MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 86         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 11 februarie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 328 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2000, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, ambele pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

932/649/2002. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul, depozitarea, comercializarea si controlul temperaturii alimentelor congelate rapid, destinate consumului uman

 

42. - Ordin al ministrului muncii si solidaritătii sociale pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I 2003

 

Rectificări la:

- H. G. nr. 1.571/2002

- O. M. A. P. M. nr. 1.190/2002

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 328

din 26 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2000, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, ambele pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2000, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, ambele pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si contencios administrativ într-un litigiu privind recalcularea drepturilor de pensie.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Corneliu Frătilă pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti arată că Legea nr. 19/2000 nu face parte din domeniul legilor organice de care se vorbeste la art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, motiv pentru care nu se poate spune că acest text constitutional a fost încălcat. Nici art. 38 alin. (2) din Legea fundamentală nu a fost încălcat, deoarece acest text nu include în cuprinsul său si dreptul la pensie. De asemenea, prin prevederile criticate nu au fost încălcate nici dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât fiecare lege creează, pe timpul cât este în vigoare, un regim diferit de aplicare fată de alte legi prin care s-a reglementat anterior domeniul respectiv. Solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că ordonantele de urgentă ale Guvernului nr. 41/2000 si nr. 49/2001 nu contravin dispozitiilor art. 107 alin. (3) si ale art. 114 din Constitutie, deoarece Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice, iar ordonantele de urgentă pot fi emise fără existenta unei legi speciale de abilitare si prin ele se poate reglementa chiar si în domenii rezervate legilor organice. Nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie si nici dispozitiile art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, întrucât ordonantele criticate nu creează discriminări între persoanele cărora li se aplică. Solicită respingerea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.226/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor ordonantelor de urgentă ale Guvernului nr. 41/2000 si nr. 49/2001, exceptie ridicată de Anton Mazilu.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că ordonantele de urgentă ale Guvernului nr. 41/2000 si nr. 49/2001 au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 72 din Constitutie, deoarece modifică o lege organică.

Pe fondul reglementării, autorul exceptiei sustine că ambele ordonante criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 20 din Constitutie, cu raportare la art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor. Sustine, în acest sens, că modificările Legii nr. 19/2000, dispuse prin cele două ordonante de urgentă, fac ca noul mod de calcul al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, să se aplice doar persoanelor care se pensionează după data de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a legii), această categorie de persoane fiind privilegiată, în timp ce persoanele pensionate anterior datei respective sunt discriminate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si contencios administrativ apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată. Consideră că domeniul pensiilor nu face obiectul legilor organice statuat prin art. 72 alin. (3) din Constitutie si, astfel, “regimul juridic al pensiilor poate fi stabilit prin lege ordinară, ce, la rândul ei, poate fi modificată, potrivit art. 107 alin. (3) din Constitutie”, prin ordonantă a Guvernului. Instanta mai arată că nu este încălcat nici principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât dispozitiile Legii nr. 19/2000 se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se înscriu la pensie după intrarea în vigoare a acestei legi.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată în privinta ambelor ordonante de urgentă. În acest sens arată că, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, interdictia constitutională de a reglementa în domenii rezervate legilor organice se referă doar la ordonantele simple ale Guvernului, care pot fi emise pe baza unei legi speciale de abilitare, nu si la ordonantele de urgentă. Sunt nefondate, de asemenea, si criticile referitoare la fondul reglementării, întrucât nici una dintre cele două ordonante de urgentă criticate nu contine “dispozitii de natură să aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, consacrat de art. 16 din Constitutia României”. Dispozitiile art. 180 din Legea nr. 19/2000, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, prevăd tocmai recorelarea pensiilor pentru a asigura, si pe această cale, promovarea principiului egalitătii în drepturi.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată sub nici un aspect. Pe de o parte, prin exceptie sunt criticate două ordonante de urgentă ale Guvernului, emise în baza prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, ordonante pentru care “singura conditie prealabilă, care este cerută, este cea referitoare la caracterul exceptional, iar în ceea ce priveste domeniul în care aceste ordonante pot fi emise, acesta este mai larg decât cel al ordonantelor adoptate în temeiul unei legi de abilitare”. Pe de altă parte, Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice. În legătură cu critica pe fond a dispozitiilor ordonantelor de urgentă ale Guvernului nr. 41/2000 si nr. 49/2001, arată că acestea nu încalcă dispozitiile art. 16 si nici pe cele ale art. 20 din Constitutie, întrucât prin ele “nu s-a creat nici o discriminare între beneficiarii drepturilor de pensie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 27 aprilie 2000, ordonantă emisă pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, precum si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea aceleiasi legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonantă aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Autorul exceptiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 72 alin. (3) lit. l): “Prin lege organică se reglementează: [...]

