MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
171 (XV) - Nr. 868 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Vineri, 5 decembrie 2003
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin.
1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei
împotriva unor activităti comerciale ilicite, republicată, cu modificările si
completările ulterioare
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.387. - Hotărâre privind diminuarea cheltuielilor si
deficitului bugetului de stat si suplimentarea cheltuielilor si deficitului
bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2003
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
18 noiembrie 2003
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Mihaela
Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Luminita
Mari-Jeane Eftimie în Dosarul nr. 938/2003 al Judecătoriei Sectorului 4
Bucuresti.
La
apelul nominal răspund părtile Tudora Ispas si Florin Naidin, prin
reprezentant, lipsind autoarea exceptiei si celelalte părti, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Părtile
prezente solicită Curtii Constitutionale respingerea exceptiei ca fiind
neîntemeiată, depunând în acest sens note scrise.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate a art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, arătând că
termenul reglementat de acest text de lege nu încalcă dispozitiile
constitutionale prevăzute de art. 44, referitoare la dreptul de proprietate
privată, si invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 8 aprilie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 938/2003, Judecătoria
Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Luminita
Mari-Jeane Eftimie.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se arată că prin reglementarea
prevăzută de art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 aduce atingere directă dreptului de proprietate si
imprescriptibilitătii acestui drept, întrucât se limitează expres posibilitatea
de a cere în justitie constatarea nulitătii absolute a unor acte juridice de
înstrăinare care au drept obiect imobile preluate în mod abuziv de stat.
Autoarea
exceptiei consideră că argumentul potrivit căruia “justificarea majoră a
adoptării acestei prevederi a fost aceea a asigurării securitătii circuitului
civil” este neîntemeiat, actiunile fostilor proprietari urmând a fi supuse
controlului justitiei. Se sustine că “nu ar plana nici un fel de insecuritate
asupra circuitului juridic, a motiva în acest fel adoptarea acestui art. 46
alin. (5) însemnând a suspecta justitia că nu ar fi capabilă să-si
îndeplinească rolul, acela de garant al legalitătii si al statului de drept,
conform art. 123 din Constitutia României”.
Se mai
arată că prin instituirea termenului prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, fostii proprietari sunt împiedicati să promoveze actiuni în
justitie în situatiile în care au aflat cu întârziere de existenta unor
contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozitiilor legale,
din cauza refuzului autoritătilor care le-au încheiat de a le comunica, fiind
nesocotit astfel dreptul de proprietate, drept real imprescriptibil, ocrotit de
art. 41 din Constitutie.
Judecătoria
Sectorului 4 Bucuresti apreciază că textul de lege invocat nu afectează regimul
proprietătii, ci pe acela al nulitătii anumitor acte juridice civile, care, de
altfel, fiind reglementat de lege (imprescriptibilitatea actiunilor în nulitate
absolută este prevăzută de Decretul nr. 167/1958), iar nu de Constitutie, oferă
legiuitorului posibilitatea de a deroga de la normele generale, când situatii
speciale o impun.
De
asemenea, textul atacat nu interzice accesul la justitie ori controlul
judecătoresc, ci doar stabileste conditiile de exercitiu al actiunii în nulitatea
unei conventii si limitele în care aceasta poate fi exercitată.
Rămâne
la latitudinea legiuitorului de a stabili situatiile în care este oportună
limitarea în timp a exercitiului unor actiuni, în functie de specificitatea
unor domenii, pentru a nu se perpetua la nesfârsit rezolvarea unor situatii
juridice deosebite si incertitudinea ce planează asupra lor.
În
concluzie, instanta apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea,
în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul
arată că
dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 dau expresie particularitătilor specifice regimului juridic al
nulitătii actelor de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidenta
legii si sunt menite să grăbească clarificarea situatiei juridice a acestora,
prevenind eventualele contestatii sau litigii privind titlul juridic în temeiul
căruia sunt stăpânite si folosite asemenea imobile.
Derogarea
de la dreptul comun în materia prescriptiei extinctive, prin instituirea unui
termen special, în care persoanele interesate se pot adresa autoritătilor
publice, nu reprezintă o încălcare a art. 41 din Constitutie, ci o normă
juridică specială fată de reglementarea generală, impusă de necesitatea
transării situatiei juridice a unor imobile.
Prin
urmare, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 este neîntemeiată.
Avocatul
Poporului consideră
că instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, înăuntrul căruia o
persoană are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, nu încalcă
art. 21 din Constitutie. Reglementarea regulilor de desfăsurare a procesului în
fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului,
care poate stabili reguli deosebite în considerarea unor situatii speciale.
