MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 171
(XV) - Nr. 556 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 1
august 2003
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 266 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 1, 2, 3 si 8 si ale anexei la Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate,
care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 205 din 19 aprilie 2002
Decizia
nr. 272 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 48/2002
Decizia
nr. 276 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind
colectarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 79/2003
HOTĂRÂRI ALE
GUVERNULUI ROMÂNIEI
655.
- Hotărâre pentru completarea anexelor nr. 20 si 26 la Hotărârea Guvernului
nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Satu Mare, precum
si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Satu Mare
868.
- Hotărâre privind organizarea si functionarea Agentului guvernamental
pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului
ACTE ALE
ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
296.
- Ordin al ministrului industriei si resurselor privind aprobarea
constituirii Comisiei pentru coordonarea, constituirea, mentinerea, controlul
si supravegherea stocurilor minime de sigurantă pentru titei si produse
petroliere
679.
- Ordin al ministrului sănătătii pentru aprobarea Reglementărilor privind
clasificarea pentru eliberarea produselor medicamentoase de uz uman
946.
- Ordin al ministrului finantelor publice privind modificarea Ordinului
ministrului finantelor publice nr. 1.772/2002 pentru reglementarea datei plătii
salariilor la institutiile publice
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 24
iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1, 2, 3 si 8 si ale anexei la Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate,
care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 205 din 19 aprilie 2002
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Lucian Stângu -
judecător
Ioan Vida -
judecător
Aurelia Popa -
procuror
Afrodita Laura
Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2, 3 si
8 si ale anexei (liniutele 14 si 15) la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc
cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 205 din
19 aprilie 2002, exceptie ridicată de contestatoarea Societatea Comercială
“Dimar” - S.R.L. în Dosarul nr. 16.422/2002 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucuresti.
La apelul nominal
răspunde, pentru Societatea Comercială “Dimar” - S.R.L., avocatul Ion Bunescu,
lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Avocatul autorului
exceptiei depune la dosar concluzii scrise si solicită admiterea exceptiei asa
cum a fost formulată, arătând că textele criticate sunt neconstitutionale
întrucât prevăd posibilitatea stabilirii si ajustării preturilor pentru
nisipuri si pietrisuri după vânzarea acestora către agentii economici privati,
adică după ce aceste produse si-au pierdut caracterul de monopol natural,
contravenindu-se astfel dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutia
României. Expresia monopol natural, întrebuintată în art. 1 din
ordonanta de urgentă, se referă doar la bogătiile naturale în stare de
zăcământ, în carieră sau în albia râurilor, adică in situ, iar nu si la
produsele obtinute din exploatarea
acestor zăcăminte. Extinderea sferei notiunii de monopol natural al acestor
produse dincolo de momentul în care acestea se găsesc în stare de zăcământ
permite transformarea oricărei unităti de desfacere cu amănuntul într-o
entitate care intră sub incidenta dispozitiilor de avizare a preturilor si
tarifelor de către Oficiul Concurentei, ceea ce înfrânge normele
constitutionale privind libertatea comertului.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată, sustinând că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate, având în vedere că, asa cum se prevede la art. 134
alin. (2) lit. b) din Constitutie, reglementarea unui regim distinct pentru
anumite produse si servicii satisface obligatia statului de a proteja
interesele nationale în activitatea economică.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea
din 31 ianuarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 16.422/2002, Judecătoria
Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 8 si ale anexei la
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si
tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 205 din 19 aprilie 2002.
Exceptia a fost
ridicată de contestatoarea Societatea Comercială “Dimar” - S.R.L. în dosarul cu
numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei plângeri formulate
împotriva unui proces-verbal de contraventie întocmit de inspectorii Oficiului
Concurentei.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt
neconstitutionale, întrucât prevăd
posibilitatea stabilirii si ajustării preturilor pentru nisipuri si pietrisuri
după vânzarea acestora către agentii economici privati, adică după ce aceste
produse si-au pierdut caracterul de monopol natural, contravenindu-se astfel
dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutia României.
Judecătoria
Sectorului 1 Bucuresti opinează
în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele criticate nu înfrâng
prevederile constitutionale invocate, având în vedere că Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 36/2001 a fost adoptată în ideea creării unui cadru favorabil
exploatării resurselor naturale.
Potrivit art. 24
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate de
autorul exceptiei trebuie analizate în corelatie cu prevederile art. 134 alin.
(2) lit. d) din Constitutie, potrivit cărora statul trebuie să asigure
exploatarea resurselor naturale în concordantă cu interesul national.
În aplicarea
acestui principiu constitutional, prin adoptarea ordonantei de urgentă s-a avut
în vedere asigurarea
concordantei cadrului de reglementare a
preturilor din sfera neconcurentială cu stadiul si directiile procesului de
restructurare a activitătilor care au caracter de monopol natural sau care sunt
supuse prin lege unui regim special, având în vedere interesul national.
Astfel, având în
vedere importanta pe care o reprezintă resursele naturale în economia
natională, stabilirea si ajustarea preturilor pentru servicii specifice de
gospodărire a nisipurilor si pietrisurilor, precum si pentru nisipuri si
pietrisuri, cu avizul Oficiului Concurentei, se înscriu pe deplin în
obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale în
activitatea economică, financiară si valutară si exploatarea resurselor
naturale în concordantă cu interesul national, prevăzute la art. 134 alin.
(2) lit. b) si d) din Constitutie.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1, 2, 3 si 8 si ale
anexei (liniutele 14 si 15) la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2001
privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu
avizul Oficiului Concurentei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
205/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 24
aprilie 2002. Dispozitiile legale vizate de autorul exceptiei au următorul
continut:
- Art. 1: “Produsele
si serviciile care se realizează sau, respectiv, se prestează în tară în cadrul
activitătilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui
regim special, precum si al celor care se execută de regiile autonome,
companiile si societătile nationale, ale căror preturi si tarife se stabilesc
si se ajustează cu avizul Oficiului Concurentei, sunt prevăzute în anexa care
face parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă.”;
- Art. 2: “(1)
Preturile produselor si tarifelor serviciilor prevăzute la art. 1 se pot
ajusta, de regulă, la un interval de 3 luni, cu avizul Oficiului Concurentei,
pe baza cererilor de ajustare primite de la producători, prestatori sau
autorităti de reglementare, după caz, dacă parametrul de ajustare se modifică
cu cel putin 5% fată de nivelul existent la data precedentei ajustări.
(2) După
informarea prealabilă a Guvernului si pe baza acordului acestuia Oficiul
Concurentei avizează preturile sau tarifele produselor si serviciilor prevăzute
la art. 1, în limitele pretului nominal rezultat din aplicarea, la pretul
initial, a modificării parametrului de ajustare, tinându-se seama de
criteriile, modalitătile de ajustare, precum si de un coeficient de corectie
care reflectă avantajul consumatorului, stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(3) Prin
exceptie de la prevederile alin. (2), în cazul serviciilor de distributie a
apei potabile, respectiv al serviciilor de canalizare, cererile de ajustare
transmise de prestatorii de servicii publice respective către Oficiul
Concurentei trebuie să fie însotite de acordul consiliului local sau judetean
sub autoritatea căruia functionează.”;
- Art. 3: “(1)
Nivelurile de pret sau de tarif cuprinse în avize se determină de Oficiul
Concurentei pe baza analizei situatiei economico-financiare a producătorilor
sau a prestatorilor, precum si a influentelor reale în costuri. În avizul
Oficiului Concurentei se va mentiona, pe lângă pretul sau tariful ajustat, si
nivelul parametrului existent la data ajustării, fată de care se va determina
modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioară.