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială;”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”, cu raportare la prevederile art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, adoptată si proclamată de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezolutia 217A(III) din 10 decembrie 1948, potrivit cărora: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Atât Legea nr. 19/2000, cât si Legea nr. 338/2002 au fost adoptate de Parlament cu respectarea dispozitiilor art. 74 alin. (1) din Constitutie, respectiv cu majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice, desi “sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale” nu este echivalent cu “regimul general privind... protectia socială”.

Ordonantele de urgentă ale Guvernului nr. 41/2000 si nr. 49/2001 au fost emise potrivit dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, situatie în care, având în vedere urgenta reglementării datorită unui caz exceptional, nu este interzisă reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice.

Nici Legea nr. 19/2000, nici actele normative de modificare si de completare a dispozitiilor sale nu prevăd privilegii si nu instituie nici un fel de discriminare între persoane aflate în situatii identice. Pentru a respecta prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 78 din Constitutie, toate aceste acte normative au fost aplicate numai începând de la data intrării lor în vigoare, adică doar persoanelor care s-au înscris la pensie după această dată. Solicitarea autorului exceptiei, în sensul de a se institui un tratament egal pentru toti pensionarii, indiferent de legislatia în baza căreia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrară principiului neretroactivitătii legii.

Legiuitorul este în drept să elaboreze noi acte normative ori să le modifice pe cele existente, prevăzând conditii de acordare a drepturilor si moduri diferite de calcul al acestora, dar numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a noilor reglementări. Legislatia ce reglementează sistemul public de pensii fiind diferită în functie de momentul aplicării, este evident ca si persoanele care se înscriu la pensie să se afle în situatii diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementările legale în vigoare la data pensionării lor.

Cu toate acestea, Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, prevede, ca o măsură de protectie socială, recorelarea ori recalcularea pensiilor stabilite pe baza legislatiei anterioare, nicidecum diminuarea acestora.

Recalcularea pensiilor si plata lor într-un cuantum majorat se pot face numai în limitele resurselor financiare alocabile acestui scop în diferite perioade.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2000 nu contine nici o dispozitie de diferentiere a drepturilor de pensie în functie de data înscrierii la pensie, nu modifică si nu completează nici o prevedere a Legii nr. 19/2000 referitoare la persoanele pensionate anterior datei de intrare în vigoare a acestei legi.

Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, reglementează un nou sistem de acordare a drepturilor de pensie si de calculare a acestora. La pensiile stabilite anterior datei intrării în vigoare a legii, pe baza legislatiei atunci aplicabile, se face referire în art. 168 si 180, prevăzându-se recorelarea si recalcularea acestora pe baza unei metodologii speciale, elaborată de Guvern, si esalonat în timp, urmând ca pensiile mai mici decât cele rezultate din recorelare să crească, iar cele mai mari să fie păstrate în acelasi cuantum. Dispozitiile acestor articole au fost modificate si completate atât prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, cât si prin Legea nr. 338/2002 pentru aprobarea acestei ordonante, dar nu si în ceea ce priveste esenta reglementării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/2000, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, ambele pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 noiembrie 2002.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 344

