MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 14         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 10 ianuarie 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

671/2002. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere

 

1.049/2002. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere

 

969/2002. - Decret privind conferirea unor decoratii

 

1. - Decret privind acordarea unei gratieri individuale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 314 din 19 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 80 din 24 august 2000 privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, adoptată în temeiul art. 1 lit. F pct. 8 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 30 august 2000, cu următoarele modificări si completări:

1. Titlul ordonantei va avea următorul cuprins:

“ORDONANTĂ

privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum si conditiile de comercializare si utilizare a acestora”

2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare produse în tară sau importate, destinate utilizării la vehicule rutiere, pot fi comercializate numai dacă respectă conditiile prevăzute de prezenta ordonantă.

(2) Echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare produse în tară sau importate, din categoria celor care privesc siguranta circulatiei, protectia mediului, eficienta energetică si protectia împotriva furturilor vehiculelor rutiere, pot fi comercializate numai dacă sunt certificate sau omologate din punct de vedere tehnic. Certificarea/omologarea este aplicabilă numai produselor noi. Lista acestor produse se stabileste de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei în calitate de autoritate competentă.

(3) Omologarea produselor prevăzute la alin. (2) se efectuează de către Regia Autonomă ÇRegistrul Auto RomânČ, organism tehnic de specialitate al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, denumit în continuare R.A.R.

(4) Certificarea produselor prevăzute la alin. (2) se efectuează de către R.A.R. sau de către alte organisme desemnate, în conditiile legii, de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei în calitate de autoritate competentă, pe baza rezultatelor încercărilor efectuate de laboratoare acreditate/evaluate de autoritatea competentă.

(5) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) următoarele categorii de produse:

a) echipamentele si piesele de schimb omologate de autoritătile competente din străinătate, în baza Acordului de la Geneva din 1958 privind adoptarea de conditii uniforme de omologare si recunoasterea reciprocă a omologării echipamentelor si pieselor vehiculelor cu motor, la care România a aderat prin Decretul nr. 371/1976;

b) echipamentele si piesele de schimb omologate de autoritătile competente din străinătate, în baza Acordului de la Geneva din 1998 privind adoptarea de reglementări tehnice mondiale aplicabile autovehiculelor, precum si echipamentelor si componentelor ce pot fi montate si/sau utilizate pe autovehicule, la care România a aderat prin Legea nr. 97/2002;

c) echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare omologate de autoritătile competente din străinătate, conform acelor directive ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite - CEE -, preluate prin reglementările Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei;

d) echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare de origine, altele decât cele reglementate prin regulamentele Comisiei Economice pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite si/sau directivele CEE. Prin echipamente, piese de schimb auto si materiale de exploatare de origine se întelege toate componentele fabricate de către producătorul final al unui vehicul rutier si comercializate sub controlul acestuia sau fabricate de către un producător abilitat ca producător si furnizor de componente auto de origine si comercializate sub controlul acestuia.

(6) Producătorul final al unui vehicul rutier poate abilita producători terti pentru fabricarea în vederea comercializării a echipamentelor si pieselor de schimb auto destinate vehiculelor pe care le fabrică sau pe care le-a avut în fabricatie. Producătorul final al unui vehicul este obligat să comunice R.A.R. situatia abilitărilor acordate sau retrase, în termen de 7 zile de la data acordării, respectiv a retragerii acestora.

(7) Pentru comercializarea echipamentelor, pieselor de schimb sau materialelor de exploatare produse în tară sau importate, din categoria celor care nu sunt prevăzute în lista mentionată la art. 1 alin. (2), se aplică prevederile art. 4.”

3. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare produse în tară sau importate se solicită de către producători, importatori sau de reprezentantii autorizati ai acestora, persoane juridice.

(2) Agentii economici care nu dispun de împuterniciri de reprezentare cu drepturi depline din partea producătorilor pentru comercializare pot obtine dreptul de comercializare numai cu certificarea loturilor de produse respective.

