MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 908 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 19 decembrie 2003

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 403 din 28 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a ordonantei în ansamblu

Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.412. - Hotãrâre privind darea în folosintã gratuitã a unor imobile, proprietate publicã a statului, aflate în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport, unor federatii sportive nationale

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

1.126. - Ordin al ministrului sãnãtãtii pentru aprobarea modului de rezolvare a cererilor privind modificãrile designului si inscriptionãrii ambalajului, precum si modificãrile prospectului, altele decât cele datorate unor variatii de tip IA, IB si II

1.127. - Ordin al ministrului sãnãtãtii pentru aprobarea Ghidului referitor la continutul dosarului pentru notificãrile de tip IA si IB

Lista agentilor economici comercianti angro de uleiuri minerale, publicatã conform prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor mãsuri speciale privind productia, importul si comercializarea uleiurilor minerale

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 403

din 28 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a ordonantei în ansamblu

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsok.r G.bor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mãdãlina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a ordonantei în ansamblu, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Nippon Group Product” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iasi - Sectia comercialã.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã obligatia comerciantului de a înlocui produsul cu deficiente ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligatie generalã si conditionatã de existenta unor defecte calitative si de functionare ale produsului, precum si de formularea unei cereri în acest scop de cãtre consumator, ceea ce nu prejudiciazã cu nimic dreptul de acces la justitie si dreptul la apãrare ale comerciantului respectiv.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 3.177/2003, Tribunalul Iasi - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a ordonantei în ansamblu, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Nippon Group Product” - S.R.L. din Bucuresti în litigiul cu Oficiul pentru Protectia Consumatorilor Iasi.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine urmãtoarele: a) dispozitiile art. 14 alin. 1 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) si art. 24 alin. (1) din Constitutie prin faptul cã “la simpla cerere a consumatorului, se naste în sarcina comerciantului obligatia de a înlocui sau de a restitui, fãrã ca acesta din urmã sã aibã posibilitatea de a deduce acest raport juridic în fata unei instante”; b) dispozitiile art. 15 alin. 1 si 2 contravin prevederilor art. 21 si art. 134 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu se prevede posibilitatea comerciantului de a dovedi contrariul celor ce i se imputã, de a-si apãra drepturile ce ar putea rezulta din folosinta bunului de cãtre consumator, iar prin obligatia restituirii contravalorii sau a înlocuirii produsului “sunt înlãturate, în mod automat, orice alte variante de întelegere dintre pãrti, variante specifice unei economii de piatã”; c) dispozitiile art. 15 alin. 4 încalcã principiul consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, în sensul cã autoritatea publicã aplicã un tratament discriminatoriu comerciantului, fiind contrare, totodatã, si prevederilor art. 21 din Constitutie, prin aceea cã “procesul-verbal de contraventie fãcând proba adevãrului pânã la dovedirea contrariului, îl obligã pe comerciant la o adevãratã probatio diabolica, limitându-i posibilitatea de apãrare a intereselor sale”; d) Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 este, în ansamblu, contrarã prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, întrucât în loc de a apãra, încalcã libertatea comertului, signorând calitatea consumatorului de parte activã a raportului comercial si reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la rãzboiul dintre stat si comerciant, iar în cuprinsul ordonantei nu se regãseste nici un interes national, apãrat prin dispozitiile acesteia”.

Tribunalul Iasi - Sectia comercialã apreciazã cã exceptia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece dispozitiile legale criticate “nu sunt de naturã sã încalce principiile constitutionale invocate, sunt menite doar sã asigure o protectie a consumatorului, constând în dreptul acestuia de a solicita comerciantului înlocuirea produsului defect sau restituirea contravalorii acestuia, într-un timp cât mai scurt, astfel încât consumatorul sã nu fie lezat în drepturile sale.

Aceasta nu exclude posibilitatea comerciantului de a refuza înlocuirea bunului sau restituirea contravalorii acestuia, atunci când considerã cã cererea consumatorului nu este îndreptãtitã, urmând ca litigiul sã fie solutionat pe cale judecãtoreascã, unde comerciantul are liber acces si unde îsi poate face toate apãrãrile pe care le considerã necesare”. Art. 15 alin. 4 din ordonantã nu contine dispozitii discriminatorii fatã de comerciant, ci se referã la limitele competentei agentilor constatatori.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicatã.

Guvernul considerã cã exceptia ridicatã este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu sunt incidente în cauzã, întrucât acestea “garanteazã egalitatea în drepturi a cetãtenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice”. Dispozitiile art. 15 din ordonantã nu aduc atingere principiului liberului acces la justitie, având în vedere cã, “în cazul în care comerciantul considerã cã se poate retine o culpã în sarcina cumpãrãtorului pentru nefunctionarea corespunzãtoare a produsului, el îsi poate sustine apãrãrile în fata instantei prin contestarea procesului-verbal de contraventie, cale pe care contestatorul

a folosit-o”. Având dreptul de a se adresa instantei de judecatã, comerciantul sanctionat contraventional nu este lipsit de exercitiul dreptului la apãrare, garantat constitutional de art. 24. Protejarea intereselor nationale în activitatea economicã, prevãzutã ca principiu constitutional al economiei de piatã în art. 134 alin. (2) lit. b), nu înseamnã cã statul protejeazã comerciantii de rãspunderea pe care o au atunci când introduc pe piatã produse necorespunzãtoare calitativ, care pun în pericol viata, sãnãtatea sau interesele economice ale consumatorilor.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 14 alin. 1 si art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ordonanta în ansamblul sãu. Dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate au urmãtoarea redactare:

- Art. 14 alin. 1: “În cazul produselor la care timpul de nefunctionare din cauza deficientelor apãrute în cadrul termenului de garantie depãseste 10% din acest termen, precum si în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintã abateri fatã de caracteristicile calitative prescrise, vânzãtorul este obligat, la cererea consumatorului, sã le înlocuiascã sau sã restituie contravaloarea acestora.”;

- Art. 15: “Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achizitionat ori a serviciului prestat se face imediat dupã constatarea imposibilitãtii folosirii acestuia, dacã aceastã situatie nu este imputabilã consumatorului.

Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizatã a acestuia, calculatã în functie de indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statisticã.

Valoarea actualizatã astfel calculatã nu va putea fi mai micã decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelasi fel, în momentul restituirii.

………………………………………………

Persoanele împuternicite conform art. 49 sã constate contraventia si sã aplice sanctiunea prevãzutã de prezenta ordonantã vor stabili o datã cu sanctiunea si mãsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum si restituirea contravalorii acestuia, dupã caz.”

Conform sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 24 alin. (1): “(1) Dreptul la apãrare este garantat.”;

- Art. 134: “(1) Economia României este economie de piatã.

(2) Statul trebuie sã asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea retine urmãtoarele:

Obligatia comerciantului de a înlocui produsul ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligatie generalã si conditionatã de existenta unor deficiente calitative si de functionare ale produsului, precum si de formularea cererii în acest scop de cãtre consumator. Formularea cererii consumatorului nu dã nastere la o obligatie executabilã si în mod silit. Comerciantul poate sã îndeplineascã de bunã voie cererea consumatorului, însã, dacã o considerã nejustificatã, poate refuza satisfacerea cererii. Într-o asemenea situatie numai consumatorul are interesul de a se adresa justitiei, dar în cadrul procesului si comerciantul îsi poate dovedi, prin orice mijloace legale de probã, sustinerile sale, îsi poate face apãrãrile si poate exercita cãile legale de atac. Astfel, textele de lege criticate nu îngrãdesc dreptul nimãnui de acces liber la justitie, nu restrâng în nici un fel exercitiul dreptului la apãrare si nu contin nici o dispozitie cu caracter discriminator.

În cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor si a serviciilor este constatatã de reprezentantii autoritãtilor abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplicã si sanctiuni, comerciantul are posibilitatea sã conteste în justitie temeinicia si realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum si legalitatea sanctiunilor aplicate ori a mãsurilor dispuse. Nici în aceastã situatie nu este îngrãdit exercitiul dreptului de acces liber la justitie si al dreptului la apãrare. Dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei sunt deopotrivã aplicabile tuturor agentilor economici aflati în situatii identice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei se întocmeste pe baza constatãrilor nemijlocite ale agentului constatator si, ca orice act oficial, acest proces-verbal are fortã probantã pânã la proba contrarã. Contravenientul are posibilitatea sã-l conteste si sã uzeze de toate mijloacele legale de probã pentru a dovedi cã cele consemnate nu corespund realitãtii.

Dispozitiile legale criticate prevãd si dreptul consumatorului de a cere înlocuirea produsului viciat ori restituirea contravalorii acestuia, si obligatia comerciantului de a înlocui produsul ori a restitui contravaloarea actualizatã a acestuia. Aceste dispozitii nu exclud însã posibilitatea unei alte întelegeri între pãrti în scopul rezolvãrii pe cale amiabilã a problemei prin remedierea deficientelor, înlocuirea doar a anumitor componente ale produsului, stabilirea de comun acord a pretului ce urmeazã a fi restituit sau prin alte modalitãti care nu sunt interzise de lege.

Obligatia statului de a asigura libertatea comertului, înscrisã în art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, se referã, evident, la comertul licit, exercitat cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile în domeniu si în asa fel încât sã nu fie lezate drepturile si interesele legitime ale altora. Punerea în circulatie a unor produse ori prestarea unor servicii necorespunzãtoare calitativ nu reprezintã acte de comert corecte si lezeazã interesele legitime ale consumatorilor, iar pentru combaterea lor este justificatã interventia statului chiar si prin mãsuri coercitive.

Toti cetãtenii sunt potentiali consumatori de produse si de servicii si beneficiari ai activitãtilor economice.

De aceea, apãrarea intereselor lor legitime reprezintã un interes national, pe care statul este obligat sã îl aibã în vedere, potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, inclusiv prin reglementãrile cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 21/1992.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a ordonantei în ansamblu, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Nippon Group Product” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iasi - Sectia comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 28 octombrie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mãdãlina Stefania Diaconu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 422

din 13 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Costicã Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtorcopyrightdsc.net

Kozsokár Gábor - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de reprezentantii Societãtii Comerciale “Rodata” - S.A. si Societãtii Comerciale “Latina Prodplast” - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 al Tribunalului Bucuresti – Sectia comercialã.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, deoarece textele criticate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate si nu existã motive care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 1.245/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 2 din Legea nr. 147/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Exceptia a fost ridicatã de reclamantii Societatea Comercialã “Rodata” - S.A. si Societatea Comercialã “Latina Prodplast” - S.R.L. în dosarul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei cauze comerciale în contradictoriu cu pârâta Banca Comercialã “Robank” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin cã textele criticate aduc atingere principiilor egalitãtii în drepturi si accesului liber la justitie, întrucât obligatia de a achita în prealabil taxele judiciare de timbru proportional cu valoarea obiectului cererii creeazã o discriminare pe criterii de avere si o împiedicare a accesului neîngrãdit la justitie pentru persoanele care nu detin o avere însemnatã, în situatia în care cererea acestora are un obiect de valoare mare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercialã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât accesul liber la justitie nu implicã si gratuitatea serviciului justitiei. Este legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãsuratã de autoritãtile judecãtoresti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, iar avansarea acestor sume poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de partea care cade în pretentii.

Referitor la pretinsa încãlcare a principiilor prevãzute în Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, în Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, precum si în Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Guvernul aratã cã aceste acte normative internationale nu contin prevederi care sã consacre gratuitatea actului de justitie.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciazã cã nu sunt încãlcate dispozitiile din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale si nici cele din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, întrucât acestea nu contin prevederi care sã consacre gratuitatea actului de justitie.