din 5 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Traian Mărgean în Dosarul nr. 1.267/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocat Cecilia Tamas, precum si partea Bogdan Dumitrascu, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere, sustinând oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Partea Bogdan Dumitrascu solicită respingerea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, arătând că asupra textelor de lege criticate Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000 si Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001. Se apreciază că nu sunt evocate împrejurări noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 iulie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.267/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Traian Mărgean, inculpat în dosarul mentionat pentru săvârsirea, în stare de recidivă postexecutorie, a două infractiuni de furt calificat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si, prin aceasta, ale art. 20 din Constitutie. Se arată că, potrivit art. 5 pct. 3 din conventia mentionată, orice persoană arestată sau detinută trebuie să fie adusă neîntârziat în fata unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat de lege să exercite functii judiciare si are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Desi conventia recunoaste analogia dintre “judecător” si “magistrat”, totusi magistratul, altul decât judecătorul, trebuie să fie independent fată de Executiv si impartial (independent fată de părti). Or, procurorul nu face parte din această categorie, deoarece el nu este independent, ci este supus principiului subordonării ierarhice. De aceea, dispozitiile din Codul de procedură penală care permit procurorului să dispună arestarea preventivă, desi nu este un magistrat în sensul conventiei, sunt neconstitutionale, iar măsura arestării preventive luată de procuror este lovită de nulitate absolută.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti consideră că exceptia este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozitiile art. 143 si 148 din Codul de procedură penală, care prevăd conditiile retinerii si arestării preventive, nu încalcă nici una dintre prevederile constitutionale privitoare la drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, fiind în concordantă cu prevederile art. 49 din Constitutie. De asemenea, instanta apreciază că dispozitiile art. 270 din Codul de procedură penală privind cazurile de reluare a urmăririi penale sunt în concordantă cu prevederile Constitutiei. Cu privire la dispozitiile art. 236 din Codul de procedură penală, instanta, având în vedere dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, precum si cele ale art. 23 alin. (4) din Constitutie, apreciază că si acestea sunt constitutionale. De asemenea, instanta consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece, potrivit legii, procurorii fac parte din corpul magistratilor.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul arată că dispozitiile art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală trebuie raportate atât la art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, cât si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materie. Aceasta din urmă a statuat că independenta se judecă în raport cu Executivul, fără a exclude o subordonare fată de alti judecători sau magistrati, dacă acestia se bucură de independentă fată de Executiv. Independenta procurorului român poate fi pusă la îndoială, dacă se are în vedere faptul că procurorii îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea ministrului justitiei, desi art. 131 alin. (1) din Constitutie consacră principiul legalitătii si impartialitătii în activitatea Ministerului Public.

Sub aspectul abilitării procurorului de a dispune luarea măsurii arestării preventive, se arată că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece art. 23 alin. (4) din Constitutie prevede că arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, or, procurorul are calitatea de magistrat potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. În acest sens se citează Decizia Curtii Constitutionale nr. 28 din 15 februarie 2000, prin care s-a statuat că dreptul procurorului de a dispune arestarea preventivă nu contravine prevederilor art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Fată de sustinerea autorului exceptiei, în sensul că procurorul nu are calitatea de magistrat, vizând astfel art. 236 din Codul de procedură penală, arată că aceasta este nefondată, deoarece art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, prevede că si procurorii au calitatea de magistrati.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 148 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că luarea măsurii arestării preventive nu are întelesul că inculpatului i se impută săvârsirea unei infractiuni, ci că există probe sau indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prevede la art. 5 posibilitatea arestării sau retinerii persoanei în vederea aducerii ei în fata autoritătii competente, “atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârsit o infractiune”. În spiritul conventiei, prezumtia de nevinovătie nu exclude arestarea preventivă.

De aceea, nu se poate sustine că dispozitiile legale criticate ar fi contrare prevederilor constitutionale si dispozitiilor corespunzătoare privitoare la prezumtia de nevinovătie, cuprinse în pactele si conventiile internationale privitoare la drepturile omului.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 si 270 din Codul de procedură penală, raportate la art. 20 din Constitutie, se consideră că aceste texte sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si cu dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, în care se prevede explicit că atât judecătorul, cât si procurorul au calitatea de magistrati, astfel încât nu se poate vorbi de încălcarea prevederilor art. 5 din conventie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 143 (Conditiile retinerii):

“Măsura retinerii poate fi luată de organul de cercetare penală fată de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală.

Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârsită.

Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana fată de care se efectuează urmărirea penală a săvârsit fapta.”;

- Art. 148 (Conditiile si cazurile în care se dispune arestarea inculpatului):

“Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si numai în vreunul din următoarele cazuri:

a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b) infractiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzute de lege este mai mare de 3 luni;

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum si dacă în cursul judecătii sunt date că inculpatul urmăreste să se sustragă de la executarea pedepsei;

d) sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte;

e) inculpatul a comis din nou o infractiune, ori există date care justifică temerea că va săvârsi si alte infractiuni;

f) inculpatul este recidivist;

g) când există una din circumstantele agravante;

h) inculpatul a săvârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

În cazurile prevăzute la lit. c)-g), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa închisorii prevăzute de lege este mai mare de un an.”;

- Art. 236 (Arestarea preventivă a inculpatului):

Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în miscare actiunea penală si dacă constată că sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 150 si urm. Dacă învinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror înainte de expirarea termenului de arestare a învinuitului.”;

- Art. 270 (Cazurile de reluare a urmăririi penale):

“Urmărirea penală este reluată în caz de:

a) încetare a cauzei de suspendare;

b) restituire a cauzei de către instanta de judecată în vederea refacerii sau completării urmăririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal;

c) redeschidere a urmăririi penale.

Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 20 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece procurorul nu are calitatea de magistrat care poate dispune arestarea, el nu este independent, fiind subordonat ministrului justitiei, si deci nu poate fi impartial. În consecintă, se consideră că actele efectuate de procuror în cursul urmăririi penale sunt lovite de nulitate absolută.

Textele constitutionale invocate au următorul continut:

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”

Art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale are următorul cuprins: “Orice persoană arestată sau detinută, în conditiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garantii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozitiile art. 143 si 148 din Codul de procedură penală, care reglementează conditiile retinerii si arestării preventive, nu încalcă prevederile constitutionale privind drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, fiind în concordantă cu prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

De asemenea, dispozitiile mentionate sunt în concordantă cu prevederile art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. La fel sunt si dispozitiile art. 236 si 270 din Codul de procedură penală. Afirmatiile autorului exceptiei, în sensul că procurorul nu ar avea calitatea de magistrat, care să poată dispune arestarea preventivă si trimiterea în judecată a inculpatului, sunt contrazise de dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, care prevăd că procurorul are calitatea de magistrat.

În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 si 236 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000. Prin această decizie, respingându-se exceptia, s-a subliniat că în procesul penal din România procurorul actionează ca apărător al intereselor generale ale societătii, dar si ale părtii din proces, în spiritul legalitătii. Măsura arestării preventive se poate dispune de procuror în conditii strict determinate de lege, astfel încât nu se poate vorbi despre  influenta Executivului asupra activitătii judiciare.

În cauza de fată nu există elemente noi care să determine o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate, exceptia urmează să fie respinsă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Traian Mărgean în Dosarul nr. 1.267/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

Nr. 932 din 25 noiembrie 2002

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

Nr. 649 din 23 decembrie 2002

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul, depozitarea, comercializarea si controlul temperaturii alimentelor congelate rapid, destinate consumului uman

 

În temeiul art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 57/2002, al Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale de sănătate publică nr. DB 11.863 din 22 noiembrie 2002 si Referatul de aprobare al Directiei de industrie alimentară, standarde, mărci si licente nr. 151.218 din 16 decembrie 2002,

ministrul sănătătii si familiei si ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind fabricarea, transportul, depozitarea, comercializarea si controlul temperaturii alimentelor congelate rapid, destinate consumului uman, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele privind fabricarea, transportul, depozitarea, comercializarea si controlul temperaturii alimentelor congelate rapid, destinate consumului uman, sunt obligatorii pentru toate unitătile din sistemul public si privat.

Art. 3. - Directia generală de sănătate publică si Inspectia Sanitară de Stat din cadrul Ministerului Sănătătii si Familiei si directiile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, împreună cu Agentia Natională Sanitară Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti, vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 24 de luni de la data publicării.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

ANEXĂ

 

NORME

privind fabricarea, transportul, depozitarea, comercializarea si controlul temperaturii alimentelor congelate rapid, destinate consumului uman

 

Art. 1. - Prezentele norme se aplică alimentelor congelate rapid, destinate consumului uman, denumite în continuare alimente congelate rapid.

