamei, transformatorul declară anual, nu mai târziu de 31 decembrie, organismului de control cantitătile produse, precum si cantitătile comercializate. Ambalajele poartă mentiunea “extract izomerizat de hamei” si indicatiile referitoare la greutate sau volum;

c) pentru derivatele din hamei transformat, contractate si evidentiate de un producător de bere, acestea trebuie să fie utilizate de producătorul de bere contractant, iar organismul de certificare emite la intrarea hameiului în locul de procesare un document care prevede, pe măsura derulării operatiilor de procesare, cel putin următoarele indicatii:

1. numărul contractului;

2. destinatarul;

3. stabilirea procesării;

4. descrierea produsului procesat;

5. numărul certificatului sau atestatului de echivalentă a hameiului original;

6. greutatea produsului procesat.

Numărul acestui document este indicat pe ambalaj;

d) pentru conurile de hamei si produsele derivate din hamei, ambalate în pachete mici, destinate vânzării pentru consumuri particulare, greutatea pachetului nu poate fi mai mare de 500 g, pentru conuri de hamei si pulbere de hamei, si până la 150 g pentru extracte. În toate cazurile descrierea produsului, precum si greutatea trebuie indicate pe ambalaj.

 

ANEXA Nr. 2

 

EXIGENTELE MINIME

de comercializare a hameiului

 

Caracteristici

Descriere

Continutul maxim (% din greutate)

Hamei conditionat

Hamei neconditionat

a) Amestec

Continut de apă

12

14

b) Frunze, lăstari si pedunculi

Fragmente de frunze, de lăstari si pedunculi cu lungimea mai mare de 2,5 cm

6

6

c) Bractee

Bractee despărtite de conur

Nu este aplicabil

15

d) Impurităti

Mici particule care rezultă din masina de recoltat si care în general nu rezultă din con

3

 

4

e) Pentru ”hamei fără  seminte” - seminte

Fructe mature ale conului

 

2

2

 

ANEXA Nr. 3

 

A. Metode de esantionare

Pentru esantionarea conurilor de hamei în vederea determinării umiditătii hameiului si, după caz, a continutului de corpuri străine, se procedează astfel:

1. Prelevarea

a) Hamei ambalat

Prelevarea probelor se realizează în functie de numărul de baloturi prevăzut la art. 4 din anexa nr. 1 si de greutătile conurilor de hamei proportionale cu greutătile coletelor; esantioanele recoltate trebuie să fie suficiente, astfel ca numărul de conuri de hamei să reprezinte în mod corect baloturile.

b) Hamei vrac

Prelevarea pe portiuni egale care provin/rezultă de la 5 până la 10 locuri diferite din vrac, precum si din suprafete diferite. Esantioanele luate se pun în recipiente. Pentru evitarea unei deteriorări rapide cantitatea de hamei trebuie să fie suficient de importantă pentru ca închiderea recipientului să se realizeze prin comprimare puternică. Greutatea esantionului nu poate fi mai mică de 100 g.

2. Omogenizarea probelor

Pentru a fi reprezentative, esantioanele trebuie omogenizate cu grijă si sigilate.

3. Subesantionarea

După omogenizare urmează prelevarea unuia sau mai multor esantioane reprezentative si asezarea lor în recipiente ermetice si etanse, cutii metalice sau borcane de sticlă.

4. În timpul transportului esantioanele vor fi conservate la frig. Recipientele nu se deschid, iar pentru efectuarea examenului sau analizei esantionul în cauză se readuce la temperatura ambiantă.

B. Metode de control al gradului de umiditate a hameiului

1. Se macină esantioanele destinate pentru determinarea umiditătii. Este foarte important ca esantioanele să nu fie expuse la aer decât la temperaturi minime.

Aparatură:

- balantă sensibilă la 0,005 g;

- etuvă electrică termostatică între 105-107 ĽC, eficace pentru controlul prin test cu sulfat de cupru;

- fiole metalice cu diametrul de 70 până la 100 mm si cu adâncimea de 20 până la 30 mm, dotate cu capac bine adaptat;

- exicator obisnuit care permite răcirea cutiilor si care contine un agent de uscare cu indicator de colorare la saturatie.

Mod de operare:

Trecerea unei cantităti exacte de 3 până la 5 g de hamei măcinat într-o fiolă cântărită, închiderea cu capacul si cântărirea ei cu o precizie de 1 mg. Se deschide capacul si se pune fiola în etuvă la 105-107 ĽC pentru o perioadă de o oră. Se închide cutia si se pune la răcire cel putin 20 de minute în exicator. Se cântăreste din nou cu o precizie de 1 mg.

Calcul:

Se calculează pierderea în greutate la uscare si se raportează procentual la greutatea initială a hameiului luat în analiză. Rezultatul se exprimă în procente cu o zecimală.

2. Alte metode:

Metoda care utilizează fie aparate de cântărire electronică si de uscare a hameiului la raze infrarosii sau aer cald, fie aparat de măsurat electric. Aceste aparate indică pe o scală umiditatea esantionului tratat.

C. Metoda de control al continutului în corpuri străine

1. Determinarea proportiei de frunze, lăstari si bractee detasate si de impurităti

Esantioanele de 5 până la 100 g sunt cernute cu ajutorul unei site de 2 mm.

Lupulina, deseurile si semintele care rezultă sunt strânse, semintele fiind separate manual. Esantioanele sunt asezate separat. Continutul unei site de 2 mm este transferat separat pe o sită de 10 mm si se cerne din nou.

