MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 118 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 25 februarie 2003

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23-25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001

Decizia nr. 350 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

Decizia nr. 355 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41, 1671 si 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

92. - Hotãrâre pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase

122. - Hotãrâre pentru modificarea Hotãrârii Guvernului nr. 567/1991 privind organizarea si functionarea Aeroclubului României

Rectificãri la:

- Decretul nr. 961 din 28 noiembrie 2002;

- Decizia Curtii Constitutionale nr. 25

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 347

din 10 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23-25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001

Costicã Bulai - presedinte

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23-25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicatã de Ileana Natalia Cristea în Dosarul nr. 534/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilã.

La apelul nominal sunt prezenti Ileana Natalia Cristea si Serban Nicolae David, prin avocat Valeriu Plesoianu. Este prezent, de asemenea, Valentin Ioan Stamo.

Avocatul pãrtilor prezente solicitã admiterea exceptiei pentru aceleasi motive invocate în fata instantei. Valentin Ioan Stamo solicitã respingerea exceptiei, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii. În sustinere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei, arãtând cã textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2002 Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23-25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicatã de Ileana Natalia Cristea într-un proces civil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã prevederile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (2) din Constitutie, prevederilor art. 7 si 10 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Instanta de judecatã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, aducând în sprijinul acestei opinii o serie de decizii ale Curtii, ca de exemplu Decizia nr. 139/2001, Decizia nr. 142/2001, Decizia nr. 113/2000, precum si Decizia nr. 35/2001. În final conchide cã “dispozitiile legale criticate urmãresc ocrotirea în mod egal a proprietarilor si a chiriasilor, stabilind, pe de o parte, dreptul chiriasului de a refuza acest schimb, dacã locuinta nu îndeplineste conditiile prevãzute de lege. Astfel nu se poate sustine cã sunt încãlcate prevederile art. 25 alin. (2) din Constitutie privind dreptul cetãtenilor de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tarã”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei ridicate, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Critica de neconstitutionalitate are ca obiect prevederile art. 23-25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001, prevederi al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 23:

“(1) Proprietarii au dreptul sã cearã si sã obtinã mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuintã pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sã punã la dispozitie chiriasului, cu contract de închiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuintã în aceeasi localitate sau într-o altã localitate, cu acordul chiriasului si cu asigurarea exigentelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul initial.”

- Art. 24:

“(1) Chiriasul nu este obligat sã se mute, dacã în locuinta care i se oferã în schimb nu i se asigurã suprafata locuibilã si numãrul de camere la care este îndreptãtit conform anexelor nr. 1 si 2 la prezenta ordonantã de urgentã, dar nici nu poate pretinde o suprafatã locuibilã sau un numãr de camere mai mare decât cele la care este îndreptãtit potrivit prezentei ordonante de urgentã sau decât cele pe care le detine cu chirie si nici conditii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmeazã sã se mute.

(2) Nu i se va putea cere chiriasului sã se mute într-o locuintã insalubrã si nici sã accepte o locuintã lipsitã de dependintele strict necesare - bucãtãrie, baie, WC -, prevãzute în contractul de închiriere a locuintei din care urmeazã sã se mute.

(3) Chiriasul nu va putea însã sã invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul cã locuinta oferitã este situatã într-un cartier periferic, cã este mai putin confortabilã datoritã felului diferit de încãlzire, cã nu are curte ori datoritã etajului la care se aflã locuinta oferitã în schimb.

(4) Chiriasul poate fi evacuat si din garajul detinut, dacã acesta a apartinut, la data preluãrii de cãtre stat, locuintei din care urmeazã sã se mute, chiar dacã proprietarul nu poate sã îi ofere chiriasului un alt garaj la schimb.”

- Art. 25: “Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuintã, sunt de competenta judecãtoriei în raza cãreia se aflã imobilul. Hotãrârea pronuntatã de judecãtorie poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea instantei de recurs este definitivã si irevocabilã.”

În argumentarea criticii de neconstitutionalitate, în urma unei analize semantice a notiunii de “obligatoriu” ce caracterizeazã, în reglementarea legalã, schimbul de locuintã menit sã îmbine interesele chiriasilor cu cele ale proprietarilor deposedati abuziv, autorul pretinde cã titularul contractului de închiriere ar fi constrâns sã-si stabileascã domiciliul împotriva vointei sale, anume asa cum a stabilit “o altã persoanã”. Mai mult, se presupune cã reglementarea legalã ar putea duce la concluzia cã cel în cauzã (chiriasul) nici nu ar putea sã se mute într-o altã locuintã. Asadar, ar fi vorba aici despre un fel de “domiciliu obligatoriu”, ceea ce în opinia sa ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (2) din Constitutie.

Se mai sustine cã dispozitiile legale criticate ar fi contrare si prevederilor art. 7 si 10 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Criticile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã: În jurisprudenta sa Curtea Constitutionalã a statuat în mod constant cã instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãtii în fata legii. Asa se explicã de ce în cazul chiriasilor statului, unde protectia socialã se realizeazã si prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îsi gãseste aplicare schimbul obligatoriu de locuintã, în timp ce în cazul chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevaleazã principiul garantãrii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

Curtea retine cã statul, chemat sã medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoanã fizicã si chirias, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea unei valorificãri plenare a atributelor dreptului sãu de proprietate, îngrijindu-se totodatã de protectia celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriasul nu poate fi obligat sã elibereze locuinta.

Curtea mai constatã cã nu este întemeiatã nici sustinerea potrivit cãreia prevederile criticate din ordonantã ar încãlca dispozitiile art. 21 din Constitutie, privitoare la accesul liber la justitie.

În jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 113 din 13 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 21 august 2000, si Decizia nr. 35 din 6 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 4 aprilie 2001, respingând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999, Curtea Constitutionalã a statuat cã accesul liber la justitie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoresti si la toate cãile de atac.

Atât considerentele, cât si solutiile din aceste decizii sunt valabile si în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispozitiilor art. 24 din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului la apãrare, Curtea nu o poate retine ca fiind relevantã, întrucât litigiile legate de schimbul obligatoriu de locuintã se judecã de cãtre instantele judecãtoresti, pãrtile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, indiferent de gradele de jurisdictie.

În ceea ce priveste pretinsa încãlcare a prevederilor art. 25 din Constitutie, referitoare la libera circulatie a persoanelor, Curtea observã cã dispozitia legalã criticatã nu are legãturã cu acest text constitutional. Prin urmare, nu se poate conchide cã persoana în cauzã nu ar putea sã cãlãtoreascã, sã îsi stabileascã domiciliul sau resedinta în orice altã localitate din tarã sau din strãinãtate.

În cauzã a mai fost invocatã si încãlcarea prevederilor art. 7 si 10 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. În legãturã cu acest aspect Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a statuat cã, în sensul practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de “proces echitabil” nu implicã în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie si nici exercitarea mai multor cãi de atac de cãtre toate pãrtile din proces.

Fatã de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23-25 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicatã de Ileana Natalia Cristea în Dosarul nr. 534/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 decembrie 2002.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 350

din 10 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul functionarilor publici

Costicã Bulai - presedinte

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999, exceptie ridicatã de Daniela Iulia Sgârcitu în Dosarul nr. 263/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

La apelul nominal rãspunde Daniela Iulia Sgârcitu, lipsind cealaltã parte, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Partea prezentã solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Totodatã considerã cã dispozitiile art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 sunt neconstitutionale dacã sunt interpretate în sensul cã fac inaplicabil art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Se aratã cã dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece acestea, reglementând situatii diferite, stabilesc un tratament juridic diferit. Cealaltã criticã, referitoare la încãlcarea art. 21 din Constitutie, este, de asemenea, neîntemeiatã, accesul liber la justitie fiind asigurat pentru toti functionarii publici cãrora li s-au aplicat sanctiuni disciplinare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2002 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999, exceptie ridicatã de Daniela Iulia Sgârcitu în Dosarul nr. 263/2002 al acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã prevederile art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 49 alin. (1) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti.

În esentã, autorul exceptiei aratã cã textele criticate pentru neconstitutionalitate nu prevãd, pentru functionarul public, si procedura prealabilã de a se adresa cu contestatie la conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice împotriva eliberãrii sau destituirii din functie, ci numai posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ.

