MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 129      LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 27 februarie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 319 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonantă aprobată cu  modificări prin Legea nr. 400/2002

 

            Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            102. - Hotărâre privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a produselor pentru constructii

 

            135. - Hotărâre pentru aprobarea Întelegerii dintre Ministerul Educatiei si Cercetării din România si Ministerul Învătământului din Republica Populară Chineză privind colaborarea în domeniul învătământului în perioada 2002-2004, semnată la Beijing la 27 iunie 2002

 

            Întelegere între Ministerul Educatiei si Cercetării din România si Ministerul Învătământului din Republica Populară Chineză privind colaborarea în domeniul învătământului în perioada 2002-2004

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 319

din 26 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit  prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonantă aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonantă aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002.

Exceptia a fost ridicată de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecătoriei Medgidia. La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin mandatar Sabin Bâltac, lipsind cealaltă parte, Primăria

Cernavodă, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Mandatarul autorului exceptiei solicită să pună concluzii în fata Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Curtea, deliberând, respinge solicitarea mandatarului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei, arătând că textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 330/2002, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, exceptie ridicată de Ionel Petru Constantinescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 contravine prevederilor art. 114 alin. (4), art. 92 alin. (2) si ale art. 93 alin. (1) din Constitutie.

Autorul exceptiei sustine că, desi potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie “În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă”, această prevedere ar trebui coroborată cu cea cuprinsă în art. 93 din Legea fundamentală, care reglementează “măsurile exceptionale pe care le poate lua Presedintele României când instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgentă în întreaga tară ori în unele localităti si solicită Parlamentului încuviintarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia”, precum si cu art. 99 alin. (1), potrivit căruia “În exercitarea atributiilor sale, Presedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului”. Or, conchide acesta, “în Monitorul Oficial al României din iunie 2001 nu există publicat un decret prezidential conform art. 92 din Constitutie, de care primul-ministru să fi luat cunostintă”.

De asemenea autorul exceptiei mai sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 contravine si prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) si ale art. 114 alin. (1) din Constitutie, întrucât Guvernul a emis o ordonantă de urgentă într-un domeniu în care nu era abilitat, modificând o lege organică.

Referindu-se la prevederile art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, autorul exceptiei sustine că acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (2) si (3) din Constitutie, deoarece “Guvernul României a decis prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, art. 4 alin. 1, că restituirea se face pe alt amplasament, contrar vointei proprietarului”.

Instanta de judecată apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin textelor constitutionale invocate, deoarece interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este însă prevăzută la alin. (4) al art. 114 din Constitutie. De asemenea arată că dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât “prin reconstituirea pe alte amplasamente sau acordarea de despăgubiri se instituie garantii eficiente ale dreptului de proprietate în situatii cum este cazul în spetă, când ratiuni de salvgardare a unui interes public se opun la restituirea terenurilor aflate pe amplasamentele initiale”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată. Se arată că în jurisprudenta sa Curtea a statuat că ordonantele de urgentă pot reglementa în domeniul legilor organice, cu respectarea cerintei constitutionale privind existenta cazului exceptional. Cu privire la raportarea textelor legale criticate la dispozitiile art. 92 si 93 din Constitutie, arată că acestea nu sunt relevante în cauză, întrucât utilizarea expresiei “cazuri exceptionale” în art. 92 din Constitutie are în vedere situatia în care Presedintele României poate supune aprobării Parlamentului mobilizarea partială sau generală a fortelor armate după declararea mobilizării. Privitor la art. 93 din Constitutie, arată că expresia “starea de urgentă” înscrisă în art. 93 din Constitutie nu este aceeasi cu expresia .măsură exceptională” înscrisă în art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.

Guvernul apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin textelor constitutionale invocate.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001), ordonantă aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la dispozitii legale modificate ulterior ridicării exceptiei, prin Decizia Plenului Curtii nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat că în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată si se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale în noua sa redactare numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

Curtea constată că textul legal criticat a suferit modificări, păstrându-se însă solutia legislativă de principiu. Astfel, în redactarea dată prin legea de aprobare a ordonantei de urgentă nr. 102/2001 acest text are următorea redactare:

“Art. 41. - Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale si bazine piscicole amenajate, sere sau plantatii de hamei în functiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafete suficiente, sau se acordă despăgubiri în conditiile legii.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile ordonantei de urgentă, în general, contravin art. 114 alin. (1) si (4), art. 92 alin. (2), art. 93 alin. (1) si art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie. În ceea ce priveste dispozitiile art. I pct. 4 din ordonanta de urgentă, asa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 400/2002, acesta sustine că ele ar contraveni prevederilor art. 41 alin. (2) si (3) din Constitutie. Criticile de neconstitutionalitate vizează două categorii de aspecte.

I. Un prim aspect se referă la neconstitutionalitatea dispozitiilor ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, în general, pe motiv că aceasta ar încălca prevederile art. 114 alin. (1) si (4), precum si ale art. 72 alin (3) lit. k) din Constitutie.

Curtea Constitutională, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice priveste numai ordonantele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând nemijlocit din textul constitutional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgentă, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă ar fi interzisă, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii constitutionale a institutiei delegării legislative.

În ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, Curtea Constitutională - prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 - a decis că împrejurările concrete avute în vedere de initiatorul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 reprezentau un caz exceptional, care impunea măsuri cu caracter de urgentă în scopul finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere.

II. Un alt aspect priveste neconstitutionalitatea art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001. Autorul exceptiei critică acest text pe motiv că restituirea terenurilor fostilor proprietari, pe alte amplasamente, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, întrucât “unica situatie de nerestituire prevăzută de Constitutie, este exproprierea pentru cauză de utilitate publică conform art. 41 alin. (3) din Constitutie”.

În legătură cu acest aspect Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, statuând următoarele: “Chiar dacă

nationalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat nastere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constitutiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietătii. Asa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea si ocrotirea proprietătii, potrivit art. 41 din Constitutie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate”.

Atât considerentele, cât si solutiile adoptate prin deciziile citate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Fată de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonantă aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002, exceptie ridicată de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecătoriei Medgidia.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 noiembrie 2002.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 17

din 21 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adriana Sanda Dincă în Dosarul

nr. 7.647/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinând că textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare, întrucât instanta are obligatia de a pune în vedere pârâtului toate mijloacele de apărare care pot fi folosite de acesta si, la cerere, poate acorda un termen pentru pregătirea apărării.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 7.647/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adriana Sanda Dincă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că art. 118 din Codul de procedură civilă contravine art. 24 din Constitutie, privind dreptul la apărare, întrucât prin instituirea obligativitătii depunerii întâmpinării, în situatia în care pârâtul nu respectă această obligatie, este decăzut din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca exceptii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, exprimându-si punctul de vedere, consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 118 din Codul de procedură civilă nu îngrădeste dreptul părtilor de a fi asistate de un avocat si nici nu limitează posibilitatea acestora de a folosi mijloacele de apărare adecvate.

Se mai arată că pârâtul, care nu este reprezentat sau asistat de avocat, este protejat, potrivit art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul că judecătorul are obligatia, în baza rolului său activ, să îi pună în vedere acestuia, la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că textul de lege criticat consacră importanta întâmpinării în cadrul procesului civil. Acest act procedural, prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretentiile formulate de reclamant, precizându-si apărările sale, este destinat, în primul rând, să asigure un echilibru în situatia juridică a părtilor. Legiuitorul a considerat că este firesc ca părtile să cunoască de la început pretentiile si apărările lor, precum si mijloacele de probă, ceea ce este de natură să asigure “egalitatea de arme”, prevăzută de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De altfel, reglementarea întâmpinării, ca si procedura de judecată în ansamblul ei, se întemeiază pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevăd în mod expres că reglementarea competentei si a procedurii de judecată se face prin lege.

Avocatul Poporului apreciază că nu sunt încălcate dispozitiile privind dreptul la apărare din Legea fundamentală, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 128/2002, prin care s-a constatat că exceptia de neconstitutionalitate a art. 118 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 118 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul de lege criticat are următorul continut:

- Art. 118: “Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de sedintă; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării si depunerea întâmpinării.”

Textul constitutional invocat de autorul exceptiei ca fiind încălcat are următoarea redactare:

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege dedus controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitătii întâmpinării, se asigură de plano echilibrul procesual al părtilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaste apărările pârâtului, precum si probele utilizate în sustinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunostintă a actiunii introductive a reclamantului.

Pe de altă parte, textul criticat contribuie la urgentarea solutionării cauzei si la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanta fiind în măsură de a cunoaste încă de la început cadrul procesual, iar reclamantul îsi poate pregăti apărările, în cunostintă de cauză, în raport de sustinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

Instituirea obligativitătii depunerii întâmpinării, cu consecinta decăderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică, se circumscrie domeniului de reglementare a competentei instantelor si a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorului ordinar, care a actionat deci în limitele prerogativelor sale constitutionale. Dincolo de utilitatea evidentă a reglementării cuprinse în art. 118 din Codul de procedură civilă, Curtea nu poate retine încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât alin. (2) al articolului criticat instituie obligatia pentru instanta judecătorească, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere,  la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare, ce vor fi consemnate în încheierea de sedintă, acordând, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării si depunerea întâmpinării. Dacă totusi, desi protejat, în această manieră, împotriva consecintelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligentă sau insuficientei mijloacelor materiale care l-au împiedicat să apeleze la serviciile unui avocat, pârâtul nu întelege să-si execute obligatia de depunere a întâmpinării, el îsi asumă, în deplină cunostintă de cauză, riscurile decurgând din propria sa culpă si, în consecintă, potrivit unui principiu de aplicatie generală, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate pretinde încălcarea dreptului său la apărare.

Sustinerile autorului exceptiei sunt cu atât mai neîntemeiate cu cât legiuitorul s-a îngrijit să limiteze consecintele drastice ale decăderii, oferind posibilitatea pârâtului, potrivit art. 171 din Codul de procedură civilă, de a se apăra, discutând, în fapt si în drept, temeinicia pretentiilor si a dovezilor părtii potrivnice, de a invoca, conform art. 118 alin. (2) din acelasi cod, exceptiile de ordine publică sau de a cere, potrivit art. 138, administrarea unei dovezi noi, atunci când necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri si partea nu o putea prevedea, când administrarea ei nu pricinuieste amânarea judecătii ori când nu a fost cerută, în conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregătire a părtii.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, considerând exceptia ca fiind neîntemeiată. Solutia adoptată, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiează îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adriana Sanda Dincă în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a produselor pentru constructii

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 5 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prevederile prezentei hotărâri stabilesc conditiile de introducere pe piată a produselor pentru constructii, denumite în continuare produse.

Art. 2. - În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc după cum urmează:

a) agrement tehnic pentru produs - specificatie tehnică ce exprimă o evaluare tehnică favorabilă a adecvării unui produs la utilizarea preconizată, bazată pe satisfacerea cerintelor esentiale aplicabile constructiei în care produsul urmează a fi utilizat;

b) atestarea conformitătii produselor pentru constructii - sistem procedural prin care este evaluată si stabilită conformitatea produselor pentru constructii cu specificatiile tehnice aplicabile, în vederea aplicării marcajului de conformitate;

c) constructii - orice obiect care este construit sau rezultă din operatii si/sau lucrări de constructii si este fixat de pământ, termenul desemnând atât clădirile, cât si lucrările de inginerie civilă;

d) documente tehnice directoare - ghiduri, regulamente si proceduri emise în temeiul prezentei hotărâri si în scopul aplicării acesteia;

e) familie de produse - grup de produse generice care au utilizări prevăzute similare, cum ar fi: finisaje pentru pereti interiori sau învelitori de acoperis;

f) ghid - reglementare care cuprinde metode si procedee detaliate de satisfacere a cerintelor aplicate;

g) laboratoare de încercări în domeniul produselor pentru constructii - laboratoare care măsoară, examinează,

încearcă, etalonează sau determină caracteristicile ori performantele produselor;

h) organe de control - organe ale administratiei publice centrale care răspund de supravegherea pietei produselor pentru constructii;

i) organism de inspectie în domeniul produselor pentru constructii - organisme independente, având organizarea si personalul cu competenta si integritatea necesare pentru a executa, conform unor criterii specificate, functii precum:

evaluarea, recomandarea acceptării si auditul ulterior al operatiilor de control al productiei realizate de producător, precum si esantionarea si evaluarea produselor conform criteriilor specificate;

j) persoana responsabilă cu introducerea pe piată - persoana juridică sau fizică cu sediul pe teritoriul României, care reprezintă prima verigă pe piata produselor pentru constructii pentru un produs individualizat; aceasta poate fi, după caz, producătorul, reprezentantul autorizat al producătorului sau importatorul;

k) piata produselor pentru constructii - întreaga arie acoperită de lantul de distributie a produselor pentru constructii pe teritoriul României, de la persoana responsabilă cu introducerea pe piată la consumatorul final, inclusiv santierele de constructii;

l) produs pentru constructii - orice produs fabricat în scopul de a fi încorporat în mod permanent în constructii, termenul desemnând materiale, elemente si componente, individuale sau alcătuind un set, inclusiv pentru sisteme prefabricate sau instalatii, plasate pe piată în forma în care urmează a fi încorporate, asamblate, aplicate sau instalate în constructii prin operatii/lucrări de constructii;

m) produs generic - denumirea unui grup de produse pentru constructii la modul general, pentru întreaga piată europeană sau internatională, cum ar fi: tapete în suluri pentru pereti, care fac parte din familia finisajelor pentru pereti interiori;

n) produs individualizat - produs pentru constructii provenit de la un producător individualizat, respectiv produsul căruia i se aplică marcajul de conformitate CS sau CE;

o) specificatie tehnică - document care stabileste caracteristicile unui produs, cum ar fi niveluri de calitate, performantă, securitate sau dimensiuni, inclusiv cerinte care se aplică produsului cu privire la denumirea sub care acesta este comercializat, terminologie, simboluri, încercări si metode de încercare, ambalare, marcare sau etichetare si proceduri pentru evaluarea conformitătii;

p) utilizare preconizată - rol sau functie care urmează a fi îndeplinită de produs pentru satisfacerea cerintelor esentiale ale constructiei.

 

CAPITOLUL II

Introducerea pe piată a produselor

 

Art. 3. - Se admite introducerea pe piată a produselor numai dacă sunt adecvate pentru utilizările preconizate, încât constructiile în care urmează a fi încorporate, asamblate, aplicate sau instalate, dacă sunt corect proiectate si executate, pot să satisfacă cerintele esentiale ale constructiilor prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 4. - (1) În cazul în care produselor le sunt aplicabile si alte reglementări, care se referă la alte aspecte si care impun, de asemenea, aplicarea marcajului de conformitate CS sau CE, acest marcaj trebuie să indice conformitatea produselor cu prevederile tuturor reglementărilor aplicabile.

(2) Dacă totusi unele dintre aceste reglementări lasă la alegerea producătorului, pentru o perioadă tranzitorie specificată în acestea, procedura ce urmează a fi respectată în privinta marcajului de conformitate CS sau CE, existenta marcajului va indica numai conformitatea cu reglementările respectate de producător, acesta trebuind să înscrie pe documentele care însotesc produsul indicativele de referintă ale reglementărilor respectate.

(3) Autoritătile publice pot reglementa cerinte specifice de protectie a sănătătii si integritătii fizice a persoanelor si, în special, a lucrătorilor care utilizează produsele.

Respectivele reglementări nu pot aduce modificări care contravin prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 5. - (1) Cerintele esentiale prevăzute în anexa nr. 1 sunt aplicabile numai constructiilor si pot influenta caracteristicile tehnice ale unui produs. Unei constructii îi pot fi aplicabile una, mai multe sau toate cerintele

esentiale; acestea trebuie respectate pe perioada de viată a constructiei rezonabilă din punct de vedere economic.

(2) Pentru evaluarea exactă si unitară a diferentelor posibile determinate de conditiile geografice sau climatice ori de modul traditional de viată, precum si de nivelurile diferite de protectie ce pot fi predominante pe plan national, regional sau local, clasele si sistemele de clasificare pentru cerintele esentiale, adoptate la nivel european, se utilizează conform ghidurilor prevăzute la alin. (3) si/sau altor documente tehnice directoare.

(3) Cerintele esentiale vor fi transpuse de către Consiliul Tehnic Permanent pentru Constructii, denumit în continuare Consiliu, într-o formă concretă, reprezentând interpretarea lor în termeni tehnici la nivelul părtilor/elementelor de constructii si la nivelul produselor si caracteristicilor implicate, în cadrul unor ghiduri de interpretare a cerintelor esentiale. Aceste ghiduri vor fi utilizate ca referinte tehnice la elaborarea si/sau recunoasterea specificatiilor tehnice, prevăzute la art. 7 alin. (3), precum si pentru reglementările tehnice în constructii.

(4) Caracteristicile tehnice ale produselor, care reflectă adecvarea lor la utilizările preconizate, se definesc concret si în termeni de performantă în specificatii tehnice.

Art. 6. - (1) Pentru produsele mentionate la art. 3 se acceptă prezumtia că ele sunt adecvate pentru utilizările preconizate, permitând constructiilor la care sunt folosite, cu conditia ca cele din urmă să fie corect proiectate si executate, să satisfacă cerintele esentiale prevăzute în anexa nr. 1, atunci când produsele respective poartă marcajul national de conformitate CS sau marcajul european de conformitate CE, care indică satisfacerea prevederilor prezentei hotărâri, inclusiv procedurile de evaluare a conformitătii prevăzute în cap. V, precum si, dacă este cazul, procedura prevăzută în cap. IV.

(2) Marcajul national de conformitate CS, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, se aplică la produse fabricate în România si în tări din afara Uniunii Europene.

(3) Marcajul european de conformitate CE, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001, este recunoscut în cazul în care acesta este aplicat pe produse fabricate în statele membre ale Uniunii Europene.

(4) Modelele pentru marcajele de conformitate CS si CE, prevăzute la alin. (2) si (3), se completează cu prevederile art. 34.

Art. 7. - (1) Pot fi introduse pe piată si utilizate în scopurile prevăzute, fără alte restrictii legale, numai produsele care poartă marcajul de conformitate CS sau CE.

(2) Marcajul de conformitate CS indică faptul că produsele sunt conforme cu specificatiile tehnice relevante, recunoscute ca referinte în acest scop conform prevederilor cap. III, care pot fi:

a) standarde nationale ce transpun standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru constructii, ale căror numere de referintă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene; sau

b) agremente tehnice pentru produs, eliberate conform procedurii prevăzute la cap. IV; sau

c) alte specificatii tehnice prevăzute la art. 14, dacă nu există specificatii tehnice armonizate, denumite alte specificatii tehnice recunoscute.

(3) În sensul prezentei hotărâri, standardele si agrementele tehnice sunt considerate specificatii tehnice, iar standardele si agrementele tehnice prevăzute la alin. (2) lit. a) si b) sunt denumite generic specificatii tehnice armonizate.

Art. 8. - (1) Lista cuprinzând familiile de produse care, în temeiul prezentei hotărâri, trebuie să poarte marcajul de conformitate CS sau CE este prevăzută în anexa nr. 2.

(2) Lista prevăzută în anexa nr. 2 va fi actualizată periodic, prin corelare cu lista prevăzută la art. 13, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 9. - Atunci când un producător sau reprezentantul său autorizat nu a aplicat ori a aplicat doar partial specificatiile tehnice prevăzute la art. 7 alin. (2), iar acestea prevăd pentru atestarea conformitătii produselor sistemele definite la art. 30 lit. E si F, produsele respective pot fi introduse pe piată după ce conformitatea este atestată prin procedura prevăzută la art. 30 lit. E.

Art. 10. - (1) Marcajul de conformitate CS semnifică faptul că produsele satisfac cerintele art. 7 alin. (2) si ale art. 13.

(2) Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în România are responsabilitatea pentru aplicarea marcajului de conformitate CS pe produs, pe o etichetă atasată produsului, pe ambalaj sau pe documentele comerciale însotitoare, potrivit prevederilor cap. V.

(3) În cazul produselor introduse pe piată cu marcajul de conformitate CE aplicat, persoana responsabilă cu introducerea pe piată are obligatia să detină si să prezinte la cererea autoritătilor de control documentele doveditoare privind atestarea conformitătii, inclusiv specificatia tehnică de referintă, în copie, si o traducere în limba română.

Art. 11. - (1) Este interzisă obstructionarea, prin reglementări impuse de autorităti publice sau de organisme private abilitate de către autorităti ori aflate în pozitie de monopol, a liberei circulatii sau a folosirii în scopurile prevăzute a produselor care satisfac prevederile prezentei hotărâri.

(2) Reglementările existente si cele care vor fi promovate ulterior, indiferent de nivelul de aprobare, care contin dispozitii referitoare la fabricarea, comercializarea sau utilizarea produselor, trebuie să fie armonizate pe baza prevederilor prezentei hotărâri si a celor stabilite prin documentele tehnice directoare, în sensul art. 2 lit. d).

(3) Reglementările care contin prevederi referitoare la niveluri de performantă impuse constructiilor si/sau produselor trebuie să fixeze aceste niveluri numai în cadrul clasificărilor precizate conform art. 5 alin. (2), putând folosi, după caz, toate clasele, o parte din ele sau o singură clasă.

(4) Atunci când reglementările implică referiri la standarde sau la alte specificatii ori documente tehnice, referintele trebuie să fie numai de natura celor prevăzute la art. 12 alin. (2).

 

CAPITOLUL III

Specificatii tehnice de referintă si documente tehnice directoare

 

Art. 12. - (1) Referintele pentru conformitatea produselor si aplicarea marcajului de conformitate CS sunt specificatiile tehnice prevăzute la art. 7 alin. (2), ale căror indicative sunt publicate potrivit prevederilor art. 13.

(2) Pentru alinierea reglementărilor potrivit cerintelor prezentei hotărâri se vor utiliza ca referinte, în plus fată de specificatiile tehnice mentionate la alin. (1), standardele si documentele tehnice directoare de felul celor prezentate mai jos, ale căror indicative sunt publicate potrivit prevederilor art. 13:

a) standardele nationale care transpun standardele europene referitoare la terminologie, metode de încercare sau alte metode de lucru, care servesc la aplicarea specificatiilor tehnice armonizate;

b) standardele nationale care transpun standardele europene ce tratează proiectarea si executia constructiilor;

c) ghidurile prevăzute la art. 5 alin. (3);

d) regulamentele specifice cu privire la clasificări, proceduri si alte cerinte, stabilite la nivel european si acceptate de România;

e) alte documente tehnice românesti care transpun documente relevante elaborate la nivel comunitar, precum ghidurile pentru agrementele tehnice europene, ghidurile si comunicările Comisiei CE etc.

Art. 13. - (1) Specificatiile tehnice si documentele tehnice directoare recunoscute ca referinte în domeniul reglementat de prezenta hotărâre sunt prevăzute în Lista specificatiilor tehnice si a documentelor tehnice directoare de referintă în domeniul produselor pentru constructii si al constructiilor, care se aprobă prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) se elaborează si se actualizează periodic de către Consiliul prevăzut la art. 49, pe măsură ce diferitele categorii de documente se adoptă de către organizatiile învestite cu atributii în acest sens si potrivit prevederilor art. 15.

Art. 14. - (1) Prin alte specificatii tehnice, la care se face referire în art. 7 alin. (2) lit. c), se întelege următoarele:

a) standarde nationale referitoare la produse, altele decât cele prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a);

b) agremente tehnice în constructii, definite si eliberate în temeiul Legii nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare.

(2) Astfel de specificatii tehnice pot fi luate în considerare pentru recunoastere ca referinte, din initiativa autoritătilor competente sau a Consiliului, numai în absenta specificatiilor tehnice armonizate.

(3) Specificatiile tehnice prevăzute la alin. (1) sunt supuse procedurii de recunoastere prevăzute la art. 15, iar indicativele celor acceptate vor fi incluse în lista prevăzută la art. 13.

Art. 15. - (1) În vederea recunoasterii ca referinte în domeniul prezentei hotărâri, textul integral al specificatiilor tehnice prevăzute la art. 14 este examinat si evaluat în raport cu prevederile ghidurilor prevăzute la art. 5 alin. (3) de către Consiliu, care decide asupra acceptării specificatiilor tehnice, dacă respectarea acestora poate să asigure prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Din initiativa autoritătilor competente prevăzute la art. 47 sau a Consiliului, atunci când acestea consideră că specificatii tehnice nationale recunoscute deja nu mai îndeplinesc conditiile necesare pentru prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale, specificatiile tehnice respective sunt resupuse analizei Consiliului, care decide mentinerea sau retragerea recunoasterii acordate; decizia este adusă la cunostintă tuturor autoritătilor si entitătilor interesate.

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) este valabilă si pentru celelalte categorii de standarde si documente tehnice, dacă se consideră că acestea nu mai corespund în raport cu cerintele esentiale.

Art. 16. - (1) Agrementul tehnic pentru produs (ATP), instrumentul national care transpune agrementul tehnic european, este solicitat si acordat în situatiile si conform regulilor procedurale si tehnice prevăzute în cap. IV.

(2) Agrementele tehnice pentru produs se acceptă de drept ca referinte pentru produsele acoperite de agrementele respective, iar indicativele lor se includ în lista prevăzută la art. 13.

(3) Agrementele tehnice europene, eliberate în oricare stat membru al Uniunii Europene, se acceptă ca referinte pentru produsele acoperite de agrementele respective. Agrementele tehnice europene se traduc si se adoptă, pe baza unei metodologii care va fi elaborată de către Consiliu ca document tehnic director, iar indicativele lor se includ în lista prevăzută la art. 13.

Art. 17. - Documentele tehnice directoare, prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. c), d) si e), se elaborează, din initiativa autoritătilor competente, de către Consiliu sau de alte organizatii ori organisme abilitate în acest sens si se aprobă prin ordine comune ale ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei si ministrului industriei si resurselor si/sau ministrului administratiei publice, după caz.

Art. 18. - Regulile de procedură privind elaborarea si/sau recunoasterea diferitelor categorii de referinte tehnice, precum si cele referitoare la derularea relatiilor si a schimbului de informatii dintre autoritătile publice/institutiile implicate în aceste activităti se stabilesc si se aprobă ca documente tehnice directoare.

 

CAPITOLUL IV

Agrementul tehnic pentru produs

 

Art. 19. - (1) Agrementul tehnic pentru produs poate fi acordat pentru produsele prevăzute la art. 6 alin. (2), aflate în următoarele situatii:

a) produse pentru care nu există nici standarde, în sensul art. 7 alin. (2) lit. a), nici alte specificatii tehnice recunoscute, în sensul art. 14 alin. (1) lit. a);

b) produse care se abat în mod semnificativ de la specificatiile tehnice prevăzute la lit. a).

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică la acordarea unui agrement tehnic pentru produs si atunci când pentru produsul respectiv este începută elaborarea unui standard national, dacă există deja un ghid pentru agrementul tehnic pentru produs corespunzător acelui produs. Valabilitatea acestui agrement tehnic este limitată până la intrarea în vigoare a standardului national.

(3) Durata de valabilitate a agrementului tehnic pentru produs este de maximum 5 ani, cu posibilitatea de prelungire a acesteia, dar nu mai mult de 2 ani.

Art. 20. - (1) Agrementele tehnice pentru produs se întocmesc, potrivit prevederilor art. 22 si 23, de către organisme specializate cu sediul în România, abilitate în acest scop de autoritătile competente si denumite în continuare organisme de agrementare ATP.

(2) Agrementul tehnic pentru produs se eliberează de către Consiliu pentru un produs individualizat, la solicitarea producătorului sau a reprezentantului său autorizat, după aprobarea acestuia de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei. Derogările de la prevederile art. 19 alin. (1) se stabilesc de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

(3) Costurile generate de elaborarea agrementelor tehnice pentru produs se stabilesc de organismele de agrementare ATP si se suportă de solicitant.

Art. 21. - (1) Abilitarea organismelor de agrementare ATP prevăzute la art. 20 alin. (2) se face în urma unei evaluări specifice, iar lista organismelor abilitate se stabileste prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transportuilor si locuintei sau, după caz, prin ordin comun al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei si al altor autorităti interesate, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În vederea abilitării, organismele de agrementare ATP trebuie să satisfacă cerintele prezentei hotărâri, în special următoarele criterii generale de capabilitate:

a) evaluarea adecvării la utilizare a unor produse noi pe baza cunostintelor stiintifice si practice;

b) luarea deciziilor impartiale în raport cu interesele producătorilor implicati sau ale reprezentantilor acestora; si c) corelarea contributiilor tuturor părtilor interesate într-o evaluare echilibrată.

(3) Procedura de abilitare a organismelor de agrementare ATP se elaborează de către Consiliu, ca document tehnic director.

Art. 22. - (1) Agrementul tehnic pentru produs se bazează pe examinări, încercări si pe o evaluare a produsului bazată pe ghidurile de interpretare prevăzute la art. 5 alin. (3) si pe ghidurile pentru agrementul tehnic pentru produs, prevăzute la art. 24, referitoare la acel produs sau la familia de produse corespunzătoare.

(2) Dacă ghidurile prevăzute la art. 24 nu există, agrementul tehnic pentru produs se poate elabora prin referire la cerintele esentiale si la ghidurile de interpretare a acestora, cu evaluarea produsului adoptată în comun de toate organismele de agrementare ATP. Dacă organismele de agrementare ATP nu pot cădea de acord, cazul se transferă spre solutionare Consiliului.

Art. 23. - (1) O cerere pentru un agrement tehnic pentru produs poate fi făcută de un producător sau de reprezentantul său autorizat numai unui singur organism de agrementare ATP.

(2) Organismele de agrementare ATP initiază si derulează procedurile de agrementare sub coordonarea Consiliului.

(3) Regulile comune de procedură pentru solicitarea, elaborarea si acordarea agrementului tehnic armonizat si formatul de prezentare al acestuia vor fi stabilite într-un regulament specific, elaborat de Consiliu, ca document tehnic director.

(4) Sub coordonarea Consiliului, organismele de agrementare ATP trebuie să îsi acorde unul altuia tot sprijinul necesar.

(5) Organismele de agrementare ATP tipăresc agrementele tehnice elaborate si comunică indicativele acestora organismelor notificate interesate. La cererea unui organism de agrementare, acestuia i se transmite setul complet de documente care sustin agrementul acordat.

Art. 24. - (1) La propunerea Consiliului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei stabileste domeniile în care se pot elabora ghiduri pentru agrementul tehnic pentru produs, care vor corespunde domeniilor în care există ghiduri pentru agremente tehnice europene si/sau în care au fost acordate agremente tehnice europene fără ghiduri.

(2) Ghidurile pentru agrementul tehnic pentru produs privind un produs sau o familie de produse vor contine, în special, următoarele:

a) lista ghidurilor de interpretare, prevăzute la art. 5 alin. (3), relevante în materie;

b) cerintele specifice pentru produse, în sensul cerintelor esentiale prevăzute în anexa nr. 1;

c) metodele de încercare;

d) metoda de evaluare si interpretare a rezultatelor încercărilor;

e) procedurile de inspectie si atestare a conformitătii, în sensul cap. V;

f) perioada de valabilitate a agrementului tehnic pentru produs.

(3) Ghidurile pentru agrementul tehnic pentru produs se elaborează de către Consiliu si se aprobă ca documente tehnice directoare. Consiliul pune aceste ghiduri la dispozitia utilizatorilor contra cost.

 

CAPITOLUL V

Atestarea conformitătii produselor si marcajul national de conformitate CS

 

Art. 25. - Producătorul sau reprezentantul său autorizat, persoană juridică cu sediul în România, răspunde de conformitatea produsului cu specificatia tehnică de referintă relevantă si de aplicarea si utilizarea marcajului de conformitate CS.

Art. 26. - (1) Răspunderea pentru conformitatea produselor impune ca:

a) pentru toate produsele producătorul să dispună de un sistem de control intern al productiei apt să asigure că productia este conformă cu specificatiile tehnice relevante; sau

b) pentru anumite produse, pe lângă sistemul de control intern al productiei, să intervină un organism de certificare notificat pentru a evalua si a supraveghea controlul productiei sau produsul.

(2) Sistemul de control intern al productiei exercitat permanent de producător trebuie să contină toate elementele, cerintele si dispozitiile adoptate de producător, documentate în mod sistematic sub forma unor politici si proceduri scrise. Documentatia scrisă asupra sistemului de control intern al productiei trebuie să asigure stabilirea corespondentei cu elementele aplicabile ale unui sistem de asigurare a calitătii, selectate pe baza standardelor din familia ISO 9000, si să permită verificarea realizării caracteristicilor cerute pentru produs si a modului efectiv de operare a sistemului de control intern al productiei.

Art. 27. - (1) Conformitatea produselor este evaluată numai în raport cu specificatiile tehnice, utilizându-se sisteme de atestare a conformitătii alcătuite pe baza unor metode de control si evaluare specifice acestui domeniu, potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

(2) Metodele specifice pentru controlul si evaluarea conformitătii produselor sunt următoarele:

a) încercări initiale de tip ale produsului, de către producător sau de un organism notificat;

b) încercări pe esantioane prelevate de la locul productiei potrivit unui plan de încercări prestabilit, de către producător sau de un organism notificat;

c) încercări prin sondaj pe esantioane prelevate de la locul productiei, de pe piată sau dintr-un santier, de către producător sau de un organism notificat;

d) încercări pe esantioane prelevate dintr-un lot pregătit pentru livrare sau deja livrat, de către producător sau de un organism notificat;

e) controlul intern al productiei;

f) inspectia initială a locului de productie si a controlului intern al productiei, de către un organism notificat;

g) supravegherea, aprecierea si evaluarea continuă a controlului intern al productiei, de către un organism notificat.

Art. 28. - (1) Sistemele de atestare care pot fi utilizate sunt cele prevăzute la art. 30. Sistemul aplicabil unui anumit produs sau unei familii de produse determinate este stabilit de Consiliu prin regulament specific, elaborat ca document tehnic director, si se prevede în specificatiile tehnice de referintă pentru produsele respective.

(2) Sistemele indicate prin regulamentul mentionat la alin. (1) se stabilesc astfel încât pentru fiecare situatie să fie impus sistemul cel mai putin oneros posibil care să fie compatibil cu cerintele de securitate, pe baza următoarelor criterii:

a) importanta rolului produsului în raport cu cerintele esentiale, în special cele legate de sănătate si securitate;

b) natura produsului;

c) incidenta pe care variatia caracteristicilor produsului o poate avea asupra functionalitătii sale;

d) probabilitatea de aparitie a defectelor în timpul fabricatiei produsului.