(2) Criteriile,
modalitătile concrete de ajustare a preturilor si tarifelor pentru produsele si
serviciile prevăzute în anexă, precum si coeficientul de corectie se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Oficiului Concurentei, în termen de
15 zile de la data publicării prezentei ordonante de urgentă în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(3) Pentru
transportul prin conducte magistrale al titeiului si produselor petroliere din
tară si din import, pentru servicii telefonice de bază internationale, servicii
postale de bază internationale, apă grea si medicamente de uz uman ajustarea
preturilor si tarifelor se va face pe baza cursului mediu de schimb al leului
fată de dolarul S.U.A. pe primele 20 de zile ale lunii în care se solicită
ajustarea, calculat pe baza datelor comunicate de Banca Natională a României.
(4) Pentru celelalte
produse si servicii prevăzute în anexă preturile si tarifele se ajustează pe
baza ultimului indice al preturilor de consum publicat de Institutul National
de Statistică si Studii Economice.”;
- Art. 8: “(1)
Constituie contraventii, dacă nu au fost săvârsite în astfel de conditii încât,
potrivit legii penale, să fie considerate infractiuni, următoarele fapte:
a) practicarea
de către producători, prestatori si importatori a unor preturi sau tarife fără
avizul Oficiului Concurentei sau a unor preturi si tarife mai mari decât cele
avizate;
b) prezentarea
de către producători, prestatori si importatori de date eronate la
fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a preturilor si tarifelor;
c) refuzul
producătorilor, prestatorilor si importatorilor de a se supune controlului
prevăzut la art. 7.
(2)
Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu amendă de la
15.000.000 lei la 75.000.000 lei.
(3) Preturile
si tarifele stabilite si practicate gresit se corectează, iar sumele încasate
necuvenit ca urmare a săvârsirii contraventiei prevăzute la alin. (1) lit. a)
si b) se confiscă.
(4) Aplicarea
sanctiunilor pentru contraventiile prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen
de 3 ani de la data săvârsirii faptei.
(5)
Contraventiile se constată si se sanctionează de persoanele împuternicite în
acest scop de Oficiul Concurentei, care vor aplica amenda si vor dispune
vărsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate.
(6) Împotriva
procesului-verbal de constatare si de aplicare a sanctiunilor dispuse se poate
face plângere în conditiile prevăzute la art. 31 din Legea nr. 32/1968 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificările si completările
ulterioare.”;
- Liniutele 14 si
15 din anexă:
“- Servicii
specifice - indicele preturilor de gospodărire a nisipurilor de consum si
pietrisurilor
- Nisipuri si
pietrisuri - indicele preturilor de
consum”.
Autorul exceptiei
de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt
încălcate prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutia
României, al căror continut este următorul:
- Art. 134 alin.
(1) si alin. (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată.
(2) Statul
trebuie să asigure:
a) libertatea
comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de protectie;”
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin dispozitiile legale criticate
s-a reglementat regimul preturilor si tarifelor în sectorul neconcurential,
tinându-se seama de rigorile economiei de piată si, totodată, de protejarea
interesului national în valorificarea serviciilor si produselor cu caracter de
monopol natural, precum si al celor supuse prin lege unui regim special.
Astfel, optiunea
legiuitorului de a recunoaste caracterul de monopol natural si produselor
scoase din zăcământ si vândute agentilor economici privati - cu consecinta
ajustării preturilor acestora în conditiile prevăzute de actul normativ
contestat - nu contravine principiilor consacrate prin art. 134 din
Constitutie, ci se conformează acestor principii, asigurând si pe această cale
cadrul normativ necesar exploatării resurselor naturale în concordantă cu
interesul national.
Pe de altă parte,
stabilirea naturii activitătii desfăsurate de autorul exceptiei, si anume dacă
aceasta intră sau nu în sfera de reglementare a produselor care au caracter de
monopol natural, nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de
interpretare si de aplicare a legii, de competenta instantei de judecată.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), al
art. 134 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie, precum si al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2, 3 si 8 si ale anexei la
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si
tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 205 din 19 aprilie 2002, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “Dimar” - S.R.L. în Dosarul nr. 16.422/2002
al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 24 iunie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 26
iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 48/2002
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Lucian Stângu -
judecător
Ioan Vida -
judecător
Aurelia Popa -
procuror
Gabriela
Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea
tuturor formelor de discriminare, aprobată cu modificări prin Legea nr.
48/2002, exceptie ridicată de Anton Sommert într-o cauză civilă, în Dosarul nr.
7.014/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
La apelul nominal
se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind
neîntemeiată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin
textelor constitutionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea
din 11 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 7.014/2002, Tribunalul
Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de
discriminare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2002, exceptie
ridicată de Anton Sommert într-o cauză civilă.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 1
alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 si 125 din Constitutie, întrucât constatarea si
aplicarea sanctiunilor contraventionale prevăzute de Ordonanta Guvernului nr.
137/2000 “revin în sarcina exclusivă a unei comisii subordonate functional
Guvernului”, nefiind lăsate la aprecierea instantelor judecătoresti, prin
aceasta aducându-se atingere demnitătii omului, drepturilor si libertătilor
cetătenilor.
Tribunalul
Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia ridicată este neîntemeiată. În acest sens se
arată că instituirea unei proceduri nejudiciare si a unor organe specializate
de constatare a contraventiilor privind o anumită categorie de fapte si de
valori sociale nu aduce atingere valorilor constitutionale prevăzute în art. 1
alin. (3), art. 21 si 22 din Constitutie, cu atât mai mult cu cât dispozitiile
legale criticate nu exclud posibilitatea ca persoana interesată să conteste
măsura Consiliului National pentru Combaterea Discriminării în justitie.
Potrivit
prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea
de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în
conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997,
cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că nici un text
constitutional nu prevede ca sanctiunea amenzii contraventionale să fie
aplicată de instanta judecătorească.
Apreciază astfel
că nu este încălcat principiul liberului acces la justitie si nici al
egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice, deoarece dispozitiile
legale criticate nu îngrădesc dreptul contravenientului de a se adresa
justitiei.
De asemenea, arată
că “prevederile art. 20 alin. (3) din ordonantă sunt aplicabile în egală măsură
tuturor celor care au săvârsit contraventii ce intră sub incidenta acesteia,
asa încât nici principiul egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice
nu este încălcat”.
Avocatul
Poporului consideră că
dispozitiile art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 sunt constitutionale.
În acest sens, arată că Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 se completează cu
prevederile din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată si modificată prin
Legea nr. 180/2002. Astfel, art. 31-36 din ordonantă cuprind reguli procedurale
ce garantează accesul liber la justitie al persoanelor care se consideră lezate
prin modul în care au fost constatate contraventiile si aplicate sanctiunile.