Art. 2. - (1) În sensul prezentelor norme alimentele congelate rapid sunt alimentele care au trecut printr-un proces corespunzător cunoscut sub numele de “congelare rapidă”, în care zona de cristalizare maximă este traversată cât mai repede posibil, în functie de tipul de produs, iar temperatura finală a produsului (după stabilizarea termică) este mentinută continuu în toate punctele la valoarea de -18şC sau chiar mai mică si sunt comercializate într-o formă care indică faptul că au această caracteristică.

(2) În sensul prezentelor norme, înghetata si alte tipuri de gheată comestibilă de fabricatie internă nu sunt considerate alimente congelate rapid.

(3) Prezentele norme se aplică fără a aduce prejudicii altor reglementări în vigoare privind igiena veterinară.

(4) Doar produsele definite la alin. (1) pot purta denumirile mentionate la art. 8 si 9.

Art. 3. - (1) Materiile prime utilizate la fabricarea alimentelor congelate rapid trebuie să fie de o calitate adecvată celei permise la comercializarea pe piată si să prezinte un grad ridicat de prospetime.

(2) Prepararea si congelarea rapidă a produselor trebuie să fie efectuate într-un interval foarte scurt de timp, cu ajutorul unui echipament tehnic adecvat, pentru a se limita astfel la minimum modificările chimice, biochimice si microbiologice posibile.

Art. 4. - (1) Agentii criogenici autorizati pentru utilizarea în contact direct cu alimentele congelate rapid sunt:

a) aerul;

b) azotul;

c) dioxidul de carbon.

(2) Criteriile de puritate care trebuie îndeplinite de agentii criogenici prevăzuti la alin. (1) trebuie determinate în functie de necesităti, în conformitate cu normele si standardele în vigoare.

Art. 5. - (1) Temperatura alimentelor congelate rapid trebuie să fie stabilă si mentinută în toate punctele produsului la valoarea de -18şC sau mai mică, cu posibile variatii ascendente de scurtă durată si care nu trebuie să depăsească mai mult de 3şC în timpul transportului.

(2) În timpul distribuirii locale si în vitrinele de prezentare a produselor vândute cu amănuntul se permite existenta unor variatii în temperatura alimentelor congelate rapid, în conformitate cu practicile de bună depozitare si distributie, cu conditia ca acestea să nu depăsească 3şC.

Art. 6. - (1) Echipamentele utilizate pentru congelarea rapidă, depozitarea, transportul, comercializarea si distributia locală a alimentelor congelate rapid si vitrinele de prezentare a produselor vândute cu amănuntul trebuie să fie astfel construite încât să se garanteze respectarea cerintelor prezentelor norme.

(2) Autoritătile competente trebuie să organizeze controale prin sondaj pentru verificarea temperaturii alimentelor congelate rapid.

Art. 7. - Alimentele congelate rapid, destinate furnizării către consumatorul final, trebuie să fie preambalate de producător sau de ambalator pentru a fi protejate împotriva contaminării externe microbiene sau de alte forme si împotriva uscării.

Art. 8. - Etichetarea alimentelor congelate rapid, destinate furnizării, fără a necesita o prelucrare ulterioară, către consumatorul final si către restaurante, spitale, cantine si alti agenti de catering similari, trebuie să îndeplinească următoarele conditii, fără a aduce prejudicii altor dispozitii legale privind etichetarea produselor alimentare:

a) adăugarea la denumirea comercială a expresiei “produs congelat rapid”, în limba română;

b) în afară de data minimă de durabilitate, trebuie indicate si perioada în care alimentele congelate rapid pot fi păstrate de cumpărător, temperatura de păstrare si/sau tipul de echipament care este adecvat păstrării;

c) etichetarea oricărui aliment congelat rapid trebuie să includă o mentiune prin care se poate identifica lotul respectiv; d) etichetele alimentelor congelate rapid trebuie să contină un mesaj clar de tipul: “nu recongelati după decongelare”.

Art. 9. - (1) Etichetarea alimentelor congelate rapid care nu sunt destinate vânzării către consumatorul final, către restaurante, spitale sau unităti tip catering trebuie să includă următoarele mentiuni obligatorii:

a) denumirea comercială, completată în conformitate cu prevederile art. 8 lit. a);

b) cantitatea netă, exprimată în unităti de masă;

c) o mentiune care să permită identificarea lotului;

d) denumirea si adresa producătorului sau ambalatorului.