Art. 29. - (1) Procedurile aferente sistemelor prevăzute la art. 30, care conduc la rezultate pozitive, se finalizează cu întocmirea unui document ce poate fi, după caz:

a) în situatiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a), o declaratie de conformitate CS pentru produs, întocmită de către producător sau reprezentantul său autorizat, în urma aplicării sistemelor de atestare a conformitătii prevăzute la lit. C, D, E si F ale art. 30; sau

b) în situatiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. b), un certificat de conformitate CS pentru un sistem de control si supraveghere a productiei sau pentru produs, eliberat de către un organism de certificare notificat, în urma aplicării sistemelor de atestare a conformitătii prevăzute la lit. A, B si C ale art. 30.

(2) În situatia prevăzută la art. 6 alin. (3), documentele de atestare corespondente vor fi Declaratia de conformitate CE sau, respectiv, Certificatul de conformitate CE.

Art. 30. - Sistemele de atestare a conformitătii produselor se definesc în functie de repartizarea sarcinilor între producător si organismele notificate si se codifică într-o notatie numerică de la 1 la 4, exprimând nivelul de exigentă în ordine descrescătoare, după cum urmează:

A. Sistem 1+: Certificarea conformitătii produsului de către un organism de certificare notificat, pe baza următoare lor sarcini efectuate de producător si de organisme notificate:

1. sarcinile producătorului:

a) controlul intern al productiei;

b) încercări pe esantioane prelevate de la locul productiei după un plan de încercări prestabilit;

2. sarcinile organismelor notificate:

a) încercări initiale de tip ale produsului;

b) inspectia initială a locului de productie si a controlului intern al productiei;

c) supravegherea continuă, evaluarea si acceptarea controlului intern al productiei;

d) încercări prin sondaj pe esantioane prelevate de la locul productiei, de pe piată sau de pe santiere.

B. Sistem 1: Certificarea conformitătii produsului de către un organism de certificare notificat, pe baza următoarelor sarcini efectuate de producător si de organisme notificate:

1. sarcinile producătorului:

a) controlul intern al productiei;

b) încercări pe esantioane prelevate de la locul productiei după un plan de încercări prestabilit;

2. sarcinile organismelor notificate:

a) încercări initiale de tip ale produsului;

b) inspectia initială a locului productiei si a controlului intern al productiei;

c) supravegherea continuă, evaluarea si acceptarea controlului intern al productiei.

C. Sistem 2+: Declaratie de conformitate (de primul tip) dată de producător, pe baza următoarelor sarcini efectuate de el însusi si de organisme notificate:

1. sarcinile producătorului:

a) încercări initiale de tip ale produsului;

b) controlul intern al productiei;

c) încercări pe esantioane prelevate de la locul productiei după un plan de încercări prestabilit;

2. sarcinile organismelor notificate:

a) certificarea controlului intern al productiei, pe baza:

- inspectiei initiale a locului productiei si a controlului intern al productiei;

- supravegherii continue, evaluării si acceptării controlului intern al productiei.

D. Sistem 2: Declaratia de conformitate a produsului (de primul tip) dată de producător, pe baza următoarelor sarcini efectuate de el însusi si de organisme notificate:

1. sarcinile producătorului:

a) încercări initiale de tip ale produsului;

b) controlul intern al productiei;

c) încercări pe esantioane prelevate de la locul productiei după un plan de încercări prestabilit;

2. sarcinile organismelor notificate:

a) certificarea controlului intern al productiei, pe baza:

- inspectiei initiale a locului de productie si a controlului intern al productiei.

E. Sistem 3: Declaratia de conformitate a produsului (de al doilea tip) dată de producător, pe baza următoarelor sarcini efectuate de el însusi si de un laborator notificat:

1. sarcinile producătorului:

a) controlul intern al productiei;

2. sarcinile laboratorului notificat:

a) încercări initiale de tip ale produsului.

F. Sistem 4: Declaratia de conformitate a produsului (de al treilea tip) dată de producător, pe baza următoarelor sarcini efectuate de el însusi:

a) încercări initiale de tip ale produsului;

b) controlul intern al productiei.

Art. 31. - (1) Certificatul de conformitate CS sau CE eliberat de organismul de certificare notificat trebuie să indice informatiile prevăzute în anexa nr. 3 pct. 3.

(2) Declaratia de conformitate CS sau CE dată de producător sau reprezentantul său autorizat trebuie să indice informatiile prevăzute în anexa nr. 3 pct. 4.

Art. 32. - Produsele fabricate la bucată sau ca unicate fac doar obiectul unei declaratii de conformitate de al treilea tip, conform prevederilor art. 30 lit. F, cu exceptia unor dispozitii contrare prevăzute în specificatiile tehnice pentru produsele susceptibile de a avea efecte importante asupra sănătătii si securitătii.

Art. 33. - Marcajul de conformitate CS nu poate fi aplicat decât după eliberarea, în conditiile prevăzute la art. 28 si 30, a documentului care atestă conformitatea produsului cu specificatiile tehnice aplicabile acestuia.

Art. 34. - (1) Producătorul sau reprezentantul său autorizat, persoană juridică cu sediul în România, aplică marcajul de conformitate CS pe produs, pe o etichetă atasată acestuia, pe ambalaj sau pe documentele comerciale însotitoare, după cum este indicat în specificatia tehnică relevantă.

(2) Dacă astfel de indicatii lipsesc din specificatiile tehnice, marcajul va fi înscris pe o etichetă atasată produsului sau ambalajului, după caz, ori pe documentele comerciale însotitoare.

(3) Marcajul de conformitate CS trebuie să fie însotit de informatiile asociate marcajului, prevăzute în anexa nr. 3 pct. 1.

(4) Marcajul de conformitate CE este urmat de informatiile asociate marcajului, prevăzute în anexa nr. 3 pct. 2.

Art. 35. - Orice alte marcaje pot fi aplicate pe produs, pe o etichetă atasată ambalajului sau pe documentele comerciale însotitoare, cu conditia să nu afecteze vizibilitatea ori lizibilitatea marcajelor de conformitate CS sau CE si să nu inducă erori asupra semnificatiei lor.

Art. 36. - Sistemele de atestare a conformitătii produselor sunt prevăzute schematic în anexa nr. 4.

 

CAPITOLUL VI

Organisme notificate

 

Art. 37. - (1) Pentru executarea procedurilor de atestare a conformitătii produselor se desemnează si se notifică următoarele tipuri de organisme:

a) organisme de certificare;

b) organisme de inspectie;

c) laboratoare de încercări.

(2) În situatiile prevăzute la art. 30 lit. A, B, C si D, cele trei activităti desfăsurate de organismele mentionate la alin. (1) pot fi îndeplinite de acelasi organism sau de organisme diferite, în cazul din urmă organismele de inspectie si laboratoarele de încercări implicate în atestarea conformitătii executându-si sarcinile în numele organismului de certificare.

(3) Autoritatea competentă pentru desemnarea si/sau notificarea organismelor pentru evaluarea conformitătii produselor prevăzute în anexa nr. 2 pct. 5 si 45 este Ministerul Administratiei Publice.

(4) Autoritatea competentă pentru desemnarea si/sau notificarea organismelor pentru evaluarea conformitătii produselor prevăzute în anexa nr. 2, cu exceptia pct. 5 si 45, este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

(5) Procedura de desemnare a organismelor în domeniul produselor pentru constructii se elaborează si se aprobă prin ordin de către ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei.

(6) Lista organismelor desemnate în domeniul produselor pentru constructii se aprobă prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 38. - În certificatul de recunoastere al organismelor definirea domeniului pentru care se face desemnarea se realizează prin consemnarea următoarelor informatii:

a) abilitarea organismului pentru efectuarea sarcinilor legate de atestarea conformitătii produselor;

b) produsele si/sau familiile de produse prevăzute în anexa nr. 2, care intră în competentele sale;

c) natura sarcinilor care îi pot fi încredintate, dintre cele prevăzute la art. 30.

Art. 39. - (1) Evaluarea initială si supravegherea sistematică a organismelor notificate în domeniul produselor pentru constructii se fac pe baza unor criterii specificate, incluzând următoarele conditii minimale ce trebuie îndeplinite permanent de aceste organisme:

a) să dispună de personal specializat si de necesarul de mijloace si echipamente adecvate;

b) personalul să dovedească competentă tehnică si integritate profesională;

c) conducerea si personalul tehnic să actioneze impartial la efectuarea încercărilor, la întocmirea rapoartelor, la eliberarea certificatelor si la executarea supravegherii, în raport cu toate sferele, grupurile sau persoanele care au un interes direct ori indirect asupra produselor;

d) să fie asigurată păstrarea secretului profesional de către personalul implicat;

e) să detină o asigurare de răspundere civilă, atunci când răspunderea nu revine statului prin lege.

(2) Cuantumul asigurării se stabileste de autoritătile competente de la caz la caz, în functie de domeniul pentru care se face desemnarea.

 

CAPITOLUL VII

Supravegherea pietei

 

Art. 40. - (1) Organele de control pentru supravegherea pietei produselor sunt:

a) Inspectoratul de Stat în Constructii - I.S.C., care functionează în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, pentru toate produsele/familiile de produse;

b) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă, care functionează în subordinea Ministerului Administratiei Publice, potrivit legii, pentru produsele/familiile de produse cu rol în satisfacerea cerintei de sigurantă la foc.

(2) Modul de coordonare si colaborare, inclusiv repartizarea competentelor, între cele două institutii va fi stabilit de autoritătile competente prin reglementări specifice.

Art. 41. - (1) Activitătile de supraveghere a pietei constau în:

a) monitorizarea produselor introduse pe piată, pentru a verifica dacă ele corespund prevederilor prezentei hotărâri;

b) aplicarea măsurilor necesare pentru asigurarea conformitătii, atunci când sunt constatate abateri.

(2) Principalele atributii specifice ce revin organelor de control sunt:

a) să verifice periodic obiectivele comerciale si industriale, depozitele, santierele si constructiile;

b) să organizeze controale inopinate si verificări punctuale;

c) să ia mostre de produse, să le examineze si să le testeze, dacă este posibil;

d) să solicite toate informatiile si/sau documentele necesare;

e) să impună actiunile împotriva neconformitătilor constatate, potrivit principiului proportionalitătii cu gradul de neconformitate.

(3) Organele de control pot subcontracta sarcinile tehnice de încercări si control altor organisme specializate, cu conditia să se asigure că informatiile furnizate de acestea sunt impartiale. Responsabilitatea deciziilor luate în baza unor astfel de informatii revine organelor de control.

(4) Sarcinile tehnice de supraveghere a pietei pot fi subcontractate numai unor organisme independente.

Art. 42. - (1) Produsele se introduc pe piată numai însotite de documentele de atestare a conformitătii care se impun potrivit prevederilor alin. (2) si (3).

(2) Orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piată ori utilizează un produs marcat CS sau CE trebuie să fie în măsură să dovedească, la cererea organelor de control, atestarea conformitătii produsului prin unul dintre documentele prevăzute la art. 29, corespunzător sistemului de atestare prestabilit pentru produsul respectiv.

(3) Persoana responsabilă cu introducerea pe piată a produsului trebuie să pună la dispozitie organelor de control, în plus, dosarul continând rapoartele de încercări, procesele-verbale de control, certificatele si toate celelalte documente care atestă conformitatea.

Art. 43. - Atunci când organele de control constată că marcajul de conformitate CS sau CE a fost aplicat în mod nejustificat ori în mod necorespunzător pe un produs sau a fost incorect utilizat, inclusiv în ceea ce priveste documentele aferente, persoana responsabilă cu introducerea pe piată este obligată să aducă produsul în conformitate cu cerintele privitoare la marcaj până la o dată convenită de comun acord cu autoritatea din domeniu. În această perioadă este interzisă introducerea pe piată a produselor neconforme, iar cele care circulă deja pe piată trebuie retrase în cel mai scurt timp posibil.

Art. 44. - (1) În situatii de natura celor prevăzute la art. 43 organele de control au următoarele obligatii:

a) să informeze în scris, în termen de 72 de ore, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei despre orice astfel de măsură, indicând motivele măsurii adoptate;

b) să comunice în scris părtii implicate, de îndată, măsura luată, motivele pe care se bazează aceasta, demersurile legale ce pot fi întreprinse de partea implicată si termenele disponibile pentru initierea acestora.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) trebuie să indice expres dacă neconformitatea este determinată de:

a) nerespectarea art. 6, dacă produsul nu este acoperit de nici una dintre categoriile de specificatii tehnice prevăzute la art. 7;

b) aplicarea incorectă a specificatiilor tehnice prevăzute la art. 7;

c) deficiente ale specificatiilor tehnice.

(3) În termen de 30 de zile de la primirea informărilor prevăzute la alin. (1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei analizează situatiile semnalate, inclusiv prin consultarea părtilor interesate, după caz, si decide asupra măsurilor aplicabile.

Art. 45. - În situatia prevăzută la art. 44 alin. (2) lit. c) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va initia aplicarea procedurii prevăzute la art. 15 alin. (2).

 

CAPITOLUL VIII

Sanctiuni

 

Art. 46. - (1) Faptele de încălcare a dispozitiilor prezentei hotărâri constituie contraventie si se sanctionează, conform Legii nr. 608/2001, după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7, 9, art. 10 alin. (1) si (3) si ale art. 42, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, retragerea de pe piată si/sau interzicerea utilizării si a introducerii pe piată a produselor neconforme;

b) nerespectarea prevederilor art. 28, 29 si 32, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei si interzicerea comercializării sau utilizării produsului până la o dată stabilită de organul de control împreună cu producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul, după caz, pentru eliminarea neconformitătilor;

c) nerespectarea prevederilor art. 33, 34 si 35, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, retragerea de pe piată si/sau interzicerea introducerii pe piată a produselor nemarcate sau marcate incorect;

d) nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 43, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, retragerea de pe piată si/sau interzicerea utilizării si a introducerii pe piată a produselor neconforme;

e) nerespectarea obligatiilor de către organismele abilitate pentru agrementul tehnic pentru produs si de către organismele notificate pentru atestarea conformitătii produselor, care, nemaiîndeplinind conditiile initiale, continuă să execute astfel de sarcini, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei si retragerea abilitării/desemnării.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la alin. (1) se realizează de persoane împuternicite/abilitate din cadrul organelor de control prevăzute la art. 40 alin. (1).

(3) Contraventiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL IX

Dispozitii finale si tranzitorii

 

Art. 47. - (1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei detine, în cadrul competentelor sale ca autoritate de stat în domeniul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei, si competentele ce decurg din

prezenta hotărâre cu referire la produsele pentru constructii, în calitate de autoritate competentă în conditiile Legii nr. 608/2001.

(2) Pentru exercitarea atributiilor ce îi revin în acest domeniu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei elaborează reglementări care se aprobă prin hotărâri ale Guvernului sau prin ordine comune cu alte autorităti interesate ori prin ordine ale ministrului, după caz.

Art. 48. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 49. - În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei hotărâri se va înfiinta, potrivit prevederilor legale în vigoare, Consiliul Tehnic Permanent pentru Constructii, institutie publică ce va functiona în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

Art. 50. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 2 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă: Regulamentul privind autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si încercări în constructii, prevăzut în anexa nr. 6, si Regulamentul privind certificarea de conformitate a calitătii produselor folosite în constructii, prevăzut în anexa nr. 7 la Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în constructii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 10 decembrie 1997, cu modificările si completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale, elemente de constructii si produse destinate constructiilor de a efectua încercări si analize de laborator numai prin laboratoare autorizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 4 noiembrie 1999, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

p. Ministrul de interne,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

 

Bucuresti, 30 ianuarie 2003.

Nr. 102.

 

ANEXA Nr. 1

 

CERINTELE ESENTIALE ALE CONSTRUCTIILOR

 

1. Rezistentă mecanică si stabilitate

Constructiile trebuie să fie proiectate si executate astfel încât încărcările susceptibile de a se exercita asupra lor în timpul construirii si în exploatare să nu determine nici unul dintre evenimentele următoare:

a) prăbusirea în întregime sau a unei părti din constructie;

b) deformatii de o mărime inadmisibilă;

c) deteriorări ale unor părti ale constructiei, ale instalatiilor sau echipamentelor înglobate, ca rezultat al unor deformatii importante ale structurii portante;

d) distrugeri din evenimente accidentale, disproportionate ca mărime în raport cu cauzele primare.

2. Siguranta la foc

Constructiile trebuie să fie proiectate si executate astfel încât, în cazul izbucnirii unui incendiu în faza de utilizare a acestora, să se asigure:

- stabilitatea la foc a constructiei pentru o perioadă determinată;

- protectia si evacuarea utilizatorilor, tinând seama de destinatia constructiei;

- limitarea pierderilor de bunuri;

- preîntâmpinarea propagării incendiilor (limitarea propagării incendiului în interiorul constructiei si la vecinătăti);

- protectia pompierilor si a altor forte care intervin pentru evacuarea si salvarea personalului surprins în interior, protejarea bunurilor periclitate, limitarea si stingerea incendiului si înlăturarea efectelor negative ale acestuia.

3. Igienă, sănătate si mediu înconjurător

Constructiile trebuie să fie proiectate si executate astfel încât să nu constituie o amenintare pentru igiena si sănătatea ocupantilor sau a vecinilor, în special ca urmare a:

- degajării de gaze toxice;

- prezentei în aer a unor particule sau gaze periculoase;

- emisiei de radiatii periculoase;

- poluării sau contaminării apei ori solului;

- evacuării defectuoase a apelor reziduale, a fumului si a deseurilor solide sau lichide;

- prezentei umiditătii în părti ale constructiei sau pe suprafetele interioare ale acesteia.

4. Securitate în exploatare

Constructiile trebuie să fie proiectate si executate astfel încât utilizarea sau functionarea lor să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidentare, precum: alunecare, cădere, lovire, ardere, electrocutare, rănire ca urmare a unei explozii.

5. Protectie împotriva zgomotului

Constructiile trebuie să fie proiectate si executate astfel încât zgomotul perceput de ocupanti sau de persoanele aflate în apropiere să fie mentinut la un nivel atât de scăzut încât să nu afecteze sănătatea acestora si să le permită să doarmă, să se odihnească si să lucreze în conditii satisfăcătoare.

6. Economia de energie si izolarea termică

Constructiile si instalatiile lor de încălzire, de răcire si ventilare trebuie să fie proiectate si executate astfel încât consumul de energie necesar pentru utilizarea constructiei să rămână scăzut în raport cu conditiile climatice locale, însă fără a afecta confortul termic al ocupantilor.

 

ANEXA Nr. 2

 

LISTA

cuprinzând familiile de produse pentru constructii supuse obligatiei de aplicare a marcajului de conformitate CS sau CE

 

1. Cimenturi, varuri de constructii si alti lianti hidraulici

2. Otel-beton si otel pentru precomprimarea betonului

3. Îmbinări structurale

4. Produse din lemn pentru structuri si produse auxiliare

5. Mijloace fixe pentru alarmare/detectare a incendiului,

pentru stingerea incendiului, pentru controlul fumului, limitarea propagării incendiului si pentru prevenirea exploziilor

6. Dispozitive fixe si alte produse pentru circulatie

7. Produse din ipsos

8. Obiecte sanitare

9. Pereti cortină

10. Panouri pe bază de lemn

11. Produse de bază si auxiliare pentru zidărie

12. Pardoseli

13. Produse metalice pentru structuri, inclusiv produse auxiliare

14. Piese de fixare pentru lemn pentru structuri

15. Cosuri de fum, burlane si alte produse specifice

16. Geotextile

17. Produse pentru instalatii de ape uzate

18. Produse termoizolante

19. Membrane si foi pentru hidroizolatii

20. Usi, ferestre, obloane, jaluzele, porti si feronerie aferentă

21. Produse prefabricate din beton normal/usor/celular autoclavizat

22. Produse pentru prepararea betonului, mortarului si pastei de ciment

23. Adezivi pentru constructii

24. Aparate de încălzire a spatiului (exclusiv aparatele de încălzire electrice, aparatele cu ardere de combustibili gazosi si aparatele proiectate special pentru utilizare în procese industriale desfăsurate în incinte industriale)

25. Tevi, rezervoare si produse auxiliare fără contact cu apa destinată consumului uman

26. Agregate minerale

27. Finisaje pentru pereti interiori si exteriori si pentru plafoane

28. Învelitori, luminatoare, lucarne si produse auxiliare pentru acoperisuri

29. Produse pentru constructia drumurilor

30. Sticlă plană, sticlă profilată si produse din sticlă turnată

31. Seturi de componente pentru vitraje cu rol structural la pereti cortină

32. Ancore metalice pentru utilizare în beton (tip sarcină grea)

33. Ancore metalice pentru utilizare în beton pentru fixarea sistemelor usoare

34. Ancore metalice de injectie pentru utilizare în zidărie

35. Ancore din plastic pentru utilizare în beton si zidărie

36. Sisteme compozite de izolare termică la exteriorul clădirilor, incluzând tencuiala

37. Sisteme de membrane hidroizolatoare flexibile pentru acoperis, cu fixare mecanică

38. Seturi de componente pentru pereti despărtitori interiori

39. Sisteme de cofraje pierdute neportante, bazate pe blocuri sau panouri din materiale izolante si, uneori, beton

40. Seturi de componente de posttensionare pentru structuri precomprimate

41. Seturi de componente aplicate lichid pentru hidro-izolatii la acoperis

42. Seturi de componente pentru acoperisuri translucide autoportante (cu exceptia celor pe bază de sticlă)

43. Seturi de componente pentru scări prefabricate

44. Grinzi si stâlpi din compozite usoare pe bază de lemn

45. Produse cu rol de protectie la foc

46. Seturi de clădiri prefabricate cu cadre si bârne din lemn

47. Seturi de componente pentru izolarea pardoselilor flotante contra vibratiilor si zgomotelor de impact

48. Seturi de componente pentru izolarea peretilor contra vibratiilor si zgomotului

49. Plăcute din otel inoxidabil pentru îmbinarea peretilor

50. Seturi de componente pentru prea-plin de ape uzate

51. Sine în U pentru insertii de fixare în beton

52. Seturi de componente de ancorare chimică

53. Set de ancorare din beton epoxi/poliester armat cu fibre de sticlă/mortar epoxi pentru reparatii structurale

54. Panouri portante cu schelet din lemn

55. Panouri compozite usoare

56. Sistem de acoperire la interior din ipsos armat cu fibre

57. Membrane de etansare preformate pentru perete dublu

58. Racorduri si mufe pentru bare de armare standard

59. Plăci ondulate din otel pentru sisteme de plansee mixte

60. Lambă (dispozitiv special) de asamblare a stâlpilor portanti prefabricati din beton

61. Sabot de ancorare pentru stâlpi portanti prefabricati din beton

62. Rosturi de dilatare pentru poduri rutiere

 

NOTĂ:

Pozitiile 1-30 reprezintă familii de produse acoperite de standarde europene armonizate.

Pozitiile 31-62 reprezintă produse pentru care au fost eliberate până în prezent agremente tehnice europene.

 

ANEXA Nr. 3

 

MARCAJE DE CONFORMITATE SI DOCUMENT E DE ATESTAREA CONFORMITĂTII

 

1. Marcajul de conformitate CS trebuie însotit de următoarele informatii:

a) numărul de identificare national al organismului notificat, atunci când astfel de organisme sunt implicate în sistemul de atestare a conformitătii produsului în faza de control al productiei;

b) indicarea destinatiei de utilizare a produsului, sub forma unei pictograme sau a unui alt însemn, precizat în specificatia tehnică relevantă;

c) numele sau marca de identificare a producătorului;

d) ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul;

e) numărul certificatului de conformitate CS, dacă este cazul;

f) indicatii pentru identificarea caracteristicilor produsului pe baza specificatiilor tehnice de referintă;

g) indicativul prezentei hotărâri si, dacă este cazul, indicativele altor acte normative aplicabile care impun marcajul de conformitate CS.

2. Marcajul de conformitate CE este însotit de următoarele informatii:

a) numărul de identificare al organismului notificat, atunci când astfel de organisme sunt implicate în sistemul de atestare a conformitătii produsului;

b) indicarea destinatiei de utilizare a produsului, sub forma unei pictograme sau a unui alt însemn, precizat în specificatia tehnică relevantă;

c) numele sau marca de identificare a producătorului;

d) ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul;

e) numărul certificatului de conformitate CE, dacă este cazul;

f) indicatii pentru identificarea caracteristicilor produsului pe baza specificatiilor tehnice de referintă;

g) indicativele directivelor comunitare aplicate.

3. Certificatul de conformitate CS sau CE trebuie să contină în special următoarele:

a) numele si adresa organismului de certificare notificat la nivel national (CS) sau la nivel comunitar (CE);

b) numele si adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat, stabilit pe teritoriul României (CS) sau al Comunitătii Europene (CE);

c) descrierea produsului si, în special, tipul, identificarea si utilizarea sa;

d) specificatiile tehnice cu care este conform produsul;

e) conditiile particulare de utilizare a produsului;

f) numărul certificatului;

g) conditiile si perioada de valabilitate a certificatului, după caz;

h) numele si functia persoanei abilitate să semneze certificatul.

4. Declaratia de conformitate CS sau CE trebuie să contină în special următoarele:

a) numele si adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat, stabilit pe teritoriul României (CS) sau al Comunitătii Europene (CE);

b) descrierea produsului si, în special, tipul, identificarea si utilizarea sa;

c) specificatiile tehnice cu care este conform produsul;

d) conditiile particulare de utilizare a produsului;

e) numele si adresa organismului notificat la nivel national (CS) sau la nivel comunitar (CE), atunci când intervine un astfel de organism, precum si documentele eliberate de acesta;

f) numele si functia persoanei abilitate să semneze declaratia în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.