Activitatea
agentilor constatatori, în spetă Consiliului National pentru Combaterea
Discriminării, fiind cenzurată de instanta judecătorească, inclusiv prin
asigurarea dublului grad de jurisdictie, fond si recurs. Prin garantarea
accesului liber la justitie se asigură si respectarea demnitătii omului, a
drepturilor si libertătilor cetătenilor, consacrate ca valori supreme prin art.
1 alin. (3) din Constitutie. În sfârsit, consideră că nu este încălcat nici
art. 125 din Constitutie, întrucât “agentii constatatori nu înfăptuiesc
justitie, în sensul textului constitutional, atunci când constată contraventii
si aplică sanctiuni”.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (3) din
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor
formelor de discriminare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2002,
prevederi care au următorul cuprins:
“Constatarea si
sanctionarea contraventiilor prevăzute la cap. II de prezenta ordonantă se fac
de către membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.
Dispozitiile
Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu
modificările si completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.”
În opinia
autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege
contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 si 125 din
Constitutie, care dispun:
- Art. 1 alin.
(3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea
omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a
personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori
supreme si sunt garantate.”;
- Art. 11: “(1)
Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele
ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;
- Art. 20: “(1)
Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi
interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există
neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate
reglementările internationale.”;
- Art. 21: “(1)
Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a
libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege
nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 22: “(1)
Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale
persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu
poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman
ori degradant.
(3) Pedeapsa cu
moartea este interzisă.”;
- Art. 125: “(1)
Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte
instante judecătoresti stabilite de lege.
(2) Este
interzisă înfiintarea de instante extraordinare.
(3) Competenta
si procedura de judecată sunt stabilite de lege.”
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională retine următoarele:
art. 20 alin. (3) din ordonanta criticată, cu modificările ulterioare,
stabileste în competenta Consiliului National pentru Combaterea Discriminării
constatarea si sanctionarea contraventiilor prevăzute la cap. II din ordonantă,
cu aplicarea corespunzătoare a dispozitiilor Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificările si completările
ulterioare.
În esentă, autorul
exceptiei consideră că stabilirea acestei competente “în sarcina exclusivă a
unei comisii subordonate functional Guvernului”, iar nu în competenta
instantelor judecătoresti, contravine prevederilor constitutionale ale art. 1
alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 si 125, fără însă a arăta în ce constă această
contrarietate.
Curtea observă că
invocarea încălcării art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie
este neîntemeiată.
Însusi textul de
lege criticat stabileste că, în legătură cu constatarea si sanctionarea
contraventiilor prevăzute în cap. II al ordonantei, se aplică, în mod
corespunzător, dispozitiile Legii nr. 32/1968, cu modificările si completările
ulterioare. Desi Legea nr. 32/1968 a fost abrogată expres prin art. 51 alin.
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, cap. IV din ordonantă, intitulat “Căile de atac”,
reiterează reglementările acesteia cu privire la posibilitatea contestării în
justitie a procesului-verbal de constatare a contraventiei si aplicare a
sanctiunii de către Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, cu
privire la procedura în fata instantei de judecată, precum si cu privire la
exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătoresti prin care s-a
solutionat plângerea. Asa fiind, rezultă că textul de lege criticat asigură
accesul liber la justitie si nu îngrădeste dreptul contravenientului de a se
adresa justitiei.
Pentru argumentele
expuse, Curtea nu poate retine nici încălcarea prevederilor art. 125 din
Constitutie referitoare la “Instantele judecătoresti”.
În sfârsit, Curtea
constată că prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si ale art. 22, invocate,
de asemenea, ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză, iar în legătură cu
art. 11 si 20 din Constitutie, autorul exceptiei nu mentionează nici un pact
sau tratat international privind drepturile omului care ar fi încălcat. Asa
fiind, Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste
invocarea unor motive de neconstitutionalitate, întrucât astfel ar exercita din
oficiu un control de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanta
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de
discriminare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2002, exceptie ridicată
de Anton Sommert într-o cauză civilă, în Dosarul nr. 7.014/2002 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 26 iunie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent
sef,
Gabriela
Dragomirescu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 26
iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea
creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 79/2003
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Lucian Stângu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Ioan Vida -
judecător
Aurelia Popa -
procuror
Ioana Marilena
Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din
Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 79/2003, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Foraj Sonde” - S.A. din Târgu Cărbunesti în Dosarul nr. 816/2003 al
Judecătoriei Târgu Cărbunesti.
La apelul nominal
se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Presedintele
dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 150C/2003, care are ca obiect
aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Societatea Comercială
“Tubal Com” - S.A. si Societatea Comercială “Tubal Metalica” - S.A. în Dosarul
nr. 72/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.
La apelul nominal,
în Dosarul nr. 150C/2003, răspund autoarele exceptiei, reprezentate de avocat
Nicolae Ivan, cu delegatie la dosar, lipsă fiind celelalte părti, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din
oficiu, pune în discutie chestiunea conexării dosarelor sus-mentionate, având
în vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Reprezentantul autoarelor
exceptiei, precum si cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul
dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si ale art. 164 alin.
1 si 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 150C/2003
la Dosarul nr. 147C/2003, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în
stare de judecată, avocatul Nicolae Ivan pune concluzii de admitere a exceptiei
astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată care a sesizat Curtea
Constitutională, sustinând că dispozitiile criticate, prin conditionarea introducerii contestatiei la
executare de plata unei cautiuni de 20% din cuantumul sumei datorate, încalcă
prevederile art. 16 si 21 din Constitutie. De asemenea, sustine că dispozitiile
legale criticate se aplică numai debitorilor, nu si intervenientilor, iar în
spetă au fost obligate la plata cautiunii si intervenientele.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile
criticate care instituie plata unei cautiuni pentru introducerea contestatiei
la executare nu contravin principiului egalitătii în fata legii, care se referă
la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, si, de
asemenea, nu contravin nici accesului liber la justitie, consacrat de prevederile
constitutionale ale art. 21, întrucât acestea prevăd tocmai posibilitatea
introducerii unei contestatii la executare, în anumite conditii. În acest sens
invocă jurisprudenta recentă a Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr.
229/2003, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate
ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile
din 26 februarie 2003 si din 6 martie 2003, pronuntate în dosarele nr. 816/2003
si nr. 72/2003, Judecătoria Târgu Cărbunesti, respectiv Judecătoria
Sectorului 5 Bucuresti au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr.
61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 79/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Foraj Sonde”
- S.A. din Târgu Cărbunesti, respectiv de Societatea Comercială “Tubal Com” -
S.A. si Societatea Comercială “Tubal Metalica” - S.A. în cadrul unor cauze
comerciale având ca obiect solutionarea unor contestatii la executare.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, autoarele acesteia sustin că dispozitiile criticate, prin
conditionarea introducerii contestatiei la executare, formulată de persoanele
juridice, de plata unei cautiuni de 20% din cuantumul sumei datorate, contravin
principiului egalitătii în fata legii si încalcă accesul liber la justitie.