(3) În cazul în care un material de exploatare în vrac, prevăzut în lista mentionată la art. 1 alin. (2), este partitionat si/sau ambalat de către agenti economici, altii decât producătorul, este obligatoriu ca serviciul de partitionare si ambalare al acestora să fie autorizat de către R.A.R.”

4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - (1) Echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare comercializate în conditiile art. 1 si 2 vor fi inscriptionate cu toate informatiile stabilite de reglementările în vigoare. În cazul în care dimensiunile sau natura produsului nu permit inscriptionarea direct pe produs, informatiile se înscriu pe ambalajul individual; pentru materialele de exploatare livrate în vrac informatiile se înscriu în certificatul de garantie.

(2) Echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare produse în tară vor fi inscriptionate obligatoriu cu textul: «Fabricat în România». Exceptia de la această regulă o constituie materialele de exploatare livrate în vrac, la care inscriptionarea se face pe factura de livrare.

(3) Pentru comercializare produsele omologate sau certificate de către autoritatea competentă română vor avea aplicate, după caz, mărci de certificare a conformitătii, mărci de omologare sau numărul certificatului de conformitate, cu precizarea organismului care a efectuat certificarea.

(4) Obligatia aplicării mărcilor sau a numărului certificatului de conformitate revine exclusiv titularilor certificatelor de conformitate/omologare.

(5) Echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare comercializate, cuprinse în lista prevăzută la art. 1 alin. (2), cu exceptia produselor mentionate la art. 1 alin. (5) si a materialelor de exploatare livrate în vrac, vor purta suplimentar un marcaj special de securizare, care trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) marcajul special de securizare atestă că produsul este aprobat pentru comercializare. Marcajul trebuie să contină cel putin un element de sigurantă si de protectie împotriva falsificării acestuia;

b) macheta marcajului special de securizare este unică pentru toate echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare certificate sau omologate si este aprobată de Ministerul Lucărilor Publice, Transporturilor si Locuintei. În cazul în care dimensiunile sau natura produsului nu permit aplicarea directă, marcajul special de securizare se aplică pe ambalajul individual sau colectiv;

c) productia si distributia marcajului special de securizare se desfăsoară sub autoritatea si controlul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei;

d) obligatia aplicării marcajului special de securizare pentru toate produsele certificate/omologate de către autoritatea competentă română, în conditiile prezentei ordonante, revine exclusiv titularului de certificat de conformitate/omologare;

e) aplicarea marcajului special de securizare este facultativă pentru echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare omologate/certificate, altele decât cele prevăzute în lista mentionată la art. 1 alin. (2).”

5. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - (1) Echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare produse în tară sau importate, destinate comercializării, trebuie să aibă marca fabricantului aplicată pe produs sau pe ambalaj, după caz, si vor fi însotite de un certificat de garantie si de o declaratie de conformitate, întocmite de producători, importatori sau de către reprezentantii autorizati ai acestora, potrivit reglementărilor în vigoare.

(2) Declaratia de conformitate reprezintă asumarea răspunderii de către fabricant, importator sau reprezentantii autorizati ai acestora privind conformitatea, calitatea si interschimbabilitatea produselor comercializate. Forma si continutul declaratiei de conformitate trebuie să corespundă cu modelul declaratiei de conformitate aprobat prin standardul national aplicabil.

(3) Dreptul de comercializare încetează în următoarele cazuri:

a) agentul economic care a emis declaratia de conformitate nu face dovada că a trimis documentatia tehnică a produsului în termen de 30 de zile de la solicitarea R.A.R.;

b) R.A.R. constată că declaratia de conformitate nu corespunde cu documentatia tehnică de referintă a produsului;

c) documentatia tehnică de referintă precizată în declaratia de conformitate nu cuprinde caracteristicile tehnice ale produsului, care să asigure interschimbabilitatea echipamentului, piesei de schimb sau a materialului de exploatare utilizat de producătorul final al vehiculului rutier;

d) produsul este neconform cu documentatia tehnică de referintă, caz în care agentul economic sau reprezentantii legali ai acestuia, care au emis declaratia de conformitate, suportă cheltuielile aferente verificărilor.