Conurile de hamei, frunzele, lăstarii si impuritătile rămân în sită, în timp ce bracteele conurilor, semintele, deseurile de lupulină si bucătile mici de frunze si lăstari trec prin sită.

Acestea sunt alese manual si părtile se regrupează astfel:

a) frunze si lăstari;

b) hamei (bractee de conuri, conuri de hamei si lupulină);

c) impurităti;

d) seminte;

e) bractee pentru hamei neconditionat.

Este imposibil să se separe deseurile si lupulina. În consecintă, utilizându-se un obiectiv, stabilirea culorii se estimează procentual pentru cele două si se calculează greutătile lor, considerându-se că densitatea lor este identică.

Diferitele grupe sunt cântărite si rezultatele sunt raportate la greutatea initială.

2. Determinarea proportiei de seminte:

Esantionul de 25 g este depozitat într-un recipient metalic închis si asezat în etuvă la 115 ĽC o perioadă de două ore pentru eliminarea substantelor răsinoase.

Esantionul uscat se acoperă cu o tesătură de bumbac gros si se freacă puternic sau se bate mecanic până la detasarea semintelor de hamei. Hameiul uscat si desfăcut în particule fine se separă de semintele de hamei cu ajutorul unui zdrobitor prevăzut cu site cu ochiuri de 1 mm.

Resturile de conuri cu seminte sunt separate, utilizându-se fie planuri înclinate, despărtite de hârtie, fie alte dispozitive care permit retinerea conurilor si a altor corpuri si trecerea semintelor.

Semintele pot fi cântărite.

Procentajul de seminte se calculează în raport cu greutatea esantionului initial.

 

ANEXA Nr. 4

 

CODIFICAREA SI ORDINEA

de formare a numărului de referintă a certificatului

 

1. Centrul de certificare (numerotat de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor)

2. Codul de tară

3. Anul de recoltă: două cifre se atribuie anului de recoltă;

4. Identificarea lotului: acest număr se atribuie lotului către organismul de certificare.

 

ANEXA Nr. 5

 

MARCAREA AMBALAJELOR

 

Marcarea este realizată conform naturii ambalajului, astfel:

a) conurile de hamei ambalate în legături sau baloturi, prin tipărirea pe ambalaj;

b) pulbere de hamei în pachete: prin înscrierea pe pachet;

c) pulbere sau extract de hamei în cutii metalice: prin tipărirea pe cutie sau poansonare în metalul cutiei;

d) sigilarea ambalajului care contine un lot de pachete sau cutii cu pulbere ori extract: prin aplicarea sigiliului pe ambalaj.

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Reglementărilor privind conditiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulatie pe drumurile publice din România - RNTR 2

 

Având în vedere prevederile art. 12 lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 197/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 alin. (3) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000, cu modificările ulterioare, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea vehiculelor rutiere si eliberarea cărtii de identitate a acestora, în vederea admiterii în circulatie pe drumurile publice din România,

În temeiul prevederilor art. 3 pct. 47 si ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Reglementările privind conditiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulatie pe drumurile publice din România - RNTR 2, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Regia Autonomă “Registrul Auto Român” va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.938/2001 pentru aprobarea Reglementărilor privind conditiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulatie pe drumurile publice din România - RNTR 2, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2002.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare după 30 de zile de la data publicării.

 

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 11 februarie 2003.

Nr. 211.

*) Anexa se publică ulterior.

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor nr. 2/2003 de modificare a Instructiunilor nr. 4/1999 privind calculul activului net al societătilor de investitii financiare

 

În conformitate cu prevederile art. 1, 2, art. 7 alin. (3) si (15) si ale art. 8 din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată si modificată prin Legea nr. 514/2002, în baza hotărârii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare din sedinta din data de 10 aprilie 2003,

presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Instructiunile nr. 2/2003 de modificare a Instructiunilor nr. 4/1999 privind calculul activului net al societătilor de investitii financiare.

Art. 2. - Instructiunile mentionate la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Secretariatul general si Directia generală piată de capital - Directia organisme de plasament colectiv vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,

prof. univ. dr. Gabriela Anghelache

 

Bucuresti, 10 aprilie 2003.

Nr. 16.

 

INSTRUCTIUNILE Nr. 2/2003

de modificare a Instructiunilor nr. 4/1999 privind calculul activului net al societătilor de investitii financiare

 

Articol unic. - Prezentele instructiuni modifică Instructiunile nr. 4/1999 privind calculul activului net al societătilor de investitii financiare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

nr. 9/1999, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 19 mai 1999, după cum urmează:

-         La articolul 3 punctul VI va avea următorul cuprins:

“VI. În cazul valorilor mobiliare cotate pe piete reglementate si supravegheate de C.N.V.M., înregistrate în bilantul contabil ca imobilizări financiare sau titluri de plasament, valoarea acestora se stabileste:

a) pe baza pretului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni calendaristice, pentru valorile mobiliare tranzactionate în respectivul interval de timp. Pretul mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea tranzactiilor efectuate în ultimele 12 luni calendaristice (pentru valorile mobiliare cotate la bursă se vor considera tranzactiile de pe piata Regular) si volumul de actiuni tranzactionate în ultimele 12 luni calendaristice;

b) pe baza pretului mediu ponderat calculat de la data aparitiei evenimentului, în situatia modificării valorii nominale a actiunii, a distribuirii de actiuni gratuite sau în alte situatii de acest gen care influentează valoarea de piată a valorilor mobiliare prevăzute la lit. a);

c) pe baza metodologiei stabilite la pct. VII, pentru valorile mobiliare netranzactionate în respectivul interval de timp.”