În ceea ce priveste referirea la dispozitiile art. 21 din Constitutie, apreciazã cã accesul liber la justitie nu presupune gratuitatea justitiei în toate cazurile. Taxa judiciarã de timbru reprezintã o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implicã serviciul public al justitiei, iar, potrivit legii, contributia justitiabilului, prin avansarea unei pãrti din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã de la partea care cade în pretentii.

De asemenea, nu poate fi primitã nici sustinerea autorului exceptiei privind încãlcarea principiului egalitãtii în drepturi, deoarece textele de lege examinate nu fac nici o diferentiere între contribuabili.

Critica de neconstitutionalitate, prin prisma art. 4 alin. (2) din Constitutie, este apreciatã de Avocatul Poporului ca nerelevantã pentru solutionarea exceptiei.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, care au urmãtorul continut:

- Art. 1: “Actiunile si cererile introduse la instantele judecãtoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevãzute în prezenta lege, si se taxeazã în mod diferentiat, dupã cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu exceptiile prevãzute de lege.”;

- Art. 2. “(1) Actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecãtoresti, se taxeazã astfel:

a) pânã la valoarea de 342.000 lei	17.000 lei;
b) între 342.001 lei si 3.420.000 lei	17.000 lei + 10% pentru ce depãseste 342.000 lei;
c) între 3.420.001 lei si 34.200.000 lei	325.000 lei + 8% pentru ce depãseste 3.420.000 lei;
d) între 34.200.001 lei si 171.000.000 lei	2.787.000 lei + 6% pentru ce depãseste 34.200.000 lei;
e) între 171.000.001 lei si 342.000.000 lei	10.995.000 lei + 4% pentru ce depãseste 171.000.000 lei;
f) între 342.000.001 lei si 1.710.000.000 lei	17.835.000 lei + 2% pentru ce depãseste 342.000.000 lei;
g) peste 1.710.000.001 lei	45.195.000 lei + 1% pentru ce depãseste 1.710.000.000 lei.

(2) În cazul contestatiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestatii nu poate depãsi suma de 1.710.000 lei, indiferent de valoarea contestatã.

(3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în actiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instantã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 din Constitutie, republicatã, ale art. 1 teza întâi, art. 2 alin. (1) si art. 7 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, precum si cele ale art. 14 alin. 1 teza întâi si art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În urma aprobãrii Legii de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003 si a republicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei au urmãtorul continut:

- Art. 4 alin. (2) din Constitutie: “România este patria comunã si indivizibilã a tuturor cetãtenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de nationalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenentã politicã, de avere sau de origine socialã.”;

- Art. 16 alin. (1) din Constitutie: “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”;

- Art. 21 din Constitutie: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.

(3) Pãrtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 1 teza întâi din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului: “Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi.[...]”;

- Art. 2 alin. (1) din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului: “Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si de toate libertãtile proclamate în prezenta Declaratie, fãrã nici o deosebire, în special de rasã, de culoare, de sex, de limbã, de religie, de opinie politicã sau de orice altã opinie, de origine nationalã sau socialã, de avere, de nastere sau decurgând din orice altã situatie.”;

- Art. 7 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fãrã deosebire la o protectie egalã a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaratie si împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare.”;

- Art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale: “Exercitarea drepturilor si libertãtilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationalã sau socialã, apartenentã la o minoritate nationalã, avere, nastere sau orice altã situatie.”;

- Art. 14 alin. (1) teza întâi din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice: “Toti oamenii sunt egali în fata tribunalelor si curtilor de justitie. [...]”;

- Art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice: “Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire din partea legii. În aceastã privintã legea trebuie sã interzicã orice discriminare si sã garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egalã si eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine nationalã sau socialã, avere, nastere sau întemeiatã pe orice altã împrejurare.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, reglementeazã cuantumul taxelor judiciare de timbru pentru actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecãtoresti.

Serviciile publice, în general, serviciul justitiei, în special, nu sunt, de regulã, gratuite. Pentru efectuarea acestor ser- vicii statul avanseazã cheltuieli care este firesc sã fie recuperate fie si numai partial, mai cu seamã atunci când, ca urmare a serviciilor prestate, beneficiarii au obtinut satisfacerea unor drepturi materiale.

Pe de altã parte, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanta de judecatã prin hotãrârea pe care o pronuntã în cauzã, plata acestora revenind pãrtii care cade în pretentii.

În felul acesta reclamantul care a plãtit taxele judiciare de timbru va suporta pierderea sumelor de bani plãtite cu titlul acesta, numai atunci când instanta hotãrãste cã actiunea sa nu este întemeiatã sau nu îndeplineste alte conditii prevãzute de lege pentru a fi admisã, altfel spus, atunci când reclamantul a pus în miscare în mod nejustificat serviciul public al justitiei. În cazul în care actiunea introdusã de reclamant a fost admisã, instanta de judecatã îl obligã pe pârât la plata cheltuielilor de judecatã, în acestea cuprinzându-se si taxele judiciare de timbru.

În ambele ipoteze enuntate mai sus, plata taxelor judiciare de timbru nu este de naturã sã-i cauzeze plãtitorului o pierdere injustã si nu poate fi caracterizatã, în consecintã, ca o împiedicare a accesului liber la justitie.

Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalitãtii în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferentiere între contribuabili.

Regula de bazã în materia impozitelor si taxelor, prevãzutã de legislatia fiscalã, care decurge din dispozitiile art. 56 alin. (1) din Constitutie, potrivit cãrora “Cetãtenii au obligatia sã contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, este aceea cã pentru anumite activitãti desfãsurate de institutiile publice se datoreazã taxe de timbru, cu exceptia persoanelor care beneficiazã de scutire, aceste taxe având rolul de contributie la cheltuielile publice.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã taxa de timbru ar trebui sã fie stabilitã într-o sumã fixã. Stabilirea modalitãtii de platã a taxelor de timbru, ca de altfel si a cuantumului lor, este însã o optiune a legiuitorului, ce tine de politica legislativã fiscalã.

