MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 559         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 4 august 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 263 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001

 

            Decizia nr. 273 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală

 

            Decizia nr. 274 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            867. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la retelele electrice de interes public

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 263

din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Gheorghe Păduraru, Virginia Păduraru, Gina Păduraru si Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat că textele ce fac obiectul exceptiei sunt constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 8.107/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Gheorghe Păduraru, Virginia Păduraru, Gina Păduraru si Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 “s-a introdus un regim de protectie diferentiat, scindând chiriasii - cetăteni ai aceleiasi tări - în chiriasi ai unitătilor locative de stat si chiriasi ai persoanelor particulare, care au redobândit de la stat imobilele, după 1989”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că dispozitiile criticate nu contravin principiului egalitătii cetătenilor în fata legii. Se arată că textele legale criticate au în vedere, pe de o parte, suprafetele locative detinute de stat sau de unitătile administrative ale acestuia, iar pe de altă parte, suprafetele cu destinatia de locuintă aflate în proprietatea unei persoane fizice. Pornind de la aceste două ipoteze diferite, se ajunge la două solutii, de asemenea diferite, asa cum au fost ele consacrate de ordonanta de urgentă. În primul caz solutia este impusă de ideea că statul este obligat să ia măsuri de protectie socială fată de cetăteni, pe când în al doilea caz intervine principiul garantării dreptului de proprietate privată, în contextul limitelor prevăzute de lege. Cu privire la invocarea neconstitutionalitătii art. 25 din ordonanta criticată, se arată că, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat că instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie.

Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, arată că textele legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale. Este invocată în acest sens jurisprudenta Curtii, care, prin Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002 si prin Decizia nr. 113 din 24 aprilie 2001, a statuat că dispozitiile legale sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1) si ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia are ca obiect dispozitiile art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, a căror redactare este următoarea:

- Art. 1: “Contractele de închiriere privind suprafetele locative cu destinatia de locuinte, precum si cele folosite de asezămintele social-culturale si de învătământ, de partide politice, de sindicate si de alte organizatii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 si aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleasi conditii, cu exceptia nivelului chiriei.”;

- Art. 23: “(1) Proprietarii au dreptul să ceară si să obtină mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuintă pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat să pună la dispozitie chiriasului, cu contract de închiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuintă în aceeasi localitate sau într-o altă localitate cu acordul chiriasului, cu asigurarea exigentelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul initial.”;

- Art. 24: “(1) Chiriasul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigură suprafata locuibilă si numărul de camere la care este îndreptătit conform anexelor nr. 1 si 2 la prezenta ordonantă de urgentă, dar nici nu poate pretinde o suprafată locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptătit potrivit prezentei ordonante de urgentă sau decât cele pe care le detine cu chirie si nici conditii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.

(2) Nu i se va putea cere chiriasului să se mute într-o locuintă insalubră si nici să accepte o locuintă lipsită de dependintele strict necesare - bucătărie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuintei din care urmează să se mute.

(3) Chiriasul nu va putea însă să invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul că locuinta oferită este situată într-un cartier periferic, că este mai putin confortabilă datorită felului diferit de încălzire, că nu are curte ori datorită etajului la care se află locuinta oferită în schimb.

(4) Chiriasul poate fi evacuat si din garajul detinut, dacă acesta a apartinut, la data preluării de către stat, locuintei din care urmează să se mute, chiar dacă proprietarul nu poate să îi ofere chiriasului un alt garaj la schimb.”;

- Art. 25: “Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuintă, sunt de competenta judecătoriei în raza căreia se află imobilul. Hotărârea pronuntată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instantei de recurs este definitivă si irevocabilă.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, precum si unele dintre articolele ei au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constitutionalitătii lor.

Astfel, prin Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, si prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a decis că instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalitătii în fata legii. Asa se explică de ce în cazul chiriasilor statului, unde protectia socială se realizează si prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îsi găseste aplicare schimbul obligatoriu de locuintă, în timp ce în cazul chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantării dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

Curtea retine că statul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică si chirias, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protectia celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriasul nu poate fi obligat să elibereze locuinta.

Atât considerentele, cât si solutiile din aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Gheorghe Păduraru, Virginia Păduraru, Gina Păduraru si Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 273

din 26 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoară - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Popa în Dosarul nr. 5.306/2001 al Curtii Supreme de Justitie – Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Elena Oancea pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere, sustinând oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sustinând că art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 5.306/2001, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală, ridicată de Adrian Popa, incul- pat recurent în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul exceptiei, trimis în judecată pentru mai multe infractiuni de înselăciune săvârsite în timp ce avea calitatea de militar, sustine că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 cu referire la art. 4 alin. (2). În opinia sa, constituie o discriminare nepermisă faptul că o categorie aparte de cetăteni nu sunt justitiabili ai instantelor de drept comun, ci ai unor instante speciale cum sunt instantele militare, chiar si în conditiile în care infractiunile de care sunt învinuiti nu au nici o legătură cu viata militară, asa cum este cazul său. De asemenea, el mai arată că instantele militare nu sunt instante independente, asa încât nu este respectat dreptul său de acces liber la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie. În plus, instantele militare, nefiind instante independente, nu îndeplinesc nici cerintele art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, iar potrivit art. 20 din Conventie, legile interne privitoare la drepturile omului trebuie interpretate si aplicate în raport cu acele dispozitii. În fine, autorul exceptiei mai sustine că dispozitiile legale criticate aduc atingere si prevederilor art. 49 alin. (2) din Constitutie, deoarece restrângerea dreptului său de a fi judecat de o instantă independentă este disproportionată fată de ponderea unui eventual interes public ce a avut în vedere această restrângere.

Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală consideră că exceptia este neîntemeiată. Se arată că existenta unei competente personale nu exclude egalitatea cetătenilor în fata legii, întrucât atragerea competentei în functie de calitatea infractorului nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerută de calitatea de militar pe care acesta o are. Stabilirea competentei după calitatea persoanei este atributul legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, fapt care nu este contrar principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, atâta timp cât aceste reguli asigură egalitatea cetătenilor în utilizarea lor. Dispozitiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, deoarece acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătoresti. Instanta conchide că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordantă cu prevederile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie. De asemenea, arată că dispozitiile art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece nu se creează nici privilegii si nici discriminări, neîncălcându-se vreunul dintre criteriile egalitătii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constitutie. În ceea ce priveste necesitatea stabilirii de competente speciale în raport cu calitatea unor categorii de persoane, se arată că acesta este un principiu unanim admis în doctrină si consacrat în legislatia tuturor statelor.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală sunt constitutionale. Se argumentează că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, astfel că numai la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal. Dimpotrivă, la situatii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Infractiunile judecate de instantele militare au un caracter specific, ce tine de obiectul infractiunii sau de calitatea făptuitorului, chemat să respecte prevederi aplicabile calitătii de militar sau de salariat civil al anumitor autorităti sau institutii publice. Prin reglementarea competentei instantelor militare nu se creează discriminări, deoarece există o diferentă de situatie între militari si salariatii civili ai unor autorităti sau institutii, pe de o parte, si ceilalti cetăteni, pe de altă parte, ceea ce creează premisele diferentei de tratament juridic. Mai arată că dispozitiile legale criticate sunt conforme art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie. În acelasi timp, nu sunt încălcate nici prevederile art. 4 si 16 din Constitutie, deoarece tuturor instantelor militare li se aplică regulile referitoare la diferenta de tratament juridic. În ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, se arată că acestea implică dreptul la un proces echitabil, public si într-un termen rezonabil, judecat de către o instantă independentă si impartială, stabilită prin lege, conditii care sunt asigurate în cazul judecării proceselor de către instantele militare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală, care stabilesc competenta instantelor militare.