(4) Documentele prevăzute la alin. (1), autentificate prin stampilare, trebuie să contină toate datele cerute de legislatia în vigoare, înscrise lizibil, explicit si fără ambiguităti, si vor fi semnate de emitent.

(5) Lista produselor neconforme, a căror comercializare a fost oprită conform alin. (3), va fi făcută publică de către R.A.R. printr-o modalitate stabilită de către acesta, cu suportarea costurilor de către producător. Producătorul va suporta si cheltuielile privind remedierea sau înlocuirea produselor respective.”

6. Articolul 5 se abrogă.

7. După articolul 5 se introduc articolele 51 si 52 cu următorul cuprins:

“Art. 51. - Producătorii finali de vehicule rutiere sau, după caz, reprezentantii autorizati ai acestora au obligatia de a asigura echipamentele, piesele de schimb si materialele de exploatare aferente, precum si service-ul necesar, atât pe durata comercializării vehiculelor noi, cât si după încetarea acesteia, pentru o perioadă de cel putin 8 ani, calculată de la data vânzării ultimului lot de vehicule, direct sau prin terti abilitati.

Art. 52. - Conform reglementărilor prezentei ordonante se interzic comercializarea si/sau utilizarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare produse în tară sau importate, în următoarele cazuri:

a) produse necertificate/neomologate;

b) produse nemarcate corespunzător, după caz, cu marca fabricantului, marca de certificare a conformitătii, numărul certificatului de conformitate, marca «Fabricat în România» sau marcajul special de securizare;

c) produse pe care au fost aplicate inscriptionări si/sau marcaje falsificate ori neautorizate;

d) produse neinscriptionate cu informatiile stabilite prin reglementări;

e) produse neînsotite de declaratia de conformitate si certificatul de garantie;

f) produse având marcaje si inscriptionări cu denumiri care pot crea confuzii.”

8. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Constituie contraventii, dacă nu au fost săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infractiuni, si se sanctionează după cum urmează:

a) încălcarea dispozitiilor art. 1 alin. (2), ale art. 2 alin. (3), ale art. 4 alin. (3) si ale art. 52 lit. a), d) si e), cu amendă contraventională de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei;

b) încălcarea dispozitiilor art. 3 alin. (1)-(4) si alin. (5) lit. d), ale art. 4 alin. (1) si (4) si ale art. 52 lit. b) si f), cu amendă contraventională de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei;

c) încălcarea dispozitiilor art. 52 lit. c), cu amendă contraventională de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;

d) încălcarea dispozitiilor art. 51, cu amendă contraventională de la 250.000.000 lei la 1.000.000.000 lei.

(2) Personalul împuternicit de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei să constate abaterile si să aplice sanctiunile prevăzute de prezenta ordonantă poate dispune, în functie de gravitatea faptei, oprirea definitivă sau temporară a fabricării, importului ori comercializării de produse necertificate sau neomologate, a celor neinscriptionate ori nemarcate corespunzător, a celor neînsotite de certificate de garantie si declaratie de conformitate, precum si a celor care se dovedesc neconforme, în conditiile prezentei ordonante.

(3) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului, în functie de rata inflatiei.”

9. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va actualiza Reglementările si normele tehnice privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 536/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 9 decembrie 1997, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Reglementările si normele tehnice prevăzute la alin. (1), astfel cum au fost modificate si completate, se vor actualiza de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.

(3) Reglementările si normele tehnice prevăzute la alin. (2) se vor reactualiza periodic de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, în functie de evolutia legislatiei în domeniu.

(4) La actualizarea reglementărilor si normelor tehnice Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va solicita si punctul de vedere al asociatiilor profesionale din domeniu, constituite în conformitate cu prevederile legale.”

Art. II. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Ordonanta Guvernului nr. 80/2000, astfel cum a fost modificată si completată prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucuresti, 19 decembrie 2002.

Nr. 671.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 18 decembrie 2002.