Pe de
altă parte, se apreciază că dreptul fostului proprietar de a i se restitui
imobilul se naste în viitor, astfel încât prevederile privind garantarea si
ocrotirea proprietătii, consacrate de art. 41 din Constitutie, se aplică numai
după reconstituirea dreptului de proprietate, ca efect al aplicării
dispozitiilor Legii nr.
10/2001. În acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin deciziile
nr. 41/2003 si 43/2003.
În
ceea ce priveste invocarea încălcării dispozitiilor art. 123 din Constitutie,
se precizează că aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei,
neavând incidentă în cauză.
Se
consideră astfel că prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 sunt constitutionale.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate,
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
Textul
legal criticat are următorul continut:
- Art.
46 alin. (5): “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de
nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării
în vigoare a prezentei legi.” Termenul de un an, prevăzut de textul de lege
criticat, a fost prelungit succesiv cu câte trei luni, prin Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din
12 noiembrie 2001.
Autoarea
exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21,
41 si 123 din Constitutia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată
si completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de
Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea
denumirilor si dându-se textelor o nouă numerotare. Textul constitutional are
următorul continut:
- Art.
21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru
apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art.
44 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite
de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. [...]”;
- Art.
124: “(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.
(2)
Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.
(3)
Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că
dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, de exemplu,
prin Decizia nr.
33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 390 din 5 iunie 2003, si prin Decizia nr.
296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 577 din 12 august 2003.
Cu
acel prilej s-a retinut că liberul acces la justitie presupune accesul la
mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie, a căror
stabilire este de competenta exclusivă a legiuitorului, solutie ce rezultă din
dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora “Competenta
si procedura de judecată sunt stabilite de lege”.
În
considerentele aceleiasi decizii se retine că, pentru situatii deosebite,
legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum si modalităti de
exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justitie să
nu fie afectat.
În
jurisprudenta sa Curtea a constatat că sinstitutia prescriptiei, în general, si
termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi considerate
de natură să îngrădească accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind,
dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine,
indispensabil exercitării în conditii optime a acestui drept constitutional,
prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele perturbatoare asupra
stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile.
Exercitarea
unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se
subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă. […] Art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în
constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor
preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în
cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor
stări de incertitudine prelungite în
ceea
ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitătii
si securitătii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de
proprietate”.
În
ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constitutie,
Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacă de
la o premisă gresită constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor
dreptului său de proprietate, făcând abstractie de prevederile art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constitutie, republicată, potrivit cărora “continutul si
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”, ca si de cele
ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietătii
private, “în conditiile legii organice”.
Potrivit
acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent să stabilească
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în
acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină
în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în
valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea
constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut
decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei
sale constitutionale.
Pe de
altă parte, Curtea constată că imprescriptibilitatea, consfintită cu titlu de
principiu în legislatia civilă, nu este consacrată ca atare de Constitutie. Asa
fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor ratiuni majore, să deroge de la
acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a
îndreptăti calificarea reglementării respective ca fiind neconstitutională.
Mai
mult, independent de ratiunile înfătisate, împrejurarea că persoana interesată,
desi cunostea sau ar fi trebuit să cunoască termenul de introducere a actiunii
în constatarea nulitătii, precum si consecintele juridice ale nerespectării
acestuia, nu s-a conformat exigentei legale, aceasta invocând, de fapt, propria
sa culpă (cu atât mai putin scuzabilă cu cât respectivul termen a fost
prelungit de două ori), lipseste de îndreptătire critica reglementării în
cauză, potrivit principiului “nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În
sfârsit, referitor la invocarea, în sustinerea criticii de
neconstitutionalitate, a art. 124 din Constitutie, Curtea retine că aceasta
este irelevantă, între textul legal dedus controlului si norma constitutională
invocată nefiind posibilă nici o coliziune, date fiind domeniile de incidentă
diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, al art. 2-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Luminita
Mari-Jeane Eftimie în Dosarul nr. 938/2003 al Judecătoriei Sectorului 4
Bucuresti.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 18 noiembrie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela
Senia Costinescu
din
18 noiembrie 2003
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f)
si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva
unor activităti comerciale ilicite, republicată, cu modificările si
completările ulterioare
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Afrodita
Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1
lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de
Societatea Comercială “Lampres” - S.R.L. în Dosarul nr. 888/CV/2003 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de muncă si litigii de
muncă.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece textele criticate de autor nu înfrâng principiul neretroactivitătii legilor. De asemenea, nu se poate sustine că se aduce atingere dreptului de proprietate privată, confiscarea mărfurilor, produselor sau sumelor de bani care au servit sau au fost destinate să servească la săvârsirea anumitor contraventii determinate ori care au fost dobândite prin săvârsirea contraventiei constituind o măsură pe care legiuitorul are libertatea să o adopte în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constitutie, republicată.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 24 aprilie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 888/CV/2003, Tribunalul
Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de muncă si litigii de muncă a sesizat
Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite,
republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Exceptia
a fost ridicată, în dosarul de mai sus, de recurenta Societatea Comercială
“Lampres” - S.R.L.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că
prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, potrivit cărora efectuarea de
acte sau fapte de comert de natura celor prevăzute de Codul comercial sau în
alte legi, fără îndeplinirea conditiilor stabilite de lege, constituie
contraventie si se sanctionează cu amenda contraventională prevăzută de art. 2
alin. 1 lit. f) din acelasi act normativ, ar încălca principiul constitutional
al neretroactivitătii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală,
întrucât conditiile speciale prevăzute de textul criticat sunt mentionate în
Ordonanta Guvernului nr. 27/2000,
modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000,
acte normative ce au intrat în vigoare ulterior Legii nr. 12/1990.