Textele criticate au următorul continut:

- Art. 26: “Tribunalul militar judecă în primă instantă:

1. infractiunile săvârsite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu exceptia celor date prin legi în competenta altor instante;

2. următoarele infractiuni săvârsite de civili:

a) infractiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apărării Nationale,

Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia generală a penitenciarelor -, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Pază, care prin natura sau destinatia lor au un caracter militar sau interesează capacitatea de apărare ori siguranta statului;

b) infractiunile prevăzute în art. 348-354 din Codul penal;

3. infractiunile săvârsite în legătură cu serviciul de către salariatii civili din Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generală a penitenciarelor -, Serviciul Român de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Pază, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante.”;

- Art. 28: “Tribunalul militar teritorial:

1. judecă în primă instantă:

a) infractiunile săvârsite de ofiterii superiori, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante;

b) infractiunile mentionate în art. 27 pct. 1 lit. a), b) si c), săvârsite de militari până la gradul de căpitan inclusiv ori săvârsite în legătură cu serviciul de către salariatii civili din Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generală a penitenciarelor -, Serviciul Român de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Pază;

c) alte infractiuni date prin lege în competenta sa;

2. ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. solutionează conflictele de competentă ivite între tribunalele militare din raza sa teritorială.”;

- Art. 282: “Curtea Militară de Apel:

1. judecă în primă instantă:

a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 si art. 356-361, săvârsite de militari ori săvârsite în legătură cu serviciul de către salariatii civili din Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei – Directia generală a penitenciarelor -, Serviciul Român de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Pază;

b) infractiunile săvârsite de judecătorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instante;

c) alte infractiuni date prin lege în competenta sa;

2. ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă de tribunalele militare teritoriale;

3. ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. solutionează conflictele de competentă ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competentă a unor tribunale militare teritoriale diferite.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii, stabilind că o categorie aparte de cetăteni sunt supusi jurisdictiei unor instante speciale, sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile egalitătii, ale art. 16 referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, precum si celor ale art. 49 alin. (2) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. De asemenea, se sustine si încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Instituirea instantelor militare, a căror competentă este determinată de calitatea persoanelor de militari sau de angajati ai anumitor organe, este recunoscută în toate sistemele de drept si nu încalcă nici principiul egalitătii în drepturi, nici drepturile procesuale garantate în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Existenta unei competente personale nu exclude egalitatea cetătenilor în fata legii, întrucât instituirea ei, care este atributul legiuitorului, asa cum se prevede în art. 125 alin. (3) din Constitutie, nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerută de calitatea de militar sau de angajat civil în fortele armate.

De asemenea, nu se încalcă dreptul de acces liber la justitie, deoarece dispozitiile legale criticate nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de toate drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil.

Criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate, exceptia urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, 28 si 282 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Popa în Dosarul nr. 5.306/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 274

din 26 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoară - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Slutu în Dosarul nr. 1.584/P/2002 al Tribunalului Vrancea – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si legislatia străină în materie, solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.584/P/2002, Tribunalul Vrancea – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, ridicată de Gheorghe Slutu, parte civilă în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care limitează dreptul părtii civile si al părtii civilmente responsabile de a folosi calea de recurs a apelului doar în ceea ce priveste latura civilă a cauzei, cu excluderea celei penale, creează o discriminare pentru aceste părti din proces, în raport cu inculpatul si cu Ministerul Public. Se încalcă astfel, în opinia autorului exceptiei, prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor si cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie. Se limitează astfel, în mod fortat si artificial, controlul judiciar al instantelor de apel si recurs, asa încât hotărârea de condamnare, chiar profund nedreaptă si părtinitoare, nu mai este supusă criticilor de netemeinicie si nelegalitate sub aspectul laturii penale.

Tribunalul Vrancea - Sectia penală arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitia legală criticată nu restrânge accesul liber la justitie al părtii civile si al părtii civilmente responsabile, ci prevede posibilitatea exercitării căilor de atac potrivit intereselor legitime ale acestor părti, care privesc latura civilă a procesului penal si modul de solutionare a acesteia. Nu este limitată posibilitatea examinării de către instanta de control judiciar a cauzei sub toate aspectele de fapt si de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanta este obligată ca, în afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept. Textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, deoarece limitele prevăzute în art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu constituie o discriminare, ci garantează dreptul părtilor respective de a-si valorifica pretentiile în cadrul laturii civile a procesului penal.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală sunt constitutionale. În motivarea acestui punct de vedere se arată că interdictia părtii civile de a ataca latura penală a cauzei nu duce la o limitare a accesului liber la justitie, deoarece instanta de control judiciar sesizată de partea civilă nu poate fi împiedicată să constate, atunci când este cazul, că inculpatul a fost gresit achitat, pentru motivul că fapta imputată nu există sau că aceasta nu a fost săvârsită de el. Având deplină capacitate procesuală în ceea ce priveste actiunea civilă, partea civilă si partea responsabilă civilmente vor putea discuta în apelurile si recursurile lor si aspectele penale ale hotărârii atacate, dacă de modul în care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. Dispozitia legală criticată este în concordantă cu prevederile art. 128 din Constitutie, iar instituirea unor reguli privind accesul la justitie nu contravine prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, atâta timp cât părtilor interesate le este asigurată folosirea căilor de atac.

Interesele părtii civile si ale părtii responsabile civilmente privesc latura civilă a procesului penal si de aceea declararea căii de atac este în corelatie cu modul de rezolvare a acesteia. Se mai arată că posibilitatea examinării de către instanta de control judiciar a cauzei sub aspectele de fapt si de drept nu este limitată, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanta este obligată să examineze cauza sub toate aspectele. Faptul că partea civilă si partea civilmente responsabilă nu pot folosi căile de atac decât pe latura civilă a cauzei corespunde intereselor acestora, solutionarea actiunii nefiind lăsată în nici un sistem de drept penal la vointa persoanei vătămate, ignorându-se interesele generale ale societătii.

Guvernul consideră critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 21 din Constitutie, ca fiind neîntemeiată. Se arată că în procesul penal partea vătămată are drept de optiune, în sensul că ea poate deduce actiunea sa ca reclamant în fata instantelor civile sau o poate alătura actiunii penale.

Partea vătămată are dreptul de a efectua acte procesuale în sustinerea laturii penale a cauzei. Prin pozitia sa procesuală partea vătămată este un subiect procesual secundar alăturat reprezentantului calificat (procurorul) al subiectului procesual principal care este statul. Dar persoana vătămată care a suferit o pagubă si care si-a alăturat actiunea civilă actiunii penale devine prin aceasta parte civilă si poate exercita actiunea civilă în tot cursul procesului penal, deci si în căile de atac. Ea poate renunta oricând la actiunea civilă, fără a pierde însă prin aceasta calitatea sa de parte vătămată în aceeasi cauză. Apelul poate fi declarat numai în ceea ce priveste latura civilă, pentru că acesta este interesul său legitim în proces. Dacă partea civilă ar dori să atace hotărârea instantei de fond si cu privire la latura penală, ar putea-o face, însă numai în calitatea sa de parte vătămată, în cazul în care s-a constituit astfel. A contesta latura penală, atunci când, încă de la începutul procesului penal, prin însăsi constituirea sa ca parte civilă si-a declarat interesul în această latură civilă a procesuluipenal, înseamnă a reclama, în căile de atac, un interes nelegitim, ceea ce contravine însusi art. 21 din Constitutie.

Interdictia părtii civile, respectiv a părtii responsabile civilmente, de a ataca o hotărâre judecătorească si cu privire la latura penală nu constituie o limitare a drepturilor sale procesuale, neconstituind astfel o încălcare a principiului egalitătii în drepturi consacrat în art. 16 din Constitutie. Dispunând de capacitate procesuală deplină cu privire la actiunea civilă, partea civilă va putea discuta în apel sau în recurs, după caz, si aspectele penale ale hotărârii atacate, în conditiile în care de modul cum au fost solutionate acestea depinde solutionarea actiunii civile, iar în caz de achitare, instanta va avea obligatia de a se pronunta asupra laturii civile. Limitele prevăzute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu constituie discriminări, ci precizări firesti în raport cu interesele legitime ale acestor părti, apărate în cadrul procesului penal.