Curtea constatã cã instituirea diferentiatã a plãtii taxelor judiciare de timbru dupã cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu exceptiile prevãzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constitutional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã diferentiat modalitatea de platã a taxelor judiciare de timbru, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãtii în drepturi.

Curtea nu poate retine nici critica privind neconcordanta dintre dispozitiile legale criticate: Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece acestea nu contin prevederi care sã consacre gratuitatea actului de justitie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 21 din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Rodata” - S.A. si Societatea Comercialã “Latina Prodplat” - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 a Tribunalului Bucuresti - Sectia comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 13 noiembrie 2003.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 425

din 13 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului

de asigurãri sociale de sãnãtate

Costicã Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, exceptie ridicatã de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 675/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

La apelul nominal rãspunde consilier juridic Elena Daniela Dicianu pentru autorul exceptiei si consilier juridic Oana Mocanu pentru Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate. Lipsesc celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul autorului exceptiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, apreciindu-se cã la data adoptãrii Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 nu existã o situatie exceptionalã pentru emiterea unui act normativ general privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate.

Guvernul trebuia sã facã proba cazului exceptional prin raportare la situatia realã.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, si anume nerespectarea conditiilor de formã a ordonantelor, se aratã cã ordonanta de urgentã criticatã este semnatã de patru secretari de stat, care nu au calitatea de ministri, astfel cum prevede Legea fundamentalã.

Reprezentantul Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate considerã cã solutionarea dosarului pe fond nu depinde de prevederile întregii ordonante de urgentã, ci doar de art. 10 al Ordonantei de urgentã a Guvernului

nr. 150/2002, solicitându-se respingerea exceptiei ca fiind inadmisibilã, referitor la dispozitiile neincidente în cauzã.

Cu privire la motivele de neconstitutionalitate invocate în sustinerea exceptiei, se apreciazã cã acestea sunt nefondate, urmând ca exceptia sã fie respinsã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondatã. Se sustine cã motivele de neconstitutionalitate invocate în cauzã sunt neîntemeiate.

În acest sens, se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la adoptarea ordonantelor de urgentã. În legãturã cu invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 2, 58, 101, 103, 105, 106 si 107, în sustinerea exceptiei se apreciazã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 675/2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, exceptie ridicatã de Colegiul Medicilor din România.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, în esentã, cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 eludeazã competenta legislativã a Parlamentului “prin exercitarea abuzivã si contrar conditiilor constitutionale a exercitãrii prerogativelor delegãrii legislative de cãtre Guvernul României” si “nu îndeplineste conditiile constitutionale de formã prevãzute pentru emiterea ordonantelor”.

Se considerã cã prin adoptarea ordonantei de urgentã au fost încãlcate dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), care consacrã “statul de drept”, ale art. 2 alin. (1), care stabilesc cã “suveranitatea nationalã apartine poporului român care o exercitã prin organele sale reprezentative si prin referendum”, ale art. 51, care consacrã suprematia Constitutiei si obligativitatea respectãrii sale, ale art. 58 alin. (1), conform cãrora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tãrii”, ale art. 107 alin. (3), care stabilesc cã “Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevãzute de aceasta”, precum si ale art. 114 alin. (4), potrivit cãrora, “În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentã”.

În legãturã cu încãlcarea conditiilor de formã prevãzute de Constitutie pentru emiterea ordonantelor, se invocã, pe lângã art. 1 alin. (3), si art. 51 din Constitutie, si încãlcarea dispozitiilor art. 101 alin. (3), care prevãd cã “Guvernul este alcãtuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organicã”, ale art. 103 alin. (2), potrivit cãrora “Guvernul în întregul sãu si fiecare membru în parte îsi exercitã mandatul, începând de la data depunerii jurãmântului”, ale art. 107 alin. (4), conform cãrora “Hotãrârile si ordonantele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de ministrii care au obligatia punerii lor în executare si se publicã în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrârii sau a ordonantei. Hotãrârile care au caracter militar se comunicã numai institutiilor interesate”. Se invocã, de asemenea, încãlcarea dispozitiilor art. 105, care prevãd cã “Functia de membru al Guvernului înceteazã în urma demisiei, a revocãrii, a pierderii drepturilor electorale, a stãrii de incompatibilitate, a decesului, precum si în alte cazuri prevãzute de lege”, ca si ale dispozitiilor art. 106 alin. (2) si (3), potrivit cãrora “(2) Dacã primul-ministru se aflã într-una din situatiile prevãzute de articolul 105 sau este în imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atributiile primului-ministru, pânã la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitãtii exercitãrii atributiilor, înceteazã dacã primul-ministru îsi reia activitatea în Guvern.

(3) Prevederile alineatului (2) se aplicã în mod corespunzãtor si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadã de cel mult 45 de zile.”

Conform sustinerii autorului exceptiei, emiterea ordonantei de urgentã criticate nu se justificã prin existenta unui caz exceptional, iar pe de altã parte, acest act normativ nu a fost contrasemnat de ministrii care aveau misiunea sã-l ducã la îndeplinire, ci de 4 secretari de stat, în locul acestora. Astfel, principiul fundamental care se aplicã este: delegata potestas non delegatur.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ considerã cã “Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 este neconstitutionalã în raport cu prevederile art. 58 alin. (1) si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie, în mãsura în care Guvernul nu dovedeste caracterul exceptional al împrejurãrilor care au determinat emiterea ordonantei de urgentã”. Referitor la faptul cã unii dintre contrasemnatarii ordonantei de urgentã nu au calitatea de ministri, ci sunt secretari de stat la ministerele respective, Curtea de Apel Bucuresti retine cã aceasta nu atrage neconstitutionalitatea actului normativ. În argumentarea instantei de judecatã, “potrivit art. 72 alin. (3) lit. d) din Constitutie, organizarea Guvernului se stabileste prin lege organicã. Aceastã lege organicã este Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, care în art. 48 prevede cã secretarii de stat exercitã atributiile delegate de ministru. În temeiul acestui text, ministrul poate delega cãtre secretarul de stat exercitarea unor atributii, printre care si contrasemnarea unei ordonante de urgentã”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se sustine cã “în nota de fundamentare a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002, recurgerea la procedura de legiferare prevãzutã la art. 114 alin. (4) din Constitutie este motivatã prin «necesitatea stringentã de a reglementa toate aspectele care privesc sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate», în primul rând sub aspectul stabilirii clare a «responsabilitãtilor, atributiilor si obligatiilor care revin partenerilor din sistemul sanitar», asigurãrii unei conduceri democratice a sistemului, precum si instituirii unor mãsuri care sã conducã la gestionarea mai eficientã a Fondului de asigurãri de sãnãtate”.