Referitor
la art. 6 din Legea nr. 12/1990, autorul exceptiei consideră că acesta încalcă
dispozitiile art. 41 alin. (7) din Constitutie, deoarece confiscarea sumei
obtinute din vânzarea mărfurilor aduce atingere protectiei
proprietătii
private, având în vedere că valoarea supusă confiscării include si suma de bani
reprezentând contravaloarea unor mărfuri dobândite în mod licit si reinvestită
ulterior.
Tribunalul
Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de muncă si litigii de muncă apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are dreptul să
stabilească faptele ce constituie contraventie si care constituie activităti
comerciale ilicite. Aplicarea acestor dispozitii si încadrarea juridică a
faptelor comise constituie atributul organelor de aplicare a legii. Art. 6 din
Legea nr. 12/1990 se referă la bunuri ce rezultă din activităti ilicite
(contraventii) si nu la bunuri dobândite în mod licit. Prezumtia de legalitate
a dobândirii bunurilor este răsturnată numai în cazul în care se constată
săvârsirea unei contraventii.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, “Curtea Constitutională nu se
poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai
asupra întelesului său contrar Constitutiei”. Or, aspectele invocate de
autorul exceptiei se referă la modul de aplicare a legii în timp, care este un
atribut exclusiv al instantelor judecătoresti.
Dispozitiile
art. 6 din Legea nr. 12/1990 se referă la bunuri sau venituri al căror caracter
ilicit a fost deja stabilit. Prin textul contestat se stabilesc conditiile în
care se realizează confiscarea acestor bunuri, caracterul lor ilicit rezultând
tocmai din constatarea contraventiei.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin.
(1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 lit. a),
art. 2 alin. 1 lit. f) si art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea
populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 august 1990, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu
modificările si completările ulterioare, care au următorul continut:
- Art.
1 lit. a): “Constituie activităti comerciale ilicite si atrag răspunderea
contraventională sau penală, după caz, fată de cei care le-au săvârsit,
următoarele fapte:
a)
efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevăzute în Codul
comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea conditiilor stabilite prin lege;”;
- Art.
2 alin. 1 lit. f): “Constituie contraventii faptele prevăzute în art. 1 lit.
a)-k), dacă nu au fost săvârsite în astfel de conditii încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infractiuni si se sanctionează după cum
urmează: [É]
f)
faptele de la lit. a), b), e), g), i), j) si k), în cazul în care au fost
săvârsite de persoane juridice, cu amendă de la 600.000 lei la 2.000.000 lei.”;
- Art.
6: “Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să
servească la săvârsirea vreuneia din faptele prevăzute de art. 1 lit. a), b),
d), e), g) si j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic,
precum si sumele de bani si lucrurile dobândite prin săvârsirea contraventiei
se confiscă si se valorifică în conditiile legii, contravaloarea lor făcându-se
venit la bugetul administratiei publice centrale.
Veniturile
obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitătile prevăzute la
art. 1, precum si încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror
provenientă nu este dovedită se confiscă si se fac venit la bugetul
administratiei publice centrale.”
Autorul
exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale
criticate sunt încălcate prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (7)
din Constitutie. În urma aprobării Legii de revizuire a Constitutiei si a
republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din
31 octombrie 2003, prevederile constitutionale au următorul continut:
- Art.
15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale
sau contraventionale mai favorabile.”;
- Art.
44 alin. (8): “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul
licit al dobândirii se prezumă.”
Autorul
exceptiei sustine că dispozitiile art. 1 lit. a) si ale art. 2 alin. 1 lit. f)
din Legea nr. 12/1990 încalcă principiul neretroactivitătii legilor, consacrat
prin art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât permite aplicarea de sanctiuni
contraventionale pentru încălcarea unor norme stabilite ulterior, prin Ordonanta
Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, si anume
pentru comercializarea băuturilor alcoolice, fără autorizatie de
comercializare.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerea referitoare la
încălcarea principiului neretroactivitătii legilor este nefondată întrucât nu
este vorba de fapte anterioare dispozitiei legale atacate, ci de fapte
ulterioare, intrând, în consecintă, în sfera temporală de aplicabilitate a
legii.
