MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) Î Nr. 925         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 23 decembrie 2003

 

SUMAR

 

LEGI, DECRETE, HOTĂRĂRI SI ALTE ACTE

 

LEGI SI DECRETE

 

528. - Lege privind Medalia Bărbătie si Credintă


832. - Decret pentru promulgarea Legii privind Medalia Bărbătie si Credintă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 411 din 4 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001

 

Decizia nr. 414 din 6 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312/2001

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

5.574. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului privind aprobarea Metodologiei de evaluare a unitătilor de învătământ preuniversitar în vederea acordării autorizatiei de încredere

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind Medalia Bărbătie si Credintă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Medalia Bărbătie si Credintă cu însemnele de pace si de război prevăzute la art. 8 lit. B si la art. 9 lit. B pct. V din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările ulterioare, face parte din categoria decoratiilor pe domenii de activitate.

Art. 2. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace este o distinctie care răsplăteste rezultatele deosebite obtinute în exercitarea atributiilor si îndeplinirea misiunilor de către:

a) maistri militari, subofiteri, militari în termen sau militari angajati pe bază de contract, functionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maistri militari si subofiteri si alti functionari publici sau personal civil din subordinea ministerelor, institutiilor centrale autonome ale statului specializate în domeniile ordinii publice si sigurantei nationale si ale apărării împotriva incendiilor, pazei si protectiei civile;

b) personal specializat din cadrul administratiei publice locale, din unele obiective de interes strategic sau apartinând societătilor de pază si protectie cu atributii în domeniile apărării împotriva incendiilor, pazei si protectiei civile.

(2) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de război se acordă maistrilor militari, subofiterilor si militarilor în termen, militarilor angajati pe bază de contract sau rezervistilor mobilizati din unitătile apartinând fortelor terestre specializate în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale pentru fapte de arme deosebite săvârsite pe timp de război sau de conflict armat si pentru actiuni de luptă desfăsurate sub egida unor organisme internationale.

(3) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemne de pace si de război se poate conferi si cetătenilor străini.

Art. 3. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace este asimilată în ierarhie, la clase egale, cu medaliile: Virtutea Militară cu însemn de pace, Virtutea Aeronautică cu însemn de pace si Virtutea Maritimă cu însemn de pace, Meritul Agricol, Meritul Cultural, Meritul Industrial si Comercial, Meritul pentru învătământ, Meritul Sanitar, Meritul Sportiv, conform art. 31 din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

(2) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de război este asimilată în ierarhie, la clase egale, cu medaliile cu însemn de război: Pentru Merit, Virtutea Aeronautică, Virtutea Maritimă si Meritul Sanitar, conform art. 32 din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 4. - Medalia Bărbătie si Credintă cuprinde 3 clase.

Ierarhia în ordine descrescătoare este următoarea:

a) clasa I;

b) clasa a II-a;

c) clasa a III-a.

Art. 5. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace se poate acorda nelimitat pentru clasa a III-a si a II-a si este limitată la 10.000 de membri pentru clasa I.

(2) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace, clasa I, conferită cetătenilor străini, nu intră în numărul prevăzut la alin. (1).

(3) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de război se poate conferi în număr nelimitat.

Art. 6. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemne de pace si de război se prezintă:

a) pentru militari si functionari publici cu statut special, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul si bareta;

b) pentru civili, sub o singură formă: însemnul.

(2) Însemnul de pace al Medaliei Bărbătie si Credintă este o piesă ovală din tombac care are, pe avers, stantată stema României.

(3) Însemnul de război al Medaliei Bărbătie si Credintă se distinge de însemnul de pace al Medaliei Bărbătie si Credintă prin aplicarea a două spade încrucisate care surmontează medalia.

(4) Bareta Medaliei Bărbătie si Credintă cu însemn de război se distinge de bareta Medaliei Bărbătie si Credintă cu însemn de pace prin aplicarea pe panglica specifică a două spade încrucisate.

Art. 7. - Regulamentul privind descrierea si modul de acordare a Medaliei Bărbătie si Credintă pentru fiecare clasă, precum si Modelul desenat al medaliei sunt prevăzute în anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 8. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace se conferă de Presedintele României prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale făcute, potrivit art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare, de către ministrii de resort si de conducătorii institutiilor centrale autonome ale statului, pentru persoanele din domeniul lor de activitate.

(2) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de război se conferă de Presedintele României pe baza propunerilor de decorare individuale făcute de ministrul apărării nationale si de conducătorii institutiilor din sistemul ordinii publice si sigurantei nationale.

(3) Propunerile nominale pentru conferirea Medaliei Bărbătie si Credintă sunt avizate de Cancelaria Ordinelor, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

(4) Presedintele României poate să confere Medalia Bărbătie si Credintă si din proprie initiativă, în limita a 1% din numărul total stabilit de lege pentru fiecare clasă, în conformitate cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 9. - (1) Repartitia pe ministere si institutii centrale autonome ale statului, a numărului maxim de medalii Bărbătie si Credintă care se acordă anual, se face de către Cancelaria Ordinelor, în limitele locurilor vacante.

(2) Repartitia decoratiilor pentru categoriile de personal din cadrul administratiei publice locale, din unele obiective de interes strategic sau apartinând societătilor specializate de pază si protectie cu atributii în domeniile apărării împotriva incendiilor, pazei si protectiei civile se face prin Ministerul Administratiei si Internelor, care avizează propunerile de decorare.

(3) Pentru prima promotie, la intrarea în vigoare a prezentei legi, se poate conferi maximum 15% din numărul decoratiilor pentru fiecare clasă.