Guvernul mai aratã cã “reglementarea în regim de urgentã a acestor mãsuri este absolut necesarã, pe fondul manifestãrii unor grave disfunctionalitãti în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, cu concesinte nefaste asupra stãrii de sãnãtate a unui segment larg de populatie”. Astfel, Guvernul aratã cã în cauzã sunt întrunite “conditiile pentru emiterea unei ordonante de urgentã”, nefiind deci încãlcate dispozitiile art. 1 alin. (3), ale art. 2, 51 si ale art. 114 alin. (3) si (4) din Constitutie.

Referitor la invocarea nerespectãrii conditiilor de formã pentru emiterea ordonantei de urgentã, Guvernul aratã cã “atributiile ministrilor, indiferent cã sunt de naturã constitutionalã sau legalã, pot fi delegate în cazul în care acestia se aflã în împrejurãri obiective, care genereazã o imposibilitate temporarã de exercitare a atributiilor”. O altfel de abordare a acestei situatii, considerã Guvernul, “ar fi de naturã sã conducã la un adevãrat blocaj decizional si chiar institutional, cu consecinte negative asupra îndeplinirii rolului Guvernului, stabilit prin Constitutie, de a asigura realizarea politicii interne si externe a tãrii”. În opinia Guvernului, simposibilitatea temporarã de exercitare a atributiilor, în care se gãseste la un moment dat un ministru aflat, de exemplu, în misiune oficialã în tarã sau strãinãtate, nu poate constitui un caz de încetare a mandatului de membru al Guvernului, dupã cum eronat sustine autorul exceptiei, nefiind incidente în aceastã situatie dispozitiile art. 105 si art. 106 alin. (3) din Constitutie”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrtilor prezente si ale procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificãrile ulterioare.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt invocate urmãtoarele texte prevãzute de Constitutie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: art. 1 alin. (3) privind statul de drept ca principiu de guvernare; art. 51 privind respectarea Constitutiei si a legilor [devenit art. 1 alin. (5), dupã revizuirea si republicarea Constitutiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003]; art. 2 alin. (1) privind suveranitatea; art. 58 alin. (1) privind rolul Parlamentului [devenit art. 61 alin. (1)]; art. 101 alin. (3) privind alcãtuirea Guvernului [devenit art. 102 alin. (3)]; art. 103 alin. (2) privind data începerii mandatului Guvernului si a membrilor sãi [devenit art. 104 alin. (2)]; art. 105 privind încetarea functiei de membru al Guvernului [devenit art. 106]; art. 106 alin. (2) si (3) privind asigurarea interimatului functiei de prim-ministru si al celei de ministru [devenit art. 107 alin. (3) si (4)]; art. 107 alin. (3) privind ordonantele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare [devenit art. 108 alin. (3)]; art. 107 alin. (4) privind semnarea si contrasemnarea actelor Guvernului [devenit art. 108 alin. (4)]; si art. 114 alin. (4) privind conditiile în care sunt emise ordonantele de urgentã [devenit art. 115 alin. (4), (5) si (6)].

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.

Primul motiv al criticii de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 se bazeazã, în esentã, pe sustinerea cã nu se justificã emiterea acesteia, întrucât nu exista un caz exceptional, asa cum prevedea art. 114 alin. (4) din Constitutie.

Analizând aceastã sustinere în lumina textului constitutional în vigoare la data adoptãrii ordonantei de urgentã, invocat de autorul exceptiei, Curtea retine cã, asa cum rezultã din punctul de vedere al Guvernului asupra exceptiei, amplu argumentat si cu trimiteri la continutul Notei de fundamentare care a însotit Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 150/2002, dubla conditie a existentei cazului exceptional si a urgentei apare ca fiind motivatã de cãtre Guvern, fiind îndeplinite cerintele constitutionale prevãzute de art. 114 alin. (4) pentru adoptarea ordonantei de urgentã criticate. În esentã, Guvernul a avut în vedere cã reglementarea era “absolut necesarã pe fondul manifestãrii unor grave disfunctionalitãti în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate”, precum si pentru “gestionarea mai eficientã a Fondului de asigurãri de sãnãtate”.

În legãturã cu existenta “cazului exceptional” de care depinde legitimitatea constitutionalã a ordonantei de urgentã, jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit cã acesta se justificã “pe necesitatea si urgenta reglementãrii unei situatii care, datoritã circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public”. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, si Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998.)

Curtea observã totodatã cã în cauzã nu sunt incidente dispozitiile constitutionale ale art. 2, art. 58 alin. (1) [devenit art. 61 alin. (1)] si ale art. 107 alin. (3) [devenit art. 108 alin. (3)], invocate în legãturã cu afirmatia cã nu au fost respectate conditiile constitutionale ale emiterii ordonantelor de urgentã ale Guvernului, textele respective neavând legãturã cu reglementarea constitutionalã a delegãrii legislative prin posibilitatea acordatã Guvernului de a emite ordonante de urgentã.