Introducerea obligativitătii consemnării unei cautiuni pentru formularea unei
cereri în justitie, indiferent de cuantumul cautiunii, nu are nici o
fundamentare juridică, reprezentând o evidentă îngrădire a accesului liber la
justitie. Totodată dispozitiile criticate contravin si principiului egalitătii
în fata legii, deoarece obligatia depunerii unei cautiuni pentru introducerea
contestatiei la executare nu este prevăzută si în dreptul comun care
reglementează contestatia la executare promovată împotriva executării silite
începute de un creditor nebugetar.
De asemenea,
conditionarea introducerii contestatiei la executare de achitarea unei cautiuni
contravine prevederilor constitutionale ale art. 48, care nu conditionează în
nici un fel dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obtine
recunoasterea dreptului pretins.
Judecătoria
Târgu Cărbunesti opinează în
sensul că exceptia este neîntemeiată, întrucât prevederile Ordonantei
Guvernului nr. 61/2002, având caracterul unei legi speciale, preiau
dispozitiile Codului de procedură civilă, prevăzând pentru creantele bugetare
un cuantum al cautiunii pentru introducerea unei contestatii la executare de
20% din suma datorată. Asadar, dispozitiile criticate nu creează un regim
privilegiat pentru institutiile publice si nici nu îngrădesc accesul
contestatoarei la justitie. Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor
art. 48 din Constitutie, apreciază că prevederile criticate “nu aduc nici o
vătămare intereselor contestatoarei”, debitorul având deschisă calea actiunii
în justitie, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Judecătoria
Sectorului 5 Bucuresti opinează
că exceptia este întemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate contravin
principiului egalitătii în fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutie,
prin instituirea unui tratament juridic diferit, aplicat creditorilor
(autoritătile administratiei publice centrale sau locale) în raport de debitori
(doar persoane juridice), în situatii identice - contestatii la executare
imobiliară, mobiliară sau prin poprire. De asemenea, prevederile art. 127 din Ordonanta Guvernului nr.
61/2002 îngrădesc accesul liber la justitie. “Cautiunea, spre deosebire de taxa
judiciară de timbru, care reprezintă o modalitate de acoperire, în parte, a
cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justitiei, urmăreste
protejarea intereselor creditorului (spre exemplu, art. 403 alin. 1 din Codul
de procedură civilă) sau debitorului (art. 591 alin. 2 din Codul de procedură
civilă), atunci când aparenta de drept este în favoarea acestuia. În ipoteza în
care, însă, pe calea contestatiei la executare nu se solicită si suspendarea
executării silite, ratiunea instituirii obligatiei de plată a cautiunii nu
poate fi ocrotirea intereselor creditorului”.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea
de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea,
potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările
ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul
Poporului.
Presedintele
Camerei Deputatilor a
transmis Curtii Constitutionale punctul său de vedere, considerând nefondată
exceptia de neconstitutionalitate, întrucât Ordonanta Guvernului nr. 61/2002
instituie o procedură specială pentru colectarea creantelor bugetare.
Dispozitiile criticate nu creează discriminări între anumite categorii de
persoane, ci reglementează o situatie specială care justifică existenta unui
tratament juridic diferit. Obligatia depunerii cautiunii de către persoanele
juridice care formulează o contestatie la executarea silită nu conduce la
crearea unui regim juridic preferential pentru institutiile publice, asa cum
sustin autoarele exceptiei, deoarece situatiile în care se găsesc acestea sunt
diferite: pe de o parte, sunt autoritătile administratiei publice centrale sau
locale “abilitate să administreze veniturile bugetare”, iar pe de altă parte,
este debitorul care are obligatia de a plăti impozite si taxe. De asemenea, nu
se poate sustine că dispozitiile criticate încalcă accesul liber la justitie,
deoarece, conform prevederilor ordonantei, cei interesati pot face contestatie
la executarea silită, care va fi judecată de o instantă judecătorească.
Totodată consideră că nu se încalcă nici dispozitiile art. 48 din Constitutie,
întrucât contestatorul care se consideră vătămat în drepturile sale beneficiază
de prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Guvernul apreciază că dispozitiile criticate nu aduc
vreo atingere principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, care se referă
la egalitatea în drepturi a acestora în raport cu prevederile legii, siar nu la
faptul că toti ar beneficia de aceleasi drepturi”. S-a avut în vedere ca
depunerea cautiunii să se facă numai de către persoanele juridice, atât în
considerarea numărului sporit de cauze având ca obiect executarea creantelor
bugetare, cât si din motive de natură economică.
Dispozitiile
criticate nu îngrădesc accesul liber la justitie, întrucât ele au ca scop
descurajarea abuzului de drept care se manifestă în procedurile de executare
silită si care conduce la tergiversarea realizării drepturilor stabilite pe
baza unor titluri, în dauna intereselor creditorilor, acest aspect fiind avut
în vedere si de prevederile art. 130 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
61/2002, potrivit cărora, în cazul respingerii contestatiei, contestatorul
poate fi obligat la plata unor despăgubiri pentru pagubele cauzate prin
întârzierea executării.
Procedura instituită
de dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 reprezintă o procedură
specială, care a fost instituită în realizarea interesului general, privind
recuperarea banilor publici, care se cuvin bugetului de stat, iar în acest sens
se dă eficientă si prevederilor constitutionale ale art. 53 alin. (1) privind
obligativitatea cetătenilor de a plăti taxe si impozite, precum si ale art. 134
alin. (2) lit. b) referitoare la obligatia statului de a proteja interesele
nationale în activitatea economică, financiară si valutară.
Avocatul
Poporului consideră că
dispozitiile criticate nu instituie discriminări între persoanele juridice de
drept public si cele de drept privat. Diferentele existente între procedura de
drept comun a solutionării contestatiei la executare (prevăzută de Codul de
procedură civilă) si procedura specială a contestatiei la executarea creantelor
bugetare (prevăzută de Ordonanta Guvernului nr. 61/2002) sunt justificate de
exigenta protejării intereselor nationale în activitatea economică, financiară
si valutară, potrivit prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care prevăd
dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a
asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau amenzi. Având în vedere
că cele două situatii prevăzute pentru introducerea contestatiei la executare
nu sunt identice, dispozitiile criticate nu încalcă principiul egalitătii în
drepturi. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia
principiului egalitătii, si anume Decizia nr. 135/1996.
Pe de altă parte,
dispozitiile criticate, fiind de natură procedurală, sunt în concordantă si cu
prevederile constitutionale ale art. 125 alin. (3), conform cărora procedura de
judecată este stabilită de lege.
În ceea ce
priveste critica referitoare la accesul liber la justitie, aceasta este
neîntemeiată, întrucât prin dispozitiile titlului V - “Contestatia la
executarea silită” se recunoaste tocmai dreptul persoanelor interesate de a
face contestatie la executare în cazurile si conditiile prevăzute de acestea.
Conditionarea
introducerii contestatiei la executare de depunerea unei cautiuni reprezintă o
garantie a desfăsurării cu celeritate a procedurii de executare si a evitării
tergiversării cauzelor.