Art. 10. - (1) Atestarea Medaliei Bărbătie si Credintă se face printr-un brevet, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

(2) Brevetele pentru Medalia Bărbătie si Credintă cu însemne de pace si de război sunt validate pentru clasele a III-a si a II-a, prin parafa ministrilor de resort sau a conducătorilor institutiilor centrale autonome ale statului si semnătura cancelarului ordinelor, iar pentru clasa I, prin semnătura ministrilor de resort sau a conducătorilor institutiilor centrale autonome ale statului si semnătura cancelarului ordinelor, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 11. - Retragerea decoratiilor se face prin decret semnat de Presedintele României, la propunerea Cancelariei Ordinelor, cu aplicarea prevederilor art. 59 din Legea nr. 29/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 12. - Sumele necesare confectionării însemnelor, baretelor, brevetelor si cutiilor Medaliei Bărbătie si Credintă sunt asigurate din bugetul aprobat anual Administratiei Prezidentiale.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 4 noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 25 noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României,  republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 11 decembrie 2003.

Nr. 528.

 

ANEXA Nr. 1

 

REGULAMENT

privind descrierea si modul de acordare a Medaliei Bărbătie si Credintă

 

Art. 1. - Medalia Bărbătie si Credintă cu însemne de pace si de război se acordă pe viată.

Art. 2. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace este nelimitată ca număr pentru clasele a III-a si a II-a si limitată la 10.000 pentru clasa I.

(2) Depăsirea numărului de medalii pentru clasa I constituie o încălcare a prezentului regulament. Decoratiile conferite peste numărul limită sunt nule de drept, iar însemnele vor fi restituite.

Art. 3. - (1) Însemnul de pace al Medaliei Bărbătie si Credintă se prezintă sub forma unei piese ovale, având mediana mare de 35 mm si mediana mică de 22 mm si este confectionată din tombac.

(2) Pe avers este stantată stema României cu înăltimea de 22 mm.

(3) Pe revers, central, sunt înscrise în relief, cu cifre si litere înalte de 3 mm, anii si denumirea: 1903/BĂRBĂTIE/SI/CREDINTĂ/2000, reprezentând dateistorice privind Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace. Marginal este stantată o cunună deschisă, formată dintr-o ramură de laur si o ramură de palmier, încrucisate.

(4) Pentru militari, însemnul este surmontat de o semicunună formată din ramuri de laur, cu lătimea de 28 mm si înăltimea de 15 mm, având capetele semicununii unite printr-o bară, prin intermediul căreia se petrece panglica.

(5) Pentru civili, însemnul este surmontat de o sferă cu diametrul de 5 mm prin care se petrece un inel cu diametrul de 20 mm.

(6) Panglica, lată de 35 mm si cu înăltimea aparentă de 50 mm, este din rips moarat galben, având la margini câte o bandă albastră si una rosie, late de câte 3 mm. Pe spate are un sistem de prindere.

(7) Pentru persoanele de sex feminin, personal civil, panglica este pliată sub formă de fundă si are lungimea de 100 mm.

(8) Bareta pentru militari si functionari publici cu statut special se prezintă sub forma unei panglici dreptunghiulare din rips, aplicată pe un suport metalic, lungă de 18 mm, lată de 10 mm si având dimensiunile benzilor colorate ale panglicii reduse la 50%. Pe spate are un sistem de prindere.

Art. 4. - Deosebirea dintre clase este următoarea:

a) clasa a III-a este arămită;

b) clasa a II-a este argintată;

c) clasa I este placată cu aur.

Art. 5. - Însemnul de război al Medaliei Bărbătie si Credintă are caracteristicile generale ale însemnului de pace pentru militari, cu următoarele particularităti:

a) pe revers este înscris: 1916/BĂRBĂTIE/SI/CREDINTĂ/2000, reprezentând date istorice privind Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de război;

b) între însemn si semicunună sunt aplicate două spade încrucisate, cu vârfurile în sus, lungi de 30 mm, din materialul însemnului;

c) panglica este mărginită spre interior de un fir auriu, lat de 1 mm;

d) bareta specifică de război primeste două spade încrucisate, cu vârfurile în sus, lungi de 15 mm, din materialul corespunzător clasei; pe margini primeste un fir auriu lat de 1 mm.

Art. 6. - (1) Cutia în care se păstrează medalia este din carton îmbrăcat în pergamoid galben si este căptusită cu mătase albastră.

(2) Pe capacul cutiei sunt imprimate argintiu: denumirea, clasa si categoria medaliei.

Art. 7. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă se poartă, de regulă, cu prilejul Zilei Nationale a României si al celorlalte sărbători nationale sau religioase, precum si în situatiile stabilite prin regulamente specifice.

(2) Se poartă numai însemnul clasei celei mai înalte a Medaliei Bărbătie si Credintă.

(3) Bareta se poartă numai la uniformă, pe partea stângă a pieptului.

(4) La uniformă se poartă alăturat baretele tuturor claselor, în ordinea descrescătoare a acestora, prima Tind cea a clasei celei mai mari.

(5) Bareta însemnului de război are întâietate, chiar dacă este a unei clase mai mici.

(6) Militarii si functionarii publici cu statut special poartă Medalia Bărbătie si Credintă în conformitate cu prevederile prezentei legi si cu regulamentele specifice.

(7) Personalul civil poartă Medalia Bărbătie si Credintă în aceleasi conditii ca militarii.

Art. 8. - (1) Conferirea Medaliei Bărbătie si Credintă cu însemn de pace se face obligatoriu începând cu clasa a III-a.

(2) Conferirea Medaliei Bărbătie si Credintă se poate face numai după îndeplinirea cu rezultate deosebite timp de 4 ani a unor functii militare sau civile în cadrul unitătilor sau institutiilor care concură la apărarea ordinii publice si sigurantei nationale.

Art. 9. - (1) Pentru a se conferi o clasă superioară aceleiasi persoane este necesară efectuarea unui stagiu în clasa imediat inferioară, astfel:

a) de la clasa a III-a la clasa a II-a: 5 ani;

b) de la clasa a II-a la clasa I: 6 ani.

(2) În propunerile de conferire trebuie să se tină seama de criteriile stabilite în prezentul regulament, inclusiv pentru prima promotie de decorare.