Curtea nu poate retine nici motivul de neconstitutionalitate întemeiat pe faptul cã ordonanta de urgentã a fost contrasemnatã, în cazul a patru ministere, având obligatia punerii ei în executare, nu de ministri, ci de secretari de stat. Conform dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. d) [devenit art. 73 alin. (3) lit. e)] si art. 116 alin. (1) [devenit art. 117 alin. (1)], Guvernul se organizeazã prin lege organicã, iar ministerele “se înfiinteazã, se organizeazã si functioneazã potrivit legii”. În baza acestor texte constitutionale a fost adoptatã Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001. Conform dispozitiilor art. 48 din lege, “secretarii de stat exercitã atributiile delegate de cãtre ministru”.

În cauzã nu este aplicabil principiul delegata potestas non delegatur invocat de autorul exceptiei, întrucât secretarul de stat exercitã, în cazul dat, o atributie constitutionalã ce apartine ministrului, iar nu o atributie ce i-ar fi fost delegatã acestuia. Aceastã atributie nu poate fi confundatã cu însãsi delegarea legislativã prevãzutã de Constitutie, în temeiul cãreia Guvernul poate emite ordonante de urgentã, cu respectarea anumitor conditii.

În conformitate cu dispozitiile legale mentionate, Curtea retine cã un secretar de stat care a participat la sedinta Guvernului, înlocuindu-l pe titularul ministerului aflat temporar într-o altã misiune în tarã sau în strãinãtate, poate contrasemna ordonanta sau hotãrârea emisã de Guvern, în locul ministrului, în îndeplinirea cerintei prevãzute de art. 108 alin. (4) din Constitutie, republicatã. Evident, în aceste cazuri nu se pune problema asigurãrii interimatului functiei de ministru, reglementatã de art. 106 alin. (3) din Constitutie [devenit art. 107 alin. (3)], asa cum sustine autorul exceptiei. Aceastã situatie nu intervine decât în conditiile în care functia de membru al Guvernului înceteazã, conform art. 105 din Constitutie [devenit art. 106], în urma demisiei, a revocãrii, a pierderii drepturilor electorale, a stãrii de incompatibilitate, a decesului, precum si în alte cazuri prevãzute de lege.

Ca urmare, în situatia la care se referã critica de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã celelalte dispozitii constitutionale invocate de autorul exceptiei, si anume art. 101 alin. (3) [devenit art. 102 alin. (3)], art. 103 alin. (2) [devenit art. 104 alin. (2)], art. 105 [devenit art. 106] si art. 106 alin. (2) si (3) [devenit art. 107 alin. (3) si (4)], nu sunt incidente în cauzã.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, exceptie ridicatã de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 675/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 13 noiembrie 2003.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind darea în folosintã gratuitã a unor imobile, proprietate publicã a statului, aflate în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport, unor federatii sportive nationale

În temeiul art. 108 din Constitutie, republicatã, al art. 17 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si al art. 80 alin. (14) si al art. 94 din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã darea în folosintã gratuitã, pe o perioadã de 49 de ani, unor federatii sportive nationale, persoane juridice de drept privat fãrã scop lucrativ, de utilitate publicã, a imobilelor, proprietate publicã a statului, aflate în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilelor prevãzute la art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 3. - Dreptul de folosintã al federatiilor sportive nationale asupra imobilelor prevãzute la art. 1 înceteazã în situatia în care Agentia Nationalã pentru Sport constatã cã bunurile nu sunt folosite în conformitate cu destinatia lor.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Presedintele Agentiei Nationale pentru Sport,

Constantin Diaconu

Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al

Guvernului,

Eugen Bejinariu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 4 decembrie 2003.

Nr. 1.412.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor, proprietate publicã a statului, aflate în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport, care se transmit în folosinta gratuitã a unor federatii sportive nationale

Nr. crt.	Nr. atribuit de Ministerul Finantelor Publice	Cod de clasificare	Locul unde sunt situate imobilele	Persoana juridicã de la care se transmit imobilele	Persoana juridicã la care se transmit imobilele	Caracteristicile tehnice ale imobilelor
1.	34.202	8.29.06	Municipiul Bucuresti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2	Statul român si în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport	Statul român si în folosinta gratuitã a Federatiei Române de Badminton	Teren din incinta terenului de parasutism, în suprafatã totalã de 3.408 m2
2.	34.188 34.198 34.199 34.209	8.29.06	Municipiul Bucuresti, bd. Basarabia nr. 35, sectorul 2	Statul român si în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport	Statul român si în folosinta gratuitã a Federatiei Române de Hochei pe Gheatã	Patinoarul artificial “Mihai Flamaropol”, cãi de comunicatie si spatii libere, în suprafatã totalã de 26.350,98 m2, din care: - patinoar = 16.890,86 m2 - terenuri = 9.460,12 m2
3.	34.192	8.29.06	Municipiul Bucuresti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2	Statul român si în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport	Statul român si în folosinta gratuitã a Federatiei Române de Hochei pe Iarbã	Teren II Metalul si spatii verzi Suprafata totalã = 19.618,25 m2
4.	34.196 34.197 34.214	8.29.06	Municipiul Bucuresti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2	Statul român si în administrarea Agentiei Nationale pentru Sport	Statul român si în folosinta gratuitã a Federatiei Române de Motociclism	Teren si clãdire în suprafatã totalã de 1.963,70 m2, din care: suprafata construitã = 314,29 m2

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SÃNÃTÃTII

ORDIN

pentru aprobarea modului de rezolvare a cererilor privind modificãrile designului si inscriptionãrii ambalajului, precum si modificãrile prospectului, altele decât cele datorate unor variatii de tip IA, IB si II

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 125/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Medicamentului, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 594/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si aparaturã medicalãnr. OB 6.213/2003,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii,

ministrul sãnãtãtii emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Toate modificãrile privind designul si inscriptionarea ambalajului, precum si modificãrile prospectului medicamentelor de uz uman, altele decât cele datorate unor variatii de tip IA, IB si II, vor fi prezentate Agentiei Nationale a Medicamentului de cãtre detinãtorul autorizatiei de punere pe piatã.

