MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 32            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 22 ianuarie 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

            10. - Lege pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

            12. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

            11. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 135/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut pentru Proiectul de dezvoltare institutională a sectorului privat si public, semnat la Bucuresti la 13 septembrie 2002 între România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare

 

            13. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 135/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut pentru Proiectul de dezvoltare institutională a sectorului privat si public, semnat la Bucuresti la 13 septembrie 2002 între România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare

 

            13. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2002 privind acordarea unor înlesniri la plată pentru Societatea Comercială “LUKoil Black Sea România” - S.R.L. Bucuresti si Societatea Comercială “Petrotel LUKoil” - S.A. Ploiesti

 

            15. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2002 privind acordarea unor înlesniri la plată pentru Societatea Comercială “LUKoil Black Sea România” - S.R.L. Bucuresti si Societatea Comercială “Petrotel LUKoil” - S.A. Ploiesti

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            1.579/2002. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea categoriilor de cheltuieli pentru activităti de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovării, finantate de la bugetul de stat

 

            1.584/2002. - Hotărâre privind schimbarea destinatiei unei părti dintr-un obiectiv de investitii situat în municipiul Pascani, judetul Iasi, si trecerea acestuia din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a municipiului Pascani

 

            1.585/2002. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obtinut de titularul unui brevet, prevăzute la art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            401/2002. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializareaa cărnii proaspete

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Art. I. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102 din 29 iunie 1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, se modifică după cum urmează:

            1. Litera l) a alineatului (1) al articolului 18 va avea următorul cuprins:

            “l) alocatia lunară de hrană pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, calculată pe baza alocatiei zilnice de hrană stabilite pentru consumurile colective din unitătile sanitare publice.”

            2. Alineatul (1) al articolului 20 va avea următorul cuprins:

            “Art. 20. - (1) Drepturile acordate conform art. 18 alin. (1) lit. c), e), k) si l), art. 18 alin. (2) lit. c), d) si e) si art. 19 alin. (1) lit. a), b), e), f), h), q) si r) se suportă din bugetul de stat.”

            Art. II. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 9 ianuarie 2003.

Nr. 10.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 7 ianuarie 2003.

Nr. 12.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 135/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut pentru Proiectul de dezvoltare institutională a sectorului privat si public, semnat la Bucuresti la 13 septembrie 2002 între România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 135 din 10 octombrie 2002 privind ratificarea Acordului de împrumut pentru Proiectul de dezvoltare institutională a sectorului privat si public, semnat la Bucuresti la 13 septembrie 2002 între România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 4 noiembrie 2002.

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 17 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 9 ianuarie 2003.

Nr. 11.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 135/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut pentru Proiectul de dezvoltare institutională a sectorului privat si public, semnat la Bucuresti la 13 septembrie 2002 între România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 135/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut pentru Proiectul de dezvoltare institutională a sectorului privat si public, semnat la Bucuresti la 13 septembrie 2002 între România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 7 ianuarie 2003.

Nr. 13.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2002 privind acordarea unor înlesniri la plată pentru Societatea Comercială “LUKoil Black Sea România” - S.R.L. Bucuresti si Societatea Comercială “Petrotel LUKoil” - S.A. Ploiesti

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92 din 20 iunie 2002 privind acordarea unor înlesniri la plată pentru Societatea Comercială “LUKoil Black Sea România” - S.R.L. Bucuresti si Societatea Comercială “Petrotel LUKoil” - S.A. Ploiesti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2002.

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 8 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

            Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 9 ianuarie 2003.

Nr. 13.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2002 privind acordarea unor înlesniri la plată pentru Societatea Comercială “LUKoil Black Sea România” - S.R.L. Bucuresti si Societatea Comercială “Petrotel LUKoil” - S.A. Ploiesti

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2002 privind acordarea unor înlesniri la plată pentru Societatea Comercială “LUKoil Black Sea România” - S.R.L. Bucuresti si Societatea Comercială “Petrotel LUKoil” - S.A. Ploiesti si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 7 ianuarie 2003.

Nr. 15.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea categoriilor de cheltuieli pentru activităti de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovării, finantate de la bugetul de stat

 

            În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 58 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind stabilirea categoriilor de cheltuieli pentru activităti de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovării, finantate de la bugetul de stat, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

            Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 401/1997 pentru aprobarea Normelor privind categoriile de cheltuieli care se suportă din bugetul Ministerului Cercetării si Tehnologiei în vederea realizării programelor cuprinse în Planul national pentru cercetare-dezvoltare si inovare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 6 august 1997.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul delegat la Ministerul Educatiei si Cercetării

pentru activitatea de cercetare,

Serban Constantin Valeca

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 18 decembrie 2002.

Nr. 1.579.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind stabilirea categoriilor de cheltuieli pentru activităti de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovării,

finantate de la bugetul de stat

 

Art. 1. - Categoriile de cheltuieli pentru activităti de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovării, care pot fi efectuate de la bugetul de stat în vederea realizării programelor de cercetare-dezvoltare si stimulare a inovării, sunt cele prevăzute în anexele nr. 1 si 2 la prezentele norme metodologice.

Art. 2. - În contractele de finantare încheiate în vederea realizării programelor si proiectelor se vor preciza atât alocarea de sume pe destinatii, dintre cele prevăzute în anexa nr. 1, cât si alocarea de sume, structurată potrivit devizului-cadru prevăzut în anexa nr. 2.

 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

CATEGORII DE CHELTUIELI

în functie de destinatia acestora, admise la finantare din bugetul de stat

 

            Cheltuieli pentru:

1. Cercetare-dezvoltare, inovare si demonstrare

1.1. Cercetare fundamentală

1.2. Cercetare precompetitivă

1.3. Cercetare competitivă

1.4. Dezvoltare tehnologică

1.5. Demonstrare

1.6. Cercetare aplicativă

1.7. Transfer tehnologic

1.8. Stimularea inovării

1.9. Altele similare

2. Diseminare de informatii

2.1. Retele de calculatoare

2.2. Software

2.3. Publicatii specifice domeniului stiintei, tehnologiei si inovării

2.4. Alte materiale de informare, cum sunt: tip pliant, afis, brosură, panou de prezentare, foto, video, audio, CD-ROM, floppy-disk, pagină web

2.5. Cărti, tratate, dictionare, enciclopedii, compendii, manuale si altele asemenea

2.6. Altele

3. Manifestări

3.1. Atelier de lucru

3.2. Masă rotundă, colocviu

3.3. Sesiune de comunicări stiintifice

3.4. Simpozion

3.5. Conferintă

3.6. Congres

4. Imagine

4.1. Actiuni promotionale

4.2. Publicitate

4.3. Reclamă

4.4. Materiale si obiecte, cum ar fi: diplome, insigne, medalii si altele asemenea, necesare marcării anumitor evenimente

4.5. Altele asemenea

5. Dezvoltarea cunostintelor

5.1. Cursuri si instruiri

5.2. Seminarii

5.3. Vizite de studiu

5.4. Stagii de pregătire

5.5. Documentatii

5.6. Acces la instalatii nationale

5.7. Altele

6. Stimularea cercetării

6.1. Granturi/Burse

6.2. Premii

6.3. Mobilitate, inclusiv internatională

6.4. Altele similare

7. Constructie si dezvoltare institutională si excelentă tehnologică

7.1. Echipamente pentru cercetare-dezvoltare si părti ale acestora

7.2. Calculatoare electronice, echipamente periferice

7.3. Aparatură, birotică si mobilier

7.4. Stand de probă, testare

7.5. Autolaborator

7.6. Studii legate de obiective de investitii

8. Evaluarea performantelor

8.1. Testare, verificare, încercări

8.2. Măsurători

8.3. Analize

8.4. Omologări

8.5. Altele similare

9. Parteneriat international

9.1. Programe internationale si bilaterale

9.2. Taxe de participare, cotizatii

9.3. Manifestări internationale

9.4. Invitati străini

9.5. Altele similare

10. Sinergie si dezvoltare locală

10.1. Parc stiintific/tehnologic

10.2. Centru de inovare si incubare

10.3. Centru de transfer tehnologic

10.4. Centru de legături cu industria

10.5. Centru de difuzie a inovării

10.6. Centru de informare

10.7. Centru de dezvoltare a resurselor umane

10.8. Altele

11. Stimularea întreprinderilor si difuzia inovării

11.1. Proiectare de scheme/instrumente financiare, inclusiv administrarea acestora, cum ar fi:

11.1.1. Subventionarea dobânzii la credit sau a dobânzii si a unei părti din credit

11.1.2. Participarea la capital

11.1.3. Capital de risc

11.1.4. Capital de start

11.1.5. Microcredit

11.1.6. Granturi

11.1.7. Altele

11.2. Sprijin pentru achizitia de brevete si licente

11.3. Sprijin pentru brevetare pe plan national si international

11.4. Proiect tehnologic inovativ

11.5. Altele

12. Demonstrarea si valorificarea rezultatelor

12.1. Actiuni promotionale pentru cunoasterea rezultatelor

12.2. Stand de prezentare

12.3. Târg si expozitie internă/internatională

12.4. Altele

13. Servicii

13.1. Conducere de program/proiect

13.2. Consultantă/asistentă tehnică

13.3. Expertiză

13.4. Monitorizare

13.5. Evaluare

13.6. Anchete

13.7. Audit

13.8. Depozitare

13.9. Servicii de traducere, instruire, tipărire, editare, multiplicare, difuzare, pază, întretinere, reparatii

13.10. Altele

14. Sprijin logistic

14.1. Transport

14.2. Diurnă

14.3. Cazare

14.4. Combustibil

14.5. Masă oficială

14.6. Tratatie

14.7. Asistentă medicală de urgentă

14.8. Acces la obiective cu caracter cultural-stiintific sau istoric

14.9. Cadouri/suveniruri

14.10. Amenajare spatiu, design

14.11. Închiriere de săli, echipamente, autovehicule, închiriere de spatii de cazare, spatii de depozitare, altele

14.12. Telecomunicatii si postă etc.

14.13. Obiecte de inventar, piese de schimb, materiale consumabile

14.14. Taxe vamale, coletărie

14.15. Altele.

NOTĂ: Alte cheltuieli cu caracter complementar, necesare realizării programelor si proiectelor de cercetare-dezvoltare si stimulare a inovării si acceptate la finantare, de natura: cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, dotări independente si studii pentru obiective de investitii, sunt cuprinse în anexa nr. 2 la normele metodologice si se finantează, de asemenea, din bugetele programelor/proiectelor.

 

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

 

DEVIZ - CADRU


            I. Cheltuieli directe:

1. Cheltuieli de personal:

1.1. Cheltuieli cu salariile:

1.2. Contributii:

1.2. a) CAS;

1.2. b) CASS;

1.2. c) somaj;

1.2. d) altele, conform reglementărilor în vigoare

1.3. Alte cheltuieli de personal:

1.2. a) deplasări, detasări, transferări în tară;

1.2. b) deplasări, detasări, transferări în străinătate

2. Cheltuieli materiale si servicii:

2.1. Materii prime si materiale;

2.2. Lucrări si servicii executate de terti, din care:

1.2. a) colaborări;

1.2. b) teste, măsurători, analize;

1.2. c) omologări;

1.2. d) amenajare spatiu interior;

1.2. e) studii, anchete statistice;

1.2. f) asistentă tehnică, consultantă

3. Alte cheltuieli specifice ale programului

3. II. Cheltuieli indirecte: regia

3. III. Dotări independente si studii pentru obiective de investitii:

1. echipamente pentru cercetare-dezvoltare;

2. mobilier si aparatură birotică;

3. calculatoare electronice si echipamente periferice;

4. mijloace de transport;

5. studii pentru obiective de investitii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind schimbarea destinatiei unei părti dintr-un obiectiv de investitii situat în municipiul Pascani, judetul Iasi, si trecerea acestuia din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a municipiului Pascani

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă schimbarea destinatiei unei părti din obiectivul de investitii, nefinalizat, “Casa de cultură Pascani”, situat în municipiul Pascani, judetul Iasi, delimitat potrivit planului anexat*), si transformarea acesteia în sediu pentru autoritătile administratiei publice locale ale municipiului Pascani. Restul obiectivului îsi mentine destinatia de spatii pentru activităti culturale, stabilită initial.

(2) Finantarea, până la finalizarea obiectivului prevăzut la alin. (1), se va face potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 2. - Se aprobă trecerea obiectivului de investitii prevăzut la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a municipiului Pascani, judetul Iasi.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 18 decembrie 2002.

Nr. 1.584.


*) Planul de delimitare se comunică Ministerului Administratiei Publice.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a obiectivului de investitii care se transmite din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a municipiului Pascani, judetul Iasi

 

Locul unde este situat obiectivul de investitii

Persoana juridică de la care se transmite obiectivul de investitii

Persoana juridică la care se transmite obiectivul de investitii

Caracteristici tehnice

Municipiul Pascani, str. Stefan cel Mare nr. 16, judetul Iasi

Statul român

Municipiul Pascani

Constructie neterminată în suprafată de 2.423 m2

Teren în suprafată de 15.000 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obtinut de titularul

unui brevet, prevăzute la art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicată

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Normele privind determinarea cotei de profit sau a venitului obtinut de titularul unui brevet, prevăzute la art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicată, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

p. Directorul general al Oficiului de Stat

pentru Inventii si Mărci,

Alexandru Strenc

 

Bucuresti, 18 decembrie 2002.

Nr. 1.585.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind determinarea cotei de profit sau a venitului obtinut de titularul unui brevet, prevăzute la art. 73

din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicată

 

Art. 1. - Prezentele norme nu se aplică realizărilor tehnice sau altor obiecte de proprietate industrială care nu sunt protejate printr-un brevet de inventie.

Art. 2. - Aplicarea efectivă a unei inventii înseamnă fabricarea produsului sau aplicarea procedeului/metodei.

Procedeul include si utilizarea unui produs sau efectuarea oricărui alt act generator de profit, respectiv de venit, cum ar fi:

a) proiectarea obiectului/obiectelor unei inventii:

1. proiect de executie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obtinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalatii sau a altora asemenea;

2. proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;

b) executarea si/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul unei inventii;

c) executarea si/sau exploatarea seriei “zero” a produsului ori a instalatiei-pilot;

d) exploatarea obiectului unei inventii prin realizarea pe scară largă a acestuia, si anume:

1. fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalatia, compozitia, respectiv produsul obtinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;

2. folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei inventii;

3. folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalatie, obiect al unei inventii exclusiv pentru necesitătile interne ale unitătii care aplică;

e) comercializarea rezultatelor actelor prevăzute la lit. a)-d) de către detinătorul de drepturi care este si producător, dacă aceste acte au fost efectuate în tară.

Art. 3. - Perioada de valabilitate a brevetului, adică durata de protectie a acestuia, este de 20 de ani, cu începere de la data de depozit, sub conditia plătii taxelor de mentinere în vigoare.

Art. 4. - Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum si pentru fiecare dintre licentiatii acestuia.

Art. 5. - Pentru ca titularul brevetului, succesorul său în drepturi sau, după caz, licentiatii acestuia să beneficieze de scutire de impozit pe profit sau pe venit trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele conditii:

a) să existe o copie, certificată pentru conformitate, a hotărârii definitive a Oficiului de Stat pentru Inventii si Mărci de acordare a brevetului de inventie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este altă persoană decât titularul brevetului, este necesar să existe documente, certificate pentru conformitate de către Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci sau autentificate, din care să rezulte una dintre următoarele situatii:

1. solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;

2. solicitantul este licentiat al titularului brevetului;

3. solicitantul este licentiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;

b) să existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci, din care să rezulte că brevetul de inventie a fost în vigoare pe perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;

c) să existe evidente contabile, la nivel gestionar, din care să rezulte că în perioada pentru care se solicită scutirea de impozit pentru inventia sau grupul de inventii brevetate a fost efectuat cel putin unul dintre actele prevăzute la art. 2 si nivelul profitului sau venitului obtinut în această perioadă.