Presedintele
Senatului nu a comunicat
punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 127 din Ordonanta
Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002), aprobată
cu modificări prin Legea nr. 79/2003 (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003), care au următorul continut:
- Art. 127: “(1)
Contestatia la executare se face cu conditia depunerii numai de către
persoanele juridice a unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate,
la unitatea teritorială a trezoreriei statului.
(2) Dovada
privind plata cautiunii prevăzute la alin. (1) va însoti în mod obligatoriu
contestatia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată.
(3) Verificarea
cuantumului cautiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data
înregistrării cererii.”
În sustinerea
exceptiei de neconstitutionalitate, autoarele acesteia apreciază că prin
dispozitiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi
constitutionale:
- Art. 16 alin.
(1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de
lege.”;
- Art. 21: “(1)
Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a
libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege
nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 48 alin.
(1): “Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei
cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea
actului si repararea pagubei.”
De asemenea, se
sustine că prin dispozitiile criticate sunt încălcate si prevederile art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, care au următorul cuprins: “Orice persoană are dreptul la judecarea
în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de
către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî
fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.
Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de
sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului
sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al
securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele
minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în
măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în
împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere
intereselor justitiei.”
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea retine, în ceea ce priveste pretinsa încălcare
a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, că această critică este neîntemeiată,
întrucât situatia juridică a persoanelor colective este diferită de cea a
persoanelor fizice, astfel încât tratamentul juridic diferit aplicabil - si
anume obligatia persoanelor juridice, în cazul contestatiei la executare, de a
plăti o cautiune egală cu 20% din cuantumul sumei datorate, spre deosebire de
persoanele fizice care nu au asemenea obligatie - este justificat în mod
obiectiv si rational. Pentru aceleasi considerente nu poate fi primită nici
critica potrivit căreia textele legale criticate ar institui o discriminare
între persoanele juridice si institutiile publice.
Referitor la
invocarea prevederilor constitutionale ale art. 21 si la cele privind dreptul
la un “proces echitabil”, Curtea retine că prin reglementarea generică din care
fac parte dispozitiile criticate, si anume titlul V - “Contestatia la
executarea silită”, se asigură accesul la justitie al persoanelor
interesate, iar conditionarea introducerii contestatiei la executare, în
anumite împrejurări, de plata unei cautiuni reprezintă - alături de termenul de
exercitare si celelalte conditii prevăzute de lege - o măsură de asigurare a celeritătii
procedurii si de descurajare a abuzului de drept, conditionare admisibilă si
rezonabilă.
Pe de altă parte,
conditiile si termenele introducerii unei căi de atac se circumscriu domeniului
procedural, care, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală,
este de competenta exclusivă a legiuitorului.
De asemenea,
critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 48 alin. (1) din
Constitutie nu poate fi primită, întrucât acest text constitutional instituie
răspunderea autoritătilor publice pentru vătămările produse cetătenilor prin
încălcarea sau nesocotirea drepturilor si libertătilor acestora si, ca atare,
nu are incidentă în cauza de fată.
Cu privire la
sustinerile unora dintre autoarele exceptiei, conform cărora dispozitiile
criticate s-ar referi numai la debitorii persoane juridice, nu si la
intervenientii persoane juridice, Curtea retine că acestea constituie chestiuni
de interpretare si de aplicare a legii,
care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată, nu intră în competenta Curtii Constitutionale, ci în cea a
instantelor judecătoresti.
Dispozitiile art.
127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 au mai făcut obiectul
controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională. Astfel,
prin Decizia nr. 229 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 454 din 26 iunie 2003, Curtea a respins ca nefondată o
exceptie de neconstitutionalitate având acelasi obiect. Neexistând elemente noi
de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii în această materie, considerentele
si solutia acestei decizii rămân valabile si în prezenta cauză.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 79/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Foraj Sonde” - S.A. din Târgu Cărbunesti în Dosarul nr. 816/2003 al Judecătoriei Târgu Cărbunesti, respectiv de Societatea Comercială “Tubal Com” - S.A. si Societatea Comercială “Tubal Metalica” - S.A. în Dosarul nr. 72/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 26 iunie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru completarea anexelor nr. 20 si 26 la
Hotărârea Guvernului nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al
judetului Satu Mare, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din
judetul Satu Mare
În temeiul art.
107 din Constitutie,
Guvernul
României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. 1. - (1)
Reprezentarea intereselor statului român în procedurile jurisdictionale, în
procedurile de rezolvare pe cale amiabilă, în procedurile de aviz consultativ
si în alte proceduri în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si în
procedurile executionale în fata Comitetului Ministrilor se face potrivit
Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
amendată prin protocoalele aditionale la aceasta, ratificate de România prin
Legea nr. 30/1994 si prin Legea nr. 79/1995.
(2) Prerogativele
de Agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului
Ministrilor se exercită, în numele Guvernului României, de Ministerul Afacerilor
Externe.
(3) În cadrul
Ministerului Afacerilor Externe functionează Agentul guvernamental pentru
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, denumit în continuare Agent guvernamental.
Art. 2. - (1)
Agentul guvernamental este numit si eliberat din functie prin decizie a
primului-ministru, la propunerea
ministrului afacerilor externe, cu avizul ministrului justitiei.
(2) Numirea si
eliberarea din functie a Agentului guvernamental se comunică Grefei Curtii
Europene a Drepturilor Omului de către Misiunea Permanentă a României pe lângă
Consiliul Europei.
Articol unic. - Anexa nr. 20 “Inventarul bunurilor care apartin
domeniului public al comunei Căuas” si anexa nr. 26 “Inventarul bunurilor care
apartin domeniului public al comunei Doba” la Hotărârea Guvernului nr. 967/2002
privind atestarea domeniului public al judetului Satu Mare, precum si al
municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Satu Mare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 si 685 bis din 17 septembrie
2002, se completează cu pozitiile 1-20 si, respectiv, cu pozitiile 1-48, prevăzute
în anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul
administratiei publice,
Octav
Cozmâncă
p. Ministrul
finantelor publice,
Maria
Manolescu,
secretar de
stat
Bucuresti, 5 iunie 2003.
Nr. 655.
*) Anexele nr. 1 si 2 se publică ulterior în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 bis în afara abonamentului,
care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei
Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.
privind organizarea si functionarea Agentului
guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului
În temeiul art.
107 din Constitutie, al art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind
participarea României la procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor
Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului
de regres al statului în urma hotărârilor si conventiilor de rezolvare pe cale
amiabilă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, cu modificările aduse
prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri
privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de
specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice,
Guvernul
României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. 3. -
Ministerul Afacerilor Externe îl informează constant pe primul-ministru cu
privire la activitatea Agentului guvernamental si formulează propuneri de
actiune.