Nr. 1.049.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea unor decoratii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A si B, ale art. 8 lit. A si B si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, la propunerea ministrului de interne, pentru servicii deosebite aduse în conceperea si organizarea apărării ordinii publice, cu ocazia Zilei Nationale a României,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se conferă Ordinul national Serviciul Credincios persoanelor prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se conferă Ordinul national Pentru Merit persoanelor prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se conferă Ordinul Virtutea Militară persoanelor prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - Se conferă Ordinul Virtutea Aeronautică persoanelor prevăzute în anexa nr. 4.

Art. 5. - Se conferă Ordinul Virtutea Maritimă persoanelor prevăzute în anexa nr. 5.

Art. 6. - Se conferă Crucea natională Serviciul Credincios persoanelor prevăzute în anexa nr. 6.

Art. 7. - Se conferă Medalia natională Serviciul Credincios persoanelor prevăzute în anexa nr. 7.

Art. 8. - Se conferă Medalia natională Pentru Merit persoanelor prevăzute în anexa nr. 8.

Art. 9. - Se conferă Medalia Virtutea Militară persoanelor prevăzute în anexa nr. 9.

Art. 10. - Se conferă Medalia Virtutea Aeronautică persoanelor prevăzute în anexa nr. 10.

Art. 11. - Se conferă Medalia Virtutea Maritimă persoanelor prevăzute în anexa nr. 11.

Art. 12. - Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezentul decret si se comunică institutiilor interesate.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2002.

Nr. 969.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea unei gratieri individuale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. d) si ale art. 99 din Constitutia României, din motive umanitare si pentru ca acest act de clementă să conducă la integrarea socială a celui căruia i-a fost acordată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se gratiază pedeapsa cu închisoarea aplicată numitului Turcin Ioan, născut la data de 26 decembrie 1959 în comuna Repedea, judetul Maramures, fiul lui Vasile si Parasca, condamnat la un an si 7 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 1.794/2001 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală a Curtii de Apel Craiova nr. 540/2002, pentru săvârsirea infractiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 98 alin. 3 si 4 din Legea nr. 26/1996.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 6 ianuarie 2003.

Nr. 1.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 314

din 19 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Suciu si Georgeta Suciu în Dosarul nr. 3.773/2002 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că obligativitatea întâmpinării, reintrodusă prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, este o măsură de simetrie, utilă părtilor si instantei, care nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei. Consideră, de asemenea, că pârâtul se bucură în procesul civil de toate garantiile procesuale legale si constitutionale, iar alin. 3 al art. 118 din Codul de procedură civilă reprezintă o garantie a dreptului la apărare, care atenuează consecintele decăderii din dreptul de a mai propune probe, ca sanctiune legală pentru nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 3.773/2002, Judecătoria Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Suciu si Georgeta Suciu într-o cauză civilă având ca obiect o actiune în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale privind accesul liber la justitie, deoarece prin obligativitatea depunerii întâmpinării “se impune exprimarea unui punct de vedere referitor la problema dedusă judecătii”, iar în mod corect trebuia păstrată libertatea de atitudine a părtii chemate în judecată, întâmpinarea trebuind să fie doar facultativă. De asemenea, autorii exceptiei arată că, prin instituirea sanctiunii decăderii din dreptul de a mai propune probe, se încalcă dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea dreptului la apărare, pârâtul trebuind să beneficieze de posibilitatea de a-si formula apărări oral sau prin întâmpinare, care să poată fi depusă la prima zi de înfătisare.