(3) Conferirea directă a claselor superioare la prima promotie se poate face ca urmare a însumării unor merite deosebite, care ar fi putut conduce la acordarea de clase superioare.

Art. 10. - Pentru merite cu totul deosebite termenul de 4 ani, ca si vechimea minimă în clasă, prevăzută la art. 9 alin. (1), pot fi reduse cu maximum o treime.

Art. 11. - Militarilor în termen li se poate conferi Medalia Bărbătie si Credintă pentru merite cu totul deosebite si fac exceptie de la termenele si conditiile prevăzute la art. 8 si 9.

Art. 12. - (1) Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de pace este o distinctie care răsplăteste rezultatele deosebite obtinute în exercitarea atributiilor si îndeplinirea misiunilor de către:

a) maistri militari si subofiteri în activitate, în rezervă sau în retragere si militari în termen sau militari angajati pe bază de contract din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Pază si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, cu atributii în domeniul ordinii publice si sigurantei nationale, al protectiei civile si de prevenire si stingere a incendiilor;

b) functionarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maistri militari si subofiteri si alti functionari publici sau personal civil din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Pază si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, cu atributii în domeniul ordinii publice si sigurantei nationale, al protectiei civile si de prevenire si stingere a incendiilor;

c) personal din structura administratiei publice locale, specializat în servicii publice comunitare pentru situatii de urgentă sau care prestează servicii de pază;

d) personalul apartinând unor obiective de interes strategic, specializat în prevenirea si stingerea incendiilor si în protectie civilă;

e) personal din structura societătilor specializate de pază si protectie;

f) maistri militari, subofiteri, personal civil si agenti de politie specializati în apărarea ordinii publice si în combaterea criminalitătii transfrontaliere, apartinând unor state si organisme internationale cu care România colaborează în aceste domenii.

(2) Prin rezultate deosebite, în sensul prezentului regulament, se întelege:

a) măsuri si actiuni eficiente privind protectia vietii cetătenilor, a proprietătii private si publice si a infrastructurii de interes strategic;

b) actiuni eficiente privind mentinerea sau restabilirea ordinii publice specifice jandarmeriei, politiei si altor institutii abilitate de lege;

c) măsuri eficiente privind prevenirea si limitarea fenomenului infractionalitătii si al criminalitătii;

d) actiuni eficiente de combatere a crimei organizate transfrontaliere, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente si munitie, materiale radioactive si strategice;

e) combaterea eficientă a fenomenului coruptiei;

f) actiuni eficiente privind securizarea frontierei de stat;

g) functionarea la standarde internationale a institutiilor cu responsabilităti în domeniile migratiei si azilului;

h) actiuni eficiente de gestionare a crizelor, de protectie civilă, de prevenire si stingere a incendiilor;

i) obtinerea unor informatii care au contribuit decisiv la restabilirea ordinii publice si/sau la realizarea securitătii nationale;

j) măsuri eficiente de prevenire si combatere a fenomenului terorist si de neutralizare a unor actiuni teroriste si de diversiune.

Art. 13. - Medalia Bărbătie si Credintă cu însemn de război se acordă maistrilor militari, subofiterilor si militarilor în termen, militarilor angajati pe bază de contract sau rezervisti mobilizati din unitătile apartinând fortelor terestre specializate în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, pentru fapte de arme deosebite săvârsite pe timp de război sau de conflict armat si pentru actiuni de luptă desfăsurate sub egida unor organisme internationale.

Art. 14. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ministerele si institutiile centrale autonome ale statului cu responsabilităti în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale vor elabora, în baza art. 12 si 13, reglementări specifice, aprobate prin ordin al ministrilor de resort si al conducătorilor institutiilor centrale autonome ale statului, specializate în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, care vor detalia conditiile în care se conferă Medalia Bărbătie si Credintă.

 

ANEXA Nr. 2*)

 

Modelul desenat

al Medaliei Bărbătie si Credintă cu însemn de pace

 

Modelul desenat

al Medaliei Bărbătie si Credintă cu însemn de război

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind Medalia

Bărbătie si Credintă

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind Medalia Bărbătie si Credintă si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 9 decembrie 2003.

Nr. 832.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 411

din 4 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicată de Sorin Hertea în Dosarul nr. 905/CA/2003 al Curtii de Apel Constanta – Sectia contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Se arată că dispozitiile Constitutiei revizuite nu privesc actele normative adoptate anterior intrării sale în vigoare. Totodată, se apreciază că, în ceea ce priveste aplicarea art. 21 alin. (4) din Constitutia revizuită si republicată, partea poate opta asupra modalitătii de a se adresa justitiei. În momentul în care a ales însă calea administrativ-jurisdictională, aceasta este obligată să o urmeze.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 iulie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 905/CA/2003, Curtea de Apel Constanta – Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, exceptie ridicată de Sorin Hertea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul criticat încalcă dreptul la liberul acces în justitie, prevăzut de art. 21 alin. (2) din Constitutie, si obligatia respectării Constitutiei si a legilor, prevăzută de art. 51 din Constitutie, “în măsura în care este interpretat în sensul că nu pot fi atacate la instanta de contencios administrativ decât deciziile emise de directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, nu si actele de constatare sau celelalte acte care pot fi atacate doar prin procedura prevăzută de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001, modificată prin Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001“. Se arată de către autorul exceptiei că problema care se pune “vizează interpretarea normei juridice, deoarece, dacă prevederile respective sunt interpretate în sensul că nu pot fi atacate actele administrative pentru contestarea cărora legiuitorul a instituit procedura specială, prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, rezultă că dreptul persoanei vizate de acte de acest gen de a le contesta direct, nemijlocit, în instantă este anulat. Or, art. 21 din Constitutie instituie principiul liberului acces la justitie, principiu ce ar fi nesocotit printr-o astfel de interpretare a prevederilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, modificată“.