Astfel, reglementãrile art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 sunt, în opinia autorului exceptiei, diferite de cea prevãzutã de art. 71 alin. (2) din lege, care dã posibilitatea functiona rului public ca, în cazul sanctiunilor disciplinare prevãzute la art. 70 alin. (3) lit. a) si b) - avertismentul si mustrarea -, sã se adreseze cu contestatie la conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicãrii sanctiunii aplicate. În acelasi timp, reglementarea legalã criticatã contravine si dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, care stabilesc, de asemenea, o procedurã prealabilã în fata organelor administrative.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ apreciazã cã exceptia ridicatã în cauzã este neîntemeiatã. Prevederile legale criticate nu încalcã principiul constitutional al liberului acces la justitie si nici pe cel al egalitãtii în drepturi, întrucât, în cazul “schimbãrii din functie”, este vorba de o “mãsurã gravã”, ceea ce justificã calea contestãrii mãsurii la instanta de contencios administrativ.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã, “din analiza sistematicã a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare, prin corelare cu dispozitiile art. 71 si 72 din aceeasi lege referitoare la aplicarea sanctiunilor disciplinare, rezultã cã dreptul la acces liber la justitie, instituit prin dispozitiile art. 21 din Constitutie, este asigurat pentru toti functionarii publici cãrora li s-au aplicat sanctiuni disciplinare, întrucât functionarii publici în cauzã, nemultumiti de sanctiunile aplicate, se pot adresa instantei judecãtoresti competente în materia contenciosului administrativ, cu cerere pentru anularea sau, dupã caz, modificarea ordinului sau dispozitiei de sanctionare disciplinarã, emisã de conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice”. Conform punctului de vedere al Guvernului, “situatia functionarilor publici care au fost sanctionati disciplinar cu mustrare sau avertisment, datoritã sãvârsirii unor abateri disciplinare de o gravitate mai micã, este, evident, complet diferitã fatã de situatia functionarilor publici sanctionati disciplinar cu cea mai severã sanctiune, destituirea din functie, pentru abateri disciplinare de o gravitate deosebitã”.

În consecintã, se apreciazã cã nu sunt încãlcate nici dispozitiile art. 16 alin. (1) si nici cele ale art. 49 din Constitutie.

În legãturã cu invocarea necorelãrii dispozitiilor cuprinse în textele criticate cu cele ale Legii nr. 29/1990, Guvernul aratã cã “nu intrã în competenta Curtii Constitutionale controlul aplicãrii dispozitiilor din cuprinsul unei legi sub raportul corelãrii cu dispozitiile altei legi, ci numai constatarea dacã aceste dispozitii sunt în concordantã cu prevederile Constitutiei”.

Avocatul Poporului apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât “legiuitorul, când a statuat cãile de atac care trebuie urmate în situatia aplicãrii celor douã categorii de sanctiuni, a avut în vedere gravitatea acestora”. Prin urmare, se aratã în continuare,

“legiuitorul nu numai cã nu a fãcut o discriminare între cele douã categorii de functionari publici dar, în functie de gravitatea sanctiunilor aplicate, a creat posibilitatea acestora sã se adreseze, în primã instantã, organelor competente arãtate”. În ceea ce priveste destituirea din functie, aceasta are consecinte mult mai complexe decât mustrarea sau avertismentul si “trebuie cenzuratã, din prima fazã, de un organ neutru si autoritar”, ceea ce constituie “o garantie a exercitãrii tuturor drepturilor prevãzute de lege”. În consecintã, “nu se poate vorbi nici de o restrângere a exercitiului unor drepturi”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 74 si 95 din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, care au urmãtorul cuprins:

- Art. 74: “Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicatã se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, dupã caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.”;

- Art. 95: “În cazul eliberãrii sau al destituirii din functie, functionarul public poate cere instantei de contencios administrativ anularea ordinului sau a dispozitiei de eliberare ori de destituire din functie, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate s-a invocat încãlcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 21 si 49 din Constitutie, care au urmãtorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea sigurantei nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie sã fie proportionalã cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãtii.”

În esentã, critica de neconstitutionalitate se bazeazã pe faptul cã, împotriva sanctiunilor disciplinare prevãzute la art. 70 alin. (3) lit. a) si b) din Legea nr. 188/1999 - avertismentul si mustrarea -, functionarul public, conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) din lege, se poate adresa cu contestatie si conducãtorului autoritãtii sau institutiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicãrii sanctiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplinã, ordinul sau dispozitia definitivã. În acelasi timp se aratã cã, ppotrivit reglementãrilor criticate, în cazul celorlalte sanctiuni disciplinare, inclusiv al eliberãrii sau destituirii din functie, functionarul public se poate adresa doar instantei de contencios administrativ, pentru anularea sau modificarea, dupã caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

În mod asemãnãtor, autorul exceptiei face referire si la “procedura administrativã prealabilã, a recursului gratios si a recursului ierarhic, prevãzutã de art. 5 al Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, semnalând necorelarea textelor criticate cu aceste texte legale”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã sustinerea potrivit cãreia prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, în cazurile prevãzute de art. 70 alin. (3) lit. a) si b), care prevãd sanctiunile disciplinare cu avertisment si mustrare, cele mai usoare dintre sanctiunile prevãzute pentru functionarii publici, acestea pot fi aplicate direct de cãtre conducãtorul compartimentului în care functioneazã cel în cauzã. Or, numai pentru asemenea situatii sunt aplicabile dispozitiile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitii care au urmãtorul cuprins: “Împotriva sanctiunii disciplinare aplicate în conditiile prevederilor alin. (1) functionarul public se poate adresa cu contestatie la conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicãrii sanctiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplinã, ordinul sau dispozitia definitivã.” În cazul celorlalte sanctiuni disciplinare, prevãzute la art. 70 alin. (3) lit. c)-f), conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice este cel care le aplicã, la propunerea comisiei de disciplinã.

În aceste conditii este evident cã nu existã o discriminare între functionarii publici din punctul de vedere al tratamentului juridic la care sunt supusi în cazul aplicãrii unor sanctiuni disciplinare. Acestia, conform dispozitiilor art. 74 din lege, au, în mod egal, posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru anularea sau modificarea, dupã caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare ori, conform dispozitiilor art. 95 din lege, pentru anularea ordinului sau dispozitiei de eliberare sau destituire din functie.

Curtea retine cã situatia prevãzutã de lege în cazul sanctiunilor pe care le poate aplica conducãtorul compartimentului, când functionarul public are deschisã calea contestãrii pe cale ierarhicã a sanctiunii disciplinare la conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice, este distinctã de cea în care conducãtorul autoritãtii sau institutiei publice însusi este cel ce aplicã sanctiunea mai gravã a eliberãrii sau destituirii din functie, astfel cã nu se poate pune în nici un fel problema încãlcãrii dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Curtea Constitutionalã, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit prin mai multe decizii cã principiul egalitãtii în drepturi si al nediscriminãrii, prevãzut la art. 16 din Constitutie si la art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, nu înseamnã uniformitate. Dimpotrivã, acest principiu presupune, astfel cum este si cazul în spetã, ca la situatii diferite sã se aplice un tratament juridic diferit, dacã acesta are o justificare rationalã si obiectivã. De altfel, ar fi inutilã si dilatorie, în cazul avut în vedere de autorul exceptiei, când sanctiunea disciplinarã sau mãsura destituirii ori eliberãrii din functie este luatã chiar de conducãtorul autoritãtii publice ori al institutiei publice, calea prevãzutã de lege pentru o cu totul altã situatie, si anume când sanctiunea cu avertisment ori mustrare a fost aplicatã direct de seful compartimentului, care este subordonat ierarhic conducãtorului institutiei sau autoritãtii publice.

Curtea constatã, de asemenea, cã si sustinerea potrivit cãreia dispozitiile legale criticate îngrãdesc accesul la justitie este neîntemeiatã. Potrivit reglementãrilor criticate, în orice situatie, functionarul public are deschisã calea actiunii în justitie, conform principiului consacrat de art. 21 din Constitutie. În felul acesta se oferã garantia respectãrii dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, care prevãd cã “[… ] o instantã independentã si impartialã, instituitã de lege, […]” va examina situatia celui în cauzã si se va pronunta asupra legalitãtii si temeiniciei sanctiunii ori mãsurii aplicate.

De altfel, autorul exceptiei, desi invocã încãlcarea acestui principiu constitutional, îsi argumenteazã sustinerea prin faptul cã cele douã texte legale criticate prevãd numai posibilitatea functionarului public nemultumit de sanctiunea aplicatã de a se adresa instantei de contencios administrativ, fãrã sã dispunã si de calea procedurii prealabile administrative a contestatiei.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constatã cã reglementãrile legale criticate nu contin restrângeri ale exercitiului unor drepturi si libertãti constitutionale, asa cum sustine autorul exceptiei, care invocã încãlcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie.

În ceea ce priveste invocarea de cãtre autorul exceptiei a necorelãrii dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, Curtea constatã cã aceasta excede controlului de constitutionalitate. Necorelarea legislativã, chiar dacã ar fi realã, nu poate constitui un temei al neconstitutionalitãtii textelor de lege criticate, ci poate determina interventia Parlamentului în a cãrui competentã intrã asigurarea coerentei normelor legale, în conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicatã de Daniela Iulia Sgârcitu în Dosarul nr. 263/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 decembrie 2002.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 355

din 10 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41, 1671 si 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Costicã Bulai - presedinte

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41, 1671 si 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Gheorghe Purcãrea în Dosarul nr. 4.265/2002 al Tribunalului Arad - Sectia civilã.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei, întrucât apreciazã cã textele de lege criticate nu încalcã dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 9 iulie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 4.265/2002, Tribunalul Arad - Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41, 1671 si 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Exceptia a fost ridicatã de Gheorghe Purcãrea într-o cauzã având ca obiect contestatia formulatã de acesta împotriva deciziei de pensionare întocmite de Casa judeteanã de pensii Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile art. 41, 1671 si 194 din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât “o persoanã care a desfãsurat munca recunoscutã în sistemul public în gr. I de muncã beneficiazã de reducerea vârstei standard de pensionare, iar o altã persoanã care a muncit tot în gr. I de muncã în calitate de militar nu beneficiazã de acest drept, fapt care creeazã o discriminare, cel defavorizat fiind clar cel care a desfãsurat munca în domeniul militar. Cele douã persoane nu sunt egale în fata Legii nr. 19/2000, este avantajatã persoana care a muncit în domeniul civil, pe când persoana care a muncit ca militar în gr. I este discriminatã, ea nebeneficiind de reducerea vârstelor standard de pensionare”.

Tribunalul Arad - Sectia civilã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul considerã, în esentã, cã dispozitiile de lege criticate instituie egalitatea de tratament juridic în privinta dreptului la pensie pentru limitã de vârstã în sistemul public de pensii, pentru toti asiguratii acestui sistem care îndeplinesc conditiile prevãzute de lege, pe când asiguratii care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii si asigurãri sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr. 164/2001, sunt într-o situatie diferitã. Astfel, desi cele douã sisteme de pensii îsi recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncã sau în serviciu, pensia pentru limitã de vârstã, inclusiv alte drepturi de asigurãri sociale în sistemul public, se acordã numai pentru stagiul de cotizare realizat în sistemul public. Se mai considerã cã, de altfel, exceptia de neconstitutionalitate vizeazã, în realitate, modul de aplicare si de interpretare a prevederilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000.

Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege invocate ca fiind neconstitutionale nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece existã douã sisteme de pensii, care nu se exclud, ci se completeazã reciproc, si anume sistemul public de pensii, reglementat prin Legea nr. 19/2000, si sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin Legea nr. 164/2001. Se mai aratã cã atât Legea nr. 19/2000, cât si Legea nr. 164/2001 contin dispozitii referitoare la locurile de muncã cu conditii deosebite si speciale, astfel cã “ne aflãm, cel mult, în fata unei probleme de interpretare a textelor de lege, nicidecum în fata unor texte care contravin prevederilor constitutionale”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 41, 167¹ si 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Aceste texte prevãd:

- Art. 41: “(1) Pensia pentru limitã de vârstã se acordã asiguratilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionãrii, conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

(2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bãrbati. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bãrbati, conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.

(3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât si pentru bãrbati este de 15 ani. Cresterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.

(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru bãrbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bãrbati, conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.

(5) Asiguratii care îndeplinesc conditiile prevãzute de prezenta lege pentru obtinerea unei pensii pentru limitã de vârstã, cu exceptia pensiei anticipate si a pensiei anticipate partiale, îsi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului. (6) În situatia asiguratilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a calitãtii de membru cooperator, dupã caz, în vederea pensionãrii, decât dupã primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.”; ....

- Art. 167¹: “(1) Într-un interval de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoanele care au desfãsurat activitãti încadrate în grupa I de muncã, conform legislatiei anterioare, pot solicita pensie pentru limitã de vârstã cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.

TABELUL Nr. 4

Stagiul de cotizare realizat efectiv, conform legislatiei de pensionare	Reducerea vârstelor standard prevăzute anterioare, în grupa I de în anexa nr. 3
	(ani)	(luni)
2	1	2
4	2	5
6	3	7
8	4	10
10	6	0
12	7	2
14	8	5
16	9	7
18	10	10
20	12	0
22	13	0
24	14	0
26 si peste	15	0

(2) Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.

(3) Prevederile alin. (1) se aplicã si în cazul asiguratilor prevãzuti la art. 20, dacã acestea sunt mai avantajoase decât cele stipulate în anexele nr. 4 si 5.

(4) Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevãzutã în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzãtoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevãzute în anexa nr. 3, în conditiile realizãrii stagiului complet de cotizare corespunzãtor anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.

(5) Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulatã cu celelalte reduceri prevãzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.”; ..

- Art. 194: “(1) Între sistemul public si celelalte sisteme proprii de asigurãri sociale, neintegrate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncã sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limitã de vârstã, de invaliditate si de urmas, precum si a altor drepturi de asigurãri sociale prevãzute de prezenta lege.

(2) În situatia prevãzutã la alin. (1) prestatiile de asigurãri sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.

(3) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevãzute la art. 38 alin. (1) lit. b) si c), care constituie si vechime în muncã sau în serviciu în sistemul pensiilor militare si în celelalte sisteme proprii de asigurãri sociale neintegrate, se iau în calcul, optional, în unul dintre sisteme.

(4) Decontarea între sistemul public si celelalte sisteme de asigurãri sociale neintegrate înceteazã începând cu data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgentã.

(5) În situatiile prevãzute la alin. (4) prevederile art. 180 se vor aplica doar pentru cuantumul pensiilor stabilit pe baza vechimii în muncã realizate în sectorul asigurãrilor sociale de stat.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii de lege contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cãruia: “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele:

În opinia autorului exceptiei dispozitiile art. 41, 167¹ si 194 din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât “munca desfãsuratã în grupa I de cãtre militari nu este recunoscutã în sistemul public”, astfel cã aceste persoane nu beneficiazã de reducerea vârstelor standard de pensie, ceea ce creeazã discriminare între asiguratii sistemului public de pensie si asiguratii sistemului pensiilor militare.

Art. 41 din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, stabileste conditiile care trebuie îndeplinite, cumulativ, în vederea acordãrii pensiei pentru limitã de vârstã asiguratilor în sistemul public, si anume vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare, stagiul complet de cotizare, iar art. 1671 din aceeasi lege se referã la reducerea vârstelor standard de pensionare, în cadrul aceluiasi sistem de pensii. Potrivit art. 194 din lege, între sistemul public si celelalte sisteme proprii de asigurãri sociale, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, în vederea deschiderii drepturilor la pensie, însã prestatiile de asigurãri sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.

Rezultã asadar cã asiguratii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ conditiile prevãzute de textele criticate, beneficiazã de tratament juridic egal în ceea ce priveste dreptul la pensie pentru limitã de vârstã. Asiguratii care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii si asigurãri sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr. 164/2001, sunt într-o situatie diferitã si, în consecintã, si tratamentul juridic este diferit, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare. Astfel, desi cele douã sisteme de pensii îsi recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncã sau vechimea în serviciu, pensia pentru limitã de vârstã, inclusiv alte drepturi de asigurãri sociale în sistemul public, se acordã numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, pe când dispozitiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se aplicã în mod egal tuturor asiguratilor care se aflã în situatiile prevãzute de acestea.

Totodatã faptul cã art. 194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, prevede cã prestatiile de asigurãri sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem reprezintã vointa legiuitorului, care a înteles ca persoanele care nu se aflã în asemenea situatii sã beneficieze de alte reglementãri legale, în spetã, de cele cuprinse în Legea nr. 164/2001. Or, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu prin Decizia nr. 48 din 16 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, principiul egalitãtii în drepturi a cetãtenilor nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune solutii diferite pentru situatii diferite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41, 167¹ si 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Gheorghe Purcãrea în Dosarul nr. 4.265/2002 al Tribunalului Arad - Sectia civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 decembrie 2002.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 35 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Se aprobã Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul apelor si protectiei mediului,

Petru Lificiu

Ministrul sãnãtãtii si familiei,

Daniela Bartos

Bucuresti, 23 ianuarie 2003.