Art. 4. - (1) În
activitatea sa Agentul guvernamental va acorda prioritatea corespunzătoare
reglementării pe cale amiabilă a litigiilor în care statul român are calitatea
de pârât în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(2) În activitatea
sa Agentul guvernamental va asigura, inclusiv în colaborare cu Ministerul
Justitiei, informarea corespunzătoare a instantelor si parchetelor din România cu
privire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(3) Agentul
guvernamental va coopera cu structurile cu misiune de serviciu public prevăzute
la art. 6 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999, cu
modificările ulterioare, precum si cu alte autorităti si institutii publice, prin
încheierea de protocoale de cooperare cu institutiile respective, prin
desemnarea unor persoane de legătură, în cadrul acestor institutii, pentru
relatia cu Agentul guvernamental si prin ordine comune cu Ministerul Afacerilor
Externe, după caz.
Art. 5. - (1)
Agentul guvernamental are rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului
Afacerilor Externe.
(2) Agentul
guvernamental este subordonat nemijlocit ministrului afacerilor externe.
(3) Perioada
exercitării functiei de agent guvernamental se consideră vechime în
magistratură sau în activitatea diplomatică, după caz, în conditiile prevăzute
de lege.
Art. 6. - (1) În
cadrul Ministerului Afacerilor Externe functionează o directie pentru activitatea
Agentului guvernamental, cu 15 posturi de executie.
(2) Directia
prevăzută la alin. (1) se încadrează cu personal de specialitate juridică. În
cadrul directiei pot fi detasati, în conditiile legii, cu precădere magistrati.
(3) Perioada
încadrării personalului de specialitate juridică în directia prevăzută la alin.
(1) se consideră vechime în magistratură sau, după caz, în activitatea
diplomatică, pentru persoanele care au promovat examenul de admitere în Corpul
Diplomatic si Consular, în conditiile prevăzute de legislatia în vigoare.
(4) Pe perioada
încadrării în directia prevăzută la alin. (1), magistratii si personalul de
specialitate juridică asimilat magistratilor, detasati în Directia Agentului
guvernamental din Ministerul Afacerilor Externe, beneficiază, potrivit legii,
de toate drepturile cuvenite magistratilor.
(5) Raporturile
Ministerului Afacerilor Externe, pentru activitatea Agentului guvernamental, cu
Ministerul Justitiei, precum si cu structurile subordonate sau aflate în coordonarea
acestuia se pot stabili inclusiv prin ordin comun al ministrului afacerilor
externe si al ministrului justitiei, la propunerea Agentului guvernamental.
(6) Raporturile
Ministerului Afacerilor Externe, pentru activitatea Agentului guvernamental, cu
Ministerul Administratiei si Internelor, precum si cu structurile subordonate
sau aflate în coordonarea acestuia se pot stabili inclusiv prin ordin comun al
ministrului afacerilor externe si al ministrului administratiei si internelor,
la propunerea Agentului guvernamental.
(7) Raporturile
Ministerului Afacerilor Externe, pentru activitatea Agentului guvernamental, cu
Ministerul Finantelor Publice, în vederea gestionării sumelor înscrise în
bugetul acestuia pentru executarea hotărârilor Curtii Europene a Drepturilor
Omului, respectiv pentru plata sumelor stabilite prin conventiile de rezolvare
pe cale amiabilă, în baza art. 10 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
94/1999, cu modificările ulterioare, se pot stabili inclusiv prin ordin comun
al ministrului afacerilor externe si al ministrului finantelor publice, la
propunerea Agentului guvernamental.
(8) În temeiul
art. 17 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2003, toate
bunurile mobile aflate în administrarea Directiei Agentului guvernamental din Ministerul
Justitiei si afectate folosintei acesteia vor fi transferate Ministerului
Afacerilor Externe în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
ordonantei de urgentă mentionate.
(9) Personalul de
specialitate juridică din cadrul Directiei Agentului guvernamental de la
Ministerul Justitiei se detasează la Ministerul Afacerilor Externe, cu
mentinerea drepturilor corespunzătoare statutului asimilat magistratilor, inclusiv
a celor de natură salarială, conform legii.
Art. 7. - (1)
Agentul guvernamental este asistat de 2 coagenti guvernamentali care
colaborează cu acesta si îi acordă sprijinul necesar pentru îndeplinirea
functiilor sale.
(2) În cadrul
Misiunii Permanente a României pe lângă Consiliul Europei functionează un oficiu
cu două posturi diplomatice, format dintr-un coagent guvernamental si un diplomat
cu pregătire juridică.
(3) Directorul
Directiei Agentului guvernamental îndeplineste, de asemenea, functia de coagent
guvernamental.
(4) Coagentii
guvernamentali îndeplinesc această functie pentru toate cazurile si procedurile
în care statul român este parte sau tert intervenient în fata Curtii Europene a
Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei.
(5) Coagentii
guvernamentali actionează conform instructiunilor date de Agentul
guvernamental.
(6) Numirea
coagentilor guvernamentali se comunică de îndată Grefei Curtii Europene a
Drepturilor Omului de către Misiunea Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei.
Art. 8. - (1)
Agentul guvernamental poate delega dreptul de semnătură, pentru raporturile cu
autoritătile române si cu persoanele fizice si juridice, române si străine, membrilor
personalului de specialitate juridică din directia prevăzută la art. 6 alin.
(1).
(2) Agentul guvernamental
poate delega dreptul de semnătură, pentru raporturile cu organele Consiliului Europei,
cu statele si cu organizatiile internationale interguvernamentale, directorului
Directiei Agentului guvernamental prevăzute la art. 6 alin. (1).
(3) Agentul guvernamental
poate delega dreptul de semnătură, pentru raporturile cu organele Consiliului Europei,
coagentului prevăzut la art. 7 alin. (2).
Art. 9. - (1)
Agentul guvernamental sau coagentul guvernamental poate fi asistat, în
procedurile din fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, de unul sau mai
multi asistenti. Acestia pot însoti Agentul/coagentul guvernamental la pledoariile
sustinute în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(2) Desemnarea ca
asistent se face de către Agentul guvernamental. Pot fi desemnati ca asistenti
membrii personalului de specialitate juridică din directia prevăzută la art. 6
alin. (1), alti diplomati din Ministerul Afacerilor Externe sau, în cazul în
care există o motivare corespunzătoare, persoane din afara Ministerului
Afacerilor Externe.
(3) Desemnarea ca
asistent se face pentru anumite cauze sau pentru o anumită procedură dintr-o
cauză.
Art. 10. - (1)
Agentul guvernamental poate desemna în calitate de consultanti, cu aprobarea
ministrului afacerilor externe, personalităti recunoscute în domeniul care formează
obiectul cauzei, din afara Ministerului Afacerilor Externe.
(2) La initiativa
Agentului guvernamental se poate constitui un registru al consultantilor
Agentului guvernamental, care pot folosi public această titulatură.
Art. 11. - Agentul
guvernamental poate utiliza traducători-interpreti atestati.
Art. 12. - Agentul
guvernamental poate solicita, în functie de necesităti, realizarea de
expertize.
Art. 13. - În
aplicarea art. 9-12, Ministerul Afacerilor Externe încheie contracte de
prestări de servicii.
Art. 14. - Pe
lângă Agentul guvernamental functionează un consiliu consultativ, prezidat de
Agentul guvernamental si compus din fostii agenti guvernamentali.
La lucrările
Consiliului consultativ participă seful directiei prevăzute la art. 6 alin. (1)
si alte persoane invitate de Agentul guvernamental.