Veniturile si cheltuielile aferente aplicării inventiei se evidentiază distinct până la nivel de balantă de verificare. La determinarea profitului aferent aplicării inventiei se iau în calcul si cheltuielile de conducere si administrare, precum si alte asemenea cheltuieli, proportional cu veniturile obtinute din inventie fată de veniturile totale realizate de către societatea comercială;

d) pentru persoana fizică veniturile si cheltuielile aferente sunt cele înregistrate în evidenta contabilă în partidă simplă, potrivit reglementărilor legale;

e) profitul sau venitul astfel obtinut să fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima aplicare sit cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului.

Art. 6. - Dacă titularul cesionează inventia în perioada celor 5 ani de la prima aplicare, cesionarul beneficiază de scutire de impozit numai pentru perioada până la epuizarea termenului de 5 ani.

Art. 7. - Profitul, respectiv venitul, se stabileste cu referire strictă la inventia sau grupul de inventii brevetate, pe baza elementelor de noutate, asa cum acestea rezultă din revendicările brevetului de inventie. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991, republicată, revendicările se interpretează în legătură cu descrierea si desenele inventiei.

Art. 8. - În cazul în care inventia sau grupul de inventii brevetate se referă numai la o parte a unei instalatii ori a unei activităti tehnologice, procedeu sau metodă, iar din evidentele contabile rezultă profitul sau venitul numai pentru întreaga instalatie ori activitate tehnologică, se procedează mai întâi la stabilirea ponderii inventiei sau a grupului de inventii în instalatia ori activitatea tehnologică si, pe această bază, se determină partea de profit sau venitul obtinut prin aplicarea inventiei brevetate.

Art. 9. - Profitul, respectiv venitul, include si câstigurile obtinute de titularul brevetului sau de licentiatii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept contravaloare a serviciului de utilizare a inventiei brevetate având ca obiect si un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde si o revendicare de utilizare sau de folosire a noului produs.

Art. 10. - În cazul unei cesiuni totale venitul obtinut de către titularul brevetului, asa cum este prevăzut la art. 3 din Legea nr. 64/1991, republicată, este scutit în întregime de impozit. În cazul unei cesiuni partiale scutirea de impozit priveste numai venitul obtinut de titularul brevetului prin transmiterea partială a drepturilor ce decurg din brevetul de inventie sau a dreptului la acordarea brevetului.

Art. 11. - Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile vor fi suportate din aceste venituri atât la persoana juridică, cât si la persoana fizică.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 158.329/2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

 

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Agentia Natională Sanitară Veterinară, institutele centrale de profil si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice altă dispozitie contrară.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 5 septembrie 2002.

Nr. 401.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete

 

Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară stabileste conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete destinate consumului uman, provenită de la animale domestice din următoarele specii: bovine, incluzând speciile Bubalus bubalis si Bison bison, porcine, ovine, caprine si solipede domestice.

(2) Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică transării si depozitării de carne proaspătă, realizate în magazine cu vânzarea en d.tail sau în clădiri adiacente punctelor de vânzare, în cazul în care transarea si depozitarea sunt realizate exclusiv în scopul vânzării directe si nemijlocite către consumatori.

(3) Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a aduce atingere normei sanitare veterinare specifice cu privire la producerea si comercializarea cărnii tocate si cărnii preparate.

(4) Prezenta normă sanitară veterinară nu afectează nici una dintre restrictiile impuse în cazul vânzării cu amănuntul a cărnii de solipede, stabilite conform procedurii nationale.

Art. 2. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare se întelege prin:

a) carne - toate părtile proprii consumului uman provenite de la animalele domestice din speciile bovine, incluzând speciile Bubalus bubalis si Bison bison, porcine, ovine, caprine si solipede;

b) carne proaspătă - carnea care nu a fost supusă nici unui alt tratament decât celui prin frig pentru a se asigura conservarea acesteia; în această categorie se include si carnea ambalată prin vacuumare sau în atmosferă controlată;

c) carne separată mecanic - carnea obtinută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului si de pe extremitătile membrelor sub articulatiile carpiene si tarsiene, iar în cazul porcinelor si de pe vertebrele coccigiene, destinată numai fabricării produselor din carne prin prelucrare în unităti autorizate, în conformitate cu art. 6 din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate ce reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;

d) carcasă - corpul întreg al unui animal tăiat, după sângerare, îndepărtarea extremitătilor membrelor la nivelul articulatiilor carpiene si tarsiene, precum si după eviscerare, îndepărtarea capului, cozii si glandei mamare, iar în cazul animalelor din speciile bovine, ovine, caprine si solipede, după jupuire. Totusi, în cazul carcaselor de porcine destinate unui tratament, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate ce reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, capul si picioarele pot rămâne atasate la semicarcase;

e) organe - carnea proaspătă, alta decât cea care apartine carcasei, asa cum este definită la lit. d), chiar dacă aceasta rămâne legată natural de carcasă;

f) viscere - organele din cavitatea toracică, abdominală si pelviană, incluzând traheea si esofagul;

g) medic veterinar oficial - medicul veterinar oficial desemnat de autoritatea veterinară competentă;

h) tara exportatoare - statul din care se expediază carne proaspătă;

i) tara de destinatie - statul membru al Uniunii Europene sau România, către care se expediază, în regim reciproc, carne proaspătă;

j) mijloc de transport - părtile rezervate încărcăturii din vehicule auto, feroviare, aeriene, navale sau containerele pentru transportul pe uscat, pe mare ori aerian;

k) unitate - abator, unitate de transare, depozit frigorific, autorizate, sau o întreprindere ce grupează mai multe astfel de unităti;

l) preambalare - protectia cărnii proaspete prin utilizarea unui prim ambalaj sau a unui container initial în contact direct cu carnea proaspătă, precum si ambalajul initial sau containerul ca atare;

m) ambalare - introducerea cărnii proaspete preambalate într-un al doilea ambalaj, precum si ambalajul însusi;

n) tăiere specială de urgentă - tăierea dispusă de medicul veterinar oficial ca urmare a accidentării animalelor sau a unor tulburări de ordin fiziologic si functionale ale acestora. Tăierea specială de urgentă poate avea loc în afara abatorului dacă medicul veterinar oficial consideră că transportul animalelor este imposibil sau provoacă acestora o suferintă suplimentară;

o) centru de reambalare - un atelier sau un depozit în care carnea ambalată destinată comercializării este reasamblată si/sau reambalată;

p) autoritate veterinară centrală - autoritatea veterinară centrală, reprezentată de Agentia Natională Sanitară Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;

q) autoritate veterinară competentă - autoritatea veterinară centrală, autoritatea veterinară judeteană si a municipiului Bucuresti, reprezentată de directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti, precum si autoritatea veterinară locală, reprezentată de circumscriptia sanitară veterinară pentru controlul alimentelor si circumscriptia sanitară veterinară zonală, cu atributii în domeniul supravegherii si controlului sanitar veterinar.

Art. 3. - (1) Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure că:

A. Carcasele, semicarcasele întregi sau tăiate în cel mult trei bucăti, precum si sferturile de carcasă:

a) au fost obtinute într-un abator care întruneste conditiile stabilite la cap. I si II ale anexei nr. 1, autorizat si supravegheat în conformitate cu art. 11;

b) provin de la animale de măcelărie inspectate antemortem de către medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VI al anexei nr. 1, si au fost evaluate, ca rezultat al unei astfel de inspectii, apte pentru tăiere, în sensul prezentei norme sanitare veterinare;

c) au fost obtinute în conditiile de igienă prevăzute la cap. V si VII ale anexei nr. 1;

d) au fost inspectate post-mortem de către medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VIII al anexei nr. 1, si nu prezintă nici o modificare, cu exceptia leziunilor traumatice care au survenit cu putin înaintea tăierii sau a modificărilor ori malformatiilor localizate, cu conditia să se fi stabilit, dacă este necesar prin teste de laborator corespunzătoare, că aceste leziuni, malformatii sau modificări nu fac carcasa si organele improprii sau periculoase pentru consumul uman;

e) poartă o marcă de sănătate în conformitate cu cap. XI al anexei nr. 1;

f) sunt însotite pe durata transportului de:

1. până la aderarea României la Uniunea Europeană, certificatul de sănătate emis de medicul veterinar oficial în momentul încărcării, care este stabilit prin procedura natională, este întocmit într-o singură filă ce poate contine una sau mai multe pagini si este redactat în limba română si  cel putin în limba sau în limbile oficiale ale tării de destinatie. Ulterior certificatul de sănătate va corespunde ca formă si continut modelului prezentat în anexa nr. 5, cu respectarea conditiilor mentionate anterior;

2. un document comercial de însotire care trebuie să fie emis de unitatea de expediere. Pe lângă mentiunile prevăzute la pct. 50 al cap. X al anexei nr. 1, trebuie să poarte numărul de autorizare veterinară, iar în cazul cărnii congelate, luna si anul de congelare. Pentru carnea destinată Finlandei si Suediei, acesta trebuie să garanteze provenienta dintr-o unitate supusă unui program de control conform art. 6 alin. (3), iar modelul certificatului de sănătate aplicabil după aderarea României la Uniunea Europeană va fi cel prevăzut în anexa nr. 4. Documentul de însotire trebuie să fie păstrat de către destinatar pentru ca acesta să poată fi prezentat la cererea autoritătii competente. Datele computerizate trebuie să fie imprimate la cererea autoritătii sus-mentionate;

3. un certificat de sănătate în conformitate cu prevederile cap. XI al anexei nr. 1, în cazul cărnii provenite dintr-un abator situat într-o regiune sau zonă supusă restrictiilor ori al cărnii ce urmează a fi expediată într-un mijloc de transport sigilat de un stat membru al Uniunii Europene în România sau de România către un stat membru al Uniunii Europene, după tranzitarea printr-o tară tertă.

La cererea autoritătii veterinare centrale a tării de destinatie - un stat membru al Uniunii Europene sau România - atestarea sănătătii trebuie să fie furnizată atunci când carnea este destinată exportului către o tară tertă după prelucrare. Costurile implicate de o astfel de atestare vor fi suportate de operatori;

g) sunt depozitate în conformitate cu cap. XIV al anexei nr. 1, după inspectia post-mortem, în conditii de igienă, în unităti autorizate conform art. 11 si supravegheate în conformitate cu cap. X al anexei nr. 1;

h) sunt transportate în conditii de igienă în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1. 

B. Bucătile sau părtile mai mici decât cele la care se referă lit. A si carnea dezosată, ambalată sau nu:

a) sunt transate ori dezosate sau ambalate într-o unitate de transare care întruneste conditiile stabilite în cap. I si III ale anexei nr. 1, autorizată si supravegheată în conformitate cu art. 11;

b) sunt transate ori dezosate sau ambalate în conformitate cu cap. IX al anexei nr. 1 si provin din:

1. carne proaspătă care întruneste conditiile stabilite la lit. A, cu exceptia celor la care se referă lit. h), si care este transportată în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1; sau

2. carne proaspătă importată din tări terte în conformitate cu Norma sanitară veterinară stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din tările terte;

c) au fost depozitate în conditiile prevăzute la cap. XIV al anexei nr. 1, în unităti autorizate în conformitate cu art. 11 si supravegheate conform prevederilor cap. X al anexei nr. 1;

d) au fost controlate de medicul veterinar oficial în conformitate cu prevederile cap. X al anexei nr. 1;

e) întrunesc cerintele de preambalare si ambalare stabilite la cap. XII al anexei nr. 1;

f) întrunesc cerintele prevăzute la lit. A.c), e), f) si h).

C. Organele provin dintr-un abator autorizat sau o unitate de transare autorizată. Organele nedetasate de carcasă trebuie să îndeplinească prevederile lit. A si B.

Organele trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la lit. B.

D. Carnea proaspătă care a fost depozitată în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare într-un depozit frigorific, autorizat de autoritatea veterinară competentă, si care nu a fost supusă după aceasta nici unei manipulări, cu exceptia celei în legătură cu depozitarea: 

a) întruneste conditiile prevăzute la lit. A.c), e), g) si h), precum si cele mentionate la lit. B si C sau este carne proaspătă importată din tări terte, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din tările terte;

b) este însotită în timpul transportului către locul de destinatie de documentul comercial de însotire sau de certificatul de sănătate la care se referă lit. A.f). În acest caz numărul de autorizare veterinară al depozitului frigorific trebuie să fie mentionat pe documentul comercial de însotire.

(i) În cazul în care carnea urmează să fie însotită de un certificat de sănătate, acesta trebuie să fie emis de către medicul veterinar oficial pe baza certificatelor de sănătate atasate transportului de carne proaspătă când aceasta a fost depozitată si trebuie, în cazul importului, să se precizeze originea cărnii proaspete.

E. Carnea proaspătă produsă conform prezentei norme sanitare veterinare, care a fost depozitată într-un depozit frigorific autorizat al unei tări terte, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate si inspectie veterinară după importul în România din tări terte de bovine si porcine si carne proaspătă provenită de la acestea, sub control vamal, si care nu a fost după aceea supusă nici unei manipulări, cu exceptia celei în legătură cu depozitarea:

a) întruneste conditiile prevăzute la lit. A, B si C;

b) întruneste garantiile specifice privind controlul si certificarea respectării conditiilor de depozitare si transport;

c) este însotită de un certificat de sănătate care corespunde modelului stabilit conform procedurii nationale.

Garantiile specifice privind controlul, certificarea respectării cerintelor de depozitare si transport si emiterea certificatului de sănătate trebuie să fie adoptate conform procedurii nationale.

F. (1) Carnea proaspătă al cărei ambalaj a fost îndepărtat si care urmează să fie reambalată în altă unitate decât cea în care a fost prima dată ambalată:

a) trebuie să întrunească conditiile prevăzute la lit. A, B, C si D;

b) trebuie să fie scoasă din ambalajul său si reambalată într-un centru de reambalare care îndeplineste conditiile prevăzute la cap. I al anexei nr. 1 si este autorizat si supravegheat în concordantă cu art. 11.

(2) Totusi, fără a aduce atingere conditiilor de sănătate animală, alin. (1) nu se va aplica:

a) cărnii proaspete destinate altor utilizări decât consumului uman;

b) cărnii proaspete destinate expozitiilor, studiilor sau analizelor speciale, cu conditia ca prin controlul oficial să se ofere garantia că această carne nu este utilizată pentru consumul uman si că, atunci când expozitia s-a terminat sau când studiile ori analizele speciale au fost efectuate, carnea, cu exceptia celei utilizate pentru scopurile analizelor, este distrusă;

c) cărnii proaspete destinate exclusiv aprovizionării organizatiilor internationale.

Art. 4. - (1) Autoritatea veterinară centrală poate, prin derogare de la prevederile art. 3, să permită comercializarea cărnii proaspete provenite din abatoarele care nu întrunesc conditiile specificate în cap. I si II ale anexei nr. 1, pe teritoriul national, dacă aceste unităti îndeplinesc următoarele conditii:

a) abatoarele în cauză trebuie:

1. să nu taie mai mult de 20 de unităti vită mare pe săptămână, cu un maxim de 1.000 de unităti vită mare pe an;

2. să respecte conditiile anexei nr. 1 cap. V, VII, XIV pct. 66, lit. a), b) si d), pct. 67 si cap. XV pct. 69, cu exceptia cerintelor referitoare la importul de carne proaspătă, si să respecte si cerintele pct. 71, 72 si 73 din aceeasi anexă;

3. să îndeplinească cerintele anexei nr. 2;

4. să notifice autoritătii veterinare competente, înaintea momentului tăierii, numărul si originea animalelor, pentru a permite acesteia să efectueze inspectia ante-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VI din anexa nr. 1, fie în fermă, fie la abator;

b) managerul abatorului, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să tină un registru cu:

1. intrările de animale în unitate si ale produselor de abator ce sunt livrate;

2. controalele efectuate;

3. rezultatele acestor controale;

4. aceste informatii vor fi comunicate autoritătii competente la cererea acesteia;

c) medicul veterinar oficial sau un asistent poate efectua inspectia post-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VII pct. 32 si cap. VIII din anexa nr. 1.

1. Atunci când carnea prezintă leziuni sau modificări, inspectia post-mortem trebuie să fie efectuată de către medicul veterinar oficial.