Judecătoria Iasi apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece între ratiunile depunerii obligatorii a întâmpinării pot fi înscrise accentuarea prefigurării substantei procesului civil încă din faza scrisă a acestuia, asigurarea celeritătii judecătii, exprimarea principiului simetriei între părtile procesului si prevenirea formelor abuzive de manifestare a pârâtului în procesul civil. Conform opiniei instantei, decăderea pârâtului din dreptul de a mai depune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică, este sanctiunea pentru pasivitatea, reaua-credintă sau neglijenta pârâtului si, ca atare, nu se poate retine o încălcare a prevederilor constitutionale. Totodată instanta apreciază că în acest caz devin incidente prevederile art. 171 din Codul de procedură civilă, conform cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totusi să se apere, discutând în fapt si în drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor părtii potrivnice. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. e asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, retinând că obligativitatea întâmpinării este o solutie care a existat în legislatia românească, ca regulă, până în anul 1952 si care, printr-o succesiune de modificări legislative, a fost desfiintată prin Decretul nr. 52/1969. Reintroducerea prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 a obligativitătii întâmpinării se datorează importantei deosebite a acestui act procedural, prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretentiile formulate de reclamant, arătând totodată si apărările sale. Prin depunerea obligatorie a întâmpinării i se oferă si reclamantului posibilitatea de a lua cunostintă de apărările pârâtului, fiind utilă în acelasi timp si pentru instanta de judecată. Datorită importantei întâmpinării si pentru a realiza obiectivul consacrării caracterului ei obligatoriu, legiuitorul a prevăzut sanctiunea pentru nedepunerea întâmpinării, si anume decăderea din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afară de cele de ordine publică. Cu toate acestea, pârâtul va putea discuta probele si temeinicia sustinerilor reclamantului, instanta având obligatia de a pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele de apărare. Toate aceste dispozitii legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale, fiind, de asemenea, în concordantă cu exigentele cerute de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În final, Guvernul consideră că “reglementarea întâmpinării, ca si procedura de judecată în întregul ei, se întemeiază pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutia României, care prevăd în mod expres că reglementarea competentei si a procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertatea legiuitorului ordinar să statueze în aceste domenii”.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, iar asupra dispozitiilor legale criticate Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 118 din Codul de procedură civilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispozitiile criticate de autor ca fiind neconstitutionale au următorul continut: “Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate instituie, în cadrul procesului civil, obligativitatea depunerii întâmpinării, precum si sanctiunea nedepunerii acesteia în termenul legal, solutii legislative care au fost reintroduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000. Întâmpinarea reprezintă actul procesual prin care pârâtul răspunde în scris la cererea de chemare în judecată, urmând să se apere fată de pretentiile reclamantului. Depunerea obligatorie a întâmpinării este justificată de necesitatea asigurării egalitătii de “arme” dintre reclamant si pârât, fiind util si firesc ca atât părtile, cât si instanta să cunoască de la început apărările, pretentiile si mijloacele de probă ale celorlalte părti. În acest fel se evită tergiversarea judecătii si se asigură judecarea cu celeritate a cauzelor, ceea ce este în concordantă cu exigentele cerute de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În vederea realizării obiectivului urmărit prin reintroducerea obligativitătii întâmpinării, legiuitorul a instituit sanctiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afară de cele de ordine publică.

Curtea constată că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 si 24, deoarece pârâtul beneficiază de toate garantiile legale ale respectării dreptului la apărare si accesului liber la justitie. În acest sens pârâtul poate invoca pe tot parcursul procesului exceptiile de ordine publică, iar alin. 3 al art. 118 din Codul de procedură civilă contine o dispozitie menită să atenueze consecintele grave ale decăderii, pentru ipoteza în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În acest caz presedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare, instanta putând acorda un termen pentru pregătirea apărării si depunerea întâmpinării. De asemenea, în cazul nedepunerii întâmpinării în termenul legal (cu cel putin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, asa cum prevede art. 1141 alin. 2 din Codul de procedură civilă), îsi vor găsi aplicare prevederile art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totusi să se apere discutând în fapt si în drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor părtii adverse. Există, de asemenea, posibilitatea pentru pârât de a cere administrarea dovezilor în sprijinul apărării sale, în conditiile art. 138 din Codul de procedură civilă. Tot o garantie legală a accesului liber la justitie si a respectării dreptului la apărare o reprezintă dispozitiile art. 103 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea părtii de a solicita repunerea în termen, în cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedură în termenul legal.

Curtea retine că asupra dispozitiilor legale criticate s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii rămân valabile si în prezenta cauză.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Suciu si Georgeta Suciu în Dosarul nr. 3.773/2002 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 noiembrie 2002.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva