MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 927         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 23 decembrie 2003

 

SUMAR

 

 

LEGI SI DECRETE

 

571. - Lege privind Codul fiscal

 

888. - Decret pentru promulgarea Legii privind Codul fiscal

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind Codul fiscal

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

TITLUL I

Dispozitii generale

 

CAPITOLUL I

Scopul si sfera de cuprindere a Codului fiscal

 

Scopul si sfera de cuprindere a Codului fiscal

Art. 1. - (1) Prezentul cod stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite si taxe. De asemenea, autorizează Ministerul Finantelor Publice să elaboreze norme metodologice, instructiuni si ordine în aplicarea prezentului cod si a conventiilor de evitare a dublei impuneri.

(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor si taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislatia privind procedurile fiscale.

(3) În materie fiscală, dispozitiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozitiile Codului fiscal.

(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.

(5) Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozitiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările ulterioare.

Impozitele si taxele reglementate de Codul fiscal

Art. 2. - Impozitele si taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) impozitul pe profit;

b) impozitul pe venit;

c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

d) impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti;

e) impozitul pe reprezentante;

f) taxa pe valoarea adăugată;

g) accizele;

h) impozitele si taxele locale.

 

CAPITOLUL II

Interpretarea si modificarea Codului fiscal

 

Principiile fiscalitătii

Art. 3. - Impozitele si taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând conditii egale investitorilor, capitalului român si străin;

b) certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv acestia să poată urmări si întelege sarcina fiscală ce le revine, precum si să poată determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în functie de mărimea acestora;

d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitătii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investitionale majore.

Modificarea si completarea Codului fiscal

Art. 4. - (1) Prezentul cod se modifică si se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.

Norme metodologice, instructiuni si ordine

Art. 5. - (1) Ministerul Finantelor Publice are atributia elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod.

(2) În întelesul prezentului cod, prin norme se întelege norme metodologice, instructiuni si ordine.

(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, si sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Ordinele si instructiunile se emit de ministrul finantelor publice si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Institutiile publice din subordinea Guvernului, altele decât Ministerul Finantelor Publice, nu pot elabora si emite norme care să aibă legătură cu prevederile prezentului cod, cu exceptia celor prevăzute în prezentul cod.

(6) Anual, Ministerul Finantelor Publice colectează si sistematizează toate normele în vigoare având legătură cu prevederile prezentului cod si pune această colectie oficială la dispozitia altor persoane, spre publicare.

Înfiintarea si functionarea Comisiei fiscale centrale

Art. 6. - (1) Ministerul Finantelor Publice înfiintează o Comisie fiscală centrală, care are responsabilităti de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod.

 (2) Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(3) Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice care răspunde de politicile si legislatia fiscală.

(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

 

CAPITOLUL III

Definitii

 

Definitii ale termenilor comuni

Art. 7. - (1) În întelesul prezentului cod, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:

1. activitate - orice activitate desfăsurată de către o persoană în scopul obtinerii de venit;

2. activitate dependentă - orice activitate desfăsurată de o persoană fizică într-o relatie de angajare;

3. activitate dependentă la functia de bază - orice activitate dependentă care este declarată astfel de persoana fizică, în conformitate cu prevederile legii;

4. activitate independentă - orice activitate desfăsurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă;

5. asociere, fără personalitate juridică - orice asociere în participatiune, grup de interes economic, societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă distinctă, în întelesul impozitului pe venit si pe profit, conform normelor emise în aplicare;

6. autoritate fiscală competentă - organul fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice si serviciile de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale, după caz, care au responsabilităti fiscale;

7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplineste cel putin una dintre următoarele conditii:

a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

c) perioada de leasing depăseste 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în întelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

8. contract de leasing operational - orice contract de leasing încheiat între locator si locatar, care nu îndeplineste conditiile contractului de leasing financiar;

9. comision - orice plată în bani sau în natură efectuată către un broker, un agent comisionar general sau către orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o operatiune comercială;

10. contributii sociale obligatorii - orice contributii care trebuie plătite, în conformitate cu legislatia în vigoare, pentru protectia somerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale;

11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri sau asa cum se stabileste în prezentul cod;

12. dividend - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecintă a detinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de detinere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;

b) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică, alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de răscumpărare, ce nu modifică procentul de detinere a titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridică;

c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanti.

Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana juridică depăseste pretul pietei pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenta se tratează drept dividend;

13. dobânda - orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată;

14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

15. know-how - orice informatie cu privire la o experientă industrială, comercială sau stiintifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent si a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizatia persoanei care a furnizat această informatie; în măsura în care provine din experientă, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate sti din simpla examinare a produsului si din simpla cunoastere a progresului tehnicii;

16. mijloc fix - orice imobilizare corporală, care este detinută pentru a fi utilizată în productia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată tertilor sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;

17. nerezident - orice persoană juridică străină si orice persoană fizică nerezidentă;

18. organizatie nonprofit - orice asociatie, fundatie sau federatie înfiintată în România, în conformitate cu legislatia în vigoare, dar numai dacă veniturile si activele asociatiei, fundatiei sau federatiei sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial;

19. participant - orice persoană care este proprietarul unui titlu de participare;

20. persoană - orice persoană fizică sau juridică;

21. persoane afiliate - o persoană este afiliată cu altă persoană, dacă relatia dintre ele este definită de cel putin unul dintre următoarele cazuri:

a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt rude până la gradul al III-lea inclusiv;

b) o persoană este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana detine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot detinute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;

c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică, dacă orice altă persoană detine direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot detinute la fiecare persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv fiecare persoană juridică; în întelesul acestei definitii, o asociere fără personalitate juridică se consideră persoană juridică;

22. persoană fizică nerezidentă - orice persoană fizică care nu este persoană fizică rezidentă;

23. persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineste cel putin una dintre următoarele conditii:

a) are domiciliul în România;

b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;

c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăsesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;

d) este cetătean român care lucrează în străinătate, ca functionar sau angajat al României într-un stat străin.

Prin exceptie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică rezidentă un cetătean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetătean străin care este functionar ori angajat al unui organism international si interguvernamental înregistrat în România, un cetătean străin care este functionar sau angajat al unui stat străin în România si nici membrii familiilor acestora;

24. persoană juridică română - orice persoană juridică care a fost înfiintată în conformitate cu legislatia României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România;

25. persoană juridică străină - orice persoană juridică care nu este persoană juridică română;

26. pret de piată - suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în acelasi moment si în acelasi loc, pentru acelasi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în conditii de concurentă loială;

27. proprietate imobiliară - oricare din următoarele:

a) orice teren;

b) orice clădire sau altă constructie ridicată ori încorporată într-un teren;

c) orice recoltă, material lemnos, depozit mineral sau altă resursă naturală atasată terenului;

d) orice proprietate accesorie proprietătii prevăzute la lit. a)-c), inclusiv orice septel si orice echipament utilizat în agricultură sau silvicultură;

e) orice drept de proprietate descris la lit. a)-d), inclusiv dreptul de folosintă sau dreptul de a obtine venit dintr-o astfel de proprietate;

28. redeventă - orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori dreptul de folosintă al oricăruia dintre următoarele:

a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum si efectuarea de înregistrări audio, video;

b) orice brevet, inventie, inovatie, licentă, marcă de comert sau de fabrică, franciză, proiect,

desen, model, plan, schită, formulă secretă sau procedeu de fabricatie ori software.

Nu se consideră redeventă, în sensul prezentei legi, remuneratia în bani sau în natură plătită pentru achizitiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, fără alte modificări decât cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi considerată redeventă, în sensul prezentei legi, remuneratia în bani sau în natură plătită pentru achizitia în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator;

c) orice transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;

d) orice echipament industrial, comercial sau stiintific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;

e) orice know-how;

f) numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană fizică.

În plus, redeventa cuprinde orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activităti similare;

29. rezident - orice persoană juridică română si orice persoană fizică rezidentă;

30. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială si spatiul aerian de deasupra teritoriului si mării teritoriale, asupra cărora România îsi exercită suveranitatea, precum si zona contiguă, platoul continental si zona economică exclusivă, asupra cărora România îsi exercită drepturile suverane si jurisdictia în conformitate cu legislatia sa si potrivit normelor si principiilor dreptului international;

31. titlu de participare - orice actiune sau altă parte socială într-o societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe actiuni, societate în comandită pe actiuni, societate cu răspundere limitată sau într-o altă persoană juridică sau la un fond deschis de investitii;

32. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, precum si schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.

(2) Criteriile care stabilesc dacă o activitate desfăsurată de o persoană fizică reprezintă o activitate dependentă sau independentă sunt prevăzute în norme.

Definitia sediului permanent

Art. 8. - (1) În întelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfăsoară integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.

(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum si o mină, un put de titei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extractie a resurselor naturale.

(3) Un sediu permanent presupune un santier de constructii, un proiect de constructie, ansamblu sau montaj sau activităti de supervizare legate de acestea, numai dacă santierul, proiectul sau activitătile durează mai mult de 6 luni.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele:

a) folosirea unei instalatii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului;

b) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;

c) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;

d) vânzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expozitii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după încheierea târgului sau a expozitiei;

e) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achizitionării de produse sau bunuri ori culegerii de informatii pentru un nerezident;

f) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăsurării de activităti cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident;

g) păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinatie a activitătilor prevăzute la lit. a)-f), cu conditia ca întreaga activitate desfăsurată în locul fix să fie de natură preparatorie sau auxiliară.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) si (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveste activitătile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana actionează în România în numele nerezidentului si dacă este îndeplinită una din următoarele conditii:

a) persoana este autorizată si exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu exceptia cazurilor în care activitătile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a)-f);

b) persoana mentine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului.

(6) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar desfăsoară activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care această activitate este activitatea obisnuită a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacă activitătile unui astfel de agent sunt desfăsurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relatiile comerciale si financiare dintre nerezident si agent există conditii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se consideră ca fiind agent cu statut independent.

(7) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfăsoară o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.

(8) În întelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă.

 

CAPITOLUL IV

Reguli de aplicare generală

 

Moneda de plată si de calcul a impozitelor si taxelor

Art. 9. - (1) Impozitele si taxele se plătesc în moneda natională a României.

 (2) Sumele înscrise pe o declaratie fiscală se exprimă în moneda natională a României.

 (3) Sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda natională a României, după cum urmează:

a) în cazul unei persoane care desfăsoară o activitate într-un stat străin si îsi tine contabilitatea acestei activităti în moneda statului străin, profitul impozabil sau venitul net din activităti independente si impozitul plătit statului străin se convertesc în moneda natională a României prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada căreia îi este aferent profitul impozabil sau venitul net;

b) în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda natională a României prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele respective ori la altă dată prevăzută în norme.

(4) În întelesul prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în moneda natională a României sumele exprimate în moneda străină, este cursul de schimb comunicat de Banca Natională a României, exceptând cazurile prevăzute expres în norme.

Venituri în natură

Art. 10. - (1) În întelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în numerar si/sau în natură.

(2) În cazul venitului în natură, valoarea acestuia se stabileste pe baza cantitătii si a pretului de piată pentru bunurile sau serviciile respective.

Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal

Art. 11. - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în întelesul prezentului cod, autoritătile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.

(2) În cadrul unei tranzactii între persoane afiliate, autoritătile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piată al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piată al tranzactiilor între persoane afiliate se foloseste cea mai adecvată dintre următoarele metode:

a) metoda comparării preturilor, prin care pretul de piată se stabileste pe baza preturilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;

b) metoda cost-plus, prin care pretul de piată se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzătoare;

c) metoda pretului de revânzare, prin care pretul de piată se stabileste pe baza pretului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marjă de profit;

d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică.

Venituri obtinute din România

Art. 12. - Următoarele venituri sunt considerate ca fiind obtinute din România, indiferent

dacă sunt primite în România sau în străinătate, sub formă de:

a) venituri atribuibile unui sediu permanent în România;

b) venituri din activitătile dependente desfăsurate în România;

c) dividende de la o persoană juridică română;

d) dobânzi de la un rezident;

e) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este

o cheltuială a sediului permanent;

f) redevente de la un rezident;

g) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redeventa este o cheltuială a sediului permanent;

h) venituri din proprietăti imobiliare situate în România, inclusiv veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România, venituri din folosirea proprietătii imobiliare situate în România si venituri din transferul dreptului de proprietate asupra proprietătilor imobiliare situate în România;

i) venituri din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică, dacă persoana juridică este o persoană juridică română sau dacă cea mai mare parte a valorii mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe persoane juridice, reprezintă proprietăti imobiliare situate în România;

j) venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat;

k) venituri din servicii prestate în România;

l) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultantă în orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui  sediu permanent în România;

m) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidentii ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;

n) comisioane de la un rezident;

o) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;

p) venituri din activităti sportive si de divertisment desfăsurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităti sau de către alte persoane;

q) venituri din transportul international aerian, naval, feroviar sau rutier care se desfăsoară între România si un stat străin;

r) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

s) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România;

t) orice alte venituri obtinute dintr-o activitate desfăsurată în România.

 

TITLUL II

Impozitul pe profit

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Contribuabili

Art. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române;

b) persoanele juridice străine care desfăsoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

c) persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente care desfăsoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;

d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăti imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât si în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se retine si se varsă de către persoana juridică română.

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 14. - Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:

a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obtinut din orice sursă, atât din România, cât si din străinătate;

b) în cazul persoanelor juridice străine care desfăsoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;

c) în cazul persoanelor juridice străine si al persoanelor fizice nerezidente care desfăsoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părtii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăti imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât si în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părtii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Scutiri

Art. 15. - (1) Sunt scutiti de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

a) trezoreria statului;

b) institutiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilitătile realizate si utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale, dacă legea nu prevede altfel;

c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;

d) fundatiile române constituite ca urmare a unui legat;

e) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activităti economice care sunt utilizate pentru sustinerea activitătilor cu scop caritabil;

f) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitătii de cult, potrivit legii, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întretinerea si functionarea unitătilor de cult, pentru lucrările de constructie, de reparatie si de consolidare a lăcasurilor de cult si a clădirilor ecleziastice, pentru învătământ si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obtinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) institutiile de învătământ particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătătirea finantării învătământului superior, cu modificările ulterioare;

h) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru veniturile obtinute din activităti economice si care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătătirea utilitătilor si a eficientei clădirii, pentru întretinerea si repararea proprietătii comune;

i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

j) Fondul de compensare a investitorilor, înfiintat potrivit legii.

(2) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:

a) cotizatiile si taxele de înscriere ale membrilor;

b) contributiile bănesti sau în natură ale membrilor si simpatizantilor;

c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislatiei în vigoare;

d) veniturile obtinute din vize, taxe si penalităti sportive sau din participarea la competitii si demonstratii sportive;

e) donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

f) dividendele, dobânzile si veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obtinute din plasarea veniturilor scutite;

g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

h) resursele obtinute din fonduri publice sau din finantări nerambursabile;

i) veniturile realizate din actiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinte, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

j) veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizatiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

k) veniturile obtinute din reclamă si publicitate, realizate de organizatiiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare si functionare, din domeniul culturii, cercetării stiintifice, învătământului, sportului, sănătătii, precum si de camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale.

(3) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activităti economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizatiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz.

Anul fiscal

Art. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înfiintează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Cotele de impozitare

Art. 17. - (1) Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 25%, cu exceptiile prevăzute la alin. (2), la art. 33 si 38.

(2) În cazul Băncii Nationale a României, cota de impozit pe profit este de 80%.

Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri si pariuri sportive

Art. 18. - Contribuabilii care desfăsoară activităti de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive si la care impozitul pe profit datorat pentru activitătile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

 

CAPITOLUL II

Calculul profitului impozabil

 

Reguli generale

Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferentă între veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind iesirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu exceptia cazului prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.

(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile si imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului să fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe măsură ce ratele devin scadente, conform contractului.

Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt deductibile la aceleasi termene scadente, proportional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Optiunea se exercită la momentul livrării bunurilor si este irevocabilă.

(4) În cazul contribuabililor care desfăsoară activităti de servicii internationale, în baza conventiilor la care România este parte, veniturile si cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste conventii.

Venituri neimpozabile

Art. 20. - Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunitătii Europene, dacă persoana juridică română detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dividendului;

b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele de evaluare a investitiilor financiare pe termen lung.

Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se detin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea obligatiilor unei persoane juridice, dacă obligatiile se anulează în schimbul titlurilor de participare la respectiva persoană juridică;

d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum si veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

e) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.

Cheltuieli

Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri si:

a) cheltuielile cu achizitionarea ambalajelor, pe durata de viată stabilită de către contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protectia muncii si cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă si a bolilor profesionale;

c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli profesionale sau riscuri profesionale;

d) cheltuielile de reclamă si publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă si publicitate si bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor si demonstratii la punctele de vânzare, precum si alte bunuri si servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

e) cheltuielile de transport si cazare în tară si în străinătate efectuate de către salariati si administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti;

f) contributia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

g) taxele de înscriere, cotizatiile si contributiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum si contributiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

h) cheltuielile pentru formarea si perfectionarea profesională a personalului angajat;

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, participarea la târguri si expozitii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti, precum si în situatia în care acesta se află înăuntrul perioadei de recuperarea pierderii fiscale, conform legii;

j) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;

k) cheltuielile pentru perfectionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întretinerea si perfectionarea sistemelor de management al calitătii, obtinerea atestării conform cu standardele de calitate;

l) cheltuielile pentru protejarea mediului si conservarea resurselor;

m) taxele de înscriere, cotizatiile si contributiile datorate către camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale;

n) pierderile înregistrate, după data de 1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidentă a creantelor neîncasate, ca urmare a închiderii procedurii de faliment a debitorilor, pe baza hotărârii judecătoresti prin care se atestă această situatie.

(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordată salariatilor pentru deplasări în România si în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti.

Cheltuielile de transport, cazare si indemnizatia acordată salariatilor, în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exercitiul curent si/sau din anii precedenti, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra fondului de salarii realizat. Intră sub incidenta acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru nastere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuielile pentru functionarea corespunzătoare a unor activităti sau unităti aflate în administrarea contribuabililor: grădinite, crese, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale si ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilisti, precum si pentru scolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse si cheltuielile reprezentând: transportul la si de la locul de muncă al salariatilor, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariatilor, cadouri în bani sau

în natură acordate salariatelor, costul prestatiilor pentru tratament si odihnă pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv transportul, ajutoare pentru salariatii care au suferit pierderi în gospodărie si contributia la fondurile de interventie ale asociatiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament;

d) perisabilitătile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale, împreună cu institutiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finantelor Publice;

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat;

f) cheltuielile cu taxele si cotizatiile către organizatiile neguvernamentale sau asociatiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. g) si m);

g) cheltuielile cu provizioane si rezerve, în limita prevăzută la art. 22;

h) cheltuielile cu dobânda si diferentele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 23;

i) amortizarea, în limita prevăzută la art. 24;

j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupationale,

în limita stabilită potrivit legii;

k) cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii;

l) cheltuielile pentru functionarea, întretinerea si repararea locuintelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafetelor construite prevăzute de legea locuintei, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenta nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriasi/locatari;

m) cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente unui sediu aflat în locuinta proprietate personală a unei persoane fizice, folosită si în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafetelor puse la dispozitia societătii în baza contractelor încheiate între părti, în acest scop;

n) cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente autoturismelor folosite de angajatii cu functii de conducere si de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atributii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile si cheltuielile cu impozitele neretinute la sursă în numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere si penalitătile de întârziere datorate către autoritătile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitătile sau majorările datorate către autorităti străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România si/sau autorităti străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu exceptia majorărilor, al căror regim este reglementat prin conventiile de evitare a dublei impuneri.

Amenzile, majorările de întârziere si penalitătile de întârziere, datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autoritătile, nu intră sub incidenta prevederilor prezentei litere;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariatilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin retinere la sursă;

e) cheltuielile făcute în favoarea actionarilor sau asociatilor, altele decât cele generate de plăti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piată pentru aceste bunuri sau servicii;

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operatiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

g) cheltuielile înregistrate de societătile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosintă al terenului agricol adus de membrii asociati, peste cota de distributie din productia realizată din folosinta acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se detin participatii, precum si de diferentele nefavorabile de valoare aferente obligatiunilor emise pe termen lung, cu exceptia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;

i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 20, cu exceptia celor prevăzute la art. 20 lit. d);

j) cheltuielile cu contributiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;

l) alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu exceptia prevederilor titlului III;

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultantă, asistentă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăsurării activitătii proprii si pentru care nu sunt încheiate contracte;

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentând garantie bancară pentru creditele utilizate în desfăsurarea activitătii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidentă a creantelor incerte sau în litigiu neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 22 alin. (1) lit. c). În această situatie, contribuabilii, care scot în evidentă clientii neîncasati, sunt obligati să comunice în scris acestora scoaterea din evidentă a creantelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;

p) cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii.

Provizioane si rezerve

Art. 22. - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:

a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare si functionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin exceptie, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităti societătilor comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de actiuni obtinut în urma

procedurii de conversie a creantelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

b) provizioanele pentru garantii de bună executie acordate clientilor;

c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;

2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăseste 270 de zile de la data scadentei;

3. nu sunt garantate de altă persoană;

4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;

d) provizioanele specifice, potrivit legilor de organizare si functionare, în cazul unei societăti comerciale bancare sau al unei alte institutii de credit autorizate, precum si pentru societătile de credit ipotecar si societătile de servicii financiare;

e) rezervele constituite de societătile comerciale bancare sau alte institutii de credit autorizate, precum si de societătile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare si functionare;

f) provizioanele constituite de fondurile de garantare, potrivit normelor Băncii Nationale a României;

g) rezervele legale si provizioanele constituite de Banca Natională a României, în conformitate cu legislatia în vigoare;

h) rezervele tehnice constituite de societătile de asigurare si reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare si functionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;

i) provizioanele de risc pentru operatiunile pe pietele financiare, constituite potrivit reglementărilor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;

j) provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;

2. creanta este detinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoresti prin care se atestă această situatie;

3. nu sunt garantate de altă persoană;

4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

(2) Contribuabilii autorizati să desfăsoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligati să înregistreze în evidenta contabilă si să deducă provizoane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile din exploatare, pe toată durata de functionare a exploatării zăcămintelor naturale.

(3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfăsoară operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalatiilor, a dependintelor si anexelor, precum si pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării petroliere.

(4) Regia Autonomă “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenta dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rută aeriană si costurile efective ale activitătii de rută aeriană, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depăsesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.

(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinatiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanti sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.

(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale si rezerve reprezentând facilităti fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit si se stabilesc dobânzi si penalităti de întârziere, de la data aplicării facilitătii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitătilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăti comerciale bancare, persoane juridice române si sucursalele băncilor străine, care îsi desfăsoară activitatea în România.

(7) În întelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se întelege si majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

Cheltuieli cu dobânzile si diferente de curs valutar

Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului si sfârsitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se întelege totalul creditelor si împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât trei.

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netă din diferentele de curs valutar sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netă din diferentele de curs valutar rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleasi conditii, până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferentele de curs valutar ale contribuabilului depăsesc veniturile din diferentele de curs valutar, diferenta va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1) si (2), deductibilitatea acestei diferente fiind supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferentele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

(4) Dobânzile si pierderile din diferente de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obtinute direct sau indirect de la bănci internationale de dezvoltare si organizatii similare, mentionate în norme, si cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenta prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obtinute de la alte entităti, cu exceptia societătilor comerciale bancare române sau străine, sucursalelor băncilor străine, cooperativelor de credit, a societătilor de leasing pentru operatiuni de leasing, a societătilor de credit ipotecar si a persoanelor juridice care acordă credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzilor de referintă a Băncii Nationale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, si

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) si (2).

(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societătilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îsi desfăsoară activitatea în România, societătilor de leasing pentru operatiunile de leasing, societătilor de credit ipotecar, precum si institutiilor de credit.

(8) În cazul unei persoane juridice străine care îsi desfăsoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Amortizarea fiscală

Art. 24. - (1) Cheltuielile aferente achizitionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătătirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea

amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) este detinut si utilizat în productia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investitiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substante minerale utile, precum si pentru lucrările de deschidere si pregătire a extractiei în subteran si la suprafată;

d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătătirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor apartinând domeniului public, precum si în dezvoltări si modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;

f) amenajările de terenuri.

(4) Nu reprezintă active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele împădurite;

b) tablourile si operele de artă;

c) fondul comercial;

d) lacurile, băltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

e) bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu îsi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;

g) casele de odihnă proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.

(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se întelege:

a) costul de achizite, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de către contribuabil;

c) valoarea de piată, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul constructiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.

Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul 100 la durata normală de utilizare a mijlocului fix.

(8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficientii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 si 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 si 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

(9) În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăsi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;

b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.

(10) Cheltuielile aferente achizitionării de brevete, drepturi de autor, licente, mărci de comert sau fabrică si alte valori similare se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achizitionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza metoda de amortizare degresivă sau accelerată.

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în functiune;

b) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;

c) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

d) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor si a constructiilor minelor, salinelor cu extractie în solutie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substante minerale solide si cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în functie de rezerva exploatabilă de substantă minerală utilă.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extractii petroliere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descopertă;

2. din 10 în 10 ani la saline;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate si în functie de numărul de kilometri sau numărul de ore de functionare prevăzut în cărtile tehnice, pentru cele achizitionate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuintele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafetei construite prevăzute de legea locuintei;

h) numai pentru autoturismele folosite în conditiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).

(12) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de inventie amortizabile, destinate activitătilor pentru care acestia sunt autorizati si care nu aplică regimul de amortizare accelerată, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii în functiune a mijlocului fix sau a brevetului de inventie.

Valoarea rămasă de recuperat pe durata normală de utilizare se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru achizitiile de animale si plantatii, deducerea de 20% se acordă astfel:

a) pentru animale, la data achizitiei;

b) pentru plantatii, la data receptiei finale de înfiintare a plantatiei.

Intră sub incidenta prezentului alineat si mijloacele fixe achizitionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractulului de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiază de facilitătile prevăzute la prezentul alineat au obligatia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel putin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare.

(13) Pentru investitiile realizate în parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investitiilor în constructii sau a reabilitărilor de constructii, infrastructură internă si de conexiune la reteaua publică de utilităti, tinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea si duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilitătile prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilitătile prevăzute în prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activităti pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achizitionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proportional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă si orice reevaluare contabilă a acestora. Câstigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidentiată în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizate, folosind metodele de amortizare aplicate până la această dată.

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă si bolilor profesionale, precum si înfiintării si functionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în functiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(17) În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică decât limita stabilită prin hotârâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(18) Cheltuielile aferente achizitionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil si clienti, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îsi mentine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finantelor Publice elaborează normele privind clasificatia si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

(20) Regia Autonomă “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA efectuează anual actualizarea valorii rămase neamortizate a mijloacelor fixe si imobilizărilor necorporale înscrise în bilantul anului fiscal cu indicele de inflatie al anului precedent, comunicat de Institutul National de Statistică. Valoarea activelor corporale si necorporale, achizitionate în cursul anului fiscal, va fi actualizată în functie de modificarea indicelui de inflatie din perioada cuprinsă între luna în care acestea au fost achizitionate si sfârsitul anului fiscal. Valoarea activelor si a patrimoniului propriu al Regiei Autonome “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA se majorează cu diferentele rezultate din reevaluarea anuală. Amortizarea capitalului Regiei Autonome “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA, angajat si imobilizat în active corporale si necorporale, se stabileste prin metoda liniară. Valoarea rămasă neamortizată, aferentă mijloacelor fixe ale Regiei Autonome “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA, scoase din functiune înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, diminuată cu sumele rezultate din valorificare, se înregistrează în cheltuielile de exploatare si este deductibilă din punct de vedere fiscal.

(21) Pentru titularii de acorduri petroliere si subcontractantii acestora, care desfăsoară operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale si necorporale aferente operatiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în functie de rezerva exploatabilă de substantă minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investitiilor în curs, imobilizărilor corporale si necorporale efectuate pentru operatiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât si în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârsitul fiecărui exercitiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Natională a României pentru ultima zi a fiecărui exercitiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu exceptia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) si ale art. 8 din aceeasi lege.

Contracte de leasing

Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are această calitate.

Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, si de către locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.

(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operational locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Pierderi fiscale

Art. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaratia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obtinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îsi încetează existenta prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou-înfiintati sau de către cei care preiau patrimoniul societătii absorbite, după caz.

(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai veniturile si cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.

(4) Contribuabilii care au fost obligati la plata unui impozit pe venit si care anterior au realizat pierdere fiscală, intră sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale si limita celor 5 ani.

Reorganizări, lichidări si alte transferuri de active si titluri de participare

Art. 27. - (1) În cazul contributiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli:

a) contributiile nu sunt transferuri impozabile în întelesul prevederilor prezentului titlu si al prevederilor titlului III;

b) valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul;

c) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contributie de către persoana respectivă.

(2) Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participantii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operatiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3).

(3) Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operatiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plătii impozitelor:

a) fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare;

b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la persoana juridică initială beneficiază de o distribuire proportională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

c) achizitionarea de către o persoană juridică română a tuturor activelor si pasivelor apartinând uneia sau mai multor activităti economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;

d) achizitionarea de către o persoană juridică română a minimum 50% din titlurile de participare la altă persoană juridică română, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică achizitoare si, dacă este cazul, a unei plăti în numerar care nu depăseste 10% din valoarea nominală a titlurilor de participare emise în schimb.

(4) În cazul operatiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (3) se aplică următoarele reguli:

a) transferul activelor si pasivelor nu se tratează ca un transfer impozabil în întelesul prezentului titlu;

b) schimbul unor titluri de participare detinute la o persoană juridică română cu titluri de participare la o altă persoană juridică română nu se tratează ca transfer impozabil în întelesul prezentului titlu si al titlului III;

c) distribuirea de titluri de participare în legătură cu divizarea unei persoane juridice române nu se tratează ca dividend;

d) valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, asa cum este prevăzut la lit. a), este egală, pentru persoana care primeste un astfel de activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;

e) amortizarea fiscală pentru orice activ prevăzut la lit. a) se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc;

f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se consideră o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacă un alt contribuabil le preia si le mentine la valoarea avută înainte de transfer;

g) valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. b), care sunt primite de o persoană, trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de participare care sunt transferate de către această persoană;

h) valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. c), care au fost detinute înainte de a fi distribuite, se alocă între aceste titluri de participare si titlurile de participare distribuite, proportional cu pretul de piată al titlurilor de participare, imediat după distribuire.

(5) Dacă o persoană juridică română detine peste 25% din titlurile de participare la o altă persoană juridică română care transferă active si pasive către prima persoană juridică, printr-o operatiune prevăzută la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se consideră transfer impozabil.

(6) După data la care România aderă la Uniunea Europeană, prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice străine care sunt rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene. În acest caz transferul de active si pasive nu se consideră a fi transfer impozabil dacă sunt îndeplinite oricare din următoarele conditii:

a) activele si pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent în România si continuă să fie utilizate pentru a genera profit impozabil în România;

b) activele si pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent al persoanei care transferă activele si pasivele, situat în afara României.

Prin derogare de la prevederile alin. (4) lit. f), transferul unui provizion sau al unei rezerve se consideră a fi o reducere impozabilă a provizionului ori a rezervei respective, dacă provizionul sau rezerva provine de la un sediu permanent, situat în afara României.

(7) În întelesul prezentului articol, valoarea fiscală a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizată pentru calculul amortizării si al câstigului sau pierderii, în întelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.

Asocieri fără personalitate juridică

Art. 28. - (1) În cazul unei asocieri fără personalitate juridică, veniturile si cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere.

(2) Orice asociere fără personalitate juridică dintre persoane juridice străine, care îsi desfăsoară activitatea în România, trebuie să desemneze una din părti care să îndeplinească obligatiile ce îi revin fiecărui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnată este responsabilă pentru:

a) înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă, înainte ca aceasta să înceapă să desfăsoare activitate;

b) conducerea evidentelor contabile ale asocierii;

c) plata impozitului în numele asociatilor, conform art. 34 alin. (1);

d) depunerea unei declaratii fiscale trimestriale la autoritatea fiscală competentă, care să contină informatii cu privire la partea din veniturile si cheltuielile asocierii care este atribuibilă fiecărui asociat, precum si impozitul care a fost plătit la buget în numele fiecărui asociat;

e) furnizarea de informatii în scris, către fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile si cheltuielile asocierii care îi este atribuibilă acestuia, precum si la impozitul care a fost plătit la buget în numele acestui asociat.

(3) Într-o asociere fără personalitate juridică cu o persoană juridică română, persoana juridică română trebuie să îndeplinească obligatiile ce îi revin fiecărui asociat, potrivit prezentului titlu.

 

CAPITOLUL III

Aspecte fiscale internationale

 

Veniturile unui sediu permanent

Art. 29. - (1) Persoanele juridice străine care desfăsoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligatia de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.

(2) Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în următoarele conditii:

a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;

b) numai cheltuielile efectuate în scopul obtinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;

c) cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridică străină si înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajatilor sediului permanent.

(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea sediului permanent ca persoană separată si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piată al unui transfer făcut între persoana juridică străină si sediul său permanent.

(4) Înainte de a desfăsura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice străine prevăzute la alin. (1) trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscală competentă.

Venituri obtinute de persoanele juridice străine din proprietăti imobiliare si din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare

Art. 30. - (1) Persoanele juridice străine care obtin venituri din proprietăti imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română au obligatia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) Veniturile din proprietătile imobiliare situate în România includ următoarele:

a) veniturile din închirierea sau cedarea folosintei proprietătii imobiliare situate în România;

b) câstigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România;

c) câstigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăti imobiliare situate în România;

d) veniturile obtinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câstigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.

(3) Orice persoană juridică străină care obtine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română are obligatia de a plăti impozit pe profit, potrivit art. 34, si de a depune declaratii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoană juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligatii.

(4) Orice persoană juridică română sau persoană juridică străină cu sediul permanent în România, care plăteste veniturile prevăzute la alin. (1), către o persoană juridică străină, are obligatia de a retine impozitul calculat din veniturile plătite si de a vira impozitul retinut la bugetul de stat.

(5) În cazul câstigurilor prevăzute la art. 33, rezultate din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare sau ale titlurilor de participare, impozitul care trebuie retinut se stabileste prin aplicarea unei cote de impozitare de 10% la câstigul rezultat din această vânzare-cesionare. Prevederile prezentului alineat se aplică numai în cazul în care plătitorul de venituri obtine de la contribuabil justificarea corespunzătoare privind aplicarea prevederilor art. 33.

(6) Prevederile art. 119 se aplică oricărei persoane care are obligatia să retină impozit, în conformitate cu prezentul articol.

Credit fiscal

Art. 31. - (1) Dacă o persoană juridică română obtine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu retinere la sursă si veniturile sunt impozitate atât în România cât si în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin retinerea si virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăsi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obtinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obtinut din statul străin.

(3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, numai dacă persoana juridică română prezintă documentatia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin.

(4) Contribuabilii care efectuează sponsorizări si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea si legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) sunt în limita a 3ä din cifra de afaceri;

b) nu depăsesc mai mult de 20%, din impozitul pe profit datorat.

(5) În limitele respective se încadrează si: cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul constructiei de localuri, dotărilor, achizitiilor de tehnologie a informatiei si de documente specifice, finantării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialisti, burse de specializare, participarea la congrese internationale.

Pierderi fiscale externe

Art. 32. - (1) Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate este deductibilă doar din veniturile obtinute din străinătate.

(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din străinătate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează si se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

 

CAPITOLUL IV

Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietătilor imobiliare si titlurilor de participare

 

Reguli speciale aplicabile vânzării cesionării proprietătilor imobiliare si titlurilor de participare

Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române si străine - care vând-cesionează proprietăti imobiliare situate în România sau titluri de participare detinute la o persoană juridică română.

 (2) Dacă câstigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare situate în România si a titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română depăsesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileste prin aplicarea unei cote de 10% la diferenta rezultată.

(3) Pierderea rezultată din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare situate în România si a titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operatiuni de aceeasi natură, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

(4) Câstigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenta pozitivă între:

a) valoarea realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare; si

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare.

(5) Pierderea rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietătilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenta negativă între:

a) valoarea realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare; si

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare.

(6) În întelesul prevederilor alin. (4) si (5), valoarea realizată din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plătite, aferente vânzării-cesionării.

(7) Valoarea fiscală pentru proprietătile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileste după cum urmează:

a) în cazul proprietătilor imobiliare, valoarea fiscală este costul de cumpărare, construire sau îmbunătătire a proprietătii, redus cu amortizarea fiscală aferentă unei astfel de proprietăti;

b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achizitie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achizitionării unor astfel de titluri de participare.

(8) Prezentul articol se aplică în cazul proprietătilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) contribuabilul a detinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;

b) persoana care achizitionează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului;

c) contribuabilul a achizitionat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.

 

CAPITOLUL V

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

 

Plata impozitului

Art. 34. - (1) Contribuabilii au obligatia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut altfel.

(2) Banca Natională a României, societătile comerciale bancare, persoane juridice române, si sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligatia de a plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoarele celei pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut altfel.

(3) Organizatiile nonprofit au obligatia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

(4) Contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultură si viticultură au obligatia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

(5) În întelesul alin. (1) si (2), profitul impozabil si impozitul pe profit sunt calculate si înregistrate trimestrial, respectiv lunar, în cazul Băncii Nationale a României, societătilor comerciale bancare, persoane juridice române, si sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, cumulat de la începutul anului fiscal.

(6) Contribuabilii care efectuează plăti trimestriale si, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Băncii Nationale a României, societătilor comerciale bancare, persoane juridice române, si în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal, respectiv o sumă egală cu impozitul calculat si evidentiat pentru luna noiembrie a aceluiasi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situatiilor financiare ale contribuabilului.

(7) Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exercitiului financiar anterior depun declaratia anuală de impozit pe profit si plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.

(8) Persoanele juridice care încetează să existe au obligatia să depună declaratia de impunere si să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existentei persoanei juridice la registrul comertului.

(9) Prevederile alin. (3), (4) si (7) se aplică pentru impozitul pe profit datorat, începând cu anul fiscal 2004. Regularizarea impozitului pe profit aferent anului fiscal 2003 se realizează, potrivit legislatiei în vigoare, până la data de 31 decembrie 2003.

(10) Obligatiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Ca exceptie, impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere si amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si cele datorate de societătile comerciale în care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Depunerea declaratiilor de impozit pe profit

Art. 35. - (1) Contribuabilii au obligatia să depună o declaratie anuală de impozit pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situatiilor financiare, cu exceptia contribuabililor prevăzuti la art. 34 alin. (3), (4) si (7), care depun declaratia anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligatia de a depune declaratia de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit, inclusiv.

(2) O dată cu declaratia de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligatia să depună si o declaratie privind plătile si angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul si suma fiecărei plăti, numele si adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declaratie sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul international.

(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.

 

CAPITOLUL VI

Retinerea impozitului pe dividende

 

Retinerea impozitului pe dividende

Art. 36. - (1) O persoană juridică română care plăteste dividende către o persoană juridică română are obligatia să retină si să verse impozitul pe dividende retinut către bugetul de stat, asa cum se prevede în prezentul articol.

(2) Impozitul pe dividende se stabileste prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română.

(3) Impozitul care trebuie retinut se plăteste la bugetul de stat până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteste dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteste până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor detine minimum 25% din titlurile de participare ale acestuia la data plătii dividendelor, pe o perioadă de 2 ani împliniti până la data plătii acestora. Prevederile prezentului alineat se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.

(5) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor care sunt plătite unui nerezident si care fac obiectul prevederilor titlului V.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Pierderi fiscale din perioadele de scutire

Art. 37. - Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26.

Pierderea fiscală netă este diferenta dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire si profitul impozabil total în aceeasi perioadă.

Dispozitii tranzitorii

Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obtinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investitiilor noi se aplică în continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.

(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investitii înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităti persoanelor care domiciliează sau lucrează în unele localităti din Muntii Apuseni si în Rezervatia Biosferei “Delta Dunării”, republicată, cu modificările ulterioare, si care continuă investitiile conform ordonantei mentionate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidentiate, făcute cu investitiile respective, fără a depăsi data de 31 decembrie 2006.

(3) Contribuabilii care îsi desfăsoară activitatea în zona liberă pe bază de licentă si care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investitii în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel putin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 30 iunie 2007. Dispozitiile prezentului alineat nu se mai aplică în situatia în care survin modificări în structura actionariatului contribuabilului. În întelesul prezentului alineat, modificare de actionariat în cazul societătilor cotate se consideră a fi o modificare a actionariatului, în proportie de mai mult de 25% din actiuni, pe parcursul unui an calendaristic.

(4) Cu exceptia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obtin venituri din activităti desfăsurate pe bază de licentă într-o zonă liberă au obligatia de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

(5) Contribuabilii care beneficiază de facilitătile prevăzute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea accelerată sau de deducerea prevăzută la art. 24 alin. (12).

(6) Unitătile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc în vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii si/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.

(7) Contribuabilii direct implicati în productia de filme cinematografice, înscrisi ca atare în Registrul cinematografic, beneficiază, până la data de 31 decembrie 2006, de:

a) scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-părti din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei;

b) reducerea impozitului pe profit în proportie de 20%, în cazul în care se creează noi locuri de muncă si se asigură cresterea numărului scriptic de angajati, cu cel putin 10% fată de anul financiar precedent.

(8) Societatea Natională “Nuclearelectrica” - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2010, în conditiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru finantarea lucrărilor de investitii la obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, potrivit legii.

(9) Societatea Comercială “Automobile Dacia” - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 1 octombrie 2007.

(10) Societatea Comercială “Sidex” - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2006.

(11) Compania Natională “Aeroportul International Bucuresti - Otopeni” - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2012.

(12) La calculul profitului impozabil, următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006:

a) veniturile realizate din activitătile desfăsurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, până la punerea în functiune a acestuia;

b) veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicării si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

c) veniturile realizate din practicarea apiculturii.

(13) Pentru investitiile directe cu impact semnificativ în economie, realizate până la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cotă suplimentară de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează investitia. În situatia în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozitiilor art. 26. Pentru investitiile realizate se poate calcula amortizare accelerată, cu exceptia investitiilor în clădiri.

Contribuabilii care beneficiază de facilitătile prevăzute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).

(14) Facilitătile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative mentionte în prezentul articol, precum si cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora rămân în vigoare până la termenele si în conditiile stipulate de acestea.

 

TITLUL III

Impozitul pe venit

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Contribuabili

Art. 39. - Următoarele persoane datorează plata impozitului conform prezentului titlu si sunt numite în continuare contribuabili:

a) persoanele fizice rezidente;

b) persoanele fizice nerezidente care desfăsoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

c) persoanele fizice nerezidente care desfăsoară activităti dependente în România;

d) persoanele fizice nerezidente care obtin venituri prevăzute la art. 95.

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 40. - (1) Impozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplică următoarelor venituri:

a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obtinute din orice sursă, atât din România, cât si din afara României;

b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute la lit. a), numai veniturilor obtinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse din categoriile de venituri prevăzute la art. 41;

c) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăsoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent;

d) în cazul persoanelor fizice nerezidente care desfăsoară activitate dependentă în România, venitului salarial net din această activitate dependentă;

e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obtin veniturile prevăzute la art. 39 lit. d), venitului determinat conform regulilor prevăzute în prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.

(2) Persoanele fizice care îndeplinesc conditiile de rezidentă prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obtinute din orice sursă, atât din România, cât si din afara României, începând cu al patrulea an fiscal.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:

a) venituri din activităti independente, definite conform art. 47;

b) venituri din salarii, definite conform art. 56;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art. 65;

d) venituri din investitii, definite conform art. 69;

e) venituri din pensii, definite conform art. 72;

f) venituri din activităti agricole, definite conform art. 75;

g) veniturile din premii si din jocuri de noroc, definite conform art. 79;

h) venituri din alte surse, definite conform art. 83.

Venituri neimpozabile

Art. 42. - În întelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:

a) ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie specială, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, inclusiv indemnizatia de maternitate si pentru cresterea copilului, precum si cele de aceeasi natură primite de la alte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporară de muncă;

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia câstigurilor primite de la societătile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părti, cu ocazia tragerilor de amortizare.

Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitătilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrati în gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupationale si cele finantate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozitiilor legale în vigoare;

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câstigurile din transferul titlurilor de valoare;

h) drepturile în bani si în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii unitătilor de învătământ din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională si civile, precum si cele ale gradatilor si soldatilor concentrati sau mobilizati;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de scolarizare sau perfectionare în cadru institutionalizat;

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire si donatie;

k) veniturile din agricultură si silvicultură, cu exceptia celor prevăzute la art. 75;

l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare pentru activitătile desfăsurate în România în calitatea lor oficială, în conditii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;

m) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, în conformitate cu legislatia în vigoare;

n) veniturile primite de oficialii organismelor si organizatiilor internationale din activitătile desfăsurate în România în calitatea lor oficială, cu conditia ca pozitia acestora, de oficial, să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

o) veniturile primite de cetăteni străini pentru activitatea de consultantă desfăsurată în România, în conformitate cu acordurile de finantare nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu organisme internationale si organizatii neguvernamentale;

p) veniturile primite de cetăteni străini pentru activităti desfăsurate în România, în calitate de corespondenti de presă, cu conditia reciprocitătii acordate cetătenilor români pentru venituri din astfel de activităti, si cu conditia ca pozitia acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

q) sumele reprezentând diferenta de dobândă subventionată pentru creditele primite în conformitate cu legislatia în vigoare;

r) subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, dacă subventiile sunt acordate în conformitate cu legislatia în vigoare;

s) veniturile reprezentând avantaje în bani si/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii si văduvele de război, accidentatii de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmasii eroilor-martiri, rănitilor, luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum si persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;

t) premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice.

Nu sunt venituri impozabile premiile, primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevăzuti în legislatia în materie, în vederea realizării obiectivelor de înaltă performantă:

- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale si jocurile olimpice;

- calificarea si participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale si europene, prima grupă valorică, precum si la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.

Nu sunt venituri impozabile primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevăzuti de legislatia în materie, în vederea pregătirii si participării la competitiile internationale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

u) premiile si alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport si alte asemenea, obtinute de elevi si studenti în cadrul competitiilor interne si internationale, inclusiv elevi si studenti nerezidenti în cadrul competitiilor desfăsurate în România;

v) alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Barem de impunere

Art. 43. - (1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plătilor anticipate, este prevăzut în următorul tabel:

 

Venitul anual impozabil (lei)

Impozitul anual (lei)

până la 28.800.000

18%

28.800.001 - 69.600.000

5.184.000 + 23% pentru ceea ce depăseste suma de 28.800.000 lei

69.600.001 - 111.600.000

14.568.000 + 28% pentru ceea ce depăseste suma de 69.600.000 lei

111.600.001 - 156.000.000

26.328.000 + 34% pentru ceea ce depăseste suma de 111.600.000 lei

peste 156.000.000

41.424.000 + 40% pentru ceea ce depăseste suma de 156.000.000 lei

 

Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii si pensii se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, având ca bază de calcul baremul anual de mai sus.

(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevăzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finantelor publice, cu rata inflatiei realizate pe anul 2004, diminuată cu 1/2 din rata inflatiei prognozate pe acest an.

(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plătilor anticipate cu titlu de impozit se stabileste luându-se în calcul 1/2 din rata inflatiei prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflatiei realizate pe perioada ianuarie - octombrie si a prognozei pe lunile noiembrie - decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul annual global impozabil se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, pe baza baremului annual prevăzut la alin. (3), corectat cu variatia ratei inflatiei realizate, fată de cea prognozată pe perioada impozabilă.

Perioada impozabilă

Art. 44. - (1) Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situatia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Deduceri personale

Art. 45. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază si deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile.

(2) Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2004, este fixată la suma de 2.000.000 lei pe lună.

(3) Deducerea personală suplimentară pentru sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, aflati în întretinere este de 0,5 înmultit cu deducerea personală de bază.

(4) Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare, în functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate în întretinere, în afara sumelor rezultate din calculul prevăzut la alin. (2) si (3), astfel:

a) 1,0 înmultit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I si persoanele cu handicap grav;

b) 0,5 înmultit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II si persoanele cu handicap accentuat.

(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întretinere acele persoane ale căror venituri, impozabile si neimpozabile, depăsesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) si (4).

În cazul în care o persoană este întretinută de mai multi contribuabili, suma reprezentând deducerea personală a acesteia se împarte în părti egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care acestia se înteleg asupra unui alt mod de împărtire a sumei. Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniti, ai contribuabilului sunt considerati întretinuti, iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întretinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întretinute. Perioada se rotunjeste la luni întregi în favoarea contribuabilului.

(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întretinere:

a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice în suprafată de peste 10.000 m2 în zonele colinare si de ses si de peste 20.000 m2 în zonele montane;

b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri si/sau în sistem irigat, din cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafată.

(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întretinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere si venitul determinat potrivit legislatiei privind venitul minim garantat.

(8) Sunt considerati alti membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv.

(9) Deducerile personale prevăzute la alin. (2), (3) si (4) se însumează. Suma deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate depăsi de 3 ori deducerea personală de bază si se acordă în limita venitului realizat.

(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.

Actualizarea deducerilor personale si a sumelor fixe

Art. 46. - (1) Deducerea personală de bază lunară, precum si celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevăzute la art. 45.

 (2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personală de bază, se stabilesc potrivit procedurii prevăzute la art. 43 alin. (3).

(3) Sumele fixe se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Sumele si transele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul că fractiunile sub 100.000 lei se majorează la 100.000 lei.

 

CAPITOLUL II

Venituri din activităti independente

 

Definirea veniturilor din activităti independente

Art. 47. - (1) Veniturile din activităti independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual si/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităti adiacente.

(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum si din practicarea unei meserii.

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăsurate în mod independent, în conditiile legii.

(4) Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de inventie, desene si modele, mostre, mărci de fabrică si de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea.

Venituri neimpozabile

Art. 48. - (1) Nu sunt venituri impozabile:

a) veniturile obtinute prin aplicarea efectivă în tară de către titular sau, după caz, de către licentiatii acestuia a unei inventii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, după caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicării si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului;

b) venitul obtinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază persoanele fizice care exploatează inventia, respectiv titularul brevetului aplicat.

Reguli generale de stabilire a venitului net din activităti independente determinat pe baza contabilitătii în partidă simplă

Art. 49. - (1) Venitul net din activităti independente se determină ca diferentă între venitul brut si cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu exceptia prevederilor art. 50 si 51.

(2) Venitul brut cuprinde:

a) sumele încasate si echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăsurarea activitătii;

b) veniturile sub formă de dobânzi din creante comerciale sau din alte creante utilizate în legătură cu o activitate independentă;

c) câstigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activitătii;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfăsura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.

(3) Nu sunt considerate venituri brute:

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităti sau în cursul desfăsurării acesteia;

b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

c) sumele primite ca despăgubiri;

d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donatii.

(4) Conditiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activitătilor desfăsurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exercitiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c) să respecte regulie privind amortizarea, prevăzute în titlul II;

d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;

2. activele ce servesc ca garantie bancară pentru creditele utilizate în desfăsurarea activitătii pentru care este autorizat contribuabilul;

3. boli profesionale, risc profesional si accidente de muncă;

4. persoane care obtin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu,

cu conditia impozitării sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plătii de către suportator.

(5) Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:

a) cheltuielile de sponsorizare si mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

c) suma cheltuielilor cu indemnizatia primită pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

d) cheltuielile sociale, în limita sumei obtinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

g) contributiile efectuate în numele angajatilor la scheme facultative de pensii ocupationale, în conformitate cu legislatia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoană;

h) prima de asigurare pentru asigurările private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii;

i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât si în scopul personal al contribuabilului sau asociatilor, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activitătii independente;

j) cheltuielile reprezentând contributii sociale obligatorii pentru salariati si contribuabili, potrivit legii;

k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice si juridice utilizate în desfăsurarea activitătii, pe baza contractului încheiat între părti, în limita nivelului dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societătile de leasing.

(6) Baza de calcul se determină ca diferentă dintre venitul brut si cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat si cheltuielile de protocol.

(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin. (4) lit. d) si la alin. (5) lit. h);

e) donatii de orice fel;

f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalitătile de întârziere si penalitătile datorate autoritătilor române si străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate;

h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achizitionarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achizitionare sau de fabricare a bunurilor si a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate si neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o polită de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încălcării dispozitiilor legale în vigoare;

l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

m) alte sume prevăzute prin legislatia în vigoare.

(8) Contribuabilii care obtin venituri din activităti independente sunt obligati să organizeze si să conducă evidenta contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenta contabilă, si să completeze Registrul-jurnal de încasări si plăti, Registrul-inventar si alte documente contabile prevăzute de legislatia în materie.

(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile si drepturile aferente desfăsurării activitătii.

Stabilirea venitului net din activităti independente, pe baza normelor de venit

Art. 50. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentă, care este desemnată conform alin. (2), si care este desfăsurată de către contribuabil, individual, fără salariati, se determină pe baza normelor de venit.

 (2) Ministerul Finantelor Publice elaborează normele care contin nomenclatorul activitătilor pentru care venitul net se stabileste pe bază de norme de venit si precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit.