2. Medicul veterinar oficial sau asistentul aflat sub responsabilitatea sa trebuie să monitorizeze permanent conformitatea cu regulile de igienă stabilite la cap. V si VII ale anexei nr. 1.

(2) În limita celor 1.000 de unităti vită mare la care se referă alin. (1) lit. a) pct. 1, autoritatea veterinară poate acorda derogări de la limita săptămânală stabilită de acesta, pentru a se tine seama de necesitatea de a tăia miei si iezi în perioada dinaintea sărbătorilor religioase, cu conditia ca medicul veterinar oficial să fie prezent în momentul tăierii, astfel încât cerintele de igienă să fie respectate, iar carnea respectivă să nu fie congelată înainte de comercializare.

(3) 1. Numărul maxim de animale prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. 1 poate fi aplicat proprietarilor individuali care taie pe propria răspundere, în momente diferite din săptămână, în unităti care respectă următoarele conditii:

a) proprietarul întreprinderii sau orice altă persoană care foloseste această unitate a primit o instruire specifică, recunoscută de autoritatea veterinară competentă, privind igiena productiei;

b) animalele ce urmează a fi tăiate apartin proprietarului unitătii sau măcelarului care lucrează ori au fost cumpărate de acestia pentru a întruni conditiile la care se referă lit. d);

c) carnea este produsă în unităti care întrunesc cerintele anexei nr. 2;

d) productia trebuie să fie limitată la unitătile de aprovizionare care apartin măcelarilor la care se referă lit. b) si la vânzarea pe loc către consumator sau către colectivitătile locale.

2. Atunci când se însumează mai multe tăieri individuale, numărul maxim prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. 1 poate fi crescut cu 30 de unităti vită mare pe săptămână si 1.500 de unităti vită mare pe an pentru abatoarele ce întrunesc conditiile stabilite la lit. a).

Autoritatea veterinară centrală trebuie să transmită Comisiei Europene lista unitătilor ce beneficiază de aceste prevederi.

(4) Conform procedurii nationale, autoritatea veterinară competentă este autorizată să aplice cerintele alin. (1) pentru abatoarele situate în regiuni defavorizate datorită unor constrângeri geografice speciale sau afectate de dificultăti de aprovizionare si care nu manipulează mai mult de 2.000 de unităti vită mare pe an.

(5) 1. Autoritatea veterinară centrală poate acorda derogări, în concordantă cu anexa nr. 2, în cazul unitătilor de transare care nu sunt situate într-o unitate autorizată si care nu produc mai mult de 5 tone de carne dezosată pe săptămână sau echivalentul ei în carne cu os.

2. Prevederile anexei nr. 1 cap. V si VII pct. 38 si ale cap. IX, cu exceptia cerintei pentru temperatura sălii de transare, stabilită la pct. 46 lit. c) si pct. 48 din cap. X al aceleiasi anexe, trebuie să se aplice operatiunilor de transare si depozitare în unitătile de mai sus.

(6) Carnea ce provine din unităti la care se referă prezentul articol si care a fost considerată proprie pentru consumul uman, având în vedere conditiile de igienă si de sănătate stabilite prin prezenta normă sanitară veterinară, trebuie să fie marcată printr-o stampilă natională care nu poate fi  confundată cu stampila comunitară si trebuie, în special, să nu fie ovală. Totusi această stampilă nu este necesară pentru bucătile de carne care nu sunt ambalate.

(7) Autoritatea veterinară centrală poate, de asemenea, să acorde derogări de la cerintele minime ale cap. I din anexa nr. 1 pentru depozitele frigorifice de capacitate mică în care sunt depozitate numai carnea ambalată si alte alimente.

(8) Abatoarele care beneficiază de derogările prevăzute în prezentul articol vor fi supuse inspectiei efectuate de autoritatea veterinară competentă.

Art. 5. - (1) Autoritatea veterinară centrală va comunica Comisiei Europene lista întreprinderilor la care se referă art. 1 din Norma sanitară veterinară privind conditiile pentru acordarea unor derogări temporare si limitate de la regulile de sănătate specifice privind producerea si comercializarea cărnii proaspete si lista întreprinderilor pentru care sunt stabilite limite de timp, pentru aplicarea prezentului articol.

(2) Autoritatea veterinară competentă poate acorda timpul suplimentar necesar pentru a se conforma prevederilor prezentei norme sanitare veterinare unui abator care solicită o derogare, în conformitate cu art. 2 din Norma sanitară veterinară privind conditiile pentru acordarea unor derogări temporare si limitate de la regulile de sănătate specifice privind producerea si comercializarea cărnii proaspete, si care poate demonstra că a început să se conformeze conditiilor prezentei norme sanitare veterinare, dar care nu poate, din motive independente de acesta, să întrunească limitele de timp stabilite initial.

(3) Atunci când o unitate înregistrată în conformitate cu art. 4 este supusă unor modificări pe baza unui plan de restructurare autorizat de autoritatea veterinară competentă, în scopul obtinerii autorizării în conformitate cu art. 11, aceasta poate determina cantitătile comercializate de unitatea în cauză, în relatie directă cu progresele tehnice. 

(4) În transpunerea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinară centrală va specifica maniera în care sanctiunile prevăzute la art. 10 si la art. 2 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind conditiile pentru acordarea unor derogări temporare si limitate de la regulile de sănătate specifice privind producerea si comercializarea cărnii proaspete se vor aplica în cazul unitătilor care nu îsi îndeplinesc toate angajamentele asumate în vederea acordării derogării temporare, inclusiv al celor care nu respectă termenul stabilit la acordarea derogărilor.

Art. 6. - (1) Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure că medicul veterinar oficial declară improprii pentru consumul uman:

a) carnea de la animale:

1. la care, fără a aduce atingere prevederilor anexei C la Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene pentru unele animale vii si produse de origine animală, a fost diagnosticată una dintre următoarele boli: actinobaciloză sau actinomicoză generalizată, cărbune emfizematos, tuberculoză generalizată, limfadenită generalizată, morvă, rabie, tetanos, salmoneloză acută, bruceloză acută, rujet, botulism, septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;

2. care prezintă leziuni acute de bronhopneumonie, pleurezie, peritonită, mastită, artrită, pericardită, enterită sau meningoencefalomielită, depistate printr-o inspectie detaliată, completată posibil de un examen bacteriologic si o determinare a reziduurilor substantelor cu un efect farmacologic.

Totusi, atunci când rezultatele acestor examene speciale sunt favorabile, carcasele vor fi declarate proprii pentru consumul uman după ce părtile improprii pentru consum au fost îndepărtate;

3. afectate de următoarele boli parazitare: sarcosporidioză generalizată vizibilă macroscopic, cisticercoză generalizată, trichineloză;

4. moarte, fătate moarte sau moarte intrauterin;

5. tăiate prea tinere si a căror carne este edematoasă;

6. care prezintă semne de emaciere sau anemie avansată;

7. care prezintă tumori multiple, abcese sau răni grave în diferite zone ale carcasei sau în diferite viscere;

b) carnea de la animale:

1. care au prezentat o reactie pozitivă sau neconcludentă la tuberculină si la care o examinare efectuată conform pct. 41 lit. g) din cap. VIII al anexei nr. 1 a evidentiat numai leziuni tuberculoase localizate într-un număr de organe sau un număr de zone ale carcasei. Totusi, atunci când o leziune tuberculoasă a fost evidentiată în nodulii limfatici ai aceluiasi organ sau într-o parte a carcasei, numai organul afectat sau partea carcasei si nodulii limfatici asociati trebuie să fie declarati improprii pentru consumul uman;

2. care au reactionat pozitiv sau neconcludent la bruceloză confirmată prin leziuni care indică o infectie acută.

Dacă o astfel de leziune a fost evidentiată la nivelul ugerului, tractusul genital si sângele trebuie, cu toate acestea, să fie declarate improprii pentru consumul uman;

c) părtile de carcase care prezintă semne de infiltratii seroase sau infiltratii hemoragice, abcese localizate ori contaminare localizată; organe si viscere cu leziuni patologice de origine infectioasă, parazitară sau traumatică;

d) carnea care este febrilă, prezintă modificări intense si persistente cu referire la culoare, miros, consistentă sau gust;

e) atunci când medicul veterinar oficial este convins că o carcasă sau un organ este afectat de limfadenită cazeoasă sau de orice altă inflamatie purulentă si că inflamatia mentionată nu este generalizată sau asociată cu emacierea:

1. orice organ si nodulul său limfatic asociat, dacă afectiunea mentionată există la suprafata sau în structura acelui organ sau nodul limfatic;

2. în toate cazurile pentru care pct. 1 nu se aplică, portiunile cu leziuni si părtile adiacente pe care medicul veterinar oficial le consideră afectate, având în vedere vârsta si gradul de dezvoltare a leziunii, în sensul că o leziune veche si bine încapsulată poate să fie considerată inactivă;

f) carnea ce provine din toaletarea plăgii de sângerare;

g) în cazul în care medicul veterinar oficial este convins că întreaga carcasă ori o parte a carcasei sau orice organ este afectat de orice altă boală ori afectiune, altele decât cele la care se referă punctele precedente, întreaga carcasă si organele sau zone ale acestora pot fi considerate corespunzătoare;

h) carcasele ale căror organe nu au fost supuse unei inspectii post-mortem;

i) sângele unui animal a cărui carne a fost declarată improprie pentru consumul uman, în conformitate cu punctele precedente, si sângele contaminat cu continut stomacal sau orice altă substantă;

j) carnea ce provine de la animale cărora li s-au administrat:

1. substantele interzise de Norma sanitară veterinară privind interzicerea unor substante având actiune hormonală si orice substante având actiune tireostatică si de Norma sanitară veterinară care interzice unele substante ce au o actiune hormonală pentru cresterea efectivelor de fermă;

2 produse susceptibile să facă carnea periculoasă sau dăunătoare pentru sănătatea umană si pentru care va trebui să fie luată o decizie conform procedurii nationale;

3. substante tenderizante pentru frăgezire;

k) carnea ce contine reziduuri de substante autorizate în concordantă cu exceptiile prevăzute la art. 4 din Normasanitară veterinară privind interzicerea unor substante având actiune hormonală si orice substante având actiune tireostatică si la art. 2 si 7 din Norma sanitară veterinară care interzice unele substante ce au o actiune hormonală pentru cresterea efectivelor de fermă, reziduuri de produse medicamentoase, antibiotice, pesticide sau alte substante care sunt dăunătoare ori susceptibile să facă consumul de carne proaspătă periculos sau dăunător pentru sănătatea umană, dacă astfel de reziduuri au depăsit nivelul permis stabilit de Norma sanitară veterinară privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar si alti contaminanti în produsele de origine animală, precum si de Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele lor;

l) carnea contaminată sau cu modificări pentru care se stabilesc măsuri în conformitate cu procedura natională;

m) ficatul si rinichii animalelor în vârstă de peste 2 ani din regiunile în care programele pentru supraveghere, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar si alti contaminanti în produsele de origine animală, au evidentiat prezenta metalelor grele în mediu;

n) carnea care, fără a aduce atingere legislatiei aplicabile în domeniul ionizării, a fost tratată cu radiatii ionizante sau ultraviolete;

o) carnea care emite un miros sexual pronuntat.

(2) Amendamentele sau modificările alin. (1) pot fi adoptate, în special pentru tuberculoză, bruceloză si salmoneloză, în conformitate cu procedura natională.

(3) În privinta salmonelei si în functie de măsurile la care se referă alin. (2) trebuie să se aplice următoarele exigente pentru carnea destinată Finlandei si Suediei:

a) transportul de carne să fie supus unui test microbiologic prin prelevarea de probe în unitatea de origine;

b) testul prevăzut la lit. a) nu se efectuează pentru transporturile de carne destinate unei unităti în scopul pasteurizării, sterilizării sau pentru un tratament ce are un efect echivalent;

c) testul prevăzut la lit. a) nu va fi efectuat pentru carnea ce provine dintr-o unitate care este supusă unui program recunoscut ca echivalent cu cel la care se referă alin. (4) prin aplicarea procedurii nationale.

(4) Garantiile prevăzute la alin. (3) se vor aplica numai după aprobarea de către Comisia Europeană a unui program operational prezentat de Finlanda si Suedia.

Art. 7. - (1) Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure că:

a) fără a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a) pct. 3 si art. 6 alin. (2), carnea proaspătă de porc sau carnea de cal la care se referă art. 3, dacă nu a fost testată pentru trichineloză, conform anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind examenul pentru decelarea Trichinellei spiralis în carnea proaspătă derivată de la porcinele domestice după importul din tări terte, este supusă tratamentului prin frig, în concordantă cu anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară mentionată anterior; 

b) carnea provenită de la animalele mentionate la pct. 1, 2 si 3 ale prezentei litere poartă marca specială prevăzută în anexa nr. 6 si este supusă unui tratament conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne:

1. porci masculi utilizati pentru reproductie;

2. porci criptorhidieni si hermafroditi;

3. fără a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (1) lit. o), porcii masculi necastrati cu o greutate a carcasei de peste 80 kg, cu exceptia cazului în care unitatea este capabilă să garanteze prin intermediul unei metode recu- noscute prin procedura natională sau, în absenta unei astfel de metode, printr-o metodă recunoscută de către autoritatea veterinară competentă respectivă, că acele carcase care emit un pronuntat miros de vier pot fi identificate;

c) carnea separată mecanic este supusă unui tratament termic în conformitate cu norma mentionată la lit. b);

d) după îndepărtarea părtilor improprii pentru consum, carnea proaspătă si organele de la animale cu o infestare localizată cu Cysticercus bovis sau Cysticercus cellulosae sunt supuse unui tratament prin frig, folosindu-se o metodă recunoscută conform procedurii nationale;

e) carnea provenită de la animale care au fost supuse tăierii speciale de urgentă poate fi autorizată numai pentru consum uman pe piata locală si numai dacă următoarele conditii au fost îndeplinite:

1. exploatatia de origine nu este supusă restrictiilor de politie sanitară;

2. înainte de tăiere animalele au fost supuse unei inspectii ante-mortem de către medicul veterinar oficial, conform art. 3 alin. (1) lit. A. a) si b);

3. animalele au fost asomate înainte de tăiere, sângerate si posibil eviscerate pe loc; medicul veterinar oficial poate să renunte la asomare si să autorizeze, în cazuri speciale, împuscarea;

4. animalele tăiate si sângerate sunt transportate cât de repede posibil după tăiere la un abator autorizat, în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară si în conditii de igienă corespunzătoare. Atunci când animalele tăiate nu pot fi aduse într-o oră la un astfel de abator, acestea trebuie să fie transportate într-un container sau mijloc de transport care asigură o temperatură între 0şC si +4şC.

Dacă eviscerarea nu a fost efectuată la momentul tăierii, aceasta poate fi efectuată în maximum trei ore după tăiere; dacă eviscerarea este efectuată pe loc, viscerele trebuie să fie trimise la abator cu carcasa;

5. în timpul transportului la abator animalele tăiate sunt însotite de un certificat emis de medicul veterinar oficial care a dispus tăierea, prin care se atestă rezultatul favorabil al inspectiei ante-mortem, momentul tăierii si natura oricărui tratament administrat animalelor, iar dacă se consideră corespunzător, rezultatul inspectiei viscerelor; acest certificat trebuie să corespundă unui model ce urmează a fi elaborat în conformitate cu procedura natională;

6. carcasele provenite de la animalele tăiate sunt astfel manipulate încât să nu intre în contact cu carcasele si organele destinate pentru consumul uman, până când inspectia post-mortem, efectuată în concordantă cu art. 3 alin. (1) lit. A. a) si d) si completată atunci când este cazul de o examinare bacteriologică, nu le identifică ca fiind în întregime sau partial proprii pentru consumul uman;  f) carnea provenită dintr-o zonă supusă restrictiilor de sănătate a animalelor este supusă unor reguli specifice care urmează a fi determinate de la caz la caz, conform procedurii nationale;

g) tratamentul prevăzut la punctele precedente se efectuează în întreprinderea de origine sau în orice altă întreprindere desemnată de medicul veterinar oficial;

h) carnea trebuie să fie marcată cu o stampilă natională care nu poate fi confundată cu stampila comunitară si, în special, nu trebuie să fie ovală.

Art. 8. - (1) Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure că:

a) carnea declarată improprie pentru consumul uman poate fi clar deosebită de carnea declarată proprie pentru consumul uman;

b) carnea declarată improprie pentru consumul uman este tratată conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 504/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea conditiilor sanitare veterinare pentru înlăturarea si prelucrarea deseurilor animale, comercializarea lor si prevenirea agentilor patogeni din furajele care contin produse de origine animală sau peste, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2002.

(2) Regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol vor fi determinate conform procedurii nationale, dacă este necesar.

Art. 9. - (1) a) Fără a aduce atingere prevederilor Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar si alti contaminanti în produsele de origine animală, animalele sau carnea acestora trebuie să fie supusă unei examinări pentru reziduuri, atunci când medicul veterinar oficial suspectează prezenta acestora ca urmare a inspectiei de sănătate.

b) Această examinare va detecta reziduurile atât pentru substantele care au actiune farmacologică, cât si pentru produsele de metabolism ale acestora, precum si pentru alte substante transmise cărnii si care se consideră a fi dăunătoare sănătătii publice.

c) Dacă această carne examinată prezintă urme de reziduuri în cantităti care depăsesc limitele permise, aceasta trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.

d) Examenele pentru determinarea reziduurilor trebuie să fie efectuate conform metodelor autorizate care sunt recunoscute stiintific, în special cele stabilite de regulile comunitare sau de alte standarde internationale.

e) Evaluarea rezultatelor obtinute este posibilă prin utilizarea metodelor de referintă stabilite conform procedurii nationale.

f) În conformitate cu procedura natională, cel putin un laborator de referintă va fi desemnat de autoritatea veterinară centrală să efectueze examinarea pentru reziduuri.

(2) Autoritatea veterinară centrală va solicita Institutului pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar să determine limitele de tolerantă pentru substantele transmise cărnii care sunt susceptibile a fi dăunătoare pentru sănătatea publică, altele decât cele stabilite de legislatia comunitară specifică referitoare la fixarea nivelurilor maxime pentru reziduurile de pesticide la animale si furaje de origine animală, precum si cea care stabileste o procedură comunitară pentru determinarea limitelor maxime pentru reziduurile medicamentelor veterinare în produse si hrană de origine animală.

Art. 10. - (1) Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure de:

a) prezenta permanentă a cel putin unui medic veterinar oficial într-un abator autorizat conform art. 11, în tot cursul inspectiilor antemortem si post-mortem;

b) prezenta cel putin o dată pe zi a unui medic veterinar oficial într-o unitate de transare autorizată în concordantă cu prevederile prezentului articol, în timpul procesului de productie, pentru a controla conditiile de igienă ale acestei unităti si înregistrarea intrărilor si iesirilor de carne proaspătă din unitate;

c) prezenta permanentă a unui medic veterinar oficial într-un depozit frigorific si într-un centru de ambalare autorizat.

(2) Medicul veterinar oficial poate fi asistat pentru realizarea următoarelor operatiuni de personal auxiliar care îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea si responsabilitatea acestuia, în vederea executării următoarelor operatiuni:

a) inspectia ante-mortem, rolul auxiliarilor fiind de a face controlul initial privind animalele si de a executa activităti exclusiv practice;

b) inspectia post-mortem, cu conditia ca medicul veterinar oficial să aibă posibilitatea să supravegheze la fata locului munca efectuată de personalul auxiliar;

c) controlul de sănătate a cărnii transate si depozitate;

d) inspectia si supravegherea unitătilor autorizate în conformitate cu art. 11.

(3) Numărul maxim de personal auxiliar care poate asista medicul veterinar oficial pentru realizarea atributiilor sale trebuie să fie stabilit de autoritatea veterinară centrală.

Numărul personalului trebuie să fie destul de limitat pentru a da posibilitatea medicului veterinar oficial să exercite supravegherea eficientă a inspectiei post-mortem.

(4) Numai persoanele care îndeplinesc cerintele prevăzute în anexa nr. 3 pot fi numite ca personal auxiliar după un test organizat de către autoritatea veterinară competentă.

(5) Pentru a se asigura asistenta la care se face referire anterior, personalul auxiliar va face parte din echipa de inspectie sub controlul si responsabilitatea medicului veterinar oficial. El trebuie să fie independent de unitate.

Autoritatea veterinară centrală stabileste componenta echipei de inspectie pentru fiecare unitate, astfel încât medicul veterinar oficial să poată supraveghea operatiunile prevăzute mai sus.

(6) Reguli detaliate ce reglementează asistenta la care se referă prezentul articol, în măsura în care este necesar, vor fi determinate conform procedurii nationale.

Art. 11. - (1) Autoritatea veterinară centrală trebuie să elaboreze o listă a unitătilor autorizate, altele decât cele la care se referă art. 4, fiecare unitate având un număr de autorizare veterinară. Lista trebuie trimisă Comisiei Europene.

(2) Unitătile de transare la care se referă cap. V pct. 19 alin. (2) lit. b) din anexa nr. 1 trebuie, de asemenea, să fie supuse autorizării în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate ce reglementează comertul cu carne proaspătă de pasăre. Atunci când această listă a unitătilor de transare va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, se va face referire la o astfel de autorizare specială.

(3) Autoritatea veterinară centrală nu trebuie să autorizeze o unitate dacă nu este convinsă că aceasta este conformă cu prezenta normă sanitară veterinară.

(4) Atunci când s-a constatat că igiena este necorespunzătoare si atunci când măsurile prevăzute la cap. VIII pct. 41 lit. A. f) din anexa nr. 1 s-au dovedit a fi insuficiente pentru a se remedia situatia, autoritatea veterinară competentă va suspenda temporar autorizatia pentru activitatea în cauză sau întreaga activitate a unitătii respective.

(5) Dacă managerul unitătii, proprietarul sau reprezentantul său nu remediază deficientele constatate, în perioada stabilită de autoritatea veterinară competentă, aceasta trebuie să retragă autorizatia, după caz, pentru activitatea în cauză sau pentru întreaga activitate a unitătii respective.

(6) Autoritatea veterinară competentă va tine seama în acest caz de concluziile inspectiei efectuate în conformitate cu art. 12. Comisia Europeană va fi informată cu privire la suspendarea sau retragerea autorizatiei.

(7) a) Managerul unitătii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie, în conformitate cu alin. (9) lit. b), să efectueze controale regulate privind starea de igienă pe fluxul tehnologic din această unitate, inclusiv controale microbiologice.

b) Controalele trebuie să cuprindă ustensilele, utilajele si instalatiile din toate etapele de productie si, dacă este necesar, produsele.

c) Managerul unitătii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să fie în măsură ca la cererea autoritătii veterinare competente să informeze medicul veterinar oficial despre natura, frecventa si rezultatele controalelor efectuate în acest sens, împreună cu numele laboratorului unde a efectuat testările.

d) Natura controalelor, frecventa acestora, precum si metodele de prelevare si metodele pentru examinarea bacteriologică vor fi stabilite conform procedurii nationale.

(8) a) Managerul unitătii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să stabilească un program de instruire a personalului, care să permită muncitorilor să cunoască si să aplice normele de igienă adaptate la structura productiei.

b) Medicul veterinar oficial responsabil de unitate trebuie să fie implicat în planificarea si implementarea acestui program.

(9) a) Inspectia si supravegherea unitătilor trebuie să fie efectuate sub responsabilitatea medicului veterinar oficial care poate fi asistat de către personalul auxiliar pentru realizarea sarcinilor practice.

b) Medicul veterinar oficial trebuie să aibă întotdeauna acces în toată unitatea pentru a se asigura că aceasta este conformă cu prezenta normă sanitară veterinară si, atunci când există un dubiu în ceea ce priveste originea cărnii sau a animalelor tăiate, verifică documentele contabile care îi permit să stabilească originea acestora.

c) Medicul veterinar oficial trebuie să analizeze în mod regulat rezultatele controalelor prevăzute la alin. (7). Acesta poate, pe baza analizei prezentate, să efectueze examene microbiologice suplimentare pe fluxul tehnologic sau privind produsele.

d) Rezultatul acestor analize va fi înscris într-un raport ale cărui concluzii si recomandări vor fi notificate managerului unitătii, proprietarului sau reprezentantului său, care va remedia deficientele observate, în perioada stabilită, în scopul îmbunătătirii conditiilor de igienă.

Art. 12. - (1) Autoritatea veterinară centrală va încredinta Institutului de Igienă si Sănătate Publică Veterinară sarcina de a colecta si a face utile rezultatele inspectiilor ante-mortem si post-mortem efectuate de medicul veterinar oficial cu privire la diagnosticul bolilor transmisibile la om.

(2) Atunci când este diagnosticată o astfel de boală, rezultatele examenelor trebuie să fie comunicate cât mai repede posibil autoritătilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care au provenit animalele.

(3) Autoritatea veterinară centrală va trimite Comisiei Europene informatii privind anumite boli si, în special, cazurile în care au fost diagnosticate boli transmisibile la om.

(4) Autoritatea veterinară centrală, actionând în conformitate cu procedura natională, va adopta reguli detaliate pentru aplicarea acestui articol si, în special:

a) frecventa cu care informatiile trebuie să fie înaintate acesteia;

b) tipul de informatii;

c) bolile pentru care se transmit informatiile;

d) procedurile pentru monitorizarea, prelucrarea si utilizarea informatiilor.

Art. 13. - Expertii veterinari ai Comisiei Europene pot, în măsura în care este necesar, să să asigure de aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare si în cooperare cu autoritatea veterinară centrală efectuează controale ad-hoc în România. Prin verificarea unui număr reprezentativ de unităti acestia pot, de asemenea, să verifice dacă autoritătile competente controlează conformitatea unitătii cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

Autoritatea veterinară centrală pe teritoriul căreia se efectuează controalele va furniza expertilor toată asistenta necesară pentru ca acestia să-si îndeplinească misiunea.

Comisia Europeană va informa autoritatea veterinară centrală despre rezultatele controalelor efectuate.

Art. 14. - Conform procedurii nationale:

a) autoritatea veterinară centrală poate acorda derogări de la prevederile cap. II pct. 14 lit. c) si pct. 2, 3, 4 din cap. VIII pct. 42 lit. A pct. 2 si ale cap. IX pct. 46 lit. d) din anexa nr. 1, la cererea autoritătii competente, atunci când sunt furnizate garantii similare. Aceste derogări trebuie să stabilească conditii de sănătate care sunt cel putin echivalente celor din anexa nr. 1;

b) se poate decide asupra cerintelor suplimentare adaptate situatiei specifice dintr-un anumit judet, cu referire la unele boli susceptibile să pună în pericol sănătatea publică;

c) se poate decide asupra conditiilor speciale pentru autorizarea întreprinderilor situate în piete en gros.

Art. 15. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor specifice ale prezentei norme sanitare veterinare, medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinară competentă va efectua orice controale veterinare pe care le consideră oportune, atunci când se suspectează că nu este respectată legislatia veterinară sau există dubiu că această carne este proprie pentru consum uman.

(2) Autoritatea veterinară centrală va lua toate măsurile administrative sau penale corespunzătoare pentru a penaliza orice încălcare a legislatiei veterinare, în special atunci când se constată că certificatele sau documentele elaborate nu corespund stării actuale a cărnii, mărcile de identificare nu sunt conforme cu reglementările în vigoare, carnea nu a fost prezentată pentru inspectie sau că această carne nu a fost utilizată în scopul destinat initial.

Art. 16. - Anexele la prezenta normă sanitară veterinară pot fi modificate de autoritatea veterinară centrală pentru a le adapta progreselor în tehnologie.

Art. 17. - Regulile stabilite de Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare referitoare la comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale si produse animaliere se vor aplica în special controalelor la origine, organizării si urmăririi controalelor ce urmează a fi efectuate de către tara de destinatie si măsurilor de protectie ce urmează a fi aplicate.

Art. 18. - (1) Autoritatea veterinară centrală va pune în aplicare legi, reglementări si prevederi administrative pentru îndeplinirea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare într-o perioadă ce va fi stabilită ulterior.

Autoritatea veterinară centrală va informa Comisia Europeană despre adoptarea si punerea în aplicare a acestor prevederi legislative.

(2) Atunci când autoritatea veterinară centrală adoptă aceste măsuri, ele vor contine o referire directă la prezenta normă sanitară veterinară sau va fi însotită de astfel de referinte cu ocazia publicării oficiale.

Art. 19. - (1) Autoritatea veterinară centrală poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare necesare prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura aplicarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinară centrală va lua măsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice violare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea veterinară centrală poate modifica, completa sau abroga total ori partial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Atunci când autoritatea veterinară centrală adoptă prevederile mentionate la alineatele precedente, trebuie să se facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 20. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 1

la norma sanitară veterinară

 

CAPITOLUL I

Conditiile generale pentru autorizarea unitătilor

 

Unitătile trebuie să asigure cel putin:

1. în spatiile în care carnea proaspătă este produsă, prelucrată sau depozitată si în zonele si coridoarele prin care carnea proaspătă este transportată:

a) pavimente impermeabile si necorodabile, usor de curătat si de dezinfectat, cu panta de înclinare care să permită scurgerea apei spre gurile de canalizare prevăzute cu grătar necorodabil si sifon de pardoseală cu clopot, pentru a preveni difuzarea mirosurilor neplăcute si refularea apelor uzate. Totusi:

1. în cazul spatiilor la care se referă cap. II pct. 14 lit. d) si f), cap. III pct. 15 lit. a) si cap. IV pct. 16 lit. a), colectarea apei în canalele prevăzute cu grătare si sifoane nu este necesară, iar în cazul spatiilor la care se referă cap. IV pct. 16 lit. a), este suficient un dispozitiv cu care apa poate fi usor îndepărtată;

2. în cazul spatiilor la care se referă cap. IV pct. 17 lit. a), precum si în zonele si coridoarele prin care carnea proaspătă este manipulată si transportată, este suficient un paviment impermeabil si neputrescibil;

b) pereti durabili, netezi, impermeabili, acoperiti cu materiale usor lavabile si de culoare deschisă până la înăltimea de cel putin 2 metri si de cel putin 3 metri în spatiile de tăiere. În spatiile de refrigerare si congelare, precum si în depozite peretii trebuie să fie acoperiti cu materiale usor lavabile de culoare deschisă cel putin până la înăltimea de depozitare. Îmbinarea dintre perete si podea trebuie să fie rotunjită sau finisată similar, cu exceptia spatiilor la care se referă cap. IV pct. 17 lit. a);

c) usi construite din sau acoperite în totalitate cu material rezistent, necorodabil, neted si impermeabil;

d) izolatii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodabile si inodore;

e) ventilatie eficientă si, acolo unde este cazul, o bună exhaustare a aburilor;

f) iluminare corespunzătoare naturală sau artificială care nu modifică culorile;

g) tavan curat si usor de curătat sau un acoperis prevăzut cu izolatie care îndeplineste aceste conditii;

2. a) cât mai aproape de punctele de lucru, un număr suficient de facilităti pentru curătarea si dezinfectarea mâinilor si pentru curătarea ustensilelor cu apă caldă. Robinetele nu trebuie să fie actionate manual. Pentru spălarea mâinilor aceste facilităti trebuie să aibă apă curentă caldă si rece sau premixată la temperatura adecvată, precum si substante pentru spălare, dezinfectie si mijloace igienice de uscare a mâinilor;

b) facilităti pentru sterilizarea ustensilelor de lucru, prevăzute cu apă caldă la temperatura minimă de +82şC;

3. dispozitive contra dăunătorilor, montate la toate comunicările cu exteriorul;

4. a) instrumente si utilaje de lucru cum ar fi: mese de transare, mese cu suprafete de transare detasabile, containere, benzi transportoare si ferăstraie confectionate din materiale rezistente la coroziune care să nu modifice aspectul si calitătile cărnii, usor de curătat si de dezinfectat. Suprafetele care intră în contact cu carnea sau care pot intra în contact cu carnea, inclusiv îmbinările si sudurile acestora, trebuie să fie mentinute netede. Utilizarea cărnii proaspete ambalate igienic;

b) utilaje si accesorii rezistente la coroziune care întrunesc cerintele de igienă pentru:

1. manipularea cărnii;

2. containerele de depozitare a cărnii astfel încât nici carnea si nici containerele să nu vină în contact cu pavimentele sau peretii;

c) facilităti, inclusiv rampe special amenajate si echipate pentru receptia si expedierea cărnii, pentru manipularea igienică si protectia cărnii în timpul încărcării si descărcării;

d) containere speciale etanse si necorodabile, cu capac si sistem de închidere, pentru colectarea cărnii confiscate, care să nu permită persoanelor neautorizate să extragă continutul, sau spatiu închis special destinat pentru astfel de carne, atunci când cantitatea de carne impune acest lucru sau când această carne nu este evacuată la terminarea fiecărei zile de lucru. Atunci când o astfel de carne este îndepărtată prin sistem pneumatic, acesta trebuie să fie astfel construit si instalat pentru a se evita orice risc de contaminare a cărnii proaspete;

e) spatii separate pentru depozitarea în conditii de igienă a materialelor pentru preambalare si ambalare, atunci când astfel de activităti sunt efectuate în unitate;

5. instalatii de refrigerare pentru a mentine temperatura internă a cărnii la nivelul stabilit de prezenta normă sanitară veterinară. Aceste instalatii trebuie să fie prevăzute cu sisteme de colectare si drenare a apei de condensare, fără vreo posibilitate de contaminare a cărnii;

6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune presurizată, numai în sensul Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman. Totusi utilizarea apei nepotabile este autorizată în cazuri exceptionale pentru producerea de vapori, stingerea incendiilor si răcirea instalatiilor de refrigerare, cu conditia ca instalarea conductelor în acest scop să nu permită utilizarea acestei ape în alte scopuri si să nu prezinte nici un risc de contaminare a cărnii proaspete. Conductele de apă nepotabilă trebuie să se distingă clar de cele utilizate pentru apa potabilă;

7. sistem de asigurare cu apă potabilă caldă, în sensul Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;

8. sisteme de evacuare a dejectiilor lichide si solide, cu respectarea conditiilor de igienă;

9. spatiu special amenajat, echipat corespunzător pentru utilizarea exclusivă de către serviciul veterinar, sau, în cazul depozitelor la care se referă cap. IV pct. 17, facilităti corespunzătoare;

10. facilităti ce permit desfăsurarea în mod eficient, în orice moment a inspectiei veterinare prevăzute în norma sanitară veterinară;

11. un număr suficient de vestiare cu pereti si pavimente netede, impermeabile, usor lavabile, dotate cu spălătoare de mâini, dusuri si toalete cu jet de apă, amenajate si echipate astfel încât să protejeze partea curată a clădirii de contaminare. Toaletele nu trebuie să se deschidă direct către spatiile de lucru. Dusurile nu sunt necesare în depozitele frigorifice care primesc si expediază numai carne proaspătă ambalată igienic. Spălătoarele de mâini trebuie să aibă apă curentă caldă si rece sau apă premixată la temperatura necesară, materiale pentru spălarea si dezinfectarea mâinilor si mijloace igienice penetru uscarea mâinilor. Robinetele spălătoarelor nu vor fi actionate cu mâna sau cu bratul. Trebuie să existe un număr suficient de astfel de spălătoare lângă toalete;

12. loc si facilităti adecvate pentru curătarea si dezinfectarea mijloacelor de transport pentru carne, cu exceptia depozitelor frigorifice ce primesc si depozitează numai carnea proaspătă ambalată igienic. Abatoarele trebuie să posede amplasament si amenajări distincte pentru mijloa- cele de transport folosite pentru animale. Totusi aceste locuri si facilităti nu sunt obligatorii, dacă există prevederi care solicită ca mijloacele de transport să fie curătate si dezinfectate în facilitătile autorizate oficial;

13. spatii sau un loc sigur pentru depozitarea detergentilor, dezinfectantelor si a substantelor similare.

 

CAPITOLUL II

Conditii speciale pentru autorizarea abatoarelor

 

14. Suplimentar fată de conditiile generale, abatoarele trebuie să dispună cel putin de:

a) adăpost corespunzător sau, în cazul în care climatul permite, boxe de asteptare pentru animale; peretii si pavimentul acestora trebuie să fie rezistenti, impermeabili si usor de curătat si de dezinfectat; aceste facilităti trebuie să fie dotate cu instalatii pentru adăparea animalelor si, dacă este necesar, pentru furajarea acestora; trebuie să fie prevăzute cu sistem de drenare a dejectiilor la canalizare;

b) spatii pentru tăiere suficient de mari pentru ca activitatea ce urmează a fi desfăsurată să se efectueze în conditii corespunzătoare. În abatoarele în care se taie porci si alte specii de animale trebuie să existe un spatiu special destinat pentru tăierea porcilor. Totusi un astfel de spatiu special nu este necesar dacă tăierea diferitelor specii are loc în diferite momente, iar în acest caz opărirea, depilarea, curătarea si flambarea trebuie să fie efectuate în spatii speciale care sunt clar separate de linia de tăiere fie printr-un spatiu deschis de cel putin 5 metri, fie printr-un paravan de cel putin 3 metri înăltime;

c) spatii separate suficient de mari si rezervate exclusiv pentru:

1. golirea si curătarea stomacurilor si intestinelor. Nu vor fi necesare spatii separate dacă operatiunile tehnologice la nivelul stomacurilor sunt efectuate cu un echipament mecanic cu circuit închis, dotat cu un sistem corespunzător de ventilatie si îndeplinind următoarele conditii:

a) utilajul trebuie să fie instalat si să functioneze astfel încât operatiunea pentru separarea intestinelor de stomac, vidarea si curătarea stomacurilor să se efectuezeigienic. Utilajul trebuie să fie amplasat într-un spatiu special care este clar separat printr-un paravan de carnea proaspătă si care pleacă de la paviment; are o înăltime de cel putin 3 metri si împrejmuieste întreaga zonă în care sunt efectuate aceste operatiuni, dacă astfel de operatiuni sunt efectuate în abator. În plus, în cazul porcinelor această prevedere se va aplica si pentru prevenirea contaminării cărnii proaspete si a organelor;

b) proiectarea si functionarea acestui utilaj trebuie să prevină eficient orice posibilitate de contaminare a cărnii proaspete;

c) instalarea unui ventilator care să elimine mirosurile si orice risc de contaminare prin aerosoli;

d) utilajul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv care permite evacuarea în circuit închis a apelor reziduale si a continutului gastric la un sistem de drenare;

e) circuitul urmat de stomacuri către si de la utilaj trebuie să fie net separat si la distantă de circuitul urmat de altă carne proaspătă. Imediat după ce au fost golite si curătate, stomacurile trebuie să fie îndepărtate într-o manieră igienică;

f) stomacurile nu trebuie să fie manipulate de personalul care lucrează cu carnea proaspătă. Personalul care manipulează stomacurile nu trebuie să aibă acces la carnea proaspătă;

2. prelucrarea intestinelor si a stomacurilor, dacă aceasta este efectuată în abator, se poate realiza spatiul la care se referă lit. c) pct. 1, cu conditia evitării contaminării încrucisate;

3. prelucrarea si curătarea organelor, altele decât cele la care se referă punctul precedent, incluzând un spatiu separat pentru depozitarea capetelor la o distantă suficient de mare de alte organe, în cazul în care aceste operatiuni sunt efectuate în abator si nu se execută pe linia de tăiere;

4. depozitarea pieilor prelucrate, a coarnelor, a ongloanelor si a părului de porc, în cazul în care acestea nu sunt îndepărtate direct din abator în ziua tăierii, în containere închise ermetic, până la îndepărtarea lor;

d) spatiu separat pentru ambalarea organelor, dacă acest lucru este realizat în abator;

e) grajduri cu posibilităti de închidere sau, dacă clima permite, soproane situate într-un loc special amenajat, cu drenare separată a dejectiilor provenite de la animalele bolnave sau suspecte; spatii speciale care se pot închide, rezervate pentru tăierea unor astfel de animale, depozitarea cărnii aflate sub sechestru sanitar veterinar si a celei declarate improprie pentru consumul uman. Aceste spatii rezervate pentru tăierea acestor animale nu sunt necesare într-o unitate neautorizată de autoritatea veterinară competentă sau atunci când o astfel de tăiere este realizată la sfârsitul tăierilor normale, cu conditia să se ia toate măsurile pentru a preveni contaminarea cărnii declarate proprie pentru consumul uman. În acest caz spatiile trebuie să fie curătate si dezinfectate în mod special sub supravegherea medicului veterinar oficial înainte de a fi utilizate din nou pentru tăierea animalelor sănătoase;

f) spatii de frig suficient de mari, echipate cu linii aeriene si/sau montaje rezistente la coroziune, amplasate astfel încât să prevină contactul cărnii proaspete cu pavimentele si peretii;

g) mijloace de a controla accesul în si din abator;

h) o separare netă între zonele de lucru curate si cele murdare ale clădirii, astfel încât să se protejeze zonele curate de contaminare;

i) utilaje prin care, după asomare, prelucrarea să poată fi efectuată, în măsura în care este posibil, pe animalul suspendat. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie să vină în contact cu pavimentul în timpul prelucrării;

j) sisteme aeriene pentru manipularea ulterioară a cărnii;

k) zonă specială pentru depozitarea băligarului, dacă acesta rămâne în incinta abatorului;

l) spatii suficient de mari si dotate adecvat pentru decelarea Trichinellei spiralis, atunci când examinarea este efectuată în unitate.

 

CAPITOLUL III

Conditii speciale pentru autorizarea unitătilor de transare

 

15. Suplimentar fată de conditiile generale, unitătile de transare trebuie să aibă cel putin:

a) spatii de frig suficient dimensionate pentru conservarea cărnii, iar atunci când carnea ambalată este depozitată în unitate, este necesar un spatiu frigorific separat. Carnea neambalată se poate depozita într-un astfel de spatiu frigorific numai după igienizarea acestuia;

b) un spatiu pentru transare, dezosare si preambalare, dotat cu un termometru cu înregistrare sau un teletermometru cu înregistrare;

c) un spatiu pentru ambalare, atunci când această operatiune este efectuată în unitatea de transare, numai dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la cap. XII pct. 63;

d) un spatiu pentru depozitarea materialelor de preambalare si ambalare, atunci când astfel de operatiuni sunt efectuate în unitatea de transare.

 

CAPITOLUL IV

Conditii speciale pentru autorizarea depozitelor frigorifice

 

16. Suplimentar fată de conditiile generale, depozitele frigorifice în care carnea proaspătă este depozitată în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. a) trebuie să posede cel putin:

a) spatii de răcire si refrigerare suficient de mari, care sunt usor de curătat si dezinfectat, în care carnea proaspătă poate fi depozitată la temperatura prevăzută la pct. 66;

b) termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spatiu de depozitare.

17. Suplimentar fată de conditiile generale, depozitele frigorifice în care carnea proaspătă este stocată în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. d) trebuie să aibă cel putin:

a) spatii de răcire si refrigerare suficient de mari, care sunt usor de curătat, în care carnea proaspătă poate fi depozitată la temperatura prevăzută la pct. 66 lit. g);

b) termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spatiu de depozitare.

 

CAPITOLUL V

Igiena personalului, a spatiilor si a utilajelor din unităti

 

18. Atât personalul, cât si spatiile si utilajele din unităti trebuie să aibă un grad de curătenie absolută:

a) personalul care manipulează carnea proaspătă neambalată sau ambalată ori care lucrează în spatii si zone în care astfel de carne este manipulată, ambalată sau transportată trebuie să poarte în special mijloace de protectie totală a părului, cizme si haine de lucru în culori deschise, curate si usor de curătat, iar când este necesar, fulare, sorturi sau alte haine de protectie. Personalul angajat pentru tăierea animalelor, producerea sau manipularea cărnii trebuie să primească echipament de lucru curat la începutul fiecărei zile de lucru, pe care îl schimbă ori de câte ori este necesar în timpul zilei de lucru, trebuie să-si spele si să-si dezinfecteze mâinile de mai multe ori în timpul unei zile de lucru si de fiecare dată când activitatea este reluată. Persoanele care au fost în contact cu animale bolnave sau cu carne infectată trebuie imediat să-si spele cu grijă mâinile si bratele cu apă caldă si apoi să le dezinfecteze. Fumatul este interzis în spatiile de lucru, de depozitare, pe rampele de receptie si expeditie, pe coridoare, precum si în alte zone prin care este transportată carnea proaspătă;

b) nici un animal nu poate fi introdus în unitate, cu exceptia, în cazul abatoarelor, a animalelor destinate tăierii si a animalelor folosite la diverse activităti în curtea acestora. Rozătoarele, insectele si alte vietuitoare indezirabile trebuie distruse sistematic;

c) utilajele si ustensilele folosite pentru prelucrarea cărnii vor fi tinute curate si într-o stare bună de întretinere.

Acestea vor fi curătate cu grijă si dezinfectate de mai multe ori în timpul unei zile de lucru, la sfârsitul zilei de lucru si înainte de a fi reutilizate sau când au fost murdărite.

19.a) Spatiile, ustensilele si echipamentele de lucru nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri decât pentru prelucrarea cărnii proaspete sau a cărnii de vânat de crescătorie, autorizată în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate publică si sănătate a animalelor ce afectează producerea si comercializarea cărnii de iepure si a cărnii de vânat de crescătorie.

b) Această restrictie nu se va aplica:

1. utilajelor de transport utilizate în spatiile la care se referă pct. 17 lit. a), atunci când carnea este ambalată;

2. transării cărnii de pasăre sau a cărnii de vânat sălbatic, a cărnii de iepure sau producerii cărnii preparate, cu conditia ca astfel de operatiuni să fie efectuate în timpi diferiti fată de transarea cărnii proaspete sau a cărnii de vânat de crescătorie la care se referă lit. a), iar sala de transare să fie complet curătată si dezinfectată înainte de a fi refolosită pentru transarea cărnii proaspete sau a cărnii de vânat de crescătorie.

c) Instrumentele pentru transarea cărnii trebuie să fie utilizate numai pentru carnea transată.

20. Carnea si containerele pentru carne nu trebuie să vină în contact direct cu pardoseala.

21. Apa potabilă se utilizează în toate scopurile; totusi apa industrială poate fi utilizată în cazuri exceptionale pentru producerea aburului, cu conditia ca instalarea conductelor în acest scop să nu permită utilizarea acestei ape în alte scopuri si să nu prezinte pericol de contaminare a cărnii proaspete. În plus apa industrială poate fi utilizată în cazuri exceptionale pentru răcirea instalatiilor de refrigerare. Conductele de apă industrială trebuie să fie clar deosebite de conductele utilizate pentru apa potabilă.

22. Este interzisă răspândirea rumegusului sau a oricărei alte substante similare pe paviment, în spatiile de lucru si de depozitare a cărnii proaspete.

23. Detergentii, substantele dezinfectante si substantele cu actiune similară se folosesc astfel încât utilajele, ustensilele si carnea proaspătă să nu fie afectate. Utilizarea acestora trebuie să fie urmată de limpezire cu apă potabilă.

24. Persoanele susceptibile să contamineze carnea nu trebuie să manipuleze carnea proaspătă sau să lucreze efectiv cu aceasta. Când se recrutează persoane care urmează să lucreze si să manipuleze carne proaspătă, li se va solicita să ateste printr-un certificat medical că nu există nici un impediment pentru o astfel de angajare.

Supravegherea medicală a unor astfel de persoane va fi reglementată de legislatia natională în vigoare.

 

CAPITOLUL VI

Inspectia de sănătate ante-mortem

 

25. a) Animalele trebuie să fie supuse inspectiei antemortem la mai putin de 24 de ore de la sosirea lor în abator si mai putin de 24 de ore înainte de tăiere. În plus medicul veterinar oficial poate solicita inspectia în orice moment.

b) Managerul unitătii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să faciliteze operatiunile pentru realizarea inspectiilor de sănătate ante-mortem si, în special, orice manipulare care este considerată necesară de către medicul veterinar oficial.

c) Fiecare animal care urmează a fi tăiat trebuie să poarte o marcă de identificare ce permite autoritătii veterinare competente să determine originea acestuia.

26. a) Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspectia ante-mortem în conformitate cu reglementările în vigoare, în conditii de dotare si de luminozitate corespunzătoare.

b) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice respectarea prevederilor în vigoare cu privire la bunăstarea animalelor.

27. Inspectia trebuie să determine:

a) dacă animalele suferă de o boală care este transmisibilă la om sau la animale ori dacă acestea prezintă simptome sau starea generală indică posibilitatea aparitiei unei astfel de boli;

b) dacă animalele prezintă simptomele unei boli sau ale unei tulburări a functiilor lor generale, susceptibilă să facă carnea improprie pentru consum uman; de asemenea, trebuie să se acorde atentie oricăror simptome care indică faptul că animalelor li s-au administrat substante cu efecte farmacologice sau că acestea au consumat orice alte substante care pot face carnea nocivă pentru sănătatea publică;

c) dacă animalele sunt obosite, agitate sau accidentate.

28. a) Animalele obosite sau agitate trebuie să se odihnească cel putin 24 de ore, în afară de cazul când medicul veterinar oficial decide altfel.

b) Animalele în cazul cărora una dintre bolile la care se referă pct. 27 lit. a) si b) a fost diagnosticată nu trebuie să fie tăiate pentru consumul uman.

c) Tăierea animalelor suspecte că suferă de una dintre bolile la care se referă pct. 27 lit. a) si b) trebuie să fie amânată. Aceste animale trebuie să fie supuse unei examinări amănuntite pentru stabilirea diagnosticului.

d) Atunci când inspectia post-mortem este necesară pentru a stabili diagnosticul, medicul veterinar oficial va solicita ca animalele respective să fie tăiate separat sau la sfârsitul tăierii normale. Aceste animale vor fi supuse inspectiei amănuntite post-mortem, completată, dacă medicul veterinar oficial consideră acest lucru necesar pentru confirmarea bolii, cu un examen bacteriologic corespunzător si o determinare a reziduurilor substantelor cu efect farmacologic care se presupune că au fost administrate pentru a trata starea patologică observată.

 

CAPITOLUL VII

Igiena tăierii, transării si a manipulării cărnii

 

29. Animalele introduse la tăiere trebuie să fie sacrificate imediat, iar operatiunile de sângerare, jupuire, depilare, toaletare si eviscerare trebuie să fie efectuate astfel încât să se evite orice contaminare a cărnii.

30. Sângerarea trebuie să fie completată; sângele destinat consumului uman trebuie să fie colectat în recipiente perfect curate. Sângele nu trebuie să fie omogenizat cu mâna, ci numai cu instrumente care întrunesc conditiile de igienă.

31. Jupuirea imediată si completă este obligatorie, cu exceptia porcilor, fără a aduce atingere derogării prevăzute la cap. VIII pct. 41 lit. D.a). Porcinele, dacă nu sunt jupuite, trebuie imediat depilate. În acest scop pot fi folosite substante pentru depilare, cu conditia ca carcasele să fie după aceea spălate riguros cu apă potabilă.

Totusi jupuirea capetelor de mânzat si bovine nu este necesară, cu conditia ca acestea să fie manipulate în asa fel încât să se evite orice contaminare a cărnii proaspete.

32. Eviscerarea trebuie să fie efectuată imediat si complet terminată în maximum 45 de minute după asomare sau, în cazul tăierii rituale, într-o jumătate de oră după sângerare. Plămânii, inima, ficatul, rinichii, splina si mediastinul pot ori să fie detasate, ori să fie lăsate atasate la carcasă prin legăturile lor naturale. Dacă organele sunt detasate, trebuie să fie numerotate sau identificate astfel încât să poată fi recunoscute ca apartinând unei anumite carcase; de asemenea, acest lucru este valabil si pentru cap, limbă, tractusul digestiv sau pentru orice altă parte din animal necesară pentru inspectie sau posibil necesară pentru executarea controalelor stabilite în Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele lor. Părtile sus-mentionate trebuie să rămână lângă carcasă până când se termină inspectia. Totusi, cu conditia ca acestea să nu prezinte nici un simptom sau leziune patologică, penisul poate fi îndepărtat imediat. La toate speciile rinichii trebuie să fie scosi din grăsimea de acoperire; în cazul animalelor din speciile bovină, suină si în cazul solipedelor, capsula perirenală trebuie să fie îndepărtată.

33. Se interzice înfigerea de ustensile în carne; curătarea cărnii prin stergerea cu o cârpă sau alte materiale si insuflarea sunt interzise. Totusi insuflarea unui organ poate fi autorizată în scopuri rituale, dar în acest caz organul insuflat trebuie să fie exclus din consumul uman.

Insuflarea mecanică pentru jupuirea mieilor si a iezilor cu o greutate vie mai mică de 15 kg poate fi autorizată de către autoritatea veterinară competentă, cu respectarea normelor de igienă.

34. Carcasele de solipede, de porcine în vârstă de peste 4 săptămâni si de animale din specia bovină în vârstă de peste 6 luni trebuie să fie supuse inspectiei despicate longitudinal în două semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacă inspectia cere astfel, medicul veterinar oficial poate solicita despicarea longitudinală a capului si a carcasei provenite de la orice animal. Totusi, pentru a se tine cont de cerintele tehnologice sau de obiceiurile locale de consum, autoritatea veterinară competentă poate autoriza efectuarea inspectiei pentru carcasele de porc nedes- picate în jumătăti.

35. Până la finalizarea inspectiei sunt interzise contactul dintre carcasele si organele care nu sunt inspectate cu cele inspectate, precum si îndepărtarea, transarea sau orice altă prelucrare suplimentară a carcaselor si organe- lor.

36. Carnea sechestrată sau declarată improprie consumului uman, stomacurile, intestinele si subprodusele necomestibile nu trebuie să vină în contact cu carnea declarată proprie pentru consumul uman si trebuie plasată imediat în spatii speciale sau în recipiente speciale pentru a se evita contaminarea cărnii proaspete.

37. Dacă sângele sau organele unor animale sunt colectate în acelasi container înaintea finalizării inspectiei post-mortem, întregul continut trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman, dacă carcasa unuia dintre animalele respective a fost declarată improprie pentru consum uman.

38. Manipularea, toaletarea, orice alt mod de prelucrare si transportul cărnii incluzând organele trebuie să fie realizate respectându-se toate conditiile de igienă. Atunci când o astfel de carne este ambalată, conditiile prevăzute la cap. II pct. 14 lit. d) si la cap. XI trebuie respectate. Carnea ambalată trebuie să fie depozitată separat de cea neambalată.

 

CAPITOLUL VIII

Inspectia de sănătate post-mortem

 

39. Toate părtile animalului, incluzând sângele, trebuie să fie inspectate imediat după tăiere pentru a se determina dacă această carne este proprie pentru consumul uman.

40. Inspectia post-mortem trebuie să includă:

a) inspectia vizuală a animalului tăiat si a organelor apartinând acestuia;

b) palparea organelor la care se referă pct. 41 si, dacă medicul veterinar oficial consideră acest lucru necesar, palparea uterului;

c) incizia unor organe si a nodulilor limfatici si, în functie de concluziile la care a ajuns medicul veterinar oficial, incizia uterului. Dacă inspectia vizuală sau palparea anumitor organe indică faptul că animalul are leziuni care pot duce la contaminarea carcasei, utilajelor, personalului sau spatiilor de lucru, aceste organe nu trebuie să fie incizate în spatiul de tăiere sau în orice altă parte a unitătii în care ar putea fi contaminată carnea proaspătă;

d) examinarea atentă a anomaliilor de consistentă, de culoare si miros si, când este cazul, de gust;

e) teste de laborator în caz de necesitate, în special pentru substantele la care se referă art. 6 alin. (1) lit. j) si k) din norma sanitară veterinară.

41. Medicul veterinar oficial trebuie să aplice în special următoarea procedură de inspectie:

A. La bovine în vârstă de peste 6 săptămâni:

a) inspectia vizuală a capului si a gâtului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni si parotidieni trebuie să fie incizati si examinati. De asemenea, trebuie să fie examinati maseterii externi în care se practică două incizii paralele cu mandibula, iar muschii maseteri interni – muschii interni pterigoizi - sunt incizati într-un singur plan longitudinal; limba se degajează pentru a permite inspectia vizuală detaliată a cavitătii bucale, inclusiv zona faringo-laringiană trebuie să fie inspectată vizual si palpată.

Tonsilele trebuie să fie excizate si se examinează;

b) inspectia vizuală a traheei; examinarea vizuală si palparea pulmonilor si a esofagului; nodulii limfatici bronhici si mediastinali trebuie să fie incizati si examinati. Traheea si principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea lor posterioară, perpendicular pe axa lor principală; aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt exclusi din consumul uman;

c) inspectia vizuală a pericardului si a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a se deschide ventriculele si a se sectiona septul interventricular;

d) inspectia vizuală a diafragmei;

e) inspectia vizuală si palparea ficatului si a nodulilor limfatici hepatici portali si pancreatici; incizarea fetei gastrice a ficatului si a bazei lobului caudat pentru a se examina canalele biliare; inspectia si palparea nodulilor limfatici pancreatici;

f) inspectia vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici si mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali si caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici si mezenterici si, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;

g) inspectia vizuală si, dacă este necesar, palparea splinei;

h) inspectia vizuală a rinichilor si incizia, dacă este necesar, a rinichilor si a nodulilor limfatici renali;

i) inspectia vizuală a pleurei si a peritoneului;

j) inspectia vizuală a organelor genitale;

k) inspectia vizuală si, dacă este necesar, palparea si incizia mamelei, a nodulilor limfatici ai acesteia - supramamari. La vaci fiecare jumătate a mamelei trebuie să fie deschisă printr-o incizie longitudinală profundă până la sinusurile lactofore, iar nodulii limfatici ai mamelei trebuie să fie incizati, cu exceptia cazului în care glanda mamară este exclusă din consumul uman.

B. La bovinele sub vârsta de 6 săptămâni:

a) inspectia vizuală a capului si a gâtului. Nodulii limfatici retrofaringieni trebuie să fie incizati si examinati.

Cavitatea bucală si zona faringo-laringiană trebuie să fie inspectate, iar limba trebuie să fie palpată. Tonsilele trebuie să fie îndepărtate;

b) inspectia vizuală a pulmonilor, a traheei si a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronsici si mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali si mediastinali - trebuie să fie incizati si examinati. Traheea si ramificatiile principale ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul principal; aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt exclusi din consumul uman;

c) inspectia vizuală a pericardului si a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a se deschide ventriculele si a se sectiona septul interventricular;

d) inspectia vizuală a diafragmei;

e) inspectia vizuală a ficatului si a nodulilor limfatici hepatici si pancreatici - portali; palparea si, dacă este necesar, incizarea ficatului si a nodulilor limfatici ai acestuia;

f) inspectia vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici si mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali si caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici si mezenterici si, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;

g) inspectia vizuală si, dacă este necesar, palparea splinei;

h) inspectia vizuală a rinichilor; incizia, dacă este necesar, a rinichilor si a nodulilor limfatici renali;

i) inspectia vizuală a pleurei si a peritoneului;

j) inspectia vizuală si palparea regiunii ombilicale si a articulatiilor; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată si articulatiile deschise. Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.

C. La porcine:

a) inspectia vizuală a capului si a gâtului; nodulii limfatici submaxilari - mandibulari trebuie să fie examinati si incizati. Cavitatea bucală, vestibulul faringian si limba trebuie să fie inspectate vizual. Tonsilele trebuie să fie îndepărtate;

b) inspectia vizuală a pulmonilor, traheei si a esofagului;

palparea pulmonilor si a nodulilor limfatici bronhiali si mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali si mediastinali. Traheea si principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul lor principal; totusi aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt exclusi din consumul uman;

c) inspectia vizuală a pericardului si a cordului, inima fiind incizată pe lungime pentru a se deschide ventriculele si a se sectiona septul interventricular;

d) inspectia vizuală a diafragmei;

e) inspectia vizuală si palparea ficatului si a nodulilor limfatici hepatici si pancreatici - portali; palparea ficatului si a nodulilor limfatici ai acestuia;

f) inspectia vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici si mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali si caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici si mezenterici si, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;

g) inspectia vizuală si, dacă este necesar, palparea splinei;

h) inspectia vizuală a rinichilor si incizarea, dacă este necesar, a rinichilor si a nodulilor limfatici renali;

i) inspectia vizuală a pleurei si a peritoneului;

j) inspectia vizuală a organelor genitale;

k) inspectia vizuală a ugerului si a nodulilor limfatici supramamari; incizarea nodulilor limfatici supramamari la scroafă;

l) inspectia vizuală si palparea regiunii ombilicale si a articulatiilor la animalele tinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată si articulatiile deschise. Se examinează lichidul sinovial.

D. La ovine si caprine:

a) inspectia vizuală a capului după jupuire si, în caz de dubiu, examinarea gâtului, cavitătii bucale, limbii si a nodulilor limfatici retrofaringieni si parotidieni. Fără a aduce atingere conditiilor de sănătate a animalelor, aceste examinări nu sunt necesare dacă autoritatea veterinară competentă poate garanta că este exclus din consumul uman capul, incluzând limba si creierul;

b) inspectia vizuală a pulmonilor, traheei si a esofagului; palparea pulmonilor si a nodulilor limfatici bronhiali si mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali si mediastinali; în caz de dubiu, aceste organe si noduli limfatici trebuie să fie incizati si examinati;

c) inspectia vizuală a pericardului si a cordului; în caz de dubiu, cordul trebuie să fie incizat si examinat;

d) inspectia vizuală a diafragmei;

e) inspectia vizuală a ficatului si a nodulilor limfatici hepatici portali si pancreatici; palparea ficatului si a nodulilor limfatici ai acestuia; incizarea suprafetei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;

f) inspectia vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului si a nodulilor limfatici gastrici si mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali si caudali;

g) inspectia vizuală si, dacă este necesar, palparea splinei;

h) inspectia vizuală a rinichilor, incizarea, dacă este necesar, a rinichilor si a nodulilor limfatici renali;

i) inspectia vizuală a pleurei si a peritoneului;

j) inspectia vizuală a organelor genitale;

k) inspectia vizuală a mamelei si a nodulilor săi limfatici;

l) inspectia vizuală si palparea regiunii ombilicale si a articulatiilor la animalele tinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată si articulatiile deschise. Se examinează lichidul sinovial.

E. La solipede domestice:

a) inspectia vizuală a capului si, după detasarea limbii, a gâtului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni si parotidieni - retrofaringieni, mandibulari si parotidieni – trebuie să fie palpati si, dacă este necesar, incizati. Limba se degajează în prealabil pentru a permite inspectia detaliată a cavitătii bucale si a vestibulului faringian si trebuie să fie examinată vizual si prin palpare. Tonsilele trebuie să fie îndepărtate;

b) inspectia vizuală a pulmonilor, a traheei si a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronhiali si mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali si mediastinali - trebuie să fie palpati si, dacă este necesar, incizati.

Traheea si ramificatiile principale ale bronhiilor trebuie să fie deschise pe lungime, iar pulmonii se incizează în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul principal; totusi aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt exclusi din consumul uman;

c) inspectia vizuală a pericardului si a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a se deschide ventriculele si a se sectiona septul interventricular;

d) inspectia vizuală a diafragmei;

e) inspectia vizuală a ficatului si a nodulilor limfatici hepatici portali si pancreatici; palparea ficatului si a nodulilor săi limfatici; dacă este necesar, incizarea ficatului si a nodulilor limfatici hepatici si pancreatici;

f) inspectia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului si a nodulilor limfatici gastrici si mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali si caudali; incizarea, dacă este necesar, a nodulilor limfatici gastrici si mezenterici;

g) inspectia vizuală si, dacă este necesar, palparea splinei;

h) inspectia vizuală a rinichilor, palparea rinichilor si incizarea, dacă este necesar, a rinichilor si a nodulilor limfatici renali;

i) inspectia vizuală a pleurei si a peritoneului;

j) inspectia vizuală a organelor genitale ale armăsarilor si iepelor;

k) inspectia vizuală a mamelei si a nodulilor săi limfatici supramamari si, dacă este necesar, incizarea nodulilor limfatici supramamari;

l) inspectia vizuală si palparea regiunii ombilicale si a articulatiilor la animalele tinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată si articulatiile deschise;

m) toti caii suri sau albi trebuie să fie inspectati pentru melanoză si melanomatoză în musculatură si nodulii limfatici - limfonodulii subromboidali - de sub cartilajul scapular, prin sectionarea insertiei unei spete. Rinichii trebuie să fie scosi din capsule si examinati printr-o incizie largă pe toată lungimea lor.

F. În caz de dubiu, medicul veterinar oficial poate efectua si alte sectiuni si inspectii pe care le consideră necesare pentru a adopta o decizie finală. Atunci când medicul veterinar oficial constată că regulile de igienă stabilite în acest capitol sunt încălcate în mod evident sau că inspectia de sănătate este obstructionată, el trebuie să fie împuternicit să ia măsuri cu privire la folosirea utilajelor sau a spatiilor si să ia orice măsură necesară, mergând până la diminuarea ritmului productiei sau întreruperea procesului de productie.

G. Nodulii limfatici mentionati anterior, a căror incizie este obligatorie, se supun unor incizii multiple în felii cât mai subtiri care se examinează vizual pe ambele fete.

42. A. În plus medicul veterinar oficial trebuie să efectueze în mod sistematic:

1) investigatii privind cistercoza la suine: această investigatie trebuie să includă examinarea suprafetelor musculare vizibile, în special muschii coapsei, pilierii diafragmatici, muschii intercostali, a cordului, a limbii si a laringelui si, dacă este necesar, a peretelui abdominal si a muschilor psoasi după îndepărtarea tesutului gras;

2) investigatii pentru morvă la solipede printr-o examinare minutioasă a mucoasei traheei, laringelui, cavitătilor nazale, sinusurilor si ramificatiilor lor, după despicarea capului în plan median si excizia septului nazal;

3) carnea proaspătă de la suine si cabaline care contine muschi scheletici - muschi striati - trebuie să fie supusă examenului pentru decelarea Trichinellei spiralis.

Acest examen trebuie să fie efectuat în conformitate cu metode recunoscute din punct de vedere stiintific, în special metodele care sunt definite în legislatia comunitară sau în alte standarde internationale. Rezultatele trebuie să fie evaluate folosindu-se o metodă de referintă stabilită în concordantă cu procedura natională; siguranta metodei trebuie să fie cel putin la fel de mare ca cea trichineloscopică prevăzută la pct. 1 din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind examinarea pentru Trichinella spiralis a cărnii proaspete derivate de la animale domestice după importul din tări terte.

B. Rezultatele inspectiilor de sănătate ante-mortem si post-mortem se înregistrează de către medicul veterinar oficial si, atunci când sunt diagnosticate boli transmisibile la om la care se referă art. 7 din norma sanitară veterinară, sunt comunicate autoritătilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care provin animalele, precum si persoanei responsabile pentru efectivul respectiv.

 

CAPITOLUL IX

Conditii pentru carnea destinată transării

 

43. Transarea pieselor mai mici decât cele la care se referă art. 3 alin. (1) lit. A din norma sanitară veterinară, dezosarea, precum si transarea organelor sunt permise numai în unităti de transare autorizate.

44. Managerul unitătii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să faciliteze operatiunile pentru supravegherea unitătii si, în special, orice manoperă care este considerată necesară si trebuie să pună la dispozitia serviciului veterinar facilitătile necesare. În special, acesta trebuie să fie capabil ca, atunci când este solicitat, să informeze medicul veterinar oficial responsabil pentru supravegherea unitătii asupra originii animalelor sacrificate si provenientei cărnii.

45. Fără a aduce atingere cap. V pct. 19, carnea care nu îndeplineste cerintele art. 3 alin. (1) lit. B.b) din norma sanitară veterinară nu poate să fie adusă într-o unitate de transare autorizată, în afară de cazul în care este depozitată într-o zonă separată si se transează în alte spatii sau în timp diferit decât carnea care întruneste aceste conditii.

Medicul veterinar oficial trebuie, în orice moment, să aibă acces în toate spatiile de depozitare si de lucru pentru a se convinge că prevederile precedente sunt respectate cu strictete.

46. a) Carnea proaspătă trebuie să fie transportată în încăperile prevăzute la cap. III pct. 15 lit. b) în mod progresiv si după cum este necesar. Îndată ce aceasta este transată si ambalată corespunzător, carnea trebuie să fie transferată în spatiile de frig conform pct. 15 lit. a).

b) Carnea care intră într-o unitate de transare trebuie să fie controlată si, dacă este necesar, fasonată. În acest sens spatiul de lucru este prevăzut cu facilitătile corespunzătoare si cu iluminare adecvată.

c) În timpul transării, dezosării, preambalării si ambalării temperatura internă a cărnii trebuie să fie mentinută la un nivel constant de +7şC sau mai putin. În timpul transării temperatura în spatiul de transare nu trebuie să depăsească +12şC. În timpul portionării, preambalării si ambalării temperatura internă a ficatului trebuie să fie mentinută la un nivel constant de +3şC sau mai mic. În timpul transării, dezosării, portionării în bucăti mici, preambalării si ambalării temperatura ficatului, rinichilor si a capului trebuie să fie mentinută la un nivel constant de +3şC sau mai putin.

d) Prin derogare de la prevederile lit. a) si c), carnea poate fi transată atât timp cât este caldă. În acest caz carnea trebuie să fie transferată direct din spatiile abatorului în spatiul de transare. Pentru aceasta sala de transare si abatorul trebuie să facă parte din acelasi grup de clădiri si să fie suficient de apropiate pentru ca această carne să fie transferată printr-o singură operatiune, iar transarea trebuie să fie efectuată imediat după transfer. Imediat după transare si, eventual, după ambalare, carnea trebuie să fie transferată în spatiile de frig.

e) Transarea trebuie să se efectueze astfel încât să se evite orice contaminare a cărnii. Fragmentele de oase si cheagurile de sânge se îndepărtează. Carnea obtinută din transare si care nu este destinată consumului uman trebuie să fie colectată în spatiile, containerele sau în încăperile la care se referă pct. 4 lit. d) al cap. I.

 

CAPITOLUL X

Controlul de sănătate a cărnii transate si a cărnii depozitate

 

47. Unitătile de transare autorizate si depozitele frigorifice autorizate trebuie să fie supravegheate de un medic veterinar oficial.

48. Supravegherea efectuată de medicul veterinar oficial

trebuie să includă următoarele aspecte:

a) supravegherea intrărilor si iesirilor de carne proaspătă;

b) inspectia de sănătate a cărnii proaspete, efectuată în unitătile la care se referă pct. 47;

c) inspectia de sănătate a cărnii proaspete înainte de transare si când aceasta este livrată din unitătile la care se referă pct. 47;

d) supravegherea stării de igienă a spatiilor, utilajelor si ustensilelor prevăzute în cap. V, precum si a igienei personalului, incluzând echipamentul de lucru;

e) orice altă supraveghere pe care medicul veterinar oficial o consideră necesară pentru a se asigura respectarea prevederilor normei sanitare veterinare.

 

CAPITOLUL XI

Marcarea de sănătate

 

49. Marcarea de sănătate trebuie să fie efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial. În acest scop acesta trebuie să verifice:

a) marca de sănătate;

b) stampilele si materialul de ambalare, atunci când carnea este marcată asa cum se prevede în prezentul capitol.

50. Marca de sănătate trebuie să fie:

a) o marcă ovală de cel putin 6,5 cm lătime si cu o înăltime de 4,5 cm, ce poartă următoarele informatii în caractere perfect lizibile: în partea superioară, initialele tării exportatoare scrise cu litere de tipar, de exemplu: B - DK - D - EL - E - F - IRL - I - L - NL - P - UK - RSMK - AT - FI - SE - RO, urmate de numărul de autorizatie veterinară a unitătii; sau

b) o marcă ovală de cel putin 6,5 cm lătime si cu o înăltime de 4,5 cm, ce poartă următoarele informatii în caractere perfect lizibile:

1. în partea de sus, numele tării exportatoare, scris cu litere de tipar;

2. în centru, numărul de autorizatie veterinară a unitătii.

Literele trebuie să fie de cel putin 0,8 cm înăltime si cifrele de cel putin 1 cm înăltime. Dimensiunile si caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, iezilor si purcelusilor. Marca de sănătate poate să includă, în plus, numărul de identificare al medicului veterinar oficial care efectuează inspectia de sănătate a cărnii.

51. Carcasele trebuie să fie stampilate cu tus sau foc, conform pct. 50:

a) cele ce cântăresc mai mult de 65 kg trebuie să fie marcate pe fiecare semicarcasă, cel putin în următoarele locuri: fata externă a coapselor, zona lombară, spate, piept si spată;

b) carcasele de miel, ied si purcel trebuie să poarte cel putin două stampile, câte una pe fiecare parte a carcasei, pe spată si fata externă a pulpei;

c) celelalte carcase trebuie să fie marcate cel putin în patru locuri, pe spată si pe fata externă a pulpei.

Totusi în cazul carcaselor de miei, iezi si purcei grăsuni marca de sănătate se poate aplica si pe o etichetă sau plachetă, cu conditia ca aceasta să nu poată fi reutilizabilă.

52. Ficatul de bovine, porcine si solipede se marchează prin aplicarea unei stampile cu foc conform pct. 50, dacă este destinat unui alt stat membru al Uniunii Europene sau unei alte tări din cadrul Spatiului Economic European -SEE.

53. Toate celelalte subproduse proprii pentru consum uman trebuie să fie marcate imediat, conform pct. 50, fie direct pe produs, fie pe materialul de preambalare sau pe ambalaj. Marca de sănătate, în concordantă cu pct. 50, trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată pe preambalaj sau pe ambalaj ori imprimată pe acesta. Dacă preambalarea sau ambalarea are loc într-un abator, marca de sănătate trebuie să includă numărul de autorizatie veterinară a unitătii.

54. Ambalajul trebuie să fie întotdeauna marcat conform pct. 55.

55. Carnea transată ambalată si organele ambalate la care se referă pct. 52 si 53 trebuie să poarte o marcă de sănătate în concordantă cu pct. 50. Marca trebuie să includă numărul de autorizatie veterinară a unitătii de transare în locul celui al abatorului. Marca trebuie să fie aplicată pe eticheta fixată pe materialul de ambalare sau imprimată pe acesta, astfel încât aceasta să fie distrusă atunci când ambalajul este deschis. Se admite ca marca de sănătate să nu se distrugă în cazul în care deschiderea ambalajului presupune distrugerea acestuia. Totusi, atunci când carnea transată sau organele sunt preambalate, conform cap. XII pct. 62, eticheta la care se face referire anterior poate fi atasată pe preambalaj. În cazul organelor ambalate într-un abator, numărul indicat în marca de sănătate trebuie să fie numărul de autorizatie veterinară a respectivului abator. Această cerintă se aplică, de asemenea, si în cazul utilizării de europaleti care îndeplinesc cerintele cap. XII pct. 59 lit. b).

56. Atunci când carnea proaspătă este ambalată în bucăti comerciale destinate vânzării directe către consumator, se vor aplica prevederile pct. 53 si 55. Cerintele privind dimensiunile prevăzute la pct. 50 nu se aplică în acest caz. Dacă această carne este reambalată într-o altă unitate decât cea în care aceasta a fost prima dată preambalată, preambalajul trebuie să poarte marca de sănătate a unitătii de transare în care a fost prima dată preambalată, iar ambalajul trebuie să poarte marca de sănătate a centrului de ambalare.

57. Carnea de solipede si ambalajul acesteia trebuie să poarte o marcă de sănătate specială ce urmează a fi determinată în conformitate cu procedura natională.

58. Culorile utilizate pentru aplicarea mărcii de sănătate trebuie să fie cele enumerate în art. 2 alin. (8) din Norma sanitară veterinară privind culorile utilizate pentru marcarea alimentelor.

 

CAPITOLUL XII

Preambalarea si ambalarea cărnii proaspete

 

59. a) Ambalajele, de exemplu: cutiile de ambalare, cutiile din carton, trebuie să îndeplinească toate conditiile de igienă si, în special:

1. nu trebuie să altereze caracteristicile organoleptice ale cărnii;

2. nu trebuie să transmită cărnii substante dăunătoare sănătătii publice;

3. trebuie să fie destul de rezistente pentru a asigura o protectie efectivă a cărnii în timpul transportului si al manipulării. Lemnul nu poate fi folosit, cu exceptia cutiilor din lemn pentru carcasele de miel si ied, cu conditia să fie luate toate măsurile de precautie pentru a se preveni contactul dintre carne si ambalaj, în eventualitatea deteriorării acestuia.

b) Ambalajele nu pot fi reutilizate, în afară de cazul când acestea sunt confectionate din materiale rezistente la coroziune care sunt usor de spălat si dezinfectat, iar înaintea reutilizării au fost igienizate.

60. Atunci când carnea proaspătă transată sau organele sunt preambalate, această operatiune trebuie să fie efectuată imediat după transare, cu respectarea cerintelor de igienă. Cu exceptia bucătilor de slănină de porc si a osânzei, carnea transată si organele trebuie, în toate cazurile, să fie preambalate, cu exceptia cazului în care sunt suspendate pe durata transportului. Materialele folosite pentru preambalare trebuie să fie transparente si incolore si trebuie, de asemenea, să îndeplinească conditiile prevăzute la pct. 59 lit. a) pct. 1 si 2; acestea nu pot fi reutilizate.

Se poate acorda derogare de la această prevedere în cazul cărnii congelate destinate utilizării ca materie primă pentru produsele la care se referă Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate ce reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. În cazul în care ficatul, rinichii si cordul sunt destinate comertului sau sunt importate, fiecare organ complet trebuie preambalat separat.

61. Carnea preambalată trebuie să fie ambalată.

62. Totusi, când materialul de preambalare îndeplineste toate conditiile de protectie si de ambalare, nu este nevoie să fie transparent si incolor. Europaletii pot, de asemenea, să fie utilizati ca un al doilea container, cu conditia îndeplinirii celorlalte cerinte prevăzute la pct. 59.

63. Operatiunile de transare, dezosare, preambalare si ambalare pot avea loc în acelasi spatiu în următoarele conditii:

a) spatiul trebuie să fie suficient de mare si astfel amenajat încât să fie asigurată igiena operatiunilor;

b) materialele de preambalare si ambalare trebuie să fie incluse imediat după fabricarea lor într-un învelis protector ermetic închis, care le protejează pe durata transportului împotriva oricăror deteriorări, iar în unitatea de destinatie trebuie să fie depozitate în conditii igienice într-un spatiu separat;

c) spatiile pentru depozitarea materialelor de preambalare si ambalare trebuie să fie protejate împotriva prafului si dăunătorilor si să nu aibă nici o legătură aeriană cu spatiile care contin substante ce ar putea contamina carnea proaspătă. Materialele de preambalare si ambalare nu trebuie să fie depozitate direct pe paviment;

d) ambalajele trebuie să se asambleze, cu respectarea conditiilor de igienă, în spatii special destinate acestui scop, înaintea introducerii lor în spatiile de lucru;

e) ambalajele trebuie introduse în spatiile de lucru, cu respectarea conditiilor de igienă, si utilizate fără întârziere.

Acestea nu trebuie să fie manevrate de către personalul ce manipulează carnea proaspătă;

f) imediat după ambalare carnea trebuie să fie depozitată în spatiile de depozitare.