Guvernul precizează, totodată, că acest sistem este consacrat si de alte legislatii, cum este cea franceză. De asemenea, arată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii, constatând că nu există contrarietate între acestea si prevederile Constitutiei.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 128, căile de atac pot fi exercitate în conditiile legii. În spetă, partea civilă si partea civilmente responsabilă pot face apel numai pe latura civilă, nu si în legătură cu latura penală a procesului. Dar ele pot pune în discutie în apel si aspectele penale ale hotărârii atacate, dacă de modul în care acestea au fost solutionate depinde rezolvarea actiunii introduse. Interesele acestor părti privesc latura civilă a procesului penal si de aceea declararea căii de atac este, în mod logic, în legătură cu modul de rezolvare a acesteia. Totodată, nu este limitată posibilitatea examinării de către instanta de apel a cauzei sub toate aspectele de fapt si de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanta, în limitele mentionate în alin. 1 al aceluiasi articol (cu privire la apelant si la persoana la care se referă apelul), este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 16 din Constitutie, Avocatul Poporului arată că aceasta nu contravine principiului egalitătii în drepturi, deoarece partea civilă si partea civilmente responsabilă au posibilitatea de a exercita aceleasi căi de atac pe care o au procurorul si inculpatul.

Limitele prevăzute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu constituie discriminări, ci precizări firesti în raport cu interesele legitime ale acestor părti, apărate în cadrul procesului penal. Faptul că partea civilă si partea civilmente responsabilă nu pot declara apel si cu privire la latura penală a cauzei nu le aduce acestora prejudicii, având în vedere că sarcina apărării intereselor revine Ministerului Public ca titular al actiunii penale. În final, se evocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, prin care a fost respinsă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei legale criticate.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “Pot face apel: [...]

d) partea civilă si partea responsabilă civilmente, în ce priveste latura civilă.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece creează o discriminare între părtile din proces, în spetă pentru partea civilă si partea civilmente responsabilă. De asemenea, se sustine si încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează a fi respinsă.

Art. 362 din Codul de procedură penală prevede persoanele care pot face apel împotriva sentintelor penale pronuntate în primă instantă, printre acestea, la alin. 1 lit. d), numărându-se partea civilă si partea civilmente responsabilă, dar numai în ceea ce priveste latura civilă a cauzei, atât în cauzele în care urmărirea penală si desfăsurarea judecătii se îndeplinesc din oficiu, cât si în cele în care actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă. În aplicarea art. 130 din Constitutie privind rolul Ministerului Public, procurorul este titularul actiunii publice în procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societătii. În acest context interdictia părtii civile si a celei responsabile civilmente de a ataca latura penală a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia la justitie. Instanta de control judiciar sesizată de partea civilă nu poate fi împiedicată de a constata, atunci când este cazul, că inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul că fapta imputată nu există sau că aceasta nu a fost săvârsită de el. Această constatare produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisă, cea penală rămânând definitivă prin achitarea inculpatului.

Contrarietatea de hotărâri poate fi însă înlăturată prin exercitarea căilor extraordinare de atac.

Pe de altă parte însă, având deplină capacitate procesuală în tot ceea ce priveste actiunea civilă, partea civilă si partea responsabilă civilmente vor putea discuta în apelurile sau, după caz, în recursurile lor si aspectele penale ale hotărârii atacate, dacă de modul în care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. Astfel, în caz de achitare, instanta are obligatia de a se pronunta asupra laturii civile, deci de a solutiona actiunea civilă integral. Aceasta înseamnă determinarea existentei unui fapt civil generator de prejudicii, în conditiile art. 998 si următoarele din Codul civil. De altfel, în art. 346 din Codul de procedură penală se dispune că, în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta se pronuntă, prin aceeasi sentintă, si asupra actiunii civile.

Dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală reprezintă deopotrivă si reflectarea prevederilor art. 128 din Constitutie, care stabilesc că, “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, adică potrivit normelor de procedură. De aceea Curtea Constitutională consideră că instituirea unor reguli privind accesul la justitie nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor art. 21 din Constitutie, atâta timp cât părtilor interesate le este asigurată utilizarea căilor de atac.

Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece atât partea civilă, cât si partea responsabilă civilmente au posibilitatea de a exercita aceeasi cale de atac (apelul) pe care o au procurorul si inculpatul. Limitele prevăzute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu constituie “discriminări”, ci precizări firesti în raport cu interesele legitime ale acestor părti, apărate în cadrul procesului penal.

Totodată, Curtea constată că ratiunile pe care se întemeiază interdictia părtii civile de a ataca latura penală în cadrul procesului penal se regăsesc si în legislatia străină.

Astfel, în dreptul belgian partea civilă nu poate urmări anularea unei achitări decât relativ la interesele sale civile (art. 412 din Codul instructiei penale belgiene). În dreptul german, chiar si atunci când procurorul nu întelege să actioneze, interesul legitim al părtii civile poate forta si interventia, alăturată, a procurorului (Legea pentru protectia victimei din 1987). În Italia, actiunea civilă poate privi, evident, numai interesele civile (art. 74 din Codul de procedură penală italian).

De altfel, asupra constitutionalitătii prevederilor art. 362 din Codul de procedură penală Curtea Constitutională s-a pronuntat, cu opinia separată a patru judecători, si prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Slutu în Dosarul nr. 1.584/P/2002 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la retelele electrice de interes public

 

            În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 11 alin. (2) lit. r) din Legea energiei electrice nr. 318/2003,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la retelele electrice de interes public, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Instalatiile de racordare si instalatiile de utilizare care se racordează la retelele electrice de interes public vor fi proiectate, executate si verificate sub supravegherea electricienilor autorizati si de către agenti economici atestati.

Art. 3. - Tarifele de emitere a avizelor tehnice de racordare si tarifele de racordare practicate de agentii economici se aprobă de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Art. 4. - În termen de 4 luni de la publicarea prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei va emite Regulamentul privind autorizarea electricienilor si atestarea agentilor economici pentru proiectarea, executarea si verificarea instalatiilor de racordare si a instalatiilor de utilizare care se racordează la retelele electrice de interes public.

Art. 5. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 2/1992 privind realizarea lucrărilor de alimentare cu energie electrică a noilor consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Dan Ioan Popescu

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Traian Panait,

secretar de stat

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare

în Domeniul Energiei,

Ion Lungu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 17 iulie 2003.

Nr. 867.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind racordarea utilizatorilor la retelele electrice de interes public

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prin prezentul regulament se reglementează etapele si procedurile necesare pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la retelele electrice de interes public pentru transportul si distributia energiei electrice.

Art. 2. - Prezentul regulament se aplică în relatiile dintre operatorii de retea si:

a) utilizatorii noi care solicită racordarea la reteaua electrică;

b) utilizatorii existenti care solicită un nou racord/bransament la reteaua electrică sau modificarea unuia existent;

c) utilizatorii existenti la care s-au modificat elementele avute în vedere la racordarea la reteaua electrică.

Art. 3. - În sensul prezentului regulament, termenii si expresiile utilizate se definesc potrivit anexei nr. 1.

Art. 4. - (1) Utilizatorii permanenti sau temporari ai retelelor electrice pot fi:

a) producători;

b) distribuitori;

c) furnizori;

d) consumatori.

(2) Consumatorii pot fi:

a) mari consumatori;

b) mici consumatori;

c) consumatori casnici.

 

CAPITOLUL II

Tipuri de solicitări privind racordarea la retelele electrice

 

Art. 5. - (1) Solicitantii de racordări la retelele electrice se adresează operatorului de retea, în oricare dintre următoarele situatii:

a) aparitia unui utilizator nou, definitiv sau temporar;

b) dezvoltarea unui utilizator existent;

c) separarea unui subutilizator de instalatiile unui utilizator, în vederea racordării directe la reteaua electrică;

d) modificarea unor elemente de natură tehnică fată de situatia initială, cu sau fără depăsirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare pentru acel loc de consum/producere;

e) modificarea unor elemente de natură administrativă fată de situatia initială, fără depăsirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare pentru acel loc de consum/producere.

(2) Dezvoltarea unui utilizator existent implică oricare dintre următoarele situatii:

a) dezvoltarea activitătii unui producător prin montarea de grupuri noi, înlocuirea unor grupuri existente cu altele având putere instalată mai mare, modernizarea/retehnologizarea grupurilor existente, cu cresterea puterii instalate;

b) dezvoltarea unui consumator, respectiv cresterea puterii solicitate din reteaua electrică fată de puterea aprobată anterior pentru locul de consum respectiv, determinată de extinderea activitătii proprii, modernizarea sau înlocuirea tehnologiei, dotarea suplimentară etc. sau de racordarea unui subconsumator la retelele proprii;

c) dezvoltarea unui distribuitor existent.

(3) Modificarea unor elemente de natură tehnică fată de situatia initială, cu sau fără depăsirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare pentru acel loc de consum/producere, implică oricare dintre următoarele situatii:

a) modificarea naturii, structurii, caracteristicilor grupurilor generatoare/receptoarelor initiale si/sau a cerintelor privind siguranta instalatiilor de racordare;

b) racordarea unui subutilizator;

c) separarea unor consumatori racordati initial prin instalatie unică.

(4) Modificarea unor elemente de natură administrativă fată de situatia initială, fără depăsirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare pentru acel loc de consum/producere, implică oricare dintre următoarele situatii:

a) schimbarea denumirii unui utilizator;

b) preluarea obiectivului de la un loc de consum/producere prin cumpărare, mostenire etc.;

c) modificarea tipului consumatorului.

 

CAPITOLUL III

Avizul tehnic de racordare

 

Art. 6. - Obtinerea avizului tehnic de racordare de către un utilizator este obligatorie pentru fiecare loc de consum/producere, nou sau care se dezvoltă, indiferent de perioada de timp solicitată si de mărimea puterii absorbite/produse sau a sporului acesteia.

Art. 7. - Utilizatorii retelelor electrice au obligatia obtinerii avizului tehnic de racordare înainte de a începe executarea sau modificarea instalatiei de utilizare care urmează a fi racordată la reteaua electrică.

Art. 8. - Operatorii de retea emit, la cerere, avize tehnice de racordare pentru obiectivele din zona în care detin reteaua conform licentei.

Art. 9. - (1) Avizul tehnic de racordare trebuie obtinut în toate situatiile prevăzute la art. 5 alin. (1), cu exceptia situatiei prevăzute la lit. e), când avizul se actualizează cu mentiunile de natură administrativă.

(2) În cazul pierderii sau deteriorării de către utilizator a avizului tehnic de racordare, operatorul de retea va emite un duplicat.

Art. 10. - În cazul constructiilor noi, modificărilor sau extinderilor, care, conform legii, necesită certificat de urbanism, avizul tehnic de racordare se va elibera după obtinerea acestui certificat pentru obiectivul utilizatorului care urmează a fi racordat la reteaua electrică.

Art. 11. - (1) Emiterea avizului tehnic de racordare se face contra cost, pe baza tarifelor de emitere a avizelor tehnice de racordare aprobate de autoritatea competentă.

(2) Stabilirea tarifelor se va face cu respectarea principiilor prevăzute în anexa nr. 2 pct. I.

(3) Achitarea tarifului de emitere a avizului tehnic de racordare se face conform optiunii solicitantului: o dată cu depunerea cererii, la ridicarea avizului sau 50% la depunerea cererii si 50% la ridicarea avizului.

 

CAPITOLUL IV

Etapele procesului de racordare la retelele electrice

 

Art. 12. - Pentru realizarea racordării unui utilizator la reteaua electrică se parcurg, după caz, următoarele etape:

a) depunerea cererii de emitere a avizului tehnic de racordare de către viitorul utilizator;

b) emiterea avizului tehnic de racordare;

c) încheierea contractului de racordare;

d) contractarea si executarea lucrărilor de racordare la reteaua electrică;

e) punerea în functiune a instalatiei de racordare;

f) punerea sub tensiune a instalatiei de utilizare.

 

SECTIUNEA 1

Depunerea cererii si a documentatiei pentru obtinerea avizului tehnic de racordare

 

Art. 13. - În vederea obtinerii avizului tehnic de racordare la reteaua electrică, solicitantul se poate adresa operatorului de retea care detine reteaua electrică din zonă:

a) prin intermediul unui furnizor care detine licentă de furnizare în zonă;

b) prin intermediul unui consultant de specialitate atestat;

c) direct.

Art. 14. - Cererea de emitere a avizului tehnic de racordare va cuprinde cel putin următoarele informatii:

a) datele de identificare a utilizatorului si, dacă este cazul, a consultantului de specialitate atestat/a furnizorului;

b) obiectul solicitării de racordare: grupuri generatoare, instalatii de distributie, instalatii consumatoare etc., inclusiv amplasamentul;

c) angajamentul solicitantului de a respecta normele în vigoare; pentru consumatorii mici si consumatorii casnici acest angajament se face prin semnarea cererilor-tip care contin cerintele aplicabile categoriilor respective de utilizatori;

d) optiunea pentru una dintre variantele posibile de racordare la reteaua electrică, prezentate în studiul de solutie si avizate de operatorul de retea;

e) lista documentelor anexate cererii.

Art. 15. - (1) Documentatia anexată cererii de emitere a avizului tehnic de racordare are o structură ce depinde de categoria de utilizator din care face parte solicitantul. În functie de categoria de utilizator, documentatia va cuprinde, după caz:

a) avizul de amplasament, în copie;

b) studiul de solutie pentru racordarea la reteaua electrică, avizat de operatorul de retea;

c) datele tehnice si energetice caracteristice utilizatorilor, conform reglementărilor aprobate de autoritatea competentă;

d) certificatul de urbanism, în copie si în original, care se restituie;

e) plan de situatie la scară, cu amplasarea în zonă a locului de consum/producere, atât pentru constructiile existente, cât si pentru constructiile noi sau extinderi; pentru constructiile noi sau modificări la cele existente, planul va fi avizat de organismele competente potrivit legii. Pentru consumatorii casnici este suficientă schita de amplasament, cu coordonate din care să rezulte precis pozitia locului de consum;

f) actele societătii, după caz: certificat de înmatriculare, cod fiscal sau certificat de înregistrare;

g) act de proprietate sau orice alt înscris care atestă dreptul de folosintă asupra terenului/incintei/clădirii în care se constituie locul de consum/producere pentru care se solicită avizul tehnic de racordare, în copie si în original, care se restituie. În cazul spatiilor închiriate este necesar si acordul proprietarului pentru executarea de lucrări în instalatiile electrice;

h) avizul tehnic de racordare obtinut anterior, în situatiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b)-d), în copie.

(2) În situatia corespunzătoare art. 5 alin. (1) lit. e), documentatia anexată cererii va cuprinde:

a) actele doveditoare ale încadrării în una dintre cele trei situatii prevăzute de art. 5 alin. (4), în copie si în original, care se restituie;

b) ultimul aviz tehnic de racordare anterior, în copie;

c) documentele prevăzute la alin. (1), după caz, în functie de tipul utilizatorului si numai pentru cazurile în care se solicită si spor de putere.

(3) Pentru toate categoriile de instalatii, în documentatie se vor specifica cerintele privind nivelul de sigurantă în punctul de delimitare pentru a fi avute în vedere la stabilirea solutiei de racordare la reteaua electrică.

Art. 16. - Avizul de amplasament se emite pe baza unei metodologii aprobate de autoritatea competentă.

Art. 17. - În cazuri justificate operatorul de retea poate solicita date suplimentare dacă este necesar.

Art. 18. - Documentatia pentru obtinerea avizului tehnic de racordare va fi în mod obligatoriu semnată si de utilizator, chiar dacă aceasta a fost întocmită de către un consultant de specialitate atestat.

Art. 19. - (1) Solutia de racordare la reteaua electrică de transport se stabileste pe baza unui studiu de solutie.

(2) Solutia de racordare la reteaua electrică de distributie pentru distribuitori sau grupuri generatoare, si pentru consumatorii racordati la reteaua electrică de 110 kV, se stabileste pe baza unui studiu de solutie.

(3) Solutia de racordare la reteaua electrică de distributie de medie sau joasă tensiune a consumatorilor se stabileste astfel:

a) în cadrul unei fise de solutie elaborate de operatorul de retea; cheltuielile legate de elaborarea fisei de solutie sunt incluse în tariful de emitere a avizului tehnic de racordare pe care îl plăteste utilizatorul;

b) prin exceptie, în cazuri justificate, în care se impune o analiză complexă pentru stabilirea solutiei de racordare, printr-un studiu de solutie; necesitatea elaborării unui studiu de solutie este stabilită de către operatorul de distributie si comunicată utilizatorului în termen de 7 zile calendaristice de la solicitarea avizului tehnic de racordare.