(3) Directiile generale ale finantelor publice teritoriale au obligatia de a stabili si publica annual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective.

(4) În cazul în care un contribuabil desfăsoară o activitate independentă pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităti se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfăsurată activitatea respectivă.

(5) Dacă un contribuabil desfăsoară două sau mai multe activităti desemnate, venitul net din aceste activităti se stabileste pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activităti.

(6) În cazul în care un contribuabil desfăsoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1) si o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1), atunci venitul net din activitătile independente desfăsurate de contribuabil se determină pe baza contabilitătii în partidă simplă, conform art. 49.

(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane si de bunuri în regim de taxi se determină pe baza normelor de venit.

(8) Dacă un contribuabil desfăsoară activitate de transport de persoane si de bunuri în regim de taxi si desfăsoară si o altă activitate independentă, atunci venitul net din activitătile independente desfăsurate de contribuabil se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, conform art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activităti nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice si de bunuri în regim de taxi.

(9) Contribuabilii care desfăsoară activităti pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligatia să organizeze si să conducă evidenta contabilă în partidă simplă pentru activitatea respectivă.

Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectuală

Art. 51. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileste prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) o cheltuială deductibilă egală cu 60% din venitul brut;

b) contributiile sociale obligatorii plătite.

(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se stabileste prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) o cheltuială deductibilă egală cu 70% din venitul brut;

b) contributiile sociale obligatorii plătite.

(3) În cazul exploatării de către mostenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum si în cazul remuneratiei reprezentând dreptul de suită si al remuneratiei compensatorii pentru copia privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevăzute la alin. (1) si (2).

(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări si plăti referitoare la încasări. Această reglementare este optională pentru cei care consideră că îsi pot îndeplini obligatiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit. Acesti contribuabili au obligatia să arhiveze si să păstreze documentele justificative cel putin în limita termenului de prescriptie prevăzut de lege.

Optiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidă simplă

Art. 52. - (1) Contribuabilii care obtin venituri din activităti independente, impusi pe bază de norme de venit, precum si cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 49.

 (2) Optiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi si se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă nu se depune o cerere de renuntare de către contribuabil.

(3) Cererea de optiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăsurat activitate si în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitătii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Retinerea la sursă a impozitului pentru unele venituri din activităti independente

Art. 53. - (1) Plătitorii următoarelor venituri au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursă, reprezentând plăti anticipate, din veniturile plătite:

a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignatie;

c) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

d) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil;

e) venituri din activitatea de expertiză contabilă si tehnică, judiciară si extrajudiciară;

f) venitul obtinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului II, care nu generează o persoană juridică;

g) venitul obtinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.

(2) Impozitul ce trebuie retinut se stabileste după cum urmează:

a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotă de impunere de 15% la venitul brut;

b) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevăzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;

c) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;

d) în cazul celorlalte venituri prevăzute la alin. (1), aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut.

(3) Impozitul ce trebuie retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu exceptia impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f) si g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II si IV.

Plăti anticipate ale impozitului pe veniturile din activităti Independente

Art. 54. - Un contribuabil care desfăsoară o activitate independentă are obligatia să efectueze plăti anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 88, cu exceptia veniturilor prevăzute la art. 53, pentru care plata anticipată se efectuează prin retinere la sursă.

Includerea venitului net din activităti independente în venitul anual global

Art. 55. - Venitul net din activităti independente se include în venitul anual global si se impozitează potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

 

 

CAPITOLUL III

Venituri din salarii

 

Definirea veniturilor din salarii

Art. 56. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau în natură obtinute de o persoană fizică ce desfăsoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporară de muncă.

(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

a) indemnizatiile din activităti desfăsurate ca urmare a unei functii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) indemnizatiile din activităti desfăsurate ca urmare a unei functii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

c) drepturile de soldă lunară, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizatia lunară brută, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăti nationale, societăti comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societătilor comerciale constituite prin subscriptie publică;

f) sumele primite de reprezentantii în adunarea generală a actionarilor, în consiliul de administratie si în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, potrivit legii;

h) indemnizatia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaratia de asigurări sociale;

i) sumele acordate de personale juridice fără scop patrimonial si de alte entităti neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primită pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice;

j) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.

(3) Avantajele, cu exceptia celor prevăzute la alin. (4), primite în legătură cu o activitate dependentă includ, însă nu sunt limitate la:

a) utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu exceptia deplasării pe distantă dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

b) cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum si alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un pret mai mic decât pretul pietei;

c) împrumuturi nerambursabile si diferenta favorabilă dintre dobânda preferentială si dobânda de referintă a Băncii Nationale a României, pentru depozite si credite;

d) anularea unei creante a angajatorului asupra angajatului;

e) abonamentele si costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

f) permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

g) primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plătii primei respective, altele decât cele obligatorii.

(4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile, în întelesul impozitului pe venit:

a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamitătilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de muncă al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului si a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăseste 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale si finantate din buget;

b) tichetele de masă si drepturile de hrană acordate de angajatori angajatilor, în conformitate cu legislatia în vigoare;

c) contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitătii, potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitătii activitătii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si compensarea diferentei de chirie, suportate de persoana fizică, conform legilor speciale;

d) cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitătilor publice, a angajatilor consulari si diplomatici care lucrează în afara tării, în conformitate cu legislatia în vigoare;

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protectie si de lucru, a alimentatiei de protectie, a medicamentelor si materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protectie a muncii, precum si a uniformelor obligatorii si a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislatiei în vigoare;

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajatii îsi au domiciliul si localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile în care nu se asigură locuintă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

g) sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial si de alte entităti neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordată salariatilor din institutiile publice;

h) sumele primite, potrivit dispozitiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

i) indemnizatiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum si indemnizatiile de instalare si mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din institutiile publice si celor care îsi stabilesc domiciliul în localităti din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îsi au locul de muncă;

j) sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum si sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, acordate potrivit legii;

k) sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, precum si ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc conditiile de pensie, precum si ajutoare sau plăti compensatorii primite de politisti aflati în situatii similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislatiei în materie;

l) veniturile din salarii, ca urmare a activitătii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creatie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului finantelor publice;

m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităti dependente desfăsurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac exceptie veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfăsurare a activitătii în străinătate;

n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională si perfectionarea angajatului legată de activitatea desfăsurată de acesta pentru angajator;

o) costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajării si implicit la momentul acordării.

(5) Avantajele primite în bani si în natură si imputate salariatului în cauză nu se impozitează.

(6) Impozitul calculat pe veniturile prevăzute la alin. (2) lit. g) este final în situatia în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.

Stabilirea venitului net anual din salarii

Art. 57. - Venitul net anual din salarii al unui contribuabil se stabileste prin deducerea din venitul salarial brut a următoarelor cheltuieli:

a) contributiile obligatorii datorate de contribuabil, după caz;

b) o cotă de 15% din deducerea personală de bază aferentă fiecărei luni, acordată o dată cu deducerea personală de bază, cu titlu de cheltuieli profesionale, la locul de muncă unde se află functia de bază.

Determinarea lunară a impozitului pe venitul din salarii

Art. 58. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăti anticipate, care se calculează si se retine la sursă de către plătitorii de venituri.

 (2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:

a) la locul unde se află functia de bază, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferentă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii si a cheltuielilor profesionale, si deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

b) pentru veniturile obtinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferentă între venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Venituri salariale stabilite prin hotărâri judecătoresti

Art. 59. - În cazul salariilor sau diferentelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoresti rămase definitive si irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datorează un impozit final care se calculează si se retine la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferentă între venitul brut si contributiile obligatorii prevăzute de lege, si nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc.

Termen de plată a impozitului

Art. 60. - Plătitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plătii acestor venituri, precum si de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Regularizarea anuală a impozitului retinut pentru anumite venituri de natură salarială

Art. 61. - (1) Plătitorii de venituri de natură salarială au următoarele obligatii:

a) să determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferentă între venitul net anual din salarii si următoarele:

1. deducerile personale stabilite conform art. 45;

2. cotizatia de sindicat plătită conform legii;

b) să stabilească diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si cel calculat si retinut lunar, sub forma plătilor anticipate în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor;

c) să efectueze regularizarea acestor diferente de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevăzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

1. au fost angajatii permanenti ai plătitorului în cursul anului, cu functie de bază;

2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;

3. nu solicită alte deduceri, potrivit art. 86 alin. (1), cu exceptia deducerilor personale si a cotizatiei de sindicat plătită potrivit legii.

(2) Diferentele de impozit rezultate din operatiunile de regularizare modifică obligatia de plată pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivă.

(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum si deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, după caz, si deducerile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situatie în care operatiunea de regularizare se efectuează de către organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului următor, contribuabilul va comunica angajatorului să nu efectueze această operatiune.

(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculează prin aplicarea baremului annual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.

Includerea veniturilor salariale anuale în venitul anual global

Art. 62. - (1) Dacă impozitul retinut din veniturile salariale ale contribuabilului este regularizat potrivit art. 61, atunci impozitul retinut este impozit final pe venit al contribuabilului, aferent respectivelor venituri salariale.

(2) Dacă impozitul retinut din veniturile salariale ale unui contribuabil nu este regularizat în conformitate cu art. 61, venitul salarial net al contribuabilului se include în venitul anual global si se impozitează potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

Fise fiscale

Art. 63. - (1) Informatiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fisele fiscale.

(2) Plătitorul de venituri are obligatia să completeze formularele prevăzute la alin. (1), pe întreaga durată de efectuare a plătii salariilor si, după caz, să recalculeze si să regularizeze anual impozitul pe salarii. Plătitorul este obligat să păstreze fisele fiscale pe întreaga durată a angajării si să transmită organului fiscal competent si angajatului, sub semnătură, câte o copie pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Plăti anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale

Art. 64. - (1) Contribuabililor care îsi desfăsoară activitatea în România si care obtin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum si persoanelor fizice române care obtin venituri din salarii, ca urmare a activitătii desfăsurate la misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.

(2) Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligatia de a declara si de a plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plătilor anticipate aferent unei luni se stabileste potrivit art. 58.

(3) Misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, precum si reprezentantele organismelor internationale ori reprezentantele societătilor comerciale si ale organizatiilor economice străine, autorizate potrivit legii să îsi desfăsoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajatii acestora care realizează venituri din salarii impozabile în România să îndeplinească obligatiile privind calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din salarii.

Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor în cazul în care optiunea de mai sus este formulată.

(4) Persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul îsi desfăsoară activitatea potrivit alin. (1), este obligată să ofere informatii organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfăsurării activitătii de către contribuabil si, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

 

CAPITOLUL IV

Venituri din cedarea folosintei bunurilor

 

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 65. - Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, în bani si/sau în natură, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de către proprietar, uzufructuar sau alt detinător legal, altele decât veniturile din activităti independente.

Stabilirea venitului net din cedarea folosintei bunurilor

Art. 66. - (1) Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani si/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură si se stabileste pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei sau arendei. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozitiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preturilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ca urmare a propunerilor directiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit în cadrul aceluiasi termen directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, pentru a fi communicate unitătilor fiscale din subordine.

(2) Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se stabileste prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) în cazul constructiilor, o cotă de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumă de 50% din venitul brut;

b) în celelalte cazuri, o cotă de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumă de 30% din venitul brut.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosintei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

(4) Dispozitiile privind optiunea prevăzută la art. 52 alin. (2) si (3) se aplică si în cazul contribuabililor mentionati la alin. (3).

Plăti anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 67. - Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosintei bunurilor pe parcursul unui an, cu exceptia veniturilor din arendare, datorează plăti anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, conform art. 88.

Includerea venitului net din cedarea folosintei bunurilor în venitul anual global

Art. 68. - Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se include în venitul anual global si se impune potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

 

 

CAPITOLUL V

Venituri din investitii

 

Definirea veniturilor din investitii

Art. 69. - (1) Veniturile din investitii cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobânzi;

c) câstiguri din transferul titlurilor de valoare;

d) venituri din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si orice alte operatiuni similare.

Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investitii sau alt instrument financiar calificat astfel de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, precum si părtile sociale.

(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formă de dobânzi, altele decât:

a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere si la depuneri la casele de ajutor reciproc;

b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum si obligatiunilor municipale, ale Agentiei Nationale pentru Locuinte si ale altor entităti emitente de obligatiuni, care vizează constructia de locuinte.

Stabilirea venitului din investitii

Art. 70. - (1) Câstigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investitii si părtile sociale, reprezintă diferenta pozitivă dintre pretul de vânzare si pretul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzactiilor cu actiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, pretul de cumpărare la prima tranzactionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzactiilor cu actiuni cumpărate la pret preferential, în cadrul sistemului stock options plan, câstigul se determină ca diferentă între pretul de vânzare si pretul de cumpărare preferential, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.

(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investitii, câstigul se determină ca diferentă pozitivă dintre pretul de răscumpărare si pretul de cumpărare/subscriere. Pretul de răscumpărare este pretul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Pretul de cumpărare/subscriere este pretul plătit de investitorul persoană fizică pentru achizitionarea titlului de participare.

(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părtilor sociale, câstigul din înstrăinarea părtilor sociale se determină ca diferentă pozitivă între pretul de vânzare si valoarea nominală/pretul de cumpărare. Începând cu a doua tranzactie, valoarea nominală va fi înlocuită cu pretul de cumpărare, care include si cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzactiei si alte cheltuieli similare justificate cu documente.

(4) Determinarea câstigului potrivit alin. (1)-(3) se efectuează la data încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între părti.

(5) Veniturile obtinute sub forma câstigurilor din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, reprezintă diferentele de curs favorabile rezultate din aceste operatiuni în momentul închiderii operatiunii si evidentierii în contul clientului.

Retinerea impozitului din veniturile din investitii

Art. 71. - (1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, se impun cu o cotă de 5% din suma acestora. Obligatia calculării si retinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către actionari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite actionarilor sau asociatilor până la sfârsitul anului în care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(2) Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 1% din suma acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează si se retine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul dobânzilor capitalizate, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situatia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate în baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectuează la momentul plătii dobânzii.

Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plătii dobânzii, pentru venituri de această natură pe baza contractelor civile.

(3) Calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din investitii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) si (2), se efectuează astfel:

a) în cazul câstigului din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investitii si părtile sociale, obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz; în cazul câstigului din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz;

b) în cazul câstigului din răscumpărarea titlurilor de participare la un fond deschis de investitii, obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine societătii de administrare a investitiilor;

c) în cazul câstigului din transferul dreptului de proprietate asupra părtilor sociale si valorilor mobiliare în cazul societătilor închise, obligatia calculării si retinerii impozitului revine dobânditorului de părti sociale sau de valori mobiliare, în momentul încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între părti.

Când dobânditorul de titluri de valoare nu este o persoană fizică română cu domiciliul în România, obligatia de calcul si virare a impozitului revine persoanei fizice române cu domiciliul în România, care realizează venitul, dacă dobânditorul nu îsi desemnează un reprezentant fiscal în România.

Termenul de virare a impozitului pentru plătitorii de astfel de venituri este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părtilor sociale sau valorilor mobiliare, la registrul comertului sau în registrul actionarilor, după caz, operatiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat;

d) impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra câstigului din transferul titlurilor de valoare, precum si din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen pe bază de contract si orice alte operatiuni similare;

e) impozitul calculat si retinut la sursă, potrivit lit. d), se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost retinut, cu exceptia lit. c);

f) cursul de schimb necesar pentru transformarea în lei a sumelor exprimate în valută, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, este cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, pentru ziua anterioară efectuării plătii venitului.

În situatia în care părtile contractante convin ca plata să se facă esalonat, în rate, cursul de schimb utilizat este cel al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, pentru ziua anterioară efectuării fiecărei plăti.

(4) Impozitul retinut conform alin. (1)-(3) reprezintă impozit final pe venit, pentru venitul prevăzut la alineatul respectiv.

(5) Pierderile înregistrate din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, precum si din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni similare nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

(6) În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizează norme privind determinarea, retinerea si virarea impozitului pe câstigul de capital din transferul titlurilor de valoare obtinut de persoanele fizice, care se emit de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

 

CAPITOLUL VI

Venituri din pensii

 

Definirea veniturilor din pensii

Art. 72. - Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiintate din contributiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupationale, si cele finantate de la bugetul de stat.

Stabilirea venitului impozabil din pensii

Art. 73. - Venitul impozabil lunar din pensii se stabileste prin scăderea unei sume neimpozabile lunare de 8.000.000 lei din venitul din pensii.

Retinerea impozitului din venitul din pensii

Art. 74. - (1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligatia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l retine si de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Impozitul se calculează prin aplicarea baremului lunar de impunere prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.

(3) Impozitul calculat se retine la data efectuării plătii pensiei si se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.

(4) Impozitul retinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.

(5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie retinut se stabileste prin împărtirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.

(6) Drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, retinerii si virării acestuia.

(7) Veniturile din pensiile de urmas vor fi individualizate în functie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmas.

 

CAPITOLUL VII

Venituri din activităti agricole

 

Definirea veniturilor din activităti agricole

Art. 75. - Veniturile din activităti agricole sunt venituri din următoarele activităti:

a) cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, în sere si solarii special destinate acestor scopuri si/sau în sistem irigat;

b) cultivarea si valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor;

c) exploatarea pepinierelor viticole si pomicole si altele asemenea.

Stabilirea venitului net din activităti agricole pe bază de norme de venit

Art. 76. - (1) Venitul net dintr-o activitate agricolă se stabileste pe bază de norme de venit.

Normele de venit se stabilesc de către directiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului si se aprobă de către directiile generale ale finantelor publice teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice. Normele de venit se stabilesc, se avizează si se publică până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.

(2) Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafată.

(3) Dacă o activitate agricolă este desfăsurată de un contribuabil pe perioade mai mici - începere, încetare si alte fractii de an - decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităti se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul căreia se desfăsoară activitatea.

(4) Dacă o activitate agricolă a unui contribuabil înregistrează o pierdere datorată calamitătilor naturale, norma de venit aferentă activitătii se reduce, astfel încât să reflecte această pierdere.

(5) Contribuabilii care desfăsoară activităti pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligatia să organizeze si să conducă evidenta contabilă în partidă simplă, pentru activitatea respectivă.

Optiunea de a determina venitul net prin utilizarea datelor din contabilitatea în partidă simplă

Art. 77. - (1) Un contribuabil care desfăsoară o activitate agricolă, prevăzută la art. 75, poate opta pentru determinarea venitului net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit art. 49.

(2) Dispozitiile privind optiunea prevăzută la art. 52 alin. (2) si (3) se aplică si în cazul contribuabililor mentionati la alin. (1).

Calculul si plata impozitului aferent veniturilor din activităti agricole

Art. 78. - (1) Impozitul pe venitul net din activităti agricole se calculează prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului net, determinat pe bază de norme de venit, cât si în sistem real, impozitul fiind final.

(2) Orice contribuabil care desfăsoară o activitate agricolă, mentionată la art. 75, pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, are obligatia de a depune anual o declaratie de venit la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activităti pe care contribuabilul începe să o desfăsoare după data de 30 iunie, declaratia de venit se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe să desfăsoare activitatea.

(3) În cazul unui contribuabil care determină venitul net din activităti agricole, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, acesta este obligat să efectueze plăti anticipate aferente acestor venituri la bugetul de stat, la termenele prevăzute la art. 88 alin. (3). Până la data de 31 mai a anului următor, plătile anticipate vor fi regularizate de organul fiscal competent.

 

CAPITOLUL VIII

Venituri din premii si din jocuri de noroc

 

Definirea veniturilor din premii si din jocuri de noroc

Art. 79. - În întelesul prezentului titlu, veniturile din premii si din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri si jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participării la  jocuri de tip cazinou, masini electronice cu câstiguri si altele decât cele prevăzute la art. 42.

Stabilirea venitului net din premii si din jocuri de noroc

Art. 80. - (1) Venitul net este diferenta dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de  noroc, si suma reprezentând venit neimpozabil.

 (2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal,  nu se compensează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

Retinerea impozitului aferent veniturilor din premii si din jocuri de noroc

Art. 81. - (1) Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune, prin retinere la sursă, cu o cotă de 10% aplicată asupra venitului net.

 (2) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin retinere la sursă, cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net.

(3) Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine plătitorilor de venituri.

(4) Nu sunt impozabile veniturile obtinute din premii si din jocuri de noroc, în bani si/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 7.600.000 lei pentru fiecare câstig realizat de la acelasi organizator sau plătitor, într-o singură zi.

(5) Impozitul calculat si retinut în momentul plătii venitului se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost retinut.

Neincluderea în venitul anual global a venitului net din premii si din jocuri de noroc

Art. 82. - Venitul net din premii si din jocuri de noroc nu se cuprinde în venitul anual global, impozitul fiind final.

 

CAPITOLUL IX

Venituri din alte surse

 

Definirea veniturilor din alte surse

Art. 83. - (1) În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:

a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activităti pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relatie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;

b) câstiguri primite de la societătile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părti cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferentelor de pret pentru anumite bunuri, servicii si alte drepturi, fosti salariati, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale.

d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.

(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finantelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu

Calculul impozitului si termenul de plată

Art. 84. - (1) Impozitul pe venit se calculează prin retinere la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului brut. Fac exceptie veniturile prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. a) pentru care cota de impunere este de 40% la venitul brut.

(2) Impozitul astfel retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare realizării acestuia.

Neincluderea în venitul anual global a veniturilor din alte surse

Art. 85. - Impozitul calculat potrivit art. 84 reprezintă impozit final.

 

CAPITOLUL X

Venitul anual global

 

Stabilirea venitului anual global

Art. 86. - (1) Venitul anual global impozabil se stabileste prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a următoarelor:

a) pierderi fiscale reportate;

b) deduceri personale determinate conform art. 45;

c) cheltuieli pentru reabilitarea locuintei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de căldură în scopul îmbunătătirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotărâre a Guvernului, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului;

d) prime de asigurare pentru locuinta de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

e) contributii la schemele facultative de pensii ocupationale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

f) contributii pentru asigurările private de sănătate, cu exceptia celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

g) cotizatia de sindicat plătită potrivit legislatiei în materie.

(2) Venitul anual global cuprinde, după cum urmează:

a) venitul net din activităti independente;

b) venitul net din salarii;

c) venitul net din cedarea folosintei bunurilor.

(3) Venitul impozabil ce se realizează într-o fractiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintă fractiuni ale aceluiasi an, se consideră venit anual impozabil.

(4) Pierderea fiscală anuală înregistrată din activităti independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii si asimilate salariilor, obtinute în cursul aceluiasi an fiscal. Pierderea care rămâne necompensată în cursul aceluiasi an fiscal devine pierdere reportată. Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice rezidente se compensează cu veniturile de aceeasi natură, din străinătate, pe fiecare tară, înregistrate în cursul aceluiasi an fiscal sau se reportează pe următorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din tara respectivă.

(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:

a) reportul se efectuează cronologic, în functie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;

b) dreptul la report este personal si netransmisibil;

c) pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului;

d) compensarea pierderii reportate se efectuează numai din veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a) si c).

Declaratii de venit estimat

Art. 87. - (1) Contribuabilii, precum si asociatiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligati să depună la organul fiscal competent o declaratie referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac exceptie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin retinere la sursă.

(2) Contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal au obligatia să depună o declaratie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între părti. Declaratia privind venitul estimat se depune o dată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părti.

(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi si cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel putin 20% fată de anul fiscal anterior depun, o dată cu declaratia specială, si declaratia estimativă de venit.

(4) Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit, precum si cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar si au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o dată cu cererea de optiuni, si declaratia de venit estimat.

Stabilirea plătilor anticipate de impozit

Art. 88. - (1) Contribuabilii care realizează venituri din activităti independente, din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendare, precum si venituri din activităti agricole sunt obligati să efectueze în cursul anului plăti anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plătile anticipate se stabilesc prin retinere la sursă.

(2) Plătile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit si loc de realizare, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz. La impunerile efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenta dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent si suma reprezentând plăti anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaratiile de venit

estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plăti anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârsitul anului  urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei emise pentru declaratia de venit global. Plătile anticipate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părti; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit optiunii.

În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosintei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plătile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu exceptia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declaratiei de venit global. Contribuabilii care determină venitul net din activităti agricole, potrivit art. 76 si 77, datorează plăti anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit, până la data de 1 septembrie inclusiv, si 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv.

(4) Termenele si procedura de emitere a deciziilor de plăti anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Pentru stabilirea plătilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul annual estimat, în toate situatiile în care a fost depusă o declaratie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaratia specială pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plătilor anticipate se utilizează baremul anual de impunere, prevăzut la art. 43 alin. (1) si (3), cu exceptia impozitului pe venitul din activităti agricole, pentru care plătile anticipate se determină prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.

Declaratia de venit global si declaratii speciale

Art. 89. - (1) Contribuabilii prevăzuti la art. 40 alin. (1) lit. a) si cei care îndeplinesc conditiile de la art. 40 alin. (2), cu exceptia contribuabililor prevăzuti la alin. (4) din prezentul  articol, au obligatia de a depune o declaratie de venit global la organul fiscal competent, pentru  fiecare an fiscal. Declaratia de venit global se depune o dată cu declaratiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

(2) Contribuabilii, altii decât cei prevăzuti la alin. (1), depun numai declaratiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fisele fiscale se depun în cadrul aceluiasi termen ca si declaratiile speciale.

(3) Declaratiile speciale se completează pentru fiecare categorie si loc de realizare a venitului. Declaratiile speciale se depun de toti contribuabilii care realizează, individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activităti independente, precum si venituri din cedarea folosintei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activităti agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu exceptia celor prevăzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, altii decât persoanele fizice române cu domiciliul în România si cele care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 40 alin. (2), fisele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiasi termen, ca si declaratiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere. Nu se depun declaratii speciale pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri sub formă de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuti la art. 64;

b) venituri din investitii, precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

c) venituri din pensii;

d) venituri nete determinate pe bază de norme de venit;

e) venituri din alte surse.

(4) Contribuabilii nu sunt obligati să depună declaratie de venit global la organul fiscal competent, dacă:

a) obtin numai venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii de la functia de bază, pe întregul an fiscal, pentru activităti desfăsurate în România, în situatia în care angajatorul a efectuat operatiunea de regularizare prevăzută la art. 61;

b) obtin numai venituri din investitii, pensii, venituri din activităti agricole, venituri din premii si din jocuri de noroc, venituri din alte surse a căror impunere este finală;

c) obtin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).

Stabilirea si plata impozitului pe venitul anual global

Art. 90. - (1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaratiei de venit global, prin aplicarea baremului anual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.

(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitătilor nonprofit care functionează în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Obligatia calculării, retinerii si virării sumei reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, după caz.

(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) si (3) se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat pentru anul precedent si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(6) Diferentele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează si nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creantelor bugetare.

 

CAPITOLUL XI

Proprietatea comună si asociatiile fără personalitate juridică

 

Venituri din bunuri sau drepturi care sunt detinute în comun

Art. 91. - Venitul net obtinut din exploatarea bunurilor si drepturilor de orice fel, detinute în comun, este considerat ca fiind obtinut de proprietari, uzufructuari sau de alti detinători legali, înscrisi într-un document oficial, si se atribuie proportional cu cotele-părti pe care acestia le detin în acea proprietate sau în mod egal, în situatia în care acestea nu se cunosc.

Reguli privind asocierile fără personalitate juridică

Art. 92. - (1) Pentru asocierile fără personalitate juridică, altele decât cele prevăzute la art. 28, se aplică prevederile prezentului articol.

 (2) Prevederile prezentului articol nu se aplică fondurilor de investitii constituite ca asociatii fără personalitate juridică.

(3) În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociatii au obligatia să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activitătii, care să cuprindă inclusiv date referitoare la:

a) părtile contractante;

b) obiectul de activitate si sediul asociatiei;

c) contributia asociatilor în bunuri si drepturi;

d) cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contributiei fiecăruia;

e) desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligatiilor asociatiei fată de autoritătile publice;

f) conditiile de încetare a asocierii.

Contributiile asociatilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociatie.

Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal teritorial în raza căruia îsi are sediul asociatia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.

(4) În cazul în care între membrii asociati există legături de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv, părtile sunt obligate să facă dovada că participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cărora au drept de proprietate. Pot fi membri asociati si persoanele fizice care au dobândit capacitate de exercitiu restrânsă.

(5) Asocierile au obligatia să depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaratii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice, care vor cuprinde si distributia venitului net/pierderii pe asociati.

(6) Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociatilor, proportional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contributiei, conform contractului de asociere.

(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoană juridică, va fi stabilit în aceeasi manieră ca si pentru categoria de venituri în care este încadrat.

(8) Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoană juridică română, plătitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu generează o persoană juridică, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activităti independente, din care se deduc contributiile obligatorii în vederea obtinerii venitului net.

(9) Impozitul retinut de persoana juridică în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoană juridică română care nu generează o persoană juridică, reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual pe venit. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislatia privind impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.

 

CAPITOLUL XII

Aspecte fiscale internationale

 

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităti independente

Art. 93. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfăsoară o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul  net din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.

 (2) Venitul net dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui sediu permanent se determină conform art. 49, în următoarele conditii:

a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;

b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităti dependente

Art. 94. - Persoanele fizice nerezidente, care desfăsoară activităti dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacă se îndeplineste cel putin una dintre următoarele conditii:

a) persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de  timp care, în total, depăsesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauză;

b) veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident;

c) veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România.

Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente

Art. 95. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care obtin alte venituri decât cele prevăzute la  art. 93, 94 si la titlul V, datorează impozit potrivit reglementărilor prezentului titlu.

(2) Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1), se determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.

(3) Cu exceptia plătii impozitului pe venit prin retinere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligatia să declare si să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau printr-un reprezentant fiscal.

Venituri obtinute din străinătate a căror impunere în România este finală

Art. 96. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obtinute din străinătate de natura celor a căror impunere în România este finală.

 (2) Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit  asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în functie de  natura acestuia.

(3) Contribuabilii care obtin venituri din străinătate au obligatia să le declare, potrivit declaratiei specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

(4) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Diferentele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează si nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creantelor bugetare.

Creditul fiscal extern

Art. 97. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelasi venit si în decursul aceleiasi perioade impozabile, sunt supusi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât si în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevăzute în prezentul articol.

(2) Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele conditii:

a) impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obtinut în străinătate, a fost efectiv plătit în mod direct de persoana fizică sau de reprezentantul său legal ori prin retinere la sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de:

1. autoritatea fiscală a statului străin respectiv;

2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;

3. alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;

b) venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41.

(3) Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului din străinătate. În situatia în care contribuabilul în cauză obtine venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare tară si pe fiecare natură de venit.

(4) Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia de la art. 40 alin. (2), a căror impunere în România este finală, se supun impozitării în România, recunoscându-se impozitul plătit în străinătate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.

(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum si impozitul aferent, exprimate în unităti monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Natională a României, se vor transforma astfel:

a) din moneda statului de sursă, într-o valută de circulatie internatională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din tara de sursă;

b) din valuta de circulatie internatională, în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Natională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Pierderi fiscale externe

Art. 98. - (1) Pierderile fiscale obtinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un tat străin se compensează numai cu veniturile de aceeasi natură din străinătate, pe fiecare tară, nregistrate în cursul aceluiasi an fiscal.

(2) Pierderea care nu este acoperită, în temeiul alin. (1), se reportează pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi si se compensează numai cu veniturile de aceeasi natură din statul respectiv.

 

CAPITOLUL XIII

Obligatii declarative ale plătitorilor de venituri cu retinere la sursă

 

Obligatii declarative ale plătitorilor de venituri cu retinere la sursă

Art. 99. - (1) Plătitorii de venituri, cu regim de retinere la sursă a impozitelor, sunt obligati să calculeze, să retină si să vireze impozitul retinut la sursă si să depună o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent,  până la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat.

(2) Fac exceptie de la termenul prevăzut la alin. (1) plătitorii de venituri din activităti independente, mentionate la art. 53, pentru care impozitul pe venit se retine la sursă, pentru care depunerea declaratiei se efectuează până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul fiscal expirat.

 

CAPITOLUL XIV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Dispozitii tranzitorii

Art. 100. - (1) Scutirile de la plata impozitului pe venit prevăzute în actele normative privind unele măsuri de protectie ca urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rămân valabile până la data expirării lor.

(2) Scutirile de la plata impozitului, în cazul serviciilor turistice prestate în mediul rural, potrivit legii, rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2004.

(3) Pierderile înregistrate în perioada de scutire de contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) si (2) nu se compensează cu veniturile obtinute din celelalte categorii de venituri în anii respectivi si nu se reportează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabililor.

(4) Prevederile privind îndeplinirea conditiei prevăzute la art. 40 alin. (2) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Definitivarea impunerii pe anul 2003

Art. 101. - Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil, realizat în anul fiscal 2003, prin ordin al ministrului finantelor publice se va stabili baremul de impunere obtinut pe baza baremului anual pentru plăti anticipate din anul 2003, respectiv deducerea personală de bază, corectate cu variatia ratei inflatiei realizate, diminuat cu 1/2 din rata inflatiei prognozate în acest an, conform legislatiei în vigoare în anul 2003.

Dispozitii finale

Art. 102. - Începând cu data de 1 ianuarie 2005 se va aplica un sistem de impunere a  veniturilor persoanelor fizice potrivit legii de modificare si completare a prezentului Cod fiscal.

 

TITLUL IV

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

 

Definitia microîntreprinderii

Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română  care îndeplineste cumulativ următoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) are înscrisă în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul;

b) are de la 1 până la 9 salariati inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depăsit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritătile locale si institutiile publice.

Optiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii

Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.

(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 103 si dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

(3) O persoană juridică română care este nou-înfiintată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă conditiile prevăzute la art. 103 lit. a) si d) sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comertului si conditia prevăzută la art. 103 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.

(4) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre conditiile prevăzute la art. 103.

(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:

a) desfăsoară activităti în domeniul bancar;

b) desfăsoară activităti în domeniile asigurărilor si reasigurărilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfăsoară activităti de intermediere în aceste domenii;

c) desfăsoară activităti în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;

d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajati.

Aria de cuprindere a impozitului

Art. 105. - Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplică asupra veniturilor obtinute de microîntreprinderi din orice sursă, cu exceptia celor prevăzute la art. 108.

Anul fiscal

Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.

(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiintează sau îsi încetează existenta, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

Cota de impozitare

Art. 107. - Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1,5%.

Baza impozabilă

Art. 108. - (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

a) veniturile din variatia stocurilor;

b) veniturile din productia de imobilizări corporale si necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;

d) veniturile din provizioane;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;

f) veniturile realizate din despăgubiri, de la societătile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

(2) În cazul în care o microîntreprindere achizitionează case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în functiune, potrivit legii.

Procedura de declarare a optiunii

Art. 109. - (1) Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit comunică optiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaratiei de mentiuni pentru persoanele juridice, asociatiile familiale si asociatiile fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.

(2) Persoanele juridice care se înfiintează în cursul unui an fiscal înscriu optiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului. Optiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv si pentru anii fiscali următori, cât timp sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 103.

(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligatia de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior îndeplineste conditiile prevăzute la art. 103.

(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu si microîntreprinderile care desfăsoară activităti în zonele libere si/sau în zonele defavorizate.

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

Art. 110. - (1) Calculul si plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

(2) Microîntreprinderile au obligatia de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declaratia de impozit pe venit.

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere

Art. 111. - În cazul unei asocieri fără personalitate juridică dintre o microîntreprindere plătitoare de impozit, conform prezentului titlu, si o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea are obligatia de a calcula, de a retine si de a vărsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizică, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.

Prevederi fiscale referitoare la amortizare

Art. 112. - Persoanele juridice plătitoare de impozit pe venit sunt obligate să evidentieze contabil cheltuielile de amortizare, conform art. 24, aplicabil plătitorilor de impozit pe profit.

 

 

TITLUL V

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti

si impozitul pe reprezentantele firmelor străine înfiintate în România

CAPITOLUL I

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti

 

Contribuabili

Art. 113. - Nerezidentii care obtin venituri impozabile din România au obligatia de a plăti impozit conform prezentului capitol si sunt denumiti în continuare contribuabili.

Sfera de cuprindere a impozitului 

Art. 114. - Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile  obtinute din România de nerezidenti, se aplică asupra veniturilor brute impozabile obtinute din România.

Venituri impozabile obtinute din România

Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obtinute din România, indiferent dacă veniturile sunt  primite în România sau în străinătate, sunt:

a) dividende de la o persoană juridică română;

b) dobânzi de la un rezident;

c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent;

d) redevente de la un rezident;

e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redeventa este o cheltuială a sediului permanent;

f) comisioane de la un rezident;

g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;

h) venituri din activităti sportive si de divertisment desfăsurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităti sau de către alte persoane;

i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultantă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;

j) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;

k) venituri din servicii prestate în România;

l) venituri din profesii independente desfăsurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor si alte profesii similare -, în cazul când sunt obtinute în alte conditii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu depăsesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;

m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depăseste plafonul prevăzut de art. 73;

n) venituri din transportul international aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfăsoară între România si un stat străin;

o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

p) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obtinute de la acelasi organizator într-o singură zi de joc.

(2) Următoarele venituri impozabile obtinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol si se impozitează conform titlurilor II sau III, după caz:

a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;

b) veniturile unei persoane juridice străine obtinute din proprietăti imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoană juridică română;

c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obtinute dintr-o activitate dependentă desfăsurată în România;

d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obtinute din închirierea sau altă formă de cedare a dreptului de folosintă a unei proprietăti imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoană juridică română.

Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din România de nerezidenti

Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din  România se calculează, se retine si se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

 (2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:

a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit si alte  instrumente de economisire la bănci si alte institutii de credit autorizate si situate în România;

b) 20% pentru veniturile obtinute din jocurile de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);

c) 15% în cazul oricăror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115.

(3) În întelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plătit unui nerezident, dacă impozitul nu ar fi fost retinut din venitul plătit nerezidentului.

(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie retinut se calculează după cum urmează:

a) pentru veniturile ce reprezintă remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor art. 58;

b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 74.

(5) Impozitul ce trebuie retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata către bugetul de stat.

(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie retinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.

Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul capitol

Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti  următoarele venituri:

a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bănci sau alte institutii de credit  din România;

b) dobânda la instrumente/titluri de creantă emise si/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Natională a României, precum si de bănci sau alte institutii financiare care actionează în calitate de agent al Guvernului român;

c) dobânda la instrumente/titluri de creantă emise de o persoană juridică română, dacă instrumentele/titlurile de creantă sunt tranzactionate pe o piată de valori mobiliare recunoscută si dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emitătorului instrumentelor/titlurilor de creantă;

d) premiile unei persoane fizice nerezidente obtinute din România, ca urmare a participării la festivalurile nationale si internationale artistice, culturale si sportive finantate din fonduri publice;

e) premiile acordate elevilor si studentilor nerezidenti la concursurile finantate din fonduri publice;

f) veniturile obtinute de nerezidenti din România, care prestează servicii de consultantă, asistentă tehnică si alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finantate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internationale si statul român ori persoane juridice române, inclusiv autorităti publice, având garantia statului român, precum si în cadrul contractelor finantate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda percepută pentru aceste împrumuturi se situează sub nivelul de 3% pe an;

g) veniturile persoanelor juridice străine care desfăsoară în România activităti de consultantă în cadrul unor acorduri de finantare gratuită încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizatii internationale guvernamentale sau neguvernamentale;

h) după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de o persoană juridică română unei persoane juridice din statele membre ale Comunitătii Europene sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dividendului.

Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 118. - (1) În întelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei tări cu care România a încheiat o conventie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obtinut de către acel contribuabil din România nu poate depăsi cota de impozit, prevăzută în conventie, care se aplică asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situatia în care cotele de impozitare din legislatia internă sunt mai favorabile decât cele din conventiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozitare mai favorabile.

(2) Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligatia de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidentă fiscală.

(3) Macheta certificatului de rezidentă fiscală si termenul de depunere a acestuia de către nerezident se stabilesc prin norme.

Declaratii anuale privind retinerea la sursă

Art. 119. - (1) Plătitorii de venituri care au obligatia să retină la sursă impozitul pentru veniturile obtinute de contribuabili din România trebuie să depună o declaratie la autoritatea fiscală competentă până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul.

(2) Plătitorii de venituri care au obligatia să retină impozit din veniturile obtinute de contribuabili din România trebuie să furnizeze contribuabilului informatii în scris despre natura si suma veniturilor impozabile, precum si impozitul retinut în numele contribuabilului. Informatiile se transmit fiecărui contribuabil până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul.

Certificatele de atestare a impozitului plătit de nerezidenti

Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscală competentă prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însusi sau de o altă persoană, în numele său.

(2) Autoritatea fiscală competentă are obligatia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenti.

(3) Forma cererii si a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum si conditiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Dispozitii tranzitorii

Art. 121. - Veniturile obtinute de partenerii contractuali externi, persoane fizice si juridice nerezidente, si de angajatii si contractorii independenti ai acestora, din activităti desfăsurate de acestia pentru realizarea obiectivului de investitii Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, sunt scutite de impozitul prevăzut în prezentul capitol, până la punerea în functiune a obiectivului de mai sus.

 

CAPITOLUL II

Impozitul pe reprezentante

 

Contribuabili

Art. 122. - Orice persoană juridică străină, care are o reprezentantă autorizată să functioneze în România, potrivit legii, are obligatia de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Stabilirea impozitului

Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentantă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat.

(2) În cazul unei persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal înfiintează sau desfiintează o reprezentantă în România, impozitul datorat pentru acest an se calculează proportional cu numărul de luni de existentă a reprezentantei în anul fiscal respectiv.

Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale

Art. 124. - (1) Orice persoană juridică străină are obligatia de a plăti impozitul pe reprezentantă la bugetul de stat, în două transe egale, până la datele de 20 iunie si 20 decembrie.

 (2) Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe reprezentantă are obligatia de a depune o declaratie anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

(3) Orice persoană juridică străină, care înfiintează sau desfiintează o reprezentantă în cursul anului fiscal, are obligatia de a depune o declaratie fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanta a fost înfiintată sau desfiintată.

(4) Reprezentantele sunt obligate să conducă evidenta contabilă prevăzută de legislatia în vigoare din România.

 

TITLUL VI

Taxa pe valoarea adăugată

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Definitia taxei pe valoarea adăugată

Art. 125. - Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.

 

CAPITOLUL II

Sfera de aplicare

 

Sfera de aplicare

Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operatiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1);

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitătile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).

(2) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde si importul de bunuri.

(3) Operatiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite în continuare operatiuni impozabile.

(4) Operatiunile impozabile pot fi:

a) operatiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140;

b) operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achizitionate. În prezentul titlu, aceste operatiuni sunt prevăzute la art. 143 si art. 144;

c) operatiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată si nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achizitionate. În prezentul titlu, aceste operatiuni sunt prevăzute la art. 141;

d) operatiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 142, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea

adăugată în vamă.

 

CAPITOLUL III

Persoane impozabile

 

Persoane impozabile si activitatea economică

Art. 127. - (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăsoară, de o manieră independentă si indiferent de loc, activităti economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităti.

(2) În sensul prezentului titlu, activitătile economice cuprind activitătile producătorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitătile extractive, agricole si activitătile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

(3) Nu actionează de o manieră independentă angajatii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveste conditiile de muncă, remunerarea sau alte obligatii ale angajatorului.

(4) Cu exceptia celor prevăzute la alin. (5) si (6), institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitătile care sunt desfăsurate în calitate de autorităti publice, chiar dacă pentru desfăsurarea acestor activităti se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plăti.

(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitătile desfăsurate în calitate de autorităti publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale.

(6) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitătile desfăsurate în aceleasi conditii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică, precum si pentru activitătile următoare:

a) telecomunicatii;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific si altele de aceeasi natură;

c) transport de bunuri si de persoane;

d) servicii prestate de porturi si aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor si expozitiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activitătile organelor de publicitate comercială;

i) activitătile agentiilor de călătorie;

j) activitătile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante si alte localuri asemănătoare.

(7) Sunt asimilate institutiilor publice, în ceea ce priveste regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, orice entităti a căror înfiintare este reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activitătile prevăzute prin actul normativ de înfiintare, care nu creează distorsiuni concurentiale, nefiind desfăsurate si de alte persoane impozabile.

 

CAPITOLUL IV

Operatiuni impozabile

 

Livrarea de bunuri

Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se întelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care actionează în numele acestuia.

(2) În întelesul prezentului titlu, prin bunuri se întelege bunurile corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific si altele de aceeasi natură sunt considerate bunuri mobile corporale.

(3) Sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plată, în sensul alin. (1):

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plătii ultimei scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevăzute de legislatia referitoare la proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

d) transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul actionează în nume propriu, dar în contul comitentului;

e) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu exceptia celor prevăzute la alin. (9) lit. a) si c).

(4) Preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achizitionate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăsurată sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial.

(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei societăti comerciale către asociatii sau actionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societătii, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată.

(6) În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat direct beneficiarului final.

(7) Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operatiunilor de transfer total sau partial de active si pasive, ca urmare a fuziunii si divizării, nu constituie livrare de bunuri, indiferent dacă e făcută cu plată sau nu.

(8) Aportul în natură la capitalul social al unei societăti comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacă primitorului bunurilor i-ar fi fost permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situatia în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere partial, operatiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial.

(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităti naturale sau a altor cauze de fortă majoră;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în conditiile stabilite prin norme;

c) perisabilitătile, în limitele prevăzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum si alte destinatii prevăzute de lege, în conditiile stabilite prin norme.

Prestarea de servicii

Art. 129. - (1) Se consideră prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri.

(2) Prestările de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;

b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfăsura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d) prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităti publice sau potrivit legii;

e) intermedierea efectuată de comisionari, care actionează în numele si în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(3) Se consideră prestări de servicii cu plată:

a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică, sau pentru a fi puse la dispozitie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pe valoarea adăugată pentru bunurile respective a fost dedusă total sau partial;

b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică pentru uzul personal al angajatilor săi sau al altor persoane.

(4) Nu se consideră prestare de servicii efectuată cu plată utilizarea bunurilor si prestările de servicii prevăzute la alin. (3), efectuate în limitele si potrivit destinatiilor prevăzute prin lege, precum si prestările de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor.

(5) Persoana impozabilă care actionează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, în egătură cu o prestare de servicii, se consideră că a primit si a prestat ea însăsi acele servicii.

(6) În cazul prestării unui serviciu de către mai multe persoane impozabile, prin tranzactii succesive, fiecare tranzactie se consideră o prestare separată si se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.

Schimburi de bunuri sau servicii

Art. 130. - În cazul unei operatiuni care implică o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri si/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plată.

Importul de bunuri

Art. 131. - (1) În întelesul prezentului titlu, se consideră import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în tară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Totusi, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce priveste plata sau, după caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se află în regim vamal suspensiv.

(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul căruia bunurile ies din aceste regimuri.

(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

 

CAPITOLUL V

Locul operatiunilor impozabile

 

Locul livrării de bunuri

Art. 132. - (1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert;

b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau montaj, indiferent dacă punerea în functiune este efectuată de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

c) locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;

e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, si pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tării.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se întelege:

a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tării, parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire al transportului de pasageri, fără oprire în afara tării;

b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tării, dacă este cazul, după oprirea efectuată în afara tării;

c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul tării, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul tării, dacă este cazul, înainte de oprirea efectuată în afara tării.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) si b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se află în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrării efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Locul prestării de servicii

Art. 133. - (1) Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îsi are stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuită.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestările de servicii efectuate în legătură directă cu un bun imobil, inclusiv prestatiile agentiilor imobiliare si de expertiză, ca si prestările privind pregătirea sau coordonarea executării lucrărilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestatiile furnizate de arhitecti si serviciile de supervizare;

b) locul unde se efectuează transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul transportului de bunuri si de persoane;

c) sediul activitătii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenta acestora, domiciliul sau resedinta obisnuită a beneficiarului în cazul următoarelor servicii:

1. închirierea de bunuri mobile corporale;

2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si al altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate si marketing;

5. serviciile de consultantă, de inginerie, juridice si de avocatură, serviciile contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;

6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

7. operatiunile bancare, financiare si de asigurări, inclusiv reasigurări, cu exceptia închirierii de seifuri;

8. punerea la dispozitie de personal;

9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii; serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondială de informatii;

10. serviciile de radiodifuziune si de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronică; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronică: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenantă la distantă a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzică, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de învătământ la distantă. Atunci când furnizorul de servicii si clientul său comunică prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintă un serviciu electronic;

12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activităti economice sau a unui drept mentionat în prezenta literă;

13. prestările de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestărilor prevăzute în prezenta literă;

d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul următoarelor servicii:

1. culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activităti;

2. prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea, descărcarea, manipularea, paza si/sau depozitarea bunurilor si alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. prestările efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

 

CAPITOLUL VI

Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

 

Faptul generator si exigibilitatea - reguli generale

Art. 134. -(1) Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

 (2) Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptătită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

(3) Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu exceptiile prevăzute în prezentul titlu.

(4) Livrările de bunuri si prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. a) si art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăti succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrică si altele asemenea, se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăti.

(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator si intervine:

a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii;

b) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se întelege încasarea partială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării.

(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul generalpoate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată să intervină la data livrării bunului imobil, în conditii stabilite prin norme.

Faptul generator si exigibilitatea - cazuri speciale

Art. 135. - (1) Prin derogare de la art. 134 alin. (3), exigibilitatea taxei pe valoarea  adăugată intervine la datele prevăzute în prezentul articol.

 (2) Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate, astfel cum sunt definite la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării partiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată.

Pentru operatiunile de închiriere de bunuri mobile si operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în străinătate, denumite în continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor.

Dacă se efectuează plăti în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data efectuării plătii.

(3) În cazul livrării de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în tară, al operatiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redeventei sau arendei. În cazul încasării de avasuri fată de data prevăzută în contract, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansului.

(4) Pentru livrările de bunuri si prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăti succesive - energie electrică si termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice si altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitătile livrate si serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.

(5) În cazul livrării de bunuri sau prestării de servicii, realizate prin intermediul unor masini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.

(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrărilor de constructii-montaj ia nastere la data încheierii procesului-verbal de receptie definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

Exigibilitatea pentru importul de bunuri

Art. 136. - În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se generează drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislatiei vamale în vigoare.

 

CAPITOLUL VII

Baza de impozitare

 

Baza de impozitare pentru operatiuni în interiorul tării

Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrări de bunuri si prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obtinută sau care urmează a fi obtinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;

b) preturile de achizitie sau, în lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrării, pentru operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) si (5). Dacă bunurile sunt mijloace fixe, pretul de achizitie sau pretul de cost se ajustează, astfel cum se prevede în norme;

c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii pentru operatiunile prevăzute la art. 129 alin. (3).

(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată:

a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.

(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor;

b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, penalizările si orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau partială a obligatiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) dobânzile percepute pentru: plăti cu întârziere, livrări cu plata în rate, operatiuni de leasing;

d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă si clienti, prin schimb, fără facturare;

e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului si care apoi se decontează acestuia;

f) taxa de reclamă si publicitate si taxa hotelieră care sunt percepute de către autoritătile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare

Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată se ajustează în următoarele situatii:

a) dacă au fost emise facturi fiscale si, ulterior, operatiunea este anulată total sau partial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) în situatia în care reducerile de pret, prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum si în cazul majorării pretului ulterior livrării sau prestării;

d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începând cu data de la care se declară falimentul;

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Baza de impozitare

Art. 139. - (1) Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea  pentru import în vamă a bunurilor, stabilită conform legislatiei vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri.

(2) Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin până la primul loc de destinatie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de destinatie a bunurilor îl reprezintă destinatia stipulată în documentul de transport sau orice alt document însotitor al bunurilor, când acestea intră în România.

(3) Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3).

(4) Baza de impozitare pentru nave si aeronave nu include:

a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele si aeronavele care au fost reparate sau transformate în străinătate;

b) carburantii si alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave si/sau aeronave.

(5) Dacă suma folosită la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimată în valută, aceasta se converteste în moneda natională a României, în conformitate cu metodologia folosită, pentru a stabili valoarea în vamă a bunurilor importate.

 

CAPITOLUL VIII

Cotele de taxă pe valoarea adăugată

 

Cota standard si cota redusă

Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% si se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

(2) Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% si se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii si/sau livrări de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură si arheologice, grădini zoologice si botanice, târguri, expozitii;

b) livrarea de manuale scolare, cărti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitătii;

c) livrările de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrările de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

(3) Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 134 alin. (5) si art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilitătii taxei.

(4) În cazul schimbărilor de cote, pentru operatiunile prevăzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectuează aplicând cota în vigoare la data exigibilitătii taxei.

(5) Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul tării pentru livrarea aceluiasi bun.

 

CAPITOLUL IX

Operatiuni scutite

 

Scutiri pentru operatiunile din interiorul tării

Art. 141. - (1) Următoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strâns legate de acestea, desfăsurate de unităti autorizate pentru astfel de activităti, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unităti autorizate să desfăsoare astfel de activităti, cantinele organizate pe lângă aceste unităti, serviciile funerare prestate de unitătile sanitare;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi si de tehnicienii dentari;

c) prestările de îngrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical;

d) transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

e) livrările de organe, de sânge si de lapte, de provenientă umană;

f) activitatea de învătământ prevăzută de Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, desfăsurată de unitătile autorizate, inclusiv activitatea căminelor si a cantinelor organizate pe lângă aceste unităti, formarea profesională a adultilor, precum si prestările de servicii si livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de către institutiile publice sau de către alte entităti recunoscute, care au aceste obiective;

g) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri strâns legate de asistentă si/sau protectia socială efectuate de institutiile publice sau de alte entităti recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masă si tratament, prestate de persoane impozabile care îsi desfăsoară activitatea în statiuni balneoclimaterice, dacă au încheiat contracte cu Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale si contravaloarea acestora este decontată pe bază de bilete de tratament;

h) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau alte entităti recunoscute ca având caracter social;

i) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurentă;

j) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educatia fizică;

k) prestările de servicii culturale si/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de institutiile publice, precum si operatiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

l) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operatiuni sunt scutite, potrivit lit. a) si lit. f)-k), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurentiale;

m) realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitătile care produc si/sau difuzează programele audiovizuale, precum si de unitătile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

n) vânzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitătii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate.

(2) Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) activitătile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse în Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, în programele-nucleu si în planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, precum si activitătile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate în parteneriat international, regional si bilateral;

b) livrările de bunuri si prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali si asociatiile fără personalitate juridică ale acestora;

c) prestările următoarelor servicii financiare si bancare:

1. acordarea si negocierea de credite si administrarea creditului de către persoana care îl acordă;

2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. orice operatiune legată de depozite si conturi financiare, inclusiv orice operatiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum si operatiuni de factoring;

4. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu moneda natională sau străină, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;

5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu titluri de participare, titluri de creante, cu exceptia executării acestora, obligatiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;

6. gestiunea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor efectuate de orice entităti constituite în acest scop;

d) operatiunile de asigurare si/sau reasigurare, precum si prestările de servicii în legătură cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediază astfel de operatiuni;

e) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăsoare astfel de activităti;

f) livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate de unitătile din sistemul de penitenciare, utilizând munca detinutilor;

g) lucrările de constructii, amenajări, reparatii si întretinere la monumentele care comemorează combatanti, eroi, victime ale războiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989;

h) transportul fluvial de persoane în Delta Dunării si pe rutele Orsova-Moldova Nouă, Brăila-Hârsova si Galati-Grindu;

i) livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tipărirea cărtilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult, conform art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificările si completările ulterioare;

j) livrarea de bunuri către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totală sau partială a obligatiilor de plată ale unui debitor;

k) arendarea, concesionarea si închirierea de bunuri imobile, cu următoarele exceptii:

1. operatiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. serviciile de parcare a vehiculelor;

3. închirierea utilajelor si a masinilor fixate în bunurile imobile;

4. închirierea seifurilor;

l) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităti scutite în baza prezentului articol, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum si livrările de bunuri a căror achizitie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operatiunilor prevăzute la alin. (2) lit. k), în conditiile stabilite prin norme.

Scutiri la import

Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) importul de bunuri a căror livrare în România este scutită de taxa pe valoarea adăugată;

b) bunurile introduse în tară de călători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în tară ori în străinătate, în conditiile si în limitele stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;

c) bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora;

d) importul de bunuri de către misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de către cetătenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate, potrivit precedurii stabilite prin norme;

e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si de către cetătenii străini angajati ai acestor organizatii, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme;

f) importul de bunuri de către fortele armate ale statelor străine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însotitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forte sunt destinate efortului comun de apărare;

g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activitătii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate;

h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătătii, de apărare a tării sau sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectură, în conditiile stabilite prin norme;

i) importul de bunuri finantate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din străinătate si din tară, în conditiile stabilite prin norme;

j) importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garantie, bunurile care se înapoiază în tară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediu- lui, stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similiare si pentru transportul international

Art. 143. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara tării, de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara tării de cumpărătorul care nu este stabilit în interiorul tării, sau de altă persoană în contul său, cu exceptia bunurilor transportate de cumpărătorul însusi si folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcatiunilor de agrement si avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat;

c) prestările de servicii, inclusiv transportul si prestările de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu exceptia prestărilor de servicii scutite, potrivit art. 141;

d) transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139;

e) transportul international de persoane si serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca tratatie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren;

f) în cazul navelor utilizate pentru transportul international de persoane si/sau de mărfuri, pentru pescuit sau altă activitate economică sau pentru salvare ori asistentă pe mare, al navelor de război, următoarele operatiuni:

1. livrarea de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu exceptia navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coastă;

2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor si/sau pentru încărcătura acestora;

g) în cazul aeronavelor care prestează transporturi internationale de persoane si/sau de mărfuri, următoarele operatiuni:

1. livrările de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave;

2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor si/sau pentru încărcătura acestora;

h) prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigatie care îsi desfăsoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum si livrările de nave în întregul lor către aceste companii;

i) livrările de bunuri si prestările de servicii, în favoarea misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, a personalului acestora, precum si a oricăror cetăteni străini având statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate;

j) livrările de bunuri si prestările de servicii, în favoarea reprezentantelor organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si a cetătenilor străini angajati ai acestora, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii;

k) livrările de bunuri si/sau prestările de servicii, către fortele armate ale statelor străine membre NATO, pentru uzul fortelor armate sau al personalului civil care însoteste fortele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, dacă fortele iau parte la efortul de apărare comun; în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara tării si pentru prestările de servicii, scutirea se acordă potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice;

l) livrările de bunuri si prestările de servicii finantate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de către guverne străine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din străinătate si din tară, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice;

m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lăcasurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop;

n) prestările de servicii postale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevăzuti de Ordonanta Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale de la Beijing (1999), aprobată prin Legea nr. 670/2001, constând în preluarea si distribuirea trimiterilor postale din străinătate, inclusiv servicii financiar-postale;

o) servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garantie;

p) prestările de servicii efectuate de intermediari care actionează în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operatiuni prevăzute de prezentul articol.

(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru operatiunile prevăzute la alin. (1) si, după caz, procedura si conditiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată.

Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri

Art. 144. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;

b) livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free si în alte magazine situate în  aeroporturile internationale, prevăzute la Sectiunea 1 a Capitolului I din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, precum si livrările de bunuri efectuate prin aceste magazine;

c) următoarele operatiuni desfăsurate într-o zonă liberă sau într-un port liber:

1. introducerea de bunuri străine într-o zonă liberă sau port liber, direct din străinătate, în vederea simplei depozitări, fără întocmirea de formalităti vamale;

2. operatiunile comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între diversi operatori din zona liberă sau portul liber sau între acestia si alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;

3. scoaterea de bunuri străine din zona liberă sau portul liber, în afara tării, fără întocmirea de declaratii vamale de export, bunurile fiind în aceeasi stare ca în momentul introducerii lor în zona liberă sau portul liber;

d) prestările de servicii legate direct de operatiunile prevăzute la lit. a)-c).

(2) Scutirile prevăzute la alin. (1) nu se aplică bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum în România, inclusiv în antrepozitul vamal, zona liberă sau în portul liber, sau care rămân în România la încetarea situatiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru operatiunile prevăzute la alin. (1) si, după caz, procedura si conditiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată.

 

CAPITOLUL X

Regimul deducerilor

 

Dreptul de deducere

Art. 145. - (1) Dreptul de deducere ia nastere în momentul în care taxa pe valoarea  adăugată deductibilă devine exigibilă.

(2) Pentru bunurile importate până la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, pentru care termenul de plată intervine după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adăugată devine deductibilă la data plătii efective.

(3) Dacă bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizării în folosul operatiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:

a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, si pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă;

b) taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate.

(4) De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (3), dacă bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operatiuni:

a) livrări de bunuri si/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 143 alin. (1) si la art. 144 alin. (1);

b) operatiuni rezultând din activităti economice, pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi deductibilă, în cazul în care operatiunea s-ar desfăsura în tară.

(5) Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru:

a) operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. e) si f) si art. 129 alin. (4), dacă acestea sunt afectate realizării operatiunilor prevăzute la alin. (3) si (4);/

b) operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) si (8), dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv;

c) operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. a)-c), în măsura în care acestea rezultă din operatiunile prevăzute la alin. (3) si (4);

d) operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. d).

(6) În conditiile stabilite prin norme, se acordă dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii destinate realizării operatiunilor prevăzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152.

(7) Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată pentru:

a) bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori în contul clientilor si care apoi se decontează acestora;

b) băuturi alcoolice si produse din tutun destinate actiunilor de protocol.

(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în functie de felul operatiunii, cu unul din următoarele documente:

a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, si pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informatiile prevăzute la art. 155 alin. (8), si este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin. (4);

b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamală de import sau un act constatator emis de autoritătile vamale; pentru importurile care mai beneficiază de amânarea plătii taxei în vamă, conform alin. (2), se va prezenta si documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată.

(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevăd situatiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevăzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

(10) În situatiile prevăzute la art. 138, precum si în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adăugată dedusă poate fi ajustată. Procedura de ajustare se stabileste prin norme.

(11) Orice persoană impozabilă, care a aplicat regimul special de scutire prevăzut la art. 152, si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (12), pentru:

a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementărilor contabile, care se află în stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată cu plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

(12) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (11), trebuie îndeplinite următoarele conditii:

a) bunurile respective urmează a fi folosite pentru operatiuni cu drept de deducere;

b) persoana impozabilă trebuie să detină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat care justifică suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achizitionate.

(13) Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate realizării obiectivelor proprii de investitii, stocurilor de produse cu destinatie specială, finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investitii se vor reîntregi obligatoriu disponibilitătile de investitii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investitii pot fi utilizate numai pentru plăti aferente aceluiasi obiectiv de investitii. La încheierea exercitiului financiar, sumele deduse si neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile si la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercitiului financiar-bugetar si financiar-contabil, emise de Ministerul Finantelor Publice.

Perioada fiscală

Art. 146. - (1) Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depăsit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

(3) Persoanele impozabile care se încadrează în prevederile alin. (2) au obligatia de a depune la organele fiscale teritoriale, până la data de 25 ianuarie, o declaratie în care să mentioneze cifra de afaceri din anul precedent.

(4) Persoanele impozabile care iau fiintă în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în cursul anului, iar dacă aceasta nu depăseste 100.000 euro inclusiv, au obligatia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiintării. Dacă cifra de afaceri obtinută în anul înfiintării este mai mare de 100.000 euro, în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1), iar dacă cifra de afaceri obtinută nu depăseste 100.000 euro inclusiv, perioada fiscală va fi trimestrul, urmând ca persoana impozabilă să se conformeze prevederilor alin. (3).

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt

Art. 147. - (1) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează sau urmează să realizeze atât operatiuni care dau drept de deducere, cât si operatiuni care nu dau drept de deducere, este denumită în continuare plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt.

(2) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor si serviciilor achizitionate de orice plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt se determină conform prezentului articol.

(3) Achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizării de operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investitii destinate realizării de astfel de operatiuni, se înscriu într-un jurnal pentru cumpărări, care se întocmeste separat pentru aceste operatiuni, si taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral.

(4) Achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizării de operatiuni care nu dau drept de deducere, precum si de investitii care sunt destinate realizării de astfel de operatiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmeste separat pentru aceste operatiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.

(5) Bunurile si serviciile pentru care nu se cunoaste destinatia în momentul achizitiei, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau operatiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proportia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau drept de deducere, se evidentiază într-un jurnal pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achizitii se deduce pe bază de pro-rata. Prin exceptie, în cazul achizitiilor destinate realizării de investitii, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, cât si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investitional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin norme.

(6) În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente achizitiilor de bunuri/servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă destinatie decât cea prevăzută la data achizitiei. Rectificările se evidentiază pe rândurile de regularizare din decontul de taxă pe valoarea adăugată.

(7) Pro-rata se determină ca raport între: veniturile obtinute din operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv subventiile legate direct de pretul acestora, la numărător, iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obtinute din operatiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugă alocatiile, subventiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finantării de activităti scutite fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, dacă acestea sunt accesorii activitătii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliti în străinătate, astfel cum sunt definiti la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată. Pro-rata se determină anual, situatie în care elementele prevăzute la numitor si numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin exceptie, aceasta poate fi determinată lunar sau trimestrial, după caz, conform alin. (13), situatie în care elementele prevăzute la numitor si numărător sunt cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni, respectiv trimestru.

(8) Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitivă determinată pentru anul precedent, ori pro-rata estimată în functie de operatiunile prevăzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicată, precumsi modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adăugată de dedus se determină prin  aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferente achizitiilor destinate atât realizării de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere, determinată potrivit alin. (5).

(9) Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau si nici nu prevedeau realizarea de operatiuni fără drept de deducere în cursul anului, si care ulterior realizează astfel de operatiuni nu au obligatia să calculeze si să utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată. La finele anului vor aplica următoarele reguli:

a) dacă pot efectua separarea achizitiilor de bunuri/servicii pe destinatiile prevăzute la alin. (3)-(5), vor regulariza astfel: din taxa dedusă în cursul anului se scade taxa de dedus rezultată prin aplicarea pro-rata definitivă pentru achizitiile destinate atât realizării de operatiuni cu drept de deducere, cât si pentru operatiuni fără drept de deducere, determinate conform alin. (5), si/sau taxa aferentă bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operatiunilor cu drept de deducere, determinate conform alin. (3), iar diferenta rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului, ca taxă de plată la bugetul de stat;

b) dacă nu se poate efectua separarea pe destinatii, potrivit lit. a), se aplică pro-rata definitivă asupra tuturor achizitiilor de bunuri si servicii efectuate în cursul anului, iar diferenta rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului.

(10) Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în functie de realizările efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (7).

(11) Regularizarea deducerilor operate după pro-rata provizorie se realizează prin aplicarea pro-rata definitivă asupra sumei taxei pe valoarea adăugată deductibile aferente achizitiilor prevăzute la alin. (5). Diferenta în plus sau în minus fată de taxa dedusă, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale.

(12) În situatii speciale, când pro-rata calculată potrivit prevederilor prezentului articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finantelor Publice, prin directia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauză, pe baza justificării prezentate. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligatia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe bază pro-rata specială, aprobată. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic si sunt obligate să anunte organele fiscale.

(13) La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro-rata să fie determinată lunar sau trimestrial, după caz. În anul în care a fost acordată aprobarea, persoanele impozabile au obligatia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe bază pro-rata lunară sau trimestrială. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata lunară sau trimestrială numai la începutul unui an fiscal si sunt obligate să anunte organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive si nu  se regularizează la sfârsitul anului.

Determinarea taxei de plată sau a sumei negative de taxă

Art. 148. - (1) În situatia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoană impozabilă, care este dedusă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă operatiunilor taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată.

(2) În situatia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operatiunilor taxabile, exigibilă într-o perioadă fiscală, denumită taxă colectată, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si serviciilor achizitionate, dedusă în acea perioadă fiscală, rezultă o diferentă denumită taxă pe valoarea adăugată de plată pentru perioada fiscală de raportare.

Regularizarea si rambursarea taxei

Art. 149. - (1) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operatiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute de prezentul articol prin decontul de taxă pe valoarea adăugată.

(2) Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, prin adăugarea la suma negativă a taxei pe valoarea adăugată, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost solicitat a fi rambursat.

(3) Se determină taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, în perioada fiscală de raportare, prin adăugarea la taxa pe valoarea adăugată de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată din soldul taxei pe valoarea adăugată de plată al perioadei fiscale anterioare.

(4) Prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile trebuie să determine diferentele dintre sumele prevăzute la alin. (2) si (3), care reprezintă regularizările de taxă si stabilirea soldului taxei pe valoarea adăugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată. Dacă taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, rezultă un sold de taxă pe valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, în perioada fiscală de raportare.

(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

(6) În cazul persoanelor juridice care se divizează sau sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea.

(7) În situatia în care două sau mai multe persoane juridice impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea va prelua si soldul taxei pe valoarea adăugată de plată către bugetul de stat, cât si soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

(8) Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată se efectuează de organele fiscale, în conditiile si potrivit preocedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare.

(9) Pentru operatiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. b), e) si lit. i)-m), persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată, potrivit procedurii prevăzute prin norme.

 

CAPITOLUL XI

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată

 

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată

Art. 150. - (1) Pentru operatiunile din interioriul tării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt:

a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operatiunile taxabile realizate;

b) beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate, prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c), indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(2) La importul de bunuri, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt persoanele care importă bunuri în România. Persoanele fizice datorează taxa pe valoarea adăugată pentru bunurile introduse în tară, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate

Art. 151. - (1) Dacă o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile, pentru care locul prestării este considerat a fi în România, altele decât cele prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:

a) prestatorul îsi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligatia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în străinătate, toate obligatiile prevăzute în prezentul titlu, inclusiv obligatia de a solicita înregistrarea fiscală în scopul plătii taxei pe valoarea adăugată, în numele persoanei stabilite în străinătate;

b) în cazul în care persoana stabilită în străinătate nu îsi desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datorează taxa pe valoarea adăugată, în numele prestatorului.

(2) Prin persoană impozabilă stabilită în străinătate se întelege orice persoană care realizează activităti economice de natura celor prevăzute la art. 127 alin. (2) si care nu are în România sediul activitătii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrările sunt efectuate.

(3) În cazul livrărilor de bunuri taxabile pentru care locul livrării este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în străinătate, acestea au obligatia să desemneze un reprezentant fiscal în România.

(4) Persoanele impozabile stabilite în străinătate, care desfăsoară operatiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul să-si desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operatiuni.

(5) Procedura desemnării reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adăugată se stabileste prin norme.

 

CAPITOLUL XII

Regimul special de scutire

 

Sfera de aplicare si regulile pentru regimul special de scutire

Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

(2) Persoanele impozabile nou-înfiintate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă declară că vor realiza anual o cifră de afaceri estimată de până la 2 miliarde lei inclusiv si nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizează operatiuni sub plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), se consideră că sunt în regimul special de scutire, dacă nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Persoanele impozabile, care depăsesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depăsirii. Pentru persoanele nou-înfiintate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fractiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă.

Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să tină evidenta livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii, care intră sub incidenta prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depăsirii plafonului este considerată sfârsitul lunii calendaristice în care a avut loc depăsirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. În situatia în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calitătii de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptătită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligatia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal si data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme.

(4) După depăsirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevăzut de lege.

(5) Scutirea prevăzută de prezentul articol se aplică livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevăzute la alin. (1).

(6) Cifra de afaceri care serveste drept referintă la aplicarea alin. (1) este constituită din suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii taxabile, incluzând si operatiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 si 144.

(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispozitiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 si nici nu pot să înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestărilor de servicii prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate să îndeplinească obligatiile prevăzute la art. 155 alin. (4), art. 156 si 157.

 

CAPITOLUL XIII

Obligatiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

 

Înregistrarea plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Art. 153. - (1) Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea si încetarea activitătii sale ca persoană impozabilă. Conditiile în care persoanele impozabile se înregistrează  ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislatia privind înregistrarea fiscală  a plătitorilor de impozite si taxe.

(2) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează exclusiv operatiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidentă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să solicite scoaterea din evidentă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activitătii, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situatia respectivă.

Taxa pe valoarea adăugată datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidentă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, cu exceptia situatiei în care activitatea acesteia a fost preluată de către altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată

Art. 154. - În întelesul taxei pe valoarea adăugată, o asociere sau altă organizatie care nu are personalitate juridică se consideră a fi o persoană impozabilă separată, pentru acele activităti economice desfăsurate de asociati sau parteneri în numele asociatiei sau organizatiei respective, cu exceptia asociatiilor în participatiune.

Facturile fiscale

Art. 155. - (1) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligatia să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, nu au dreptul să emită facturi fiscale si nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situatiile în care factura fiscală poate fi emisă si de altă persoană decât cea care efectuează livrarea de bunuri.

(2) Pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată.

(3) Pentru bunurile livrate cu aviz de însotire, factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a depăsi finele lunii în care a avut loc livrarea.

(4) Pentru prestările de servicii efectuate de prestatori stabiliti în străinătate, pentru care beneficiarii au obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată, acestia din urmă, dacă sunt înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să autofactureze operatiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuării plătii către prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată. Operatiunile de leasing extern se autofacturează de către beneficiarii din România, înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, la data stabilită prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau la data plătii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor urma procedura prevăzută la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileste prin norme.

(5) Pentru livrările de bunuri si prestările de servicii care se efectuează continuu, cum sunt energia electrică, energia termică, gazele naturale, apa, serviciile telefonice si altele asemenea, factura fiscală trebuie emisă la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu exceptiile prevăzute în alte acte normative.

(6) În cazul operatiunilor de leasing intern, a operatiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri, factura fiscală trebuie să fie emisă la fiecare din datele specificate în contract, pentru plata ratelor, chiriei, redeventei sau arendei, după caz. În cazul încasării de avansuri, fată de data prevăzută în contract se emite factură fiscală la data încasării avansului.

(7) Dacă plata pentru operatiuni taxabile este încasată înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizării prestării serviciilor, factura fiscală trebuie să fie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans, fără a depăsi finele lunii în care a avut loc încasarea.

(8) Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informatii:

a) seria si numărul facturii;

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresa si codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

d) numele, adresa si codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

e) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mentiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operatiunile taxabile.

(9) Prin derogare de la alin. (1), persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligatia să emită factură fiscală pentru următoarele operatiuni, cu exceptia cazurilor când beneficiarul solicită factură fiscală;

a) transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;

b) livrări de bunuri prin magazinele de comert cu amănuntul si prestări de servicii către populatie, consemnate în documente fără nominalizarea cumpărătorului;

c) livrări de bunuri si prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin lege.

Evidenta operatiunilor impozabile si depunerea decontului

Art. 156. - (1) Persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată,  au următoarele obligatii din punct de vedere al evidentei operatiunilor impozabile:

a) să tină evidenta contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate, precum si cea deductibilă aferentă achizitiilor;

b) să asigure conditiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informatiilor si conducerea evidentelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operatiunilor realizate atât la sediul principal, cât si la subunităti;

d) să contabilizeze distinct veniturile si cheltuielile rezultate din operatiunile asocierilor în participatiune. Drepturile si obligatiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile si cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părti. La sfârsitul perioadei de raportare, veniturile si cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între părti fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată, în cotele prevăzute de lege.

(2) Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească si să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Operatiunile prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidentiate în decontul de taxă pe valoarea adăugată atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată în regim mixt se aplică prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

(3) Persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care sunt beneficiari ai operatiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie să întocmească un decont de taxă pe valoarea adăugată special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizează astfel de operatiuni. Decontul se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura prestatorului sau a fost efectuată plata către prestator, în cazul plătilor fără factură. Pentru operatiunile de leasing extern, decontul special se depune până la data de 25 a lunii următoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau celei în care au fost efectuate plăti în avans.

Plata taxei pe valoarea adăugată la buget

Art. 157. - (1) Persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală sau prin decontul special, până la data la care au obligatia depunerii acestora, potrivit art. 156 alin. (2) si (3).

(2) Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, se plăteste la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.

(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care au obtinut certificatele de exonerare prevăzute la alin. (4), pentru următoarele:

a) importul de masini industriale, utilaje tehnologice, instalatii, echipamente, aparate de măsură si control, automatizări, destinate realizării de investitii, precum si importul de masini agricole si mijloace de transport destinate realizării de activităti productive;

b) importul de materii prime si materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în tară, stabilite prin norme, si sunt destinate utilizării în cadrul activitătii economice a persoanei care realizează importul.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care efectuează importuri de natura celor prevăzute la alin. (3), trebuie să solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligatii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contributii, inclusiv contributiile individuale ale salariatilor si orice alte venituri bugetare, cu exceptia celor esalonate si/sau reesalonate la plată. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligatia să acorde liberul de vamă pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată se stabileste prin norme.

(5) Importatorii care au obtinut certificatele de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată evidentiază taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor importate în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată în regim mixt se aplică prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

Responsabilitatea plătitorilor si a organelor fiscale

Art. 158. - (1) Orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calcularea corectă si plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 156 alin. (2) si (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu si cu legislatia vamală în vigoare.

(2) Taxa pe valoarea adăugată se administrează de către organele fiscale si de autoritătile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare si în legislatia vamală în vigoare.

 

CAPITOLUL XIV

Dispozitii comune

 

Documentele fiscale

Art. 159. - Modelul si continutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, borderouri zilnice de vânzare/încasare si alte documente necesare în vederea aplicării prezentului titlu se stabilesc de către Ministerul Finantelor Publice si sunt obilgatorii pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată.

Corectarea documentelor

Art. 160. - (1) Corectarea informatiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează si se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informatiile din documentul initial, numărul si data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de altă parte, informatiile si valorile corecte.

Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, si vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.

(2) În situatiile prevăzute la art. 138, furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se diminuează sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise si beneficiarului. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, si vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscală în care s-a efectuat ajustarea.

 

CAPITOLUL XV

Dispozitii tranzitorii

 

Dispozitii tranzitorii

Art. 161. - (1) Operatiunile efectuate după data intrării în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu exceptiile prevăzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul institutiilor publice, au obligatia să asigure fondurile necesare plătii taxei pe valoarea adăugată în situatia în care operatiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată sau în cazul modificării de cotă.

(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, rămân valabile până la data expirării perioadelor pentru care au fost acordate.

(3) Certificatele de suspendare a plătii taxei pe valoarea adăugată în vamă, eliberate în baza art. 29 lit. D.c) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, nu îsi mentin valabilitatea pentru importuri efectuate după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv. Importurile efectuate până la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, pe bază de certificate de suspendare a plătii taxei în vamă, îsi mentin regimul fiscal, de la data efectuării importului respectiv, plata taxei pe valoarea adăugată urmând a se efectua la organele fiscale, până la termenele pentru care a fost acordată suspendarea.

(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operatiunile de intermediere în turism, vânzările de bunuri second-hand, operatiunile realizate de casele de amanet.

(5) În cazul oricărui act normativ care este în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod si prevede aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată aferente unei operatiuni, în întelesul prezentului cod, operatiunea respectivă se consideră scutită cu drept de deducere.

(6) Constructiile de locuinte realizate prin Agentia Natională pentru Locuinte, pe bază de contracte ferme încheiate cu societăti de constructii, până la data de 31 mai 2002 inclusiv, beneficiază de scutire cu drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată până la finalizarea constructiei, potrivit termenilor contractuali, inclusiv celor introdusi prin acte aditionale impuse de situatii tehnice justificate.