Nr. 92.

ANEXÃ

NORME METODOLOGICE

privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase, denumite în continuare norme metodologice, se aplicã preparatelor chimice care contin cel putin o substantã chimicã periculoasã în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001, si sunt considerate periculoase în sensul prevederilor art. 4, 5 sau 6 din prezentele norme metodologice.

(2) Prevederile cuprinse:

a) la art. 7 si 8;

b) la art. 9 si 10 si definite în anexa nr. 3; si

c) la art. 16, 17 si 18 se aplicã si preparatelor chimice care nu sunt considerate periculoase în sensul prevederilor art. 4, 5 sau 6, dar care pot prezenta totusi un anumit pericol.

CAPITOLUL II

Clasificarea si etichetarea preparatelor chimice periculoase

Art. 2. - Clasificarea si etichetarea preparatelor chimice periculoase se realizeazã conform criteriilor prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu exceptia cazului în care se aplicã criteriile prevãzute la art. 4, 5, 6, 9 sau 10 din prezentele norme metodologice.

CAPITOLUL III

Determinarea proprietãtilor periculoase ale preparatelor chimice periculoase

Art. 3. - (1) Evaluarea pericolelor preparatelor chimice periculoase se bazeazã pe determinarea urmãtoarelor proprietãti ale acestora:

a) fizico-chimice;

b) care afecteazã sãnãtatea;

c) care afecteazã mediul.

(2) Proprietãtile prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie evaluate în conformitate cu prevederile art. 4, 5 si 6.

(3) Încercãrile de laborator trebuie efectuate pe preparatele chimice periculoase, în forma în care acestea sunt introduse pe piatã.

(4) La determinarea proprietãtilor periculoase ale preparatelor chimice periculoase, în conformitate cu prevederile art. 4, 5 si 6, trebuie sã fie luate în considerare toate substantele chimice periculoase în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001.

(5) Substantele chimice prevãzute la alin. (4), clasificate ca periculoase pe baza efectelor asupra sãnãtãtii si/sau mediului - fie cã sunt prezente sub formã de impuritãti, fie de aditivi -, continute în preparatele chimice periculoase, trebuie sã fie luate în considerare atunci când concentratia lor este egalã sau superioarã celei din tabelul de mai jos, dacã nu sunt prevãzute valori inferioare în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002, în sectiunea B a anexei nr. 1 sau în sectiunea B a anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.

Categoria de pericol a substantei	Valoarea concentratiei de referintã
	Preparate chimice periculoase gazoase % volum	Alte preparate chimice periculoase, % greutate
Foarte toxic	≥ 0,02		≥ 0,1
Toxic	≥ 0,02		≥ 0,1
Cancerigen	≥ 0,02		≥ 0,1
Categoria 1 sau 2
Mutagen	≥ 0,02		≥ 0,1
Categoria 1 sau 2
Toxic pentru reproducere	≥ 0,02		≥ 0,1
Categoria 1 sau 2
Nociv	≥ 0,2		≥ 1
Corosiv	≥ 0,02		≥ 1
Iritant	≥ 0,2		≥ 1
Sensibilizant	≥ 0,2		≥ 1
Cancerigen	≥ 0,2		≥ 1
Categoria 3
Mutagen	≥ 0,2		≥1
Categoria 3
Toxic pentru reproducere	≥ 0,2		≥ 1
Categoria 3
Periculos pentru mediu N	≥ 0,1
Periculos pentru stratul de ozon	≥ 0,1		≥ 0,1
Periculos pentru mediu			≥ 1

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplicã preparatelor chimice periculoase prevãzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - (1) Pericolele care decurg din proprietãtile fizico-chimice ale preparatelor chimice periculoase sunt evaluate prin determinarea, conform metodelor prevãzute în sectiunea A a anexei nr. 3 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002, a proprietãtilor fizico-chimice ale preparatelor chimice periculoase necesare pentru clasificarea si etichetarea în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002.

(2) Prin derogare de la alin. (1), nu este necesarã determinarea proprietãtilor explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile sau inflamabile ale unui preparat chimic periculos, cu conditia ca:

a) nici un component sã nu prezinte astfel de proprietãti si ca, pe baza informatiilor de care dispune producãtorul, sã existe o probabilitate minimã ca preparatul chimic periculos sã prezinte riscuri de aceastã naturã;

b) în caz de modificare a compozitiei unui preparat chimic periculos cu compozitie cunoscutã, sã existe argumente stiintifice prin care sã se demonstreze cã o nouã evaluare a pericolelor nu ar determina schimbarea clasificãrii;

c) sã fie introduse pe piatã sub formã de aerosoli, conform prevederilor Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 595/2002 privind aprobarea Reglementãrilor tehnice cu privire la recipiente pulverizatoare de aerosoli, RT 75/324.

(3) Pentru cazurile în care metodele prevãzute în sectiunea A a anexei nr. 3 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 nu sunt adecvate, se aplicã urmãtoarele metode alternative de calcul:

a) Preparate chimice periculoase, altele decât cele gazoase:

- metoda de determinare a proprietãtilor oxidante ale preparatelor chimice periculoase care contin peroxizi organici, conform prevederilor pct. 2.2.2.1 din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002.

b) Preparate chimice periculoase gazoase:

(i) metoda de determinare a proprietãtilor oxidante, conform prevederilor pct. 9.1.1.2 din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002;

(ii) metoda de determinare a proprietãtilor inflamabile, conform prevederilor pct. 9.1.1.1 din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002.

Art. 5. - (1) Evaluarea pericolelor pentru sãnãtate ale preparatelor chimice periculoase se realizeazã dupã una sau mai multe dintre urmãtoarele proceduri:

a) prin metoda conventionalã prevãzutã în anexa nr. 1;

b) prin determinarea, conform metodelor prevãzute în sectiunea B a anexei nr. 3 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002, a proprietãtilor toxicologice ale preparatului chimic periculos, care sunt necesare pentru clasificarea în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002.

(2) Atunci când persoana responsabilã de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos aduce dovezi stiintific fundamentate, potrivit cãrora proprietãtile toxicologice ale preparatului chimic periculos nu pot fi corect determinate prin metoda prevãzutã la alin. (1) lit. a) sau pornind de la rezultatele disponibile ale testelor efectuate pe animale, se pot aplica metodele prevãzute la alin. (1) lit. b), cu conditia ca acestea sã fie justificate sau autorizate conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2002 pentru protectia animalelor utilizate în scopuri stiintifice sau în alte scopuri experimentale, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 471/2002. În cazul în care, pentru obtinerea de noi date, o proprietate toxicologicã este stabilitã prin metodele prevãzute la alin. (1) lit. b), testul va fi efectuat în conformitate cu principiile bunei practici de laborator, prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bunã practicã de laborator, precum si inspectia si verificarea respectãrii acestora în cazul testãrilor efectuate asupra substantelor chimice.

(3) Preparatul chimic periculos poate fi clasificat avându-se în vedere si urmãtoarele elemente:

a) efectele preparatului chimic periculos asupra omului, în cazul în care se poate demonstra prin studii epidemiologice, prin studii de caz stiintific fundamentate, conform prevederilor anexei nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002, sau prin experienta practicã fundamentatã statistic cã efectele toxicologice asupra omului se deosebesc de cele evidentiate la aplicarea metodelor prevãzute la alin. (1);

b) efectele de tipul sinergismului ale preparatului chimic periculos, în cazul în care se poate demonstra cã din cauza acestor efecte o evaluare conventionalã ar putea subestima pericolul toxicologic al preparatului chimic periculos;

c) efectele de tipul antagonismului ale preparatului chimic periculos, în cazul în care se poate demonstra cã din cauza acestor efecte o evaluare conventionalã ar putea subestima pericolul toxicologic al preparatului chimic periculos.

(4) Conform prevederilor alin. (3), în cazul în care o proprietate toxicologicã s-a stabilit pe baza ambelor metode prevãzute la alin. (1), pentru clasificarea preparatului chimic periculos se folosesc rezultatele obtinute prin metodele prevãzute la alin. (1) lit. b), cu exceptia cazurilor în care este vorba despre efecte cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, pentru care se aplicã numai metoda prevãzutã la alin. (1) lit. a). Orice proprietate toxicologicã a preparatului chimic periculos care nu a fost evaluatã prin metodele prevãzute la alin. (1) lit. b) trebuie sã fie evaluatã prin metoda prevãzutã la alin. (1) lit. a).

(5) Pentru preparatele chimice periculoase cu compozitie cunoscutã, clasificate în conformitate cu metodele prevãzute la alin. (1) lit. b), se va face o nouã evaluare a pericolului pentru sãnãtate prin metodele prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), atunci când:

a) producãtorul modificã compozitia prin modificarea concentratiei initiale, exprimatã în procente de greutate sau de volum, a unuia sau mai multor componenti periculosi, în conformitate cu tabelul urmãtor:

Limitele de concentratie initialã a componentului	Variatia admisã pentru concentratia initialã a componentului
concentratie = 2,5%	± 30%
2,5% < concentratie = 10%	± 20%
10% < concentratie = 25%	± 10%
25% < concentratie = 100%	± 5%

b) producãtorul modificã compozitia preparatului chimic periculos, înlocuind sau adãugând unul sau mai multi componenti care pot fi sau nu periculosi în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001. Aceastã nouã evaluare este aplicabilã, cu exceptia cazurilor în care existã argumente stiintific fundamentate care aratã cã o reevaluare a pericolului nu determinã schimbarea clasificãrii.

Art. 6. - (1) Evaluarea pericolelor pentru mediu ale preparatelor chimice periculoase se realizeazã prin una sau mai multe dintre urmãtoarele proceduri:

a) prin metoda conventionalã de calcul prevãzutã în anexa nr. 2;

b) prin determinarea proprietãtilor periculoase pentru mediu ale preparatului chimic periculos, necesare pentru clasificarea în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002. Determinarea acestor proprietãti se realizeazã în conformitate cu metodele prevãzute în sectiunea C a anexei nr. 3 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002. Conditiile de aplicare a metodelor de testare sunt cele prevãzute în sectiunea C a anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.

(2) Atunci când proprietatea ecotoxicologicã se stabileste pe baza metodelor prevãzute la alin. (1) lit. b), în vederea obtinerii de noi date, testãrile se efectueazã în conformitate cu principiile bunei practici de laborator, prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 63/2002, si cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 37/2002, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 471/2002. Atunci când pericolele pentru mediu au fost evaluate dupã ambele proceduri prevãzute la alin. (1), la clasificarea preparatului chimic periculos se folosesc rezultatele obtinute prin metodele prevãzute la alin. (1) lit. b).

(3) Pentru preparatele chimice periculoase cu compozitie cunoscutã, clasificate în conformitate cu metodele prevãzute la alin. (1) lit. b), se efectueazã o nouã evaluare a pericolului pentru mediu prin metoda prevãzutã la alin. (1) lit. a) sau conform celor prevãzute la alin. (1) lit. b), atunci când:

a) producãtorul schimbã compozitia prin modificarea concentratiei initiale, exprimatã în procente de greutate sau de volum, a unuia sau mai multor componenti periculosi, în conformitate cu datele din urmãtorul tabel:

Limitele de concentratie initialã a componentului	Variatia admisã pentru concentratia initialã a componentului
≤ 2,5%	± 30%
2,5%< concentratie ≤ 10%	± 20%
10% < concentratie ≤ 25%	± 10%
25% < concentratie ≤ 100%	± 5%

b) producãtorul modificã compozitia preparatului chimic periculos, înlocuind sau adãugând unul sau mai multi componenti care pot fi sau nu periculosi în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001. Aceastã nouã evaluare este aplicabilã, cu exceptia cazurilor în care existã argumente stiintific fundamentate care aratã cã o reevaluare a pericolului nu determinã schimbarea clasificãrii.

CAPITOLUL IV

Ambalarea preparatelor chimice periculoase

Art. 7. - (1) Introducerea pe piatã a preparatelor chimice periculoase prevãzute la art. 1 si 8 este permisã numai dacã sunt respectate cerintele pentru ambalaje, prevãzute la art. 14 lit. a), b), c) si d) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001.

(2) Introducerea pe piatã a recipientelor care contin preparate chimice periculoase în sensul art. 1 si 8, comercializate sau puse la dispozitia publicului, este permisã numai dacã sunt respectate cerintele pentru ambalaje, prevãzute la art. 15 lit. b) si c) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001.

(3) Se considerã cã ambalajele preparatelor chimice periculoase corespund cerintelor prevãzute la art. 14 lit. a), b) si c) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001, dacã acestea satisfac cerintele prevãzute pentru transportul mãrfurilor periculoase pe calea feratã, pe cãi rutiere, pe cãi navigabile interne, pe mare sau pe calea aerului.

Art. 8. - (1) Indiferent de capacitate, recipientele care contin preparate chimice periculoase comercializate sau puse la dispozitia publicului trebuie prevãzute cu un sistem de închidere de securitate pentru copii, în cazurile în care:

a) preparatele chimice periculoase sunt etichetate ca foarte toxice, toxice sau corosive, conform prevederilor art. 10 si conditiilor prevãzute la art. 5;

b) preparatele chimice periculoase prezintã un pericol în caz de inhalare (Xn, R 65) si sunt clasificate si etichetate conform prevederilor pct. 3.2.3 din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002, cu exceptia preparatelor chimice periculoase introduse pe piatã sub formã de aerosoli sau într-un recipient prevãzut cu un sistem de pulverizare sigilat;

c) preparatele chimice periculoase contin cel putin una dintre substantele enumerate mai jos, prezente într-o concentratie egalã sau superioarã concentratiei maxime individuale mentionate în tabelul urmãtor:

Nr. crt.	Identificarea substantei			Concentratia maximã
	Nr. CAS	Denumire	Nr. IESCE
1.	67-56-1	Metanol	2006596	≥ 3%
2.	75-09-2	Diclormetan	2008389	≥ 1%

(2) Indiferent de capacitate, recipientele care contin preparate chimice periculoase comercializate sau puse la dispozitia publicului si etichetate ca foarte toxice, toxice, corosive, nocive, extrem de inflamabile sau foarte inflamabile, conform prevederilor art. 10 si conditiilor stipulate în art. 4 si 5, vor fi prevãzute cu un însemn tactil de avertizare a pericolului.

(3) Prevederea alin. (2) nu se aplicã aerosolilor clasificati si etichetati numai ca extrem de inflamabili sau foarte inflamabili.

CAPITOLUL V

Etichetarea preparatelor chimice periculoase

Art. 9. - (1) Preparatele chimice periculoase în sensul art. 1 alin. (1) pot fi introduse pe piatã numai dacã eticheta ambalajului satisface cerintele prezentului articol si corespunde prevederilor sectiunilor A si B ale anexei nr. 3.

(2) Preparatele chimice în sensul art. 1 alin. (2), definite în sectiunile B si C ale anexei nr. 3, pot fi introduse pe piatã numai dacã pe eticheta ambalajului sunt înscrise urmãtoarele indicatii lizibile, care nu pot fi sterse:

a) denumirea comercialã a preparatului chimic periculos sau denumirea prin care furnizorul identificã preparatul chimic periculos;

b) numele, adresa completã si numãrul de telefon ale persoanei cu sediul în România, responsabilã de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos;

c) datele specifice prevãzute în sectiunile B si C ale anexei nr. 3.

Art. 10. - (1) Pe toate etichetele ambalajelor trebuie sã fie înscrise urmãtoarele indicatii lizibile, care nu pot fi sterse:

a) denumirea comercialã a preparatului chimic periculos sau denumirea prin care furnizorul identificã preparatul chimic periculos;

b) numele, adresa completã si numãrul de telefon ale persoanei cu sediul în România, responsabilã de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos;

c) denumirea chimicã a substantei sau substantelor chimice periculoase prezente în preparatul chimic periculos;

d) simbolurile de pericol si indicatiile de pericol;

e) fraze de risc - fraze R;

f) fraze de prudentã - fraze S;

g) cantitatea nominalã - masa nominalã sau volumul nominal - a continutului în cazul preparatelor comercializate sau puse la dispozitia publicului.

(2) Înscrierea pe eticheta preparatului chimic periculos a denumirii chimice a substantei sau substantelor chimice periculoase prezente în acesta se realizeazã în conformitate cu urmãtoarele cerinte:

a) pentru preparatele chimice periculoase, clasificate T+, T, Xn în conformitate cu prevederile art. 5, se iau în considerare numai substantele T+, T, Xn prezente în concentratii egale sau mai mari decât limita inferioarã - limita Xn -, prevãzute pentru fiecare dintre ele în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 sau în sectiunea B a anexei nr. 1;

b) pentru preparatele chimice periculoase, clasificate C conform procedurilor prevãzute la art. 5, se iau în considerare numai substantele C prezente în concentratii egale sau mai mari decât limita inferioarã - limita X1 -, prevãzute în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 sau în sectiunea B a anexei nr. 1;

c) denumirile substantelor chimice periculoase care au determinat clasificarea preparatului chimic periculos în una sau mai multe dintre urmãtoarele categorii de pericol:

(i) cancerigen, categoria 1, 2 sau 3;

(ii) mutagen, categoria 1, 2 sau 3;

(iii) toxic pentru reproducere, categoria 1, 2 sau 3;

(iv) foarte toxic, toxic sau nociv, în functie de efectele neletale în urma unei singure expuneri;

(v) toxic sau nociv, în functie de efectele grave înurma expunerii repetate sau prelungite;

(vi) sensibilizant.