Art. 20. - (1) Studiul de solutie pentru racordarea la retelele electrice se elaborează la comanda si pe cheltuiala utilizatorilor de către operatorul de retea sau de alti proiectanti atestati în conditiile legii.

(2) Studiul de solutie se avizează de către Comisia tehnică de avizare a operatorului de retea.

(3) Avizul prevăzut la alin. (2) nu constituie aviz tehnic de racordare, acesta atestând numai calitatea documentatiei tehnico-economice respective si fiind avut în vedere la emiterea avizului tehnic de racordare.

(4) Refuzul avizării studiului de solutie de către Comisia tehnică de avizare a operatorului de retea trebuie justificat.

Art. 21. - (1) Operatorul de retea va colabora cu utilizatorii pentru stabilirea celei mai avantajoase solutii de racordare la reteaua electrică din punct de vedere tehnic si economic.

(2) În cazul grupurilor dispecerizabile racordate la reteaua electrică de distributie si al utilizatorilor racordati la reteaua electrică de distributie cu tensiunea de 110 kV, operatorul de distributie si operatorul de transport si de sistem vor colabora pentru avizarea studiului de solutie si pentru stabilirea celei mai avantajoase solutii de racordare.

 

SECTIUNEA a 2-a

Emiterea avizului tehnic de racordare

 

Art. 22. - (1) În termen de 7 zile de la data înregistrării cererii pentru emiterea avizului tehnic de racordare, operatorul de retea verifică documentatia depusă.

(2) În cazul în care constată că documentatia este incompletă, operatorul de retea va comunica solicitantului în termenul prevăzut la alin. (1) necesitatea completării, indicând elementele si piesele cu care aceasta trebuie făcută si dând toate informatiile necesare în acest scop.

(3) Documentatia este considerată incompletă si în cazul în care a fost necorespunzător întocmită, continând date contradictorii, planuri de situatie neconcludente si altele.

(4) Timpul necesar solicitantului pentru completarea documentatiei se consideră suplimentar duratei reglementate de emitere a avizului tehnic de racordare.

Art. 23. - Pentru emiterea avizului tehnic de racordare, operatorul de retea are în vedere, după caz, următoarele:

a) capacitatea retelei electrice;

b) posibilitătile de racordare;

c) solutiile privind instalatia de racordare în amplasamentul obiectivului solicitat de utilizator, din punct de vedere tehnic si economic;

d) evaluarea modului de utilizare a capacitătii retelelor electrice existente;

e) selectarea solutiei optime din punct de vedere al ansamblului retelei electrice;

f) identificarea unor necesităti de întărire a retelei electrice;

g) evaluarea costurilor în reteaua electrică în urma racordării instalatiilor solicitantilor;

h) îndeplinirea conditiilor de racordare;

i) respectarea prevederilor normelor în vigoare.

Art. 24. - (1) Emiterea avizului tehnic de racordare pentru utilizatorii ce se racordează la retelele electrice cu tensiunea de 110 kV sau mai mare, precum si pentru grupurile generatoare dispecerizabile se face în maximum 90 de zile calendaristice de la înregistrarea de către operatorul de retea a documentatiei complete depuse de utilizator.

(2) Emiterea avizului tehnic de racordare la retelele electrice de distributie de medie si joasă tensiune se face în maximum 30 de zile calendaristice de la înregistrarea de către operatorul de distributie a documentatiei complete depuse de utilizator.

(3) În situatiile în care emiterea avizului tehnic de racordare de către operatorul de distributie se face cu consultarea operatorului de transport si de sistem, termenul reglementat pentru emiterea avizului tehnic de racordare de către operatorul de distributie se prelungeste până la primirea punctului de vedere al acestuia, dar nu cu mai mult de 30 de zile.

(4) Colaborarea dintre operatorul de distributie si operatorul de transport si de sistem se face în conformitate cu procedura întocmită de operatorul de distributie în colaborare cu operatorul de transport si de sistem si aprobată de autoritatea competentă.

Art. 25. - Operatorul de retea are obligatia de a comunica în scris solicitantului, în termenele prevăzute la art. 24, imposibilitatea de a emite avizul tehnic de racordare si motivele justificate ale refuzului, în următoarele situatii:

a) satisfacerea cererii utilizatorului ar conduce la încălcarea normelor în vigoare;

b) nu a fost respectat avizul de amplasament.

Art. 26. - (1) Pentru avizele tehnice de racordare operatorul de retea este obligat să întocmească un continut-cadru al acestora, în functie de categoria utilizatorilor.

(2) Continutul-cadru al avizelor tehnice de racordare va fi aprobat de către autoritatea competentă.

Art. 27. - Avizul tehnic de racordare emis de către operatorul de retea va contine, după caz, următoarele:

a) puterea aprobată pentru racordare si evolutia acesteia;

b) descrierea solutiei de racordare, care include precizarea privind punctul de racordare, punctul de delimitare si lucrările ce trebuie efectuate pentru extinderea sau întărirea retelei electrice impuse de realizarea sau modificarea instalatiei de racordare respective;

c) conditii specifice pentru racordare;

d) cerintele operatorului de retea privind instalatiile de racordare ale utilizatorilor retelelor electrice;

e) cerintele de monitorizare si reglaj, inclusiv interfata cu sistemele informatice de monitorizare, comandă si achizitie de date (SCADA) si de telecomunicatii;

f) date înregistrate care necesită verificarea în timpul functionării;

g) evaluarea costurilor care vor fi suportate de solicitant pentru realizarea racordării la reteaua electrică;

h) nivelul de sigurantă al retelei electrice în punctul de delimitare;

i) obligatiile solicitantului legate de participarea sa la mentinerea sigurantei în functionare a Sistemului electroenergetic national (SEN) si la restaurarea functionării SEN după o cădere totală sau partială a acestuia;

j) cerinte si conditii specifice pentru furnizarea de servicii tehnologice de sistem către operatorul de transport si de sistem si/sau operatorii de distributie;

k) cerinte privind protectiile si automatizările la interfata cu reteaua electrică;

l) conditiile în care utilizatorul poate fi decuplat de la reteaua electrică de către operatorul de retea;

m) cerinte pentru echipamentele principale de măsurare, control, protectie si automatizare din instalatiile utilizatorului;

n) cerinte privind structura si locul de montare a echipamentelor de măsurare care servesc la stabilirea contravalorii serviciului de transport/distributie prestat de operatorul de retea utilizatorului;

o) alte conditii, în functie de cerintele specifice solicitantului, posibilitătile oferite de caracteristicile si starea retelelor existente sau impuse de normele în vigoare la data emiterii avizului;

p) cerinte pentru fazele de executie, receptie, punere în functiune, precum si pentru perioada de functionare a instalatiei;

q) nominalizarea altor avize si acorduri, după caz;

r) durata de valabilitate a avizului tehnic de racordare.

Art. 28. - (1) Locul si, după caz, numărul punctelor de delimitare se propun de către operatorul de retea, se stabilesc de comun acord cu utilizatorul, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, si se precizează în avizul tehnic de racordare.

(2) La stabilirea punctului de delimitare se vor avea în vedere:

a) tipul instalatiei: de transport, de distributie, de utilizare si altele;

b) limita de proprietate asupra terenurilor; instalatiile operatorului de retea nu se vor amplasa pe proprietatea utilizatorului;

c) probabilitatea de racordare a noi utilizatori la instalatia de racordare.

(3) În cazul în care, din motive tehnice sau economice, delimitarea instalatiilor nu poate fi făcută conform alin. (2) lit. b), la limita de proprietate, utilizatorul nu va emite pretentii financiare legate de existenta unor instalatii realizate exclusiv în beneficiul lui si amplasate pe proprietatea sa, dar care apartin operatorului de retea.

(4) În situatia prevăzută la alin. (2) lit. c), primul utilizator va primi, din partea următorilor utilizatori racordati în primii 5 ani de la punerea în functiune a instalatiei de racordare, o compensatie bănească. Valoarea acestei compensatii va fi stabilită de operatorul de retea, în baza unei metodologii aprobate de autoritatea competentă.

(5) Elementul fizic la care se stabileste punctul de delimitare (borne, cleme, cordoane si altele) trebuie să permită realizarea separării instalatiilor care apartin operatorului de retea de cele ale utilizatorului.

(6) Pentru blocurile de locuinte nou-construite punctele de delimitare vor fi la bornele de iesire din contoare, montate centralizat, la parter sau pe palier.

(7) Punctul de delimitare va fi stabilit astfel încât instalatiile pentru racordarea utilizatorilor permanenti, amplasate pe domeniul public, să fie detinute exclusiv de către operatorul de retea.

Art. 29. - (1) Pentru utilizatorii permanenti perioada de valabilitate a avizului tehnic de racordare este de minimum 25 de ani de la data emiterii.

(2) Pentru utilizatorii temporari perioada de valabilitate este perioada care a fost specificată în avizul tehnic de racordare.

Art. 30. - Avizul tehnic de racordare emis îsi încetează valabilitatea în următoarele situatii:

a) expiră perioada pentru care a fost emis;

b) se modifică datele utilizatorului (energetice, de identitate sau de patrimoniu) care au stat la baza emiterii lui;

c) avizele organelor abilitate, emise ulterior emiterii avizului tehnic de racordare, respectiv autorizatia de construire pentru obiectivul utilizatorului, impun schimbarea solutiei de racordare la reteaua electrică;

d) în termen de 18 luni de la emitere, pentru utilizatorii ce se racordează la retelele electrice cu tensiunea de 110 kV sau mai mare si pentru grupurile generatoare dispecerizabile, respectiv 12 luni de la emitere, pentru utilizatorii racordati la retelele electrice de distributie de medie si joasă tensiune, dacă nu a fost achitat tariful de racordare si încheiat contractul de racordare sau formele de angajare a executării lucrărilor din aval de punctul de delimitare, necesare pentru racordarea la reteaua electrică.

Art. 31. - Eventualele contestatii ale avizelor tehnice de racordare emise pentru puteri până la 100 kW inclusiv se rezolvă de către organele ierarhice ale emitentului, iar cele ale avizelor tehnice de racordare emise pentru puteri mai mari de 100 kW se rezolvă de către autoritatea competentă.

 

SECTIUNEA a 3-a

Încheierea contractului de racordare

 

Art. 32. - (1) După primirea avizului tehnic de racordare, dacă acceptă prevederile acestuia, utilizatorul solicită în scris operatorului de retea încheierea contractului de racordare.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), încheierea contractului de racordare nu este necesară în situatia prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. e).

Art. 33. - (1) Pentru realizarea racordării, utilizatorii achită operatorului de retea, detinător al retelei electrice, tariful de racordare stabilit conform metodologiei emise de autoritatea competentă, pe baza propunerilor operatorilor de retea.

(2) Metodologia prevăzută la alineatul precedent va respecta principiile prevăzute în anexa nr. 2 pct. II.

(3) Tariful de racordare se achită într-un interval de maximum 5 zile lucrătoare de la data încheierii contractului de racordare, într-o singură transă, dacă părtile nu convin alte modalităti de plată, fără a se depăsi însă data punerii în functiune a instalatiei de racordare.

Art. 34. - După plata tarifului de racordare, operatorul de retea rezervă utilizatorului o parte a capacitătii retelei, corespunzătoare puterii aprobate, în conditiile avizului tehnic de racordare.

Art. 35. - (1) Pentru încheierea contractului de racordare, utilizatorul va anexa la cerere următoarele documente:

a) copie a avizului tehnic de racordare;

b) copie a certificatului de înregistrare la registrul comertului, dacă este cazul;

c) acordurile proprietarilor terenului, în original;

d) celelalte avize si acorduri prealabile nominalizate în avizul tehnic de racordare, în original;

e) autorizatia de construire a obiectivului sau, în cazul constructiilor existente, actul de proprietate, respectiv contractul de închiriere, în copie si în original, care se restituie;

f) autorizatia de construire a instalatiilor de racordare la reteaua electrică, în original;

g) autorizatia de înfiintare sau de functionare emisă de autoritatea competentă pentru obiectivele energetice prevăzute în legislatia în vigoare, dacă este cazul, în copie.

(2) Pentru obtinerea de către utilizator a acordurilor si avizelor prevăzute la alin. (1) lit. c), d) si f), operatorul de retea are obligatia întocmirii documentatiei tehnice necesare.

(3) Autorizatia prevăzută la alin. (1) lit. f) se obtine de către utilizator, o dată cu autorizatia de construire a obiectivului.

(4) Prin exceptie de la alin. (3), în situatia în care utilizatorul nu posedă autorizatia de construire a instalatiilor de racordare la reteaua electrică, operatorul de retea are obligatia efectuării demersurilor pentru obtinerea acesteia, iar termenele din contractul de racordare vor fi conditionate si decalate corespunzător.

Art. 36. - În urma îndeplinirii cerintelor prevăzute la art. 35, operatorul de retea are obligatia să propună utilizatorului proiectul de contract de racordare, în termen de maximum 30 de zile.

Art. 37. - (1) În cazul în care, pentru racordarea unui utilizator, sunt necesare lucrări de modificare sau deviere a instalatiilor electrice existente ale operatorului de retea, rezultate din avizul de amplasament, acestea se vor face de către operatorul de retea ca titular, pe cheltuiala utilizatorului, anterior încheierii contractului de racordare.

(2) În cazul în care lucrările de deviere sunt conditionate de realizarea instalatiei de racordare, cele două categorii de lucrări se vor corela prin etapizări corespunzătoare care vor fi prevăzute în contractul de racordare.

Art. 38. - După încheierea contractului de racordare si în conditiile prevăzute în acesta, operatorul de retea solutionează toate problemele legate de realizarea racordării la reteaua electrică, respectiv: proiectarea, construirea si punerea în functiune a instalatiei de racordare, inclusiv realizarea, în instalatiile din amonte de punctul de racordare, a tuturor conditiilor tehnice pentru asigurarea capacitătii necesare, în vederea preluării consumului suplimentar solicitat de utilizator la parametri calitativi corespunzători normelor în vigoare.

 

SECTIUNEA a 4-a

Contractarea si executarea lucrărilor

 

Art. 39. - Pentru racordarea utilizatorilor la reteaua electrică se execută, după caz, următoarele categorii de lucrări:

a) lucrări de întărire a retelei electrice, în amonte de punctul de racordare, pentru crearea conditiilor tehnice necesare racordării unui utilizator;

b) lucrări pentru realizarea instalatiilor cuprinse între punctul de racordare si punctul de delimitare;

c) lucrări pentru realizarea instalatiilor din aval de punctul de delimitare.

Art. 40. - (1) Operatorul de retea execută cu forte proprii sau contractează, conform reglementărilor legale, cu terti atestati în conditiile legii, lucrările din categoriile prezentate la art. 39 lit. a) si b).

(2) Lucrările din categoria corespunzătoare art. 39 lit. a) si b) se pot contracta de către operatorul de retea si direct cu un anumit proiectant/constructor atestat, dacă acesta a fost ales de către utilizator, care a cerut în scris în mod expres acest lucru operatorului de retea, înainte de încheierea contractului de racordare.

(3) În situatia prevăzută la alin. (2), tariful de racordare perceput de către operatorul de retea se va recalcula în mod corespunzător.

Art. 41. - (1) Realizarea lucrărilor din categoria corespunzătoare art. 39 lit. c) este în responsabilitatea utilizatorului si se face pe cheltuiala lui.

(2) Costul lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este inclus în tariful de racordare, iar instalatiile rezultate rămân în patrimoniul utilizatorului.

 

SECTIUNEA a 5-a

Receptionarea si punerea în functiune a instalatiilor

 

Art. 42. - (1) Receptionarea instalatiilor rezultate în urma lucrărilor prevăzute la art. 39 lit. a) si b) si punerea lor în functiune se realizează în conformitate cu normele în vigoare pentru aceste operatii, aferente lucrărilor proprii ale operatorului de retea.