(7) Referirile la taxa pe valoarea adăugată din actele normative prevăzute la lit. a)-q) rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, cu exceptia cazurilor în care actul normativ prevede aplicarea, pe o perioadă limitată de timp a acestor prevederi, si care se vor aplica pe perioada prevăzută în actul normativ prin care au fost acordate, cu conditia să nu depăsească data de 31 decembrie 2006:

a) art. 6 lit. b) si c) din Ordonanta Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim international, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, cu modificările ulterioare;

b) lit. a), b) si f) ale anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 445/1999 privind acordarea de facilităti si conditiile de realizare a investitiei la Societatea Comercială “Automobile Dacia” - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 7 iunie 1999, cu modificările ulterioare;

c) art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 67/1999 privind unele măsuri pentru dezvoltarea activitătii economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobată prin Legea nr. 302/2001, cu modificările ulterioare;

d) art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, cu modificările ulterioare;

e) Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;

f) art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 247/2000 privind scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor necesare pentru “Reparatia capitală cu modernizare pentru cresterea sigurantei si capacitătii Centralei Hidroelectrice Portile de Fier I”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 7 decembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 251/2001, cu completările ulterioare;

g) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 125/2001 privind unele măsuri pentru executia lucrărilor de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectrică Mintia - Deva, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 19 octombrie 2001, aprobată prin Legea nr. 119/2002;

h) art. 12, 13 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex” - S.A. Galati, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificările si completările ulterioare;

i) art. 41 alin. (2) si art. 70 alin. (7) din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;

j) art. 1 din Legea nr. 192/2002 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor provenite sau finantate direct din fonduri nerambursabile NATO, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 23 aprilie 2002;

k) art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare;

l) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2002 privind amânarea plătii în vamă a taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri efectuate de firma Bombardier Transportation Sweden AB, precum si amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată aferente livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii efectuate de persoane juridice române către această firmă pentru asamblarea a 18 trenuri noi de metrou, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 28 ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 250/2002;

m) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 52/2002 privind amânarea plătii în vamă a taxei pe valoarea adăugată aferente importurilor de bunuri efectuate de Societatea Natională de Transport Feroviar de Călători “C.F.R. Călători” - S.A., precum si amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri si/sau prestării de servicii efectuate de persoane juridice române pentru realizarea Proiectului de modernizare si reparatie generală a 100 vagoane de călători de către firma “Alstom - De Dietrich Feroviaire” din Franta, finantat din credit de la Banca Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca “Paribas” - Franta,  contractat cu garantia statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002, aprobată prin Legea nr. 441/2002;

n) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2003 privind suspendarea plătii taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrării Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 aprilie 2003, aprobată prin Legea nr. 317/2003;

o) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 47/2003 pentru suspendarea plătii taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrării Ministerului de Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 19 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 465/2003;

p) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2003 privind suspendarea plătii taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente de import destinate înzestrării Ministerului Afacerilor Externe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 447/2003;

q) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2003 privind suspendarea plătii taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamentele din import destinate înzestrării Serviciului de Protectie si Pază, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 19 septembrie 2003, aprobată prin Legea nr. 489/2003.

 

TITLUL VII

Accize

 

CAPITOLUL I

Accize armonizate

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Sfera de aplicare

Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat, pentru următoarele produse provenite din productia internă sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) produse din tutun;

g) uleiuri minerale.

Definitii

Art. 163. - În întelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definitii:

a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;

b) productia de produse accizabile reprezintă orice operatiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;

c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autoritătii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, detinute, primite sau expediate în regim suspensiv, de către antrepozitarul autorizat, în exercitiul activitătii, în anumite conditii prevăzute de prezentul titlu si de norme;

d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală conform Codului vamal al României;

e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activitătii acesteia, să producă, să transforme, să detină, să primească si să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal;

f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, detinerii si deplasării produselor;

g) documentul administrativ de însotire a mărfii - DAI - este documentul care trebuie folosit la miscarea produselor accizabile în regim suspensiv;

h) codul NC reprezintă pozitia tarifară, subpozitia tarifară sau codul tarifar, conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României valabil în anul 2003.

Faptul generator

Art. 164. - Produsele prevăzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în tară.

Exigibilitatea

Art. 165. - Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Eliberarea pentru consum

Art. 166. - (1) În întelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă:

a) orice iesire a produselor accizabile din regimul suspensiv;

b) orice productie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;

c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;

d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primă;

e) orice detinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu.

(2) Nu se consideră eliberare pentru consum miscarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în conditiile prevăzute la sectiunea a 5-a din prezentul capitol si conform prevederilor din norme, către:

a) un alt antrepozit fiscal în România, autorizat pentru respectivele produse accizabile;

b) o altă tară.

Importul

Art. 167. - (1) În întelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile în România, cu exceptia:

a) plasării produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în România;

b) distrugerii sub supravegherea autoritătii vamale a produselor accizabile;

c) plasării produselor accizabile în zone libere, în conditiile prevăzute de legislatia vamală în vigoare.

(2) Se consideră, de asemenea, import:

a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;

b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) aparitia oricărui alt eveniment care generează obligatia plătii drepturilor vamale de import.

(3) Pentru importurile de produse accizabile se aplică prevederile legislatiei vamale.

Producerea si detinerea în regim suspensiv

Art. 168. - (1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

 (2) Este interzisă detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplică pentru berea, vinurile si băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

 

SECTIUNEA a 2-a

Produse accizabile

 

Bere

Art. 169. - (1) În întelesul prezentului titlu, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care contine un amestec de bere si de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, si într-un caz, si în altul, o concentratie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenti, care detin instalatii de fabricatie cu o capacitate nominală anuală care nu depăseste 200.000 hl, se aplică accize specifice reduse. Acelasi regim se aplică si pentru berea importată de la micii producători independenti, cu o capacitate nominală anuală care nu depăseste 200.000 hl.

(3) Fiecare agent economic producător de bere are obligatia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaratie pe propria răspundere privind capacitătile de productie pe care le detine.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toti agentii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii: sunt agenti economici producători de bere care, din punct de vedere juridic si economic, sunt indepedenti fată de orice alt agent economic producător de bere; utilizează instalatii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spatii de productie diferite de cele ale oricărui alt agent economic producător de bere si nu functionează sub licenta de produs a altui agent economic producător de bere.

(5) În situatia în care un agent economic producător de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor, îsi măreste capacitatea de productie, prin achizitionarea de noi capacităti sau extinderea celor existente, acesta va înstiinta în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificările produse, va calcula si va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităti de productie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în functiune a acesteia.

(6) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică si consumată de către aceasta si membrii familiei sale, cu conditia să nu fie vândută.

Vinuri

Art. 170. - (1) În întelesul prezentului titlu, vinurile sunt:

a) vinuri linistite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 si 2205, cu exceptia vinului spumos, asa cum este definit la lit. b), si care:

1. au o concentratie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau 2. au o concentratie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăseste 18% în volum, au fost obtinute fără nici o îmbogătire, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 si 2205, si care:

1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în solutie egală sau mai mare de 3 bari; si

2. au o concentratie alcoolică care depăseste 1,2% în volum, dar care nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică si consumat de către aceasta si membrii familiei sale, cu conditia să nu fie vândut.

Băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri

Art. 171. - (1) În întelesul prezentului titlu, băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, reprezintă:

a) alte băuturi fermentate linistite care se încadrează la codurile NC 2204 si 2205 si care nu sunt prevăzute la art. 170, ca si toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu exceptia altor băuturi fermentate spumoase, asa cum sunt definite la lit. b), si a produsului prevăzut la art. 169, având:

1. o concentratie alcoolică ce depăseste 1,2% în volum, dar nu depăseste 10% în volum; sau

2. o concentratie alcoolică ce depăseste 10% în volum, dar nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 si 2205, care nu intră sub incidenta art. 170 si care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în solutie egală sau mai mare de 3 bari, si care:

1. au o concentratie alcoolică care depăseste 1,2% în volum, dar nu depăseste 13% în volum; sau

2. au o concentratie alcoolică care depăseste 13% în volum, dar nu depăseste 15% în volum si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, fabricate de persoana fizică si consumate de către aceasta si membrii familiei sale, cu conditia să nu fie vândute.

Produse intermediare

Art. 172. - (1) În întelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezintă toate produsele  care au o concentratie alcoolică ce depăseste 1,2% în volum, dar nu depăseste 22% în volum, si care se încadrează la codurile: NC 2204, 2205 si 2206 00, dar care nu intră sub incidenta art. 169-171.

(2) se consideră produse intermediare si orice băutură fermentată linistită prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentratie alcoolică ce depăseste 5,5% în volum si care nu rezultă în întregime din fermentare, si orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o concentratie alcoolică ce depăseste 8,5% în volum si care nu rezultă în întregime din fermentare.

Alcool etilic

Art. 173. - În întelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintă:

a) toate produsele care au o concentratie alcoolică ce depăseste 1,2% în volum si care sunt încadrate la codurile NC 2207 si 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;

b) produsele care au o concentratie alcoolică ce depăseste 22% si care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 si 2206 00;

c) tuică si rachiuri de fructe;

d) orice alt produs, în solutie sau nu, care contine băuturi spirtoase potabile.

Produse din tutun

Art. 174. - (1) În întelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt:

a) tigarete;

b) tigări si tigări de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în tigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră tigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare si care nu sunt tigări sau tigări de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

c) rulourile de tutun care se pot înfăsura în hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

d) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră tigări sau tigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

a) rulourile de tutun care contin tutun natural;

b) rulourile de tutun care au un învelis exterior din tutun natural;

c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, învelis exterior de culoarea normală a unei tigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, dacă este cazul, si un liant, cu conditia ca:

1. învelisul si liantul să fie din tutun reconstituit;

2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau mustiucul, să nu fie sub 1,2 grame; si

3. învelisul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascutit de minimum 30 grade fată de axa longitudinală a tigării.

d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, învelis exterior de culoare normală a unei tigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, dacă este cazul, cu conditia ca:

1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul si mustiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; si

2. circumferinta ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea tigării să nu fie sub 34 mm.

e) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) si are învelisul din tutun natural, învelisul si liantul din tutun reconstituit sau învelisul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat:

a) tutunul tăiat sau fărâmitat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăti, si care poate fi fumat fără prelucrare industrială;

b) deseurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) si (3);

c) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în tigarete:

a) tutunul de fumat, asa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lătime sub 1 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lătime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea tigaretelor.

(6) Se consideră alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun de fumat tăiat fin.

(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două tigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăsească 18 cm; ca trei tigarete - când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăsească 27 cm, si asa mai departe.

Uleiuri minerale

Art. 175. - (1) În întelesul prezentului titlu, uleiuri minerale sunt:

a) produsele cu codul NC 2706 00 00;

b) produsele cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30; 2707 50; 2707 91 00; 2707 99 11; 2707 99 19;

c) produsele cu codul NC 2709 00;

d) produsele cu codul NC 2710;

e) produsele cu codul NC 2711, inclusiv metanul si propanul, pure din punct de vedere chimic, dar fără gazul natural;

f) produsele cu codurile: NC 2712 10; 2712 20; 2712 90 (fără produsele de la 2712 90 11 si 2712 90 19);

g) produsele cu codul NC 2715 00 00;

h) produsele cu codul NC 2901;

i) produsele cu codurile: NC 2902 11 00; 2902 19 90; 2902 20 00; 2902 30 00; 2902 41 00; 2902 42 00; 2902 43 00 si 2902 44 00;

j) produsele cu codurile NC 3403 11 00 si 3403 19;

k) produsele cu codul NC 3811;

l) produsele cu codul NC 3817 00.

(2) Uleiurile minerale pentru care se datorează accize sunt:

a) benzină cu plumb cu codurile: NC 2710 11 31; 2710 11 51 si 2710 11 59; b) benzină fără plumb cu codurile: NC 2710 11 41; 2710 11 45 si 2710 11 49;

c) motorină cu codurile: NC 2710 19 41; 2710 19 45 si 2710 19 49;

d) păcură cu codurile: NC 2710 19 61; 2710 19 63; 2710 19 65 si 2710 19 69;

e) gazul petrolier lichefiat cu codurile: NC 2711 12 11 până la 2711 19 00;

f) gazul metan cu codul NC 2711 29 00;

g) petrol lampant cu codurile NC 2710 19 21 si 2710 19 25;

h) benzen, toluen, xileni si alte amestecuri de hidrocarburi aromatice cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30 si 2707 50.

(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburantului echivalent.

(4) Pe lângă produsele accizabile prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv ori pentru a creste volumul final al carburantilor este impozitat drept carburant. Nivelul accizei va fi cel prevăzut pentru benzină cu plumb.

(5) Orice hidrocarbură, cu exceptia cărbunelui, lignitului, turbei sau a oricărei alte hidrocarburi solide similare sau a gazului natural, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire, este accizată cu acciza aplicabilă uleiului mineral echivalent.

(6) Consumul de uleiuri minerale în incinta unui loc de productie de uleiuri minerale nu este considerat fapt generator de accize atunci când se efectuează în scopuri de productie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de productie si, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră ca un fapt generator de accize.

 

SECTIUNEA a 3-a

Nivelul accizelor

 

Nivelul accizelor

Art. 176. - Nivelul accizelor pentru următoarele produse este:

 

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse

U.M.

 

Acciza*) 

(echivalent

euro/U.M.)

0

1

2

3

1.

Bere, din care:

hl/1 grad Plato1)

0,55

 

1.1. Bere produsă de producătorii independenti cu o capacitate de productie anuală ce nu depăseste 200 mii hl

 

0,47

2.

Vinuri

hl de produs

 

 

2.1. Vinuri linistite

0,00

 

2.2. Vinuri spumoase

42,00

3.

Băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri

hl de produs

 

 

3.1.linistite

0,00

 

3.2. spumoase

42,00

4.

Produse intermediare

hl de produs

45,00

5.

Alcool etilic

hl alcool pur2)

150,00

 

Produse din tutun

 

 

6.

Tigarete

1.000 tigarete

4,47+32%

7.

Tigări si tigări de foi

1.000 bucăti

8,00

8.

Tutun destinat fumatului din care:

kg

16,00

 

8.1. Tutun destinat rulării în tigarete

kg

11,00

 

Uleiuri minerale

 

 

9.

Benzine cu plumb

tonă

1.000 litri

404,00

311,00

10.

Benzine fără plumb

tonă

1.000 litri

347,00

267,00

11.

Motorine

tonă

221,00

 

11.1. Motorine, exclusiv tipul EURO (EN590)

1.000 litri

190,00

 

11.2.Motorine EURO (EN590)

1.000 litri

186,00

12.

Păcură

tonă

0,00

13.

Gaze petroliere lichefiate, din care:

tonă

100,00

 

13.1. Utilizate în consum casnic3)

tonă

0,00

14.

Gaz metan

tonă

0,00

15.

Petrol lampant (inclusiv kerosen)4)

tonă

404,00

16.

Benzen, toluen, xileni si alte amestecuri de hidrocarburi aromatice

tonă

404,00


*) Nivelul accizelor armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1 iulie 2004, prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, la Capitolul 10 - Impozitarea.

1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, continută în 100 g de solutie măsurată la origine, la temperatura de 20s/4sC.

2) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentratia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20sC, continut într-o cantitate dată de produs alcoolic.

3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se întelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.

4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.

 

Calculul accizei pentru tigarete

Art. 177. - (1) Pentru tigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică si acciza ad valorem.

(2) Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de tigarete.

(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra pretului maxim de vânzare cu amănuntul.

(4) Pretul maxim de vânzare cu amănuntul este pretul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianti si care include toate taxele si impozitele.

(5) Pretul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de tigarete se stabileste de către persoana care produce tigaretele în România sau care importă tigaretele si este adus la cunostintă publică în conformitate cu cerintele prevăzute de norme.

(6) Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a tigaretelor pentru care nu s-au stabilit si declarat preturi maxime de vânzare cu amănuntul.

(7) Este interzisă vânzarea de tigarete, de către orice persoană, la un pret ce depăseste pretul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.

 

SECTIUNEA a 4-a

Regimul de antrepozitare

 

Reguli generale

Art. 178. - (1) Productia si/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea si/sau depozitarea de produse accizabile.

(3) Produsele accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.

(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

(5) Detinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plătii accizelor, atrage plata acestora.

(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livrează uleiuri minerale către avioane si nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty-free.

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate functiona numai pe baza autorizatiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.

(2) În vederea obtinerii autorizatiei pentru ca un loc să functioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intentionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă în modul si sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să contină informatii si să fie însotită de documente cu privire la:

a) amplasarea si natura locului;

b) tipurile si cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse si/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea si alte informatii cu privire la persoana care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerintele prevăzute la art. 183.

(4) Persoana care intentionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însotită de o declaratie din partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atributii de control.

(5) Persoana care îsi manifestă în mod expres intentia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere.

Cererea va fi însotită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locatii.

Conditii de autorizare

Art. 180. - Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizatia de antrepozit fiscal pentru un  loc, numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, detinerea, depozitarea si/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potentiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, această cantitate poate fi diferentiată, în functie de grupa de produse depozitată;

b) locul este amplasat, construit si echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnati în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani;

f) persoana care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerintele prevăzute la art. 183.

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Art. 181. - (1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.

(2) Autorizatia va contine următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea si amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile si natura activitătii;

d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operatiuni de depozitare;

e) nivelul garantiei;

f) perioada de valabilitate a autorizatiei;

g) orice alte informatii relevante pentru autorizare.

(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă. O dată determinată, aceasta nu va putea fi depăsită, în conditiile autorizării existente.

Dacă această capacitate de depozitare depăseste maximul stabilit în autorizatie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacitătii de depozitare initiale, să se solicite o aprobare pentru circumstantele schimbate.

(4) Autorizatiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.

(5) Înainte de a fi modificată autorizatia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse si a motivelor acesteia.

(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autoritătii fiscale competente modificarea autorizatiei.

Respingerea cererii de autorizare

Art. 182. - (1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii.

(2) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislatiei în vigoare.

Obligatiile antrepozitarului autorizat

Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini următoarele cerinte:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garantie, în cazul productiei, transformării si detinerii de produse accizabile, precum si o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse, în conditiile stabilite prin norme;

b) să instaleze si să mentină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securitătii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să tină evidente exacte si actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare si produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale si expediate din antrepozitele fiscale, si să prezinte evidentele corespunzătoare, la cererea autoritătilor fiscale;

d) să tină un sistem corespunzător de evidentă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil si de securitate;

e) să asigure accesul autoritătilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare si în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritătile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure, în mod gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autoritătilor fiscale competente;

h) să cerceteze si să raporteze către autoritătile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) să înstiinteze autoritătile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum si a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garantiei constituite potrivit lit. a);

j) să se conformeze cu alte cerinte impuse prin norme.

Regimul de transfer al autorizatiei

Art. 184. - (1) Autorizatiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizati numiti si nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului sau a afacerii, autorizatia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Revocarea si anularea autorizatiei

Art. 185. - (1) Autoritatea fiscală competentă revocă autorizatia pentru un antrepozit fiscal, în următoarele situatii:

a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:

1. persoana a decedat;

2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală prevăzută la art. 180 lit. d); sau 3. activitatea desfăsurată este în situatie de faliment sau lichidare.

b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:

1. în legătură cu persoana juridică a fost initiată o procedură de faliment sau de lichidare; sau

2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală prevăzută la art. 180 lit. e);

c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea prevăzută în norme, conform art. 180 lit. a).

(2) Autoritatea fiscală competentă anulează autorizatia pentru un antrepozit fiscal, atunci când i-au fost oferite informatii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(3) Autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizatia pentru un antrepozit fiscal, dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerintele prevăzute la art. 183 sau la sectiunea a 6-a din prezentul capitol.

(4) Dacă autoritatea fiscală competentă hotărăste să revoce sau să anuleze autorizatia unui antrepozit fiscal, aceasta trebuie să trimită o notificare cu privire la această decizie către antrepozitarul autorizat. Cu exceptiile prevăzute la alin. (5), revocarea autorizatiei îsi produce efecte începând cu cea de-a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primeste notificarea.

(5) Antrepozitarul autorizat poate contesta o decizie de revocare sau anulare a autorizatiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislatiei în vigoare. Termenul de 15 zile prevăzut la alin. (4) se suspendă până la solutionarea contestatiei.

(6) Antrepozitarul autorizat poate renunta la autorizatia pentru un antrepozit fiscal, prin depunerea la autoritatea fiscală competentă a unei înstiintări în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei când renuntarea produce efecte.

 

SECTIUNEA a 5-a

Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

 

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 186. - Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinte:

a) deplasarea are loc între două antrepozite fiscale;

b) produsul este însotit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însotire, care satisface cerintele prevăzute în norme;

c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate tipul si cantitatea produsului aflat în interior;

d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;

e) autoritatea fiscală comptentă a primit garantia pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însotire

Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când sunt însotite de documentul administrativ de însotire. Modelul documentului administrativ de însotire va fi prevăzut în norme.

(2) În cazul deplasării produselor accizabile între două antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeste în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:

a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;

b) exemplarele 2, 3 si 4 ale documentului însotesc produsele accizabile pe parcursul miscării până la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă, în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu exceptiile prevăzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se păstrează de către acesta. Exemplarul 3 este transmis de către antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite si rămâne la autoritatea fiscală competentă, în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal primitor;

c) exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritătii fiscale competente în raza căreia îsi desfăsoară activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 188. - Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinte:

a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerintelor prevăzute la art. 186;

b) antrepozitul fiscal primitor indică, pe fiecare copie a documentului administrativ de însotire, tipul si cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum si orice discrepantă între produsul accizabil primit si produsul accizabil indicat de documentele administrative de însotire, semnând si înscriind data pe fiecare copie a documentului;

c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obtină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însotire a produselor accizabile primite, cu exceptiile prevăzute în norme;

d) în termen de 10 zile de la primirea produselor, antrepozitul fiscal primitor returnează o copie a documentului administrativ de însotire persoanei care a expediat produsul.

Obligatia de plată a accizelor pe durata deplasării

Art. 189. - (1) În cazul oricărei abateri de la cerintele prevăzute la art. 186-188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil.

(2) Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligatia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeste de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însotire, certificat în mod corespunzător.

(3) Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil aflat în regim suspensiv nu primeste documentul administrativ de însotire certificat în termen de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înstiinta în următoarele 3 zile autoritatea fiscală competentă cu privire la acest fapt si de a plăti accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.

Deplasarea uleiurilor minerale prin conducte fixe

Art. 190. - În cazul uleiurilor minerale deplasate în regim suspensiv, prin conducte fixe, pe lângă prevederile art. 188 si 189, antrepozitul fiscal expeditor are obligatia de a asigura autoritătilor fiscale competente, la cererea acestora, informatii exacte si actuale cu privire la deplasarea uleiurilor minerale.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal

Art. 191. - În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal de iesire din România sau între un birou vamal de intrare în România si un antrepozit fiscal, acciza se suspendă, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute de norme. Aceste conditii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186-190.

Momentul exigibilitătii accizelor

Art. 192. - (1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în conditiile prevăzute la art. 166.

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică si plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv si sunt îndeplinite oricare dintre următoarele conditii:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundatiilor sau altor cazuri de fortă majoră, dar numai în situatia în care autoritătii fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informatia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, detinerii sau deplasării produsului, dar numai în situatia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăseste limitele prevăzute în norme.

(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.

(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă si care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă sau se anulează autorizatia, acciza devine exigibilă la data revocării sau anulării autorizatiei.

(8) Accizele se calculează în cota si rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.

 

SECTIUNEA a 6-a

Obligatiile plătitorilor de accize

 

Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 193. - (1) Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

(2) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plătii accizelor este momentul înregistrării declaratiei vamale de import.

Depunerea declaratiilor de accize

Art. 194. - (1) Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaratie de accize pentru fiecare lună în care este valabilă autorizatia de antrepozit fiscal, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Declaratiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către antrepozitarii autorizati până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaratia.

(3) În situatiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b) si e) trebuie să se depună imediat o declaratie de accize la autoritatea fiscală competentă si, prin derogare de la art. 193, acciza se plăteste a doua zi după depunerea declaratiei.

Documente fiscale

Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau detinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau detinute de către alte persoane decât comerciantii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.

(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însotite de un document, astfel:

a) miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însotită de documentul administrativ de însotire;

b) miscarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însotită de factura fiscală ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;

c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însotit de factură sau aviz de însotire.

Evidente contabile

Art. 196. - Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a tine registre contabile precise, care să contină suficiente informatii pentru ca autoritătile fiscale să poată verifica respectarea prezentului titlu, conform legislatiei în vigoare.

Responsabilitătile antrepozitarilor autorizati si ale autoritătilor fiscale competente

Art. 197. - (1) Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, poartă răspunderea pentru calcularea corectă si plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a declaratiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prezentului titlu si cu legislatia vamală în vigoare.

(2) Accizele se administrează de autoritătile fiscale competente si de autoritătile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu si în legislatia vamală în vigoare.

Garantii

Art. 198. - (1) După acceptarea conditiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul  autorizat depune la autoritatea fiscală competentă o garantie, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Garantiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garantii reale si personale.

(3) Modul de calcul, valoarea si durata garantiei vor fi prevăzute în norme.

(4) Valoarea garantiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizati sau în nivelul de accize datorat.

 

SECTIUNEA a 7-a

Scutiri la plata accizelor

 

Scutiri generale

Art. 199. - (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:

a) livrarea în contextul relatiilor consulare sau diplomatice;

b) organizatiile internationale recunoscute ca atare de către autoritătile publice ale României, în limitele si în conditiile stabilite prin conventiile internationale, care pun bazele acestor organizatii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;

c) fortele armate apartinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu exceptia Fortelor Armate ale României;

d) rezerva de stat si rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor si al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele si în conformitate cu cerintele prevăzute de legislatia vamală în vigoare.

Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

Art. 200. - (1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice atunci când sunt:

a) denaturate conform prescriptiilor legale si utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

b) utilizate pentru producerea otetului;

c) utilizate pentru producerea de medicamente;

d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentratie ce nu depăseste 1,2% în volum;

e) utilizate în scop medical în spitale si farmacii;

f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu conditia ca în fiecare caz concentratia de alcool să nu depăsească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compozitia ciocolatei si 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compozitia altor produse;

g) esantioane pentru analiză sau teste de productie necesare sau în scopuri stiintifice;

h) utilizate în procedee de fabricatie, cu conditia ca produsul finit să nu contină alcool;

i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;

j) utilizate în industria cosmetică.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum si produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Scutiri pentru uleiuri minerale

Art. 201. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:

a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;

b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru aeronave, altele decât aviatia turistică în scop privat. Prin aviatie turistică în scop privat se întelege utilizarea unei aeronave, de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritătilor publice;

c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru navigatia maritimă internatională si pentru navigatia pe căile navigabile interioare, altele decât navigatiile de agrement în scop privat. Prin navigatie de agrement în scop privat se întelege utilizarea oricărei ambarcatiuni, de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritătilor publice;

d) uleiurile minerale utilizate în cadrul productiei de electricitate si în centralele electrocalogene;

e) uleiurile minerale utilizate în scopul testării aeronavelor si vapoarelor;

f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

g) uleiurile minerale care intră în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul;

h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

i) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bătrâni si orfelinatelor;

j) orice ulei mineral utilizat de către persoane fizice drept combustibil pentru încălzirea locuintelor;

k) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic si apă caldă;

l) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producători sau importatori, utilizat în scop industrial;

m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconventional (bio-diesel).