Art. 15. - Pe
perioada misiunii oficiale temporare în străinătate, Agentul guvernamental,
coagentul guvernamental, asistentii, celelalte persoane care îl însotesc pe
Agentul guvernamental sau pe coagentul guvernamental beneficiază de drepturile
prevăzute de actele normative în vigoare.
Art. 16. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 440/1999 privind Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 18 iunie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
p. Ministrul
afacerilor externe,
Cristian
Diaconescu,
secretar de
stat
p. Ministrul
justitiei,
Alexe
Costache Ivanov,
secretar de
stat
Bucuresti, 17 iulie 2003.
Nr. 868.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR
privind aprobarea constituirii Comisiei pentru
coordonarea, constituirea, mentinerea, controlul si supravegherea stocurilor
minime de sigurantă pentru titei si produse petroliere
În baza
prevederilor art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2002 privind
constituirea si mentinerea stocurilor minime de sigurantă pentru titei si
produse petroliere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
677/2002,
în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea
Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificările ulterioare,
ministrul
industriei si resurselor emite
următorul ordin:
Art. 1. - În
cadrul Directiei generale politici industriale din Ministerul Industriei si
Resurselor se constituie Comisia pentru coordonarea, constituirea, mentinerea,
controlul si supravegherea stocurilor minime de sigurantă pentru titei si produse
petroliere, în componenta redată în anexa nr. 1.
Art. 2. -
Regulamentul de organizare si functionare a comisiei prevăzute la art. 1 este
prezentat în anexa nr. 2.
Art. 3. - Metodologia
pentru identificarea, monitorizarea si verificarea stocurilor minime de
sigurantă pentru titei si produse petroliere este prezentată în anexa nr. 3.
Art. 4. - Anexele
nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 5. -
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul
industriei si resurselor,
Mihai Berinde,
secretar de
stat
Bucuresti, 14 mai 2003.
Nr. 296.
ANEXA Nr. 1
COMPONENTA
Comisiei pentru
coordonarea, constituirea, mentinerea, controlul si supravegherea stocurilor minime
de sigurantă pentru titei si produse petroliere, constituită în cadrul
Directiei generale politici industriale
|
Nr. crt. |
Directia |
Calitatea |
|
1. |
Director - Directia elaborare si
implementare politică industrială |
Presedinte |
|
2. |
Sef serviciu - Directia strategii de
dezvoltare sectorială |
Vicepresedinte |
|
3. |
Consilier - Directia strategii de
dezvoltare sectorială |
Membru |
|
4. |
Consilier - Directia promovare parteneriat |
Membru |
|
5. |
Consilier - Directia strategii de
dezvoltare sectorială |
Membru |
|
6. |
Consilier - Directia elaborare si
implementare politică industrială |
Secretar |
ANEXA Nr. 2
REGULAMENT
de
organizare si functionare a Comisiei pentru coordonarea, constituirea, mentinerea,
controlul si supravegherea stocurilor minime de sigurantă pentru titei si
produse petroliere
Art. 1. - Comisia
pentru coordonarea, constituirea, mentinerea, controlul si supravegherea
stocurilor minime de sigurantă pentru titei si produse petroliere, denumită în continuare
Comisia, functionează în cadrul Ministerului Industriei si Resurselor,
având atributii în constituirea si mentinerea stocurilor minime de sigurantă.
Art. 2. - Comisia
are următoarele atributii principale:
a) elaborează
propuneri privind nivelul anual al stocurilor minime de sigurantă până la 31
martie, pe care le înaintează conducerii Ministerului Industriei si Resurselor,
pentru trimiterea la Guvern în vederea aprobării;
b) propune
structura stocurilor minime de sigurantă si repartizarea cantitătilor
obligatorii de titei si produse petroliere pe agenti economici;
c) tine evidenta
trimestrială a stocurilor minime de sigurantă la Administratia Natională a
Rezervelor de Stat si a agentilor economici desemnati prin hotărâre a
Guvernului;
d) propune modul
de utilizare a stocurilor minime de sigurantă în cazul aparitiei unei
disfunctionalităti în aprovizionarea cu produse petroliere a pietei interne;
e) controlează
utilizarea stocurilor minime de sigurantă în cazul aparitiei unei
disfunctionalităti în aprovizionarea cu produse petroliere a pietei interne;
f) întocmeste rapoarte
anuale asupra activitătii desfăsurate pentru asigurarea stocurilor minime de
sigurantă si informează conducerea Ministerului Industriei si Resurselor în
vederea raportării la Guvern;
g) propune un
grafic de deplasări trimestrial pentru verificarea constituirii stocurilor
minime de sigurantă, prin sondaj, la agentii economici desemnati;
h) aplică
sanctiunile prevăzute în art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
54/2002 privind constituirea si mentinerea stocurilor minime de sigurantă
pentru titei si produse petroliere, aprobată cu modificări si completări prin Legea
nr. 677/2002.
Art. 3. -
Convocarea Comisiei se face ori de câte ori este necesar de către presedinte
sau, în lipsa acestuia, de către vicepresedinte.
METODOLOGIA
pentru
identificarea, monitorizarea si verificarea stocurilor minime de sigurantă
pentru titei si produse petroliere
Art. 1. -
Stabilirea nivelului anual al stocurilor minime de sigurantă pentru titei si
produse petroliere se face avându-se în vedere consumurile realizate la
produsele petroliere în anul precedent.
Art. 2. -
Structura sortimentală a stocurilor minime de sigurantă pentru titei si produse
petroliere se stabileste în functie de stocurile de produse petroliere
existente în anul precedent si de proportia dintre stocurile de produse albe (benzină
si motorină) si produse negre (păcură) ce va trebui să fie realizată în final.
Art. 3. - Identificarea stocurilor minime de sigurantă se face prin constatarea constituirii la agentii economici a stocurilor de titei si produse petroliere care au fost stabilite anual prin hotărâre a Guvernului.
Art. 4. -
Monitorizarea stocurilor minime de sigurantă pentru titei si produse petroliere
se realizează prin verificarea periodică a inventarierii lunare a acestora,
realizată de agentii economici în conditiile legii.
Art. 5. -
Verificarea stocurilor minime de sigurantă pentru titei si produse petroliere
se face prin controlul prin sondaj al existentei fizice a stocurilor raportate
lunar de către agentii economici.
Art. 6. -
Administratia Natională a Rezervelor de Stat si agentii economici desemnati
anual prin hotărâre a Guvernului au obligatia ca până pe data de 10 a fiecărei
luni să raporteze situatia stocurilor minime de sigurantă inventariate,
precizând sortimentele, cantitătile si depozitele unde se află acestea.
Art. 7. -
Informarea Guvernului se va face prin rapoarte anuale, avizate de conducerea
Ministerului Industriei si Resurselor, privind activitatea desfăsurată de Comisia
pentru coordonarea, constituirea, mentinerea, controlul si supravegherea stocurilor
minime de sigurantă pentru titei si produse petroliere, până la data de 31
ianuarie a anului în curs pentru anul precedent.