(2) Aceste instalatii rămân în patrimoniul operatorului de retea si vor putea fi folosite pentru racordarea altor utilizatori, cu respectarea prevederilor art. 28 alin. (4).

Art. 43. - (1) Punerea sub tensiune a instalatiilor electrice ale utilizatorilor se face după depunerea la operatorul de retea a documentatiei instalatiei de utilizare, încheierea conventiei de exploatare si a contractului pentru transportul/distributia/furnizarea energiei electrice, cu respectarea normelor si procedurilor în vigoare.

(2) Documentatia tehnică a instalatiei de utilizare, întocmită în conformitate cu normele si procedurile în vigoare, cuprinde, după caz, documente care atestă respectarea cerintelor din avizul tehnic de racordare, finalizarea executiei lucrărilor conform proiectului, efectuarea receptiei cu rezultate corespunzătoare la terminarea lucrărilor si altele.

(3) În cazul în care operatorul de retea a solicitat expertizarea instalatiei de utilizare, documentatia tehnică va cuprinde si rapoartele de expertiză elaborate de organisme de expertiză sau de experti atestati în conditiile legii.

Art. 44. - (1) Utilizatorul răspunde pentru starea si întretinerea instalatiilor din aval de punctul de delimitare.

(2) Operatorul de retea răspunde pentru starea si întretinerea instalatiilor din amonte de punctul de delimitare.

Art. 45. - Utilizatorul si operatorul de retea sunt obligati să exploateze si să întretină în bună stare, în conformitate cu normele în vigoare, instalatiile pe care le detin.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 46. - Operatorii de retea îsi vor organiza activitatea privind racordarea utilizatorilor la retea pe baza unor proceduri proprii, conforme cu prezentul regulament, astfel încât aceasta să se desfăsoare operativ, cu minimum de deplasări din partea solicitantilor, si vor organiza un sistem de informare a acestora privind procesul de racordare.

Art. 47. - (1) Operatorii de retea vor oferi solicitantilor sau împuternicitilor acestora, contra cost, date privind caracteristicile retelei în punctul respectiv, în vederea alcătuirii documentatiei pentru racordarea la reteaua electrică, si vor pune la dispozitie solicitantilor, spre consultare, documentatia folosită la fundamentarea solutiei de racordare.

(2) Datele tehnice referitoare la reteaua electrică, furnizate de operatorul de retea conform alin. (1), au caracter de confidentialitate.

Art. 48. - Sumele provenite din perceperea tarifelor de racordare la retelele electrice se vor constitui într-un cont special al fondului de investitii, la nivelul fiecărui operator de retea. Acest cont va fi folosit numai pentru lucrări de dezvoltare a retelelor electrice.

Art. 49. - Constituie contraventii următoarele fapte:

a) neobtinerea avizului tehnic de racordare sau nereactualizarea acestuia, după caz, de către un utilizator care se încadrează în una dintre situatiile prevăzute la art. 5;

b) începerea executării instalatiei de utilizare care urmează a fi racordată la reteaua electrică sau modificarea acesteia fără obtinerea în prealabil a avizului tehnic de racordare;

c) emiterea avizului tehnic de racordare, în cazul în care lipseste documentatia anexată cererii de emitere a avizului tehnic de racordare sau când aceasta este incompletă;

d) emiterea avizului tehnic de racordare fără stabilirea unei solutii de racordare, conform prezentului regulament;

e) elaborarea studiului de solutie de către proiectanti care nu sunt atestati în conditiile legii;

f) realizarea instalatiei de racordare pe baza unui aviz tehnic de racordare care si-a încetat valabilitatea;

g) încălcarea prevederilor art. 34, 47 si 48;

h) refuzul nejustificat al Comisiei tehnice de avizare a operatorului de retea de a aviza studiul de solutie;

i) nerespectarea de către operatorul de retea a prevederilor art. 25;

j) nerespectarea de către operatorul de retea a prevederilor art. 35 alin. (2);

k) refuzul operatorului de retea de a contracta direct cu un proiectant/constructor atestat, în conditiile art. 40 alin. (2);

l) punerea sub tensiune a instalatiilor electrice ale utilizatorilor cu încălcarea prevederilor art. 43;

m) nerespectarea de către operatorul de retea a termenelor prevăzute la art. 22, 24 si 36;

n) practicarea de către operatorul de retea a altor tarife decât cele aprobate de autoritatea competentă;

o) încheierea de către un operator de retea sau furnizor a unui contract cu un utilizator care se încadrează în una dintre situatiile prevăzute la art. 5, dacă acesta din urmă nu a obtinut în prealabil un aviz tehnic de racordare.

Art. 50. - (1) Contraventiile prevăzute la art. 49 lit. a)-f) se sanctionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, în cazul persoanelor fizice, respectiv de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei, în cazul persoanelor juridice.

(2) Contraventiile prevăzute la art. 49 lit. g)-o) se sanctionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, în cazul persoanelor fizice, respectiv de la 150.000.000 lei la 200.000.000 lei, în cazul persoanelor juridice.

(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1) si (2).

Art. 51. - Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor se fac prin reprezentanti împuterniciti de autoritatea competentă.

Art. 52. - Contraventiilor prevăzute la art. 49 si 50 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 53. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 54. - Până la intrarea în vigoare a prezentului regulament, autoritatea competentă aprobă metodologiile si procedurile prevăzute de art. 24 alin. (4), art. 28 alin. (4) si art. 33 alin. (1).

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

DEFINITII

 

Amonte, aval Notiuni asociate sensului de parcurgere a instalatiilor dinspre instalatiile operatorului de retea spre instalatiile utilizatorului

Autoritate competentă Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE

Aviz de amplasament Răspunsul scris al operatorului de retea la cererea unui solicitant, în care se precizează unctul de vedere al acestuia fată de propunerea de amplasament a obiectivului solicitantului

Aviz tehnic de racordare Avis scris valabil numai pentru un anumit amplasament, care se emite de către operatorul de retea, la cererea unui utilizator, asupra posibilitătilor si conditiilor de racordare la reteaua electrică, pentru satisfacerea cerintelor utilizatorului precizate la solicitarea avizului

Bransament Instalatie de racordare la joasă tensiune

Capacitate Încărcarea maximă (A/kVA) în conditii de dimensionare si functionare date, cu (de transport/distributie) satisfacerea parametrilor de calitate ai energiei electrice în punctele de delimitare a retelelor electrice

Cerere de racordare Document prin care se solicită accesul la reteaua electrică si emiterea avizului tehnic de racordare

Consultant Persoană fizică sau juridică ce obtine de la organele abilitate prin lege dreptul de a de specialitate atestat acorda asistentă tehnică, de a proiecta, a executa si/sau a conduce executia de instalatii electrice, în limita unor competente.

Consumator casnic Consumator care utilizează energie electrică în exclusivitate în scopuri casnice (pentru iluminat artificial în interiorul si exteriorul locuintei, precum si pentru functionarea receptoarelor electrocasnice din propria locuintă). Receptoarele electrocasnice cuprind totalitatea bunurilor de larg consum destinate uzului propriu si alimentate cu energie electrică la tensiunea de 230/400 V

Consumator temporar Consumator care utilizează energie electrică pentru o perioadă limitată, în scopul construirii, reparării, amenajării unor obiective, precum si pentru organizarea sau desfăsurarea unor activităti limitate în timp

Conventie de exploatare Act juridic încheiat între operatorul de retea si un utilizator, prin care se precizează aspecte legate de delimitarea instalatiilor, realizarea conducerii operative prin dispecer, conditiile de exploatare si întretinere reciprocă a instalatiilor, reglajul protectiilor, executarea manevrelor, interventii în caz de incidente etc.