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

 

SECTIUNEA a 8-a

Marcarea produselor alcoolice si a produselor din tutun

 

Reguli generale

Art. 202. - (1) Prevederile prezentului capitol se aplică următoarelor produse accizabile:

a) produse intermediare si alcool etilic, cu exceptiile prevăzute prin norme;

b) produse din tutun.

(2) Nu este supus obligatiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei sectiuni.

Responsabilitatea marcării

Art. 203. - (1) Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizati sau importatorilor.

(2) Importatorul transmite producătorului extern marcajele, sub forma si în maniera prevăzute în norme, în vederea aplicării efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Proceduri de marcare

Art. 204. - (1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre, banderole sau etichete.

(2) Dimensiunea si elementele ce vor fi inscriptionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.

(3) Antrepozitarul autorizat sau importatorul este obligat să aplice marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete deteriorate sau marcate altfel decât s-a prevăzut la alin. (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Eliberarea marcajelor

Art. 205 - (1) Autoritatea fiscală competentă are obligatia de a elibera marcajele, potrivit prevederilor prezentului articol si normelor.

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

a) persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, în baza autorizatiei de importator. Autorizatia de importator se acordă de către autoritatea fiscală competentă, în conditiile prevăzute în norme;

b) antrepozitarii autorizati care produc sau îmbuteliază produsele accizabile prevăzute la art. 202.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscală competentă, sub forma si în maniera prevăzute în norme.

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată, autorizată de autoritatea fiscală competentă pentru tipărirea acestora, în conditiile prevăzute în norme.

(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea tigaretelor si a altor produse din tutun se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse, conform prevederilor din norme.

Confiscarea produselor din tutun

Art. 206. - (1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementează modul si conditiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, produsele din tutun confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizati pentru productia de produse din tutun sau importatorilor de astfel de produse, după cum urmează:

a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de fabricatie al antrepozitarilor autorizati sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în totalitate acestora;

b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatorul de fabricatie al antrepozitarilor autorizati sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizati pentru productia de produse din tutun, a căror cotă de piată reprezintă peste 5%.

(2) Repartizarea fiecărui lot de produse din tutun confiscate, preluarea acestora de către antrepozitarii autorizati si importatori, precum si procedura de distrugere se efectuează conform normelor.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat si importator are obligatia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul si depozitarea cantitătilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

 

CAPITOLUL II

Alte produse accizabile

 

Sfera de aplicare

Art. 207. - Următoarele produse sunt supuse accizelor:

a) cafea verde cu codurile NC 0901 11 00 si 0901 12 00;

b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 si 0901 90 90;

c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 si 2101 12;

d) confectii din blănuri naturale cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 si 6506 92 00, cu exceptia celor de iepure, oaie, capră;

e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 si 9405 91;

f) bijuterii din aur si/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu exceptia verighetelor;

g) autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv din import rulate, cu codurile: NC 8703 21; 8703 22; 8703 23 19; 8703 23 90; 8703 24; 8703 31; 8703 32 19; 8703 32 90; 8703 33 19 si 8703 33 90;

h) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 si 3303 00 90;

i) aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar incorporând un receptor de semnale videofonice cu codul NC 8521; combine audio cu codurile: NC 8519; 8520 si 8527;

j) dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau compact disc cu codul NC 8527;

k) aparate de luat imagini fixe si alte camere video cu înregistrare cu codul NC 8525 40; aparate fotografice numerice cu codul NC 8525 40;

l) cuptoare cu microunde cu codul NC 8516 50 00;

m) aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp, cu codul NC 8415 10 10;

n) arme de vânătoare si arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport, cu codurile: NC 9302 00; 9303; 9304 00 00 si 9307 00 00;

o) iahturi si bărci cu motor pentru agrement cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 si 8903 99.

Nivelul si calculul accizei

Art 208. - (1) În cazul cafelei verzi, acciza este egală cu echivalentul în lei a 850 euro pe tonă.

(2) În cazul cafelei prăjite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, acciza este egală cu echivalentul în lei a 1.250 euro pe tonă.

(3) În cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubilă, acciza este egală cu echivalentul în lei a 5 euro pe kilogram.

(4) Nivelul accizelor pentru alte produse:

 

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse

Acciza  (%)

1.

Confectii din blănuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capră)

40

2.

Articole din cristal1)

50

3.

Bijuterii din aur si/sau din platină, cu exceptia verighetelor

20

4.

Produse de parfumerie

 

4.1.

Parfumuri, din care:

30

 

- ape de parfum

20

4.2.

Ape de toaletă, din care:

10

 

- ape de colonie

5

5.

Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice; combine audio2)

15

6.

Dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau compact disc

15

7.

Aparate de luat imagini fixe si alte camere video cu înregistrare; aparate fotografice numerice

25

8.

Cuptoare cu microunde

15

9.

Aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp

15

10.

Arme de vânătoare si arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport

50

11.

Iahturi si bărci cu motor pentru agrement

25

 

(5) Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren, inclusiv din import rulate:

 

Tipul autoturismului

 

Acciza pentru autoturisme noi

(%)

Acciza pentru

autoturisme rulate (%)

1. Autoturisme echipate cu motor cu benzină:

 

 

a) cu capacitate cilindrică sub 1.601 cm3

0

1,5

b) cu capacitate cilindrică între 1.601 si 1.800 cm3

1,5

4,5

c) cu capacitate cilindrică între 1.801 si 2.000 cm3

3

9

d) cu capacitate cilindrică între 2.001 si 2.500 cm3

6

18

e) cu capacitate cilindrică de peste 2.500 cm3

9

27

2. Autoturisme echipate cu motor Diesel:

 

 

a) cu capacitate cilindrică sub 1.601 cm3

0

1,5

b) cu capacitate cilindrică între 1.601 si 2.000 cm3

1,5

4,5

c) cu capacitate cilindrică între 2.001 si 2.500 cm3

3

9

d) cu capacitate cilindrică între 2.501 si 3.100 cm3

6

18

e) cu capacitate cilindrică de peste 3.100 cm3

9

27


1) Prin cristal se întelege sticla având un continut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate.

Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeasi carcasă sau în module) cel putin patru aparate sau functiuni diferite, dintre care cel putin trei sunt functiuni audio (receptie, înregistrare pe bandă magnetică, înregistrare pe compact disc, reproducere disc patefon, reproducere compact disc, reproducere bandă magnetică etc.).

 

(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori si cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată si se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură, asupra cantitătilor importate.

(7) În cazul produselor prevăzute la alin. (4) si (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată si se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:

a) pentru produsele din productia internă - preturile de livrare, mai putin accizele, respectiv pretul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obtinerea produsului respectiv;

b) pentru produsele din import - valoarea în vamă stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale si alte taxe speciale, după caz.

Plătitori de accize

Art. 209. - (1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207, cu exceptia celor  prevăzute la lit. a)-c), sunt agentii economici - persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate - care produc sau importă astfel de produse.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c), plătitori de accize sunt agentii economici importatori.

(3) Plătitori de accize sunt si persoanele fizice care introduc în tară autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv rulate.

Scutiri

Art. 210. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:

a) produsele exportate direct de agentii economici producători sau prin agenti economici care îsi desfăsoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin agenti economici comisionari, de către producătorii care detin în proprietate utilajele si instalatiile de productie necesare pentru realizarea acestor produse;

b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu.

Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordă cu conditia depunerii de către agentul economic importator a unei garantii egale cu valoarea accizelor aferente. Această garantie va fi restituită agentului economic numai cu conditia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intră sub incidenta acestor prevederi bunurile prevăzute la art. 208 alin. (5), atunci când aceste bunuri sunt plasate în baza unor contracte de leasing ce se derulează în conditiile prevăzute de lege, în regim vamal de tranzit, de admitere temporară sau de import, pe durata contractului de leasing;

c) orice produs importat, provenit din donatii sau finantat direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifică si tehnică, acordat institutiilor de învătământ, sănătate si cultură, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel national, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate;

d) produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Agentii economici exportatori de cafea prăjită, obtinută din operatiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de acestia, pot solicita autoritătilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor plătite în vamă, aferente numai cantitătilor de cafea verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată.

(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) si (2) este stabilită în norme.

Exigibilitatea

Art. 211. - Momentul exigibilitătii accizei intervine:

a) pentru produsele din productia internă, la data efectuării livrării, la data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă si publicitate si, respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în oricare alt scop decât comercializarea;

b) pentru produsele importate, la data înregistrării declaratiei vamale de import.

Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 212. - (1) Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din import, plata se face la momentul înregistrării declaratiei vamale de import.

Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate

Art. 213. - (1) Agentii economici plătitori de accize, care au efectuat tranzactii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale care ulterior au fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligatia ca, în termen de 30 de zile calendaristice din momentul înregistrării pierderii, distrugerii sau deteriorării, să reconstituie, pe baza evidentelor contabile, accizele aferente acestor tranzactii.

(2) În situatia nereconstituirii obligatiilor fiscale de către agentul economic, autoritatea fiscală competentă va stabili suma acestora prin estimare, înmultind numărul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte de data constatării pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor fiscale.

Declaratiile de accize

Art. 214. - (1) Orice agent economic plătitor de accize are obligatia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaratie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Declaratiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă, de către agentii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaratia.

 

CAPITOLUL III

Impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internă

 

Dispozitii generale

Art. 215. - (1) Pentru titeiul si gazele naturale din productia internă, agentii economici autorizati, potrivit legii, datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), nu se datorează impozit pentru cantitătile de titei si gaze naturale livrate cu titlu de redeventă.

(3) Impozitul datorat este:

a) pentru titei - 4 euro/tonă;

b) pentru gazele naturale - 7,40 euro/1.000 m3.

(4) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea sumelor fixe prevăzute la alin. (3), asupra cantitătilor livrate.

(5) Momentul exigibilitătii impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internă intervine la data efectuării livrării.

Scutiri

Art. 216. - Sunt scutite de plata acestor impozite cantitătile de titei si gaze naturale din productia internă, exportate direct de agentii economici producători.

Declaratiile de impozit

217. - (1) Orice agent economic, plătitor de impozit la titeiul si la gazele naturale din productia internă, are obligatia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaratie de impozit pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă.

(2) Declaratiile de impozit se depun la autoritatea fiscală competentă de către agentii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaratia.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii comune

 

Conversia în lei a sumelor exprimate în euro

Art. 218. - Valoarea în lei a accizelor si impozitelor datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României pentru ultima zi a lunii care precede începutul trimestrului calendaristic. Acest curs se utilizează pe toată durata trimestrului următor.

Obligatiile plătitorilor A

Art. 219. - (1) Agentii economici plătitori de accize si de impozit la titeiul si la gazele naturale din productia internă sunt obligati să se înregistreze la autoritatea fiscală competentă, conform dispozitiilor legale în materie.

(2) Agentii economici au obligatia să calculeze accizele si impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internă, după caz, să le evidentieze distinct în factură si să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzători pentru exactitatea calculului si vărsarea integrală a sumelor datorate.

(3) Plătitorii au obligatia să tină evidenta accizelor si a impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internă, după caz, conform prevederilor din norme.

Decontările între agentii economici

Art. 220. - (1) Decontările între agentii economici, furnizori de produse accizabile, si agentii economici, cumpărători ai acestor produse, se vor face integral prin unităti bancare.

(2) Nu intră sub incidenta prevederilor alin. (1):

a) livrările de produse supuse accizelor către agentii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;

b) livrările de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligatiilor fată de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor, dacă actele normative speciale nu prevăd altfel.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii

 

Derogări

Art. 221. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 178 alin. (2), până la data de 1 ianuarie 2007 depozitarea uleiurilor minerale în regim suspensiv de accize este permisă numai într-un antrepozit fiscal de productie.

(2) Prin derogare de la art. 192 si 193, până la data de 1 ianuarie 2007, livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de productie se efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitătii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaratiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferente dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor si valoarea accizelor aferente cantitătilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agentii economici producători, în decursul lunii precedente.

(3) În cazul importurilor de produse supuse marcării, potrivit prezentului titlu, până la data de 1 ianuarie 2007, fiecare comandă de marcaje va fi aprobată de către autoritatea fiscală competentă numai dacă importatorul va prezenta dovada plătii în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu valoarea accizelor corespunzătoare cantitătilor de produse pentru care s-au solicitat marcaje.

 

TITLUL VIII

Măsuri speciale privind supravegherea productiei, importului si circulatiei unor produse accizabile

 

CAPITOLUL I

Sistemul de supraveghere a productiei de alcool etilic

 

Sfera de aplicare

Art. 222. - Sistemul de supraveghere se aplică tututor antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic nedenaturat si distilate.

Supraveghetorii fiscali

Art. 223. - (1) Pentru fiecare antrepozit fiscal de productie de alcool etilic si de distilate vor  fi desemnati reprezentanti permanenti ai autoritătii fiscale competente, denumiti în continuare supraveghetori fiscali. Prezenta supraveghetorilor fiscali va fi asigurată pe tot parcursul desfăsurării procesului de productie, respectiv pe cele trei schimburi si în zilele de sărbători legale.

(2) Antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool etilic si de distilate vor întocmi si vor depune la autoritatea fiscală competentă, o dată cu cererea de autorizare, un program de lucru defalcat pe luni, care să prevadă cantitatea estimată a se obtine într-un an, în functie de capacitatea instalată.

Mijloace de măsurare a productiei de alcool

Art. 224. - (1) În vederea înregistrării corecte a întregii productii de alcool etilic si de distilate obtinute, fiecare antrepozit fiscal de productie de alcool etilic si de distilate trebuie să fie dotat obligatoriu de către antrepozitarul autorizat cu mijloace de măsurare, denumite în continuare contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, necesare pentru determinarea cantitătii de alcool etilic si de distilate, precum si cu mijloace de măsurare legale pentru determinarea concentratiei alcoolice pentru fiecare sortiment de aclool etilic si de distilate. Mijloacele de măsurare si măsurătorile efectuate cu acestea se supun, în mod obligatoriu, controlului metrologic al statului, conform legii în domeniu.

(2) În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la iesirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la iesirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat si la iesirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie contorizate toate cantitătile de alcool rezultate.

(3) În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de distilate, contoarele vor fi amplasate la iesirea din coloanele de distilare sau, după caz, la iesirea din instalatiile de distilare.

(4) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantităti de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.

Certificate de calibrare

Art. 225. - Antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool si de distilate sunt obligati să prezinte supraveghetorilor fiscali certificate de calibrare, eliberate de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru toate rezervoarele si recipientele în care se depozitează alcoolul, distilatele si materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.

Sigilii

Art. 226. - (1) Pe întregul flux tehnologic de la iesirea alcoolului brut, rafint si tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, si până la contoare, inclusiv la acestea, se vor aplica sigilii. În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de distilate, sigiliile se vor aplica la iesirea distilatelor din coloanele de distilare sau din instalatiile de distilare. În toate situatiile, sigiliile vor fi aplicate si pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de măsură si control, pe orice orificii si robineti existenti pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.

(2) Aparatele si piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare, rafinare, precum si de pe tot circuitul instalatiilor de distilare trebuie îmbinate în asa fel încât să poată fi sigilate. Sigiliile apartin autoritătii fiscale competente, vor fi înseriate si vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operatiunile de sigilare si desigilare se vor efectua de către supraveghetorul fiscal desemnat, astfel încât să nu se deterioreze aparatele si piesele componente. Amprentele sigiliilor aplicate trebuie să fie mentinute intacte. Sigilarea si desigilarea vor fi consemnate într-un proces-verbal.

(3) Sigiliile prevăzute la alin. (2) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor, conform reglementărilor specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legală.

(4) Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin. (2), si a caracteristicilor acestora, uniformizarea si/sau personalizarea, precum si coordonarea tuturor operatiunilor ce se impun revin Ministerului Finantelor Publice, respectiv directiei cu atributii administrative.

Receptia materiilor prime

Art. 227. - (1) Receptia cantitativă a materiilor prime intrate în antrepozitul fiscal, precum si introducerea lor în procesul de fabricatie se fac cu mijloace de măsurare legale.

(2) În cazul în care, pentru producerea alcoolului etilic si a distilatelor, se achizitionează materii prime de la persoane fizice, borderourile de achizitie si documentele de receptie se întocmesc în 2 exemplare si vor purta, în mod obligatoriu, viza supraveghetorului fiscal. Un exemplar al acestor documente rămâne la antrepozitul fiscal care a achizitionat materia primă, iar exemplarul 2, la persoana fizică furnizoare.

Obligatiile supraveghetorilor fiscali

Art. 228. - (1) Supraveghetorii fiscali au obligatia să verifice:

a) existenta certificatelor de calibrare pentru rezervoarele si recipientele de depozitare a alcoolului, a distilatelor si a materiilor prime din care provin acestea;

b) înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime;

c) înscrierea corectă a alcoolului si a distilatelor obtinute, în raporatele zilnice de productie si în documentele de transfer-predare către antrepozite de prelucrare sau de depozitare de produse finite, în concordantă cu înregistrările mijloacelor de măsurare;

d) concordanta dintre normele de consum de materii prime, consumul energetic lunar si productia de alcool si distilate obtinută;

e) realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat, tehnic si distilate, înscrise în evidentele operative ale antrepozitelor de depozitare de astfel de produse;

f) centralizatorul lunar al documentelor de transfer către antrepozitele de prelucrare a alcoolului si a distilatelor;

g) concordanta dintre cantitătile de alcool si de distilate eliberate din antrepozitul fiscal de productie cu cele înscrise în documentele fiscale;

h) modul de calcul, de evidentiere si de virare a accizelor datorate pentru alcool si distilate, precum si pentru băuturile spirtoase realizate de către antrepozitarul autorizat de productie, care îsi desfăsoară activitatea în sistem integrat;

i) depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a declaratiilor privind obligatiile de plată cu titlu de accize si a decontului de accize, în conformitate cu prevederile legale;

j) orice alte documente si operatiuni care să conducă la determinarea exactă a obligatiilor către bugetul de stat;

k) înregistrarea corectă a operatiunilor de import si export, în situatia în care antrepozitarul autorizat desfăsoară astfel de operatiuni.

(2) De asemenea, supraveghetorii fiscali au obligatia de a înregistra, într-un registru special, toate cererile antrepozitarilor autorizati de productie sau ale organelor de control privind sigilarea sau desigilarea instalatiilor.

(3) În vederea certificării realitătii tuturor operatiunilor reflectate în documentele aferente productiei de alcool si de distilate, începând de la intrarea materiei prime până la livrarea alcoolului si a distilatelor către sectiile de prelucrare sau către terti, toate documentele întocmite, inclusiv documentele fiscale, vor fi prezentate obligatoriu supraveghetorului fiscal desemnat pentru a fi vizate de acesta.

Desigilarea instalatiilor

Art. 229. - (1) Desigilarea aparatelor si a pieselor de pe tot fluxul tehnologic se face numai în baza unei solicitări scrise, justificate, din partea antrepozitului fiscal de productie de alcool si de distilate sau în situatii de avarie.

(2) Cererea de desigilare se transmite supraveghetorului fiscal cu cel putin trei zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operatiunii propriu-zise, care va proceda la desigilare. La desigilare, supraveghetorul fiscal întocmeste un proces-verbal de desigilare. În procesul-verbal se vor consemna data si ora desigilării, cantitatea de alcool si de distilate - în litri si în grade - înregistrată de contoare la momentul desigilării, precum si stocul de alcool si de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare si în recipiente.

(3) Se interzice antrepozitarilor autorizati deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat să solicite prezenta supraveghetorului fiscal pentru constatarea cauzelor deteriorării accidentale a sigiliului sau ale avariei.

(4) Dacă antrepozitarul autorizat constată un incident sau o disfunctie în functionarea unui contor, acesta trebuie să facă imediat o declaratie supraveghetorului fiscal, care va fi consemnată într-un registru special destinat acestui scop, procedându-se imediat la remedierea defectiunii. Totodată, antrepozitarul autorizat va solicita prezenta reprezentantului autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităti de reparatii ale mijloacelor de măsurare din categoria respectivă, în vederea desigilării mijloacelor de măsurare, a repunerii lor în stare de functionare si a resigilării.

(5) Contoarele defecte pot fi înlocuite, sub supraveghere metrologică, cu alte contoare de rezervă, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire, întocmit de supraveghetorul fiscal, a indicilor de la care se reia activitatea.

(6) Dacă timpul de remediere a contoarelor depăseste 24 de ore, se suspendă activitatea de productie a alcoolului si a distilatelor. Instalatiile respective vor fi sigilate.

(7) Suspendarea se face în baza unui proces-verbal de suspendare, încheiat în 3 exemplare de către supraveghetorul fiscal, în prezenta reprezentantului legal al antrepozitarului autorizat.

(8) În procesul-verbal încheiat se vor mentiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activitătii, data si ora întreruperii acesteia, stocul de alcool si de distilate existent la acea dată si indicii înregistrati de contoare în momentul suspendării activitătii.

(9) Originalul procesului-verbal de desigilare sau de suspendare, după caz, se depune la autoritatea fiscală competentă, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rămâne la antrepozitarul autorizat, iar exemplarul al treilea se păstrează de către supraveghetorul fiscal.

(10) Reluarea activitătii după desigilarea instalatiilor respective se va face în baza unei declaratii de remediere a defectiunii, întocmită de antrepozitarul autorizat si vizată de supraveghetorul fiscal, însotită de un aviz eliberat de specialistul care a efectuat remedierea.

Supraveghetorul fiscal va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.

 

CAPITOLUL II

Sistemul de supraveghere a circulatiei alcoolului etilic si a distilatelor în vrac din productia internă sau din import

 

Conditii de calitate

Art. 230. - Alcoolul etilic si distilatele livrate de către antrepozitarii autorizati pentru productie, către utilizatorii legali, trebuie să se încadreze în prevederile standardelor legale în vigoare.

Fiecare livrare va fi însotită de buletine de analiză completate conform standardelor legale în vigoare, eliberate de laboratorul propriu al producătorului, dacă acesta a fost agreat, sau emise de alte laboratoare autorizate. Buletinele de analiză vor cuprinde cel putin 7 parametri fizico-chimici, prevăzuti de standardele legale în vigoare.

Transportul în vrac

Art. 231. - (1) Toate cisternele si recipientele prin care se vor transporta cantitătile de alcool si de distilate vor purta sigiliul surpaveghetorului fiscal si vor fi însotite de documentele fiscale prevăzute la titlul VII.

(2) Supraveghetorul fiscal, care a procedat la sigilarea cisternelor sau a recipientelor de transport al alcoolului si al distilatelor în vrac, va comunica în aceeasi zi, la autoritatea fiscală competentă, data plecării transportului de alcool si de distilate, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, cantitatea expediată si data aproximativă a sosirii acestuia.

(3) La sosirea efectivă a alcolului si a distilatelor la destinatie, agentul economic beneficiar este obligat să solicite autoritătii fiscale competente desemnarea unui reprezentant fiscal care, în maximum 24 de ore, va efectua verificarea documentelor de transport si a datelor înscrise în documentul de însotire, după care va proceda la desigilarea cisternelor sau a recipientelor.

Conditii de livrare

Art. 232. - (1) Livrarea alcoolului si a distilatelor în vrac se va face direct de la antrepozitarul autorizat pentru productie sau de la importator către utilizatorii legali.

(2) Livrarea în vrac a alcoolului etilic si a distilatelor în scopul obtinerii de băuturi alcoolice altor beneficiari decât antrepozitarii autorizati pentru productia de astfel de băuturi este interzisă.

(3) Antrepozitarii autorizati pentru productie si importatorii pot livra alcool în vrac, pentru consum, direct spitalelor, farmaciilor si agentilor economici utilizatori legali de alcool, altii decât producătorii de băuturi alcoolice.

(4) Alcoolul etilic tehnic îmbuteliat poate fi comercializat numai de către antrepozitarul autorizat pentru productia de alcool etilic si numai sub formă de alcool etilic tehnic denaturat, conform standardelor legale în vigoare.

(5) Comercializarea în vrac si utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolică sub 96,0% în volum, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, este interzisă.

(6) Productia de alcool sanitar de către alti producători decât antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool etilic este interzisă.

(7) Comercializarea pe piata internă a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.

 

CAPITOLUL III

Sistemul de supraveghere pentru tuică si rachiuri de fructe

 

Mijloace de măsurare

Art. 233. - (1) În vederea înregistrării corecte a productiei de tuică si rachiuri de fructe, fiecare antrepozitar autorizat este obligat să se doteze cu mijloace de măsurare volumetrică, denumite contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum si cu mijloace legale de măsurare a concentratiei alcoolice a materiei prime si a produselor rezultate din prelucrarea acestora instalatiile de fabricatie fiind în mod obligatoriu sigilate în aceleasi conditii ca si în cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic sau de distilate.

(2) Cazanele individuale ale producătorilor de tuică si rachiuri de fructe, a căror productie este destinată vânzării, vor fi livrate si vor fi dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum si cu mijloace de măsurare legală a concentratiei alcoolice a produselor obtinute.

Sigilarea si desigilarea instalatiilor

Art. 234. - (1) Pentru controlul cantitătilor de tuică si rachiuri de fructe, pe perioada de nefunctionare, instalatiile sau cazanele de fabricatie detinute de antrepozitarii autorizati vor fi sigilate suplimentar de către autoritatea fiscală competentă.

(2) După primirea materiei prime în vederea distilării, detinătorii de astfel de instalatii sau cazane vor solicita, în scris, autoritătii fiscale competente desigilarea acestora. Data si ora desigilării, precum si cantitătile si tipurile de materie primă ce urmează a se prelucra se vor consemna într-un registru de fabricatie, care va fi numerotat, vizat de autoritatea fiscală competentă si păstrat la producător. În acelasi timp, autoritatea fiscală competentă va consemna aceleasi date într-un proces-verbal.

(3) Desigilarea va fi solicitată în conditiile în care detinătorul de instalatii sau cazane are în stoc materie primă pentru utilizarea capacitătilor de productie pentru minimum 10 zile, procesul de productie fiind obligatoriu a se desfăsura în mod continuu, până la terminarea materiei prime.

(4) În momentul desigilării instalatiilor sau a cazanelor, reprezentantul autoritătii fiscale competente va verifica, prin probe de productie, timpii de fabricatie si randamentul în alcool pentru fiecare tip de materie primă în parte, stabilind numărul de fierberi în 24 de ore si întocmind un proces-verbal de constatare.