Substanta chimicã periculoasã trebuie sã figureze sub una dintre denumirile prevãzute în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 sau într-un nomenclator chimic recunoscut pe plan international, dacã nu figureazã încã în aceastã anexã;

d) ca urmare a prevederilor lit. a), b) si c), nu este necesarã mentionarea pe etichetã a denumirii substantelor chimice periculoase care au determinat clasificarea preparatului chimic periculos în una sau mai multe dintre urmãtoarele categorii de pericol:

(i) exploziv;

(ii) oxidant;

(iii) extrem de inflamabil;

(iv) foarte inflamabil;

(v) inflamabil;

(vi) iritant;

(vii) periculos pentru mediu, cu exceptia cazurilor în care substanta sau substantele chimice periculoase trebuie mentionate pe baza prevederilor lit. a), b) sau c);

e) ca regulã, pentru preparatele chimice periculoase un numãr de maximum 4 denumiri de substante chimice este suficient pentru identificarea substantelor chimice periculoase prioritar responsabile de pericole majore pentru sãnãtate, care au determinat clasificarea si alegerea frazelor de risc adecvate, sau, dupã caz, pot fi necesare mai mult de 4 denumiri chimice ale substantelor chimice periculoase din componenta preparatului chimic periculos.

(3) Etichetarea preparatelor chimice periculoase cu simbolurile de pericol si cu indicatiile de pericol prevãzute la alin. (1) lit. d), pe care le prezintã folosirea acestora, se efectueazã în conformitate cu prevederile anexelor nr. 1 si 4 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 si este aplicatã în functie de rezultatele evaluãrii pericolelor efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) si ale anexelor nr. 1 si 2. În cazul în care se impune atribuirea a mai mult de un simbol de pericol pentru un preparat chimic periculos, obligatia de a aplica:

a) simbolul T determinã ca folosirea simbolurilor C si X sã fie optionalã, dacã nu existã prevederi contrare în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002;

b) simbolul C determinã ca folosirea simbolului X sã fie optionalã;

c) simbolul E determinã ca folosirea simbolurilor F si O sã fie optionalã;

d) simbolul Xn determinã ca folosirea simbolului Xi sã fie optionalã.

Simbolul sau simbolurile sunt tipãrite cu negru, pe fond portocaliu-galben.

(4) Etichetarea preparatelor chimice periculoase cu frazele de risc - fraze R - prevãzute la alin. (1) lit. e) se efectueazã în conformitate cu prevederile anexelor nr. 1 si 5 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002. Frazele R se atribuie în functie de rezultatele evaluãrii pericolelor efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) si ale anexelor nr. 1 si 2. Ca regulã, pentru preparatele chimice periculoase un numãr de maximum 6 fraze R este suficient pentru descrierea riscurilor; în acest scop combinatiile de fraze prevãzute în anexa nr. 5 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 sunt considerate fraze unice. În cazul în care preparatul chimic periculos se încadreazã simultan în mai multe categorii de pericol, frazele-tip trebuie sã acopere totalitatea riscurilor principale prezentate de preparat. În anumite cazuri pot fi necesare mai mult de 6 fraze R.

Frazele standard “extrem de inflamabil” sau “foarte inflamabil” pot sã nu fie utilizate în cazul în care reiau o indicatie de pericol folositã ca urmare a aplicãrii prevederilor alin. (3).

(5) Etichetarea preparatelor chimice periculoase cu frazele de prudentã - fraze S - prevãzute la alin. (1) lit. f) se efectueazã în conformitate cu prevederile anexelor nr. 1 si 6 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002. Frazele S se atribuie în functie de rezultatele evaluãrii pericolelor efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) si ale anexelor nr. 1 si 2. Ca regulã, pentru preparatele chimice periculoase un numãr de maximum 6 fraze S este suficient pentru formularea celor mai adecvate recomandãri de prudentã; în acest scop combinatiile de fraze prevãzute în anexa nr. 6 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 sunt considerate fraze unice. În anumite cazuri pot fi necesare mai mult de 6 fraze S. În cazul în care inscriptionarea pe etichetã sau pe ambalaj este imposibilã din punct de vedere practic, ambalajul va fi însotit de un prospect cu recomandãri de prudentã privind utilizarea preparatului chimic periculos.

Art. 11. - În cazul în care continutul ambalajului nu depãseste 125 mililitri:

a) pentru preparatele chimice periculoase clasificate ca foarte inflamabile, oxidante, iritante, cu exceptia celor încadrate la fraza de risc R 41 sau periculoase pentru mediu si încadrate la simbolul N, etichetarea cu fraze de risc R sau fraze de prudentã S nu este necesarã;

b) pentru preparatele chimice periculoase clasificate ca inflamabile sau periculoase pentru mediu si neîncadrate la simbolul N, pe eticheta acestora sunt înscrise frazele de risc R, nefiind necesarã etichetarea cu fraze de prudentã S. Art. 12. - Indicatiile de tipul “netoxic”, “nenociv”, “nepoluant”, “ecologic” sau orice alte indicatii care urmãresc sã demonstreze caracterul nepericulos al preparatului chimic sau susceptibil de a determina o subestimare a pericolelor acestuia nu pot fi înscrise pe ambalajul sau eticheta preparatelor chimice periculoase reglementate de prezentele norme metodologice.

Art. 13. - (1) Aplicarea cerintelor de etichetare pentru preparatele chimice periculoase se realizeazã dupã cum urmeazã:

a) în cazul în care indicatiile prevãzute la art. 10 se gãsesc pe etichetã, aceasta se fixeazã ferm pe una sau mai multe fete ale ambalajului, astfel încât textul etichetei sã poatã fi citit pe directie orizontalã când ambalajul este asezat în pozitie normalã. Dimensiunile etichetei sunt cele prevãzute la pct. 7.7 din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002, iar eticheta este dimensionatã în asa fel încât sã cuprindã numai informatiile prevãzute în prezentele norme metodologice si, dacã este nevoie, orice alte indicatii suplimentare privind sãnãtatea sau securitatea;

b) în cazul în care informatiile prevãzute la art. 10 sunt înscrise clar pe ambalajul propriu-zis, conform prevederilor lit. a), eticheta nu mai este necesarã;

c) culoarea si modul de prezentare ale etichetei sau, în cazul prevãzut la lit. b), ale ambalajului trebuie sã fie astfel realizate încât simbolul de pericol si fondul acestuia sã fie distinse clar;

d) informatiile înscrise pe etichetã conform prevederilor art. 10 trebuie sã se distingã clar pe fondul acesteia si sã aibã o dimensiune si o spatiere suficiente pentru a putea fi citite cu usurintã.

Prevederile specifice pentru prezentarea si formatul acestor informatii sunt prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002.

(2) În sensul prezentelor norme metodologice, cerintele de etichetare sunt considerate ca fiind îndeplinite:

a) în cazul unui ambalaj exterior care cuprinde unul sau mai multe ambalaje interioare, dacã ambalajul exterior este etichetat în conformitate cu normele internationale pentru transportul mãrfurilor periculoase si dacã ambalajul sau ambalajele interioare sunt etichetate conform prezentelor norme metodologice;

b) în cazul unui ambalaj unic:

(i) dacã acesta este etichetat în conformitate cu normele internationale pentru transportul mãrfurilor periculoase si cu prevederile art. 9 alin. (2) si ale art. 10 alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2), (4) si (5); pentru preparatele chimice periculoase clasificate conform prevederilor art. 6 se aplicã si prevederile art. 10 alin. (3) pentru proprietatea respectivã, atunci când aceasta nu a fost mentionatã ca atare pe etichetã; sau

(ii) dacã este cazul, pentru tipuri speciale de ambalaj, ca de exemplu buteliile mobile de gaz, dacã sunt respectate prevederile anexei nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002.