Distribuitor Similar, operator de distributie

Distributie Transmiterea energiei electrice prin retelele de distributie de la retelele de transport sau de la producători către instalatiile consumatorilor

Fisă de solutie Documentatie tehnică în care se stabileste si se propune solutia de racordare la retea a unui utilizator, atunci când aceasta este unică si evidentă, si care contine un minim de elemente si date ale retelei si utilizatorului, prin care se justifică solutia propusă Grup (generator) Ansamblu de masini rotative destinat să transforme energia de altă formă în energie electrică

Instalatie de racordare Instalatie electrică realizată între punctul de racordare la reteaua electrică si punctul de delimitare dintre operatorul de retea si utilizator

Instalatie de utilizare Instalatie electrică a utilizatorului, în aval de punctul de delimitare

Licentă Act tehnic si juridic emis de autoritatea competentă, prin care se acordă o permisiune unei persoane juridice, română sau străină:

a) de exploatare comercială a instalatiilor autorizate de producere, transport, dispecerizare, distributie si măsurare a energiei electrice;

b) de furnizare (comercializare) a energiei electrice

Loc de consum Incintă sau zonă în care sunt amplasate instalatiile de utilizare ale unui consumator, inclusiv ale subconsumatorilor săi, unde se consumă energie electrică furnizată prin una sau mai multe instalatii de racordare. Un consumator poate avea mai multe locuri de consum

Loc de producere Incintă în care sunt amplasate instalatiile de producere a energiei electrice ale unui utilizator al retelei electrice

Mari consumatori Consumatori cu puteri contractate (pentru consumatori noi - puterile maxime simultan absorbite, solicitate prin cererea de aviz tehnic de racordare) de peste 100 kW pe loc de consum

Mici consumatori Consumatori cu puteri contractate (pentru consumatorii noi - puterile maxime simultan absorbite, solicitate prin cererea de aviz tehnic de racordare) de 100 kW sau mai mici pe loc de consum, cu exceptia consumatorilor casnici

Nivel de sigurantă Capacitate a retelei electrice de a asigura continuitatea în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor, caracterizată prin indicatori (medii sau maximi, corespunzători unui anumit nivel de risc) determinati în punctele de delimitare

Norme Standarde, coduri, regulamente, reglementări, instructiuni, prescriptii energetice, hotărâri si alte acte normative, precum si contracte sau alte documente oficiale

Obiectiv (energetic) Ansamblu al instalatiilor, constructiilor si echipamentul aferent, care este proiectat să producă/să consume, să transporte si/sau să distribuie energie electrică

Operator de distributie Persoana juridică, titulară a unei licente de distributie, care detine, exploatează, întretine, (similar, distribuitor) modernizează si dezvoltă reteaua electrică de distributie

Operator de transport Persoana juridică, titulară de licentă pentru transportul energiei electrice si servicii de si de sistem sistem

Operator de retea După caz, operatorul de transport si de sistem sau operatorul de distributie

Producător Persoana fizică sau juridică, titulară de licentă, având ca specific activitatea de producere de energie electrică a energiei electrice, inclusiv în cogenerare

Punct de delimitare Loc în care instalatiile utilizatorului se delimitează ca proprietate de instalatiile operatorului de retea

Punct de măsurare Locul de racordare a transformatoarelor de măsurare sau la care este conectată aparatura si ansamblul instalatiilor care servesc la măsurarea puterii si energiei electrice tranzactionate

Punct de racordare Punct fizic din reteaua electrică la care se racordează un utilizator (la reteaua electrică)

Putere aprobată Putere activă (aparentă) maximă pe care utilizatorul o poate simultan absorbi sau evacua prin instalatia de racordare la reteaua electrică pentru care se emite avizul tehnic de racordare. Se trece în avizul tehnic de racordare si este puterea luată în considerare la dimensionarea instalatiei de racordare a utilizatorului respectiv si la rezervarea de capacitate în reteaua electrică

Putere instalată Putere activă nominală indicată în documentatia tehnică a fabricii constructoare, care este înscrisă pe plăcuta indicatoare sau care este indicată de fabricant

Putere instalată totală Sumă a puterilor instalate ale tuturor receptoarelor/grupurilor pentru un loc de consum/producere

Racord Instalatie de racordare la medie si înaltă tensiune

Retea electrică Reteaua electrică la care se pot racorda cel putin doi utilizatori de interes public

SCADA Sistem informatic de monitorizare, comandă si achizitie de date pentru un proces tehnologic/instalatie

Serviciu tehnologic de sistem Serviciu de sistem asigurat, de regulă, de către producători, la cererea operatorului de transport si de sistem

Serviciu de distributie Serviciu care constă în exploatarea, întretinerea, dezvoltarea retelei electrice de distributie în scopul transmiterii energiei electrice de la producători/operator de transport/alti distribuitori la utilizatori, conform contractelor încheiate, în conditii corespunzătoare de sigurantă si calitate

Sistem electroenergetic Ansamblul instalatiilor electroenergetice interconectate prin care se realizează producerea, transportul, conducerea operativă, distributia, furnizarea si utilizarea energiei electrice

Solicitant Persoană fizică sau juridică, actual sau potential utilizator al retelei electrice, care solicită un aviz tehnic de racordare la reteaua electrică

Studiu de solutie Documentatie tehnico-economică în care, pe baza datelor si cerintelor unui utilizator si a caracteristicilor retelei, se stabilesc, se analizează si se propun variante rationale, posibile tehnic si fezabile economic, pentru solutii de racordare la retea a instalatiei utilizatorului

Subutilizator Producători, furnizori, distribuitori, consumatori, orice persoană fizică sau juridică ale cărei instalatii electrice sunt racordate la instalatiile electrice ale unui utilizator aflat în apropierea sa

Tarif de emitere Tarif reglementat care reprezintă cheltuiala medie efectuată de un operator de retea a avizului tehnic de racordare pentru emiterea unui aviz tehnic de racordare, stabilită pe bază de deviz.

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

I. Principii de stabilire a tarifelor de emitere a avizelor tehnice de racordare

Tarifele de emitere a avizelor tehnice de racordare se vor stabili pe baza cheltuielilor medii efectuate de operatorii de retea, avându-se în vedere:

1. Tipul solicitării privind racordarea la retelele electrice, în conformitate cu cap. II din regulament

2. Tensiunea retelei la care se solicită racordarea

3. Gradul de dificultate în stabilirea solutiei de racordare la retea a instalatiei utilizatorului

4. Durata si complexitatea operatiunilor si actiunilor desfăsurate pentru emiterea avizului tehnic de racordare.

II. Principii de calcul pentru tariful de racordare

Pentru racordarea la reteaua electrică detinută si exploatată de un operator de retea, utilizatorii vor plăti acestuia următoarele tarife:

1. Utilizatorii racordati la o retea electrică cu tensiunea de 110 kV sau mai mare, ori pe barele de medie tensiune ale statiilor de transformare vor plăti un tarif care va fi egal cu valoarea lucrărilor din categoriile prezentate la art. 39 lit. a) si b) din regulament, stabilită pe bază de deviz general.

2. Utilizatorii racordati la retelele de distributie de medie si/sau joasă tensiune vor plăti un tarif T, având trei componente: T=A+B+C.

2.1. A = (aI x S) reprezintă componenta tarifului de racordare corespunzătoare capacitătii rezervate utilizatorului în reteaua din amonte de punctul de racordare, determinată pe bază de costuri medii; aI sunt tarife reglementate, exprimate în lei/kVA, iar S este puterea/sporul de putere aprobat prin avizul tehnic de racordare la reteaua electrică de distributie, în kVA.

Tarifele “aI” vor avea valori diferentiate în functie de tensiunea si tipul retelei de racordare, de punctul de delimitare, punctul de racordare si distanta acestuia fată de sursele de energie (post sau statie electrică de transformare).

2.2. B reprezintă componenta tarifului de racordare corespunzătoare lucrărilor din categoria prezentată la art. 39 lit. b). Aceasta se stabileste în functie de lungimea racordului (bransamentului), puterea aprobată, tensiune, tipul retelei, zonă, pe baza unor indici specifici reprezentând costuri medii pe unitatea de măsură (km, kVA, kW, buc. etc.).

2.3. C reprezintă componenta tarifului de racordare corespunzătoare receptiei lucrărilor si punerii sub tensiune a instalatiei utilizatorului.

2.4. Tarifele reglementate “aI”, “C” si indicii specifici se propun de către operatorii de distributie si se aprobă de autoritatea competentă. Ele vor fi revăzute anual.