 

ANEXA Nr. 4*)

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Întelegerii dintre Ministerul Educatiei si Cercetării din România si Ministerul Învătământului din Republica Populară Chineză privind colaborarea în domeniul învătământului în perioada 2002-2004, semnată la Beijing la 27 iunie 2002

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 5 alin. 1 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Întelegerea dintre Ministerul Educatiei si Cercetării din România si Ministerul Învătământului din Republica Populară Chineză privind colaborarea în domeniul învătământului în perioada 2002-

2004, semnată la Beijing la 27 iunie 2002.

Art. 2. - Cheltuielile pentru punerea în aplicare de către partea română a prevederilor întelegerii prevăzute la art. 1 se suportă, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, din bugetul aprobat anual Ministerului Educatiei si Cercetării.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul educatiei si cercetării,

Ecaterina Andronescu

p. Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 6 februarie 2003.

Nr. 135.

 

 

ÎNTELGERE

între Ministerul Educatiei si Cercetării din România si Ministerul Învătământului din Republica Populară Chineză privind colaborarea în domeniul învătământului în perioada 2002-2004

 

Ministerul Educatiei si Cercetării din România si Ministerul Învătământului din Republica Populară Chineză, denumite în continuare părti, călăuzindu-se de dorinta de a dezvolta colaborarea si schimburile dintre cele două state în domeniul învătământului, pornind de la prevederile Acordului dintre Guvernul Republicii Populare Chineze si Guvernul României privind colaborarea în domeniul culturii, învătământului, stiintei si sportului, semnat la Bucuresti la 12 iulie 1994, în spiritul principiilor egalitătii, avantajului reciproc si eficientei reale, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

Părtile sprijină colaborarea în domeniul învătământului prin:

- schimburi de materiale privind organizarea si structura sistemelor lor educationale si curricula;

- schimburi de informatii si materiale privind institutiile de învătământ superior din cele două state;

- publicarea reciprocă de articole si studii stiintifice în revistele de specialitate;

- informarea reciprocă privind manifestările cu caracter international în domeniul învătământului, care se organizează în cele două state.

 

ARTICOLUL 2

 

Părtile încurajează colaborarea directă dintre institutiile de învătământ superior din cele două state. În acest scop ele vor face schimb de publicatii stiintifice si de profesori, vor organiza simpozioane si cercetări în comun si vor efectua schimburi de experientă privind activitatea didactică si cercetarea stiintifică.

 

ARTICOLUL 3

 

În perioada valabilitătii prezentei întelegeri părtile vor face schimb de delegatii, pe bază de reciprocitate, în limita a 3-5 persoane/săptămână, pentru vizite de documentare si schimburi stiintifice si de experientă.

 

ARTICOLUL 4

 

Părtile îsi acordă pe bază de reciprocitate burse pentru studii universitare, postuniversitare si specializare.

Numărul total al bursierilor uneia dintre părti, trimisi la studii în statul celeilalte părti, nu va depăsi 24 de persoane anual.

Persoanele trimise la specializare pot folosi, în măsura posibilitătilor, o limbă de circulatie internatională.

Candidatilor li se oferă, de asemenea, posibilitatea de a studia limba de stat a părtii primitoare, pe o perioadă de până la 2 ani pentru limba chineză si până la un an pentru limba română, conform reglementărilor interne în vigoare.

 

ARTICOLUL 5

 

Părtile îsi vor acorda anual câte două burse la cursurile de vară de limbă, literatură si civilizatie.

 

ARTICOLUL 6

 

Părtile vor trimite reciproc profesori de limbă, literatură si civilizatie chineză, respectiv română, la Universitatea din Bucuresti si, respectiv, la Universitatea de Limbi Străine din Beijing.

Fiecare parte va încuraja, în functie de necesitătile didactice si de posibilităti, angajarea de profesori ai celeilalte părti si în alte institutii de învătământ superior proprii.

Conditiile generale si financiare se stabilesc de cele două părti pe canale diplomatice.

 

Prevederi generale

ARTICOLUL 7

 

Partea trimitătoare va comunica părtii primitoare, cu cel putin două luni înainte, lista nominală a delegatiei, datele personale ale membrilor acesteia, inclusiv informatii despre cunoasterea limbii de stat a părtii primitoare sau a unei limbi de circulatie internatională, tematica vizitei si perioada propusă pentru vizită.

Partea primitoare va comunica părtii trimitătoare acceptul ei în decurs de o lună de la primirea comunicării.

După primirea acceptului partea trimitătoare va comunica părtii primitoare, cu cel putin două săptămâni în avans, data exactă, ora si locul sosirii, precum si mijloacele de transport folosite.

 

ARTICOLUL 8

 

Partea trimitătoare va înaintea părtii primitoare, până la data de 1 aprilie a fiecărui an, datele candidatilor la burse.

Partea primitoare va comunica părtii trimitătoare răspunsul său până la data de 1 iulie a aceluiasi an.

 

ARTICOLUL 9

 

Partea trimitătoare va înainta părtii primitoare lista candidatilor la bursele pentru cursurile de vară de limbă, literatură si civilizatie, până la data de 15 martie a anului în curs.

Partea primitoare va confirma lista candidatilor până la data de 1 mai a anului în curs.

 

ARTICOLUL 10

 

Partea interesată în angajarea de profesori specialisti în limba si literatura statului celeilalte părti va prezenta solicitarea până la data de 1 martie a anului respectiv.

Partea trimitătoare va informa partea primitoare cu privire la persoana propusă ca profesor, până la data de 1 mai a anului în curs.

Partea primitoare va notifica părtii trimitătoare acceptul ei până la data de 1 iulie a aceluiasi an.

 

Prevederi financiare

ARTICOLUL 11

 

Cheltuielile ocazionate de vizitele delegatiilor, conform art. 3, vor fi suportate după cum urmează:

1. partea trimitătoare acoperă cheltuielile de transport international până si de la capitala statului primitor;

2. partea primitoare acoperă cheltuielile zilnice de masă, cazare si transportul intern, impus de programul vizitei, în conformitate cu reglementările interne în vigoare;

3. părtile asigură îngrijire medicală gratuită în caz de urgentă, în conformitate cu reglementările interne proprii în vigoare.

 

ARTICOLUL 12

 

Schimbul de bursieri se va desfăsura, în conformitate cu reglementările interne în vigoare în cele două state, după cum urmează:

1. partea trimitătoare acoperă cheltuielile de transport international până la si de la capitala statului primitor;

2. partea primitoare asigură următoarele:

- transport de la capitala statului primitor până la locul de studii si retur, la începutul si la terminarea studiilor;

- scolarizare gratuită;

- bursă lunară;

- cazare gratuită în cămin studentesc;

- asistentă medicală si transport intern în regimul studentilor proprii.

 

ARTICOLUL 13

 

Schimbul de persoane pentru cursurile de vară de limbă, literatură si civilizatie se va desfăsura după cum urmează:

1. partea trimitătoare acoperă cheltuielile de transport international până la si de la locul de desfăsurare a activitătilor;

2. partea primitoare acoperă cheltuielile de scolarizare, cazare, masă si asistentă medicală în caz de urgentă.

 

ARTICOLUL 14

 

Schimbul de lectori se va desfăsura, în conformitate cu reglementările interne în vigoare, după cum urmează:

1. partea trimitătoare acoperă cheltuielile de transport international până la si de la capitala statului primitor, o dată pe an;

2. partea primitoare acoperă următoarele cheltuieli:

- transport de la capitala statului primitor până la locul de desfăsurare a activitătii si retur, la începutul si la terminarea stagiului;

- salariu în conformitate cu vechimea în învătământ si cu gradul didactic;

- cazare gratuită în locuintă mobilată, inclusiv cheltuielile de întretinere, cu exceptia cheltuielilor de telefon, TV etc.;

- asistentă medicală în regimul cadrelor didactice proprii.

 

Prevederi finale

ARTICOLUL 15

 

Prezenta întelegere intră în vigoare la data ultimei notificări scrise prin care părtile îsi comunică reciproc îndeplinirea procedurilor interne necesare si rămâne valabilă până la data de 31 decembrie 2004.

Întelegerea va putea fi prelungită pentru o perioadă de încă 2 ani prin acordul scris al părtilor, exprimat cu 6 luni înaintea datei expirării acesteia.

Semnată la Beijing la 27 iunie 2002, în câte două exemplare originale, fiecare în limbile chineză si română, ambele texte fiind egal autentice.

 

Pentru Ministerul Educatiei si Cercetării din România, Ecaterina Andronescu

Pentru Ministerul Învătământului

din Republica Populară Chineză, Chen Zhi Li