Carnea proaspătă poate, de asemenea, să fie ambalată în sala de transare, cu conditia ca europaletii să întrunească cerintele pct. 59 lit. b) si să fie curătati si dezinfectati înainte de a fi adusi în încăperea de transare.

64. Ambalajul la care se referă prezentul capitol poate contine numai carne transată de la aceeasi specie de animale, cu exceptia cazului când se comercializează sub formă portionată si este destinată vânzării directe către consumator.

 

CAPITOLUL XIII

Certificatul de sănătate

 

65. Originalul certificatului de sănătate trebuie să însotească carnea în timpul transportului către locul de destinatie si trebuie să fie emis de un medic veterinar oficial în momentul încărcării. Certificatul de sănătate trebuie să corespundă în formă si continut modelului din anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară si să fie redactat în limba română si în limba sau limbile oficiale ale locului de destinatie. Acesta trebuie să fie întocmit într-o singură filă care poate contine mai multe pagini.

 

CAPITOLUL XIV

Depozitarea

 

66. a) Carnea proaspătă trebuie să fie răcită imediat după inspectia post-mortem si mentinută la o temperatură internă constantă de cel mult +7şC pentru carcase si piese, iar pentru organe, de +3şC.

b) Pot fi acordate de către autoritatea veterinară competentă derogări de la această conditie pentru motive tehnice referitoare la maturarea cărnii, de la caz la caz, pentru transportul cărnii la unitătile de transare sau măcelării, situate în imediata vecinătate a abatorului, cu conditia ca un astfel de transport să nu ia mai mult de două ore.

c) Carnea proaspătă destinată congelării trebuie să provină direct dintr-un abator autorizat sau dintr-o unitate de transare autorizată.

d) Congelarea cărnii proaspete poate fi realizată numai în spatiile unitătii în care a fost obtinută sau transată ori într-un depozit frigorific autorizat, amenajat si dotat în acest scop. Când sunt destinate congelării, bucătile la care se referă art. 3 alin. (1) lit. A din norma sanitară veterinară, portiunile la care se referă pct. 63 si organele trebuie să fie congelate fără întârziere, în afară de cazul în care este necesară maturarea lor din motive de sănătate. În acest ultim caz acestea trebuie să fie congelate imediat după maturare.

e) Carcasele, semicarcasele, semicarcasele tăiate în cel mult trei bucăti si sferturile de carcasă destinate congelării trebuie să fie congelate fără întârziere, după o perioadă de stabilizare.

f) Carnea destinată congelării trebuie să fie congelată fără întârziere, după transare.

g) Carnea congelată trebuie să atingă o temperatură internă de -12şC sau mai scăzută, iar apoi nu poate fi depozitată la o temperatură mai mare.

h) Carnea proaspătă care a suferit un proces de congelare trebuie să aibă inscriptionate luna si anul când a fost congelată.

67. Nici un alt produs care poate afecta starea de igienă a cărnii sau care poate să o contamineze nu poate fi depozitat în spatiile la care se referă pct. 16 si 17, în afara cazului în care carnea este ambalată si depozitată separat.

68. Temperatura de depozitare în spatiile la care se referă pct. 16 si 17 trebuie să fie înregistrată.

 

CAPITOLUL XV

Transportul

 

69. a) Carnea proaspătă trebuie să fie transportată cu mijloace de transport prevăzute cu un sistem de închidere ermetică sau, în cazul cărnii proaspete importate în conformitate cu Norma sanitară veterinară stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intră în România din tări terte sau al cărnii proaspete ce tranzitează teritoriul unei tări terte, cu mijloace de transport sigilate, proiectate si echipate în asa fel încât temperaturile specificate în cap. XIV să fie mentinute pe durata transportului.

b) Prin derogare de la prevederile lit. a), carcasele, semicarcasele, semicarcasele transate în cel mult trei bucăti si sferturile de carcasă pot fi transportate la temperaturi mai mari decât cele stabilite în cap. XIV, în conditii care urmează a fi stabilite de autoritatea veterinară centrală, în conformitate cu procedura natională.

70. Mijloacele de transport pentru carne trebuie să întrunească următoarele conditii:

a) peretii interni sau orice altă suprafată care poate veni în contact cu carnea trebuie să fie din material rezistent la coroziune care să nu afecteze caracteristicile organoleptice ale cărnii sau să nu facă această carne dăunătoare pentru sănătatea publică; aceste suprafete trebuie să fie netede si usor de curătat si de dezinfectat;

b) să fie prevăzute cu dispozitive eficiente pentru protejarea cărnii împotriva insectelor si prafului si să fie etanse pentru a se evita scurgerea lichidelor;

c) pentru transportul carcaselor, al semicarcaselor, al semicarcaselor transate în cel mult trei bucăti, al sferturilor compensate si al cărnii transate neambalate, acestea trebuie să fie echipate cu cârlige necorodabile pentru suspendarea cărnii, fixate la o astfel de înăltime încât carnea să nu poată atinge pardoseala. Această prevedere nu se aplică la carnea congelată ambalată în conditii igienice;

d) în cazul transportului pe calea aerului nu sunt necesare dispozitive pentru suspendarea cărnii, cu conditia să fie prevăzute facilităti adecvate si rezistente la coroziune pentru încărcarea, păstrarea si descărcarea în conditii igienice.

71. Mijloacele de transport pentru carne nu pot fi utilizate în nici un caz pentru transportul animalelor vii sau al oricărui produs susceptibil de a afecta sau a contamina carnea.

72. Nici un alt produs susceptibil de a afecta starea de igienă a cărnii sau de a o contamina nu poate fi transportat în acelasi mijloc de transport cu aceasta, în afară de cazul când sunt luate măsuri adecvate de precautie.

Carnea ambalată trebuie să fie transportată în mijloace de transport diferite de cele ce transportă carnea neambalată, cu exceptia cazului când în acelasi mijloc de transport se asigură o separare fizică adecvată pentru a se proteja carnea neambalată de carnea ambalată. În plus stomacurile nu pot să fie transportate împreună cu carnea, dacă nu sunt opărite sau curătate, si nici capetele si picioarele, dacă nu sunt jupuite sau opărite si depilate.

73. Carnea proaspătă nu poate fi transportată în mijloace de transport sau în containere neigienizate si nedezinfectate.

74. Carcasele, semicarcasele, sferturile de carcase si semicarcasele transate în cel mult trei bucăti întregi, cu exceptia cărnii congelate ambalate cu respectarea conditiilor de igienă, trebuie să fie transportate suspendate, cu exceptia transportului aerian, mentionat la pct. 70 lit. d).

Portiunile de carcase tăiate în alte dimensiuni decât cele mentionate, precum si organele trebuie să fie suspendate sau asezate pe suporturi, dacă nu au fost ambalate sau introduse în containere rezistente la coroziune. Suporturile, materialele de ambalare sau containerele trebuie să res-

pecte cerintele de igienă si, în special, în cazul ambalajelor, prevederile normei sanitare veterinare. Viscerele trebuie întotdeauna să fie transportate în ambalaje etanse, impermeabile si rezistente la grăsimi, care pot fi reutilizate numai după curătare si dezinfectare.

75. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure înainte de expediere că vehiculele pentru transport si conditiile de încărcare întrunesc cerintele de igienă prevăzute în prezentul capitol.

 

ANEXA Nr. 2

la norma sanitară veterinară

 

CAPITOLUL I

Conditiile generale pentru autorizarea unitătilor

de capacitate mică

 

Unitătile de capacitate mică trebuie să dispună cel putin de:

1. în spatiile în care este produsă si prelucrată carnea proaspătă:

a) paviment din materiale impermeabile, usor de spălat si de dezinfectat, rezistent, nealunecos, cu pantă declivă care să faciliteze drenarea apei; apa reziduală trebuie să fie dirijată spre sifoane de pardoseală cu clopot, prevăzute cu grătare pentru evitarea mirosurilor;

b) pereti netezi, rezistenti, impermeabili, acoperiti cu material lavabil de culoare deschisă până la înăltimea de cel putin 2 metri si de cel putin 3 metri în spatiile de tăiere;

c) usi din materiale rezistente la coroziune, usor lavabile si inodore. Atunci când carnea este depozitată în unitatea respectivă, aceasta trebuie să aibă spatii de depozitare care întrunesc conditiile sus-mentionate;

d) materiale de izolare rezistente si inodore;

e) ventilatie adecvată si, dacă este necesar, o bună evacuare a aburilor;

f) iluminare corespunzătoare naturală sau artificială care nu modifică culorile;

2. a) cât mai aproape de punctele de lucru, un număr suficient de facilităti pentru spălarea si dezinfectarea mâinilor si a ustensilelor cu apă caldă. Pentru spălarea mâinilor aceste facilităti trebuie să aibă apă caldă si rece sau apă premixată la o temperatură adecvată, produse pentru curătarea si dezinfectarea mâinilor, precum si mijloace igienice de uscare a mâinilor;

b) dispozitive de sterilizare a ustensilelor, amplasate în punctele de lucru sau într-un spatiu alăturat, dotate cu apă caldă la cel putin +82şC;

3. dispozitive de protectie eficientă contra animalelor dăunătoare, montate la toate comunicările cu exteriorul;

4. a) instrumente si utilaje de lucru, precum: mese de transare, mese cu suprafete de transare detasabile, containere, benzi transportoare si ferăstraie, confectionate din material rezistent la coroziune care să nu modifice caracteristicile cărnii, usor de spălat si de dezinfectat. Este interzisă utilizarea lemnului;

b) utilaje si instalatii rezistente la coroziune care îndeplinesc conditiile de igienă pentru:

1. manipularea cărnii;

2. containerele de depozitare a cărnii, astfel încât nici carnea, nici containerele să nu vină în contact direct cu pavimentele sau cu peretii;

c) containere speciale etanse, din material necorodabil, cu capac si sistem de închidere - lacăt - pentru colectarea cărnii improprii pentru consumul uman si care să nu permită sustragerea cărnii de către persoane neautorizate; această carne trebuie să fie evacuată sau distrusă la sfârsitul fiecărei zile de lucru;

5. instalatii pentru refrigerare pentru a asigura temperatura internă a cărnii prevăzută în norma sanitară veterinară.

Aceste instalatii trebuie să fie prevăzute cu un sistem de drenare a apei de condensare spre canalizare, fără pericol de contaminare a cărnii;

6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune si în cantitate suficientă, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman. Totusi folosirea apei industriale este autorizată, în cazuri exceptionale, pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor si pentru răcirea instalatiilor de refrigerare, cu conditia ca tubulatura instalată în acest scop să excludă utilizarea acestei ape în alte scopuri si să nu prezinte nici un risc de contaminare pentru carnea proaspătă. Conductele de apă nepotabilă trebuie să se distingă clar de cele utilizate pentru apa potabilă;

7. sistem de asigurare cu apă potabilă caldă, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman;

8. sistem pentru evacuarea în conditii igienice a apei reziduale;

9. cel putin un spălător pentru mâini si toalete cu jet de apă. Acestea din urmă nu trebuie să se deschidă direct în spatiile de lucru. Spălătorul trebuie să fie prevăzut cu apă curentă caldă si rece sau apă premixată la o temperatură corespunzătoare, materiale igienice pentru spălarea si dezinfectarea mâinilor si mijloace igienice de uscare a mâinilor. Spălătorul trebuie să fie amplasat lângă toalete.

 

CAPITOLUL II

Conditiile speciale pentru autorizarea abatoarelor de capacitate mică

 

10. Pe lângă conditiile generale, abatoarele de capacitate mică trebuie să aibă cel putin:

a) adăpost suficient de mare pentru animalele care sunt cazate peste noapte în incinta abatorului;

b) spatiu de tăiere si, având în vedere operatiunile efectuate în timpul tăierii, spatii pentru derularea unor astfel de activităti, suficient de mari pentru ca activitatea efectuată să se realizeze în conditii de igienă;

c) spatiu net separat, distinct, destinat pentru asomare si sângerare;

d) în spatiul de tăiere, pereti lavabili până la înăltimea de cel putin 3 metri sau până la tavan. În timpul tăierii trebuie să se asigure evacuarea eficientă a aburului;

e) dispozitiv de asomare care să asigure o asomare eficientă, sistem de ridicare si agătare a animalului în vederea prelucrării în conditii de igienă. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie să vină în contact cu pavimentul în timpul prelucrării;

f) spatiu pentru refrigerare cu o capacitate suficientă, corelată cu specia si mărimea animalelor tăiate, cu spatiu separat destinat depozitării carcaselor confiscate, cu exceptia cazurilor în care sunt imediat expediate sub control oficial la o unitate specializată pentru examene suplimentare.

11. În spatiul de tăiere se interzic golirea stomacurilor si intestinelor, precum si depozitarea pieilor, coarnelor, ongloanelor si părului de porcine. În spatiul de tăiere stomacurile si intestinele pot fi curătate în perioade diferite de perioadele de sacrificare.

12. Dacă continutul tractusului digestiv nu poate fi evacuat din incinta abatorului în fiecare zi, acesta trebuie să fie depozitat într-un loc total separat.

13. Animalele aduse în spatiile de tăiere trebuie să fie imediat asomate si tăiate.

14. Animalele bolnave sau suspecte nu trebuie să fie tăiate în unitatea respectivă, cu exceptia cazului în care a fost acordată o derogare de către autoritatea veterinară competentă. Când această derogare este acordată, tăierea trebuie să fie realizată sub supravegherea autoritătii veterinare competente si trebuie să fie luate măsuri pentru a preveni contaminarea; spatiile trebuie să fie curătate si dezinfectate în mod special, sub supraveghere oficială, înainte de a fi reutilizate.

15. Abatoarele trebuie să fie prevăzute cu spatii special amenajate si dotate cu posibilităti de închidere sub cheie, la dispozitia serviciului veterinar, pentru utilizare exclusivă.

 

ANEXA Nr. 3

la norma sanitară veterinară

 

Calificarea profesională a personalului auxiliar

 

1. Numai candidatii care dovedesc că au urmat un curs teoretic sunt eligibili pentru testul la care se referă art. 10 alin. (4) din norma sanitară veterinară. Cursul trebuie să includă practică de laborator, să fie autorizat de autoritatea veterinară centrală privind subiectele la care se referă pct. 3 lit. a), să se desfăsoare pe parcursul a cel putin 400 de ore, iar personalul auxiliar respectiv să fi fost instruit practic sub supravegherea unui medic veterinar oficial pentru o perioadă de cel putin 200 de ore. Instruirea practică trebuie să aibă loc în abatoare, unităti de transare, depozite frigorifice si în alte unităti care prelucrează carnea proaspătă.

2. Personalul auxiliar care îndeplineste conditiile prevăzute în anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate ce reglementează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă de pasăre poate urma un curs de instruire în care partea teoretică să fie redusă la 200 de ore.

3. Testul la care se referă art. 9 din norma sanitară veterinară va consta dintr-o parte teoretică si o parte practică, ce trebuie să cuprindă următoarele aspecte:

a) partea teoretică:

1. cunostinte de bază de anatomie si fiziologie a speciilor de animale destinate tăierii;

2. cunostinte de bază de patologie a animalelor destinate tăierii;

3. cunostinte de bază de anatomie patologică a animalelor destinate tăierii;

4. cunostinte de bază de igienă si, în special, de igienă industrială, de igienă la tăiere, transare si depozitare si de igienă a muncii;

5. cunostinte privind metodele si procedurile de tăiere, inspectie, prelucrare, preambalare, ambalare si de transport al cărnii proaspete;

6. cunostinte cu privire la legislatia sanitară veterinară în vigoare, precum si cu privire la prevederile administrative referitoare la activitatea pe care o desfăsoară;

7. proceduri de prelevare a probelor;

b) partea practică:

1. inspectia si evaluarea animalelor destinate tăierii;

2. determinarea speciei prin examinarea părtilor tipice ale animalului;

3. identificarea părtilor animalului tăiat, la care au survenit modificări, si comentarii asupra celor întâlnite;

4. inspectia post-mortem în abator;

5. controlul igienei;

6. prelevarea de probe.

 

ANEXA Nr. 4*)

la norma sanitară veterinară

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a