(5) Timpii de functionare ai instalatiilor sau ai cazanelor si randamentele stabilite vor fi utilizate pentru evidentierea productiei în registrul de fabricatie.

(6) În vederea opririi instalatiilor sau cazanelor, antrepozitarul autorizat pentru productie va anunta autoritatea fiscală competentă pentru resigilarea acestora cu 2 zile înaintea opririi productiei.

(7) Dacă nu se solicită resigilarea cazanelor sau a celorlalte instalatii în momentul opririi acestora, se consideră că productia a continuat pe toată perioada de la desigilare.

(8) Momentul sigilării va fi mentionat în registrul de fabricatie, întocmindu-se, de asemenea, un proces-verbal în care se va preciza cantitatea de productie realizată de la data desigilării.

 

CAPITOLUL IV

Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase, în vrac

 

Conditii de import

Art. 235. - Alcoolul, distilatele si băuturile spirtoase pot fi importate în vrac numai pe bază de contracte încheiate direct cu producătorii externi sau cu reprezentantii acestora si numai în scopul prelucrării sau îmbutelierii directe de către antrepozitarul autorizat pentru productie.

Procedura de supraveghere

Art. 236. - (1) La intrarea în tară a alcoolului în vrac, indiferent de natura acestuia, a distilatelor în vrac, precum si a băuturilor spirtoase în vrac, organele vamale de frontieră, după efectuarea formalitătilor de vămuire, vor aplica pe fiecare cisternă si recipient un sigiliu special, cu însemnele autoritătii vamale, desigilarea fiind interzisă până la destinatia finală a acestora.

(2) În momentul efectuării operatiunii de vămuire se va preleva, în mod obligatoriu, o probă din fiecare cisternă sau recipient, în scopul verificării autenticitătii datelor înscrise în documentele însotitoare, respectiv factura si certificatele de analize fizico-chimice.

(3) Prelevarea probei se face de către delegatul laboratorului, agreat de autoritatea vamală să efectueze expertize în vederea indentificării produselor.

(4) Prelevarea probei se face în prezenta autoritătii vamale, a delegatului permanent în vamă din partea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si a importatorului. Dacă importatorul depune o declaratie că nu este interesat să participe la prelevare, operatiunea respectivă se poate face în lipsa acestuia.

(5) Operatiunea de prelevare a probelor se efectuează în conformitate cu normele românesti în vigoare privind esantionarea, analiza si inspectia unui lot de produse de către delegatul laboratorului agreat.

(6) Din proba prelevată se vor constitui 3 esantioane identice, dintre care unul este destinat laboratorului, altul autoritătii vamale, iar al treilea importatorului.

(7) Esantioanele vor fi etichetate si vor fi sigilate de către autoritatea vamală.

(8) Transmiterea esantioanelor prelevate către laboratoare se efectuează prin grija si sub responsabilitatea delegatului laboratorului agreat.

(9) Operatiunea de prelevare se încheie prin întocmirea unui proces-verbal de prelevare, conform modelului prezentat în norme.

(10) Rezultatele expertizei vor fi consemnate de către laboratorul agreat în certificate de expertiză.

(11) Analiza produselor se face pe cheltuiala importatorilor si are ca scop determinarea concentratiei alcoolice si a cantitătilor reale, comparativ cu cele înscrise în documentele însotitoare, pentru corecta evaluare a accizelor datorate si a calitătii produsului.

(12) Termenul de efectuare a analizelor va fi, după caz:

a) pe loc, în cazul produselor fără continut de zahăr;

b) în 24 de ore de la prelevarea probei, în cazul produselor cu continut de zahăr.

(13) Termenul obligatoriu de păstrare a esantioanelor este de un an.

(14) Prevederile alin. (2) se aplică si cantitătilor de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase în vrac, aduse în regim de import temporar.

(15) Cantitătile de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase în vrac, provenite din import, vor fi sigilate de către organul vamal de frontieră si în situatia în care marfa este tranzitată către o vamă de interior în vederea efectuării operatiunii vamale de import. Marfa astfel sigilată, împreună cu documentul de însotire a mărfii, eliberat de autoritatea vamală de frontieră, în care se mentionează cantitatea de alcool, de distilate sau de băuturi spirtoase importată, în modul si sub forma prevăzută în norme, are liber de circulatie până la punctul vamal unde au loc operatiunea vamală de import si prelevarea de probe, potrivit alin. (2).

(16) În toate cazurile, la determinările efectuate pe baza analizelor de laborator, abaterea admisă este de ± 0,3 grade volum.

(17) Desigilarea cisternelor si a recipientelor de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase în vrac provenite din import, ajunse la destinatia finală, se va face în prezenta unui reprezentant al autoritătii fiscale competente, desemnat la solicitarea scrisă a importatorilor.

(18) Importatorul are obligatia să evidentieze într-un registru special, conform modelului prezentat în norme, vizat de reprezentantul organului fiscal teritorial în a cărui rază teritorială îsi desfăsoară activitatea, toate cantitătile de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase în vrac – în litri si în grade - pe tipuri de produs si pe destinatii ale acestora.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii comune de supraveghere aplicate productiei si importului de alcool, distilate si băuturi spirtoase

 

Situatii privind modul de valorificare

Art. 237. - (1) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizati pentru productie si importatorii de alcool si de distilate vor depune la organele fiscale teritoriale o situatie continând informatii privind modul de valorificare a acestor produse prin vânzare sau prelucrare, si anume: destinatia, denumirea si adresa beneficiarului, numărul si data facturii, cantitătile, pretul unitar si valoarea totală, din care, după caz, valoarea accizei, conform modelului prezentat în norme. Această situatie va fi însotită în mod obligatoriu de un exemplar al listelor de inventar întocmite pentru stocurile de materii prime si produse finite înregistrate la sfârsitul lunii. Listele de inventar se întocmesc în două exemplare si vor fi vizate de către antrepozitarul autorizat pentru productie sau de către importator. În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productie, listele de inventar vor fi vizate si de către supraveghetorul fiscal. Al doilea exemplar se păstrează de către antrepozitarul autorizat de productie si de către importator.

(2) Lunar, până în ultima zi a lunii, pentru luna precedentă, organele fiscale teritoriale vor transmite Ministerului Finantelor Publice - Directia generală a tehnologiei informatiei situatia centralizatoare pentru fiecare judet privind modul de valorificare a alcoolului si a distilatelor, conform modelului prezentat în norme.

(3) Necomercializarea de către antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool etilic si/sau distilate, pe o perioadă de 3 luni consecutive, a unei cantităti egale cu cel putin 20% din cantitatea estimată a se realiza pe o perioadă de un an atrage revocarea autorizatiei si sigilarea instalatiilor de productie pe termen de 3 luni. Pentru antrepozitarii autorizati care lucrează în sis- tem integrat, la calcularea procentului de 20% se va avea în vedere si cantitatea produselor rezultate din prelucrarea alcoolului si/sau a distilatelor.

Preturi minime

Art. 238. - (1) Pentru alcool, distilate si băuturi alcoolice distilate se vor stabili preturi minime care se vor practica pentru comercializarea acestora pe piata internă.

(2) Pretul minim va cuprinde, în mod obligatoriu, pretul producătorului si acciza legală aferentă, după caz.

(3) Preturile minime vor fi stabilite de către asociatiile patronale ale producătorilor de alcool si băuturi alcoolice distilate legal înfiintate, existente în România, si vor fi consemnate într-un protocol semnat de reprezentantii acestor asociatii. O copie de pe acest protocol si listele cuprinzând preturile astfel stabilite vor fi comunicate Ministerului Finantelor Publice si vor fi publi- cate, prin grija celor care le-au stabilit, în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu minimum 5 zile înainte de data intrării în vigoare a acestor preturi.

(4) Produsele, inclusiv cele în vrac, pentru care s-au stabilit preturi minime nu pot fi comercializate pe piata internă la preturi mai mici decât preturile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Ori de câte ori se intentionează modificarea preturilor minime stabilite, asociatiile patronale ale producătorilor de alcool si băuturi alcoolice au obligatia să notifice noile preturi, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau mai multe produse. Notificarea preturilor se face în conditiile prevăzute la alin. (3).

 

CAPITOLUL VI

Măsuri speciale privind productia, importul si circulatia uleiurilor minerale

 

Restrictii

Art. 239. - Se interzice orice operatiune comercială cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale de productie.

Conditii de comercializare

Art. 240. - (1) Uleiurile minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor  materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85s C, se vor comercializa direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar, antrepozitarul fiscal autorizat va vira la bugetul de stat accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt inclusi comerciantii în sistem angro.

(2) Se interzice comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, care corespund standardelor nationale de calitate.

Conditii de calitate

Art. 241. - Se interzice importul de uleiuri minerale de tipul benzinelor si motorinelor care nu corespund standardelor nationale si prevederilor legale referitoare la calitatea benzinelor.

Procedura de import

Art. 242. - (1) Efectuarea formalitătilor vamale de import, aferente uleiurilor minerale  prevăzute la art. 241, se face prin birourile vamale de control si vămuire la frontieră, stabilite prin decizia autoritătii vamale, care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Efectuarea formalitătilor vamale de import este conditionată de prelevarea de probe în punctul vamal, în vederea efectuării analizelor de laborator.

(3) Analizele de laborator prevăzute la alin. (2) vor fi efectuate numai de laboratoare agreate de autoritatea vamală, care vor elibera expertizele tehnice.

(4) Cheltuielile ocazionate de analizele de laborator si stationarea mijloacelor de transport până la finalizarea acestora sunt în sarcina importatorului.

(5) La efectuarea formalitătilor vamale de import, importatorul sau reprezentantul legal al acestuia va prezenta în mod obligatoriu expertizele tehnice emise pentru mostrele prelevate, în vederea identificării felului mărfurilor, potrivit alin. (2) si (3).

 

CAPITOLUL VII

Alte măsuri speciale

 

Conditii de cesionare si înstrăinare

Art. 243. - (1) Cesionarea ori înstrăinarea, sub orice formă, a actiunilor, a părtilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizati ori ale unui antrepozitar a cărui autorizatie a fost anulată sau revocată conform titlului VII va fi adusă la cunostinta autoritătii fiscale competente cu cel putin 60 de zile înainte de realizarea acestei operatiuni, în vederea efectuării controlului financiar-fiscal.

(2) Cedarea sau înstrăinarea activelor imobilizate ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizatie a fost anulată sau revocată conform titlului VII se va putea face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligatiile fiscale sau după ce persoana care urmează să preia activele respective a confirmat posibilitatea plătii tuturor debitelor către bugetul de stat prin depunerea unei scrisori de garantie bancară.

Întârzieri la plata accizelor

Art. 244. - Întârzierea la plată a accizelor cu mai mult de 30 de zile de la termenul legal atrage revocarea autorizatiei antrepozitarului autorizat si închiderea activitătii până la plata sumelor restante.

 

CAPITOLUL VIII

Sanctiuni

 

Infractiuni

Art. 245. - (1) Constituie infractiuni următoarele fapte săvârsite de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al societătii:

a) cesionarea ori înstrăinarea, sub orice formă, a actiunilor, a părtilor sociale sau a activelor fixe ale antrepozitarilor autorizati ori ale unui antrepozitar a cărui autorizatie a fost anulată sau revocată conform titlului VII, fără a fi adusă la cunostinta autoritătii fiscale competente cu cel putin 60 de zile înainte de realizarea acestei operatiuni, în vederea efectuării controlului financiar-fiscal;

b) achizitionarea de alcool etilic si de distilate de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizati pentru productie sau importatorii autorizati de astfel de produse, potrivit titlului VII;

c) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sinteză si a alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice fel;

d) achizitionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime, de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizati pentru productie sau importatori autorizati potrivit titlului VII;

e) livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizati pentru productie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată, care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitătii ce urmează a fi facturată;

f) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85s C, altfel decât direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial;

g) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto care corespund standardelor nationale de calitate.

(2) Infractiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:

a) cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevăzute la lit. b), c), d), f) si g);

b) cu închisoare de la 2 la 7 ani, cea prevăzută la lit. e);

c) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, cea prevăzută la lit. a).

Contraventii si sanctiuni

Art. 246. - (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) producerea de produse accizabile ce intră sub incidenta sistemului de antrepozitare fiscală,  în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă;

b) detinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII;

c) neanuntarea autoritătii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor initiale avute în vedere la eliberarea autorizatiei;

d) comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sau contrafăcute;

e) detinerea, în afara antrepozitelor fiscale de productie, a produselor supuse marcării, care sunt nemarcate, sau detinerea de astfel de produse, care sunt marcate cu marcaje false ori contrafăcute;

f) practicarea, de către producători sau de către importatori, de preturi de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugă acciza si taxa pe valoarea adăugată;

g) neînscrierea distinctă în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia internă, în cazurile prevăzute la titlul VII;

h) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de titlul VII;

i) neefectuarea, prin unităti bancare, a decontărilor între furnizori si cumpărători, ca persoane juridice, de produse accizabile;

j) amplasarea mijloacelor de măsurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate în alte locuri decât cele prevăzute expres în prezentul titlu sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării lor;

k) nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal în vederea desigilării cisternelor sau recipientelor în care se transportă alcoolul si distilatele în vrac;

l) transportul de alcool etilic si de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însotite de documentul de însotire prevăzut la titlul VII;

m) fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decât antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;

n) comercializarea în vrac, pe piata internă, a alcoolului sanitar;

o) circulatia si comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevăzute în prezentul titlu;

p) neevidentierea corectă în registrul special a cantitătilor de alcool si distilate importate în vrac;

q) nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;

r) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilării instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea în registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitătile reale de distilare, data si ora sigilării si desigilării cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;

s) practicarea de preturi de vânzare cu amănuntul mai mici decât preturile minime stabilite pe produse, potrivit prezentului titlu, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată;

t) comercializarea, la preturi mai mari decât preturile maxime de vânzare cu amănuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;

u) comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele cuprinzând preturile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către agentii economici producători si importatori;

v) refuzul agentilor economici producători de tigarete de a prelua si de a distruge, în conditiile prevăzute de lege, cantitătile de produse din tutun confiscate;

x) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităti de alcool sau distilate necontorizate;

y) comercializarea în vrac si utilizarea ca materie primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolică sub 96,0% în volum.

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu amendă de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum si cu:

- confiscarea produselor, iar în situatia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), d), e), l), m), n) si o);

- confiscarea cisternelor si recipientelor, precum si a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic si al distilatelor, în cazul prevăzut la lit. l);

- retragerea autorizatiei sau oprirea activitătii pentru o perioadă de 1-3 luni, după caz, pentru situatiile prevăzute la lit. d), e), j), l), m), n), o) si x).

(3) În situatia în care amenzile aplicate sunt achitate în termen de 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de constatare, cuantumul acestora va reprezenta 50% din minimul amenzii prevăzut în prezentul titlu pentru fapta constatată.

(4) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit prezentului titlu se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si al unitătilor sale teritoriale.

(5) Contraventiilor prevăzute în prezentul titlu li se aplică prevederile legii.

(6) Solutionarea contestatiilor asupra sumelor constatate privind accizele, respectiv impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internă, si a altor măsuri aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor Publice se face potrivit reglementărilor legale în materie.

 

TITLUL IX

Impozite si taxe locale

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Definitii

Art. 247. - În întelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) rangul unei localităti - rangul atribuit unei localităti conform legii;

b) zone din cadrul localitătii - zone stabilite de consiliul local, în functie de pozitia terenului fată de centrul localitătii, de retelele edilitare, precum si de alte elemente specifice fiecărei unităti administrativ-teritoriale, conform documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Impozite si taxe locale

Art. 248. - Impozitele si taxele locale sunt după cum urmează:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă si publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxa hotelieră;

h) taxe speciale;

i) alte taxe locale.

 

CAPITOLUL II

Impozitul pe clădiri

 

Reguli generale

Art. 249. - (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), numit în continuare impozit pe clădiri, se datorează către bugetul local al unitătii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea.

(3) În cazul unei clădiri, aflată în administrarea sau în folosinta, după caz, a altei persoane si pentru care se datorează chirie în baza unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar.

(4) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spatiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părtile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

(5) În întelesul prezentului titlu, clădire este orice constructie care serveste la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si de altele asemenea.

Scutiri

Art. 250. - (1) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru:

1. clădirile institutiilor publice si clădirile care fac parte din domeniul public si privat al unei unităti administrativ-teritoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

2. clădirile care, potrivit legislatiei în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

3. clădirile care, prin destinatie, constituie lăcasuri de cult, apartinând cultelor religioase recunoscute de lege si părtile lor componente locale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

4. clădirile insitutiilor de învătământ preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

5. clădirile unitătilor sanitare de interes national care nu au trecut în patrimoniul autoritătilor locale;

6. clădirile aflate în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome .Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

7. clădirile aflate în domeniul privat al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, atribuite conform legii;

8. constructiile si amenajările funerare din cimitire, crematorii;

9. clădirile sau constructiile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

10. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în lipsă de mostenitori legali sau testamentari;

11. oricare dintre următoarele constructii speciale:

a) sonde de titei, gaze, sare;

b) platforme de foraj marin;

c) orice centrală hidroelectrică, centrală termoelectrică, centrală nuclearoelectrică, statie de transformare si de conexiuni, clădire si constructie specială anexă a acesteia, post de transformare, retea aeriană de transport si distributie a energiei electrice si stâlpii aferenti acesteia, cablu subteran de transport, instalatie electrică de fortă;

d) canalizatii si retele de telecomunicatii subterane si aeriene;

e) căi de rulare, de incintă sau exterioare;

f) galerii subterane, planuri înclinate subterane si rampe de put;

g) puturi de mină;

h) cosuri de fum;

i) turnuri de răcire;

j) baraje si constructii accesorii;

k) diguri, constructii-anexe si cantoane pentru interventii la apărarea împotriva inundatiilor;

l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunătătiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor;

m) poduri, viaducte, apeducte si tuneluri;

n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare;

o) terasamente;

p) cheiuri;

q) platforme betonate;

r) împrejmuiri;

s) instalatii tehnologice, rezervoare si bazine pentru depozitare;

t) constructii de natură similară stabilite prin hotărâre a consiliului local.

(2) Constructiile de natură similară celor de la alin. (1) pct. 11 lit. a)-s), avizate prin hotărâre a consiliilor locale, sunt scutite de impozit pe clădire pe durata existentei constructiei, până când intervin alte modificări.

(3) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice dacă:

a) clădirea este o locuintă nouă realizată în conditiile Legii locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare; sau

b) clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investitiilor pentru realizarea unor lucrări publice si constructii de locuinte, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/1995, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (3) se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al clădirii.

Calculul impozitului pentru persoane fizice

Art. 251. - (1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii.

(2) Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în mediul urban si de 0,1% pentru clădirile din mediul rural.

(3) Valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmultirea suprafetei construite desfăsurate a clădirii, exprimată în metri pătrati, cu valoarea corespunzătoare din tabelul următor:

 

Tipul clădirii

Clădire cu instalatii de apă, canalizare,

electrice si încălzire (lei/m2)

[conditii cumulative]

Clădire fără instalati de apă, canalizare,

electricitate sau încălzire

(lei/m2)

1. Clădiri cu pereti sau cadre din beton armat, cărămidă arsă, piatră naturală sau alte materiale asemănătoare

5.300.000

3.100.000

2. Clădiri cu pereti din lemn, cărămidă nearsă, paiantă,  vălătuci,  sipci  sau  alte  materiale asemănătoare

1.400.000

900.000

3. Constructii anexe corpului principal al unei clădiri, având peretii din beton, cărămidă arsă, piatră sau alte materiale asemănătoare

900.000

800.000

4. Constructii anexe corpului principal al unei clădiri, având peretii din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, sipci sau alte materiale asemănătoare

500.000

300.000

5. Subsol, demisol sau mansardă utilizată ca locuintă

75% din suma care s-ar aplica clădirii

75% din suma care s-ar aplica clădirii

6. Subsol, demisol sau mansardă utilizată cu alte scopuri decât cel de locuintă

50% din suma care s-ar aplica clădirii

50% din suma care s-ar aplica clădirii

 

(4) Suprafata construită desfăsurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafetelor sectiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafetele podurilor care nu sunt utilizate ca locuintă si suprafetele scărilor si teraselor neacoperite.

(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în functie de amplasarea clădirii, prin înmultirea sumei determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corectie corespunzător, prevăzut în următorul tabel:

 

Zona în cadrul localitătii

Rangul localitătii

 

O

I

II

III

IV

V

A

1,30

1,25

1,20

1,15

1,10

1,05

B

1,25

1,20

1,15

1,10

1,05

1,00

C

1,20

1,15

1,10

1,05

1,00

0,95

D

1,15

1,10

1,05

1,00

0,95

0,90

 

(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente, coeficientul de corectie prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.

(7) În cazul unei clădiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(8) În cazul unei clădiri finalizate după 31 decembrie 1950 si înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilă se reduce cu 5%.

(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafata construită desfăsurată a clădirii se determină prin înmultirea suprafetei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce detin mai multe clădiri

Art. 252. - (1) Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuintă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majoreză după cum urmează:

a) cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire si următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

(2) În cazul detinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în functie de ordinea în care proprietătile au fost dobândite, asa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligatia să depună o declaratie specială la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale în raza cărora îsi au domiciliul, precum si la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declaratiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

Art. 253. - (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotărâre a consiliului local si poate fi cuprinsă între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare;

(6) În cazul unei clădiri care a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 si care după această dată nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5% si 10% si se aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice.

(7) În cazul unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplică următoarele reguli:

a) impozitul pe clădire se datorează de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea clădirii înregistrată în contractul de leasing financiar.

(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire detinută de o persoană juridică aflată în functiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.

Dobândirea, înstrăinarea si modificarea clădirilor

Art. 254. - (1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.

(2) În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4) În cazul extinderii, îmbunătătirii, distrugerii partiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.

(5) Orice persoană care dobândeste sau construieste o clădire are obligatia de a depune o declaratie de impunere la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau construirii.

(6) Orice persoană care extinde, îmbunătăteste, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligatia să depună o declaratie în acest sens la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

Plata impozitului

Art. 255. - (1) Impozitul pe clădiri se plăteste anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificatie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

 

CAPITOLUL III

Impozitul pe teren

 

Reguli generale

Art. 256. - (1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, se plăteste la bugetul local al unitătii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul.

(3) În cazul unui teren, aflat în administrarea sau în folosinta, după caz, a altei persoane si pentru care se datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datorează de către proprietar.

(4) În cazul terenului care este detinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părtile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

Scutiri

Art. 257. - Impozitul pe teren nu se datorează pentru:

a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafata de teren care este acoperită de o clădire;

b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege si al unei unităti locale a acestuia, cu personalitate juridică;

c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;

d) orice teren al unei institutii de învătământ preuniversitar si universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;

e) orice teren al unei unităti sanitare de interes national care nu a trecut în patrimoniul autoritătilor locale;

f) orice teren detinut, administrat sau folosit de către o institutie publică, cu exceptia suprafetelor folosite pentru activităti economice;

g) orice teren aferent unei clădiri a unei institutii publice sau unei clădiri care face parte din domeniul public sau privat al unei unităti administrativ-teritoriale, exceptând suprafetele acestuia folosite pentru activităti economice;

h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

i) terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălti, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitătile de apărare împotriva inundatiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protectie definite în lege, precum si terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafetei solului;

j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrărilor de îmbunătătiri funciare;

k) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri nationale, drumuri principale administrate de Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., zonele de sigurantă a acestora, precum si terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de sigurantă;

l) terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în lipsă de mostenitori legali sau testamentari;

n) terenurile aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 si 7, cu exceptia celor folosite pentru activităti economice.

Calculul impozitului

Art. 258. - (1) Impozitul pe teren se stabileste luând în calcul numărul de metri pătrati de  teren, rangul localitătii în care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosintă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabileste prin înmultirea numărului de metri pătrati ai terenului cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

 

Zona în cadrul localitătii

Rangul localitătii (lei/m2)

 

O

I

II

III

IV

V

A

5,900

4,900

4,300

3,700

500

400

B

4,900

3,700

3,000

2,500

400

300

C

3,700

2,500

1,900

1,200

300

200

D

2,500

1,200

1,000

700

200

100

 

(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosintă decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se stabileste după cum urmează:

a) prin înmultirea numărului de metri pătrati de teren cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4);

b) prin înmultirea rezultatului de la lit. a) cu coeficientul de corectie corespunzător prevăzut la alin. (5).

(4) Numărul de metri pătrati de teren se înmulteste cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

 

Nr. crt.

Categoria de folosintă

Zona (lei/m2)

I

II

III

IV

1.

Teren arabil

15

12

10

8

2.

Păsune

12

10

8

6

3.

Fâneată

12

10

8

6

4.

Vie

25

20

15

10

5.

Livadă

30

25

20

15

6.

Pădure sau alt teren cu vegetatie forestieră

15

12

10

8

7.

Teren cu apă

8

6

4

X

8.

Drumuri si căi ferate

X

X

X

X

9.

Teren neproductiv

X

X

X

X

 

(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulteste cu coeficientul de corectie corespunzător prevăzut în următorul tabel:

 

Rangul localitătii

Coeficientul de corectie

O

8,00

I

5,00

II

4,00

III

3,00

IV

1,10

V

1,00

 

(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localitătii, categoria de folosintă si zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei/ha.

Dobândiri si transferuri de teren, precum si alte modificări aduse terenului

Art. 259. - (1) Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit.

 (2) Pentru orice operatiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4) Dacă încadrarea terenului în functie de pozitie si categorie de folosintă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea.

(5) Dacă în cursul anului se modifică rangul unei localităti, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii încadrări a localitătii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

(6) Orice persoană care dobândeste teren are obligatia de a depune o declaratie privind achizitia terenului la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achizitiei.

(7) Orice persoană care modifică folosinta terenului are obligatia de a depune o declaratie privind modificarea folosintei acestuia la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data modificării folosintei.

Plata impozitului

Art. 260. - (1) Impozitul pe teren se plăteste anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificatie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

 

CAPITOLUL IV

Taxa asupra mijloacelor de transport

 

Reguli generale

Art. 261. - (1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport, cu exceptia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.

(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteste la bugetul local al unitătii administrativ-teritoriale unde persoana îsi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de locator.

Scutiri Art. 262. - Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:

a) autoturismele, motocicletele cu atas si mototriciclurile care apartin persoanelor cu handicap locomotor si care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile si luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei si Insula Balta Ialomitei;

c) mijloacele de transport ale institutiilor publice;

d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităti, dacă tariful de transport este stabilit în conditii de transport public.

Calculul taxei

Art. 263. - (1) Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în functie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.

(2) În cazul oricăruia dintre următoarele mijloace de transport cu tractiune mecanică, taxa asupra mijlocului de transport se calculează î