MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 468 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 1 iulie 2003

SUMAR

LEGI SI DECRETE

281. - Lege privind modificarea si completarea Codului de procedurã penalã si a unor legi speciale

410. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea si completarea Codului de procedurã penalã si a unor legi speciale

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind modificarea si completarea Codului de procedurã penalã si a unor legi speciale

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. I. - Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 5, alineatele 2-4 vor avea urmãtorul cuprins:

“Nici o persoanã nu poate fi retinutã, arestatã sau privatã de libertate în alt mod si nici nu poate fi supusã vreunei forme de restrângere a libertãtii decât în cazurile si conditiile prevãzute de lege.

Dacã cel împotriva cãruia s-a luat mãsura arestãrii preventive sau s-a dispus internarea medicalã ori o mãsurã de restrângere a libertãtii considerã cã aceasta este ilegalã, are dreptul, în tot cursul procesului penal, sã se adreseze instantei competente, potrivit legii.

Orice persoanã care a fost, în cursul procesului penal, privatã de libertate sau cãreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în conditiile prevãzute de lege.”

2. Dupã articolul 5¹ se introduce articolul 5² cu urmãtorul cuprins:

“Prezumtia de nevinovãtie

Art. 5². - Orice persoanã este consideratã nevinovatã pânã la stabilirea vinovãtiei sale printr-o hotãrâre penalã definitivã.”

3. La articolul 6, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Organele judiciare au obligatia sã-l încunostinteze, de îndatã si mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridicã a acesteia si sã-i asigure posibilitatea pregãtirii si exercitãrii apãrãrii.”

4. Articolul 7 va avea urmãtorul cuprins:

Limba în care se desfãsoarã procesul

“Art. 7. - În procesul penal procedura judiciarã se desfãsoarã în limba românã.

În fata organelor judiciare se asigurã pãrtilor si altor persoane chemate în proces folopenal sirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba românã.”

5. Articolul 8 va avea urmãtorul cuprins:

“Folosirea limbii oficiale prin interpret

Art. 8. - Pãrtilor care nu vorbesc sau nu înteleg limba românã ori nu se pot exprima li se asigurã, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostintã de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii în instantã, prin interpret.”

6. La articolul 10 alineatul 1, dupã litera i) se introduce litera i¹) cu urmãtorul cuprins:

i¹) existã o cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege;”

7. La articolul 13, denumirea marginalã si alineatele 1 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plângerii prealabile ori de existentã a unei cauze de nepedepsire

Art. 13. - În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plângerii prealabile, precum si în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Dacã nu se constatã vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmãririi penale, cu exceptia cazurilor prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. i) si i1), iar instanta de judecatã pronuntã încetarea procesului penal.”

8. La articolul 14, dupã alineatul 4 se introduce alineatul 5 cu urmãtorul cuprins:

“Actiunea civilã poate avea ca obiect si tragerea la rãspundere civilã pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.”

9. Articolul 17 va avea urmãtorul cuprins:

“Exercitarea din oficiu a actiunii civile

Art. 17. - Actiunea civilã se porneste si se exercitã si din oficiu, când cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsã.

În acest scop, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã va cere persoanei vãtãmate ca, prin reprezentantul sãu legal, ori, dupã caz, persoanei care îi încuviinteazã actele, sã prezinte situatia cu privire la întinderea pagubei materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.

Instanta este obligatã sã se pronunte din oficiu asupra reparãrii pagubei si a daunelor morale, chiar dacã persoana vãtãmatã nu este constituitã parte civilã.”

10. La articolul 18, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Când cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsã, procurorul, când participã la judecatã, este obligat sã sustinã interesele civile ale acesteia, chiar dacã nu este constituitã parte civilã.”

11. La articolul 19, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 19. - Persoana vãtãmatã care nu s-a constituit parte civilã în procesul penal poate introduce la instanta

civilã actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune.”

12. La articolul 20, alineatele 2 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“În cazurile în care actiunea civilã a fost exercitatã din oficiu, dacã se constatã din probe noi cã paguba si dau-

nele morale nu au fost integral reparate, diferenta poate fi cerutã pe calea unei actiuni la instanta civilã.

De asemenea, persoana vãtãmatã se poate adresa cu actiune la instanta civilã pentru repararea pagubelor mate-

riale si a daunelor morale care s-au nãscut ori s-au descoperit dupã pronuntarea hotãrârii penale de prima instantã.”

13. La articolul 25 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“Judecãtoria solutioneazã si alte cazuri anume prevãzute de lege.”

14. Articolul 26 va avea urmãtorul cuprins:

“Competenta tribunalului militar

Art. 26. - Tribunalul militar:

1. judecã în primã instantã:

a) infractiunile prevãzute în art. 331-352 din Codul penal, precum si alte infractiuni sãvârsite în legãturã cu îndatoririle de serviciu, comise de militari pânã la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date în competenta altor instante;

b) infractiunile prevãzute de Codul penal în art. 348-354, sãvârsite de civili;

2. judecã si solutioneazã si alte cauze anume prevãzute de lege.”

15. La articolul 27, punctul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“4. solutioneazã conflictele de competentã ivite între judecãtoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevãzute de lege.”

16. Articolul 28 va avea urmãtorul cuprins:

“Competenta tribunalului militar teritorial

Art. 28. - Tribunalul militar teritorial:

1. judecã în primã instantã:

a) infractiunile mentionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e), sãvârsite în legãturã cu îndatoririle de serviciu, de militari pânã la gradul de colonel inclusiv;

b) alte infractiuni date prin lege în competenta sa;

2. ca instantã de apel, judecã apelurile împotriva hotãrârilor pronuntate în primã instantã de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instantã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum si în alte cazuri anume prevãzute de lege;

4. solutioneazã conflictele de competentã ivite între tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevãzute de lege.”

17. La articolul 281 punctul 1, litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) infractiunile sãvârsite de judecãtorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene, precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;”

18. La articolul 281 punctul 1, literele e) si f) se abrogã.

19. La articolul 281, punctul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“4. solutioneazã conflictele de competentã ivite între tribunale sau între judecãtorii si tribunale din circumscriptia sa ori între judecãtorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate în circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevãzute de lege.”

20. La articolul 281, dupã punctul 4 se introduce punctul 5 cu urmãtorul cuprins:

“5. solutioneazã cererile prin care s-a solicitat extrãdarea sau transferul persoanelor condamnate în strãinãtate.”

21. La articolul 282, punctul 1 litera a) si punctul 4 vor avea urmãtorul cuprins:

“a) infractiunile prevãzute de Codul penal în art. 155-173 si art. 356-361, sãvârsite de militari;

4. solutioneazã conflictele de competentã ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competentã a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevãzute de lege.”

22. La articolul 29 punctul 1, literele c), d) si f) vor avea urmãtorul cuprins:

“c) infractiunile sãvârsite de judecãtorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecãtorii si procurorii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;

d) infractiunile sãvârsite de maresali, amirali, generali si chestori;

f) infractiunile sãvârsite de judecãtorii si magistratii asistenti de la Curtea Supremã de Justitie, de judecãtorii de la curtile de apel si Curtea Militarã de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;”

23. La articolul 29 punctul 2, litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) recursurile împotriva hotãrârilor penale pronuntate, în primã instantã, de sectia penalã a Curtii Supreme de Justitie, precum si alte cazuri prevãzute de lege;”

24. La articolul 29 punctul 5, dupã litera c) se introduce litera d) cu urmãtorul cuprins:

“d) alte cazuri anume prevãzute de lege.”

25. La articolul 30, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Când urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justitie sau de cãtre parchetele de pe lângã curtile de apel ori de pe lângã tribunale sau de cãtre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste cãreia dintre instantele prevãzute în alin. 1 îi revine competenta de a judeca, tinând seama ca, în raport cu împrejurãrile cauzei, sã fie asiguratã buna desfãsurare a procesului penal.”

26. La articolul 31, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 31. - Infractiunile sãvârsite în afara teritoriului tãrii se judecã, dupã caz, de cãtre instantele civile sau militare în a cãror circumscriptie îsi are domiciliul sau locuieste fãptuitorul. Dacã acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste în România, iar fapta este de competenta judecãtoriei, se judecã de Judecãtoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanta competentã dupã materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afarã de cazul când prin lege se dispune altfel.”

27. La articolul 35, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Dacã instanta civilã este superioarã în grad, competenta revine instantei militare echivalente în grad cu instanta civilã. Dacã instanta civilã superioarã este Curtea Supremã de Justitie, competenta revine acesteia.”

28. La articolul 40, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 40. - Când competenta instantei este determinatã de calitatea inculpatului, instanta rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legãturã cu atributiile de serviciu ale fãptuitorului;

b) s-a dat o hotãrâre în primã instantã.”

29. La articolul 45, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 11 si 12 cu urmãtorul cuprins:

“Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplicã în cazul în care scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale a fost dispusã de un procuror militar.

Declinarea de competentã se dispune prin ordonantã.”

30. La articolul 48, litera a) va avea urmãtorul cuprins:

“a) a pus în miscare actiunea penalã, a emis mandatul de arestare preventivã provizorie ori a dispus trimiterea în judecatã sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanta de judecatã;”

31. Articolul 49 va avea urmãtoarea denumire marginalã:

“Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penalã, a magistratului-asistent si a grefierului”

32. La articolul 49, alineatele 1-3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 49. - Dispozitiile art. 46 se aplicã procurorului si magistratului-asistent sau, dupã caz, grefierului de sedintã, când cauza de incompatibilitate existã între ei sau între vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecatã.

Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevãzute în art. 48 lit. b)-d) se aplicã procurorului, persoanei care efectueazã cercetarea penalã, magistratului-asistent si grefierului de sedintã.

Procurorul care a pus în miscare actiunea penalã, a emis mandat de arestare sau a dispus trimiterea în judecatã nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecãtor la solutionarea cauzei în primã instantã nu poate pune concluzii la judecarea ei în cãile de atac.”

33. La articolul 52, alineatele 1 si 5 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 52. - Abtinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneazã de un alt complet, în sedintã secretã, fãrã participarea celui ce declarã cã se abtine sau care este recuzat.

Abtinerea sau recuzarea care priveste întreaga instantã trebuie sã cuprindã indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor si se solutioneazã de instanta ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când gãseste întemeiatã abtinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instantã egalã în grad cu instanta în fata cãreia s-a produs abtinerea sau recuzarea.”

34. La articolul 52, dupã alineatul 5 se introduce alineatul 5¹ cu urmãtorul cuprins:

“În cauzele în care sunt inculpati arestati preventiv, când se recuzã întreaga instantã, instanta ierarhic superioarã competentã sã solutioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunta asupra recuzãrii, dispune cu privire la arestarea preventivã în conditiile prevãzute de lege.”

35. La articolul 52, dupã alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu urmãtorul cuprins:

“Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronuntãrii, si dosarul se înainteazã, de îndatã, instantei de recurs. Recursul se judecã în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea pãrtilor.”

36. La articolul 53, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 53. - În cursul urmãririi penale, asupra abtinerii sau recuzãrii persoanei care efectueazã cercetarea penalã ori a procurorului se pronuntã procurorul care supravegheazã cercetarea penalã sau procurorul ierarhic superior.”

37. La articolul 56, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Cererea fãcutã de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie suspendã de drept judecarea cauzei.”

38. La articolul 63, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Probele nu au valoare mai dinainte stabilitã. Aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanta de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate, în scopul aflãrii adevãrului.”

39. La articolul 64 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“Mijloacele de probã obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.”

40. La articolul 66, denumirea marginalã si alineatul 1 vor avea urmãtorul cuprins:
”Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor

Art. 66. - Învinuitul sau inculpatul beneficiazã de prezumtia de nevinovãtie si nu este obligat sã-si dovedeascã nevinovãtia.”

41. La articolul 70, alineatele 2 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostintã fapta care formeazã obiectul cauzei, dreptul de a avea un apãrãtor, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atrãgându-i-se totodatã atentia cã ceea ce declarã poate fi folosit si împotriva sa. Dacã învinuitul sau inculpatul dã o declaratie, i se pune în vedere sã declare tot ce stie cu privire la faptã si la învinuirea ce i se aduce în legãturã cu aceasta.

Dacã învinuitul sau inculpatul consimte sã dea o declaratie, organul de urmãrire penalã, înainte de a-l asculta, îi cere sã dea o declaratie, scrisã personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.”

42. La articolul 73, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 73. - Declaratiile învinuitului sau inculpatului se consemneazã în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodatã, ora începerii si ora încheierii ascultãrii învinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisã se citeste acestuia, iar dacã cere, i se dã sã o citeascã. Când este de acord cu continutul ei, o semneazã pe fiecare paginã si la sfârsit.”

43. Articolul 74 va avea urmãtorul cuprins:

“Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se aflã

Art. 74. - Ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se gãseste în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã procedeazã la ascultarea acestuia la locul unde se aflã, cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.”

44. La articolul 76, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Înainte de ascultare, persoanei vãtãmate i se pune în vedere cã poate participa în proces ca parte vãtãmatã, iar dacã a suferit o pagubã materialã sau o daunã moralã, cã se poate constitui parte civilã. De asemenea, i se atrage atentia cã declaratia de participare în proces ca parte vãtãmatã sau de constituire ca parte civilã se poate face în tot cursul urmãririi penale, iar în fata primei instante de judecatã, pânã la citirea actului de sesizare.”

45. Dupã articolul 86 se introduc articolele 86¹-86⁵ cu urmãtorul cuprins:

“Protectia datelor de identificare a martorului

Art. 86¹. - Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãtii reale a martorului sau a localitãtii acestuia de domiciliu ori de resedintã ar fi periclitatã viata, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinta sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în fata organului judiciar.

Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãtii de instantã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãtite.

Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instantei, într-un loc special, în plic sigilat, în conditii de maximã sigurantã. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum si de cel care a dispus mãsura.

Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în conditii de strictã confidentialitate.

În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonantã sau, dupã caz, instanta, prin încheiere, a constatat cã a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protectie a martorului.

Declaratiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 862 alin. 5, precum si declaratia martorului, consemnatã în cursul judecãtii si semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecatã, potrivit art. 862 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã.

Pot fi audiati ca martori cãrora li s-a atribuit o altã identitate si investigatorii sub acoperire.

Dispozitiile prevãzute în alin. 1-6 se aplicã si expertilor.

Modalitãti speciale de ascultare a martorului

Art. 86². - În situatiile prevãzute în art. 861, dacã existã mijloace tehnice corespunzãtoare, procurorul sau, dupã caz, instanta poate admite ca martorul sã fie ascultat fãrã a fi prezent fizic la locul unde se aflã organul de urmãrire penalã sau în sala în care se desfãsoarã sedinta de judecatã, prin intermediul mijloacelor tehnice prevãzute în alineatele urmãtoare.

Luarea declaratiei martorului, în conditiile arãtate în alin. 1, se face în prezenta procurorului.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel încât sã nu poatã fi recunoscut.

Declaratia martorului ascultat, în conditiile arãtate în alin. 1 si 2, se înregistreazã prin mijloace tehnice video si audio si se redã integral în formã scrisã.

În cursul urmãririi penale, se întocmeste un proces-verbal în care se redã cu exactitate declaratia martorului si acesta se semneazã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de organul de urmãrire penalã si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisã, va fi semnatã si de acesta si va fi pãstratã în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în conditii de maximã sigurantã.

În cursul judecãtii, declaratia martorului va fi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecatã. Declaratia martorului, transcrisã, va fi semnatã si de martor, fiind pãstratã în dosarul depus la instantã, în conditiile prevãzute în alin. 5.

Casetele video si audio pe care a fost înregistratã declaratia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, dupã caz, al instantei de judecatã în fata cãreia s-a fãcut declaratia, se pãstreazã în conditiile prevãzute în alin. 5. Casetele video si audio înregistrate în cursul urmãririi penale vor fi înaintate la terminarea urmãririi penale instantei competente, împreunã cu dosarul cauzei, si vor fi pãstrate în aceleasi conditii.

Dispozitiile art. 78, 85 si ale art. 86 alin. 1 si 2 se aplicã în mod corespunzãtor.

Verificãri privind mijloacele de ascultare a martorilor

Art. 86³. - Instanta de judecatã poate admite, la cererea procurorului, a pãrtilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, în conditiile prevãzute în art. 86².

Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze

Art. 86⁴. - În cauzele privind infractiunile de violentã între membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sã nu fie audiat în sedinta de judecatã, admitându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrãri audio-video, în conditiile art. 86² alin. 2, 4, 5 si 7.

Protejarea deplasãrilor martorului

Art. 86⁵. - Procurorul care efectueazã sau supravegheazã cercetarea penalã ori, dupã caz, instanta de judecatã poate dispune ca organele politiei sã supravegheze domiciliul sau resedinta martorului ori sã-i asigure o resedintã temporarã supravegheatã, precum si sã-l însoteascã la sediul parchetului sau al instantei si înapoi la domiciliu sau la resedintã.

Mãsurile prevãzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, dupã caz, de instantã, când se constatã cã pericolul care a impus luarea lor a încetat.”

46. Dupã articolul 89 se introduce articolul 89¹ cu urmãtorul cuprins:

“Art. 89¹. - Formularele în care urmeazã sã se consemneze orice declaratie, în faza de urmãrire penalã, vor fi în prealabil înregistrate si înseriate, ca formulare cu regim special, iar dupã completare vor fi introduse în dosarul cauzei.”

47. Sectiunea V1 din capitolul II al titlului III din partea generalã va avea urmãtorul cuprins:

“SECTIUNEA V1

Interceptãrile si înregistrãrile audio sau video

Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor

Art. 91¹. - Interceptãrile si înregistrãrile pe bandã magneticã sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicãri se vor efectua cu autorizarea motivatã a instantei, la cererea procurorului, în cazurile si în conditiile prevãzute de lege, dacã sunt date sau indicii temeinice privind pregãtirea sau sãvârsirea unei infractiuni pentru care urmãrirea penalã se efectueazã din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impun pentru aflarea adevãrului. Autorizatia se dã de cãtre presedintele instantei cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în primã instantã, în camera de consiliu. Interceptarea si înregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevãrului, atunci când stabilirea situatiei de fapt sau identificarea fãptuitorului nu poate fi realizatã în baza altor probe.

Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor pot fi autorizate în cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevãzute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spãlare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazulinfractiunilor prevãzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie ori al unor alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai cãror fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori în cazul infractiunilor care se sãvârsesc prin mijloace de comunicare telefonicã sau prin alte mijloace de telecomunicatii.

Autorizarea se dã pentru durata necesarã înregistrãrii, pânã la cel mult 30 de zile.

Autorizarea poate fi prelungitã în aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depãsi 30 de zile. Durata maximã a înregistrãrilor autorizate este de 4 luni.

Mãsurile dispuse de instantã vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndatã ce au încetat motivele care le-au justificat.

Înregistrãrile prevãzute în alin. 1 pot fi fãcute si la cererea motivatã a persoanei vãtãmate privind comunicãrile ce-i sunt adresate, cu autorizarea instantei de judecatã.

Autorizarea interceptãrii si a înregistrãrii convorbirilor sau comunicãrilor se face prin încheiere motivatã, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justificã mãsura; motivele pentru care mãsura este indispensabilã aflãrii adevãrului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si înregistrarea.

Organele care efectueazã interceptarea si înregistrarea

Art. 91². - Procurorul procedeazã personal la interceptãrile si înregistrãrile prevãzute în art. 91¹ sau poate dispune ca acestea sã fie efectuate de organul de cercetare penalã.

Persoanele care sunt chemate sã dea concurs tehnic la interceptãri si înregistrãri sunt obligate sã pãstreze secretul operatiunii efectuate, încãlcarea acestei obligatii fiind pedepsitã potrivit Codului penal.

În caz de urgentã, când întârzierea obtinerii autorizãrii prevãzute în art. 91¹ alin. 1 ar aduce grave prejudicii activitãtii de urmãrire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonantã motivatã, interceptarea si înregistrarea pe bandã magneticã sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicãrilor, comunicând aceasta instantei imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore.

Instanta trebuie sã se pronunte în cel mult 24 de ore asupra ordonantei procurorului si, dacã o confirmã si este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptãrii si înregistrãrii, în conditiile art. 91¹ alin. 1-3. Dacã instanta nu confirmã ordonanta procurorului, ea trebuie sã dispunã încetarea, de îndatã, a interceptãrilor si înregistrãrilor si distrugerea celor efectuate.

Instanta dispune, pânã la terminarea urmãririi penale, aducerea la cunostintã, în scris, persoanelor ale cãror convorbiri sau comunicãri au fost interceptate si înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.

Certificarea înregistrãrilor

Art. 91³. - Despre efectuarea interceptãrilor si înregistrãrilor mentionate în art. 91¹ si 91², procurorul sau organul de cercetare penalã întocmeste un proces-verbal în care se mentioneazã autorizatia datã de instantã pentru efectuarea acestora, numãrul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacã sunt cunoscute, data si ora fiecãrei convorbiri în parte si numãrul de ordine al benzii magnetice sau al oricãrui alt tip de suport pe care se face imprimarea.

Convorbirile înregistrate sunt redate integral în formã scrisã si se ataseazã la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de cãtre organul de cercetare penalã, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã în cauzã.

În cazul în care procurorul procedeazã la interceptãri si înregistrãri, certificarea pentru autenticitate se face de cãtre acesta, iar verificarea si contrasemnarea, de cãtre procurorul ierarhic superior. Corespondentele în altã limbã decât cea românã sunt transcrise în limba românã, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseazã banda magneticã sau orice alt tip de suport, care contine înregistrarea convorbirii, sigilatã cu sigiliul organului de urmãrire penalã.

Banda magneticã sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisã a acesteia si procesul-verbal se înainteazã instantei care, dupã ce ascultã procurorul si pãrtile, hotãrãste care dintre informatiile culese prezintã interes în cercetarea si solutionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicãrile care contin secrete de stat sau profesionale nu se mentioneazã în procesul-verbal. Dacã sãvârsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicãri care contin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor.

Banda magneticã sau orice alt tip de suport, însotitã de transcrierea integralã si copii de pe procesele-verbale, se pãstreazã la grefa instantei, în locuri speciale, în plic sigilat.

Instanta poate aproba, la cererea motivatã a inculpatului, a pãrtii civile sau a avocatului acestora, consultarea pãrtilor din înregistrare si din transcrierea integralã, depuse la grefã, care nu sunt consemnate în procesul-verbal.

Instanta dispune prin încheiere distrugerea înregistrãrilor care nu au fost folosite ca mijloace de probã în cauzã. Celelalte înregistrãri vor fi pãstrate pânã la arhivarea dosarului.

Înregistrarea convorbirilor dintre avocat si justitiabil nu poate fi folositã ca mijloc de probã.

Alte înregistrãri

Art. 91⁴. - Conditiile si modalitãtile de efectuare a interceptãrilor si înregistrãrilor prevãzute în art. 91¹-91³ sunt aplicabile, în mod corespunzãtor, si în cazul înregistrãrii de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate în conditiile legii.

Înregistrãrile de imagini

Art. 91⁵. - Dispozitiile art. 91¹ si 91² se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul înregistrãrii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevãzutã în art. 91³, cu exceptia redãrii în formã scrisã, dupã caz.

Verificarea mijloacelor de probã

Art. 91⁶. - Mijloacele de probã prevãzute în prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a pãrtilor sau din oficiu.

Înregistrãrile prevãzute în prezenta sectiune, prezentate de pãrti, pot servi ca mijloace de probã, dacã nu sunt interzise de lege.”

48. La articolul 97, alineatele 1 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 97. - Orice persoanã fizicã sau persoanã juridicã, în posesia cãreia se aflã un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probã, este obligatã sã-l prezinte si sã-l predea, sub luare de dovadã, organului de urmãrire penalã sau instantei de judecatã, la cererea acestora.

Dacã obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sã asigure pãstrarea secretului ori a confidentialitãtii.”

49. La articolul 98, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 98. - Instanta de judecatã, la propunerea procurorului, în cursul urmãririi penale, sau din oficiu, în cursul judecãtii, poate dispune ca orice unitate postalã sau de transport sã retinã si sã predea scrisorile, telegramele si oricare altã corespondentã, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.”

50. La articolul 98, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 1¹ si 1² cu urmãtorul cuprins:

“Mãsura prevãzutã în alin. 1 se dispune dacã sunt întrunite conditiile arãtate în art. 911 alin. 1 si potrivit procedurii acolo prevãzute.

Retinerea si predarea scrisorilor, telegramelor si a oricãror alte corespondente ori obiecte la care se referã alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente si temeinic justificate si de procuror, care este obligat sã informeze de îndatã despre aceasta instanta.”

51. Articolele 100 si 101 vor avea urmãtorul cuprins:

“Perchezitia

Art. 100. - Perchezitia poate fi domiciliarã sau corporalã.

Când persoana cãreia i s-a cerut sã predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arãtate în art. 98 tãgãduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de câte ori existã indicii temeinice cã efectuarea unei perchezitii este necesarã pentru descoperirea si strângerea probelor, instanta de judecatã, la cererea procurorului, în cursul urmãririi penale, sau din oficiu, în cursul judecãtii, poate dispune, în scris si motivat, efectuarea acesteia. În cazuri urgente si temeinic justificate, în cursul urmãririi penale, si procurorul poate dispune, în scris si motivat, efectuarea perchezitiei, fiind obligat sã informeze, de îndatã, despre aceasta instanta.

Perchezitia poate fi dispusã numai dupã ce a fost începutã urmãrirea penalã, cu exceptia infractiunilor flagrante si ori de câte ori legea dispune altfel.

Perchezitia nu poate fi dispusã înainte de începerea urmãririi penale decât cu consimtãmântul persoanei în cauzã.

Perchezitia domiciliarã în cursul urmãririi penale

Art. 101. - Perchezitia dispusã în cursul urmãririi penale, potrivit art. 100, se efectueazã de procuror sau de organul de cercetare penalã, însotit, dupã caz, de lucrãtori operativi.”

52. Articolul 103 va avea urmãtorul cuprins:

“Timpul de efectuare a perchezitiei

Art. 103. - Ridicarea de obiecte si înscrisuri, precum si perchezitia domiciliarã se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infractiune flagrantã sau când perchezitia urmeazã sã se efectueze într-un local public. Perchezitia începutã între orele 6,00-20,00 poate continua si în timpul noptii.”

53. La articolul 104, alineatele 1 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 104. - Organul judiciar care urmeazã a efectua perchezitia este obligat ca, în prealabil, sã se legitimeze si, în cazurile prevãzute de lege, sã prezinte autorizatia datã de instantã sau, dupã caz, a procurorului.

.…………………………..

Aceste operatiuni se efectueazã de organul judiciar în prezenta unor martori asistenti.”

54. La articolul 111, denumirea marginalã, partea introductivã si litera a) vor avea urmãtorul cuprins:

“Dispozitii speciale privind unitãtile publice si alte persoane juridice

Art. 111. - Dispozitiile din prezenta sectiune se aplicã în mod corespunzãtor si atunci când actele procedurale se efectueazã la o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal sau la o altã persoanã juridicã, dispozitii care se completeazã dupã cum urmeazã:

a) organul judiciar se legitimeazã si, dupã caz, înfãtiseazã reprezentantului unitãtii publice sau al altei persoane juridice autorizatia datã;”

55. La articolul 120, alineatul 5 se abrogã.

56. La articolul 128, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 128. - Când una dintre pãrti sau o altã persoanã care urmeazã sã fie ascultatã nu cunoaste limba românã ori nu se poate exprima, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã îi asigurã în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de pãrti; în acest din urmã caz, el trebuie sã fie un interpret autorizat, potrivit legii.”

57. Articolul 136 va avea urmãtorul cuprins:

“Scopul si categoriile mãsurilor preventive

Art. 136. - În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viatã sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfãsurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmãrirea penalã, de la judecatã ori de la executarea pedepsei, se poate lua fatã de acesta una dintre urmãtoarele mãsuri preventive:

a) retinerea;

b) obligarea de a nu pãrãsi localitatea;

c) obligarea de a nu pãrãsi tara;

d) arestarea preventivã.

Scopul mãsurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.

Mãsura prevãzutã în alin. 1 lit. a) poate fi luatã de organul de cercetare penalã sau de procuror.

Mãsurile prevãzute în alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror, în cursul urmãririi penale, sau de instanta de judecatã, în cursul judecãtii.

Mãsura prevãzutã în alin. 1 lit. d) poate fi luatã de instanta de judecatã si, în cazurile prevãzute de lege, si de procuror, ca mãsurã provizorie, în cursul urmãririi penale.

Mãsura arestãrii preventive nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.

Liberarea provizorie se dispune de instanta de judecatã.

Alegerea mãsurii ce urmeazã a fi luatã se face tinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sãnãtatea, vârsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fatã de care se ia mãsura.”

58. La articolul 137¹, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Când se dispune arestarea preventivã a învinuitului sau inculpatului, instanta de judecatã ori, dupã caz, procurorul încunostinteazã despre mãsura luatã, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altã persoanã pe care o desemneazã învinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.”

59. La articolul 137¹, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins:

“Cel retinut poate sã cearã sã fie încunostintat despre mãsura luatã un membru de familie sau una dintre persoanele arãtate în alin. 2. Atât cererea celui retinut, cât si încunostintarea se consemneazã într-un proces-verbal. În mod exceptional, dacã organul de cercetare penalã apreciazã cã acest lucru ar afecta urmãrirea penalã, îl informeazã pe procuror, care va decide cu privire la înstiintarea solicitatã de retinut.”

60. Articolul 138 va avea urmãtorul cuprins:

“Sesizarea procurorului pentru luarea unor mãsuri preventive

Art. 138. - Dacã organul de cercetare penalã considerã cã este cazul sã se ia una dintre mãsurile prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înainteazã în acest sens un referat motivat procurorului.

În cazul mãsurilor prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. b) si c), procurorul este obligat sã se pronunte în termen de 24 de ore.

În cazul mãsurii prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacã apreciazã cã sunt întrunite conditiile prevãzute de lege, procedeazã, dupã caz, potrivit art. 146 sau 1491.”

61. La articolul 139, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“În cazul în care mãsura preventivã a fost luatã, în cursul urmãririi penale, de instantã sau de procuror, organul de cercetare penalã are obligatia sã-l informeze de îndatã pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea mãsurii preventive.”

62. La articolul 139, dupã alineatul 3 se introduc alineatele 31-35 cu urmãtorul cuprins:

“Când mãsura preventivã a fost luatã, în cursul urmãririi penale, de procuror sau de instantã, procurorul, dacã apreciazã cã informatiile primite de la organul de cercetare penalã justificã înlocuirea sau revocarea mãsurii, dispune aceasta ori, dupã caz, sesizeazã instanta.

Procurorul este obligat sã sesizeze si din oficiu instanta, pentru înlocuirea sau revocarea mãsurii preventive luate de cãtre aceasta, când constatã el însusi cã nu mai existã temeiul care a justificat luarea mãsurii.

Mãsura preventivã se revocã din oficiu si când a fost luatã cu încãlcarea prevederilor legale, dispunându-se, în cazul retinerii si arestãrii preventive, punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacã nu este arestat în altã cauzã.

De asemenea, dacã instanta constatã, pe baza unei expertize medico-legale, cã cel arestat preventiv suferã de o boalã care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea mãsurii arestãrii, atât în cazul în care a luat ea aceastã mãsurã, cât si în cazul arestãrii provizorii dispuse de procuror.

Mãsura arestãrii preventive poate fi înlocuitã cu una dintre mãsurile prevãzute de art. 136 alin. 1 lit. b) si c).”

63. La articolul 140, alineatele 2 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Mãsura arestãrii preventive înceteazã de drept si atunci când, înainte de pronuntarea unei hotãrâri de condamnare în primã instantã, durata arestãrii a atins jumãtatea maximului pedepsei prevãzute de lege pentru infractiunea care face obiectul învinurii, fãrã a se putea depãsi, în cursul urmãririi penale, maximele prevãzute în art. 159 alin. 13, precum si în alte cazuri anume prevãzute de lege.

În cazurile arãtate în alin. 1 si 2, instanta de judecatã, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul retinerii sau arestãrii preventive provizorii, din oficiu sau în urma informãrii organului de cercetare penalã, are obligatia sã dispunã punerea de îndatã în libertate a celui retinut sau arestat, trimitând administratiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonantã ori un extras cuprinzând urmãtoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numãrul mandatului de arestare, numãrul si data ordonantei, ale încheierii sau hotãrârii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberãrii.”

64. Articolul 140¹ va avea urmãtorul cuprins:

“Plângerea împotriva ordonantei organului de cercetare penalã sau a procurorului privind mãsura retinerii

Art. 1401. - Împotriva ordonantei organului de cercetare penalã prin care s-a luat mãsura preventivã a retinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mãsurii, la procurorul care supravegheazã cercetarea penalã, iar împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceastã mãsurã se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, la procurorul ierarhic superior, în conditiile art. 278 alin. 1 si 2.

Procurorul se pronuntã prin ordonantã înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mãsurii retinerii.

Când considerã cã mãsura retinerii este ilegalã sau nu este justificatã, procurorul dispune revocarea ei.”

65. Dupã articolul 140¹ se introduc articolele 140² si 140³ cu urmãtorul cuprins:

“Plângerea împotriva ordonantei procurorului privind mãsurile preventive prevãzute în art. 136 lit. b) si c)

Art. 140². - Împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea ori a mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi tara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea mãsurii, la instanta cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în primã instantã.

Plângerea se va solutiona în camera de consiliu.

Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedicã judecarea plângerii.

Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.

Dosarul va fi înaintat instantei în termen de 24 de ore, iar plângerea se solutioneazã în termen de 3 zile.

Instanta se pronuntã în aceeasi zi, prin încheiere.

Când considerã cã mãsura preventivã este ilegalã sau nu este justificatã, instanta dispune revocarea ei.

Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea mãsurii preventive, nu este suspensivã de executare.

Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea plângerii.

Calea de atac împotriva încheierii pronuntate de instantã în cursul urmãririi penale privind arestarea preventivã

Art. 140³. - Împotriva încheierii instantei, prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, precum si împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau mentinerea arestãrii preventive, învinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioarã în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsã.

Recursul se va solutiona în camera de consiliu.

Învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în fata instantei si va fi ascultat în prezenta apãrãtorului sãu. În cazul în care acesta se aflã internat în spital si din cauza stãrii sãnãtãtii nu poate fi adus în fata instantei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilã, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apãrãtorului, cãruia i se dã cuvântul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneazã în termen de 48 de ore, în cazul arestãrii învinuitului, si în 3 zile, în cazul arestãrii inculpatului.

Instanta se pronuntã în aceeasi zi, prin încheiere.

Când considerã cã mãsura preventivã este ilegalã sau nu este justificatã, instanta dispune revocarea ei si punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacã acesta nu este arestat în altã cauzã.

Recursul învinuitului sau inculpatului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea mãsurii preventive nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie instantei a cãrei încheiere a fost atacatã în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.”

66. Articolul 141 va avea urmãtorul cuprins:

“Calea de atac împotriva încheierii pronuntate de instantã în cursul judecãtii privind mãsurile preventive

Art. 141. - Încheierea datã în primã instantã si în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau mentinerea unei mãsuri preventive ori prin care se constatã încetarea de drept a arestãrii preventive, poate fi atacatã separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsã.

Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecã în 3 zile. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei mãsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestãrii preventive nu este suspensiv de executare.”

67. La articolul 143, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 143. - Mãsura retinerii poate fi luatã de organul de cercetare penalã fatã de învinuit, dacã sunt probe sau indicii temeinice cã a sãvârsit o faptã prevãzutã de legea penalã. Organul de cercetare penalã este obligat sã-l încunostinteze, de îndatã, pe procuror cu privire la luarea mãsurii retinerii.”

68. La articolul 143, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 1¹ si 1² cu urmãtorul cuprins:

“Organul de cercetare penalã va aduce la cunostintã învinuitului cã are dreptul sã-si angajeze apãrãtor. De asemenea, i se aduce la cunostintã cã are dreptul de a nu face nici o declaratie, atrãgându-i-se atentia cã ceea ce declarã poate fi folosit si împotriva sa.

Mãsura retinerii poate fi luatã si de procuror, în conditiile alin. 1 si 11, caz în care este încunostintat conducãtorul parchetului din care face parte.”

69. La articolul 144, alineatele 1 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Mãsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata mãsurii retinerii se deduce timpul cât persoana a fost privatã de libertate ca urmare a mãsurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevãzutã în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Române.

Când organul de cercetare penalã considerã cã este necesar a se lua mãsura arestãrii preventive, înainteazã procurorului, în primele 10 ore de la retinerea învinuitului, o datã cu încunostintarea la care se referã art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacã apreciazã cã sunt întrunite conditiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive, procedeazã, înãuntrul termenului prevãzut în alin. 1, potrivit art. 146.”

70. La articolul 144, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 4 cu urmãtorul cuprins:

“Când mãsura retinerii este luatã de procuror, dacã acesta considerã cã este necesar a se lua mãsura arestãrii preventive, procedeazã, în termen de 10 ore de la luarea mãsurii retinerii, potrivit art. 146.”

71. La articolul 145, alineatele 1 si 2 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 145. - Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea constã în îndatorirea impusã învinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmãririi penale, ori de instanta de judecatã, în cursul judecãtii, de a nu pãrãsi localitatea în care locuieste, fãrã încuviintarea organului care a dispus aceastã mãsurã. Mãsura poate fi luatã numai dacã sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 143 alin. 1.

În cursul urmãririi penale, durata mãsurii prevãzute în alin. 1 nu poate depãsi 30 de zile, afarã de cazul când ea este prelungitã, în conditiile legii. Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea poate fi prelungitã în cursul urmãririi penale, în caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de instanta cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în fond, fiecare prelungire neputând sã depãseascã 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 7-9 si 13 se aplicã în mod corespunzãtor.”

72. La articolul 145, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu urmãtorul cuprins:

“Copia ordonantei procurorului sau, dupã caz, a încheierii instantei, rãmasã definitivã, se comunicã învinuitului sau inculpatului, respectiv sectiei de politie în a cãrei razã teritorialã locuieste învinuitul sau inculpatul.”

73. Dupã articolul 145 al sectiunii III din capitolul I al titlului IV din partea generalã, se introduce sectiunea III¹, denumitã “Obligarea de a nu pãrãsi tara”, respectiv articolul 145¹, cu urmãtorul cuprins:

"SECTIUNEA III¹

Obligarea de a nu pãrãsi tara

Obligarea de a nu pãrãsi tara

Art. 145¹. - Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi tara constã în îndatorirea impusã învinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmãririi penale, sau de instanta de judecatã în cursul judecãtii, de a nu pãrãsi tara fãrã încuviintarea organului care a dispus aceastã mãsurã.

Dispozitiile art. 145 se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi tara.

Copia ordonantei procurorului sau, dupã caz, a încheierii instantei, rãmasã definitivã, se comunicã, dupã caz, învinuitului sau inculpatului si sectiei de politie în a cãrei razã teritorialã locuieste acesta, organelor competente sã elibereze pasaportul, precum si organelor de frontierã. Organele în drept refuzã eliberarea pasaportului sau, dupã caz, ridicã provizoriu pasaportul pe durata mãsurii.”

74. Articolul 146 va avea urmãtorul cuprins:

“Arestarea învinuitului în cursul urmãririi penale

Art. 146. - Dacã sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 143 si existã probe din care rezultã vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penalã, când considerã cã în interesul urmãririi penale este necesarã arestarea învinuitului, dupã ascultarea acestuia numai în prezenta apãrãtorului ales sau când acesta, fiind înstiintat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonantã motivatã, arestarea preventivã provizorie a acestuia, arãtând temeiurile care justificã luarea mãsurii si fixând durata arestãrii provizorii, care nu poate depãsi 3 zile.

Totodatã, procurorul emite mandat de arestare preventivã provizorie a învinuitului.

Mandatul cuprinde, în mod corespunzãtor, mentiunile arãtate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele învinuitului si durata pentru care este dispusã arestarea acestuia.

Dacã învinuitul se aflã în stare de retinere, cele 3 zile se calculeazã de la data emiterii mandatului de retinere.

În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivã provizorie, procurorul prezintã dosarul cauzei instantei cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în fond sau instantei corespunzãtoare în a cãrei circumscriptie se aflã locul de detentie, cu propunerea motivatã de luare a mãsurii arestãrii preventive a învinuitului, dacã existã temeiuri care sã justifice aceastã mãsurã.

La prezentarea dosarului de cãtre procuror, presedintele instantei sau judecãtorul delegat de acesta fixeazã ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventivã, pânã la expirarea mandatului de arestare preventivã provizorie emis de procuror, pe care le comunicã atât apãrãtorului ales sau din oficiu cât si procurorului, acesta din urmã fiind obligat sã asigure prezenta în fata instantei a învinuitului arestat provizoriu.

Propunerea de arestare preventivã se solutioneazã în camera de consiliu de un singur judecãtor.

Învinuitul este adus în fata instantei si va fi asistat de apãrãtor.

Dispozitiile art. 1491 alin. 8 si ale art. 150 se aplicã în mod corespunzãtor.

Participarea procurorului este obligatorie.

Dupã ascultarea învinuitului, instanta admite sau respinge propunerea de arestare preventivã, în aceeasi zi, prin încheiere motivatã.

Dacã sunt întrunite conditiile prevãzute în alin. 1, instanta dispune, prin încheiere, arestarea preventivã a învinuitului, înainte de expirarea duratei arestãrii provizorii dispuse de procuror, arãtând în concret temeiurile care justificã luarea mãsurii arestãrii preventive si fixând durata acesteia, care nu poate depãsi 10 zile.

Totodatã, instanta, admitând propunerea, emite, de urgentã, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzãtor mentiunile arãtate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele învinuitului si durata pentru care este dispusã arestarea preventivã a acestuia.

Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplicã în mod corespunzãtor.

Împotriva încheierii instantei se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsã.”

75. La articolul 148 alineatul 1, literele b) si e) vor avea urmãtorul cuprins:

“b) infractiunea este flagrantã, iar pedeapsa închisorii prevãzute de lege este mai mare de un an;

e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezultã necesitatea împiedicãrii sãvârsirii unei alte infractiuni;”

76. La articolul 148 alineatul 1, litera g) se abrogã.

77. La articolul 148 alineatul 1, litera h) va avea urmãtorul cuprins:

“h) inculpatul a sãvârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viatã alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existã probe certe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã;”

78. La articolul 148 alineatul 1, dupã litera h) se introduce litera i) cu urmãtorul cuprins:

“i) existã date sau indicii suficiente care justificã temerea cã inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vãtãmate sau cã va încerca o întelegere frauduloasã cu aceasta.”

79. La articolul 148, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“În cazurile prevãzute la alin. 1 lit. c)-f) si i), mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege este detentiune pe viatã sau închisoare mai mare de 2 ani.”

80. La articolul 149, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 149. - Durata arestãrii inculpatului nu poate depãsi 30 de zile, afarã de cazul când ea este prelungitã sau mentinutã în conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusã dupã ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusã în lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.”

81. La articolul 149, alineatul 3 se abrogã.

82. Dupã articolul 149 se introduce articolul 149¹ cu urmãtorul cuprins:

“Arestarea inculpatului în cursul urmãririi

Art. 149¹. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penalã, dacã penale sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 143 si existã vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 148, când considerã cã în interesul urmãririi penale este necesarã arestarea inculpatului, dupã ascultarea acestuia numai în prezenta apãrãtorului ales sau când acesta, fiind înstiintat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonantã motivatã, arestarea preventivã provizorie a acestuia, arãtând temeiurile care justificã luarea mãsurii si fixând durata arestãrii provizorii, care nu poate depãsi 3 zile.

Totodatã procurorul emite mandat de arestare preventivã provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzãtor, mentiunile arãtate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele inculpatului si durata pentru care este dispusã arestarea acestuia.

Dacã învinuitul se aflã în stare de retinere, cele trei zile se calculeazã de la data emiterii mandatului de retinere.

În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivã provizorie, procurorul prezintã dosarul cauzei instantei cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în fond sau instantei corespunzãtoare în a cãrei circumscriptie se aflã locul de detentie, cu propunerea motivatã de luare a mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, dacã existã temeiuri care sã justifice aceastã mãsurã.

Cu ocazia prezentãrii dosarului de cãtre procuror, presedintele instantei sau judecãtorul delegat de acesta fixeazã ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventivã, pânã la expirarea mandatului de arestare preventivã provizorie emis de procuror, pe care le comunicã atât apãrãtorului ales cât si procurorului, acesta din urmã fiind obligat sã asigure prezenta în fata instantei a inculpatului arestat provizoriu.

Propunerea de arestare preventivã se solutioneazã în camera de consiliu de un singur judecãtor.

Inculpatul este adus în fata instantei si va fi asistat de apãrãtor.

În cazul în care inculpatul se aflã în stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza stãrii sãnãtãtii ori din cauzã de fortã majorã sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata instantei, propunerea de arestare va fi examinatã în lipsa inculpatului, în prezenta apãrãtorului, cãruia i se dã cuvântul pentru a formula concluzii.

Dispozitiile art. 150 se aplicã în mod corespunzãtor.

Participarea procurorului este obligatorie.

Instanta admite sau respinge propunerea de arestare preventivã, în aceeasi zi, prin încheiere motivatã.

În cazul în care sunt întrunite conditiile prevãzute în alin. 1, instanta dispune, prin încheiere, arestarea preventivã a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestãrii provizorii dispuse de procuror, arãtând temeiurile care justificã luarea mãsurii arestãrii preventive si fixând durata acesteia, care nu poate depãsi 30 de zile.

Arestarea inculpatului nu poate fi dispusã decât pentru zilele care au rãmas dupã scãderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat.

Arestarea preventivã a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestãrii învinuitului.

Dispozitiile art. 146 alin. 12 si 13 se aplicã în mod corespunzãtor.

Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare.

În cazul în care învinuitul care se aflã în executarea unui mandat de arestare provizorie emis de procuror sau în executarea unui mandat de arestare preventivã emis de instantã devine inculpat, procurorul propune instantei înlocuirea mãsurii arestãrii învinuitului cu mãsura arestãrii inculpatului pentru zilele care au rãmas dupã scãderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat.”

83. Articolul 150 va avea urmãtorul cuprins:

“Ascultarea inculpatului

Art. 150. - Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dupã ascultarea acestuia de cãtre procuror sau de cãtre instanta de judecatã, afarã de cazul când inculpatul este dispãrut, se aflã în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã ori se aflã în una dintre situatiile prevãzute în art. 1491 alin. 8.

În cazul în care inculpatul este dispãrut, se aflã în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã, când mandatul a fost emis fãrã ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.”

84. La articolul 152, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

Atunci când mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneazã pe mandat data prezentãrii inculpatului si procedeazã de îndatã la ascultarea lui, dupã care dispune, prin rezolutie motivatã, asupra arestãrii inculpatului.

Dacã între timp cauza a ajuns la instanta de judecatã, procurorul îl va trimite pe arestat instantei, iar organul de politie îl va conduce pe arestat în fata instantei.”

85. Articolele 155 si 156 vor avea urmãtorul cuprins:

“Prelungirea duratei arestãrii în cursul urmãririi penale

Art. 155. - Arestarea inculpatului dispusã de instantã poate fi prelungitã, în cursul urmãririi penale, motivat, în caz de necesitate si numai dacã au intervenit elemente noi care sã justifice privarea de libertate sau dacã cele ce au determinat arestarea initialã impun în continuare privarea de libertate.

În cazul prevãzut în alin. 1, prelungirea duratei arestãrii inculpatului poate fi dispusã de instanta cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în fond sau de instanta corespunzãtoare în a cãrei circumscriptie se aflã locul de detinere.

Propunerea pentru prelungirea arestãrii dispuse în cursul urmãririi penale

Art. 156. - Prelungirea duratei arestãrii prevãzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueazã urmãrirea penalã.

Propunerea organului de cercetare penalã este avizatã de procurorul care exercitã supravegherea si înaintatã de acesta, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei arestãrii, instantei prevãzute în art. 155 alin. 2.

Dacã arestarea a fost dispusã de o instantã inferioarã celei competente sã acorde prelungirea, propunerea se înainteazã instantei competente.

Propunerea se anexeazã la adresa de sesizare a instantei. În cuprinsul adresei se pot arãta si alte motive care justificã prelungirea arestãrii decât cele cuprinse în propunere.

Când în aceeasi cauzã se gãsesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestãrii preventive expirã la date diferite, procurorul care sesizeazã instanta pentru unul dintre inculpati va sesiza, totodatã, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.”

86. Articolele 159 si 160 vor avea urmãtorul cuprins:

“Procedura prelungirii arestãrii dispuse în cursul urmãririi penale

Art. 159. - Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o datã cu sesizarea instantei, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei arestãrii preventive si va putea fi consultat de apãrãtor.

Propunerea de prelungire a arestãrii se solutioneazã în camera de consiliu.

Inculpatul este adus în fata instantei si va fi asistat de apãrãtor.

În cazul în care inculpatul arestat se aflã internat în spital si din cauza stãrii sãnãtãtii nu poate fi adus în fata instantei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibilã, propunerea va fi examinatã în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apãrãtorului, cãruia i se dã cuvântul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului este obligatorie.

În cazul în care instanta acordã prelungirea, aceasta nu va putea depãsi 30 de zile.

Instanta solutioneazã propunerea si se pronuntã asupra prelungirii arestãrii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunicã încheierea celor lipsã de la judecatã în acelasi termen.

Încheierea prin care s-a hotãrât asupra prelungirii arestãrii poate fi atacatã cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsã. Recursul se solutioneazã înainte de expirarea duratei arestãrii preventive.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestãrii preventive nu este suspensiv de executare.

Inculpatul este adus la judecarea recursului.

Mãsura dispusã de instantã se comunicã administratiei locului de detinere, care este obligatã sã o aducã la cunostintã inculpatului.

Dacã încheierea primei instante care se pronuntã asupra prelungirii arestãrii preventive nu este atacatã cu recurs, instanta este obligatã sã restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputând depãsi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplicã în mod corespunzãtor. Durata maximã a arestãrii preventive în cursul urmãririi penale este de un an. În mod exceptional, când pedeapsa prevãzutã de lege este detentiunea pe viatã sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maximã a arestãrii preventive este de 2 ani.

Prelungirea arestãrii inculpatului dupã trimiterea în judecatã, pânã la prima înfãtisare

Art. 160. - Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecatã a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înainteazã instantei competente cu cel putin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare.

Instanta, în camera de consiliu, procedeazã potrivit art. 3001 si, în cazul în care considerã necesar, prelungeste durata arestãrii pânã la prima înfãtisare, fãrã a putea depãsi 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 si 11 se aplicã în mod corespunzãtor.”

87. Dupã articolul 160 se introduc articolele 160a-160d cu urmãtorul cuprins:

“Mentinerea arestãrii la prima înfãtisare

Art. 160a. - În cauzele în care arestarea inculpatului în cursul urmãririi penale s-a prelungit, potrivit art. 160, instanta, la prima înfãtisare, poate dispune mentinerea arestãrii preventive, în conditiile art. 160c si 3002.

Arestarea inculpatului în cursul judecãtii

Art. 160b. - Instanta poate dispune, în cursul judecãtii, prin încheiere motivatã, arestarea preventivã a inculpatului, dacã sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 143 si existã vreunul dintre cazurile prevãzute de art. 148. În cursul judecãtii în primã instantã arestarea preventivã este luatã pe o duratã ce nu poate depãsi 30 de zile.

Încheierea primei instante si a instantei de apel poate fi atacatã separat cu recurs.

Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsã. Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecã în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

Când instanta dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, care va cuprinde, în mod corespunzãtor, mentiunile prevãzute în art. 151.

Fatã de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeasi cauzã, în cursul urmãririi penale sau al judecãtii, instanta poate dispune din nou aceastã mãsurã, dacã au intervenit elemente noi care sã facã necesarã privarea sa de libertate.

Prelungirea arestãrii în cursul judecãtii

Art. 160c. - În cursul judecãtii, în primã instantã, în cazul în care apar elemente noi care fac necesarã prelungirea privãrii de libertate, instanta poate dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea arestãrii pentru cel mult 30 de zile de fiecare datã, fãrã a putea depãsi limita prevãzutã în art. 140 alin. 2.

Dispozitiile alin. 1 privind prelungirea arestãrii sunt aplicabile si în cazul în care arestarea s-a dispus în cursul urmãririi penale si s-a mentinut în cursul judecãtii în fond a cauzei.

Arestarea si prelungirea arestãrii inculpatului condamnat de instanta de fond

Art. 160d. - Dacã inculpatul a fost condamnat de instanta de fond la pedeapsa închisorii sau detentiunii pe viatã, dispunându-se arestarea ori prelungirea arestãrii prin hotãrâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. 1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 38512 alin. 1 pentru judecarea recursului, instanta verificã, din oficiu, legalitatea arestãrii si dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea sau revocarea acestei mãsuri.

În cazul în care s-a dispus arestarea preventivã în cursul judecãrii apelului sau recursului, se aplicã în mod corespunzãtor dispozitiile art. 160b si ale art. 160c alin. 1.”

88. Dupã articolul 160d din capitolul I al titlului IV din partea generalã se introduce sectiunea IV¹, respectiv articolele 160e, 160f, 160g si 160h cu urmãtorul cuprins:

“SECTIUNEA IV¹

Dispozitii speciale pentru minori

Dispozitii generale

Art. 160e. - Retinerea, arestarea provizorie si arestarea preventivã a minorului se fac potrivit dispozitiilor prevãzute în sectiunile I, II si IV, cu derogãrile si completãrile din prezenta sectiune.

Drepturile proprii si regimul special pentru minori

Art. 160f. - Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigurã, pe lângã drepturile prevãzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depãsit 18 ani, drepturi proprii si un regim special de detentie preventivã, în raport cu particularitãtile vârstei lor, astfel încât mãsurile privative de libertate, luate fatã de minori în scopul bunei desfãsurãri a procesului penal ori al împiedicãrii sustragerii lor de la urmãrirea penalã, judecatã ori de la executarea pedepsei, sã nu prejudicieze dezvoltarea fizicã, psihicã sau moralã a minorului.

Învinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigurã în toate cazurile asistentã juridicã obligatorie, organele judiciare fiind obligate sã ia mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu dacã minorul nu si-a ales unul si pentru ca acesta sã poatã lua contact direct cu minorul arestat si sã comunice cu el.

Atunci când se dispune retinerea sau arestarea preventivã a unui învinuit ori inculpat minor se încunostinteazã despre aceasta imediat, în cazul retinerii, si în termen de 24 de ore, în cazul arestãrii, pãrintii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea cãreia se aflã minorul, alte persoane pe care le desemneazã acesta, iar în caz de arestare, si serviciul de reintegrare socialã a infractorilor si de supraveghere a executãrii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângã instanta cãreia i-ar reveni sã judece în primã instantã cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.

În timpul retinerii sau arestãrii preventive, minorii se tin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestati preventiv.

Respectarea drepturilor si a regimului special prevãzute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asiguratã prin controlul unui judecãtor anume desemnat de presedintele instantei, prin vizitarea locurilor de detinere preventivã de cãtre procuror, precum si prin controlul altor organisme abilitate de lege sã viziteze detinutii preventiv.

Retinerea minorului la dispozitia organului de cercetare penalã sau a procurorului

Art. 160g. - În mod cu totul exceptional, minorul între 14 si 16 ani, care rãspunde penal, poate fi retinut la dispozitia procurorului sau a organului de cercetare penalã, cu înstiintarea si sub controlul procurorului, pentru o duratã ce nu poate depãsi 10 ore, dacã existã date certe cã minorul a comis o infractiune pedepsitã de lege cu detentiunea pe viatã sau închisoare de 10 ani ori mai mare.

Retinerea poate fi prelungitã numai dacã se impune, prin ordonantã motivatã, de procuror, pentru o duratã de cel mult 10 ore.

Arestarea preventivã a minorului

Art. 160h. - Minorul între 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta de care este învinuit este detentiunea pe viatã sau închisoarea de 10 ani ori mai mare si o altã mãsurã preventivã nu este suficientã.

Durata arestãrii inculpatului minor între 14 si 16 ani este, în cursul urmãririi penale sau al judecãtii în primã instantã, de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei mãsuri în cursul urmãririi penale sau al judecãtii în primã instantã nu poate fi dispusã decât în mod exceptional, de fiecare datã cu cel mult 15 zile. Arestarea preventivã a minorului în cursul urmãririi penale nu poate sã depãseascã, în total, 60 de zile.

Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmãririi penale sau al judecãtii în primã instantã pe o duratã de cel mult 20 de zile. Durata mãsurii preventive poate fi prelungitã în cursul urmãririi penale sau în cursul judecãtii în primã instantã, de fiecare datã cu 20 de zile. Arestarea preventivã a inculpatului minor în cursul urmãririi penale nu poate sã depãseascã, în total, 90 de zile. În mod exceptional, când pedeapsa prevãzutã de lege este detentiunea pe viatã sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivã a inculpatului minor în cursul urmãririi penale poate fi prelungitã pânã la un an.

Durata arestãrii învinuitului minor este de cel mult 3 zile.”

89. Articolul 160¹ va avea urmãtorul cuprins:

“Modalitãtile liberãrii provizorii

Art. 1601. - În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.”

90. La articolul 160², alineatele 1 si 2 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 1602. - Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor sãvârsite din culpã, precum si în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãseste 12 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordã în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când existã date din care rezultã necesitatea de a-l împiedica sã sãvârseascã alte infractiuni sau cã acesta va încerca sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probã sau prin alte asemenea fapte.”

91. Dupã articolul 160² se introduc articolele 160²a si 160²b cu urmãtorul cuprins:

“Organul care dispune liberarea provizorie

Art. 160²a. - Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmãririi penale, cât si în cursul judecãtii, de instanta de judecatã.

Organul care efectueazã controlul respectãrii obligatiilor

Art. 160²b. - Controlul modului în care învinuitul sau inculpatul respectã obligatiile stabilite de instantã revine judecãtorului delegat cu executarea, precum si procurorului si organului de politie.”

92. Articolele 160³ si 160⁴ vor avea urmãtorul cuprins:

“Modificarea sau ridicarea controlului judiciar

Art. 160³. - Controlul judiciar instituit de instantã poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Conditiile liberãrii

Art. 160⁴. - Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecatã, atât în cursul urmãririi penale, cât si al judecãtii, la cerere, când s-a depus cautiunea si sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 160² alin. 1 si 2.

Pe timpul liberãrii provizorii, învinuitul sau inculpatul este obligat sã se prezinte, la chemarea instantei, sã comunice orice schimbare de domiciliu sau resedintã si sã respecte obligatiile prevãzute în art. 160² alin. 3 pe care instanta le dispune.”

93. La articolul 1605, alineatele 1, 3 si litera b) a alineatului 4 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 160⁵. - Cautiunea garanteazã respectarea de cãtre învinuit sau inculpat a obligatiilor ce-i revin în timpul liberãrii provizorii.

Consemnarea cautiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului si la dispozitia instantei care a stabilit cuantumul cautiunii.

b) se constatã de instantã, prin încheiere, cã nu mai existã temeiurile care au justificat mãsura arestãrii preventive;”

94. La articolul 160⁵ alineatul 4, dupã litera e) se introduce litera f) cu urmãtorul cuprins:

“f) cererea de liberare provizorie a fost respinsã potrivit art. 160⁸a alin. 6.”

95. Articolul 160⁶ va avea urmãtorul cuprins:

“Cererea de liberare provizorie si organul competent sã o rezolve

Art. 160⁶. - Cererea de liberare provizorie poate fi fãcutã, atât în cursul urmãririi penale, cât si în cursul judecãtii, de cãtre învinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia.

Cererea trebuie sã cuprindã numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberãrii provizorii.

În cazul liberãrii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sã cuprindã si obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.

Rezolvarea cererii, în cursul urmãririi penale, revine instantei cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în fond, iar în cursul judecãtii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.

Cererea depusã la organul de cercetare penalã, la procuror ori la administratia locului de detinere se înainteazã, în termen de 24 de ore, instantei competente.”

96. Articolele 160⁷ si 160⁸ vor avea urmãtorul cuprins:

“Mãsurile premergãtoare examinãrii cererii

Art. 160⁷. - Instanta verificã dacã cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile prevãzute în art. 1606 alin. 2 si 3 si, dacã este cazul, ia mãsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusã la instantã înaintea termenului de judecatã, aceste obligatii revin presedintelui, care procedeazã si la încunostintarea persoanei care a fãcut cererea despre termenul de judecare a cererii.

Când cererea este fãcutã de o altã persoanã decât învinuitul sau inculpatul, din cele arãtate în art. 1606 alin. 1, instanta îl întreabã pe învinuit sau pe inculpat dacã îsi însuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneazã pe cerere.

Examinarea si admiterea în principiu a cererii

Art. 160⁸. - Instanta examineazã, de urgentã, cererea, verificând dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.

În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacã instanta constatã cã sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si termenul în care cautiunea trebuie depusã, încunostintând despre aceasta persoana care a fãcut cererea. Dupã depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite în principiu cererea si fixeazã termenul pentru solutionarea ei.

Dacã nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege si dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusã, cererea se respinge.”

97. Dupã articolul 160⁸ se introduce articolul 160⁸a cu urmãtorul cuprins:

Solutionarea cererii

Art. 160⁸a. - Solutionarea cererii se face dupã ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apãrãtorului, precum si ale procurorului.

În cazul în care se constatã cã sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege si cererea este întemeiatã, instanta admite cererea si dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.

Instanta, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste si obligatiile ce urmeazã a fi respectate de învinuit sau inculpat.

Copia dispozitivului încheierii rãmase definitive ori un extras al acesteia se trimite administratiei locului de detinere si organului de politie în a cãrui razã teritorialã locuieste învinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunostinteazã.

Administratia locului de detinere este obligatã sã ia mãsuri pentru punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului.

În cazul în care nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege, când cererea este neîntemeiatã sau când aceasta a fost fãcutã de cãtre o altã persoanã si nu a fost însusitã de învinuit sau de inculpat, instanta respinge cererea.”

98. Articolele 160⁹ si 160¹⁰ vor avea urmãtorul cuprins:

“Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie

Art. 160⁹. - Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de cãtre învinuit sau inculpat ori de cãtre procuror, la instanta superioarã.

Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsã.

Dosarul va fi înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore.

Recursul se judecã în termen de douã zile.

Recursul se va solutiona în camera de consiliu.

Învinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.

Instanta se pronuntã în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.

Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul modificãrii sau ridicãrii controlului judiciar.

Revocarea liberãrii

Art. 160¹⁰. - Liberarea provizorie poate fi revocatã dacã:

a) se descoperã fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justificã arestarea învinuitului sau inculpatului;

b) învinuitul sau inculpatul nu îndeplineste, cu rea-credintã, obligatiile ce-i revin potrivit art. 1602 alin. 3 si art. 1604 alin. 2 sau încearcã sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului ori sãvârseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmãrit sau judecat.

Revocarea liberãrii provizorii se dispune de instantã, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apãrãtor. Revocarea se dispune si în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fãrã motive temeinice, nu se prezintã la chemarea fãcutã.

În caz de revocare a liberãrii provizorii, instanta dispune arestarea preventivã a învinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de arestare.

Împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus revocarea liberãrii provizorii se poate face recurs.

Dispozitiile art. 160⁹ se aplicã în mod corespunzãtor.”

99. La articolul 162, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 162. - Dacã procurorul, în cursul urmãririi penale, constatã cã învinuitul sau inculpatul se aflã în vreuna dintre situatiile arãtate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeazã instanta care, dacã este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a mãsurii de sigurantã corespunzãtoare. În cursul judecãtii mãsura de sigurantã corespunzãtoare este dispusã, de asemenea, în mod provizoriu de instanta de judecatã.”

100. La articolul 162, dupã alineatul 1 se introduce alineatul 1¹ cu urmãtorul cuprins:

“Instanta dispune luarea mãsurilor de sigurantã prevãzute în alin. 1 numai dupã ascultarea învinuitului ori inculpatului si în prezenta apãrãtorului si a procurorului.”

101. La articolul 162, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Instanta ia mãsuri pentru aducerea la îndeplinire a internãrii medicale provizorii si, totodatã, sesizeazã comisia medicalã competentã sã avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.”

102. La articolul 163, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 163. - Mãsurile asigurãtorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecatã si constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, în vederea reparãrii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executãrii pedepsei amenzii.”

103. La articolul 163 alineatul 6, litera a) se abrogã.

104. La articolul 164, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Mãsurile asigurãtorii dispuse de procuror sau de instanta de judecatã pot fi aduse la îndeplinire si prin organele proprii de executare ale unitãtii pãgubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal.”

105. La articolul 165, alineatul 7 va avea urmãtorul cuprins:

“Obiectele sechestrate se pãstreazã pânã la ridicarea sechestrului.”

106. La articolul 168, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 168. - În contra mãsurii asigurãtorii luate si a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilã civilmente, precum si orice altã persoanã interesatã se pot plânge procurorului sau instantei de judecatã, în orice fazã a procesului penal.”

107. La articolul 169, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 169. - Dacã procurorul sau instanta de judecatã constatã cã lucrurile ridicate de la învinuit ori inculpat, sau de la orice persoanã care le-a primit spre a le pãstra, sunt proprietatea persoanei vãtãmate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vãtãmate. Orice altã persoanã care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea.”

108. Articolul 170 va avea urmãtorul cuprins:

“Restabilirea situatiei anterioare

Art. 170. - Procurorul sau instanta de judecatã poate lua mãsuri de restabilire a situatiei anterioare sãvârsirii infractiunii, când schimbarea acelei situatii a rezultat în mod vãdit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibilã.”

109. La articolul 171, alineatele 2 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Asistenta juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de învãtãmânt, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanta apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apãrarea, precum si în alte cazuri prevãzute de lege.

În cursul judecãtii, asistenta juridicã este obligatorie si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa detentiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.”

110. La articolul 171, dupã alineatul 4 se introduce alineatul 4¹ cu urmãtorul cuprins:

“Când asistenta juridicã este obligatorie, dacã apãrãtorul ales nu se prezintã nejustificat la douã termene consecutive, dupã caz, la data stabilitã pentru efectuarea unui act de urmãrire penalã sau la termenul de judecatã fixat, îngreunând astfel în mod voit desfãsurarea si solutionarea procesului penal, organul judiciar desemneazã un apãrãtor din oficiu care sã-l înlocuiascã, acordându-i timpul necesar pentru pregãtirea apãrãrii, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu exceptia solutionãrii cererilor privind arestarea preventivã, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore.”

111. La articolul 171, alineatul 6 va avea urmãtorul cuprins:

“Dacã la judecarea cauzei apãrãtorul lipseste si nu poate fi înlocuit în conditiile alin. 41, cauza se amânã.”

112. La articolul 172, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Persoana retinutã sau arestatã are dreptul sã ia contact cu apãrãtorul, asigurându-i-se confidentialitatea convorbirilor.”

113. La articolul 173, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 173. - Apãrãtorul pãrtii vãtãmate, al pãrtii civile si al pãrtii responsabile civilmente are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã si poate formula cereri si depune memorii.”

114. Articolul 174 va avea urmãtorul cuprins:

“Reprezentarea

Art. 174. - În cursul judecãtii învinuitul si inculpatul, precum si celelalte pãrti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor în care prezenta învinuitului sau inculpatului este obligatorie.

În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanta de judecatã, când apreciazã necesarã prezenta învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui.”

115. La articolul 177, alineatele 8 si 9 vor avea urmãtorul cuprins:

“Dacã învinuitul sau inculpatul locuieste în strãinãtate, citarea se face prin scrisoare recomandatã, în afarã de cazul în care, prin lege, se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovadã a îndeplinirii procedurii de citare.

Citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozitiilor din prezentul articol. Unitãtile la care se referã art. 145 din Codul penal si alte persoane juridice se citeazã la sediul acestora, iar în cazul neidentificãrii sediului, citatia se afiseazã la sediul consiliului local în a cãrui razã teritorialã s-a sãvârsit infractiunea.”

116. La articolul 178, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu urmãtorul cuprins:

“În cazul în care scrisoarea recomandatã prin care se citeazã un învinuit sau inculpat care locuieste în strãinãtate nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum si în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin postã a cetãtenilor sãi, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupã caz.”

117. La articolul 178, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Citatia destinatã unei unitãti dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se predã la registraturã sau functionarului însãrcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.”

118. La articolul 183, dupã alineatul 2 se introduc alineatele 3 si 4 cu urmãtorul cuprins:

“Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 si 2, nu pot rãmâne la dispozitia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afarã de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventivã a acestora. Persoana adusã cu mandat de aducere este ascultatã de îndatã de cãtre organul judiciar.”

119. La articolul 184, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Dacã persoana arãtatã în mandatul de aducere nu poate fi adusã din motive de boalã, cel însãrcinat cu executarea mandatului constatã aceasta printr-un proces-verbal, care se înainteazã de îndatã organului de urmãrire penalã ori instantei de judecatã.”

120. La articolul 184, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu urmãtorul cuprins:

“Dispozitiile alin. 2 se aplicã si în cazul în care persoana arãtatã în mandat, cu exceptia învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusã din orice altã cauzã.”

121. La articolul 184, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 3¹ cu urmãtorul cuprins:

“Dacã învinuitul sau inculpatul refuzã sã se supunã mandatului sau încearcã sã fugã, va fi constrâns la aceasta.”

122. Articolul 188 va avea urmãtorul cuprins:

“Calcularea termenelor în cazul mãsurilor preventive

Art. 188. - În calcularea termenelor privind mãsurile preventive, ora sau ziua de la care începe si cea la care se sfârseste termenul intrã în durata acestuia.”

123. La articolul 189 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“Cheltuielile judiciare prevãzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupã caz, în bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului de Interne.”

124. La articolul 190, alineatele 2, 3 si 6 vor avea urmãtorul cuprins:

“Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul si la venitul de la locul de muncã, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuitã de chemarea la organul de urmãrire penalã sau la instanta de judecatã.

Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncã, este îndreptãtit sã primeascã si o compensare.

Suma care reprezintã venitul arãtat în alin. 2 se plãteste de cel la care lucreazã martorul, expertul sau interpretul.”

125. La articolul 191, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 191. - În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, precum si în cazul în care s-a dispus acordarea de asistentã gratuitã, care rãmân în sarcina statului.”

126. La articolul 192 alineatul 1 punctul 2, litera a) va avea urmãtorul cuprins:

“a) inculpat, dacã s-a dispus înlocuirea rãspunderii penale sau existã o cauzã de nepedepsire;”

127. La articolul 192 alineatul 1, partea introductivã a punctului 3 va avea urmãtorul cuprins:

“3. În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plângerii, precum si în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, dacã inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de cãtre:”

128. La articolul 192, dupã alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu urmãtorul cuprins:

“Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnati de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea pãrtilor rãmân, în toate cazurile, în sarcina statului.”

129. Articolul 198 va avea urmãtorul cuprins:

“Abateri judiciare

Art. 198. - Urmãtoarele abateri sãvârsite în cursul procesului penal se sanctioneazã cu amendã judiciarã de la 500.000 lei la 2.000.000 lei:

a) neîndeplinirea sau îndeplinirea gresitã ori cu întârziere a lucrãrilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricãror alte lucrãri, dacã prin acestea s-au provocat întârzieri în desfãsurarea procesului penal;

b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresitã a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.

Lipsa nejustificatã a apãrãtorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenta juridicã a învinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii, se sanctioneazã cu amendã judiciarã de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei.

Urmãtoarele abateri sãvârsite în cursul procesului penal se sanctioneazã cu amendã judiciarã de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei:

a) lipsa nejustificatã a martorului, expertului sau interpretului legal citat;

b) tergiversarea de cãtre expert sau interpret a îndeplinirii însãrcinãrilor primite;

c) neîndeplinirea de cãtre orice persoanã a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmãrire penalã sau a instantei de judecatã, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de cãtre conducãtorul unitãtii sau de cel însãrcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;

d) nerespectarea obligatiei de pãstrare, prevãzutã în art. 109 alin. 5;

e) neluarea de cãtre conducãtorul unitãtii în cadrul cãreia urmeazã a se efectua o expertizã a mãsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei;

f) neîndeplinirea, în mod nejustificat, de cãtre organul de cercetare penalã a dispozitiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, în mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmãrire penalã, în termenul prevãzut de lege;

g) necomunicarea, în mod nejustificat, procurorului, în termenul prevãzut de lege, de cãtre organul de cercetare penalã, a începerii urmãririi penale, precum si neexecutarea, de cãtre acesta, în termenul si conditiile prevãzute de lege, a dispozitiilor scrise ale procurorului sau ale instantei de judecatã;

h) nerespectarea de cãtre oricare dintre pãrtile si persoanele care asistã la sedinta de judecatã a mãsurilor luate de cãtre presedintele completului de judecatã potrivit art. 298.

Amenzile judiciare aplicate de procuror sau de instanta de judecatã constituie venituri la bugetul de stat si se cuprind distinct în bugetul Ministerului Justitiei, potrivit legii.

Aplicarea amenzii judiciare nu înlãturã rãspunderea penalã, în cazul în care fapta constituie infractiune.”

130. La articolul 201, litera a) a alineatului 2 si alineatul 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“a) organele de cercetare ale politiei judiciare;

Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneazã lucrãtori specializati din Ministerul de Interne anume desemnati de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, si îsi desfãsoarã activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie sau sunt desemnati si functioneazã în alt mod, potrivit unor legi speciale.”

131. Articolul 207 va avea urmãtorul cuprins:

“Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare

Art. 207. - Cercetarea penalã se efectueazã de organele de cercetare ale politiei judiciare, pentru orice infractiune care nu este datã, în mod obligatoriu, în competenta altor organe de cercetare penalã.”

132. La articolul 208 alineatul 1, literele a) si d) vor avea urmãtorul cuprins:

a) ofiterii anume desemnati de cãtre comandantii unitãtilor militare corp aparte si similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuatã si personal de cãtre comandant;

d) ofiterii politiei de frontierã, anume desemnati pentru infractiunile de frontierã;”

133. La articolul 209, alineatele 1 si 3 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 209. - Procurorul supravegheazã urmãrirea penalã; în exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleazã nemijlocit activitatea de cercetare penalã a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale.

Urmãrirea penalã se efectueazã, în mod obligatoriu, de cãtre procuror, în cazul infractiunilor prevãzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3-5, art. 190, 191, art. 211 alin. 4, art. 212, 236, 2361, 239, 2391, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 2671, 268, 273-276, 2791, 280, 2801, 3022, 317, 323 si 356-361 din Codul penal, în cazurile arãtate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 281 pct. 1 lit. b) si c) si pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infractiunilor împotriva protectiei muncii, precum si în cazul altor infractiuni date prin lege în competenta sa.”

134. La articolul 209, alineatul 5 va avea urmãtorul cuprins:

Atunci când urmãrirea penalã este efectuatã de procuror, rechizitoriul este supus confirmãrii prim-procurorului parchetului, iar când urmãrirea este fãcutã de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmãrirea penalã este efectuatã de un procuror de la Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, rechizitoriul este supus confirmãrii procurorului-sef de sectie, iar când urmãrirea penalã este efectuatã de acesta, confirmarea se face de cãtre procurorul general al acestui parchet.”

135. La articolul 214 alineatul 1, dupã litera b) se introduce litera c) cu urmãtorul cuprins:

“c) ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infractiunile constatate pe timpul executãrii misiunilor specifice”.

136. La articolul 215, denumirea marginalã si litera b) a alineatului 1 vor avea urmãtorul cuprins:

“Actele încheiate de comandantii de nave si aeronave, precum si de agentii de politie de frontierã

b) agentii de politie de frontierã, pentru infractiunile de frontierã.”

137. La articolul 218, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 218. - Procurorul conduce si controleazã nemijlocit activitatea de cercetare penalã a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale si supravegheazã ca actele de urmãrire penalã sã fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.”

138. La articolul 219, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 219. - Procurorul poate sã dea dispozitii cu privire la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã. În cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot sã le dea îndrumãri sau dispozitii privind cercetarea penalã, procurorul fiind singurul competent în acest sens.”

139. La articolul 219, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins:

“În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos, de cãtre organul de cercetare penalã, a dispozitiilor date de procuror, acesta va sesiza conducãtorul organului de cercetare penalã, care are obligatia ca în termen de 3 zile de la sesizare sã comunice procurorului mãsurile dispuse.”

140. La articolul 222, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 222. - Plângerea este încunostintarea fãcutã de o persoanã fizicã sau de o persoanã juridicã, referitoare la o vãtãmare ce i s-a cauzat prin infractiune.”

141. La articolul 223, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 223. - Denuntul este încunostintarea fãcutã de cãtre o persoanã fizicã sau de cãtre o persoanã juridicã despre sãvârsirea unei infractiuni.”

142. La articolul 223, alineatul 4 se abrogã.

143. Dupã articolul 224 se introduc articolele 224¹ - 224⁴ cu urmãtorul cuprins:

“Actele premergãtoare efectuate de investigatorii sub acoperire

Art. 224¹. - În cazul în care existã indicii temeinice si concrete cã s-a sãvârsit sau cã se pregãteste sãvârsirea unei infractiuni contra sigurantei nationale prevãzute în Codul penal si în legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante si de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spãlare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infractiuni prevãzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperitã sau ai cãrei fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folositi, în vederea strângerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea persoanelor fatã de care existã presupunerea cã au sãvârsit o infractiune, investigatori sub o altã identitate decât cea realã.

Investigatorii sub acoperire sunt lucrãtori operativi din Ministerul de Interne, precum si din organele de stat care desfãsoarã, potrivit legii, activitãti de informatii pentru realizarea sigurantei nationale, anume desemnati în acest scop, si pot fi folositi numai pe o perioadã determinatã, în conditiile prevãzute în art. 2242 si 2243.

Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor prevãzute în art. 224², pe care le pune, în totalitate, la dispozitia organului de urmãrire penalã.

Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire

Art. 224². - Persoanele prevãzute în art. 224¹ pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivatã a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel.

Autorizarea este datã prin ordonantã motivatã, pentru o perioadã de cel mult 60 de zile si poate fi prelungitã pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depãsi 30 de zile, iar durata totalã a autorizãrii, în aceeasi cauzã si cu privire la aceeasi persoanã, nu poate depãsi un an.

În cererea de autorizare adresatã procurorului se vor mentiona datele si indiciile privitoare la faptele si persoanele fatã de care existã presupunerea cã au sãvârsit o infractiune, precum si perioada pentru care se cere autorizarea.

Ordonanta procurorului prin care se autorizeazã folosirea investigatorului sub acoperire trebuie sã cuprindã, pe lângã mentiunile prevãzute la art. 203, urmãtoarele:

a) indiciile temeinice si concrete care justificã mãsura si motivele pentru care mãsura este necesarã;

b) activitãtile pe care le poate desfãsura investigatorul sub acoperire;

c) persoanele fatã de care existã presupunerea cã au sãvârsit o infractiune;

d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeazã sã desfãsoare activitãtile autorizate;

e) perioada pentru care se dã autorizarea;

f) alte mentiuni prevãzute de lege.

În cazuri urgente si temeinic justificate se poate solicita autorizarea si a altor activitãti decât cele pentru care existã autorizare, procurorul urmând sã se pronunte de îndatã.

Folosirea datelor obtinute de investigatorii sub acoperire

Art. 224³. - Datele si informatiile obtinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penalã si în legãturã cu persoanele la care se referã autorizatia emisã de procuror.

Aceste date si informatii vor putea fi folosite si în alte cauze sau în legãturã cu alte persoane, dacã sunt concludente si utile.

Mãsuri de protectie a investigatorilor sub acoperire

Art. 224⁴. - Identitatea realã a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvãluitã în timpul ori dupã terminarea actiunii acestora.

Procurorul competent sã autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul sã-i cunoascã adevãrata identitate, cu respectarea secretului profesional.”

144. La articolul 227, denumirea marginalã si alineatul 2 vor avea urmãtorul cuprins:

“Sesizãri fãcute de persoane cu functii de conducere si de alti functionari

Obligatiile prevãzute în alin. 1 revin si oricãrui functionar care a luat cunostintã despre sãvârsirea unei infractiuni în legãturã cu serviciul în cadrul cãruia îsi îndeplineste sarcinile.”

145. La articolul 228, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 3¹ cu urmãtorul cuprins:

“Rezolutia si procesul-verbal de începere a urmãririi penale, emise de organul de cercetare penalã, se supun confirmãrii motivate a procurorului care exercitã supravegherea activitãtii de cercetare penalã, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmãririi penale, organele de cercetare penalã fiind obligate sã prezinte totodatã si dosarul cauzei.”

146. La articolul 228, alineatul 5 va avea urmãtorul cuprins:

“Dacã procurorul constatã cã nu sunt întrunite conditiile arãtate în alin. 4, restituie actele organului de urmãrire penalã, fie pentru completarea actelor premergãtoare, fie pentru începerea urmãririi penale.”

147. La articolul 228, dupã alineatul 6 se introduce alineatul 6¹ cu urmãtorul cuprins:

“Împotriva rezolutiei de neîncepere a urmãririi penale se poate face plângere la instanta de judecatã, potrivit art. 278¹ si urmãtoarele.”

148. Articolele 232 si 233 vor avea urmãtorul cuprins:

“Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetãrii penale

Art. 232. - Dacã procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele si dosarul, organul de urmãrire penalã continuã efectuarea actelor premergãtoare sau, dupã caz, începe ori continuã urmãrirea penalã, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii, si tinând seama de împrejurãrile speciale ale fiecãrei cauze.

Arestarea preventivã a învinuitului

Art. 233. - În cursul efectuãrii cercetãrii penale, dacã organul de cercetare considerã cã sunt întrunite conditiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens si le înainteazã procurorului.

Dacã procurorul, dupã ce examineazã dosarul cauzei, constatã cã este cazul sã se ia mãsura arestãrii preventive a învinuitului, procedeazã potrivit art. 146.”

149. La articolul 234, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Organul de cercetare penalã, dacã considerã cã sunt întrunite si conditiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, procedeazã în acelasi mod.”

150. Articolul 236 va avea urmãtorul cuprins:

“Arestarea preventivã a inculpatului

Art. 236. - Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacã pune în miscare actiunea penalã si dacã apreciazã cã sunt întrunite conditiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, procedeazã potrivit art. 1491.”

151. La articolul 237, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Dacã procurorul a pus în miscare actiunea penalã, organul de cercetare penalã îl cheamã pe inculpat, îi comunicã fapta pentru care este învinuit si îi dã explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieste în tarã, organul de cercetare penalã va tine seama, la fixarea termenului de prezentare în fata acestuia, de reglementãrile speciale privind asistenta judiciarã internationalã în materie penalã.”

152. Articolul 238 va avea urmãtorul cuprins:

“Extinderea cercetãrii penale

Art. 238. - Organul de cercetare penalã, dacã constatã fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurãri noi care pot duce la schimbarea încadrãrii juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmãririi penale ori s-a pus în miscare actiunea penalã sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la sãvârsirea acelei fapte, este obligat sã facã propuneri procurorului pentru extinderea cercetãrilor penale sau schimbarea încadrãrii juridice. Propunerile se înainteazã în cel mult 3 zile de la data constatãrii faptelor, împrejurãrilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonantã, în cel mult 5 zile.”

153. La articolul 239, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 239. - În cazul când se constatã printr-o expertizã medico-legalã cã învinuitul sau inculpatul suferã de o boalã gravã, care îl împiedicã sã ia parte la procesul penal, organul de cercetare penalã înainteazã procurorului propunerile sale împreunã cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmãririi penale.”

154. La articolul 240, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Ordonanta de suspendare a urmãririi penale se comunicã, în copie, învinuitului sau inculpatului si persoanei vãtãmate. Dupã comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penalã.”

155. La articolul 243, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Atunci când cazul de încetare a urmãririi penale priveste un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sã se pronunte asupra încetãrii urmãririi penale în aceeasi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penalã. Dacã procurorul a dispus încetarea urmãririi penale, trebuie sã cearã de îndatã instantei revocarea mãsurii arestãrii preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreunã cu un referat în care se mentioneazã cazul sau cazurile de încetare a urmãririi penale constatate, instanta dispune, prin încheiere, revocarea mãsurii si punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului si restituie dosarul procurorului, în acelasi termen, împreunã cu o copie a încheierii.”

156. La articolul 245 alineatul 1, litera a) va avea urmãtorul cuprins:

“a) revocãrii mãsurilor asigurãtorii luate în vederea executãrii pedepsei amenzii;”

157. La articolul 245, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins:

“În cazul în care încetarea urmãririi penale priveste un învinuit sau inculpat arestat, în ordonantã se va face mentiune si cu privire la revocarea arestãrii preventive dispusã de instantã, potrivit art. 243 alin. 3.”

158. La articolul 246, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“În cazul când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta înstiinteazã prin adresã administratia locului de detinere, cu dispozitia de a-l pune de îndatã în libertate pe învinuit sau inculpat, potrivit art. 243 alin. 3.”

159. La articolul 2491, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Împotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înstiintarea prevãzutã în art. 246.”

160. La articolul 254, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 254. - Când prezentarea materialului nu a fost posibilã din cauzã cã inculpatul este dispãrut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penalã, în referatul care se întocmeste potrivit art. 259 se aratã împrejurãrile concrete din care rezultã cauza împiedicãrii.”

161. Articolul 257 va avea urmãtorul cuprins:

“Prezentarea materialului de cãtre procuror

Art. 257. - Procurorul, primind dosarul, îl cheamã pe învinuit si îi prezintã materialul de urmãrire penalã potrivit dispozitiilor art. 250 si urmãtoarele, care se aplicã în mod corespunzãtor.”

162. Articolul 258 va avea urmãtorul cuprins:

Înaintarea dosarului privind pe inculpat

Art. 258. - În cauzele în care actiunea penalã a fost pusã în miscare, dupã completarea cercetãrii si dupã îndeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmãrire penalã, cercetarea penalã se considerã terminatã. Organul de cercetare penalã înainteazã de îndatã procurorului dosarul cauzei însotit de un referat.”

163. Articolul 267 va avea urmãtorul cuprins:

Dispozitiile privitoare la mãsurile preventive, de sigurantã sau asigurãtorii

Art. 267. - În cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, considerã cã este necesarã arestarea inculpatului, fiind întrunite conditiile prevãzute de lege, înainteazã instantei, în termen de 24 de ore, rechizitoriul si propunerea de arestare a inculpatului. În acelasi mod procedeazã procurorul si în cazul în care este necesarã luarea mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 113 si 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul considerã cã se impune luarea mãsurilor preventive prevãzute în art. 145 si 1451, dispune aceasta prin rechizitoriu.

În cazurile prevãzute în art. 262 pct. 2, art. 265 si 268, procurorul trimite dosarul cauzei la instantã, pentru a dispune asupra prelungirii sau revocãrii arestãrii preventive dispuse de aceasta si a mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 113 si 114 din Codul penal, luate de instantã în cursul urmãririi penale. În cazul arestãrii preventive provizorii si al mãsurilor preventive prevãzute în art. 145 si 1451, procurorul dispune revocarea acestor mãsuri sau, dupã caz, trimite dosarul cauzei la instantã cu propunerea de prelungire.

Încheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste mãsuri se trimite procurorului, care face mentiune despre aceasta în ordonanta de scoatere de sub urmãrire penalã, de încetare a urmãririi penale, de suspendare a urmãririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 si art. 249 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.

Procurorul este obligat sã dispunã asupra mentinerii sau revocãrii mãsurilor de sigurantã, altele decât cele prevãzute în art. 113 si 114 din Codul penal, si a mãsurilor asigurãtorii luate în cursul urmãririi penale, sau dacã este cazul sã ia asemenea mãsuri.”

164. La articolul 273, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 11 si 12 cu urmãtorul cuprins:

“Redeschiderea urmãririi penale are loc, de asemenea, când instanta de judecatã, potrivit art. 2781, a admis plângerea împotriva ordonantei sau, dupã caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale ori de clasare si a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmãririi penale. În cazul în care instanta, potrivit art. 2781, a admis plângerea împotriva rezolutiei de neîncepere a urmãririi penale si a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmãririi penale, acesta poate reveni asupra neînceperii urmãririi si dispune începerea urmãririi în conditiile prevãzute de lege.

În cazurile prevãzute în alin. 1 si 11, dacã se considerã pe baza datelor din dosar cã se justificã luarea unei mãsuri preventive, procurorul procedeazã potrivit art. 233 sau 236, care se aplicã în mod corespunzãtor. În ordonanta prin care s-a dispus reluarea urmãririi penale, se face mentiune cu privire la luarea acestor mãsuri.”

165. Articolul 274 va avea urmãtorul cuprins:

“Durata arestãrii inculpatului dupã reluare

Art. 274. - În cazurile de reluare a urmãririi penale prevãzute în art. 270 alin. 1 lit. a) si c) si în art. 273, termenul privitor la mãsura arestãrii inculpatului curge de la data luãrii acestei mãsuri, dispozitiile art. 1491 alin. 9 aplicându-se în mod corespunzãtor.

În cazul restituirii cauzei de cãtre instanta de judecatã, potrivit art. 272, dacã inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventivã, termenul de 30 de zile curge de la data pronuntãrii hotãrârii. Instanta trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile.

Durata arestãrii inculpatului poate fi prelungitã potrivit art. 155 si 159.”

166. La articolul 275, alineatul 2 se abrogã.

167. Articolul 278 va avea urmãtorul cuprins:

“Plângerea contra actelor procurorului

Art. 278. - Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie.

În cazul când mãsurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de cãtre acestia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezolutiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonantei ori, dupã caz, al rezolutiei de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înstiintarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.

Dispozitiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor.”

168. Dupã articolul 278 se introduce articolul 278¹ cu urmãtorul cuprins:

“Plângerea în fata instantei împotriva rezolutiilor sau ordonantelor a procurorului de netrimitere în judecatã

Art. 278¹. - Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmãririi penale sau ordonantei ori, dupã caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum si orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sã judece cauza în primã instantã.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instantei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana fatã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi, precum si persoana care a fãcut plângerea se citeazã.

Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedicã solutionarea cauzei. Când instanta considerã cã este absolut necesarã prezenta persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezenta procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanta dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei fatã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi si apoi procurorului.

Instanta, judecând plângerea, verificã rezolutia sau ordonanta atacatã, pe baza lucrãrilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricãror înscrisuri noi prezentate.

Instanta pronuntã una dintre urmãtoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintã, mentinând solutia din rezolutia sau ordonanta atacatã;

b) admite plângerea, prin sentintã, desfiinteazã rezolutia sau ordonanta atacatã si trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz.

Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinteazã rezolutia sau ordonanta atacatã si, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primã instantã si cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor.

În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei, ca primã instantã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1.

Hotãrârea instantei pronuntatã potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana fatã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum si de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate.

În situatia prevãzutã în alin. 8 lit. a) persoana în privinta cãreia instanta, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã, nu mai poate fi urmãritã pentru aceeasi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã si nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10.

Instanta este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire si sã comunice, de îndatã si motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã.”

169. La articolul 279 alineatul 2, litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) organului competent sã efectueze urmãrirea penalã, când plângerea prealabilã este îndreptatã contra unui judecãtor, procuror, notar public, militar, judecãtor si controlor financiar de la camera de conturi judeteanã, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arãtate în art. 29 pct. 1.”

170. La articolul 300, denumirea marginalã va avea urmãtorul cuprins:

“Verificarea sesizãrii instantei”

171. La articolul 300, alineatul 3 se abrogã.

172. Dupã articolul 300 se introduc articolele 300¹ si 300² cu urmãtorul cuprins:

“Verificarea regularitãtii arestãrii inculpatului la primirea dosarului

Art. 300¹. - În cauzele în care inculpatul este trimis în judecatã în stare de arest, instanta este datoare sã verifice din oficiu, în camera de consiliu, regularitatea luãrii sau, dupã caz, a prelungirii arestãrii preventive, în termen de 48 de ore de la înregistrarea dosarului la instantã.

Dacã instanta constatã cã este justificatã o nouã prelungire a arestãrii, dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea duratei arestãrii pânã la prima zi de înfãtisare, fãrã ca aceasta sã poatã depãsi 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 si 11 se aplicã în mod corespunzãtor.

Verificarea regularitãtii arestãrii inculpatului la prima înfãtisare si în cursul judecãtii

Art. 300². - În cauzele în care inculpatul este arestat, instanta legal sesizatã este datoare sã verifice, din oficiu, la prima înfãtisare, regularitatea luãrii si prelungirii acestei mãsuri.

Dacã instanta constatã cã prelungirea arestãrii este justificatã, dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea acestei mãsuri.

Prelungirea arestãrii preventive de cãtre prima instantã se dispune pe o perioadã care nu poate depãsi 30 de zile. Dispozitiile art. 141 se aplicã în mod corespunzãtor.

De asemenea, prima instantã trebuie sã verifice, în cursul judecãtii, legalitatea si temeinicia luãrii si prelungirii mãsurii arestãrii, procedând, dupã caz, potrivit art. 160b si 160c.”

173. La articolul 303, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 303. - Când se constatã pe baza unei expertize medico-legale cã inculpatul suferã de o boalã gravã, care îl împiedicã sã participe la judecatã, instanta dispune, prin încheiere, suspendarea procesului penal pânã când starea sãnãtãtii inculpatului va permite participarea acestuia la judecatã.”

174. La articolul 303, dupã alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu urmãtorul cuprins:

“Instanta suspendã, prin încheiere motivatã, judecata si în cazul în care a fost ridicatã o exceptie de neconstitutionalitate. Suspendarea se dispune pânã la solutionarea de cãtre Curtea Constitutionalã a exceptiei. Dacã inculpatul este arestat, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile art. 3002, iar dacã fatã de acesta s-a dispus mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea sau mãsura obligãrii de a nu pãrãsi tara, se aplicã, în mod corespunzãtor, art. 145 si 145¹.

Încheierea este supusã recursului în termen de 5 zile de la data pronuntãrii.”

175. Articolul 304 va avea urmãtorul cuprins:

“Note privind desfãsurarea procesului

“Art. 304. - În cursul sedintei de judecatã, grefierul consemneazã toate afirmatiile, întrebãrile si sustinerile celor prezenti, inclusiv ale presedintelui completului de judecatã.

Consemnarea se face prin înregistrarea cu mijloace tehnice, urmatã de transcriere. În cel mai scurt timp de la terminarea sedintei de judecatã si oricum înainte de termenul urmãtor, pãrtile primesc câte o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrãrilor.”

176. Articolul 313 va avea urmãtorul cuprins:

“Mãsuri premergãtoare

Art. 313. - Presedintele instantei, primind dosarul cauzei, fixeazã de îndatã termen de judecatã si dispune citarea persoanelor care trebuie sã fie chemate la judecatã. În cazul în care inculpatul nu locuieste în tarã, se aplicã în mod corespunzãtor dispozitiile art. 237 alin. 2.

Citatia trebuie sã fie înmânatã inculpatului cu cel putin 5 zile înaintea termenului fixat.

În cauzele în care inculpatul este trimis în judecatã în stare de arest, presedintele instantei, la primirea dosarului, fixeazã un termen care, potrivit art. 300¹, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înãuntrul cãruia se comunicã citatia împreunã cu o copie a actului de sesizare a instantei.”

177. La articolul 315, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 315. - Procurorul este obligat sã participe la sedintele de judecatã ale judecãtoriilor, în cauzele în care instanta de judecatã a fost sesizatã prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpati se aflã în stare de detentie sau în vreuna dintre situatiile prevãzute în art. 171 alin. 2, precum si în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La sedintele de judecatã privind alte infractiuni, procurorul participã când considerã necesar.”

178. La articolul 318, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 318. - La termenul de judecatã, dupã strigarea cauzei si apelul pãrtilor, presedintele verificã identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se aflã în stare de detinere, presedintele se încredinteazã dacã a primit în termenul prevãzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instantei. Când actul nu a fost comunicat, dacã inculpatul cere, judecata se amânã, iar presedintele îi înmâneazã o copie de pe actul de sesizare a instantei, fãcându-se mentiune despre aceasta în încheierea de sedintã.”

179. La articolul 319, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar dacã nu au fost citati sau nu au primit citatie, însã numai dupã ce s-a stabilit identitatea lor, tinându-se seama de dispozitiile art. 861 si urmãtoarele.”

180. La articolul 327, dupã alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu urmãtorul cuprins:

“Dispozitiile art. 861-864 se aplicã în mod corespunzãtor, atunci când este cazul.”

181. Dupã articolul 327 se introduce articolul 327¹ cu urmãtorul cuprins:

“Art. 327¹. - Declaratiile inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauzã, inclusiv întrebãrile adresate acestora de oricare dintre pãrti sau de instanta de judecatã, se consemneazã întocmai în conditiile prevãzute de art. 304.”

182. La articolul 332, alineatele 3 si 4 vor avea urmãtorul cuprins:

“Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror si de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre.

Dosarul este trimis procurorului, imediat dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii la prima instantã sau în cel mult 5 zile de la pronuntarea hotãrârii de cãtre instanta de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului dupã judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivã.”

183. La articolul 338 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“Când inculpatul este arestat, instanta trimite dosarul la procuror cu cel putin 8 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Procurorul procedeazã potrivit dispozitiilor art. 155, 156 si 159.”

184. La articolul 346, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Când achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevãzut în art. 10 alin. 1 lit. b1) ori pentru cã instanta a constatat existenta unei cauze care înlãturã caracterul penal al faptei sau pentru cã lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile.”

185. Articolul 348 va avea urmãtorul cuprins:

“Rezolvarea separatã a actiunii civile

Art. 348. - Instanta, chiar dacã nu existã constituire de parte civilã, se pronuntã asupra reparãrii pagubei materiale si a daunelor morale în cazurile prevãzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totalã sau partialã a unui înscris si restabilirea situatiei anterioare sãvârsirii infractiunii.”

186. La articolul 350, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 350. - Instanta are obligatia ca prin hotãrâre sã se pronunte cu privire la luarea, prelungirea sau revocarea mãsurii arestãrii inculpatului.”

187. La articolul 350 alineatul 3, dupã litera c) se introduce litera d) cu urmãtorul cuprins:

“d) o mãsurã educativã.”

188. La articolul 350, alineatul 6 va avea urmãtorul cuprins:

Inculpatul condamnat de prima instantã si aflat în stare de detinere este liberat de îndatã ce durata retinerii si a arestãrii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotãrârea nu este definitivã. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. În acest scop i se comunicã, îndatã dupã pronuntarea hotãrârii, o copie dupã dispozitiv sau extras, care va cuprinde mentiunile prevãzute în art. 140 alin. 3.”

189. La articolul 357, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 357. - Dispozitivul trebuie sã cuprindã datele prevãzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului, solutia datã de instantã cu privire la infractiune, indicându-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege în care se încadreazã, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, cauza pe care se întemeiazã potrivit art. 11, precum si solutia datã cu privire la repararea pagubei materiale si a daunelor morale. Când instanta face aplicarea art. 867 din Codul penal, dispozitivul va mentiona dacã cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde îsi desfãsoarã activitatea sau la altã unitate. Când instanta face aplicarea art. 861 din Codul penal, dispozitivul va mentiona mãsurile de supraveghere prevãzute în art. 863 alin. 1 din Codul penal, la care trebuie sã se supunã condamnatul, precum si obligatiile stabilite de instantã potrivit art. 863 alin. 3 din Codul penal.”

190. La articolul 360, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“Inculpatului detinut sau aflat în vreuna dintre situatiile prevãzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronuntarea hotãrârii, i se comunicã copia dispozitivului hotãrârii. De asemenea, copia dispozitivului hotãrârii se comunicã administratiei locului de detinere.”

191. La articolul 361 alineatul 1, litera d) va avea urmãtorul cuprins:

“d) sentintele pronuntate de sectia penalã a Curtii Supreme de Justitie;”

192. La articolul 375, alineatul 4 se abrogã.

193. La articolul 385¹ alineatul 1, literele d) si e) vor avea urmãtorul cuprins:

d) sentintele pronuntate de sectia penalã a Curtii Supreme de Justitie;

e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militarã de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.”

194. La articolul 385¹, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Nu pot fi atacate cu recurs sentintele în privinta cãrora persoanele prevãzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacã legea prevede aceastã cale de atac. Persoanele prevãzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronuntate în apel, chiar dacã nu au folosit apelul, dacã prin decizia pronuntatã în apel a fost modificatã solutia din sentintã si numai cu privire la aceastã modificare.”

195. La articolul 385¹⁰, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 38510. - Recursul trebuie sã fie motivat.”

196. La articolul 385¹⁰, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 21 cu urmãtorul cuprins:

“În cazul în care nu sunt respectate conditiile prevãzute în alin. 1 si 2, instanta ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.”

197. La articolul 385¹¹, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind mãsurile preventive.”

198. La articolul 386, litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) când instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;”

199. Articolul 400 se abrogã.

200. La articolul 402, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Persoana arestatã este adusã la judecatã.”

201. La articolul 404, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 404. - Odatã cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanta poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotãrârii supuse revizuirii.”

202. Articolul 409 va avea urmãtorul cuprins:

“Recursul în anulare

Art. 409. - Orice hotãrâre definitivã poate fi atacatã cu recurs în anulare la Curtea Supremã de Justitie de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.”

203. La articolul 410, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“De asemenea, pot fi atacate cu recurs în anulare hotãrârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a unui drept prevãzut de Conventia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Instanta nu va putea obliga statul la plata unor despãgubiri care au fost acordate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului si încasate de victima încãlcãrii unui drept prevãzut de aceasta.”

204. La articolul 410, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 31 cu urmãtorul cuprins:

“În cazul în care repararea prejudiciului a fost acordatã potrivit dispozitiilor alin. 3, statul are actiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credintã sau din gravã neglijentã, a provocat situatia generatoare de daune.”

205. Articolul 412 va avea urmãtorul cuprins:

“Suspendarea executãrii

Art. 412. - Dupã sesizare, Curtea Supremã de Justitie poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângã aceastã instantã, sau la cererea pãrtii, suspendarea executãrii hotãrârii atacate sau poate reveni asupra suspendãrii acordate.

Dispozitiile alin. 1 se aplicã si în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei.

Aducerea la îndeplinire a dispozitiilor de suspendare a executãrii hotãrârii se face prin instanta de executare.”

206. La articolul 414¹, dupã alineatul 1 se introduce alineatul 11 cu urmãtorul cuprins:

“Când recursul în anulare priveste atât hotãrârea primei instante cât si hotãrârea instantei de apel sau, dupã caz, si hotãrârea instantei de recurs, în caz de admitere si dispunere a rejudecãrii, cauza se trimite la prima instantã, dacã toate hotãrârile au fost casate, si la instanta de apel sau, dupã caz, la instanta de recurs, când numai hotãrârile acestora au fost desfiintate.”

207. La articolul 414², alineatele 1 si 2 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 414². - Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitarã a legilor penale si de procedurã penalã pe întreg teritoriul tãrii, sã cearã Curtii Supreme de Justitie sã se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferitã din partea instantelor judecãtoresti.

Deciziile pronuntate de Sectiile Unite, prin care se solutioneazã sesizãrile, sunt obligatorii si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum si pe pagina de Internet a Curtii Supreme de Justitie. Ele se aduc la cunostintã instantelor si de Ministerul Justitiei.”

208. La articolul 422, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 31 cu urmãtorul cuprins:

“Dispozitiile art. 184 alin. 31 se aplicã în mod corespunzãtor.”

209. La articolul 425 alineatul 3, litera b) va avea urmãtorul cuprins:

“b) în cazul în care cel condamnat nu se gãseste în vreuna dintre situatiile prevãzute la lit. a), comunicã organului financiar al primãriei localitãtii unde domiciliazã condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii.”

210. La articolul 435, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 435. - În cazul în care mãsura obligãrii la tratament medical sau a internãrii medicale a fost luatã în mod provizoriu în cursul urmãririi penale sau al judecãtii, punerea în executare se face de cãtre instanta de judecatã care a luat aceastã mãsurã.”

211. Dupã articolul 439 se introduce articolul 439¹ cu urmãtorul cuprins:

“Executarea interdictiei de a reveni în locuinta familiei pe o perioadã determinatã

Art. 439¹. - Când prin hotãrârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat mãsura de sigurantã prevãzutã în art. 1181 din Codul penal, a interdictiei de a reveni în locuinta familiei pe o perioadã determinatã, o copie de pe dispozitivul hotãrârii se comunicã organului de politie în a cãrui razã teritorialã se aflã locuinta familiei.

Dacã pedeapsa închisorii se executã într-un loc de detentie, se face mentiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii sã i se punã în vedere condamnatului, la data liberãrii sã se prezinte la organul de politie, care procedeazã potrivit alin. 3. Totodatã, se trimite o copie de pe dispozitivul hotãrârii comandantului locului de detinere.

Organul de politie are îndatorirea sã asigure executarea mãsurii luate prin supravegherea respectãrii interdictiei de a nu reveni în locuinta familiei si sã sesizeze organul de urmãrire penalã în caz de sustragere de la executarea mãsurii.”

212. La articolul 450, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Hotãrârea instantei este supusã recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.”

213. Articolul 466 va avea urmãtorul cuprins:

“Cazuri de aplicare a procedurii speciale

Art. 466. - Infractiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare de un an si de cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni, sãvârsite în municipii sau orase, în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gãri, chiar dacã nu apartin unitãtilor teritoriale arãtate mai sus, precum si în orice alt loc aglomerat, se urmãresc si se judecã potrivit dispozitiilor prevãzute în acest capitol, care se completeazã cu dispozitiile din prezentul cod.”

214. Articolul 468 va avea urmãtorul cuprins:

“Retinerea si arestarea învinuitului sau a inculpatului

Art. 468. - Învinuitul este retinut. Retinerea dureazã 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate dispune arestarea învinuitului, care nu poate depãsi douã zile, acestea calculându-se de la data expirãrii ordonantei de retinere.

Dacã procurorul apreciazã cã sunt suficiente dovezi pentru punerea în miscare a actiunii penale, dã rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penalã si dispune trimiterea în judecatã si trimite dosarul instantei competente înainte de expirarea mandatului de arestare.

În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecatã în termen de 3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, se aplicã art. 146 si urmãtoarele.”

215. La articolul 472, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 472. - Presedintele instantei fixeazã termenul de judecatã, care nu poate depãsi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunând totodatã aducerea cu mandat a martorilor si a pãrtii vãtãmate.”

216. Articolul 480 va avea urmãtorul cuprins:

“Dispozitii generale

Art. 480. - Urmãrirea si judecarea infractiunilor sãvârsite de minori, precum si punerea în executare a hotãrârilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completãrile si derogãrile din prezentul capitol si din sectiunea IV1 a cap. I din titlul IV al pãrtii generale.”

217. La articolul 483, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 483. - Cauzele în care inculpatul este minor se judecã, potrivit regulilor de competentã obisnuite, de cãtre judecãtori anume desemnati potrivit legii.”

218. La articolul 484, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“La judecarea cauzei se citeazã, în afarã de pãrti, autoritatea tutelarã si pãrintii, iar dacã este cazul, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea cãreia se aflã minorul si serviciul de reintegrare socialã a infractorilor si de supraveghere a executãrii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângã acea instantã, precum si alte persoane a cãror prezentã este consideratã necesarã de cãtre instantã.”

219. Capitolul IV din titlul IV al pãrtii speciale, respectiv titlul si articolele 504, 505, 506 si 507, vor avea urmãtorul cuprins:

“CAPITOLUL IV

Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privãrii ori restrângerii de libertate în mod nelegal

Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei

Art. 504. - Persoana care a fost condamnatã definitiv are dreptul la repararea de cãtre stat a pagubei suferite, dacã în urma rejudecãrii cauzei s-a pronuntat o hotãrâre definitivã de achitare.

Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, în cursul procesului penal, a fost privatã de libertate ori cãreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilitã, dupã caz, prin ordonantã a procurorului de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonantã a procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotãrâre a instantei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitivã de achitare sau prin hotãrâre definitivã de încetare a procesului penal pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j).

Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privatã de libertate dupã ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

Felul si întinderea reparatiei

Art. 505. - La stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata privãrii de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cãrui libertate a fost restrânsã.

Reparatia constã în plata unei sume de bani sau, tinându-se seama de conditiile celui îndreptãtit la repararea pagubei si de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cãrui libertate a fost restrânsã sã fie încredintat unui institut de asistentã socialã si medicalã.

Persoanelor îndreptãtite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate în muncã, li se calculeazã, la vechimea în muncã stabilitã potrivit legii, si timpul cât au fost private de libertate.

Reparatia este, în toate cazurile, suportatã de stat, prin Ministerul Finantelor Publice.

Actiunea pentru repararea pagubei

Art. 506. - Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornitã de persoana îndreptãtitã, potrivit art. 504, iar dupã moartea acesteia poate fi continuatã sau pornitã de cãtre persoanele care se aflau în întretinerea sa.

Actiunea poate fi introdusã în termen de 18 luni de la data rãmânerii definitive, dupã caz, a hotãrârilor instantei de judecatã sau a ordonantelor procurorului, prevãzute în art. 504.

Pentru obtinerea reparãrii pagubei, persoana îndreptãtitã se poate adresa tribunalului în a cãrui circumscriptie domiciliazã, chemând în judecatã civilã statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.

Actiunea este scutitã de taxa judiciarã de timbru.

Actiunea în regres

Art. 507. - În cazul în care repararea pagubei a fost acordatã potrivit art. 506, statul are actiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credintã sau din gravã neglijentã, a provocat situatia generatoare de daune.”

220. Articolul 513 va avea urmãtorul cuprins:

“Conditiile si modalitãtile de realizare

Art. 513. - Conditiile si modalitãtile de realizare a asistentei judiciare internationale în materie penalã sunt cele stabilite prin dispozitiile cuprinse în legea specialã si în prezentul capitol, dacã prin conventiile internationale nu se prevede altfel.”

221. Dupã articolul 522 se introduce sectiunea IV cu titlul “Rejudecarea în caz de extrãdare”, respectiv articolul 522¹ cu urmãtorul cuprins:

“SECTIUNEA IV

Rejudecarea în caz de extrãdare

Rejudecarea celor judecati în lipsã în caz de extrãdare

Art. 522¹. - În cazul în care se cere extrãdarea unei persoane judecate si condamnate în lipsã, cauza va putea fi rejudecatã de cãtre instanta care a judecat în primã instantã, la cererea condamnatului.

Dispozitiile art. 405-408 se aplicã în mod corespunzãtor.”

Art. II. - Urmãtorii termeni din Codul de procedurã penalã si din alte legi cu dispozitii de procedurã penalã se înlocuiesc astfel:

- “razã teritorialã”, cu “circumscriptie”, ori de câte ori se referã la instantele judecãtoresti si la parchetele de pe lângã acestea;

- “organe de cercetare ale politiei”, cu “organe de cercetare ale politiei judiciare”.

Art. III. - 1. Lucrãtorii din Ministerul de Interne specializati în efectuarea activitãtilor de constatare a infractiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmãririi penale si de cercetare penalã, prevãzuti în art. 201 din Codul de procedurã penalã, fac parte din politia judiciarã.

2. Organele de politie judiciarã îsi desfãsoarã activitatea, în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea si controlul procurorului, fiind obligate sã aducã la îndeplinire toate dispozitiile acestuia.

3. Lucrãtorii de politie judiciarã din structurile teritoriale îsi îndeplinesc atributiile, în mod nemijlocit, sub autoritatea si controlul prim-procurorilor parchetelor de pe lângã judecãtorii si tribunale, corespunzãtor arondãrii acestora.

Procurorii generali ai parchetelor de pe lângã curtile de apel îsi exercitã autoritatea si controlul nemijlocit asupra lucrãtorilor de politie judiciarã din circumscriptia curtii de apel.

Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie îsi exercitã autoritatea si controlul direct sau prin procurori desemnati asupra organelor de politie judiciarã din Inspectoratul General al Politiei Române si din întregul teritoriu.

4. Lucrãtorii de politie care nu fac parte din organele de politie judiciarã au dreptul si obligatia de a efectua orice act de constatare a sãvârsirii infractiunilor, încunostintând despre aceasta, de îndatã, procurorul sau organele de cercetare ale politiei judiciare, cu înaintarea totodatã a actelor de constatare.

5. Eliberarea din functie a lucrãtorilor de politie judiciarã nu se poate dispune decât cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie.

Lucrãtorii de politie judiciarã nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o altã însãrcinare, în afara unor situatii si evenimente exceptionale sau în realizarea sarcinilor de pregãtire si perfectionare profesionalã.

6. Promovarea în functie a lucrãtorilor de politie judiciarã se face numai cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie.

7. Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre lucrãtorii de politie judiciarã a obligatiilor ce le revin, procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie poate propune ministrului de interne eliberarea din functia de lucrãtor de politie judiciarã.

8. Pentru faptele de indisciplinã sãvârsite de organele de cercetare penalã ale politiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie poate solicita ministrului de interne declansarea procedurii pentru angajarea rãspunderii disciplinare.

Art. IV. - Legea privind organizarea si functionarea Politiei Române nr. 218/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Articolul 27 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 27. - (1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, desemneazã politisti care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare.

(2) Urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de procuror în cazul infractiunilor sãvârsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare.

(3) Infractiunile sãvârsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare se judecã în primã instantã de cãtre:

a) tribunal, în cazul politistilor prevãzuti în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului;

b) curtea de apel, în cazul politistilor prevãzuti în art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr. 360/2002;

c) Curtea Supremã de Justitie, în cazul politistilor prevãzuti în art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002.”

2. La articolul 33, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 33. - (1) Pentru prevenirea si combaterea coruptiei, a criminalitãtii transfrontaliere, a traficului de fiinte umane, terorismului, traficului de droguri, spãlãrii banilor, infractiunilor informatice si a crimei organizate, precum si a altor infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai cãror fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, la propunerea - inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române, cu aprobarea ministrului de interne, Politia Românã poate sã foloseascã si politisti sub acoperire, în conditiile prevãzute în Codul de procedurã penalã. În situatii exceptionale, dacã existã indicii temeinice cã s-a sãvârsit sau cã se pregãteste sãvârsirea uneia dintre infractiunile mentionate, care nu poate fi descoperitã sau ai cãrei fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, Politia Românã poate folosi informatori.”

Art. V. - Legea privind Statutul politistului nr. 360/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, se modificã dupã cum urmeazã:

- Articolul 64 se abrogã.

Art. VI. - Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

- La articolul 28, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Dispozitiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii în subordine dacã sunt date în scris si sunt în conformitate cu legea. Nu vor putea fi date, însã, dispozitii pentru neefectuarea actelor care se pot îndeplini, potrivit legii, într-o cauzã penalã. Procurorul este liber sã prezinte în instantã concluziile pe care le considerã întemeiate, potrivit legii, tinând seama de probele administrate în cauzã.”

Art. VII. - Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Articolele 21 si 22 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 21. - Sectiile Curtii Supreme de Justitie au urmãtoarele competente: Sectia civilã judecã recursurile:

a) în cauzele civile prevãzute de Codul de procedurã civilã, în afarã de cele date în competenta altor sectii prin prezenta lege sau prin legi speciale;

b) contra hotãrârilor pronuntate în litigii de muncã, în cazurile determinate de lege;

c) în orice cauze privind alte materii care nu au fost date în competenta altor sectii.

Sectia penalã judecã recursurile:

a) în materie penalã, în cazurile prevãzute de Codul de procedurã penalã sau de legi speciale;

b) contra hotãrârilor pronuntate în materie penalã de Curtea Militarã de Apel.

Sectia comercialã judecã recursurile contra hotãrârilor pronuntate în materie comercialã, în cazurile determinate de lege.

Sectia de contencios administrativ judecã recursurile:

a) în materie de contencios administrativ, în cazurile determinate de lege;

b) în materie de expropriere;

c) în materie fiscalã, cu exceptia litigiilor care sunt date prin legi speciale în competenta altor instante.

Art. 22. - Sectiile Curtii Supreme de Justitie, în raport cu competenta fiecãreia, judecã recursurile în anulare declarate împotriva hotãrârilor definitive pronuntate de judecãtorii, tribunale, curti de apel si instantele militare.”

2. Articolul 24 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 24. - Completul de 9 judecãtori judecã recursurile în cauzele judecate în primã instantã de sectiile Curtii Supreme de Justitie si recursurile în anulare, în cauzele în care sectiile Curtii au pronuntat sentinte rãmase definitive prin nerecurare ori decizii în solutionarea recursurilor ordinare sau au pronuntat decizii în solutionarea recursurilor în supraveghere ori a recursurilor extraordinare declarate în cauzele penale.”

3. La articolul 26, litera a) va avea urmãtorul cuprins:

“a) judecarea recursurilor în anulare în cauzele în care Completul de 9 judecãtori a pronuntat decizii în recurs, precum si în cauzele în care Completul de 7 judecãtori a pronuntat, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 45/1993 pentru modificarea si completarea Codului de procedurã penalã, decizii de solutionare a recursului extraordinar sau a recursului în supraveghere;”

Art. VIII. - Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 13 mai 1999, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

- Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 3. - Circumscriptiile instantelor militare si ale parchetelor militare se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea ministrului justitiei.”

Art. IX. - 1. Cauzele aflate în curs de urmãrire penalã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi urmãrite de organele de urmãrire penalã competente potrivit acestei legi.

Actele si lucrãrile efectuate potrivit legii anterioare, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, rãmân valabile.

2. Mandatul de arestare preventivã emis de procuror pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi îsi produce în continuare efectele si dupã aceastã datã.

În cazurile în care arestarea preventivã dispusã de procuror nu a fost supusã controlului instantei, procurorul, în 24 de ore de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prezintã dosarul cauzei instantei cãreia i-ar reveni competenta sã judece cauza în fond, cu propunerea motivatã de luare a mãsurii arestãrii preventive, pentru zilele care au rãmas dupã scãderea din 30 de zile a perioadei în care învinuitul sau inculpatul a fost arestat. Instanta va proceda potrivit art. 146 sau, dupã caz, art. 1491 din Codul de procedurã penalã.

3. Cauzele aflate în curs de judecatã, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor continua sã fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacã se dispune desfiintarea sau, dupã caz, casarea hotãrârii si rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanta competentã, potrivit prezentei legi.

4. Cauzele aflate în curs de judecatã la instantele militare, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, date în competenta instantelor civile, vor continua sã fie judecate de instantele militare, potrivit legii anterioare.

5. În cazul rezolutiilor de neîncepere a urmãririi penale, al ordonantelor ori, dupã caz, al rezolutiilor de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevãzute în art. 2781 din Codul de procedurã penalã este de un an si curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacã nu s-a împlinit termenul de prescriptie a rãspunderii penale.

Art. X. - Ori de câte ori alte legi prevãd dispozitii referitoare la dispunerea de cãtre procuror a luãrii, mentinerii, revocãrii ori încetãrii mãsurii arestãrii preventive, a liberãrii provizorii si a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, a mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 113 si 114 din Codul penal, a interceptãrii si înregistrãrii convorbirilor, a perchezitiilor, a retinerii si predãrii corespondentei si a obiectelor trimise de învinuit sau de inculpat ori adresate acestuia, se aplicã, în mod corespunzãtor, dispozitiile prevãzute în art. I din prezenta lege.

Art. XI. - Prezenta lege intrã în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, si se pune în aplicare dupã cum urmeazã:

1. dispozitiile privind arestarea preventivã si perchezitia, de la data intrãrii în vigoare a legii;

2. celelalte dispozitii, de la data de 1 ianuarie 2004.

Art. XII. - Codul de procedurã penalã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si cu modificãrile si completãrile aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 12 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74

alin. (1) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucuresti, 24 iunie 2003.

Nr. 281.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea si completarea Codului de procedurã penalã si a unor legi speciale

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind modificarea si completarea Codului de procedurã penalã si a unor legi speciale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 23 iunie 2003.

Nr. 410.