În conceptia autorului exceptiei, “trebuie avut în vedere însă că scopul urmărit de persoana care apelează la această procedură specială si scopul vizat de legiuitorul însusi îl reprezintă anularea actelor administrative prin care se stabilesc impozite sau alte taxe ce sunt datorate în întregime sau partial, nu anularea actelor jurisdictionale emise de directiile generale ale finanantelor publice si controlului de stat judetene în solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative“.

De asemenea, autorul exceptiei arată că “procedura instituită de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, modificată, se completează cu prevederile Legii nr. 29/1990, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ“, lege care “stabileste că obiectul actiunii în justitie îl reprezintă anularea actului administrativ si nu anularea solutiei date de autoritatea emitentă“.

Curtea de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ consideră că exceptia este nefondată, întrucât introducerea căii administrative de atac, prealabil învestirii instantei, “nu este de natură a conduce la concluzia că, prin aceasta, s-ar încălca dispozitiile art. 21 din Constitutia României“.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată. Se argumentează, în acest sens, că, potrivit art. 1 din ordonanta criticată “toate categoriile de acte de natură fiscală […] enumerate […] au asigurate, potrivit ordonantei de urgentă, atât căile jurisdictionale administrative de atac, cât si căile de atac în contencios administrativ“.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 sunt constitutionale.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate prin care se sustine încălcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie, Avocatul Poporului arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate asigură tocmai accesul la justitie după parcurgerea procedurilor administrativ-jurisdictionale. Referitor la legitimitatea constitutională a unor astfel de proceduri prealabile, în punctul de vedere al Avocatului Poporului se mentionează jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit căreia existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdictionale este acceptată si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

În legătură cu invocarea încălcării dispozitiilor art. 51 din Constitutie, Avocatul Poporului arată că sustinerile autorului exceptiei “sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei de fată, neavând incidentă în cauză“.

Potrivit acestui punct de vedere, “în realitate, ceea ce a determinat ridicarea exceptiei este modul de aplicare, de către instanta de judecată a dispozitiilor legale criticate“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001. Textul criticat pentru neconstitutionalitate are următorul cuprins:

“Deciziile directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, precum si deciziile Ministerului Finantelor Publice pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competentă. Judecata se face în regim de urgentă, cu participarea reprezentantului Ministerului Public“.

Critica de neconstitutionalitate constă în sustinerea că textul mentionat încalcă principiul liberului acces în justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie, si obligatia respectării Constitutiei si a legilor, prevăzută de art. 51 din Constitutie, devenit, după revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 1 alin. (5), în măsura în care este interpretat în sensul “că pot fi atacate la instanta de contencios administrativ numai deciziile emise de directiile generale de finante publice si controlului de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, nu si actele administrative care stabilesc impozite si alte taxe ale căror cuantum sau existentă se contestă“.

Cele două texte constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt prevăzute în Constitutia României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, si au următorul cuprins:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.“;

- Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.“

Autorul exceptiei a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor alin. (1) al art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001, determinat de faptul că în prima instantă actiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a făcut dovada că s-a adresat anterior organelor administrative prevăzute de lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Referitor la dispozitiile legale privind instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale, Curtea Constitutională s-a pronuntat, de principiu, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69/1994, stabilind că “este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, să asigure solutionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecătoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată“. În aceste conditii, Curtea a retinut că “procedura administrativ-jurisdictională constituie o măsură de protectie care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justitie“. Concluzia instantei de contencios constitutional a fost în mod constant în sensul că “Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacată în fata unei instante judecătoresti“.

Jurisprudenta Curtii Constitutionale este conformă cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, de exemplu, în cauza “Le Compte, Van Leuwen si De Meyere contra Belgiei, 1981“, a stabilit: “Ratiuni de flexibilitate si eficientă, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioară a unor organe administrative sau profesionale […]; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei.“

Pe de altă parte, Curtea retine că, în măsura în care o astfel de procedură prealabilă este prevăzută de lege ca obligatorie, aceasta trebuie urmată, în temeiul obligatiei prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constitutie. Caracterul facultativ al jurisdictiei speciale administrative prevăzut de art. 21 alin. (4) din Constitutie, nou-introdus, după revizuirea Constitutiei, nu poate constitui temei pentru sustinerea neconstitutionalitătii textului de lege criticat, pentru că dispozitiile constitutionale nou-introduse nu sunt aplicabile situatiilor anterioare intrării în vigoare a Constitutiei revizuite, în baza principiului constitutional al neretroactivitătii legilor. De altfel, caracterul facultativ, prevăzut în prezent de Constitutie, permite celui îndreptătit să se adreseze fie organului administrativ-jurisdictional, fie direct instantei de judecată. O dată aleasă însă calea administrativ-jurisdictională, aceasta trebuie urmată până la capăt, după care, în conditiile legii, partea se poate adresa instantei de judecată în temeiul dreptului de acces la justitie prevăzut de art. 21 din Constitutie. În spetă însă Curtea retine că, anterior revizuirii Constitutiei, procedura jurisdictional-administrativă era obligatorie, conform legii.

Este evident, în acelasi timp, că instanta de judecată având competenta să se pronunte asupra deciziilor pronuntate de organul administrativ cu atributii jurisdictionale, în final se pronuntă asupra actului pe care persoana nemultumită l-a contestat în fata acestor organe administrativ-jurisdictionale.

Textul criticat a mai format obiectul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 119 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 8 iulie 2002, Decizia nr. 266 din 16 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, si Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 26 martie 2003, Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate ca nefondate.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia României, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicată de Sorin Hertea în Dosarul nr. 905/CA/2003 al Curtii de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 414

din 6 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel StÎnoiu - judecător

Lucian St‚ngu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat asistent

Pe rol se află dezbaterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Melana“ - S.A. din Săvinesti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate pentru neconstitutionalitate nu aduc atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, întrucât acesta se aplică tuturor persoanelor ce urmează să fie disponibilizate. Cu privire la Hotărârea Guvernului nr. 1.105/2002 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară, arată că aceasta nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate, iar în ceea ce priveste sustinerea referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 48 alin. (1) [devenit art. 52 alin. (1)] si ale art. 150 [devenit art. 154 din Constitutie] apreciază că acestea nu au legătură cu cauza.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2003, pronuntată în Dosarul nr. 975/C/2003, Tribunalul Neamt - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Melana“ - S.A. din Săvinesti într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei formulate de fosti salariati ai societătii comerciale anterior mentionate, prin care solicită acordarea plătilor compensatorii, calculate în raport cu nivelul actual al “salariului minim brut pe tară“ prevăzut la art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.105/2002.

În motivarea exceptiei se sustine că dispozitiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât prin disponibilizările efectuate în anul 1999, în cadrul concedierilor colective, îmedia salariului pe societate era de 1.150.900 lei, când salariul minim pe economie era de 400.000 lei, iar la data disponibilizării petentilor “salariul minim pe economie este de 2.500.000 lei, cu o crestere de peste sase ori fată de anul 1999“, situatie care creează discriminări între salariatii disponibilizati prin concedieri colective în anul 1999, în ceea ce priveste plătile compensatorii. Se consideră că aceleasi dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 48 alin. (1) din Constitutie, deoarece disponibilizatii au fost prejudiciati datorită faptului că pentru stabilirea "salariului de bază brut pe tară“ nu s-a corelat Hotărârea Guvernului nr. 1.105/2002 cu Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999. Se mai sustine că pentru aceleasi motive sunt încălcate si dispozitiile art. 150 din Constitutie.

Tribunalul Neamt - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 nu instituie un regim discriminatoriu între salariatii disponibilizati în etapele anterioare si contestatorii din dosarul în cadrul căruia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate, care au fost disponibilizati la data de 1 aprilie 2003. Drepturile salariale ale persoanelor disponibilizate se stabilesc fără discriminări sau privilegii, întrucât art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 nu precizează cuantumul lunar al salariului net pe unitate, ci dispune generic.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul criticat reglementează în mod generic modul de determinare a cuantumului plătilor compensatorii, iar elementele pe baza cărora se calculează salariul mediu pe unitate sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 624/1999, aceste elemente incluzând componente ale salariului de bază. Evolutia salariului minim brut pe tară, reglementat prin hotărâri ale Guvernului, are influentă asupra cuantumului plătii compensatorii la data disponibilizării prin concedieri colective, deoarece nivelul salariilor de bază, în functie de care se stabileste salariul net pe unitatea din care sunt disponibilizati salariatii, nu poate fi mai mic decât nivelul salariului minim brut pe tară.

Astfel find, textul criticat nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, invocându-se în sprijinul acestei sustineri si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat în mod constant că, “dacă la situatii egale trebuie să se aplice un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit“. În ceea ce priveste art. 48 alin. (1) si art. 150 din Constitutie, pretins încălcate de dispozitia legală ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, acestea nu au incidentă în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Dispozitia legală criticată nu este contrară prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece legiuitorul poate reglementa în mod diferit, în perioade diferite si în functie de posibilitătile existente, drepturile ce se acordă unor categorii de cetăteni. Astfel, stabilirea drepturilor materiale si a altor ajutoare de aceeasi natură acordate acelorasi categorii de cetăteni în acelasi cuantum, în perioade diferite si prin acte normative diferite, nu este de natură să creeze nici privilegii si nici discriminări. Criticile de neconstitutionalitate întemeiate pe prevederile art. 48 alin. (1) si ale art. 150 din Constitutie nu sunt relevante, neavând incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examin‚nd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicată, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, prevederi care au următorul continut:

Art. 28. – “Plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 48 alin. (1) si ale art. 150 din Constitutie, care, ulterior sesizării, a fost modificată si completată prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă numerotare, al căror continut este următorul:

Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“

Art. 52 alin. (1): “Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.“

Art. 154: “(1) Legile si toate celelalte acte normative rămânîn vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei Constitutii.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională retine că dispozitiile criticate nu sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, deoarece reglementează doar criteriile de determinare a întinderii plătilor compensatorii, fără să stabilească aplicarea unor tratamente juridice diferite la situatii egale, care să aibă semnificatia instituirii unor privilegii sau discriminări prin modul de calcul al drepturilor cuvenite. De asemenea, Curtea retine că elementele pe baza cărora se calculează salariul pe unitate nu sunt reglementate prin ordonanta de urgentă criticată, ci prin Hotărârea Guvernului nr. 624/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, iar ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.105/2002 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară. Or, hotărârile Guvernului sunt acte normative care sunt excluse de la controlul de constitutionalitate.

În ceea ce priveste critica referitoare la faptul că s-a stabilit salariului brut pe tară fără să se coreleze dispozitiile criticate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1.105/2002, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, deoarece acest aspect de tehnică legislativă nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate. În acelasi sens s-a pronuntat, în mod constant, Curtea Constitutională, de exemplu prin Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.

De asemenea, urmează să fie respinsă si critica privind încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi, întrucât se constată că prevederile criticate nu cad sub sfera de incidentă a acestor dispozitii constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Melana“ - S.A. din Săvinesti în Dosarul nr. 975/C/2003 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat asistent,

Claudia Miu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de evaluare a unitătilor de învătământ preuniversitar în vederea acordării autorizatiei de încredere

 

În baza prevederilor Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

tinând cont de prevederile Ordonantei Guvernului nr. 87/1998 privind evaluarea si acreditarea învătământului preuniversitar, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 196/1999,

având în vedere dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 858/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea si functionarea Comisiei Nationale de Evaluare si Acreditare a învătământului Preuniversitar, precum si a comisiilor de evaluare si acreditare a învătământului preuniversitar judetene si a municipiului Bucuresti,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 741/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia de evaluare a unitătilor de învătământ preuniversitar în vederea acordării autorizatiei de încredere, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Comisia Natională de Evaluare si Acreditare a învătământului Preuniversitar si comisiile de evaluare si acreditare a învătământului preuniversitar judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Începând cu data prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului ministrului educatiei nationale nr. 3.280/1999 pentru aprobarea Metodologiei privitoare la acordarea autorizatiei de încredere pentru unitătile de învătământ preuniversitar, respectiv ale Ordinului ministrului educatiei si cercetării nr. 4.819/2002 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a unitătilor de învătământ preuniversitar în vederea acordării autorizatiei de încredere si acreditării.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Alexandru Athanasiu

 

Bucuresti, 2 decembrie 2003.

Nr. 5.574.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE DE EVALUARE

a unitătilor de învătământ preuniversitar în vederea acordării autorizatiei de încredere

 

Prezenta metodologie este emisă în temeiul art. 5 din Regulamentul-cadru privind organizarea si functionarea Comisiei Nationale de Evaluare si Acreditare a învătământului Preuniversitar, precum si a comisiilor de evaluare si acreditare a învătământului preuniversitar judetene si a municipiului Bucuresti, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 858/2002, denumit în continuare regulament-cadru.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) În conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 87/1998 privind evaluarea si acreditarea învătământului preuniversitar, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 196/1999, si ale art. 5 din regulamentul-cadru, activitatea de evaluare în vederea acordării autorizatiei de încredere si a acreditării este realizată de către Comisia Natională de Evaluare si Acreditare a învătământului Preuniversitar, denumită în continuare Comisia Natională, si de către comisiile de evaluare si acreditare a învătământului preuniversitar judetene si a municipiului Bucuresti, denumite în continuare comisii judetene, care functionează în subordinea acesteia.

(2) Activitatea Comisiei Nationale si a comisiilor judetene se desfăsoară cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 87/1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 196/1999, si ale Hotărârii Guvernului nr. 858/2002.

 

CAPITOLUL II

Evaluarea în vederea acordării autorizatiei de încredere

 

Art. 2. - (1) În vederea obtinerii autorizatiei de încredere, persoanele fizice sau juridice interesate depun la Comisia Natională sau la comisiile judetene, după caz, o cerere, însotită de un dosar de autoevaluare care trebuie să cuprindă următoarele documente:

I. Raport de autoevaluare, continând următoarele:

a) proiect privind oportunitatea si dezvoltarea, pe termen mediu (3-5 ani), a unitătii de învătământ/calificării profesionale;

b) fisa institutională-tip;

c) acte privind persoana juridică:

- actul de dobândire a personalitătii juridice de către persoana juridică ce solicită înfiintarea unitătii respective de învătământ;

- hotărârea judecătorească de înfiintare a filialei persoanei juridice, dacă este cazul;

- actul constitutiv si statutul de organizare si functionare ale persoanei juridice, dacă este cazul;

- certificatul de înregistrare fiscală a persoanei juridice;

d) actele privind spatiile de învătământ si baza materială, precum si regimul de detinere a acestora:

- contractul/precontractul de închiriere a spatiului destinat procesului de învătământ (se vor mentiona numărul si suprafata sălilor de clasă, cabinetelor, laboratoarelor si sălii/terenului de educatie fizică si sport ce vor fi utilizate); după caz, se vor înainta contracte/precontracte de închiriere privind spatiile de desfăsurare a instruirii practice;

- dovezile privind dreptul de proprietate asupra spatiilor si bazei materiale, dacă este cazul (se vor anexa copii de pe actele de provenientă);

- lista dotărilor disponibile (mobilier si echipament didactic) si regimul juridic al acestora (pentru calculatoare se vor mentiona numărul acestora si generatia);

- lista cu fondul de carte propriu (numărul de volume, domeniul de referintă, valoarea totală) din dotarea bibliotecii;

- autorizatia sanitară de functionare, vizată pe anul în curs (pentru spatiul în care se va desfăsura activitatea instructiv-educativă);

- avizul P.S.I. (pentru spatiul în care se va desfăsura activitatea instructiv-educativă), dacă este cazul, conform legislatiei în vigoare;

e) acte privind curriculumul:

- planuri de învătământ si programe scolare, aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului;

- lista de auxiliare curriculare ce vor fi utilizate (ghiduri, culegeri etc.);

f) acte privind personalul didactic:

- lista cadrelor didactice care vor functiona în unitatea de învătământ; se vor atasa CV-ul fiecărei persoane si copii de pe actele de studii ale acestora, precum si de pe actele privind formarea profesională continuă;

- declaratia-angajament a fiecărui cadru didactic care urmează să desfăsoare activităti de învătământ în unitatea scolară respectivă;

- statul de functii pentru personalul care urmează să fie angajat în unitatea de învătământ;

g) copie a modelului de contract de scolarizare ce va fi utilizat, dacă este cazul.

II. Avize privind oportunitatea înTIntării nivelului de învătământ si a specializării/calificării profesionale, după caz, acordate în urma analizei documentatiei din dosarul de autoevaluare;

a) avizul inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti (pentru nivelurile de învătământ liceal si postliceal), în a cărui rază teritorială urmează să se înTInteze scoala;

b) avizul comitetului local pentru dezvoltarea parteneriatului social în formarea profesională (pentru unitătile de învătământ/nivelurile/calificările profesionale din cadrul învătământului profesional si tehnic);

c) aprobarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (3) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.

III. Copie de pe ordinul de plată a taxei de evaluare.

(2) Dosarul de autoevaluare este înregistrat si verificat de personalul din aparatul propriu al Comisiei Nationale, respectiv de presedintii comisiilor judetene, după caz. În situatia în care, din documentatia înaintată lipseste raportul de autoevaluare sau copia de pe ordinul de plată a taxei de evaluare, cererea de autorizare se respinge ca inadmisibilă. În celelalte cazuri se comunică persoanei juridice necesitatea completărilor de rigoare, în termen de 5 zile de la înregistrare.

(3) Expertii din aparatul propriu al Comisiei Nationale, respectiv presedintii comisiilor judetene, după caz, întocmesc fisa de expertiză a documentelor din dosarul de autoevaluare în maximum 15 zile de la înregistrarea acestuia.

(4) Presedintii comisiilor judetene, în realizarea expertizei documentatiei de evaluare, pot solicita sprijinul expertilor din aparatul propriu al Comisiei Nationale. După întocmirea fisei de expertiză presedintii comisiilor judetene comunică în scris Comisiei Nationale, în maximum 5 zile, principalele date privind cererea adresată, numărul dosarului de autoevaluare si solicită un observator pentru desfăsurarea vizitei de evaluare.

(5) Fisa de expertiză este un document de lucru în cadrul căruia se consemnează toate constatările expertilor, respectiv ale presedintilor comisiilor judetene privind legalitatea si conformitatea administrativă a documentelor din dosarul de autoevaluare.

(6) Fisa de expertiză se pune la dispozitie membrilor Comisiei Nationale, respectiv ai comisiilor judetene.

Art. 3. - (1) Procedurile de evaluare în vederea acordării autorizatiei de încredere se efectuează în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. c), d), f) si g), alin. (3) lit. b) si ale art. 5 alin. (2) si (3) din regulamentulcadru, în baza criteriilor si standardelor nationale de evaluare si de acreditare.

(2) Comisia Natională, respectiv comisia judeteană pentru nivelul de învătământ solicitat, analizează, pe baza raportului de autoevaluare si a fisei de expertiză, intentia persoanei interesate si oportunitatea înfiintării unei unităti de învătământ/calificări profesionale, în conformitate cu datele prezentate în proiectul privind oportunitatea si dezvoltarea.

(3) Comisia Natională, respectiv comisia judeteană pentru nivelul de învătământ solicitat, se organizează pe subcomisii, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 87/1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 196/1999, si ale art. 4 alin. (1) lit. c) din regulamentul-cadru.

(4) Subcomisiile analizează rapoartele de autoevaluare repartizate de presedintele Comisiei Nationale, respectiv al comisiei judetene, verifică documentele din dosarul de autoevaluare si analizează fisele de expertiză întocmite pentru fiecare dosar de autoevaluare.

(5) Subcomisiile efectuează vizite în teren, în baza deciziei presedintelui, emisă conform hotărârii Comisiei Nationale, respectiv a comisiei judetene pentru nivelul de învătământ solicitat, după caz. În cadrul vizitelor de evaluare subcomisiile verifică îndeplinirea criteriilor si standardelor nationale de evaluare si de acreditare, respectarea legislatiei în domeniul învătământului, precum si conformitatea cu realitatea pentru documentele din dosarul de autoevaluare.

(6) Subcomisiile întocmesc un raport de evaluare pentru fiecare nivel de învătământ/specializare/calificare profesională evaluată.

(7) Comisia Natională, respectiv comisiile judetene pentru nivelul de învătământ solicitat, analizează, pe baza rapoartelor de evaluare, îndeplinirea criteriilor si standardelor nationale de evaluare si de acreditare, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din regulamentul-cadru.

(8) Presedintele comisiilor judetene înaintează Comisiei Nationale propunerea acestora de acordare/neacordare a Autorizatiei de încredere, dosarul de autoevaluare al unitătii de învătământ evaluate si copia raportului de evaluare întocmit, în maximum 5 zile de la încheierea vizitei de evaluare.

(9) Presedintele Comisiei Nationale, în baza verificării documentelor mentionate la alin. (8), precum si în baza raportului de constatare întocmit de membrul Comisiei Nationale desemnat ca observator, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. g) din regulamentul-cadru, validează propunerea comisiilor judetene pentru nivelul respectiv si îi comunică în scris presedintelui comisiilor judetene, în termen de 15 zile de la primirea documentelor.

În cazul invalidării propunerii, presedintele Comisiei Nationale comunică în scris presedintelui comisiilor judetene/a municipiului Bucuresti, în termen de 15 zile de la primirea documentelor, motivele de invalidare.

(10) Presedintele comisiilor judetene prezintă inspectorului scolar general raportul de evaluare, propunerea comisiilor judetene pentru nivelul respectiv si comunicarea de validare a propunerii, primită de la presedintele Comisiei Nationale. În situatia invalidării propunerii, presedintele comisiilor judetene are obligatia de a prezenta inspectorului scolar general motivele de invalidare comunicate de presedintele Comisiei Nationale.

(11) În baza documentelor mentionate la alin. (10), inspectorul scolar general emite decizia de acordare/neacordare a Autorizatiei de încredere pentru unitatea de învătământ preuniversitar respectivă.

Art. 4. - Autorizatia de încredere, acordată prin ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului pentru învătământul liceal si postliceal sau prin decizie a inspectorului scolar general pentru învătământul prescolar, primar, gimnazial si pentru scolile de arte si meserii, după caz, reprezintă actul de înTIntare a unitătii de învătământ preuniversitar si îi acordă acesteia dreptul de organizare si functionare provizorie.

Art. 5. - (1) Unitătile de învătământ preuniversitar cu specializări/calificări profesionale autorizate sunt persoane juridice, cu capacitate de exercitiu restrânsă. Acestea nu pot organiza examene de absolvire si nici nu pot emite diplome si/sau alte acte de studii.

(2) Unitătile de învătământ preuniversitar cărora li s-a acordat Autorizatia de încredere fac parte din reteaua natională de învătământ si se supun controlului efectuat de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, Comisia Natională, inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti, comisiile judetene si de alte organe abilitate de lege.

 

CAPITOLUL III

Monitorizarea si controlul unitătilor de învătământ preuniversitar cărora li s-a acordat Autorizatia de încredere

 

Art. 6. - (1) Unitătile de învătământ preuniversitar cărora li s-a acordat Autorizatia de încredere sunt monitorizate pe durata functionării provizorii, pentru verificarea respectării criteriilor si standardelor nationale de evaluare si de acreditare a institutiilor de învătământ preuniversitar. De asemenea, unitătile de învătământ preuniversitar cărora li s-a acordat Autorizatia de încredere sunt controlate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) si (4) din regulamentul-cadru.