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
pentru aprobarea Reglementărilor privind
clasificarea pentru eliberarea produselor medicamentoase de uz uman
Având în vedere
prevederile art. 10 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 125/1998 privind
înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Medicamentului,
aprobată si modificată prin Legea nr. 594/2002,
văzând Referatul
de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si
aparatură medicală nr. MB 1.071 din 16 iulie 2003,
în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea
Ministerului Sănătătii,
ministrul
sănătătii emite următorul
ordin:
Art. 1. - Se
aprobă Reglementările privind clasificarea pentru eliberarea produselor
medicamentoase de uz uman, prezentate în anexa la prezentul ordin.
Art. 2. - Pe data
publicării prezentului ordin se abrogă orice dispozitie contrară.
Art. 3. -
Reglementările prezentate în anexă fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 4. -
Directiile din cadrul Ministerului Sănătătii, Agentia Natională a
Medicamentului, precum si persoanele fizice si juridice interesate vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 5. -
Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
sănătătii,
Bucuresti, 16 iulie 2003.
Nr. 679.
ANEXĂ
privind
clasificarea pentru eliberarea produselor medicamentoase de uz uman
Prezentele
reglementări descriu modul de clasificare pentru eliberarea produselor
medicamentoase de uz uman si sunt elaborate în concordantă cu titlul VI
“Clasificarea produselor medicamentoase” din Directiva 2001/83/CE.
Art. 1. - (1) Cu
ocazia emiterii autorizatiei de punere pe piată Agentia Natională a
Medicamentului va preciza clasificarea produsului medicamentos în următoarele
categorii:
- grupa A: produse
medicamentoase care se eliberează pe bază de prescriptie medicală;
- grupa B: produse
medicamentoase care se pot elibera fără prescriptie medicală în farmacii si
drogherii (denumite produse OTC).
(2) Pentru a
stabili componenta celor două grupe, A si B, se vor aplica criteriile prevăzute
la art. 3 si 8.
Art. 2. - Grupa A
de produse medicamentoase cuprinde următoarele subgrupe:
a) produse
medicamentoase care se eliberează în farmacie pe bază de prescriptii medicale
valabile 6 luni, care pot să rămână la pacienti, notate P-6L (prescriptii
medicale care pot fi refolosite);
b) produse
medicamentoase care se eliberează pe bază de prescriptii medicale care se retin
la farmacie, notate P-RF (prescriptii
medicale care nu pot fi refolosite);
c) produse
medicamentoase care se eliberează în farmacie pe bază de prescriptii medicale
speciale (cu timbru sec, notate P-TS, pentru stupefiante sau care se retin la farmacie,
notate P-RF) pentru celelalte categorii de produse medicamentoase prevăzute la
art. 4;
d) produse
medicamentoase care se eliberează pe bază de prescriptii medicale în conditii
restrictive, pentru a fi utilizate în spatii cu destinatii speciale, notate S.
Art. 3. -
Produsele medicamentoase care se eliberează pe bază de prescriptii medicale
(grupa A) sunt cele care:
a) pot prezenta un
pericol direct sau indirect chiar dacă sunt administrate corect, în cazul în
care sunt folosite fără supraveghere medicală;
b) sunt folosite
frecvent si pe scară foarte largă în mod incorect si ar putea prezenta un
pericol direct sau indirect pentru sănătatea omului;
c) contin
substante sau preparate din aceste substante, ale căror activitate si/sau
reactii adverse necesită continuarea investigatiilor; sau
d) sunt prescrise
de către un medic pentru administrarea parenterală.
Art. 4. -
Produsele medicamentoase care se eliberează pe bază de prescriptii medicale
speciale (cu timbru sec, notate P-TS, sau care se retin la farmacii, notate
P-RF) sunt cele care:
a) contin
substante clasificate ca stupefiante în concordantă cu legislatia aprobată si
conventiile internationale în vigoare (notate P-TS);
b) contin
substante clasificate ca psihotrope în concordantă cu conventiile
internationale (notate P-RF);
c) sunt
susceptibile, în caz de utilizare incorectă, să prezinte un risc mare de abuz
medicamentos, să ducă la dependentă sau să fie utilizate incorect în scopuri
ilegale (notate P-RF);
d) contin
substante care datorită proprietătilor sau noutătii lor pot fi considerate că
apartin acestui grup ca măsură de precautie (notate P-RF).
Art. 5. -
Produsele medicamentoase care se eliberează pe bază de prescriptii medicale în
conditii restrictive, pentru a fi utilizate în spatii cu destinatii speciale,
notate S, sunt cele care:
a) sunt destinate
unor tratamente care nu pot fi efectuate decât într-un mediu spitalicesc,
datorită caracteristicilor farmaceutice, noutătii sau în interesul sănătătii publice;
b) sunt utilizate
în tratamentul cazurilor care trebuie diagnosticate într-un mediu spitalicesc
sau în institutii cu posibilităti adecvate de diagnosticare, desi administrarea
si continuarea tratamentului pot avea loc în altă parte; sau
c) sunt destinate
pacientilor în ambulatoriu, dar utilizarea lor poate produce reactii adverse
foarte grave necesitând o prescriptie medicală făcută corespunzător de către un
specialist si supraveghere specială în cursul tratamentului.
Art. 6. -
Celelalte produse medicamentoase din grupa A se prescriu pe bază de prescriptie
medicală valabilă 6 luni si sunt notate P-6L.
Art. 7. -
Încadrarea produselor medicamentoase în una dintre categoriile prevăzute se va
face tinându-se seama de doza unică maximă, doza zilnică maximă, de concentratie,
formă farmaceutică, anumite tipuri de ambalaj si/sau de alte circumstante de
utilizare.
Art. 8. - Produsele
medicamentoase care nu corespund criteriilor prevăzute la art. 3 sunt încadrate
în grupa B, notate OTC.
Art. 9. - Agentia
Natională a Medicamentului trebuie să emită o listă, sub forma Nomenclatorului
produselor medicamentoase de uz uman, cuprinzând produsele medicamentoase, cu
precizarea categoriei în care sunt clasificate din punct de vedere al modului
de eliberare; lista trebuie actualizată anual.
Art. 10. - Cu
ocazia reînnoirii autorizatiei de punere pe piată a produsului medicamentos (la
fiecare 5 ani) sau dacă sunt raportate informatii noi, Agentia Natională a Medicamentului
va evalua informatiile pe care le detine si, dacă este necesar, va modifica
clasificarea produsului medicamentos respectiv în conformitate cu art. 1 si 2.
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
privind modificarea Ordinului ministrului
finantelor publice nr. 1.772/2002
pentru reglementarea datei plătii salariilor la
institutiile publice
În temeiul prevederilor art. 12 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,
ministrul
finantelor publice emite
următorul ordin:
Articol unic. - Data plătii salariilor prevăzută la codul
39 “Serviciul de Telecomunicatii Speciale” din Lista esalonării pe zile a
plătii salariilor ordonatorilor principali de credite a căror plată se face o
dată pe lună, prevăzută în anexa la Ordinul ministrului finantelor publice nr.
1.772/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 27
decembrie 2002, se modifică din “12” în “14”.
Ministrul
finantelor publice,
Mihai
Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 25 iulie 2003.
Nr. 946.