(2) Mentiunile prevăzute la alin. (1) trebuie să apară pe ambalaje, containere, pachete sau pe o etichetă aplicată pe acestea.

Art. 10. - (1) În timpul utilizării lor, mijloacele de transport si spatiile de depozitare si stocare trebuie să fie dotate cu aparate corespunzătoare de înregistrare pentru controlul temperaturii aerului în care sunt păstrate alimentele congelate rapid, la intervale frecvente si regulate.

(2) În cazul mijloacelor de transport aparatele de măsură trebuie să fie aprobate de autoritătile competente din tara în care sunt înregistrate mijloacele de transport respective.

(3) Înregistrarea temperaturii obtinute în acest fel trebuie datată si stocată de operator cel putin un an sau mai mult, în functie de natura alimentului congelat rapid.

(4) În timpul depozitării în vitrinele de prezentare a alimentelor congelate rapid oferite spre vânzare si în cursul distributiei locale temperatura se măsoară cu cel putin un termometru vizibil care, în cazul vitrinelor deschise, trebuie să indice temperatura în partea de recirculare a aerului de la nivelul liniei care indică încărcătura maximă marcată clar.

Art. 11. - (1) Metodele de prelevare a esantioanelor si metodele de analiză necesare pentru controlul oficial al temperaturii alimentelor congelate rapid sunt prevăzute în anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantă din prezentele norme.

(2) Metoda de analiză descrisă în anexa nr. 2 poate fi utilizată doar în cazul în care, ca urmare a inspectiei, există îndoieli cu privire la respectarea pragurilor de temperatură specificate în prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

 

METODA DE PRELEVARE

a esantioanelor din alimentele congelate rapid

 

1. Tipul si cantitatea ambalajelor alese pentru inspectie trebuie să fie astfel selectate încât temperaturile lor să reprezinte cele mai calde puncte ale lotului de marfă controlat.

2. Esantioanele trebuie să fie alese din mai multe puncte critice ale spatiului de depozitare la rece, ca de exemplu: locul de lângă usă (nivelurile superioare si inferioare), de lângă centrul spatiului de depozitare la rece (nivelurile superioare si inferioare) si de lângă locul de recirculare a aerului în sistemul de răcire, caz în care se va tine seama de durata de păstrare a fiecărui produs (pentru stabilizarea temperaturii).

3. În cazul în care se prelevează esantioane în timpul transportului, acestea trebuie să fie alese de la vârful si de la baza lotului de marfă aflat lângă marginea de deschidere a fiecărei usi sau perechi de usi.

4. În timpul descărcării trebuie să fie prelevate patru esantioane din următoarele puncte critice:

a) vârful si baza lotului de marfă situat lângă marginea de deschidere a usilor;

b) colturile din marginile superioare ale lotului de marfă, într-un punct cât mai îndepărtat de sistemul de refrigerare;

c) centrul lotului de marfă;

d) centrul suprafetei din fată a lotului de marfă, într-un punct cât mai apropiat de sistemul de refrigerare;

e) colturile de la vârful si de la baza suprafetei din fată a lotului de marfă, într-un punct cât mai apropiat de aerul de recirculare al sistemului de refrigerare.

5. Pentru recoltare de probe din produsele prezentate spre comercializare în vitrinele de prezentare trebuie să se aleagă câte un esantion din fiecare dintre cele trei locuri care reprezintă cele mai calde puncte ale vitrinei.

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

METODA DE MĂSURARE

a temperaturii alimentelor congelate rapid

 

1. Principiul măsurării temperaturii alimentelor congelate rapid constă în înregistrarea exactă a temperaturii unui esantion selectat în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 1 la norme, cu ajutorul unui echipament adecvat.

2. Temperatura reprezintă temperatura măsurată în locul specificat de partea termosensibilă a instrumentului sau a dispozitivului de măsurat.

3. Aparatura utilizată pentru măsurarea temperaturii alimentelor congelate rapid este reprezentată de instrumente de măsurat termometrice si de instrumente care penetrează produsul. Se utilizează în acest scop instrumente metalice ascutite, cum sunt perforatorul de gheată, foreza sau burghiul, care se curătă usor.

4. Instrumentele de măsurat trebuie să respecte următoarele specificatii:

a) timpul de răspuns trebuie să acopere 90% din diferenta dintre indicatiile initiale si finale obtinute în decurs de 3 minute;

b) trebuie să functioneze cu o precizie de ±0,5şC în intervalul de măsurare de la -20şC la +30şC;

c) precizia măsurătorilor nu trebuie să se modifice cu mai mult de 0,3ş C în timpul operatiunii desfăsurate la un interval de temperatură ambiantă de la -20şC la +30şC;

d) diviziunile scării trebuie să fie de cel putin 0,1şC;

e) precizia trebuie să fie verificată la intervale regulate;

f) trebuie să aibă un certificat de etalonare valabil;

g) partea termosensibilă trebuie să fie usor de curătat;

h) partea termosensibilă trebuie să fie proiectată în asa fel încât să asigure un contact termic bun cu produsul;

i) echipamentul electric trebuie să fie protejat împotriva efectelor nedorite cauzate de condens.

5. Orice măsurare a temperaturii unui produs implică operatiunea premergătoare de răcire a instrumentelor de măsurat. Metoda de prerăcire utilizată trebuie să asigure echilibrarea ambelor aparate de măsurat la o valoare cât mai apropiată de temperatura produsului.

6. Pregătirea esantioanelor pentru măsurarea temperaturii constă în practicarea în produsul respectiv a unui orificiu în care să se poată introduce partea termosensibilă a instrumentului de măsurat, cu ajutorul unui aparat de penetrare a produsului prerăcit. Diametrul orificiului trebuie să fie apropiat de cel al părtii termosensibile, iar adâncimea sa depinde de tipul produsului.

7. Pregătirea esantionului si măsurarea temperaturii sale trebuie să fie efectuate atât timp cât esantionul rămâne în mediul de înghetare.

Tehnica măsurării trebuie să fie următoarea:

a) dacă dimensiunile produsului o permit, se introduce partea termo-sensibilă, prerăcită, la adâncimea de 2,5 mm de la suprafata produsului;

b) dacă nu se poate realiza operatiunea mentionată la lit. a), se introduce partea termosensibilă la o adâncime minimă de la suprafată de 3-4 ori mai mare decât diametrul sondei;

c) în situatiile în care anumite alimente congelate rapid nu pot fi penetrate pentru a li se determina temperatura internă, din cauza dimensiunilor sau compozitiei lor, se determină temperatura interioară a ambalajului care contine aceste produse, prin introducerea părtii termosensibile prerăcite a instrumentului de măsurat în centrul pachetului, pentru a măsura temperatura de contact a produsului;

d) temperatura indicată de instrumentul de măsurat se citeste numai după ce a atins o valoare stabilă.

 

MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITĂTII SOCIALE

 

ORDIN

pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I 2003

 

În temeiul:

- art. 31 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999;

- art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul muncii si solidaritătii sociale emite următorul ordin:

Art. 1. - Pentru semestrul I 2003, începând cu luna martie valoarea nominală indexată a unui tichet de masă, stabilită potrivit prevederilor art. 31 alin. (3) teza a II-a, alin. (4) si (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, este de 53.000 lei.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

 

Bucuresti, 7 februarie 2003.

Nr. 42.

 

RECTIFICĂRI

 

În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2002 privind aprobarea cererilor de acordare a cetăteniei române, formulate de unele persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 20 ianuarie 2003, se fac următoarele rectificări:

- la pct. 41, în loc de: “... fiul lui Almad si Amira ...” se va citi: “... fiul lui Ahmad si Amira ...” ;

- la pct. 92, în loc de: “... fiul lui Seyed Mohammad si Tehereh ...” se va citi: “...fiul lui Seyed Mohammad si Tahereh ...”.

 

În Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1.190/2002 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 7 ianuarie 2003, se face următoarea rectificare: - la art. 6, în loc de: “ ... prevăzute la art. 1-4...” se va citi: “ ... prevăzute la art. 1-5...”.