(2) Controalele care vor fi efectuate în unitătile cărora li s-a acordat Autorizatia de încredere pot fi anuntate institutiilor în cauză cu cel mult 3 zile înaintea efectuării lor.

(3) Comisia de control este alcătuită din 1-2 persoane, membre ale Comisiei Nationale/comisiilor judetene, după caz.

(4) În comisia de control pot fi desemnate persoane cu atributii în domeniu, din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului si/sau inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) si ale art. 7 alin. (7) din regulamentul-cadru.

(5) Rapoartele de constatare ale comisiilor de control se aduc la cunostintă unitătilor de învătământ controlate, în termen de 15 zile de la finalizarea controlului.

 

CAPITOLUL IV

Organizarea si functionarea altor categorii de unităti de învătământ preuniversitar particular

 

Art. 7. - Persoanele juridice de drept privat interesate în organizarea si desfăsurarea de activităti de învătământ de nivel preuniversitar, corespunzătoare unui sistem educational din altă tară, depun la Comisia Natională o notificare, însotită de un dosar care cuprinde următoarele:

a) acte privind înfiintarea/dobândirea personalitătii juridice:

- actul de dobândire a personalitătii juridice de către persoana juridică care solicită înfiintarea unitătii respective de învătământ;

- actul constitutiv si statutul de organizare si functionare ale persoanei juridice;

- certificatul de înregistrare fiscală al persoanei juridice de drept privat;

b) acte privind sistemul de învătământ pe care urmează să îl utilizeze:

- acte privind curriculumul utilizat si sistemul de evaluare (se vor anexa copii de pe planurile de învătământ);

- confirmarea din partea ambasadei statului respectiv asupra faptului că unitatea de învătământ respectă regulile din domeniul educatiei si învătământului din statul pe care îl reprezintă;

- răspunsul autoritătii competente din statul al cărui sistem educational urmează să fie adoptat/a fost adoptat la solicitarea privind efectuarea formalitătilor de evaluare si acreditare în sistemul educational respectiv;

c) dovezi privind spatiile de învătământ si baza materială:

- lista dotărilor disponibile si regimul juridic de detinere a acestora;

- autorizatia sanitară de functionare, vizată pe anul în curs (pentru spatiul în care se va desfăsura activitatea instructiv-educativă);

- avizul P.S.I. (pentru spatiul în care se va desfăsura activitatea instructiv-educativă), dacă este cazul, în conformitate cu legislatia în vigoare;

d) dovezi privind personalul didactic.

Art. 8. - Denumirea unitătii de învătământ trebuie să reflecte curriculumul corespunzător sistemului de învătământ adoptat, sub sanctiunea interzicerii denumirii care induce în eroare beneficiarii activitătii de învătământ.

Art. 9. - Comisia Natională, în urma analizării documentatiei mentionate la art. 7, eliberează o adeverintă, care se supune aprobării ministrului educatiei, cercetării si tineretului si se comunică unitătii de învătământ preuniversitar solicitante în termen de 15 zile de la finalizarea procedurii.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 10. - (1) Hotărârile Comisiei Nationale, respectiv ale comisiilor judetene, cu privire la acordarea/neacordarea Autorizatiei de încredere pentru fiecare nivel de învătământ se adoptă prin vot secret, cu o majoritate simplă din totalul membrilor.

(2) Sedintele ordinare ale Comisiei Nationale sunt statutar constituite în cazul întrunirii a cel putin două treimi din numărul total de membri.

(3) În cazul în care hotărârea de autorizare provizorie priveste persoana juridică în care îsi desfăsoară activitatea unul dintre membri sau în cazul în care unul dintre membri are un interes personal în activitatea unei persoane juridice supuse evaluării, acesta nu participă la realizarea vizitei de evaluare la unitatea respectivă de învătământ, nu are drept de vot în problema scolii respective si nu este luat în calcul la realizarea cvorumului. În situatia comisiilor judetene, persoana respectivă va fi înlocuită pentru realizarea activitătilor de evaluare cu unul dintre membrii comisiei de evaluare de la alt nivel de învătământ.

Art. 11. - (1) Subcomisiile de evaluare pentru autorizarea de încredere sunt alcătuite, de regulă, din 2-3 persoane, membre ale Comisiei Nationale sau ale comisiei judetene pentru nivelul de învătământ solicitat, după caz.

(2) La activitătile de evaluare ale Comisiei Nationale participă, cu statut de observator, presedintele comisiilor judetene sau, în situatii exceptionale, unul dintre inspectorii scolari, membru în comisiile judetene, special desemnat de către presedinti.

(3) La activitătile de evaluare ale comisiilor judetene participă, cu statut de observator, un membru al Comisiei Nationale, în baza deciziei presedintelui acesteia, emisă conform hotărârii Comisiei Nationale.

Art. 12. - Plata membrilor Comisiei Nationale si ai comisiilor judetene, precum si a presedintilor comisiilor judetene pentru activitătile de evaluare si control se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 13. - Comisia Natională tine un registru special, denumit Registrul national al unitătilor de învătământ preuniversitar autorizate, precum si al unitătilor de învătământ preuniversitar cărora li s-a retras Autorizatia de încredere.

Art. 14. - Inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti au obligatia de a afisa si publica în presa locală reteaua actualizată a unitătilor de învătământ preuniversitar de pe raza judetului respectiv, precum si statutul acestora (autorizate/neautorizate).

Art. 15. - Unitătile de învătământ preuniversitar cărora li s-a acordat Autorizatia de încredere au obligatia de a respecta reglementările în vigoare privind denumirea adoptată.

Art. 16. - Prezenta metodologice de evaluare intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.