Este
nefondată si sustinerea că măsura confiscării dispusă prin art. 6 din Legea nr.
12/1990 ar contraveni dispozitiilor art. 44 alin. (8) din Constitutie,
republicată, dat fiind că măsura la care se referă autorul exceptiei se
întemeiază tocmai pe prevederile textului constitutional mentionat, care în
alin. (9) prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din
contraventii - situatie în care se găseste si suma de bani confiscată de la
autorul exceptiei - pot fi confiscate în conditiile legii.
Curtea
Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor
art. 1 lit. a) si ale art. 6 alin. 1 si 2 din Legea nr. 12/1990, republicată si
modificată, respingând exceptii de neconstitutionalitate având acelasi obiect,
prin deciziile nr. 48
din 10 martie 1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
160 din 22 aprilie 1998), nr. 150 din 17 aprilie 2003 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 25 aprilie 2003) si nr. 300 din 1
iulie 1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din
22 octombrie 1997).
Deoarece
în spetă nu au fost invocate elemente noi, care să determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor
mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în acest
caz,
astfel încât prezenta exceptie de neconstitutionalitate urmează să fie
respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4), al art. 15 alin. (2) si al art. 44 alin. (8) din Constitutie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin.
1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei
împotriva unor activităti comerciale ilicite, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Lampres” -
S.R.L. în Dosarul nr. 888/CV/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a
Conflicte de muncă si litigii de muncă.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 18 noiembrie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita
Laura Tutunaru
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
privind diminuarea
cheltuielilor si deficitului bugetului de stat si suplimentarea cheltuielilor
si deficitului bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de
sănătate pe anul 2003
În
temeiul art. 108 din Constitutie, republicată, al art. III alin. (2) din Legea
nr. 500/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
87/2003 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2003, al art.
45 din Ordonanta de urgentă a Guvernului privind organizarea si functionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate nr.
150/2002, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. - Se aprobă diminuarea cheltuielilor, respectiv a Fondului de rezervă
bugetară la dispozitia Guvernului si a deficitului bugetului de stat pe anul
2003 cu suma de 2.000.000.000 mii lei.
Art.
2. - (1) Se aprobă suplimentarea cheltuielilor si deficitului bugetului
Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2003 cu suma de
2.000.000.000 mii lei, după cum urmează:
a)
523.000.000 mii lei la Cap. 62.16 “Servicii medicale si medicamente”, pentru
efectuarea plătilor în contul datoriilor înregistrate la 31 decembrie 2002
pentru servicii medicale si medicamente în limita indicatorilor realizati,
fiind interzisă încheierea de angajamente legale din această sumă;
b)
737.000.000 mii lei la Cap. 62.16 “Servicii medicale si medicamente” pentru
medicamente cu si fără contributie personală acordate asiguratilor în
tratamentul ambulatoriu, în vederea plătii datoriilor înregistrate, pentru o
perioadă mai mare de 90 de zile, la medicamentele eliberate prin farmaciile cu
circuit deschis în limita contractelor încheiate în anul 2003;
c)
510.000.000 mii lei la Cap. 62.16 “Servicii medicale si medicamente” pentru
decontarea serviciilor medicale spitalicesti aferente anului 2003 în vederea
achitării drepturilor salariale în cadrul indicatorilor realizati;
d)
74.200.000 mii lei la Cap. 62.16 “Servicii medicale si medicamente”, pentru
servicii medicale de urgentă prespitalicesti si alte tipuri de transport
medical, în vederea acoperirii unor cheltuieli aferente anului 2003;
e)
155.800.000 mii lei la Cap. 73.16 “Cheltuieli de administrare a fondului”, titlul
“Cheltuieli de capital”.
(2)
Deficitul bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate se
acoperă din disponibilitătile din anii precedenti înregistrate la acest buget.
(3) Se
autorizează Ministerul Sănătătii, prin Casa Natională de Asigurări de Sănătate,
să introducă modificările prevăzute la alin. (1) în volumul si în structura
bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2003
si să le comunice Ministerului Finantelor Publice în termen de 5 zile.
(4)
Ordonatorii de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu
prevederile legale, a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri.
Art.
3. - Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă modificările
prevăzute la art. 1 în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2003.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul
sănătătii,
Ovidiu
Brânzan
p.
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe
Gherghina,
secretar
de stat
Bucuresti, 27 noiembrie 2003.
Nr. 1.387.