Art. 2. - În vederea aprobãrii modificãrilor prevãzute la art. 1, solicitantul va depune la Agentia Nationalã a Medicamentului urmãtoarele:

a) cerere însotitã de formularul de tarifare întocmit în conformitate cu reglementãrile în vigoare ale AgentieiNationale a Medicamentului privind primirea cererilor pentru modificãri la autorizatia de punere pe piatã si încasarea tarifelor aferente;

b) machete de ambalaj primar sau secundar;

c) model de prospect.

Art. 3. - În cazul modificãrilor prezentate la art. 1 este urmatã procedura privind notificãrile de tip IB, prevãzutã în reglementãrile privind procedura de evaluare a variatiilor la termenii autorizatiei de punere pe piatã pentru medicamentele de uz uman, aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãtii.

Art. 4. - Agentia Nationalã a Medicamentului emite, atunci când este cazul, documente rectificative la autorizatia de punere pe piatã, respectiv pãrtile modificate din anexele 1 si 3 la autorizatia de punere pe piatã.

Art. 5. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãtii,

Ovidiu Brînzan

Bucuresti, 8 decembrie 2003.

Nr. 1.126.

MINISTERUL SÃNÃTÃTII

ORDIN

pentru aprobarea Ghidului referitor la continutul dosarului pentru notificãrile de tip IA si IB

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 125/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Medicamentului, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 594/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si aparaturã medicalã nr. OB 6.214 din 8 decembrie 2003,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii,

ministrul sãnãtãtii emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Ghidul referitor la continutul dosarului pentru notificãrile de tip IA si IB, conform anexei care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin orice dispozitie contrarã se abrogã.

Art. 3. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãtii,

Ovidiu Brînzan

Bucuresti, 8 decembrie 2003.

Nr. 1.127.

ANEXÃ

GHID

referitor la continutul dosarului pentru notificãrile de tip IA si IB

În concordantã cu Reglementarea (EEC) nr. 2.309/93 care stabileste procedurile comunitare pentru autorizarea si supravegherea medicamentelor de uz uman si înfiintarea Agentiei Europene pentru Evaluarea Medicamentelor [Evaluation Medicines European Agency (EMEA)] si cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European si a Consiliului, referitoare la codul comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, a fost adoptatã o abordare unitarã în ceea ce priveste procedurile pentru variatiile la termenii autorizatiei de punere pe piatã. Aceste proceduri usureazã eforturile atât ale industriei, cât si pe cele ale autoritãtilor

si, de asemenea, garanteazã faptul cã modificãrile aduse medicamentului nu ridicã probleme de sãnãtate publicã.

Reglementarea Comisiei (CE) nr. 1.084/20031), referitoare la evaluarea variatiilor la termenii autorizatiei de punere pe piatã pentru medicamentele de uz uman, eliberatã de cãtre o autoritate competentã a unui stat membru, si Reglementarea Comisiei (CE) nr. 1.085/20032), referitoare la evaluarea variatiilor la termenii autorizatiei de punere pe piatã pentru medicamentele de uz uman, care cad sub incidenta Reglementãrii (EEC) nr. 2.309/93, stabilesc prevederile referitoare la variatii si le clasificã pe acestea în mai multe tipuri: tip IA, tip IB si tip II. Aceste proceduri simplificate pentru variatiile de tip IA si de tip IB sunt de fapt notificãri care respectã termeni distincti pentru validare si aprobare. Reglementãrile stabilesc conditiile necesare pe care o anumitã variatie trebuie sã le îndeplineascã pentru a urma fie o procedurã de tip IA, fie o procedurã de tip IB.

Pentru aprobarea unei notificãri de tip IA trebuie depusã o documentatie care sã sustinã schimbãrile notificate. Acest ghid a fost elaborat cu scopul de a clarifica ce documentatie trebuie depusã pentru fiecare dintre aceste notificãri. În anumite cazuri se face referire la ghiduri specifice.

Cu toate acestea, propunãtorul trebuie sã verifice de fiecare datã dacã ghidurile sunt aplicabile pentru variatia în spetã. Mai mult decât atât, în cazul în care schimbarea notificatã implicã modificarea rezumatului caracteristicilor produsului, a etichetãrii sau a inscriptionãrii ambalajului ori a prospectului, aceste modificãri sunt parte integrantã a notificãrii si documentele respective modificate trebuie depuse o datã cu documentatia de sustinere a schimbãrilor.

În tabelul*) de mai jos s-a folosit pentru definirea fiecãrei notificãri de tip I terminologia din anexa II la HCS nr. 27 din 24 octombrie 2003 referitoare la aprobarea Reglementãrilor privind procedura de evaluare a variatiilor

la termenii autorizatiei de punere pe piatã pentru medicamentele de uz uman. Pentru fiecare variatie sunt specificate atât conditiile aplicabile, cât si pãrtile corespunzãtoare din documentatie care trebuie (re-)depuse sau actualizate, precum si orice alte documente necesare. De asemenea, trebuie plãtitã taxa corespunzãtoare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data depunerii notificãrii.

Notificarea unei variatii face referire doar la o singurã variatie. Pentru acoperirea oricãror alte modificãri este necesar sã se depunã notificare pentru orice variatii consecutive sau paralele, care ar putea fi legate de schimbarea pentru care s-a depus cerere; aceste notificãri se pot depune simultan cu prima si trebuie descrisã clar legãtura dintre ele. Variatiile consecutive reprezintã parte a aceleiasi notificãri, în timp ce variatiile paralele nu au aceastã caracteristicã. O variatie consecutivã unei notificãri de tip IA nu poate sã fie decât o altã notificare de tip IA, în timp ce o variatie consecutivã unei notificãri de tip IB poate sã fie atât o notificare de tip IA, cât si o notificare de tip IB.

Orice alte variatii consecutive nu vor fi acceptate si astfel de schimbãri vor fi depuse pentru a urma procedura pentru variatiile de tip II.

O variatie consecutivã de tip IA/IB este o schimbare inevitabilã si consecintã directã a unei alte schimbãri si nu pur si simplu o schimbare de sine stãtãtoare. Mai jos sunt enumerate exemple de variatii consecutive si paralele:

1. înlocuirea unui producãtor pentru produsul finit în cadrul Uniunii Europene, care este si responsabil pentru controlul calitãtii si eliberarea seriilor printr-un nou producãtor responsabil de toate operatiunile. În cazul în care controlul calitãtii si eliberarea seriilor se fac de cãtre alt producãtor, acest fapt va fi tratat ca o schimbare consecutivã. Cazul prezentat ar fi tip IB nr. 7 cu consecutiv tip IA nr. 8;

2. un scenariu mai complicat este reprezentat de situatia în care producãtorul este situat în afara Uniunii Europene, de exemplu în India. În acest exemplu se adaugã un nou producãtor si în consecintã un nou loc pentru eliberarea seriilor si posibil locuri separate pentru controlul calitãtii (în functie de cerintele testãrii) în Uniunea Europeanã, care trebuie înlocuite pentru a rãspunde necesitãtii de testare si eliberare a seriilor pentru import. Cazul prezentat ar fi tip IB nr. 7 cu consecutiv tip IA nr. 8;

3. adãugarea unui loc atât pentru ambalare primarã, cât si pentru ambalare secundarã poate fi consideratã ca fiind consecutivã. Aceastã variatie trebuie depusã ca notificare tip IA sau IB nr. 7, inclusiv schimbarea consecutivã tip IA nr. 7a;

4. un exemplu în care variatiile nu ar fi consecutive si care necesitã cereri separate este urmãtorul: adãugarea a 3 producãtori diferiti. În acest caz se vor depune 3 cereri diferite si nu una pentru a adãuga 3 producãtori;

5. în anumite cazuri o schimbare în ceea ce priveste metodele de testare si în ceea ce priveste specificatiile este consideratã consecutivã, atunci când se referã doar la o singurã metodã de testare. Schimbãrile care intereseazã mai multe metode, chiar dacã se referã la testarea unei singure substante sau a unui singur produs, nu sunt legate si trebuie depuse ca notificãri paralele.

Procedurile care au fost stabilite pentru notificarea de tip I au menirea de a oferi o evaluare rapidã si eficientã a variatiilor. Propunãtorii trebuie sã fie constienti de faptul cã prezentarea de informatii excesive sau nerelevante frâneazã procedurile rapide. Pe de altã parte, documentatia neconformã poate duce la neaprobarea/respingerea notificãrii.

Înstiintarea asupra validitãtii unei notificãri de tip IA/validãrii unei notificãri de tip IB este fãcutã de cãtre autoritatea competentã. O notificare de tip IB va fi respinsã în cazul în care propunãtorul nu a completat documentatia în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii de la autoritatea competentã prin care aceasta semnaleazã cã documentatia originalã nu este corespunzãtoare.

Respingerea nu prejudiciazã dreptul propunãtorului de a redepune dosarul.

---

1) Jurnalul Oficial L [Official Journal L (OJL)] 159, 27 iunie 2003, p.1.

2) OJ L 159, 27 iunie 2003, p.24.

Pagina 1	Pagina a 2-a	Pagina a 3-a	Pagina a 4-a	Pagina a 5-a	Pagina a 6-a	Pagina a 7-a	Pagina a 8-a	Pagina a 9-a	Pagina a 10-a
Pagina a 11-a	Pagina a 12-a	Pagina a 13-a	Pagina a 14-a	Pagina a 15-a	Pagina a 16-a	Pagina a 17-a	Pagina a 18-a	Pagina a 19-a

LISTA

agentilor economici comercianti angro de uleiuri minerale, publicatã conform prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor mãsuri speciale privind productia, importul si comercializarea uleiurilor minerale

Nr. crt.	Denumirea societãtii comerciale	Judetul sau municipiul Bucuresti	Codul unic de înregistrare
1.	NYDAWA OIL - S.R.L.	Alba	12222493
2.	ROMOIL SHIPPING - S.R.L.	Arad	14205502
3.	INTERACTIV GRUP ELADA - S.R.L.	Arges	12735944
4.	GROUP FIM OIL - S.R.L.	Bacãu	15749359
5.	VIFA TEHNO COM - S.R.L.	Bistrita-Nãsãud	9508682
6.	IQ SERVICII - S.R.L.	Bucuresti	14693802
7.	MIRVAL INTERNATIONAL - S.R.L.	Bucuresti	15227088
8.	ANITA IMPEX S.R.L.	Cãlãrasi	8250096
9.	ANDREI SERV S.R.L.	Olt	9680601
10.	CASISO GRUP S.R.L.	Prahova	12300214
11.	NEMUS COM S.R.L.	Prahova	2996268
12.	PAYFLO GRUP S.R.L.	Prahova	15505729
13.	IZOMAT S.A.	Sãlaj	687592
14.	PETROCOM SM - S.R.L.	Satu Mare	15953323
15.	PROFITUR S.R.L.	Teleorman	3124437
16.	MONDOCONSTRUCT - S.R.L.	Vâlcea	2619900

NOTÃ:

1. Ca urmare a verificãrilor si controalelor efectuate de Garda Financiarã, din care rezultã cã nu mai sunt îndeplinite conditiile avute în vedere la autorizare, se radiazã calitatea de agent economic comerciant angro de uleiuri minerale a Societãtii Comerciale TRIEMY & DORIAND COMPANY - S.R.L. Bucuresti, cod unic de înregistrare 15487860, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 18 august 2003, pozitia nr. 9.

2. Se radiazã la cerere calitatea de agent economic comerciant angro de uleiuri minerale a Societãtii Comerciale SAMY STAR IMPEX - S.R.L. Bucuresti, cod unic de înregistrare 8653811, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003, pozitia nr. 61.

3. În lista publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 4 decembrie 2003, la pozitia nr. 5, în loc de: SCENIC AUTO - S.R.L. Bucuresti, cod unic de înregistrare 13302779 se va citi: SCENIC AUTO - S.R.L. Prahova, cod unic de înregistrare 13302779.