CAPITOLUL VI

Exceptãri de la cerintele de etichetare si ambalare ale preparatelor chimice periculoase

Art. 14. - (1) Prevederile art. 7, 9, 10, 11, 12 si 13 nu se aplicã anumitor preparate chimice considerate periculoase în sensul prevederilor art. 4, 5 sau 6, care, în forma în care sunt introduse pe piatã, nu prezintã vreun risc din punct de vedere al proprietãtilor fizico-chimice si nici risc pentru sãnãtate sau pentru mediu.

(2) Etichetarea prevãzutã la art. 9, 10, 11 si 12 poate fi efectuatã într-un alt mod adecvat, în cazul ambalajelor care sunt fie prea mici, fie nepotrivite pentru o etichetare în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) si b).

(3) Prin derogare de la prevederile art. 9, 10, 11, 12 si 13, ambalajele preparatelor chimice periculoase care sunt clasificate ca nocive, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, inflamabile, iritante sau oxidante pot sã nu fie etichetate sau sã fie etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care ambalajele contin cantitãti atât de mici încât nu prezintã nici un pericol pentru persoanele care manipuleazã aceste preparate chimice periculoase sau pentru alte persoane.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 9, 10, 11, 12 si 13, ambalajele preparatelor chimice periculoase clasificate în conformitate cu prevederile art. 6 pot sã nu fie etichetate sau sã fie etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care cantitãtile pe care le contin sunt atât de mici încât nu prezintã nici un pericol pentru mediu.

(5) Prin derogare de la prevederile art. 9, 10, 11, 12 si 13, ambalajele preparatelor chimice periculoase care nu sunt prevãzute la alin. (3) sau (4) pot fi etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care ambalajele sunt prea mici pentru a permite etichetarea prevãzutã la art. 9, 10 si 11 si nu prezintã nici un pericol pentru persoanele care manipuleazã aceste preparate chimice periculoase sau pentru alte persoane.

(6) În cazul în care se aplicã prevederile alin. (2), (3), (4) si (5), nu este permisã utilizarea de simboluri, indicatii de pericol, fraze R sau fraze S, altele decât cele prevãzute în prezentele norme metodologice.

CAPITOLUL VII

Vânzarea la distantã

Art. 15. - (1) Orice formã de publicitate pentru un preparat chimic periculos, care permite potentialului cumpãrãtor sã încheie un contract de cumpãrare a unui preparat chimic periculos fãrã a avea posibilitatea de a cunoaste informatiile incluse pe eticheta acestuia, trebuie sã mentioneze categoria sau categoriile de pericol indicate pe eticheta preparatului chimic periculos.

(2) Pentru respectarea cerintelor prevãzute la alin. (1) pãrtile contractante au în vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distantã.

CAPITOLUL VIII

Fisa tehnicã de securitate

Art. 16. - (1) Persoana responsabilã de introducerea pe piatã a substantei sau preparatului chimic periculos furnizeazã utilizatorului profesional al substantei sau preparatului chimic periculos o fisã tehnicã de securitate care contine informatiile prevãzute la art. 18 si în anexa nr. 5, dacã substanta sau preparatul chimic este clasificat ca periculos conform Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 200/2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 451/2001.

(2) Persoana responsabilã de introducerea pe piatã a unui preparat chimic periculos furnizeazã, la cererea unui utilizator profesional, o fisã tehnicã de securitate care contine informatiile corespunzãtoare pentru preparatele chimice care nu sunt clasificate ca periculoase în sensul art. 4, 5 si 6, dar care contin într-o concentratie individualã mai mare sau egalã cu 1% în greutate, pentru preparatele chimice care nu sunt în stare gazoasã, si mai mare sau egalã cu 0,2% în volum, pentru preparatele chimice gazoase, cel putin:

a) o substantã care prezintã pericole pentru sãnãtate ori pentru mediu; sau

b) o substantã pentru care existã o valoare limitã a concentratiei admise pentru expunerea la locurile de muncã.

(3) Informatiile din fisa tehnicã de securitate sunt destinate în principal folosirii de cãtre utilizatorii profesionali si trebuie sã permitã acestora sã ia mãsurile necesare pentru protectia sãnãtãtii, a securitãtii si a mediului la locul de muncã.

(4) Fisa tehnicã de securitate poate fi furnizatã pe hârtie sau pe suport electronic, cu conditia ca destinatarul sã dispunã de aparatura necesarã receptionãrii.

(5) Informatiile din fisa tehnicã de securitate se furnizeazã gratuit, cel mai târziu când substanta sau preparatul chimic periculos este livrat prima datã si apoi dupã fiecare revizie datoratã aparitiei oricãrei informatii noi, semnificative, privind securitatea si protectia sãnãtãtii si a mediului. Noua versiune datatã, identificatã ca “Revizie:É (data)”, se furnizeazã gratuit tuturor fostilor utilizatori care au primit substanta sau preparatul în ultimele 12 luni dinaintea reviziei.

(6) Nu este necesarã întocmirea fiselor tehnice de securitate în cazul în care preparatele chimice periculoase comercializate sau puse la dispozitia publicului sunt însotite de suficiente informatii care sã permitã utilizatorilor sã ia mãsurile necesare cu privire la protectia sãnãtãtii si la securitate. Cu toate acestea, dacã utilizatorii profesionali solicitã fisa tehnicã de securitate, acest document trebuie furnizat.

Art. 17. - Fisa tehnicã de securitate se întocmeste în limba românã.

Art. 18. - (1) Fisa tehnicã de securitate este structuratã pe urmãtoarele capitole:

a) Identificarea substantei/preparatului chimic periculos si a firmei/întreprinderii;

b) Compozitia/informatii despre ingrediente;

c) Identificarea pericolelor substantei/preparatului chimic periculos;

d) Mãsuri de prim ajutor;

e) Mãsuri de combatere a incendiilor;

f) Mãsuri împotriva pierderilor accidentale;

g) Manipulare si depozitare;

h) Controlul expunerii/protectie personalã;

i) Proprietãti fizico-chimice ale substantei/preparatului chimic periculos;

j) Stabilitate si reactivitate;

k) Informatii toxicologice;

l) Informatii ecologice;

m) Mãsuri privind evacuarea substantei/preparatului chimic periculos;

n) Informatii despre transport;

o) Informatii privind reglementãrile specifice aplicabile;

p) Alte informatii.

(2) Sarcina de a furniza informatiile astfel prevãzute revine persoanei responsabile de introducerea pe piatã a substantei sau preparatului chimic periculos. Fisa tehnicã de securitate se dateazã.

CAPITOLUL IX

Confidentialitatea denumirilor chimice

Art. 19. - (1) Mentionarea pe etichetã sau în cadrul fisei tehnice de securitate a substantelor chimice periculoase prezente în preparatele chimice periculoase si clasificate exclusiv ca:

a) iritantã, cu exceptia celor încadrate la fraza de risc R 41, sau iritantã în combinatie cu una sau mai multe dintre celelalte proprietãti prevãzute la art. 10 alin. (2) lit. d);

sau

b) nocivã sau nocivã în combinatie cu una sau mai multe dintre proprietãtile prevãzute la art. 10 alin. (2) lit. d), care prezintã ele însele efecte letale acute, poate fi consideratã de persoana responsabilã de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos confidentialã, în sensul cã divulgarea acestora poate prejudicia dreptul sãu de proprietate intelectualã.

(2) Persoana responsabilã de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos este responsabilã de demonstrarea eventualului prejudiciu adus confidentialitãtii denumirilor chimice ale substantelor chimice periculoase prevãzute la alin. (1).

(3) În cazul în care persoana responsabilã de introducerea pe piatã pentru prima datã a preparatului chimic periculos doreste sã se prevaleze de acest drept la confidentialitate, aceasta prezintã o cerere de confidentialitate cãtre Agentia Nationalã pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase - ANSPCP, în care solicitã ca referirile la substanta chimicã periculoasã prevãzutã la alin. (1), incluse pe etichetã, sã fie redate cu ajutorul unei denumiri care identificã cele mai importante grupe chimice functio- nale sau al unei denumiri alternative.

(4) Cererea de confidentialitate este întocmitã conform prevederilor anexei nr. 4 si contine informatiile incluse în formularul din sectiunea A a aceleiasi anexe.

(5) ANSPCP poate solicita persoanei responsabile de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos furnizarea de informatii suplimentare, dacã acestea sunt necesare pentru evaluarea valabilitãtii cererii de confidentialitate.

(6) În termen de 30 de zile ANSPCP informeazã solicitantul asupra deciziei privind cererea de confidentialitate.

(7) În cazul în care cererea de confidentialitate a fost acceptatã de cãtre ANSPCP, persoana responsabilã de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos transmite o copie a acesteia autoritãtilor competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene în care doreste sã comercializeze preparatul chimic periculos.

CAPITOLUL X

Atributii si rãspunderi

Art. 20. - (1) ANSPCP este autoritatea competentã pentru primirea informatiilor, inclusiv compozitia chimicã, legate de preparatele chimice introduse pe piatã si considerate periculoase pe baza proprietãtilor care afecteazã sãnãtatea sau a proprietãtilor fizico-chimice ale acestora.

(2) Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice ANSPCP poate solicita persoanei responsabile de introducerea pe piatã a preparatului chimic periculos informatii privind compozitia acestuia si orice alte informatii utile în acest sens.

(3) ANSPCP asigurã confidentialitatea informatiilor primite si utilizarea acestora numai pentru a rãspunde solicitãrilor de ordin medical pentru stabilirea de mãsuri preventive si curative, cu precãdere în caz de urgentã.

Art. 21. - Autoritãtile publice centrale pot reglementa cerintele specifice de protectie a sãnãtãtii si securitãtii la locul de muncã a persoanelor, în timpul utilizãrii preparatelor chimice periculoase. Respectivele reglementãri nu pot aduce modificãri care contravin prevederilor prezentelor norme metodologice.

Art. 22. - Introducerea pe piatã a preparatelor chimice periculoase care sunt conforme prezentelor norme metodologice nu poate fi interzisã, restrictionatã sau împiedicatã de cãtre ANSPCP.

CAPITOLUL XI

Dispozitii finale

Art. 23. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice si se procurã de la Agentia Nationalã pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea Hotãrârii Guvernului nr. 567/1991 privind organizarea si functionarea Aeroclubului României

În temeiul art. 107 din Constitutie,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. I. - Hotãrârea Guvernului nr. 567/1991 privind organizarea si functionarea Aeroclubului României, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 15 decembrie 1995, se modificã dupã cum urmeazã:

1. Alineatul 2 al articolului 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Aeroclubul României are sediul în Bucuresti, bd. Lascãr Catargiu nr. 54, sectorul 1.”

2. Articolul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 2. - Aeroclubul României este unitate de pregãtire si perfectionare a personalului aeronautic civil, precum si structurã sportivã de performantã cu profil aeronautic, cu drepturile si atributiile ce decurg din lege.

Aeroclubul României functioneazã ca institutie publicã finantatã de la bugetul de stat, are personalitate juridicã, iar în compunerea sa intrã aerocluburile teritoriale prevãzute în anexa nr. 2, ca subunitãti fãrã personalitate juridicã, cu sediile si terenurile de zbor în localitãtile prevãzute în aceastã anexã.

Prin ordin al ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei pot fi înfiintate si alte aerocluburi teritoriale sau sectii ale acestora.”

3. Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 3. - Obiectul de activitate al Aeroclubului României îl constituie:

a) operarea aeronavelor din dotare sau închiriate;

b) organizarea si desfãsurarea cursurilor si programelor de initiere, pregãtire, instruire si perfectionare, teoretice si practice, de zbor, precum si de parasutare pentru personalul aeronautic propriu si pentru sportivii legitimati la Aeroclubul României, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare;

c) selectionarea si initierea tineretului prin organizarea de cursuri si cantonamente de instruire teoreticã si în zbor, în scopul atragerii acestuia în practicarea sporturilor aeronautice;

d) asigurarea conditiilor tehnico-administrative pentru organizarea de cantonamente, competitii interne si internationale, mitinguri si manifestãri aeronautice, în vederea cresterii nivelului de pregãtire a personalului propriu si a sportivilor legitimati la Aeroclubul României;

e) efectuarea pregãtirii teoretice si practice, la sol si în zbor, pentru alte categorii de personal aeronautic navigant decât cel propriu si sportivii legitimati, precum si a personalului tehnic aeronautic, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare;

f) asigurarea pregãtirii sportivilor legitimati la Aeroclubul României, componenti ai loturilor nationale/judetene, cu suportarea de cãtre Aeroclubul României, în limita sumelor alocate de la bugetul de stat, a cheltuielilor ocazionate de participarea acestora la competitiile oficiale, interne si internationale, precum si a cheltuielilor aferente cantonamentelor;

g) emiterea certificatelor de absolvire pentru cursurile si programele de pregãtire si perfectionare efectuate, prevãzute la lit. b) si e);

h) aprobarea si supravegherea activitãtilor aeronautice sportive la care participã cu personal propriu si tehnicã din dotare sau care se desfãsoarã pe terenurile aflate în administrarea sa;

i) efectuarea de activitãti specifice de dirijare si control al traficului aerian, de informare aeronauticã si protectie a navigatiei aeriene, pe terenurile aflate în administrarea sa, în conformitate cu reglementãrile în vigoare;

j) întretinerea si repararea aeronavelor, motoarelor, agregatelor si instalatiilor aferente, a infrastructurii si instalatiilor din dotare, precum si asistentã tehnicã cãtre terti, în conditiile autorizãrii si/sau atestãrii în conformitate cu reglementãrile în vigoare, aplicabile activitãtilor respective;

k) efectuarea operatiunilor legate de înfiintarea, declararea, deschiderea, utilizarea si dezafectarea terenurilor folosite pentru practicarea activitãtilor aeronautice sportive organizate de Aeroclubul României, cu respectarea reglementãrilor în vigoare;

l) efectuarea operatiunilor de import-export pentru activitãtile proprii cu caracter aeronautic;

m) alte activitãti care pot contribui la dezvoltarea Aeroclubului României, inclusiv activitãti aeronautice în cadrul aviatiei generale si lucrului aerian, în conditii de autorizare conform reglementãrilor în vigoare;

n) organizarea de competitii aeronautice sportive, interne si internationale, altele decât cele aflate în competenta Federatiei Aeronautice Române, de târguri, impresariat, expozitii interne si internationale si de alte manifestãri cu caracter aeronautic, editarea de materiale publicitare specifice, în scopul promovãrii aviatiei sportive si usoare.

Aeroclubul României poate exercita, în conditiile stabilite de Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei, si atributii în domeniul atestãrii unor categorii de personal aeronautic civil, precum si al certificãrii/autorizãrii si al înmatriculãrii/identificãrii unor categorii de tehnicã de aviatie.”

4. Articolul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 4. - Cheltuielile necesare functionãrii Aeroclubului României se suportã de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

Cheltuielile pentru initierea, pregãtirea si perfectionarea sportivilor legitimati la Aeroclubul României si selectati în loturile nationale/judetene, precum si cheltuielile pentru initierea si pregãtirea tinerilor în vârstã de pânã la 23 de ani împliniti, selectati anual pe bazã de examen pentru practicarea sporturilor aeronautice si legitimati ca sportivi la Aeroclubul României, se suportã de Aeroclubul României, în limita sumelor alocate de la bugetul de stat.

Sportivii legitimati plãtesc o cotizatie anualã.

Activitãtile desfãsurate de Aeroclubul României pentru terti, persoane juridice sau fizice, altele decât cele prevãzute la alin. 2, se realizeazã contra cost, pe bazã de contracte sau de tarife în lei sau în valutã, stabilite în conditiile legii, si constituie venituri ale bugetului de stat.

Nivelul cotizatiei anuale plãtite de sportivii legitimati la Aeroclubul României, precum si tarifele în lei si în valutã aplicate de Aeroclubul României pentru serviciile prestate se propun de conducerea Aeroclubului României si se aprobã prin ordin al ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei.”

5. Articolul 7 se abrogã.

Art. II. - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Hotãrârea Guvernului nr. 567/1991 privind organizarea si functionarea Aeroclubului României, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 15 decembrie 1995, cu modificãrile aduse prin prezenta hotãrâre, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul lucrãrilor publice,

transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul tineretului si sportului,

Georgiu Gingãras

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 30 ianuarie 2003.

Nr. 122.

RECTIFICÃRI

În Decretul nr. 961 din 28 noiembrie 2002 privind conferirea unor decoratii nationale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 29 noiembrie 2002, se face urmãtoarea rectificare:

- la liniuta 49 a art. 3, în loc de: “ - domnului Marian Stan ...” se va citi: “- domnului Stan M. Popa ...”.

În Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptatã de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comunã din 9 decembrie 2002, se face urmãtoarea rectificare:

- pe prima coloanã, paragraful 6, rândul 5 din pagina 10 a Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, în loc de: “… alin. (2) teza a doua a textului.” se va citi: “… alin. (1) teza a doua a textului.”